Două mere 

de Grigore Vieru Sunt elevă-n clasa-ntâi de Emilia Plugaru          

Iar e toamnă. Zile calde. Când umblam la grădiniţă
Frunza ruginie cade. Eram încă miticuţă.
Frumușel cei mici se spală Azi sunt bucuroasă tare
Și se duc cuminți la școală. C-am crescut un pic mai mare.
Tot mai mare o să cresc,
Maica în ghiozdan le pune
Am să-nvăţ cum să citesc,
Câte două mere bune
Cum să scriu şi să socot –
Și creioane, cărți, caiete
Toate-toate-am să le pot!
Și le dă în mâini buchete.
Căci aş vrea să ştiţi, copii:
Eu sunt mic, ramân acasă,  Sunt elevă-n clasa-ntâi!
Vreau sa plâng, că nu mă lasă…
***
Și-mi aduce mama mie
Mere mari, o farfurie.
 Vreau la școală 
Însa ce să fac cu ele?
Știu să scriu! - i-am zis mămicii. 
Fie chiar să-mi dea și-o poală.
Vreau la școala, tu n-auzi? 
Eu vreau două, două mere, 
Știu să număr, să pictez 
Dar să le manânc la școală. 
Și-mi place să colorez. 
***
Știu culorile, pe toate. 
Uite-ndată ți le-arăt! 
Clopoțelul sună 
Cu triunghiuri și pătrate 
Clopoțelul sună,  Toată ziua m-am jucat. 
Jocul să-l lăsăm, 
Așezați în rânduri 
Vreau la școală! Doar sunt mare! 
În clasă intrăm. 
Uită-te ce înalt sunt! 
Hai grăbește pasul, Mama râde și îmi spune 
Nu te mai juca,  Că voi fi școlar curând.
Lecția începe, 
***
Nu întârzia!
***  S-a sfârşit vacanţa mare de Emilia Plugaru        
          
Azi la şcoală-i sărbătoare –
Școala de Tudor Arghezi
S-a sfârşit vacanţa mare,
Un loc e minunat pe lume, Clopoţelul vesel sună,
Locul unde ai învățat să scrii, Toţi elevii se adună.
Să socotești, să ai prieteni și să fii.
Profesorii te-nvață acolo,
Vin la şcoală mari şi mici
Multe lucruri valoroase,
Cu părinţi şi cu bunici,
Care-n viață-s necesare.
Iar acei mai mititei
Ați ghicit voi oare,
T-a-a-r-e-s dulci şi frumuşei!
Care-i locul minunat?
Este școala cea de aur, Sunt micuţi, dar sunt voinici,
Profesoară pentru toți Ia priviţi-i ce mai pici:
Care carte vor să știe. Un ghiozdan plin de ştiinţă
Duc în spate – au voinţă!
***

