Fiecare început are şi un sfârşit: omul seamănă seminţe şi

trebuie să strângă roadele, copacul sădit trebuie să rodească,

părinţii ce au dat naştere copilului trebuie să-l crească, să-l
educe, să-l înveţe, să-l vadă la casa lui…

Trecut-au 4 ani de-atunci

De cînd cu paşi mărunţi,
V-aţi prezentat în clasa-ntîi
Aduşi chiar de mînuţe.
Păşeaţi stîngaci,neîncrezători
Cu teamă de cei mari,
Căci erau mulţi şi toţi priveau
La voi voinici şi tari.
Acum e greu să spui “Adio!
Clase primare,bun rămas!”
La ce v-a fost mai drag pe lume,
La anii ce-n urmă au rămas.

1.Dragii noştri spectatori

Mame,taţi,fraţi,verişori,
Fiţi cu noi îndurători…
2.Patru ani am cercetat,
Patru ani în lung şi-n lat,
De toate noi am aflat.
3.Le-am văzut,le-am cunoscut,
Hărnicia,dar şi lenea…
Pe hîrtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă,le-am crescut.
4.Acum vi le înfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm…
5.Fiţi cu noi îndurători,
Mame,taţi,fraţi verişori,
Dragii noştri spectatori…
 5.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să simt că am copilărie,
Lăsaţi-mă să înfloresc
Ca floarea dulce din cîmpie.
6.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să zburd o clipă fericită,
Să simt că primăvara e
Şi pentru mine mult dorită.
7.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Lăsaţi-mă spre cer să zbor,
Deschideţi lacătul iubirii
Şi uşa spre-al meu viitor
Acest vis îl am şi eu
Să rămîn copil mereu

Acest vis minunat

Îl îndeplinim în dat

Fă aşa cum fac şi eu

Si vei fi copil mereu

În cei 4 ani de şcoală multe s-au mai întîmlat să ne spună ei sărmanii ce-au
avut de indurat.
.Mama, nana, tata şi bunica,
Vor din noi sa facă vunderkinzi,
Şi ne-ndeamnă toată ziulica
Să ne comportăm ca nişte sfinţi.
Dacă vreţi să fim mai talentaţi,
Daţi-ne mai multă libertate!
Distracţii mai multe să ne daţi!

Cîntecul „Drumurile noastre”

1.Tot ce-a fost frumos în clasa noastră
Nu vom da uitării,
Ani şi luni, şi nopţi la rînd povară
Clipa despărţirii,
Ne vom aminti de doamna învăţătoare
 Numai cu iubire.
Draga noastră, prima învăţătoare,
Multă fericire.

Refren:
Cine va uita vreodată,
Aceşti ani frumoşi de şcoală,
N-o să aibă alinare,
Viaţa toată, viaţa toată.
Cine va uita vreodată,
Aceşti ani frumoşi de şcoală,
Plini de vise şi speranţă,
Noi păşim în lumea mare.

2.N-o să mai fim clase primare,

Chiar să vrem vreodată,
Dar mai credem însă cu speranţa-n
Cheiţa fermacată.
N-a fost greu, dar nici n-a fost uşor,
Nu vom mai regreta,
Ne rămîne doar prietenia
Pe care-o vom păstra.

Vine Vara! Prin urmare,

Pe aripi de porumbei,
Vine pentru fiecare
Şi vacanţa, darul ei.

Veniţi, copii cu flori în braţe

Să întâmpinăm această zi,
Zi minunată cu mult soare,
Se apropie vacanţa mare

Celor dintr-a IV-a, oare,

Ştiţi voi ce le-aduce-n vara dar?
Ultima vacanţă mare
A învăţământului primar
Vine un ceas, când te opreşti din drum
Pentru o clipă, cât o respirare,
Ca să oprești viaţa de acum
Şi să scurtezi atent din depărtare,

Vine un ceas când anii toţi

Se-aduna-ntr-o clipă
Fulger dens sub nimb de foc, neechivoc
Să poţi privi-n adâncul timpului intens...

