Viță de vie

• Vița de vie (Vitis vinifera) este o specie de

plante din genul Vitis, familia Vitaceae,
originară din regiunea mediteraneană,
Europa Centrală și sud-vestul Asiei, din Maroc
și Spania până în sudul Germaniei în nord și în
est până în nordul Iranului.
• Viță de vie este o liană care poate atinge o
lungime de 35 m. Frunzele alternează, sunt
lobate palmat și au o lungime și lărgime de 5–
20 cm. Fructul este o bacă, boabele respective
dezvoltându-se într-un ciorchine cunoscut sub
numele de strugure. Boabele, la specia
sălbatică, au un diametru de circa 6 mm, iar
când se coc dobândesc o culoare purpurie
închis spre negru; la speciile cultivate, de
regulă, boabele sunt mult mai mari, de până la
30 mm lungime și pot avea diverse culori:
albe, alb-gălbui, alb-verzui, roșii sau purpurii.
Specia sălbatică crește de obicei în păduri
umede și pe malurile apelor curgătoare.
 Utilizare
• Folosirea strugurilor datează din neolitic,
fapt demonstrat, de descoperirea unui
depozit improvizat de vin, vechi de 7,000 de
ani pe teritoriul actual al Georgiei, în 1996.
[4]
Alte dovezi au arătat că mesopotamienii
și vechii egipteni aveau plantații de vin și
dețineau măiestria necesară fabricării
vinului.[5] Filozofii greci preamăreau puterea
vindecătoare a strugurilor, atât ca întreg cât
și sub formă de vin. Cultivarea Vitis viniferei,
ca și producția vinului, au început în China
în timpul dinastiei Han, în secolul al II-lea
î.Hr.[6], odată cu importarea speciei din
Ta-Yuan. Totuși, după alți autori, vița de vie
sălbatică, crescută la munte ca
Vitis thunbergii, a fost folosită pentru
producerea vinului înainte de secolul al II-
lea î.Hr.
Vita de vie Riesling Italian
• Vita de vie Riesling Italian
soi alb de vin
• Epoca de maturare:medie-
târzie(epoca IV-V-a)
Strugurii sunt mici spre
mijlocii, cilindrici, cu prima
ramificaţie detaşată de
restul ciorchinelui, boabele
aşezate des pe ciorchine.
Bobul este mic, sferic, cu
pieliţa subţire, de culoare
verde gălbui, cu punctul
pistilar persistent şi evident.
Pulpa zemoasă, nearomată.
Rezistenţa la ger -20ºC -
22ºC
 Originile soiului Riesling

