NE BUCURĂM DE TINE, VARĂ!
Azi e prima zi de școală (Leo)
Dragul meu, să fii gata!
Unde-i școală nu-i tocmeală
Îmi vorbește tata
Să înveți să fii cuminte
Fapta -ți dă răsplată
Ești școlar de-acum-nainte
Zise iarăși tata.
Și spre școală ma conduce.
Soarele-i cât roata
Și cotim pe la răscruce
Tare-i mândru-i tata.
ÎN CLASA I
Valentin
Albinuţele se joacă
Nici nu se zăresc din flori,
Şcoala-ntreagă-i o prisacă
De copii nerabdători.
Clopoţelul de argint
Cu glas dulce-dulce sună,
Cu părintele cel blând
De prin flori pe toţi adună.
Piticii de la grădiniţă
Se reped buluc în şcoală.
Ce să fie? Mihăiţă
Se mai ţine strâns de poală!
În sfârşit se hotăreşte:
-Hai mămico...hai, rămâi...
Printre lacrimi îi şopteşte:
-Să-nvăţăm în clasa-ntâi.
Școala iată își deschide
Porțile de dor și vis
Ne primește și pe noi
Îmbrăcați în haine noi
Cu ținută de școlari
Semn că astăzi suntem mari.
Începând de azi voi fi
Un școlar ca alți copii.
În ghiozdan am trei caiete,
Un penar și două crete,
O gutuie și o pară
Puse lângă călimară.
E frumos n-ai ce să zici
Ca-ntr-o casă de pitici.
Care-i prima socoteală?
Cum să dai și cum să-mparți?
O gutuie și o pară,
Fără urmă de greșeală,
La trei prieteni ca trei frati.
Iată deci, din grupa mare
Pregătită-s de plecare,
Şcolile au porţi deschie
Ne aşteapă cărţi deschise
Şi cu fapte-adevărate
Să le învăţăm pe toate.
La revedere grădiniţă,
Cu jocuri de păpuşi
Cu ursuleţi de vată
Şi căţeluşi de pluş.
La revedere grădiniţă
Şi-atâtea jucării
Băieţi şi voi fetiţe
S-aveţi parte doar de bucurii.
Cartea
de Virgil Carianopol
Cartea e ca mama noastră
Ea ne-nvaţă ce e bine,
Tot ce trebuie sa facem
Şi să ştie orişicine.
Ea dă sfaturi tuturor,
Înţeleaptă, ajutor
Pentru toţi ce vor să-i ceară,
Dă lumină tuturor.
Litere prelungi, rotunde (Medeea)
Vă privesc în cartea groasă
O poveste se ascunde
În pădurea voastră deasă.
Vă privesc plin de sfială
Litere necunoscute
Ani de școală, ani de școală!
Vă aștept, veniți mai iute!
Vă aștept cu încântare
Și râvnesc la clipa dragă
Când voi ști dintr-o suflare
Să citesc povestea-ntreagă.
Va veni să mă asculte
Toată, toată grădinița
Și s-o minuna ce multe
Știe fata, școlărița.
Daca vesel se traieste
Daca vesel se traieste
Bate-aşa!
Dacă vesel se trăieşte
Unul altuia zâmbeşte
Daca vesel se traieşte
Bate-aşa!
Daca vesel se traieste
Fă aşa!
Dacă vesel se trăieşte
Unul altuia zâmbeşte
Daca vesel se traieşte
Fă aşa!
Calc-aşa!; Bine e!
Are-nţelepciunea veche,
E făclie-n Univers,
Ea vă luminează drumul
Pentru cât aveţi de mers.
 Păpuşica şcolăriţa
De Vali Slavu

Vara a trecut în grabă (Alexia)

Păpuşica şcolăriţă
Stă cu ursuleţul Miţă
La taifas şi îl întreabă:

„Ai văzut cât ştiu de bine

Să citesc, să calculez?
Ştiu să scriu, să desenez,
Nu m-aş face de ruşine
Dacă, peste-o săptămână,
Pe a şcolii poartă mare
Aş păşi cu-fiorare,
Cu stăpâna mea de mână.

Şi în clasă-aş fi, vezi bine,

O elevă silitoare.
Dar mă-ntreb acuma oare,
O păpuşă-aşa ca mine,
Cât de serioasă-ar fi
Şi oricât de ordonată,
Ar putea fi acceptată
La o şcoală de copii?”

Eram atât, de-o şchioapă (Otilia L)

Când poarta s-a deschis
Şi-n braţele de mamă
Duioasă m-a cuprins.

Cu zâmbet ca seninul
Mereu mă-nvăluia
Când mă-nvăţa atâtea
Sau când îmi povestea.

Patru ani de joc trecură,

De cânt, de ghiduşii.
De-acum m-aşteaptă şcoala
În clasa întâi voi fi.

Aceasta-i grupa care

Bun rămas îşi ia acum
De la doamna educatoare
Şi porneşte pe alt drum.
 Adio păpuşică, căluţ şi ursulică (Andrei ) Litere prelungi rotunde (Medeea)
De acuma-n ghiozdan Vă privesc în cartea groasă
Voi pune abecedar, O poveste se ascunde
Caiete şi penar. În pădurea voastră deasă.
Abia aştept să-nvăţ Vă privesc plină de sfială
Să scriu şi să citesc Litere necunoscute.
Cu mâna mea să pot Ani de şcoală, ani de şcoală
Chiar să mă iscălesc. Vă aştept, veniţi mai iute!
Nu prea este greu la şcoală Vă aştept cu încântare
Nici chiar la început Şi râvnesc la clipa dragă
Căci eu la grădiniţă Când voi şti dintr-o suflare
Acest greu l-am trecut. Să citesc povestea-ntreagă.
Pornim spre-o nouă viaţă Va veni să mă asculte
Şcolar vom deveni, Toată, toată grădiniţa
Şi cunoştinţe multe Şi s-o minuna ce multe ştie fata, şcolăriţa.
La şcoală vom primi.
Adio, grădiniţă
Noi nu te vom uita
Imagine-nsorită
Tu vei rămâne aşa.

