T ransilvania B ois

B U T O A I E B A R R I Q U E S BARRELS

TO N N ELL

W W W . T R A N S I L V A N l A B O J S . C O M
 JENS PRIEWE

VINUL
DE LA STRUGURE ÎN PAHAR

TOT CE TREBU IE
SĂ ŞTIM DESPRE VIN
y
Cuprins
C u v ân t în a in te 8

Primul contact 11
Neajutorat în faţa raftului: ce ne spun eticheta,
preţul, provenienţa şi ambalajul

Eticheta •Vinul şi preţul •Vinul şi alcoolul •

Calitatea vinului •Vinul bag-in-box •Vinul din
supermarket •Degustarea vinului

Cunoştinţe generale 27

Ce trebuie să ştim pentru a putea exprima o

opinie avizată: noţiuni importante legate de
vin, date istorice şi definiţii

Componentele vinului •Scurtă istorie a vinului

•Centura mondială a viţei-de-vie •Denumirile
de origine •Cunoştinţe despre vin

Ampelografîa 41

Biologia unei plante neobişnuite: tipuri de

viţă-de-vie, butucul de viţă, morfologia strugu­
relui

Viţa-de-vie •Soiuri de struguri roşii •Soiuri

de struguri albi •Boabele •Taninul •Gradul de
coacere a strugurilor

Podgoria 57

„Mama” calităţii: podgoria şi lucrările specifice

Solul •Plantarea •Tăierea viţei-de-vie •Anul în

vie •Culesul strugurilor •Cultura biologică
Lucrul în cramă 71

Oameni, butoaie şi tradiţii: cum se transformă

sucul în vin

Producerea vinului roşu •Producerea vinului

alb •Cunoştinţe despre butoaie •Noi tehnici
enologice •Şampania •Sekt, Spumante, Prosec­
co & Co. •Vinuri dulci •Vinul de Porto •Vinul
de Xeres

Ţări viticole
j
91

Despre punctele forte, punctele slabe şi parti­

cularităţile celor mai importante zone viticole

Franţa •Italia •Spania •România •Germania •

Austria •Elveţia •Portugalia •Ungaria •Grecia
•Slovenia •Croaţia •Africa de Sud •California •
Chile •Argentina •Australia •Noua Zeelandă •
Luxemburg şi Estul Europei

Cunoştinţe practice
despre vin 121
Despre manevrarea unui produs sensibil

Calitatea dopului de plută •Dispozitive alternati­

ve de închidere a vinului •Capsula •Deschiderea
sticlei •Tirbuşonul •Paharele pentru vin •Tem­
peratura la care se bea vinul •Servirea •Depozita­
rea vinului •îmbătrânirea vinului •Decantarea
•Accesoriile •Bule şi tartru •Defecte ale vinului

Simţurile folosite
la savurarea vinului 151

Mirosirea, gustarea şi cum vorbim despre ele:

de la gurmand la specialistul în vinuri

Mirosul •Gustul •Aromele vinului •Vinul şi

evaluarea sa •Legende ale vinului
G losar 164
S urse fo to 168
 CUVANT ÎNAINTE
Povestea vinului
Plecând de la rafturile de vinuri, care şi în Româ­
nia deschid un univers deocamdată accesibil doar
unei categorii limitate de oameni, care pun preţ pe
calitate şi pe celelalte faţete ale vinului - cultură, ali­
ment şi terapie - această carte poate fi considerată
un îndrumar în lumea minunată şi plină de diversi­
tate a vinului. Scrisă didactic, plecând de la etichetă,
preţ, provenienţă şi design, trece apoi în revistă no­
ţiuni de istorie şi elemente de identitate a vinului.
Ne dezvăluie cel mai important element de
identitate, viţa-de-vie, pentru că vinul pleacă din
vie, iar calitatea este motivată de soiul de struguri,
care determină şi denumirea vinului, cu toate ele­
mentele de origine şi grad de maturare.
Terroir-ul este descifrat pe elemente, începând
cu arealul (podgoria) şi toate influenţele majore:
sol, tehnologie viticolă şi an viticol (cu apelaţiuni
de „an bun” şi „an prost”). Momentul culesului,
precum şi varianta de cultură biologică, subiect la
modă, nu este neglijat, fiind motivat în toate eta­
pele tehnologice care determină această încadrare.
„Naşterea vinului”, plecând de la tradiţie, este
analizată ştiinţific, urmărind transformările sufe­
rite în cursul vinificaţiei, cu diferenţele de abor­
dare tehnologică între alb şi roşu, cu variantele de
maturare prin batonare şi baricare, cu elementele
ştiinţifice ale acestor procese, care aduc moderni­
tatea în tehnologia enologică de astăzi.
Şi nu este uitat faptul că vinul poate fi şijnaterie
primă pentru o serie de produse de clasă, denumi-
8
te generic vinuri speciale, având cel mai important
reprezentant şampania, în preajma oăreia clipele
nu cad în neant, ci se ridică în eternitate. Şampa­
nia are o familie mai largă de vinuri, cu cel mai nou
reprezentant, Prosecco italian, şi vinul spumos,
precum şi alte vinuri mai liniştite, mai mult sau
mai puţin dulci, ca vinul de Porto şi vinul de Xeres.
Vinul a făcut şi face parte din cultura şi civili­
zaţia umanităţii, împărţind-o conform evoluţiei în
două lumi, respectiv lumea veche şi lumea nouă a
vinului, iar în acest context sunt trecute în revis­
tă ierarhic toate ţările care compun aceste lumi şi
care subliniază încă o dată diversitatea vinului şi
din acest punct de vedere.
Adevărul îl găsim în vin atunci când avem com­
petenţa relaţiei senzoriale cu acesta. Pentru o re­
laţie corectă şi plenară, trebuie să parcurgem anu­
mite etape de pregătire şi un ritual ce presupune
temperatură, debuşonare, decantare, aerisire, ca şi
accesorii utile şi elegante care ne permit o relaţie
în cunoştinţă de cauză, ce generează satisfacţii şi
revelaţii pe măsură.
Povestea finală a acestei cărţi ne dezvăluie cum
se savurează vinul, mai întâi cu ochii, cum îi inspi­
răm aromele ce sunt asemeni unor făpturi de aer,
cum îi desluşim cuvintele aromate spuse pe limba
lui şi înţelese pe limba noastră şi, nu în ultimul
rând, meditaţia din post-gust, care abia aşteaptă
să reluăm şi să aprofundăm povestea frumoasă a
vinului.
Dr. ing. Dorin Popa
 CUVÂNT ÎNAINTE

