1 elev

Dragi colegi, iubiţi dascăli, învăţători şi profesori, scumpi părinţi, iată că au rămas clipe
nenumărate până la ultimul sunet care va suna în curând. De data aceasta despărţirea
va fi lungă şi dureroasă, de data aceasta vom păşi conştineţi peste pragul acestui locaş
cu gândul că nu ne vom mai întoarce la anul la primul clopoţel. Nu pot să vă descriu
emoţiile sufleteşti care m-au copleştit, nu pot să vă redau sentimentul care mă frige în
piept şi cu toate că am crescut mare înţeleg că ieşit din ograda acestei şcoli, voi începe
o altă viaţă departe de copilărie, departe de mîngîierea primilor învăţători, departe de
îmbrăţişările călduroase ale colegilor mei. Plec înainte dar o lacrimă se prelinge în urmă
chemându-mă să mai revin şi apoi, să nu închin cu tărie poarta şcolii, să o las deschisă
ca să ne petreacă acasă alături de părinţi.
2 elev
Sunt mare şi am înţels prea târziu cugetul curat al profesorilor şi învăţătorilor noştri, dar,
am înţeles că mai de preţ ca toate este omenia, prietenia, credinţa, dragostea, dăruirea,
sinceritatea, cumsecădenia, milostenia, grija, toate aceste lucruri care ma-u învăţat ei-
cei care ne-au aşteptat, ne-au răbdat, ne-au primit aşa cum suntem ca să ne ajute să
devenim oameni cu o resemnare în viaţă. Acum, când voi asculta ultimul clopoţel de
adio voi pune mâna la inimă şi voi promite că niciodată nu voi uita de banca care m-a
sprijinit când mi-a fost mai greu, de scaunul care fiind rezemată mă legăna ore-n şir, de
geamurile şcolii prin care radia natura verde unde noi ieşeam să ne savurăm de
mireasma florilor de liliac. Sunt convinsă că fiecare coleg simte la fel o astfel de
despărţire sufletească, o mică părticică se desprinde din noi, un cărbune dureros va
geme o veşnicie trezindu-ne în noi chemarea la şcoala natală.
3 elev
E greu să redai ce simţi în cuvinte, e greu să spui că totul este bine când te gândeşti că
ai fostaici o parte din viaţă, fie cu greu fie cu zâmbet pe faţă dar mereu susţinut de
vorba dascălilor şi de încurajările colegilor. Înainte ne aşteaptă o lume deschisă şi plină
de mister, o viaţă care le va aşeza pe toate aşa cum sunt, dar noi trebuie să le
mulţumim tuturor părinţilor şi profesorilor că au avut încredere în noi şi ne-au călăuzit să
mergem mai departe. Suntem în faţa dvs, dragele noastre persoane, ca şi în acei nouă
ani în urmă, când primisem cheiţa cunoştinţelor şi retrăiesc aceleaşi clipe, aceleaşi
emoţii de teamă de parcă iarăşi am să rămân singur. Daţi-mi voie să vă spun un mare
mulţumesc pentru toată dăruirea dumneavoastră. Promit să vin şi peste ani aici.
4 elev
Musteşte verdele în frunze şi în acest spectacol al naturii , sub pânzele albastre ale
cerului clinchetul de adio al clopoţelului se mistuie printre verdele acestui sat , printre
mirosul liliecilor înfloriţi din curtea şcolii . Din mireasma aerului parfumat adunăm un
buchet mare pentru al aduce scumpilor noştri profesori , pentru că ei ne-au dat
cunoştinţe , care sunt o cheie către o lume imensă , lumea de viitor . Promitem că peste
ani vom veni să vă vizităm , să ne aducem aminte de anii de şcoală pentru că : „ Dorul
de banca din şcoala natală în sufletul nostru mereu va-nflori !”
5 elev
Adio şcoală, parcă ieri
În clasa-ntâi păşit-am pragul.
Când au trecut atâtea primăveri
Şi când venita şi sfârşitul ?
Îmi pare rău scumpi profesori
Dac-am greşit eu uneori,
Vă cer iertare şi doresc
Să vă mai spun că vă iubesc.
Adio scumpi învăţători,
Vă mulţumesc de ce-aţi făcut
Şi vă mai zic de-atâtea ori,
Voi aţi făcut tot ce-aţi putut.
Adio scumpii mei colegi,
Vă-mbrăţişez şi vă iubesc,
Şi vă mai spun că ore-ntregi
De voi eu o să-mi amintesc.
O, scumpa mea, iubită şcoală,
Eu vrei nu vrei te părăsesc,
Îmi pare rău, fără-ndoială,
Adio şi mult te iubesc.
6 elev
Ultimul sunet... Ultimul careu...
Azi absolvenţi suntem şi noi...
E vesel, dar totodată e atât de greu,
Căci deacum ne despărţim de voi...
Împreună acelaşi drum noi am parcurs,
Un drum prin care multe am învăţat.
Şi acum privim în urmă – 9 ani s-au scurs...
Când?... Că nici nu i-am observat...
Au fost ani frumoşi de paradis,
Care nu se vor repeta niciodată.
Dar dacă nouă ne-ar fi permis,
I-am trăi din nou şi nu numai o dată.
Am avut şi lacrimi, am avut şi bucurii...
Un univers enigmatic am descoperit.
Şi printre lecţii, practici şi stagii
O viaţă de gimnaziu am trăit
7 elev
Am avut şi soare, am avut şi nori,
Dar peste toate am trecut.
Alături de voi, scumpi profesori,
Planuri mari noi am făcut.
8 elev
Astăzi cu toţii vă mulţumim
Şi până la pământ ne închinăm,
Căci ne-aţi învăţat oameni să fim
Şi-n toate să ne descurcăm.
9 elev
Vor mai trece ani de-a rândul
Şi noi departe ne vom afla,
Dar să stiţi că noi cu gândul
Aici, lângă voi ne vom afla.
10 elev
Azi încă o amintire se adună
În buchetul ce-l vom răscoli mereu –
E clopoţelul care sună...
E ultimul sunet... e ultimul careu...
10 elev
Lăsaţi să curgă astăzi jalnic
Cu dor o lacrimă din noi
Am fost colegi , am fost o clasă
Prin bucurii şi prin nevoi.
Lăsaţi cuvântu-n amintire
Să spună ceea ce-a trăit
Iertare , dragoste , iubire
Plecăm de unde am venit.
11 elev
Ne duce drumul în uitare
Împodobit cu flori de crini
Am fost colegi , am tins spre zare
Rămânem iarăşi ca străini.
Trosnesc petalele în braţe
Prin flori iertăm , ne despărţim
Prin flori se naşte o speranţă
Că poate iarăşi revenim.
12 elev
Am scris „adio” greu pe tablă
Şi profesorului ne tânjesc
Păcat că pentru o foaie albă
Atâtea-n dor se aburesc.
La revedere dragă floare
La revedere scump pământ
Plutim ca recile izvoare
Ca nişte stele spre pământ.