• Riesling isi are originile de-a lungul raului Rin, mai exact la granita dintre
Alsacia (Franta) si Germania. Soiul deriva din enigmaticul “Gouais Blanc” , un
soi de struguri frantuzesc din care descind si soiurile Chardonnay, Petit Verdot,
Chenin Blanc si Muscadelle.
• Ce gust are un Vin Riesling
• Rieslingul se bucura de aceste arome fructate evidente datorita afinitatii sale
pentru climatul racoros unde de obicei se cultiva acest soi de strugure alb.
Aromele tipice de Riesling pot varia de la citrice la mar verde si piersici, la caise
si mango si chiar guava. Un Riesling de calitate are cate un pic din toate acestea
ceea ce face ca degustarea lui sa fie o adevarata experienta hedonistica.
• Ce ma fascineaza la Riesling este faptul ca se stie face placut imediat ce l-ai
cunoscut. Ce e drept un vin Riesling poate fi si foarte complex si te poate
coplesi aromatic dar trebuie sa stiti ca aceste vinuri sunt de regula pline de
carisma si va vor incuraja sa le descoperiti. 
Unde se produc cele mai bune vinuri albe Riesling?
Superstitii si Legende despre Vin
• In pofida prejudecatilor, se spune ca nu un barbat, ci o femeie a inventat vinul! Potrivit unei
stravechi legende persane, aceasta licoare a venit pe lume atunci cand o femeie afectata de o
groaznica durere de cap a  avut inspiratia de a bea din sucul fermentat al unor struguri ce
erau tinuti de multa vreme intr-un vas. Dupa ce s-a infruptat din acest lichid inselator, femeia
s-a simtit mai bine si a reusit, in cele din urma, sa adoarma linistita.
In mitologia greaca se spune totusi ca vinul ar fi fost nascocit de Dionysus, zeul vinului, betiei
si fertilitatii.
In Grecia antica, faraonii erau ingropati alaturi de cinci ulcele de vin, ce urmau a-i inveseli in
existenta de dupa moarte, mai ales in compania unor alti regi plecati de pe lume, cu mult
timp inaintea lor.
In superstitiile grecesti contemporane, daca un mesean nu mai avea nimic in pahar chiar
atunci cand se termina vinul de la o petrecere, i se dadea de veste ca va avea parte de o
casatorie fericita.
Romanii credeau intru totul in faptul ca vinul varsat pe jos vestea necazuri ori mari probleme
la fel ca atunci cand iti intersecta drumul o pisica neagra sau un sarpe iti cadea de pe
acoperisul casei. Urmasi directi ai imperiului roman, italienii au credinta ca semnul rau
prevestit de varsarea vinului la o masa de familie poate fi inlaturat turnandu-ti cateva
picaturi de vin in spatele fiecarei urechi.
In decursul timpului a aparut superstitia conform careia vinul varsat la o nunta vestea mare
fericire, dragoste impartasita, si belsug in abia inchegata familie.
De altfel, initial, la inceputul fiecarui toast, vinul se obisnuia a se varsa dintr-un pahar in
altul, dovedindu-se astfel ca bautura nu era otravita.
• Germanii erau de parere ca imediat ce careva din familie murea, butoaiele cu vin din pivnita trebuiau
sa fie zgaltaite astfel incat licoarea din ele sa nu se strice ori sa se oteteasca. O traditie din Varnhalt,
Germania, recomanda ca ultimii struguri culesi din vie sa fie adusi intr-o caruta trasa de boi, astfel
incat recolta viticola din urmatorul an sa nu se acreasca.
Multi argentinieni au superstitia ca a manca dintr-un pepene verde si a bea, totodata, si dintr-un
pahar de vin rosu, provoaca o inevitabila si rapida moarte.
In Lituania se zice ca la miezul noptii din Ajunul Craciunului, apa se transforma in vin , iar animalele
incep sa vorbeasca daca nu este nici un om prin preajma lor.
Conform unei superstii franceze, daca bei ultimi stropi de vin dintr-o sticla sau o carafa, se anticipeaza
ca te vei insura in decurs de un an, sau, daca esti deja casatorit, ti se va naste o fetita in urmatorul an.
In traditiile evreiesti, mirele trebuia sa dea peste cap un pahar de vin in asa fel incat sa se bucure de o
casatorie fericita.
Superstitiile pescarilor din occident statuau ca cei plecati dupa peste trebuiau sa toarne vin in ape
pentru a linisti valurile. In acelasi timp, vinul turnat peste punte era considerat a aduce un mare noroc
marinarilor intr-un nou voiaj.
O veche traditie moldoveneasca recomanda ca de ziua celor 40 de sfinti, sa se bea 40 de pahare de vin
si sa se imbuce din 40 de feluri de mancare.
Atunci cand iesea preotul cu darurile, nu era bine ca cineva sa se zgaiasca la sfantul potir, ci sa isi
coboare privirea, pentru a nu se imbolnavi de deochi.
Daca un om cu stare se saracea a bea vin de la unul sarman (asa cum faceau odata vornicii) era
condamnat a-si astampara setea pe cealalta lume nu cu  vin, ci cu sange!
Cand se aseza mortul in groapa, era de bun augur a se stropi peste el vinul crucis. La orice pomana, se
dadea indrumare a se varsa vin peste mormant, astfel incat cel mort sa se infrupte si el din sucul
poamei, mai ales daca ii placea sa bea in timpul vietii.