ant
pele
îpa-
nou
aos, în ultimele două decenii, vinul a câştigat o popu­ anumitor vinuri şi podgorii. Ea abordează în deta­
sau laritate enormă. Motivul principal îl constituie ca­ liu fiecare dintre aceste subiecte, explică ce deose­
ie s. lităţile îmbunătăţite, care fac ca vinul să fie mai uşor beşte un Prosecco de un vin spumos, ce fac viticul­
vili- de înţeles şi de savurat chiar şi pentru cei care intră torii pe timpul iernii şi de ce unele vinuri albe se
â în în contact cu vinul fără a avea cunoştinţe prealabile obţin din struguri roşii.
uă a bogate. Faptul că unele dintre cele mai bune soiuri
rvis- de vie din lume cresc, practic, la uşa noastră a inspi­ în această carte am renunţat în mod deliberat
ai şi rat şi mai mult interes faţă de vin. Rieslingul în Ger­ la limbajul stufos de specialitate, care se întâlneşte
iii şi mania, vinurile Grüner Veltliner şi Blaufränkisch în mereu în prospectele vinurilor şi în broşurile de­
Austria, savuroasele vinuri noi din Elveţia şi Sudul spre vin şi care este masiv întreţinut la degustările
Tirolului - toate acestea demonstrează ce şi cât de de vinuri sau în discuţiile dintre profesionişti. El
om - multe mai sunt de descoperit în lumea vinului. este conceput astfel încât să fie accesibil, necom­
) re- plicat şi să ofere de fiecare dată elemente esenţiale.
rnu- A crescut enorm şi disponibilitatea vinurilor Dacă totuşi se mai strecoară câte o observaţie per­
»une care se produc în locuri foarte îndepărtate. Euro­ sonală, ici şi acolo, aceasta decurge din entuzias­
ca şi pa este astăzi un paradis pentru băutorii de vinuri. mul necondiţionat al autorului faţă de un vin bun,
laţie Nicăieri în lume oferta de vinuri nu este atât de entuziasm care mai dă pe dinafară.
i i şi bogată ca aici.

Cartea de faţă îşi doreşte să consemneze aceas­

cum tă evoluţie, ea fiind scrisă în primul rând pentru cei
ispi- care caută să intre în acest subiect fără a şti exact
aer, de unde să înceapă, pentru cei care doar trec prin
mba lumea vinului pentru a vedea ce este de descoperit.
imul Poate că astfel se vor trezi apetitul şi curiozitatea
aptă cititorilor care până acum nu manifestau interes
isă a faţă de vin.
Cartea este însă interesantă şi pentru băutorii
de vin care ştiu deja cum ia naştere această băutu­
Popa ră, cum se depozitează, care sunt particularităţile

