Ultimul sunet

Un elev:
Cine suntem NOI ? – absolvenții clasei a IX-a?

-Noi suntem copii țării, care am ajuns la o răscruce de drum.

-Noi suntem asemeni nisipului , care, numa curgând, poate fi timp .

-Noi suntem asemen curcubeului, care ridicându-se pe ceruri , poate deveni

simbol.

-Noi suntem zborul tânăr al visului, care nu mai înălțindu-se poate deveni
mâine.

NOI suntem clipa de Azi , pentru a făuri Ziua de Mâine .

Un elev:

Cu 9 ani în urmă am pășit pentru prima dată pragul gimnaziului , pentru ca

mai târziu să lăsăm timpul să treacă pe lângă noi , făcâmd acest capitol
iportant în viața noastră să-și continue firul evenmentelor , acumând
amintiri de neuitat.

Un elev:

Gimnaziul este cel ce ne defiește pe noi,o provocare pe care am acceptat-o

odată veniți aici. Am supraviețuit temelor pentru acasă și lucrărilor de
control,am luptat pentru note , am avut eșecuri și am trăit adevărate
bucurii.

Un elev:

Adio, un cuvânt destul de dureros, pe care parcă nu ne aşteptam să-l spunem

niciodată…Cu ochii înlăcrimaţi, acum în prag de plecare, ne luăm rămas bun de la
scumpa noastră şcoală. Am vrea să dăm timpul înapoi să mai petrecem măcar o
oră din viaţa noastră în acea clasă, în acea şcoală care ne-a fost ca propria casă în
toţi aceşti ani.

Generaţii întregi au trecut prin această şcoală, fiecare dintre noi o purtăm în
inimile noastre de copil şi ne amintim cu drag poznele sau emoţiile prin care am
trecut. Nu vom putea uita niciodată prima zi de şcoală când, cu inimile tremurând
de emoţie şi de frică, păşeam pentru prima dată pragurile ei. Nu ştiam prea bine
ce se întâmplă cu noi, în faţa noastră se deschidea o nouă poartă, parcă o nouă
lume ne aştepta cu braţele deschise, ne chema la ea, iar noi, cu toate că nu ştiam
ce va fi, păşeam fricoşi, ne urmam destinul.

Dar dincolo de acest zid pe care noi îl vedeam, în faţa acestei lumi în care ne
simţeam atât de singuri şi neajutoraţi, o voce caldă şi blândă ne-a întâmpinat.
Acei ochi blânzi şi acea voce caldă ai doamnei învăţătoare nu-i vom uita cu
siguranţă nici unul dintre noi. Ea a fost cea care ne-a redat siguranţa şi încrederea
de care aveam nevoie. Ne-a învăţat să scriem şi să citim şi, mai presus de orice,
ne-a învăţat cum să ne comportăm în societate.

Un elev:

Mi-a rămas în aintire

Chipul ei cel sfânt și drag
Când în prima zi de școală
Ea ne-a întâlnit cu drag
Un elev:

Nici pe dragii noştri profesori care au fost alături de noi şi care ne-au înţeles de
fiecare dată şi ne-au ajutat nu îi vom uita. De la dânşii am învăţat multe lucruri,
împreună am fost ca o adevărată familie.Niciodată nu cred că vor exista cuvinte
frumoase pentru a putea exprima recunoştinţa şi stima noastră pentru aceşti
oameni minunaţi. Profesorii, învăţătorii, colegii şi amintirile legate de aceştia, ei
toţi reprezintă şcoala. Fără ei acest cuvânt nu va mai avea acelaşi farmec şi nu va
mai putea trezi acea emoţie de nedescris în sufletele noastre.Acea şcoală
modestă, dar primitoare şi plină de căldura sufletelor pe care o iubesc, care
mereu ne aştepta cu braţele deschise şi în care am învăţat atâtea lucruri
frumoase, în care ne-am petrecut o parte din viaţa noastră, o vom purta mereu în
gândurile şi sufletele noastre.

