Rămas bun, clasa a IV-a!

Învățător Aura Maria Avram

Fluturaşul: Vine! Vine!

Elevii: Cine? Cine?
Rândunica: Vine! Vine!
Albina: Cine? Cine?
Elevii: A sosit in toată ţara….
Fetele: Vara!
Un elev: A…! Bună dimineaţa, Vara!
Iar proaspată te-ntorci in tară,
Fragedă şi-ntinerită
În ţară din răspântii verzi,
Fii binevenită!

Un elev: Luna iunie, cea dintâi a verii

Soare cu mireasma mierii!
Se apleacă sub zefire
Vârful ierbilor subţire,
Flori de rouă ameţite
Şi răchite despletite

E vară, pretutindenea e vară

Şi patria te cheamă să colinzi,
Să bei dintr-a fântânilor oglinzi
Când arşiţa se tolăneşte-afară.

Un elev: Cine poate şti de unde vine vara

Şi încotro se duce,
Cântând,
Caravana ei verde şi aurie?
Unii zic că ar veni
Din pământ,
Că-şi trage povara
Fierbinte şi dulce
Din bostănărie,
Că s-ar naşte în pepenii verzi,

1
 În miezul lor strălucitor
Ca un palat luminat
De rubine,
Cu pereţi de porfir şi nestemate
Şi cu pardoseala purpurie!
Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus o fetiţă cuminte
Că-şi aduce aminte
Cum vara vine din copilarie
Şi cum,
În miros de lapte, fân şi de fum
Alunecă de aici,
Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici

Bătrânul An: Să nu vă mire că-i aşa de cald,

Că soarele-şi trimite razele-i de foc,
Că florile sunt multe şi verde-i tot în jur
Aceasta-i de la fiica mea vara!!

Vara: Eu fiica cea arzătoare,

Sosit-am iarăşi înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei sta floare lângă floare
E dulce vara pe la noi!

Un elev: Nu-i anotimp să nu-l avem prieten!

Atâtea taine ascunde fiecare
Că nu mai şti pe care să-l mai cânţi
Şi care-ai vrea să fie mult mai mare!

Toate ne plac fiindcă ne place totul,

Ne place şcoala, munca, sportul, jocul,
Ne place muntele şi marea şi zăpada,
Ne place totul!

Un elev: Vine Vara! Prin urmare,

Pe aripi de porumbei,
Vine pentru fiecare
Şi vacanţa, darul ei.

2
 Veniţi, copii cu flori în braţe
Să întâmpinăm această zi,
Zi minunată cu mult soare,
Se apropie vacanţa mare

Un elev: Bine-ai venit vacanţa mare!

Te-am aşteptat ca pe o zână
Ce-mi împlineşte-orice dorinţă.
Pe timpul meu mă faci stăpână!

Acum, păpuşa aruncată

Prinţesă dulce va fi iară.
Pisica îmi va fi tovarăş
Nedespărţit întreaga vara.

Nu va fi zi fară plimbare plimbare

Şi curse lungi pe bicicletă.
Iar seara voi citi o carte
Şi voi visa că sunt poetă.

Am fost un an Cenuşăreasa,
Luptând cu nesfârşite teme.
Tu mă scuteşti de orice grijă,
Emoţii, plâns, dictări, probleme.

Şi-n toamnă mă aduci la şcoală

Cu gânduri noi, cu noi speranţe.
Şi pleci zâmbind, în gând cu mine,
Spre ţara marilor vacanţe.

Un elev: Bine-i în vacanţa mare,

Soare, jocuri, bucurii,....
Şi la munte şi la mare
Ce frumos va fi, copii!

Trec anii, trec lunile-n goană

3
Şi-n zbor, săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă azi, şcoală
Că eu-mi iau ghiozdanul şi plec.

Ştiu sigur limanul spre care

Pornesc cu ghiozdanul în grabă
I-am gasit un loc, mi se pare,
Să doarmă o vară întreagă.

Simţim cum ne-apasă întruna

Teama că iar vom greşi
Nu mai vreau carnetul în care
S-au strâns mulţi de ,,S” şi de ,,I”.