9
 Primul contact
Neajutorat în faţa raftului: ce ne spun eticheta,
preţul, provenienţa şi ambalajul
 E U C H ETA
Ce divulgă eticheta sticlei:
puţin, dar precis
Eticheta reprezintă cartea de vizită a vinului. Ea împodobeşte sticla şi ajută la identificarea corectă a conţinutu­
lui. Informaţiile pe care le cuprinde o etichetă sunt precizate foarte exact - mai riguros poate decât îşi doreşte
uneori consumatorul. Sunt interzise informaţiile care, după părerea autorităţilor, ar putea deruta consumatorii,
chiar dacă le-ar putea fi utile.
Nu doar carte de identitate. Aşa
cum vinul nu ne potoleşte doar setea,
nici eticheta nu are doar rolul de a
informa consumatorul cu privire la
conţinutul unei sticle. Eticheta repre­
zintă mai mult decât o carte de iden­
titate, servind unor scopuri mai largi:
îi conferă vinului o identitate vizuală,
satisface nevoi emoţionale, vizuale,
estetice şi intelectuale. Băutorul de
vin se simte atras de etichetă, vrea
să simtă emoţii; la vederea etichetei,
se lasă inspirat să cumpere sau să se
abţină de la cumpărare. Cu toate aces­
tea, circa 90% dintre toate vinurile
sunt achiziţionate în supermarketuri
sau în magazine alimentare, adică în
locuri în care nu există nicio consi­
liere şi nicio posibilitate de a gusta
vinul înainte de a-1 cumpăra. Aşadar,
cine nu se pricepe la vin trebuie să se
rezume la etichetă, este obligat să stu­
dieze informaţiile oferite de etichetă
pentru a afla mai multe despre vin.
Informaţii obligatorii. Autoritatea
europeană în materie de vinuri stipu­
lează cel puţin opt informaţii obliga­
torii care să fie prezente pe etichetă:
categoria de calitate a vinului, pro­
venienţa geografică, îmbuteliatorul,
conţinutul de alcool, volumul nomi­
nal, tipul de vin roşu / alb, numărul
oficial de verificare, precum şi indi­
caţia „conţine sulfiţi”. Suplimentar,
pentru vinurile de masă şi cele de
calitate este necesară indicarea anu-
12
NAHE
2010
S c h lo s s böc k e lh e im e r
---- • Riesling trocken
A. P. Nr. k 750 053 0ă0 11
l cultative, dar este supusă
Qualitätswein / Gutsabfüllung
Produce of Germany
Gut Hermannsberg
Ehemalige Weinbaudomäne
D 55585 Niederhausen/Nahe / Germany
www.gut-hermannsberg.de
750ml
12,0% vol
Soiul de viţă-de-vie
Soiul de viţă-de-vie poate fi
indicat, dar acest lucru nu
este obligatoriu. Dacă este
precizat, trebuie ca minim
85% din vin să fie stors din
respectivul soi de viţă-de-vie.
Volumul nominal
Conţinutul sticlei trebuie
să fie indicat în mililitri,
centiljţrisau litri.
Locaţia / denumirea
exploataţiei viticole
Locaţia sau denumirea
exploataţiei viticole poate
fi indicată, d^r acest lucru
nu este obligatoriu.
•—
Aroma
Ţine de informaţiile fa­
unui control strict.
Categoria de calitate
Conform noii legi europe­
ne cu privire la vinuri, în
locul calităţii vinului, pe
viitor se va trece „denumi­
rea de origine controlată”.
Pentru vinurile germane
se păstrează în continuare
precizări de genul Kabi­
nett, „cules târziu” etc.
Conţine sulfiţi
Deşi orice vin este sulfitat,
toate etichetele trebuie să
conţină menţiunea cores­
punzătoare.
Tăria alcoolică
Informaţie obligatorie. In acest
sens, în Europa pot fi indicate
doar grade întregi sau jumătăţi
de grade. După caz, este necesa­
ră o rotunjire. Toleranţa faţă de
conţinutul real de alcool: 0,5% voi.
lui recoltei. în funcţie alegere, se pot
indica soiul de viţă-de-vie, aroma şi
locaţia. în ce priveşte autorităţile în
materie de vinuri, eticheta le serveşte
acestora în primul rând la identifica­
rea vinului, pentru a împiedica deru-
tarea consumatorului prin informaţii
eronate.
Informaţii interzise . Pe etichetă nu
sunt permise informaţii de natură pu­
blicitară sau evaluatoare. Nu sunt per­
mise afirmaţii cum ar fi faptul că vinul
este „excepţional” sau că anul recoltei
este „grozav”. Cuvântul „natural” nu
poate fi nici el folosit referitor la vin.
De asemenea, pe eticheta oficială nu
sunt permise informaţii cu privire la
cultura organică sau biodinamică a
viei. Din acest motiv, mulţi viticultori
oferă informaţii cu privire la vin sau la
corelarea vinului cu diverse alimentepe
o etichetă specială, aplicată pe spatele
sticlei. Toate aceste informaţii nu spun
însă nimic despre vin şi gustul acestuia.

Provenienţa
geografică
Zona de cultivare aparţine
de informaţiile obligatorii.
château Ca origine, se poate men­
ţiona şi regiunea sau ţara.
Denumirea vinului
Vinul are voie să poarte un
nume propriu, indiferent dacă
este unul istoric sau unul in­
ventat.

£ 'jje
Jr
MEDOC
2009
M « S I N K O t I » » I I I A U < I l A I I A I)

SASSICAIA1
2000
Anul recoltei
Pentru vinurile de calitate, BOLGHERI SASSICAIA
este obligatorie indicarea Producător / OENOMINAZIONE Ol ORIQINE CONÎROLLATA

anului recoltei. Acest lucru îmbuteliator

înseamnă că cel puţin 85% Dacă un vin a fost obţinut
din vin trebuie să provină în totalitate sau cu precă­
din anul indicat. dere din struguri proprii,
se poate trece pe etichetă
„îmbuteliat de producător”,
în alte situaţii se trece doar
„îmbuteliat de...”
Imbottigliato all'origine
Tenuta San Guido - Bolgheri - Italia
k 750 mie 13,5%voi
f
Avertizări
în unele ţări europene este obligatorie menţiunea
„Nu aruncaţi sticlele în mediul înconjurător”. De
asemenea, sunt ţări în care se impune menţiunea
că în timpul sarcinii consumul de alcool nu este
indicat.
 V I N U L Şl P R E Ţ U L

Chestiune de preţ: cât trebuie şi cât

are voie să coste un vin?
Pentru mulţi băutori de vin, preţul unui vin este un indicator al calităţii. în realitate, corelaţia dintre calitatea
şi preţul unui vin este doar relativă. Un vin de 15 euro nu este de două ori mai bun decât un vin de 7,50 euro.
Deseori, preţul mai ridicat oglindeşte doar calitatea presupusă, nu şi pe cea reală. în orice caz, logica nu ajută
prea mult în ceea ce priveşte preţurile vinurilor.

Günstige Genüsse 7
IT A L IE N Urredtrdna
aaîmibtprasten 1
j s_dn I
j j
| f) z
Goldmedaille
Berliner Wein
Trophy

m i
= *

liegt dut Piemont.

Nebbiatofr ine. majestätische

Kolaritte entstelle». Das Veut
ist die Heimatfruchtiger Weiß-und Kotur'me.
| ln der Toskjina spieltdie Sartgiotrse-Traube die
I Hauptrolle.Ausihr utrden Chianti. Vino Xttbiie
dt Monlepulciano undßrunelh produziert. ht

( Inseln heitert! die Winzeraus ungezählten dort

heimischen Sorten rolle undfräftige Weine, die
rum heißen Klima des Südensgeprägt sind.