Iată! Terminăm acum clasa a IV-a! Când au zburat oare anii atât de
repede?

Sunt patru ani de când întâia oară

Trezindu-ne cu grijă de cu zori
Ne-am luat ghiozdanul
Şi-am pornit spre şcoală
Sfioşi, dar veseli şi nerăbdatori.

Ne mai ţineam de mâna mamei încă

Ne era teamă? Nici acum nu ştiu.
Dar ne-ndreptăm spre mica noastră muncă
Să-nvăţăm, să scriem, să citim.

Prima zi de şcoală îmi vine-n minte

Au trecut de-atunci aproape 4 ani
Eu eram băiatul cel cuminte
Cu şepcuţă-n cap şi cu ghiozdan.

Mi-amintesc întâia zi de şcoală,

Au trecut de-atunci 4 ani
Eu eram fetiţa cea sfioasă
Cu codiţe şi cu ghiozdan.

Mă ţinea de mama cu sfială,

Cum să mă despart de ea?
Peste tot dădeau copiii roată
Şi timpul în loc stătea.
 Tremuram ca frunza-n codru,
Când o leagănă furtuna.
Drag mi-era ghiozdanu-n spate
Dar eu suspinam întruna.

Un copil: Îmi amintesc și eu de prima zi de şcoală

Când în jur vedeam numai copii,
Toţi aveam ghiozdane şi caiete
Şi în suflet numai bucurii.

Un copil: Liniştiţi, tăcuţi ca niciodată

Îmbrăcaţi cu haine noi,aproape toţi la fel,
Priveam spre şcoala nouă şi frumoasă
Şi-aşteptam cu-nfrigurare primul clopoţel.

Un elev: Îţi aminteşti? La început

Ce greu a fost!
Atâtea semne ,,fără rost”:
Ovale, zale, bice, bastonele,
Priveam nedumerit la ele.

Acum le stăpânesc pe fiecare,

Prietene îmi sunt,
Iar eu un mândru ciobănaş,
Îmi pasc cu grijă turma de mioare,
Cum mă învaţă buna-nvăţătoare.

Un copil: Minunate personaje

Întâlnit-am în poveşti
Sau în ,,Amintiri” de Creangă,
De la el din Humuleşti.

În livadă fuge vara

La mătuşa Mărioara
Tot mănâncă la cireşe,
 Ba mai vâră şi-n cămeşe!
-Cine-i hoţul, fără frică?
Elevii: -Cine-i altul decât Nică?

Un elev: Eu sunt Nică cel năzdrăvan,

Care fuge pe maidan
De acolo la scăldat
Niciodată-n loc n-am stat!

Un elev: Eu sunt vestitul Goe,

Din schiţă m-am născut
Şi-ai mei îmi fac pe voie
Şi-s bine cunoscut.
Mamiţa şi mam` mare
Îmi zic doar puişor
Şi pentru fiecare
Sunt cel mai scump odor.
Îmi place ,,ciucalata”
Nespus de mult ,,mon-cher”
Şi vreau să mă dau gata
Cu-acest costum de ,,marinel”.

Un elev: Iată-n ora de citire

Lizuca ne dă de ştiri
Că Patrocle se arată
În ,,Dumbrava minunată”.

Un elev: Iar la ora de desen

Desenăm, copii, un tren
Şi visându-ne-n vacanţă
Alergăm pe câmp cu Zdreanţă.

Un elev: La ora de geografie

Învăţăm despre-o câmpie,
Despre munţi şi despre ape
Până le simţim sub ploape.

Un elev: Dar la matematici scheme,

Exerciţii şi probleme
 Rezolvăm pe tablă-n clasă
Şi cu frăţiorii-acasă.

Un elev: Când avem gimnastică

Mintea-i mai elastică
Şi scăpaţi parcă din chingi,
Sărim toţi ca nişte mingi.

Un elev: În ora de istorie,

Sub un cer de glorie,
Chipuri de stramoşi reînvie
La Rovine în câmpie.