Am mers două semestre la şcoală

Şi nu am putut absenta
Nici când implorabila boală
La orişice pas mă pândea.

E adevărat, în acest semestru

Ne-a zâmbit şi nouă Fortuna
A vrut Dumnezeu şi cu noi
S-a scurtat mai mereu săptămâna.

Ţin minte şi nu pot uita

Zilele-acelea în care
O notă mai mare lua
Doar unul din noi, la lucrare.

Am stat ore-n şir pironiţi

În băncile vechi ce scârtâiau surd
Adio de azi şcoală şi carte
Vreau să mă zbengui, să zburd.

V-am mai spune câte-o glumă banală

Dar minutele, clipele trec
Rămâi sănătoasă, deci, şcoală
Că eu-mi iau ghiozdanul şi plec.

4
Un elev: Celor dintr-a IV-a, oare,
Ştiţi voi ce le-aduce-n vara dar?
Ultima vacanţă mare
A învăţământului primar

Vine un ceas, când te opreşti din drum

Pentru o clipă, cât o respirare,
Ca să oprești viaţa de acum
Şi să scurtezi atent din depărtare,

Vine un ceas când anii toţi

Se-aduna-ntr-o clipă
Fulger dens sub nimb de foc, neechivoc
Să poţi privi-n adâncul timpului intens...

Un copil: Întradevăr, întotdeauna vine un ceas când deschizi ochii către

zările albastre şi când- cu mirare şi cu emoţie- constaţi că eşti
altfel, că nu eşti încă adult, dar nici copil nu mai poţi spune că eşti.
Totul în jur ţi se pare atunci schimbat şi porţile unei noi lumi ţi se
deschid.

Înainte de a da curs chemării depărtărilor, îţi îndrepţi privirea spre

trecut, spre primii ani de şcoală, spre sunetul drag al clopoţelului,
spre amintirile de neuitat.
Iată! Terminăm acum clasa a IV-a! Când au zburat oare anii atât de
repede?

Sunt patru ani de când întâia oară

Trezindu-ne cu grijă de cu zori
Ne-am luat ghiozdanul
Şi-am pornit spre şcoală
Sfioşi, dar veseli şi nerăbdatori.

Ne mai ţineam de mâna mamei încă

Ne era teamă? Nici acum nu ştiu.
Dar ne-ndreptăm spre mica noastră muncă
Să-nvăţăm, să scriem, să citim.

5
 Prima zi de şcoală îmi vine-n minte
Au trecut de-atunci aproape 4 ani
Eu eram băiatul cel cuminte
Cu şepcuţă-n cap şi cu ghiozdan.

Mi-amintesc întâia zi de şcoală,

Au trecut de-atunci 4 ani
Eu eram fetiţa cea sfioasă
Cu codiţe şi cu ghiozdan.

Mă ţinea de mama cu sfială,

Cum să mă despart de ea?
Peste tot dădeau copiii roată
Şi timpul în loc stătea.

Tremuram ca frunza-n codru,

Când o leagănă furtuna.
Drag mi-era ghiozdanu-n spate
Dar eu suspinam întruna.

Un copil: Îmi amintesc și eu de prima zi de şcoală

Când în jur vedeam numai copii,
Toţi aveam ghiozdane şi caiete
Şi în suflet numai bucurii.

Un copil: Liniştiţi, tăcuţi ca niciodată

Îmbrăcaţi cu haine noi,aproape toţi la fel,
Priveam spre şcoala nouă şi frumoasă
Şi-aşteptam cu-nfrigurare primul clopoţel.

Un elev: Îţi aminteşti? La început

Ce greu a fost!
Atâtea semne ,,fără rost”:
Ovale, zale, bice, bastonele,

6
 Priveam nedumerit la ele.

Acum le stăpânesc pe fiecare,

Prietene îmi sunt,
Iar eu un mândru ciobănaş,
Îmi pasc cu grijă turma de mioare,
Cum mă învaţă buna-nvăţătoare.

Un copil: Minunate personaje

Întâlnit-am în poveşti
Sau în ,,Amintiri” de Creangă,
De la el din Humuleşti.