2009er
MaccHiarello Bricco Zanone
Roi.no. Umbria i C Barbera dAsö O.O.C
Bart» Terredavino
n* ItliuManki- ttwIfjpAWm- Karl

c8,10

Vinurile bune pot avea un preţ convenabil, în timp Eroare frecventă. A avea gusturi
ce un vin grozav poate fi nu doar scump, ci chiar
deosebite a fost întotdeauna mai cos­
excesiv de costisitor. Din acest motiv, băutorii înţe­
lepţi de vinuri analizează cu atenţie raportul preţ tisitor. Această frază şi-au însuşit-o
- calitate. Vinuri de bună şi foarte bună calitate mulţi băutori de vinuri care voiau să
se găsesc nu doar în comerţul de specialitate, ci şi se distingă de marea masă a consu­
în comerţul prin corespondenţă sau pe Internet.
matorilor. în ceea ce priveşte corec­
titudinea acestei afirmaţii, trebuie să
ţineţi seama de faptul că vinul bun
poate fi uneori excesiv de scump. Şi
invers: există multe vinuri care au
un preţ convenabil, înscriindu-se
totuşi în categoria vinurilor bune.
Una dintre cele mai frecvente erori
pe care le fac băutorii de vinuri este
să tragă concluzia că un vin cu preţ
redus este de calitate slabă. Această
greşeală o fac cu precădere cei care nu
sunt cunoscători şi se agaţă de preţ
ca de un indicator al calităţii. Desi­
gur, un vin bun este, de regulă, mai
scump decât unul oarecare. întreţine­
rea costisitoare a solului în podgorie,
lucrările intense de primăvară, rărirea
din timpul verii, culesul eşalonat pe
timpul toamnei, recoltele mai reduse,
maturarea îndelungată în butoi şi bu­
toaiele mai scumpe pentru maturare
- toate acestea costă, lucru care duce

14

implicit la creşterea costului unui vin
bun. Din acest motiv, un vin bun nu
poate fi niciodată ieftin, ci doar even­
tual cu un preţ rezonabil.
Costurile de producţie. Dacă la
baza calculării preţului ar sta doar
costurile de producţie, limita de 10
euro nu ar fi depăşită niciodată nici
chiar de cel mai bun vin; preţul ar fi
mai degrabă mult sub această limită.
Costurile de producţie reprezintă însă
doar o mică parte din preţul vinului.
O parte semnificativă a costurilor
- adeseori chiar cea mai mare par­
te - rezultă din comercializare. Până
ce sticla ajunge pe raft, ea a trecut
prin mâinile agenţilor comerciali, ale
intermediarilor şi exportatorilor, or
toţi aceştia vor să câştige şi ei ceva.
Promovarea vânzării, reclama şi pre­
zentările cresc în continuare costu­
rile. La sfârşit, ministerul de finanţe
mai adaugă la aceste costuri şi taxa pe
valoarea adăugată. Aşadar, în preţul
final se oglindesc şi costurile totale
mai ridicate, nu doar o calitate mai
bună.
Cerereafîn cele din urmă, cererea
este cea care determină preţul unui
Ce face ca vinul să fie scump...
Numele nobil: le sugerează multor
oameni o presupusă seriozitate, tradiţie
şi încredere, dar deseori nu sunt decât
nume fanteziste.
Etichetele realizate de artişti: arta pe
etichetă, scrisul auriu sau argintiu sunt
mijloace stilistice tipice folosite pentru
.creşterea valorii” unui vin.
Anul recoltei: anii cu recolte bune din
Bordeaux nu sunt întotdeauna ani
buni în alte zone viticole şi nu justifică
creşterea preţului.
vin. Dacă doar un număr redus de
oameni ştiu să aprecieze calitatea
vinului, acesta nu va atinge preţuri
mari pe piaţă, indiferent cât de ridi­
cate au fost costurile. Dacă, în schimb,
vinul va plăcea unui mare număr de
oameni, dar va fi doar în cantitate li­
mitată, preţul va creşte. Cererea de­
pinde de mulţi factori, nu doar de ca­
litatea vinului. Faima producătorului,
renumele regiunii de cultivare sau al
anului recoltei, verdictul dat de criti­
cii care acordă puncte - toate acestea
joacă un rol însemnat. Cererea poate
fi astfel stimulată, dar şi blocată.
Preţul nu este un indicator. Punc­
tele nu se pot bea, iar hârtia pe care
sunt tipărite etichetele suportă ori­
ce. Numele regiunii de cultivare, fie
aceasta chiar şi Champagne, nu va ga­
ranta în sine plăcerea organoleptică.
Cunoscătorii ştiu că un vin spumant
bun de podgorie poate fi mai gustos
decât o şampanie scumpă de marcă;
că un Riesling cules târziu este dese­
ori mai interesant şi mai persistent
decât un Puligny-Montrachet scump
din Burgundia; că vinurile roşii din re­
giunea portugheză Alentejo au uneori
mai mult caracter decât vinurile ex-
Zona viticolă: cunoscut nu înseamnă
neapărat prestigios; chiar şi în zonele
renumite de cultivare a viţei-de-vie
există calităţi diferite.
N otorietatea: atribut acordat cu
uşurinţă, deseori acordat sieşi, pentru
viticultori şi vinuri, dar care de fapt nu
spune nimic.
Aprecierile: există puţini degustători ex­
perimentaţi şi mulţi diletanţi care acordă
puncte vinurilor. Podgoriile şi comer­
cianţii publică întotdeauna doar notele
V I N U L Şl P R E Ţ U L
trem de scumpe Kult-Cabernet-Sau-
vignon din California. Iar faptul că un
vin Rioja Reserva este doar pe jumă­
tate atât de bun ca un vin Brunello
di Montalcino, care costă dublu, mai
rămâne să fie dovedit.
Relaţie periferică. Valoarea unui
vin este greu de calculat în euro şi
cenţi, întrucât sunt prea mulţi factori
străini de esenţa vinului care joacă un
rol determinant. Calitatea presupusă
sau cea afirmată are deseori o influen­
ţă mai mare asupra preţului vinului
decât calitatea efectivă. Deseori, şi
oferta redusă face ca preţurile anu­
mitor vinuri să crească foarte mult.
Din toate acestea rezultă că legătura
dintre preţul şi calitatea unui vin nu
este neapărat direct proporţională.
Factori care cresc preţul: producătorul nobil, sticla
masivă, eticheta realizată de artişti
cele mai mari, niciodată pe cele mici.
O ferta lim itată: deseori, vinurile sunt
limitate în mod artificial (vinuri de „re­
giune”, vinuri „selecţionate”, „butoiul
nr. 1 3 ”, „Cuvée nr. 1” şi altele), pentru
a menţine oferta redusă şi pentru a
obţine preţuri mai mari.
Sticla grea: unele vinuri sunt îmbute­
liate în sticle care sunt mai grele decât
conţinutul lor, sugerând faptul că
acesta are la fel de multă greutate ca şi
recipientul.
 V I N U L Şl A L C O O L U L