Un elev: Iar la ştiinţele naturii

Chiar şi-n inima pădurii,
Ştiu că nordu-o să ne-arate
Muşchiul dinspre miazănoapte.

Un copil: De ziua asta m-am apropiat încetişor

Căci mai caldă decât ieri, mai luminoasă,
Şi-mpodobită e intreaga clasă
Şă-ntâmpine acest eveniment.

Nu demult eram la grădiniţă,

Ne jucam cu jucării şi cu păpuşi
Astăzi sunt şcolar, ce bine-mi pare!
Trec in clasa a V-a chiar acuşi.

Un copil: Cuvine-se aici să mulţumim

La mame şi bunici, fiinţe dragi,
Care-au vegheat din prima zi de viaţă
Urcuşul nostru spre o cât mai înaltă treaptă.

La noi acum e mare sărbătoare

Mai caldă decât ieri, mai luminoasă
Şi-mpodobită e întreaga clasă,
Căci azi ne despărţim de buna învăţătoare.
Un copil: Învăţătoarea mea cu chipul blând şi luminos
M-a învăţat din viaţă tot ce-i mai frumos
Ea taina scrisului mi-a descifrat
Să socotesc dar şi să cânt m-a învăţat.

Un copil: Învăţătoarea mea cu chipul luminos şi blând

Ma învăţat cum să iubesc acest pământ
Şi să-i respect pe cei care-au luptat
Pentru prezentul nostru demn, neîntinat.

Un copil: Lumina ei e şi lumina noastră

Dintr-un tărâm al cărţii şi-al minunii,
Ca într-un zbor de păsăre măiastră
Ne poartă blând, în lumea-nţelepciunii.

Un copil: Oceanele de slove le parcurgem,

Străbatem depărtări cu ochii minţii,
Iar când la ţărm, biruitori ajungem,
Sori mari se-aprind sub arcuirea frunţii.

Cu vocea-i caldă şi duioasă

Ea 4 ani ne-a învăţat
Şi mâna-i albă şi frumoasă
Cu dragoste ne-a mângâiat.

Zi de zi noi am venit la şcoală

Atâtea lucruri noi am adunat
Ne-am întrecut cu timpul care zboară
Şi-ncet, încet de toate am învăţat.

Că învăţătura e comoara
Pe care nimeni nu ţi-o poate lua
Şi care-şi va spori podoaba rară
Cu cât împarţi mai mult din ea.

Căci învăţătura e averea

Pe care pururea o duci în gând
Şi fără raza ei puterea
E doar un colb purtat de vânt.
Ea, lângă noi, de-a pururea aproape,
Prieten la nevoie dar şi mamă,
Cu glasu-i calm, cu susurul de ape
Ne-ndeamnă, ne dă sfaturi sau ne cheamă.

Ea este-asemeni unei lumânări arzânde,

Ce mistuie lumini ţesând în jur,
Şi de-o purtăm în amintire, oriunde
I se cuvine gândul cel mai pur.

Învăţătoarei noastre cu chip blând şi luminos

Din suflet îi aduc un cald şi meritat prinos
Căci mi-a-nsoţit cu drag copilăria
M-a învăţat ce-i munca, omenia.

Ne-a învăţat să fim politicoşi

Oameni buni şi curajoşi.
S-ajungem şi când vom fi mari
Vrednici şi de cinste gospodari.

Ea ne-a învăţat cu anii

Să fim buni şi mai deştepţi,
Să-i ajutăm pe cei mai vârstnici
Să-i asculăm pe înţelepţi.

Vor trece anii peste pleoape

Şi peste noi şi o să-mbătrânim
Oriunde-om fi, o să simţim
Căci oameni ea ne-a învăţat să fim.

Şi privind în amintire
Colo, la-nceput de drum,
Pe învăţătoarea noastră
Vom zări-o ca şi-acum,
Petrecându-ne cu ochii
Din fereastră mai departe,
Urmărind în gând poteca
Fiecăruia în parte.