Vor să-nveţe dintr-o dată

Să citească, să socoată…
Şi noi tot am fost ca ei
Când eram mai mititei.
*** Bobocul de orice fel
În clasa întâi Un boboc e-un pui de floare
Răsărit într-o grădină
Albinuțele se joacă 
Care, pentru-a crește mare,
Nici nu se zăresc din flori, 
E udat la rădăcină.
Școala-ntreagă-i o prisacă 
De copii nerăbdători. 
Un boboc e-un pui de rață
Care-noată pe un lac
Clopoțelul de argint 
Și-ncepând de dimineață
Cu glas dulce-dulce sună, 
Strigă-ntruna: mac, mac, mac!
Ca părintele cel blând 
De prin flori pe toți adună. 
Și când școala iar începe,
Toamna când își face loc,
Picii de la gradiniță 
Copilașul dintr-a-ntâia
Se reped buluc în școală. 
Se numește tot BOBOC!
Ce să fie? Mihăiță 
Se mai ține strâns de poală! 
Cartea
În sfârșit se hotărăște: 
Eu iubesc o înțeleaptă
- Hai, mămico... hai rămâi... 
Mă învață, nu mă ceartă.
Printre lacrimi îi șoptește: 
Mă lasă s-o răsfoiesc,
-Să-nvățăm în clasa-ntâi. 
Și cu drag din ea citesc.
***
Sună clopoțelul Învăț lucruri importante
Despre păsări, despre plante
Mâine sună clopoțelul.  Și animăluțe, flori,
Eu voi merge-n clasa-ntâi.  Despre lume și culori.
Mamă, potrivește ceasul! 
Nu cumva să-ntârzii.  Despre universul mare
Lună, steluțe și soare.
Ghiozdanul este gata!  Despre munți și despre ape,
Voi primi și-abecedar.  Multe-am învățat din carte!
O să fiu cuminte, mamă. 
Voi fi cel mai bun școlar. Carte, te iubesc nespus
Că prin lume tu „m-ai dus"
M-ai inițiat in toate,
Azi e prima zi de școală Te iubesc, Minune-Carte!
Hei, copii, nu ați aflat?
Azi e prima zi de școală!
Ștefănel e supărat:
El ar vrea să-nvețe-afară,
Vremea e frumoasă-acum,
Cartea poți s-o iei cu tine
Să citești mergând pe drum
Și s-asculți toamna cum vine.
Cu bine, voi fi școlăriță! Dragei mele invatatoare
Iată, te las pisic hoinar,
Ce te-am purtat la grădiniță. Cine-i mulțumește oare?
De astăzi am abecedar, Dragei mele învățătoare?
Caiete, stilou, ce peniță! Pentru grijă ce o are?
Și mă vor însoți mereu,
Rămas-bun, pufosul meu! Dac-aș fi un fulguleț,
Aș pluti prin vânt semeț
Rămâi acasă, păpușică, Și-n privirea blândă, calmă,
Vezi și tu bine, am crescut. I-aș cădea sincer în palmă.
Cât te-am iubit cât am fost mică,
Dar anii iute au trecut, Și privită cu căldură
Și iartă-mă, da-s școlăriță, Aș ajunge-o picătură,
Cu bine și tu grădiniță! Iar de-acolo, sprinteioară,
Ca un pui de căprioară,
Adio, funde colorate Cu mult drag v-aș săruta
Și jucării plușate, moi. Dragă, învățătoarea mea!
Vă las rochițe înflorate,
Îmi va fi tare dor de voi,
Dar vreau să scriu și să citesc, Însoțit de Azorel
Și taine multe să găsesc.
Merg ades la școala mare
Am răsfoit abecedarul, Însoțit de Azorel,
Ce miros de nou, ce plăcut! Eu învăț ce-mi spune doamna,
Și îl consider c-ar fi darul El la ușă-i cumințel.
Discret, misterios, tăcut,
Ce mă va ajuta s-ajung Când programul se termină
Departe, chiar de drumu-i lung! Dă din coadă liniștit
Și ne îndreptăm spre casă,
Nu-mi este teamă, voi răzbi, El lătrând, eu fericit!
Pe doamna o voi asculta
În tot ce ne-o povățui,
Căci vreau să ajung cineva,
Cândva, când mă voi face mare, Îngerii frumoși din sat
Să fiu ca ea, învățătoare! Pe o ușă de lumină
În Castelul fermecat
Intră ca să-nvețe carte
Îngerii frumoși din sat.
Din nou la școală
Zâna bună îi așteaptă
Prima zi de școală este o încântare: Cu colaje și povești,
Grupuri de elevi se strâng la răsărit de soare Îi învață alfabetul
Ți intră în școală cu doamna învățătoare, Către zborurile cerești.
Cu toții însoțiți de o gingașă floare.
Îi învață cum în lume
Fete și baieți, pe rând intrând în clase, Se trăiește cu voința,
Unde îi așteaptă cărți noi și frumoase. În iubire și-n respect
Și cu nostalgie, cu toții povestesc Și-ntr-o mare de credință.
Bucuria din vacanță, ce toți și-o amintesc.
Dar clopoțelul sună, ora a început: Pe o ușă de lumină,
Toți copiii stau în bănci, vacanța a trecut. Din Castelul fermecat,
Ies cu zâmbete de rouă
Îngerii frumoși din sat!