Alcoolul - neesenţial pentru calitate

Alcoolul nu este cel mai important element al vinului, dar fără acesta nu se poate. Consumatorii consideră însă
că nu trebuie să fie prea mult alcool în vin. O calitate superioară a vinului merge întotdeauna mână-n mână cu
conţinutul ridicat de alcool. Bineînţeles, acest lucru nu înseamnă că un conţinut mai ridicat de alcool e sinonim
cu calitatea de vârf.

De unde provine alcoolul. Strugu­

rii nu conţin alcool. Alcoolul se for­
mează abia la fermentare. Strugurii
conţin mult zahăr, iar fermentarea
nu înseamnă altceva decât transfor­
marea acestui zahăr în alcool. Prin
urmare, cu cât maj, mult zahăr se
găseşte în sucul de struguri, cu atât
mai mare va fi conţinutul de alcool
ulterior. Ecuaţia nu este neapărat
valabilă şi invers: un conţinut redus
de alcool nu reprezintă un indiciu al
strugurilor necopţi, săraci în zahăr.
Se poate întâmpla şi ca zahărul din
must să nu fie fermentat complet. în
acest caz, el se găseşte încă în vin.
De aceea, vinurile dulci au deseori un
conţinut mai scăzut de alcool; vinu­
rile din boabe selecţionate şi cele din
struguri stafidiţi au deseori doar 8%
volume alcool (procente de volum).

Calitatea şi alcoolul. Un vin de

masă de regiune sec, fermentat com­
plet, are practic întotdeauna 9% voi.
alcool. Vinurile de calitate superioară,
ai căror struguri au fost culeşi la ma­
turitate deplină, ating uşor 13% sau
14% voi. nu doar în podgoriile calde,
sudice. Chiar şi un vin fermentat com­
plet, de calitate superioară, cules târ­
ziu, din Germania răcoroasă, prezintă
acest conţinut de alcool. La această
categorie de calitate nu mai este vorba
n despre vinul german „uşor”. Conţinu­
turile ridicate de alcool reprezintă şi
Alcoolul nu este niciodată un indicator pentru calitatea unui vin, indiferent dacă acest conţinut este
o urmare a reducerii intenţionate a
ridicat sau redus. Alcoolul trebuie să se afle intr-un raport echilibrat cu celelalte componente ale vinului.
Broboanele de pe pereţii paharului sunt form ate din glicewl.. Glicerolul este şi el un alcool şi totodată recoltei întreprinse de către un viti­
un indicator al conţinutului total de alcool al vinului. cultor care urmăreşte obţinerea unor

