Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cînd că au rămas clipe nenumărate pînă la ultimul sunet. Despărţirea va fi lungă şi dureroasă,
în acel moment pășim conştineţi peste pragul acestui locaş cu gîndul că nu ne vom mai
întoarce la anul la primul clopoţel. Nu pot fi descrise emoţiile sufleteşti care ne copleșesc, nu
poate fi redat sentimentul care ne frige în piept şi cu toate că suntem mari înţelegem că ieşiți din
ograda acestei şcoli, vom începe o altă viaţă departe de copilărie, departe de mîngîierea
primilor învăţători, departe de îmbrăţişările călduroase ale colegilor. Plecăm înainte dar o
lacrimă se prelinge în urmă chemîndu-ne să mai revenim.
Pe veci colegi
Viaţă grăbită eşti ca stropul cel de ploaie,
Ce ajngînd la noi cu lacrimi ne deseană
Care pătrunde în inimă şi greu ne taie
Dar clipele frumoase mul înseamnă .
Ultimul sunet
Ultimul sunet… Ultimul careu…
Azi absolvenţi sîntem şi noi…
E vesel, dar totodată e atît de greu,
Căci deacum ne despărţim de voi…
Adio școală
Adio şcoală, parcă ieri
În clasa-ntâi păşit-am pragul.
Când au trecut atâtea primăveri
Şi când venita şi sfârşitul ?
***
El modeleaza rabdator
Mladite pentru viitor
Traind in toti, prin daruire
Discret patrunde-n amintire!
***
Am avut şi soare, am avut şi nori,
Dar peste toate am trecut.
Alături de voi, scumpi profesori,
Planuri mari noi am făcut.
***
Astăzi cu toţii vă mulţumimâ
Şi pînă la pămînt ne închinăm,
Căci ne-aţi învăţat oameni să fim
Şi-n toate să ne descurcăm.
***
Vor mai trece ani de-a rîndul
Şi noi departe ne vom afla,
Dar să stiţi că noi cu gîndul
Aici, lîngă voi ne vom afla.
***
Azi încă o amintire se adună
În buchetul ce-l vom răscoli mereu –
E clopoţelul care sună...
E ultimul sunet... e ultimul careu...
***
Lăsaţi să curgă astăzi jalnic
Cu dor o lacrimă din noi
Am fost colegi , am fost o clasă
Prin bucurii şi prin nevoi.
Lăsaţi cuvîntu-n amintire
Să spună ceea ce-a trăit
Iertare , dragoste , iubire
Plecăm de unde am venit.
***
Ne duce drumul în uitare
Împodobit cu flori de crini
Am fost colegi , am tins spre zare
Rămînem iarăşi ca străini.
Trosnesc peltalele în braţe
Prin flori iertăm , ne despărţim
Prin flori se naşte o speranţă
Că poate iarăşi revenim.
***
Am scris „adio” greu pe tablă
Şi profesorului ne tînjesc
Păcat că pentru o foaie albă
Atîtea-n dor se aburesc.
La revedere dragă floare
La revedere scump pămînt
Plutim ca recile izvoare
Ca nişte stele spre pămînt.
”Dragii mei, iată că au zburat anii ca clipele și ați ajuns în pragul maturității –acesta este cursul vieții.
Vă luați zborul pe aripile vieții, ce aș putea să vă urez sunt multe, dar rugămintea mea cea mare
este să fiți Oameni indiferent de situație. Fiecare persoană este încercată de viața, intr-un fel sau
altul, important este să acceptăm provocările ce ne ies în cale și să nu ne lăsam dezamagți de
situațiile grele. Putem să avem noroc în viața și să transformăm visele în realitate doar, dacă avem
capul pe umeri și suntem dispuși să muncim din răsputeri. Aș vrea să sper că, noi cei ce am
contribuit la formarea personalitaților voastre, ne-am cîștigat acolo în inimele voastre un loc aparte și
am obținut un pic de respect și incredere. Sper că ne vom reaminti cu drag unii de ceilalți peste
decenii”