În livadă fuge vara

La mătuşa Mărioara
Tot mănâncă la cireşe,
Ba mai vâră şi-n cămeşe!
-Cine-i hoţul, fără frică?
Elevii: -Cine-i altul decât Nică?

Un elev: Eu sunt Nică cel năzdrăvan,

Care fuge pe maidan
De acolo la scăldat
Niciodată-n loc n-am stat!

Un elev: Eu sunt vestitul Goe,

Din schiţă m-am născut
Şi-ai mei îmi fac pe voie
Şi-s bine cunoscut.
Mamiţa şi mam` mare
Îmi zic doar puişor
Şi pentru fiecare
Sunt cel mai scump odor.
Îmi place ,,ciucalata”
Nespus de mult ,,mon-cher”
Şi vreau să mă dau gata
Cu-acest costum de ,,marinel”.

Un elev: Iată-n ora de citire

7
 Lizuca ne dă de ştiri
Că Patrocle se arată
În ,,Dumbrava minunată”.

Un elev: Iar la ora de desen

Desenăm, copii, un tren
Şi visându-ne-n vacanţă
Alergăm pe câmp cu Zdreanţă.

Un elev: La ora de geografie

Învăţăm despre-o câmpie,
Despre munţi şi despre ape
Până le simţim sub ploape.

Un elev: Dar la matematici scheme,

Exerciţii şi probleme
Rezolvăm pe tablă-n clasă
Şi cu frăţiorii-acasă.

Un elev: Când avem gimnastică

Mintea-i mai elastică
Şi scăpaţi parcă din chingi,
Sărim toţi ca nişte mingi.

Un elev: În ora de istorie,

Sub un cer de glorie,
Chipuri de stramoşi reînvie
La Rovine în câmpie.

Un elev: Iar la ştiinţele naturii

Chiar şi-n inima pădurii,
Ştiu că nordu-o să ne-arate
Muşchiul dinspre miazănoapte.

Un copil: De ziua asta m-am apropiat încetişor

Căci mai caldă decât ieri, mai luminoasă,
Şi-mpodobită e intreaga clasă
Şă-ntâmpine acest eveniment.

Nu demult eram la grădiniţă,

8
 Ne jucam cu jucării şi cu păpuşi
Astăzi sunt şcolar, ce bine-mi pare!
Trec in clasa a V-a chiar acuşi.

Un copil: Cuvine-se aici să mulţumim

La mame şi bunici, fiinţe dragi,
Care-au vegheat din prima zi de viaţă
Urcuşul nostru spre o cât mai înaltă treaptă.

La noi acum e mare sărbătoare

Mai caldă decât ieri, mai luminoasă
Şi-mpodobită e întreaga clasă,
Căci azi ne despărţim de buna învăţătoare.

Un copil: Învăţătoarea mea cu chipul blând şi luminos

M-a învăţat din viaţă tot ce-i mai frumos
Ea taina scrisului mi-a descifrat
Să socotesc dar şi să cânt m-a învăţat.

Un copil: Învăţătoarea mea cu chipul luminos şi blând

Ma învăţat cum să iubesc acest pământ
Şi să-i respect pe cei care-au luptat
Pentru prezentul nostru demn, neîntinat.

Un copil: Lumina ei e şi lumina noastră

Dintr-un tărâm al cărţii şi-al minunii,
Ca într-un zbor de păsăre măiastră
Ne poartă blând, în lumea-nţelepciunii.

Un copil: Oceanele de slove le parcurgem,

Străbatem depărtări cu ochii minţii,
Iar când la ţărm, biruitori ajungem,
Sori mari se-aprind sub arcuirea frunţii.

Cu vocea-i caldă şi duioasă

Ea 4 ani ne-a învăţat
Şi mâna-i albă şi frumoasă
Cu dragoste ne-a mângâiat.

9
Zi de zi noi am venit la şcoală
Atâtea lucruri noi am adunat
Ne-am întrecut cu timpul care zboară
Şi-ncet, încet de toate am învăţat.

Că învăţătura e comoara
Pe care nimeni nu ţi-o poate lua
Şi care-şi va spori podoaba rară
Cu cât împarţi mai mult din ea.