Eram copil când prima oară ne-am întâlnit

Un drum atunci cu noi aţi început.
Timizi, în clasă am intrat
Cu ,,bună ziua” am salutat,
O, ce frumos, frumos
A fost odat’!

Când o să ajung şi eu un ,,om mare”

Aş vrea să fiu învăţător/oare,
Să-nvăţ la rândul meu copiii
Să scrie, să citească-n pace
Şi să recite poezii.

Trecut-au anii ca zilele unui copil,

Trecut-au liliecii de april,
Iar noi cu drag ne-om aminti,
Şi noi cu drag vom povesti
De învăţătoarea dragă,
Pe care mereu o vom cinsti!

Peste ani când vom fi mari

Draga noastră-nvăţătoare
Noi în suflet vom păstra
Caldă amintirea ta.

Noi îţi dorim zeci de primăveri senine

În viaţă fericire, numai bine
Şi alţi copii să simtă bucuria
În care ne-ai învăluit copilăria.

Am simţit în orice clipă

Că eşti sora mea mai mare,
Te-am ştiut mereu aproape
Când m-ai pus la vreo-ncercare

Ştiu, iubită-nvăţătoare,
Că în minte-o să-mi rămâi,
Când eu trec în clasa a cincea,
 Iar tu mergi la clasa-ntâi.

Alte degete micuţe

Să scrie vei ajuta
Peste zeci de file albe
Vei purta cu mâna ta.

Adesea mă gândesc că tare-aş vrea

Să nu îmbătrânești, învăţătoarea mea
Să stai aşa ca azi, că îți stă bine
Şi te simt alăturea de mine.

Iar acum, la despărţire,

Tuturor ţin să le spun
Cu căldură şi iubire
M-ai dus tu pe drumul bun.

Trecut-au în zbor anii de şcoală,

Noi clasa a IV-a terminăm
Şi-un bun rămas cu toţii
Din suflet să urăm.

Şi cu inimile pline
De aducerile-aminte
Vom şopti prin tot ce facem
Toţi: Noi vă mulţumim fierbinte!!

De prea multe ori vorbele sunt puţine şi sărace şi nu pot exprima preaplinul
sufletului.
Doar ochii noştri vă pot spune că am adunat în inimi toată dragostea lumii
pentru a v-o dărui cu aceeaşi căldură cu care şi dumneavoastră aţi fost timp de
patru ani alături de noi, deschizând privirilor noastre mirate noi orizonturi.
Acum, când o etapă importantă a existenţei noastre se încheie, toţi ca unul vă
spunem, cu emoţie şi cu recunoştinţă: Va mulţumim!
 Iata-ne ajunsi in ziua care incheie cei patru ani pe care i-am petrecut impreuna, patru ani
de munca, de efort, de succese, de bucurii.
Unii dintre voi, dragi colegi, ar fi vrut, poate, ca in aceste ore de incheiere sa facem
gramatica ; altii, care iubesc mate,atica, ar fi preferat sa resolve o problema; sunt scolari care ar fi
dorit sa incheie cei patru ani de scoala realizand o compunere sau un desen frumos.
Mai bine sa ne amintim de acea toamna cand pentru prima oara am devenit scolari.
Va mai amintiti ??
Frunzele ruginii se pregateau sa teasa covorul toamnei.
Ne-am intalnit in curtea scolii. Povestea noastra incepea. Incepea cu momentele de
descoperire e scolii, a clasei, a bancii, a colegilor; incepea cu lacrimi de teama sau sfioase semen
de prietenie.
A venit vremea bastonaselor, a literelor, a primelor adunari, apoi problemele, tabla
inmultirii, cititul, povestitul…si anii au trecut…
Privind in urma, ni se pare totul acum atat de simplu si ne vine sa zambim, gandindu-ne
cat de greu am scris primul cuvant, cuvantul « mama ».
Orice munca cere efort si munca noastra a cerut efort, dar efortul a fost incununat cu
multe bucurii.
Priviti-ne, si va dati seama ca noi suntem boboceii de acum patru ani ?? Am crescut, am
muncit, am gresit, dard in greseli am invatat cu totii.
La toamna vom trece in clasa a V-a: obiecte de studio noi, profesori noi. Nimic nu trebuie
sa ne sperie, deoarece ceea ce am invatat in acesti patru ani constituie o adevarata baza pe care se
va putea inalta invatatura viitoare.
Dragi parinti, draga invatatoare, speram ca nu va vom dezamagi, ci vom urma drumul ce
ni l-ati deschis. Trebuie sa ajungem oameni de cinste cu care sa va mandriti.