Când treceam pe lângă şcoală, (Stefania) Şcoala-n toamnă îşi va deschide (Sonia)
Mama deseori, spunea: Porţile de dor şi vis
„Ai să-nveţi şi tu aicea, Ne primeşte şi pe noi
Într-o zi ,fetiţa mea!” Îmbrăcaţi în haine noi.
Cu ţinută de şcolari
„Când?” O întrebam pe mama, Semn că astăzi suntem mari.
Curioasă foarte tare, Începând de azi voi fi
Ea mă mângâia zâmbindu-mi Un şcolar ca alţi copii:
„Într-o zi...când vei fi mare!” În ghiozdan am trei caiete,
Un penar şi două crete,
Cu păpuşile, cu joaca, O gutuie şi o pară
Timpul a trecut grăbit, Puse lângă călimară
În sfârşit, pot spune astăzi: E frumos, n-ai ce să zici
„Şcoală, bine te-am găsit”! Ca-ntr-o casă de pitici
Zâna bună-i învăţătoarea,
Am ghiozdan, am uniformă, Are ochii calmi ca marea
Şi nespus de bine-mi pare, Care-i prima socoteală?
Sunt de-acuma şcolăriţă: Cum să dai şi cum să-mparţi?
-Am crescut, adică mare! O gutuie şi o pară,
Fără urmă de greşeală,
L a trei prieteni ca trei fraţi.
Noi la şcoală o să-nvăţăm
Bine să ne comportăm.
Învăţăm ca să citim,
Să scriem, să socotim.
Să cântăm, să ne jucăm
Lucruri bune să-nvăţăm
 Vrednic e bătrânul soare
Şi e bun cu fiecare
Dă căldură şi lumină
Creşte floarea în grădină
Gâze, fluturi, puişori
Şi-l cunoaşte pe Ionică
Mai demult, din grupa mică
„Eu” – mi-a spus bătrânul soare
„L-am trecut la grupa mare!”

Bună dimineaţa soare!

Ia priveşte-mă un pic!
Nu-i aşa că eu sunt mare?
Am crescut, nu mai sunt mic.
În curând voi fi şcolar
Cu ghiozdan şi abecedar.
Cât de mândru o să fiu
Să-nvăţ să citesc, să scriu.
Te sărut cu drag bunică,
Să ai grijă de pisic
Eu sunt ocupat, adică
Am crescut, nu mai sunt mic!

Carte dragă, de la tine (Alex Balan)

Eu pot multe învăţa
Tata tot mereu îmi spune
Şi eu cred că e aşa.
Vino dar de mă învaţă
Că eu te voi asculta.
Şi voi fi în a mea viaţă
Precum mă vei învăţa.
Dară cartea nu vorbeşte
Şi copilul se mâhni
Mama însă îi şopteşte
- Vezi de învaţă a citi!
Cartea poate să vorbească
Numai celui ce-i deprins
Care ştie să citească
Ce într-însa este scris!
Voi nu ştiţi, n-aveţi habar, (Robert Bodea)
Tare-i greu să fii şcolar.
Şi vă dau cuvântul meu
Că elev de clasa I
Este-n lume cel mai greu!
Dar nu şcoala mă apasă ,
Ci profesorii de acasă
Ce-mi pândesc orice mişcare:
Mama, tata, mama-mare,
Tanti Puşa, unchiul Gicu,
Nenea Tache şi bunicul;
De atâţia nu mai poţi
Nici un cuvinţel să scoţi!
Mama-mi spune să mănânc,
Tata-mi strigă să mă culc,
Tanti Puşa – să citesc,
Unchiul Gicu - să mai cresc,
Bunicuţa să o ajut,
Nenea Tache - să-l ascult,
Fii atent şi stai cuminte!
Fii atent şi ţine minte, adunările învăţate!
Mai băiete, treci la carte!

Fără 10 să nu vii!
Primu-n clasă vreau să fii!
Toată ziua să înveţi,
Să nu scoţi nasul din cărţi!

Fii atent la traversare!

Ai luat punga cu mâncare?
Să nu fugi, să fii atent,
Pe hol tu să mergi încet!

Vezi să nu mai scrii cu pete!

Şi să rupi foi din caiete!
Eşti mare, să cumperi pâine,
Să te scoli devreme mâine!
Poezia să o înveţi
Şi pe X să-l mai repeţi

Fii atent şi fii cuminte,

E un rău cel care minte!
Nu păta când scrii acasă!
Nu mai alerga prin clasă!
În lumea întreagă întâlnim atâtea flori
Pe care le sărută soarele în zori.
Dar cele mai frumoase flori
Nu-s panseluţele, nici trandafirii
Cele mai frumoase flori
Apar pe lume în grădinile iubirii.

Cele mai frumoase flori

Se duc la şcoală, cu faţa îmbujorată,
Şi chiar de nu iau 10 câteodată,
Sunt totuşi cele mai frumoase flori.

Ce frumoasa şi ce clară-i lumea ce ne înconjoară.

Când din măr, culegem mere
Când din păr culegem pere
Din cireş – furăm cireşe,
Iar din prun culegem perje.
Din gutui, gălbui gutui,
Din tot pomul fructul lui,
Ce frumoasă-i lumea toată
Când copilul are tată,
Are mamă, are casă,
Lumea-i clară şi frumoasă!