16

calităţi mai bune. în puţinii struguri
e rămaşi, viţa-de-vie depozitează în
mod corespunzător mai mult zahăr.
Aşadar, o calitate mai bună a vinului
;ră însă merge mână-n mână cu un conţinut
lână cu de alcool mai ridicat.
nonim
Indicarea alcoolului. Indicarea
conţinutului de alcool pe etichetă
este obligatorie. Cine crede însă că
Strugu- trebuie să caute doar vinuri cu 13,5
l se for- sau 14% voi. alcool, pentru a fi sigur
crugurii de calitatea vinului, se înşeală. Cel pu­
entarea ţin în ţările calde în care se cultivă
ransfor- viţa-de-vie, aducerea strugurilor la
ol. Prin maturitate deplină este o artă, chiar
şi fără rărire şi fără cules târziu. Din
anăr se
cu atât acest motiv, un vin cu 14% voi. alcool
e alcool nu este neapărat mai bun decât unul
.eapărat cu 13% voi. alcool. Este vorba mai
it redus mult despre găsirea echilibrului co­
:£iciu al rect între acid, extract si alcool. De pe
a zahăr, etichetă nu se vede, din păcate, dacă
ărul din acest lucru i-a reuşit viticultorului sau
inlet. în nu. Un lucru se poate spune: un vin
i in vin. sec cu un conţinut de alcool mai mic
seoriun de 12% voi. este întotdeauna un vin
il; vinu- foarte simplu - ceea ce nu înseamnă
cele din că nu poate, totuşi, să aibă un gust
doar 8% bun. * Acesta intensifică gustul vinului. Al­
rolum).
Vinurile dulci. Excepţia o fac vi­
1 vin de nurile dulci. în funcţie de conţinutul
tat com- de dulceaţă reziduală, vinurile dulci
. - - voi. culese târziu, vinurile selecţionate şi
jerioară, vinurile din boabe selecţionate indi­
sîlam a- că conţinuturi de alcool de 8,5 până
1 : r: sau la 10,5% voi. Vinurile germane din
de calde, struguri stafidiţi şi ice wine au dese­
itat com- ori un conţinut chiar mai scăzut. în
~_ies târ- aceste cazuri, ferm entarea s-a oprit
prezintă pur şi simplu, fără să fi fermentat tot
1 această zahărul. în concluzie, conţinutul re­
ne vorba dus de alcool nu indică o calitate mai
Zonţinu- scăzută, ci dimpotrivă; multe dintre
ezintă şi aceste vinuri sunt rafinate şi scumpe.
zonate a Dulceaţa lor este atât de prezentă,
! un viti- încât nu are nevoie de alcool pentru
rea unor a o întări.
V I N U L Şl A L C O O L U L
Vinul şi caloriile
Alcoolul nu stimulează doar ficatul, ci aportul de hrană solidă, pentru a-şi
înseamnă şi aport de calorii. Cine bea menţine greutatea. Mai jos este redat
vin în mod regulat trebuie să-şi adap­ un tabel cu conţinutul caloric al vinuri­
teze planul de alimentaţie şi să reducă lor cu conţinut diferit de alcool.
Conţinutul de Calorii la
Tăria
alcool la 0 sti­ 0 sticlă de Exemple de vinuri
alcoolică
clă de 0 ,7 5 1 0 ,7 5 1
10% voi. 60 g 4 2 0 kcal* Riesling (demidulce), vin
spumos Vinho Verde,
11% voi. 66 g 462 kcal* şampanie, Riesling demisec
Dornfelder, Riesling sec, Pi­
12% voi. 72 g 5 0 4 kcal*
not Grigio Africa de Sud alb,
Bordeaux, Chianti Burgund
13% voi. 78 g 546 kcal*
cules târziu selecţie, Caber­
14% voi. 84 g 588 kcal* net Sauvignon de California,
Zinfandel, Primitivo, Fino
15% voi. 90 g 630 kcal* Sherry
* în cazul vinurilor demidulci şi demiseci, la calculul caloriilor se mai adaugă şi zahărul
rezidual. Din acest motiv, un vin uşor nu este neapărat un vin mai sărac în calorii.
Acest lucru este valabil şi pentru vinuri spumoase şi spumante. Toate vinurile brute
prezintă un rest de zahăr, care se află în zona demisec.
Trei alcooli. De fapt, în vin sunt bună dreptate. în schimb, ei nu au
conţinuţi trei alcooli diferiţi. Cel nicio obiecţie împotriva consumului
mai bun calitativ este alcoolul etilic. moderat de vin. Conform percepţiei
precaute a Organizaţiei Mondiale a
coolul cel mai puţin dorit este alcoolul Sănătăţii, consumul unei cantităţi de
metilic, care este toxic, dar reprezintă maxim 30 grame de alcool pe zi este
din fericire numai 0,1% din întreaga considerat a fi moderat, nedăunător
cantitate de alcool. Al treilea alcool sănătăţii, ci chiar stimulativ pentru
care se găseşte în vin este glicerina, organism. în mod concret, aceasta în­
care este incoloră, vâscoasă, netoxică: seamnă că dintr-un vin cu 11 vol.% se
„lacrimile” de pe pereţii unui pahar de pot bea 1,9 pahare (a câte 0,21) pe zi.
vin provin din acest alcool de calita­ Acest lucru ar corespunde unei canti­
te. Spre deosebire de ceilalţi alcooli, tăţi puţin mai mari de o jumătate de
glicerina are un gust dulce. Dacă vinul sticlă de vin. în cazul unui vin cu 13
are un conţinut ridicat de alcool, se vol.%, cantitatea de vin consumată
poate întâmpla ca el să fie uşor dul­ ar trebui să fie limitată la 1,5 pahare,
ceag, deşi din punct de vedere analitic ceea ce înseamnă ceva mai puţin de o
nu conţine zahăr. Expresia de specia­ jumătate de sticlă, dacă se urmăreşte
litate se numeşte dulceaţă de extract. respectarea valorii-limită. După cum
se vede, diferenţa nu este prea mare.
Consumul moderat de vin. Medi­ Pentru ficat nu este mai uşor dacă ale­
cii avertizează împotriva consumu­ geţi vinul după conţinutul de alcool,
lui necontrolat de alcool - şi asta pe şi nu după gust.
BIBLIOTECA REPUBLICANA
TEHNICO-ŞTIINŢIFICÂ
MD-2064, mun.Chisinau,
str.I.Creangă, 45
 CALITATEA VINULUI

Vin „bun” şi „prost” - ce înseamnă

de fapt acest lucru?
Atunci când este vorba despre vin, atributele de „bun" şi „prost" nu reprezintă o chestiune de morală, ci una de
calitate. Sau, şi mai bine, de caracter. Preţul depinde de caracter şi de calitate. Dar şi un vin cu preţ avantajos
poate fi bun. Paradoxul este însă că vinul bun nu place tuturor, pe când cel prost place deseori multora.