Ce-mpodobită e întreaga clasă!

Avem o oră specială,mai aleasă
Ce o vom ţine minte fiecare,
E sărbătoarea clasei noastre
Şi-a doamnei noastre-nvăţătoare
.
Cu patru ani în urmă…
Vă mai amintiţi?
A fost aceea ,zi de sărbătoare
Cu flori,cu mari emoţii,
Clasa întâi,abecedare
Şi prima întâlnire
Cu Doamna-nvăţătoare.

Această primă zi de şcoală

Şi întâlnirea mea cu doamna învăţatoare
Nici mie nu mi-e ştearsă din uitare
A fost o sărbătoare!
Am încheiat cu bine
Cei patru ani de şcoală.
Am învăţat de toate
Şi-acuma suntem mari
.
Dar s- ascultam mai bine
In cele ce urmeaza ce-avem de spus
Acum cand suntem mari
Ce s-antamplat pe scena anilor primari
Ceas cu ceas,luni după luni,
Am crescut deştepţi şi buni
Şi vom creşte tot mai mari
Dacă vom fi buni şcolari.

Îmi sunteţi dragi,colegii mei

Vă voi păstra în gândul meu
Şi fiecare clipă a acestor ani
Îmi va fi dragă tot mereu.

Frumoase jocuri ne-am jucat

Frumoase clipe-am adunat
Am crecut cum după iarnă
Primăvara plante cresc
Şi fără să bag de seamă
Prin viaţa acum pornesc

Semestrele-au trecut pe-aripa vremii

Şi anul,dragi colegi,a luat sfârşit
În clasa noastră băncile sunt goale
Şi zgomotele toate-au amuţit.

Patru ani de drum spre şcoală

Patru dalbe primăveri
Au trecut ca o părere
Au trecut parcă-a fost ieri.

La anu-n clasa cincea vom intra

Şi grijile vor deveni mai mari
Şi sigur uneori ne vom dori
În clasa a patra să mai fim şcolari

.
Mai mulţi profesori paşii-o să-ne-îndrume
Încet ne vom obişnui cu ei
Şi ne luăm acum angajamentul
Să fim şcolari cuminţi în ciclul doi.

Stimată doamnă-nvăţătoare
Prin anii care o să zboare
Prin viaţa care-n iureş vine
Mereu ne vom gândi la tine.

Promitem că prin fapte

Urma-vom ne-ncetat
Poveţele-nţelepte
Ce dumneavoastra ni le-ati dat.

Când era greu,ades ne-aţi zis

Că cerul nu-i doar fără nor,
Să fim destoinici ne-aţi pretins
Că-n viaţă nu-i nimic uşor.

Vă facem azi caldă urare,

Stimata noastră-nvăţatoare!
S-aveţi în anii ce-or veni
Noroc şi bucurii!

Să vă dea Domnul s-aveţi parte

De multă sănătate!
Să aveţi anii fericiţi
Şi prunci tot mai cuminţi!