Căci învăţătura e averea

Pe care pururea o duci în gând
Şi fără raza ei puterea
E doar un colb purtat de vânt.

Ea, lângă noi, de-a pururea aproape,

Prieten la nevoie dar şi mamă,
Cu glasu-i calm, cu susurul de ape
Ne-ndeamnă, ne dă sfaturi sau ne cheamă.

Ea este-asemeni unei lumânări arzânde,

Ce mistuie lumini ţesând în jur,
Şi de-o purtăm în amintire, oriunde
I se cuvine gândul cel mai pur.

Învăţătoarei noastre cu chip blând şi luminos

Din suflet îi aduc un cald şi meritat prinos
Căci mi-a-nsoţit cu drag copilăria
M-a învăţat ce-i munca, omenia.

Ne-a învăţat să fim politicoşi

Oameni buni şi curajoşi.
S-ajungem şi când vom fi mari
Vrednici şi de cinste gospodari.

Ea ne-a învăţat cu anii

Să fim buni şi mai deştepţi,
Să-i ajutăm pe cei mai vârstnici
Să-i asculăm pe înţelepţi.

10
Vor trece anii peste pleoape
Şi peste noi şi o să-mbătrânim
Oriunde-om fi, o să simţim
Căci oameni ea ne-a învăţat să fim.

Şi privind în amintire
Colo, la-nceput de drum,
Pe învăţătoarea noastră
Vom zări-o ca şi-acum,
Petrecându-ne cu ochii
Din fereastră mai departe,
Urmărind în gând poteca
Fiecăruia în parte.

Eram copil când prima oară ne-am întâlnit

Un drum atunci cu noi aţi început.
Timizi, în clasă am intrat
Cu ,,bună ziua” am salutat,
O, ce frumos, frumos
A fost odat’!

Când o să ajung şi eu un ,,om mare”

Aş vrea să fiu învăţător/oare,
Să-nvăţ la rândul meu copiii
Să scrie, să citească-n pace
Şi să recite poezii.

Trecut-au anii ca zilele unui copil,

Trecut-au liliecii de april,
Iar noi cu drag ne-om aminti,
Şi noi cu drag vom povesti
De învăţătoarea dragă,
Pe care mereu o vom cinsti!

Peste ani când vom fi mari

Draga noastră-nvăţătoare
Noi în suflet vom păstra

11
Caldă amintirea ta.

Noi îţi dorim zeci de primăveri senine

În viaţă fericire, numai bine
Şi alţi copii să simtă bucuria
În care ne-ai învăluit copilăria.

Am simţit în orice clipă

Că eşti sora mea mai mare,
Te-am ştiut mereu aproape
Când m-ai pus la vreo-ncercare

Ştiu, iubită-nvăţătoare,
Că în minte-o să-mi rămâi,
Când eu trec în clasa a cincea,
Iar tu mergi la clasa-ntâi.

Alte degete micuţe

Să scrie vei ajuta
Peste zeci de file albe
Vei purta cu mâna ta.

Adesea mă gândesc că tare-aş vrea

Să nu îmbătrânești, învăţătoarea mea
Să stai aşa ca azi, că îți stă bine
Şi te simt alăturea de mine.

Iar acum, la despărţire,

Tuturor ţin să le spun
Cu căldură şi iubire
M-ai dus tu pe drumul bun.

Trecut-au în zbor anii de şcoală,

Noi clasa a IV-a terminăm
Şi-un bun rămas cu toţii
Din suflet să urăm.

12
 Şi cu inimile pline
De aducerile-aminte
Vom şopti prin tot ce facem
Toţi: Noi vă mulţumim fierbinte!!

De prea multe ori vorbele sunt puţine şi sărace şi nu pot exprima

preaplinul sufletului.
Doar ochii noştri vă pot spune că am adunat în inimi toată dragostea
lumii pentru a v-o dărui cu aceeaşi căldură cu care şi dumneavoastră aţi fost
timp de patru ani alături de noi, deschizând privirilor noastre mirate noi
orizonturi.
Acum, când o etapă importantă a existenţei noastre se încheie, toţi ca unul
vă spunem, cu emoţie şi cu recunoştinţă: Va mulţumim!

13