Vinul în secolul XXI: este remarcabil numărul mare
de vinuri de calitate din prezent.
Calitatea unui vin se poate evalua re­ ben-auriu spune ceva doar despre
lativ simplu: se deschide sticla, se gus­ vârsta sau tipul vinului, nicidecum
tă f.vinul si se verifică dacă este bun. Din despre calitatea acestuia. Important
’

păcate, deschiderea arbitrară a sticle­ este ca vinul să fie limpede. Vinul

lor este interzisă în supermarketuri.
Magazinele de specialitate au aproape
întotdeauna câteva sticle deschise, din
care se poate gusta. Câteodată acestea
organizează şi manifestări la care se
pot prezenta şi degusta anumite vi­
nuri. Cum facem însă deosebirea între
un vin bun şi unul prost? Vă prezen­
tăm în continuare câteva puncte de
reper, pentru a nu vă necăji ulterior.
Culoarea. Faptul că un vin alb este
deschis la culoare şi luminos sau gal­
nu trebuie să fie tulbure şi nu are
voie să aibă depuneri, cu excepţia
tartrului. La fel stau lucrurile şi în
cazul vinurilor roşii. Este indiferent
dacă se prezintă având o culoare roşu
căpşuniu-deschis sau roşu rubiniu de
nepătruns. Singura restricţie este să
nu conţină particule în suspensie;
acestea ar constitui un indiciu refe­
ritor la faptul că vinul nu este stabil
din punct de vedere microbiologic. La
vinurile roşii mai vechi se tolerează
să aibă depunere.

18

Mirosul. Un vin prost se poate re­
cunoaşte deja după miros - are iz de
sulf, de ouă stricate, de grajd de vaci
sau un miros înţepător de oţet. Ab­
senţa acestor mirosuri nu înseamnă
însă că este vorba sigur despre un vin
bun. Un vin bun - cel puţin când este
tânăr - trebuie să prezinte o anumită
prospeţime a buchetului, indiferent
dacă e floral, fructat sau balsamic. To­
nurile minerale, de drojdie, caramel
sau petrol nu sunt o raritate în cazul
vinurilor albe şi reprezintă calităţi
bune, chiar dacă nimeni nu le îndră­
geşte. Vinurile roşii pot prezenta şi
accente bizare, cum ar fi de eucalipt,
gudron, lemn dulce, sol forestier, iod,
iz medicinal, tutun, vanilie, came ma­
turată. Sunt indezirabile însă dacă au
un miros de stătut sau murdar.
Textura. Numim textură senzaţia pe
care o provoacă vinul în gură. Pe lângă
gust, vinul este perceput corporal ca
fiind catifelat şi moale, dur şi astrin-
gent, dens sau lejer, cremos, ferm sau
gras. în principiu, moale nu înseamnă
mai bine decât dur; altminteri, un vin
de Burgundia ar fi întotdeauna mai
bun decât unul de Bordeaux. Un semn
rău este doar atunci când vinul este
dur şi în acelaşi timp subţire, în acest
caz lipsindu-i textura. Iar acesta nu
Ce caracterizează un vin bun - şi ce nu
►Pozitiv
•buchet decent, dar curat
•claritatea mirosului şi gustului
•nu neapărat armonios, dar coerent
•uşor, dar atractiv
•greu, dar sprinten
• tanin sănătos, matur (la vinurile
roşii)
•aciditate matură, ţesută strâns
•adâncime a aromelor, persistenţă
este un semn bun. La vinul roşu, dur
înseamnă întotdeauna astringent.
Gustul. Fiecare soi de viţă-de-vie şi
fiecare sol îi conferă vinului un alt
gust. Acest lucru face ca această bău­
tură să fie atât de interesantă. Bineîn­
ţeles, gustul este subiectiv. Faptul că
un vin roşu are un gust mai pronunţat
de vişine sau de zmeură nu spune ni­
mic despre calitatea vinului. De cele
mai multe ori, şi mirosul este la fel.
Important pentru gust este echilibrul
- între dulceaţa fructată şi aciditate,
între extract şi alcool, între corp şi
tanin (la vinurile roşii). De exemplu,
un conţinut ridicat de alcool devine
problematic abia atunci când este în­
soţit de un extract concentrat, iar o
aciditate scăzută face ca un vin să fie
plat, doar dacă lipsa sa nu este com­
pensată prin aromă sau prospeţime.
Cu toate acestea, ceea ce specialiştii
denumesc vin bun nu trebuie să placă
tuturor.
Gustul remanent. Un vin bun
este întotdeauna mai intens. Chiar
şi după înghiţire persistă mult timp
în cerul gurii. Vinurile simple nu au
un gust remanent îndelungat. Efectul
organoleptic al acestora se epuizează
imediat. De la vinurile ieftine nu ne
►Negativ
•buchet parfumat
•notă lemnoasă puternică
•lipsă a prospeţimii în miros şi gust
•unidimensionalitate (doar fruct)
•tanin nematurat (la vinurile roşii)
•lipsa acidităţii (la vinurile albe)
• sărac la corp, ţesut lejer
• delicios, dar neatractiv
• divergent
CALITATEA VINULUI
putem aştepta la un gust remanent
îndelungat, dar nu sunt rele din aceas­
tă cauză, ci doar mai puţin calitative.
Caracterul. Faptul că un vin este im­
pecabil din punct de vedere tehnic,
curat şi agreabil, reprezintă o condiţie
de bază pentru producţia modernă de
vinuri. Acest lucru este valabil pentru
cea mai mare parte a vinurilor care se
produc în prezent. îngrijorător este
numărul în creştere al vinurilor ne­
importante, chiar banale. Acestea nu
pot fi contestate din punct de vedere
calitativ, dar sunt subţiri, unidimen­
sionale ca gust, nearmonioase, par­
fumate, neatractive. Nu au caracter.
Chiar şi aşa, ele plac multora, fiind
considerate chiar delicioase. Aceşti
băutori de vinuri ar fi copleşiţi de vi­
nurile mai pretenţioase. în cele din
urmă, caracterul este cel care face
un vin să fie interesant, nu calitatea.
Caracter înseamnă faptul că vinul
prezintă particularităţi anume, are
colţuri şi muchii, este inconfundabil.
Cum se poate recunoaşte un astfel de
vin? De cele mai multe ori, din faptul
că nu place tuturor.
Vinurile bune se recunosc deseori după faptul că
nu plac tuturor.
 VINUL BAG-IN-BOX

Punga pentru vin: alternativă

la sticlă?
Din secolul XVII, sticla este recipientul standard pentru păstrarea vinului. Inginerii secolului XXI au găsit însă
recipiente noi. De exemplu, punga pentru vin, denumită şi bag-in-box. Din punct de vedere tehnic, aceasta în­
deplineşte toate cerinţele existente la adresa unui recipient pentru vin. Ecologic vorbind, este superioară sticlei,
iar pentru petreceri, terasă sau camping, este probabil soluţia cea mai practică.