Povestea mea nu e secretă, doamna învătătoare

Manea Lucia.
Eu am avut o învătătoare, cât timp am fost eleva.
Povestea mea a început într-o toamnă.
Parcă mă văd si acum cu ghiozdănelul în spate. O
tineam de mână pe mama mea, credeam că n-am să mă
despart niciodată de ea. Parcă începeam amândoua scoala…
Inimioarele ne băteau în acelasi timp. Ne-am despărtit
totusi.
Am intrat în clasă, m-am asezat în bancă si totul mi s-a
părut minunat.
Am privit-o mereu în ochi pe învătătoarea mea. I-am
sorbit cuvintele, am învătat si am respectat-o.
Simteam o deosebită plăcere să asez pe hârtie tot ce
ne desena dumneaei la scoală si frumos mai desena … Era
neîntrecută.
În cei patru ani a adus în clasa noastră flori, planete,
eroi din povesti si o întreagă lume minunată.
Genul feminin l-am înteles usor privind zecile de flori
desenate si Lucia .
Sunt mare acum si n-am uitat în toti anii ce-au trecut si
nu voi uita niciodată că învătătoarea mea mi-a zis că nimeni
nu stie totul si că trebuie să înveti mereu.
Sărut mâna, doamna mea dragă !
Sunt una din florile ce si-au deschis petalele spre
lumină.

Parca ieri am facut

Primii pasi pe drum
Cu ghiozdanul pe spate
Parca ieri am primit
Primele noastre carti
Un abecedar si-o aritmetica

Parca ieri ne-a luat

Mana noastra in a ei
Si-mpreuna noi am invatat
Sa scriem sa socotim
Sa-nvatam ca sa citim
Parca ieri, parca ieri, parca ieri

Patru ani au trecut

Patru ani au zburat
Patru ani de invatat
Noi acum stim sa citim
Stim sa si socotim
Dar urcusul nu s-a sfarsit.

Noi plecam spre alte scoli

Vom urca pe alte scari
Si mai multe noi vom invata
Alti profesori vom avea
Alta clasa veti lua
Insa noi nu va vom uita
 I Eram doar de 7 ani
Când în grijă ne-aţi luat.
V-aţi chinuit, aţi oftat
Şi pe toţi ne-aţi învăţat,
Ne-aţi crezut, ne-aţi ajutat
Interes mare v-aţi dat.
II Patru ani ne-aţi învăţat
Ca o mamă ne-adunaţi,
Zi de zi ne dojeneaţi
Şi ce-i bine ne-nvăţaţi.
Din ochi pe toţi ne iubeaţi,
Dulci cuvinte ne rosteaţi.

III Avem acum 11 ani,

Terminăm ciclul primar.
Adio clasa a IV-a,
Adio-nvăţătoarea,
Adio învăţători,
I-aşteptăm pe profesori.

I Era o zi de soare plină, II În curtea şcolii lume multă,

De cântec, veselie, flori. Părinţi, copii şi-nvăţători
Păşeam cu mamele de mână, Îi urmăream pe fiecare
Micuţi, timizi, nerăbdători. Şi ne-ntrebam ce o fi oare?

III Când clopoţelul a sunat IV În faţa clasei am văzut

De mame noi ne-am depărtat, Un om străin, necunoscut.
Pe rânduri ne-am aliniat Cu toţi atunci noi am gândit:
Şi spre clasă ne-am îndreptat. „Acesta-i omul mult dorit!”

V Era învăţătoarea noastră VI De-atunci cu drag am

petrecut
Ce-o-nlocuia pe mama noastră. Cei 4 ani care-au trecut.
Cu toţi atunci noi am gândit: Acum cu toţi îi mulţumim
„Acesta-i omul potrivit!” Şi viaţă lungă îi dorim!

CLASELE PRIMARE

I Parcă ieri m-aducea Lulu II Vă spun drept că-mi vine-a

plânge
De mânuţă-n clasa-ntâi. Că de azi n-o să mai fiu
 Vremea trece-aşa de iute, Mică-n clasele primare
Nici nu ştiu când isprăvii. Ce voi fi? Nici eu nu ştiu...

III Pe doamna învăţătoare IV Mulţumiri, recunoştinţă

Eu o rog ca să mă ierte Azi v-aduc cu mult prinos
Dacă-n 4 ani de şcoală Căci mi-aţi dat învăţătura
Am făcut-o să mă certe. Ce-mi va fi de mult folos.

V Adio clase primare! VI Nu mă bucur că de-acum

Azi am terminat cu voi. Nu voi mai veni aici;
De-acum eu voi fi mai mare, Şi vă las ca amintire
Voi rămâneţi înapoi. Anişorii mei cei mici.