CÂNTEC – IX

Un elev:
Plecăm fruntea-n fața voastră, Și la tâmple cărunțeala

Profesorilor iubiți , Zi de zi o adunați .

Scumpă-i orice zi din școală Plecăm fruntea-n fața voastră

Unde voi ne întâlniți. Profesorior iubiți ,

Cu răbdare și migală Fi-vă viața dimineață

Ne-ndrumați , ne ascultați Ce urează s-o trăiți.

Un elev:

La revedere școală dragă Aș mai vrea o vorbă –a spune

La revedere , noi plecăm Știți că de suntem copii

Să știi tu dragă ce rău îmi pare Și pe lângă lucruri bune

Și cât de mult noi regretăm . Mai făceam năzdrăvănii.

Că ne-ați pus în mână cartea Dar ne-ați dat încet la brazdă

Ne-ați deprins ca s-o citim Oameni buni ați vrut să fim

N-o să vă uităm viață Pentru truda dumneavoastră

Și acum vă mulțumim. Înc-o dată mulțumim.

Pedagogilor dragi

Mulțumiri le-am adus

Petru anii ce ei ne-au dus .

Un elev:
Azi spunem adio anului școlar 2021-2022.Nu se știe pe ce mal al vieții vom
ancora, însă un lucru este cert:Gimaziu Albota de Jos va rămâne locașul
sfânt al amintirilor,al cunoștințelor trainice și al chipurioe profesorilor dragi.

Un elev:

S-a așternut pe ochii noștri rouă

E lacrima curată din sufet de copil
Poate e bucuria ori regretul
Că mâine mai departe vom porni
Și vom începe o poveste nouă.

Poate-i regretul că lăsăm în urmă

Prima poveste din Abecedar
Copilăria și primele amntiri
Din viața de școlar.

Bunii noștri profesori

Ne-aplecăm pân la pământ
Vă umplem brațele cu flori
Și neodihna v-o sărut .

Rămas bun colegi și profesori,

Noroc s-aveți pe drumurile voastre
Cât vom cuprinde-n brațe flori
La sărbătoarea despărțirii noastre .

Un elev:

Ce frumoși sunt anii de gimnaziu

Ce dulce mi-i copiăria,
Vă mulțumesc dascălii mei,
Vă dărui toată nemurirea
Și-un braț de flori
Înflorit din lacrimă în prag
Pentru oamenii cei ma scumpi și dragi .
Ultimul sunet… Ultimul careu…

Azi absolvenţi sîntem şi noi…

E vesel, dar totodată e atît de greu,

Căci deacum ne despărţim de voi…

Împreună acelaşi drum noi am parcurs,

Un drum prin care multe am învăţat.

Şi acum privim în urmă – patru ani s-au scurs…

Cind?... Că nici nu i-am observat…

Au fost ani frumoşi de paradis,

Care nu se vor repeta niciodată.

Dar dacă nouă ne-ar fi permis,

I-am trăi din nou şi nu numai o dată.

Am avut şi lacrimi, am avut şi bucurii…

Un univers enigmatic am descoperit.

Şi printre lecţii, practici şi stagii

O viaţă de colegiu am trăit

Am avut şi soare, am avut şi nori,

Dar peste toate am trecut.

Alături de voi, scumpi profesori,

Planuri mari noi am făcut.

Astăzi cu toţii vă mulţumim

Şi pînă la pămînt ne închinăm,

Căci ne-aţi învăţat oameni să fim

Şi-n toate să ne descurcăm.

Vor mai trece ani de-a rîndul

Şi noi departe ne vom afla,

Dar să stiţi că noi cu gîndul

Aici, lîngă voi ne vom afla.

Azi încă o amintire se adună

În buchetul ce-l vom răscoli mereu –

E clopoţelul care sună...

E ultimul sunet... e ultimul careu...