Îmi amintesc toamna aceea

Abia-mplinisem 7 ani
Nerăbdători, cu flori în mână
Păşeam cu mamele de mână.

Mergeam încet şi cu sfială

Cu gânduri ne-nţelese, vagi
Şi ne-aştepta aici în şcoală
Iubita noastră-nvăţătoare.

În curtea şcolii roată mare,

Băieţi şi fete, învăţători.
Priveam uimit la toate-acestea,
Cu braţele pline de flori.

Şi-am strâns mai tare mâna mamei,

Ea a simţit cum tremuram.
Ca pasărea ce-şi lasă cuibul
Să se înalţe sus, pe ram.
 De spate m-a împins uşor:
„Hai, du-te pui şi nu fi trist,
Doamna învăţătoare
E om distins.”

O mână caldă am lăsat

Şi altă mână m-a cuprins.
Mi se părea că-i ca-n poveşti
Sau că trăiesc un mare vis.

Intram pe poartă-n lung şirag,

Ea ne-a primit cu-atâta drag
În sala curată, luminoasă.
Cu glasul cald, de pedagog,
Strigându-ne la catalog,
Ne-a dispărut orice sfială.
Nu vom uita acel moment
Când prima oar-am spus „prezent”
Şi când ne-a înmânat în dar
Mult aşteptatul abecedar.

Ne-nvăluia privirea blândă,

Iar noi cu mâna tremurândă,
Grăbiţi, pe dată le-am deschis;
Azi toate mi se par un vis.

Doamna învăţătoare
Ne-a fost de-atunci prieten drag,
Frate, soră şi părinţi.

În pragul clasei dragi

În care atâte-am petrecut
Lacrimi, bucurii şi jocuri,
Azi toate-acestea au trecut.
Trecut-au 4 ani în grabă.
Ieri învăţam ce e silaba,
Ce-i sunetul şi ce-i cuvântul,
Trecut-au anii-n zbor ca vântul.

Parc-a fost ieri când prima oară

Silabiseam încet şi rar
Şi copiam stângaci, cu teamă
Cuvinte din abecedar.
Ni se părea atât de greu...
Dar noi ne-am străduit mereu.

Toţi am pornit cu hotărâre,

Cu hărnicie, cu elan
Şi-aşa-ntr-o clipă, ca un fulger,
Noi străbăturăm primul an.

Şi a trecut şi clasa a II-a

Pe neştiute, tot la fel,
S-a dus aşa cum cade roua
Şi noi am mers mereu spre ţel.

Şi am pornit şi mai departe

Şi-am învăţat la geografie
Că dulcea noastră Românie
Este o ţară minunată, dulce şi bogată.

Şi hotărâţi ca-n lungul drum

Nici unul să nu se delase,
Am reuşit şi iat-acum
Am terminat azi 4 clase,
Privind ca pe-un mare ecran,
Tot ce-nvăţarăm an de an.
Şi dacă astăzi am atins o culme
Şi scriem, citim şi socotim,
E c-am avut un dascăl de nădejde
Şi cu respect în glas îi mulţumim.
M-a învăţat să scriu şi să citesc,
În orice loc să ştiu să mă comport,
Răul de bine să-l deosebesc
De-aceea stimă şi respect îi port.

Doamna învăţătoare, când aţi intrat în clasă atunci

Vă aplecaţi să ne vedeţi.
Şi-acum ia uite ce mai fete
Şi băieţi voinici aveţi.

Aveţi de ce să fiţi azi mândră

Căci d-voastră ne-aţi crescut,
Ne-aţi învăţat ce-i drept în viaţă
Şi din noi oameni aţi făcut.

Doamna învăţătoare
Ne-a învăţat să recităm,
Nu doar din buze ci din suflet,
Privirea sus să ne-o-nălţăm.

Ne-a învăţat ce-i omenia

Şi pe cei harnici să-i cinstim,
Să slujim patria străbună,
Noi pentru toate-i mulţumim.

Ne-a lăudat şi ne-a certat

Asemeni scumpilor părinţi,
 Cu dragoste şi-ndemn ne-a spus:
Să învăţăm, să fim cuminţi.

E vară acum, crinii-s în floare

Şi pomii-ncet se pleacă-n vânt,
Mă uit în jur, stăm toţi aici
Şi totuşi tare trist mai sunt...

Mă arde lacrima fierbinte,

Aş vrea să plăng, să strig aş vrea:
„Doamna învăţătoare,
Nu mă lăsa, nu mă lăsa!”

Ne-aţi învăţat atât de multe,

Un singur lucru nu ne-aţi spus:
De ce-aţi uitat că despărţirea
E-un lucru-aşa de grav?

Că vine clipa ce ne-aşteaptă,

Că despărţirea doare tare
Acum, în clipa când ne pleacă
Doamna învăţătoare.

Cărările ni se despart,
Dar fiţi pe pace, n-aveţi teamă
Noi vom păstra ce-am învăţat,
De tot ce-aţi spus vom ţine seamă.

Patru ani ne-aţi fost părinte,

Soră atunci când ne jucam,
Mamă-n clipele durerii,
Acum de ce ne lăsaţi?
Ne despărţim...ce rău ne pare,
Ne despărţim şi nu dorim.
Ne despărţim, lacrimi voi oare
Nu ştiţi de ce noi suferim?

D-na învăţătoare,
N-avem cuvinte să rostim.
Să ştiţi că tare rău ne pare
Şi sufletul ne e mâhnit.

Vă vom păstra în inimioare,

Oricât de greu va fi,
De-a pururi de învăţătoare
Cu drag noi ne vom aminti.

Noi, acum la despărţire,

Vă promitem solemn,
Ne veţi rămâne-n amintire
Pe drumul vieţii noastre ferm.

Cu părul scurt şi ochii calzi

Şi plini de duioşie,
D-na învăţătoare va fi
Model şi amintire.

În clipa grea a despărţirii

Ne poartă gândul înapoi,
La anii petrecuţi de noi
Şi ne cuprinde un regret
Că anii nu trec mai încet.
Ne-apare cu calm şi cu răbdare
Iubita noastră-nvăţătoare.
Că zi de zi şi an de an
Ea a pus suflet şi elan.
Emoţie răcoritoare
Simt cum mă-nvăluie când spun
Iubitei mele-nvăţătoare
Vorbele triste: ”Rămas bun”.

Rămas bun, dragă învăţătoare,

Un bun rămas, ciclu primar
Pornim voioşi spre clasa a V-a
Şi cu profesori vom lucra.

Chiar de vor trece anii

Şi noi vom creşte mari,
Pe buna noastră-nvăţătoare
În gând, mereu, o vom păstra.

Toţi promitem la părinţi

Să fim mai harnici, mai cuminţi.
Iubiţi părinţi şi-nvăţători,
Noi vă rămânem recunoscători.

Iar astăzi, când alte trepte ne aşteaptă,

Noi ne-avântăm mai sus, cu forţe noi,
Zicând: „La revedere, clasa a IV-a!
Bine-ai venit la poartă, ciclul doi!”

Şi astăzi când ne despărţim

Cu toţi din clasă vă urăm,
 Mulţi ani şi multă fericire
Să fiţi mereu o-nvăţătoare bună!

Trăiască-nvăţătoarea,
Mulţi ani să ne trăiască.
Să-nveţe mai departe
Copiii să citească.
Să-nveţe adunare, scădere şi-nmulţire,
Să-nveţe toţi copiii
Ce-nseamnă omenie.

Ce-mpodobită e întreaga clasă!

Avem o oră specială, mai aleasă
Ce o vom ţine minte fiecare;
E sărbătoarea clasei noastre
Şi-a doamnei învăţătoare.

Acum, când patru ani s-au dus

Ca soarele către apus,
Ne înălţăm curând spre altă treaptă
Şi, mulţumind, vă sărutăm mâna cea dreaptă.