LA ROSE DU PIN
BORDEAUX B L ANC

185*, «<*la*«*/***»
LA ROSE DU PIN Jei virtâfw/iU,

‘ »»DEIUJ BLANC Bemanl DUCOURT

Nu trebuie să fie întotdeauna un vin vechi de Bordeaux; cel căruia

îi place să dea cep bea vinul şi din pungă. Deşi conţinutul nu face
faţă celor mai înalte cerinţe, are totuşi un factor ridicat de veselie.

Vin pentru petreceri şi balcon.
Cine este obişnuit să bea vin la lumina
lumânărilor, din pahare strălucitoare
de cristal, va considera un vin scos
din pungă ca fiind lipsit de stil, poate
chiar groaznic. Dar viaţa nu are numai
momente festive. Există şi studenţi
care vor să sărbătorească terminarea
sesiunii de examene şi care au la dis­
poziţie doar un buget lim itat pentru
băuturi. Există tineri care beau cu plă­
cere vin, dar care nu au pretenţii prea
mari. în afară de aceasta, urăsc etiche­
ta rigidă şi li se pare mai amuzant ca
din cepul cu robinet să curgă vin, în
locul unei beri reci. în fine, există şi
oameni care în serile de vară stau pe
terasa sau balconul lor şi-şi savurează
cu plăcere „vinişorul”, care nu trebu­
ie să fie întotdeauna un vin vechi de
Bordeaux - poate fi şi un vin de masă
de regiune savuros, necomplicat, care
nu stresează buzunarul, dar totuşi
are un gust bun, iar la nevoie poate
fi băut şi din paharul de apă, dacă la
îndemână nu se află un pahar de vin
adecvat. Cu alte cuvinte, când este
vorba despre vin, putem economisi
şi la recipient. De altfel, americanii au
fost cei care au elaborat prima pun­
gă pentru vin, iar descoperirea şi-au
numit-o bag-in-box.
Perfect din punct de vedere teh­
nic. Vinul la pungă este disponibil în
cutii de trei, cinci sau zece litri. Din

20

punct de vedere tehnologic, aces­
te ambalaje sunt produse conform
celui mai nou stadiu al cercetării în
domeniul materialelor şi sunt gândite
până în cel mai mic detaliu. Punga
este din polivinil alcool, o substanţă
complet netoxică, solubilă în apă, la
a cărei producere nu se folosesc nici
solvenţi, nici plastifianţi. Materialul
este, aşadar, foarte uşor degradabil,
putând fi aruncat la gunoiul obişnuit.
Vinul este închis etanş în pungă. De
regulă, rămâne proaspăt până la zece
luni. La fiecare procedură de golire,
punga se strânge, astfel încât vinul,
practic, nu vine aproape deloc în con­
tact cu oxigenul. După deschiderea
pungii, vinul mai rămâne proaspăt
încă până la opt săptămâni - mult mai
mult timp decât în cazul unei sticle
începute. Ambalajul funcţionează
perfect din punct de vedere tehnic.
Conţinut cinstit. în cutiile cu pungi
se pun mai ales vinurile de masă de
regiune: Vin de Pays în Franţa, Vino
de la Tierra în Spania şi Indicazione
Geografica Tipica în Italia. în puţine
Bilanţ de mediu grozav: avantajul vinului bag-in-box
în afară de factorul de veselie şi de
avantajele pecuniare, vinul la pungă
are în favoarea sa şi un bilanţ de me­
diu excepţional. Datorită greutăţii
reduse a recipientului bag-in-box în
comparaţie cu o cantitate corespun­
zătoare de vin în sticle, scad nu doar
costurile de transport, ci şi consumul
energetic la transport. Urmarea: emi-
; ii reduse de bioxid de carbon. De ase­
menea, producerea polivinil alcoolu­
lui presupune un consum mult mai
redus de energie decât producerea de
sticle. în total, experţii au calculat un
volum al emisiilor redus cu 55%, din
cazuri, în pungi se comercializează şi
vinuri de calitate. într-adevăr, vinuri­
le la pungă nu sunt vinuri mari, dar se
impune o nuanţare. Cetăţeanul care
cumpără bag-in-box nu vrea un vin
memorabil, nobil, ci-şi doreşte un vin
bun, curat, cu un gust bun, care nu
provoacă dureri de cap şi nu-1 costă o
avere. Or tocmai acestea sunt avanta­
jele pe care le oferă vinurile de masă
de regiune. Iar acestea nu,trebuie să
fie în niciun caz inferioare vinurilor
scumpe de calitate.
Şarmul vinului de masă de regi­
une. Francezii au fost primii care au
descoperit şarmul vinului de masă de
regiune gustos, necomplicat, din care
se poate bea cu plăcere şi câte un pa­
har în plus. Mai ales în sudul Franţei,
vinul de masă de regiune deţine sta­
tutul unei băuturi cotidiene apreciate,
nefalsificate, sincere. Francezii au fost
şi cei care au im portat ideea de „vin
în bag-in-box” din America, idee pe
care au copiat-o în stil mare. Marşul
triumfal al acestui tip de vin nu a fost
consecinţa unui buget mai redus pen-
punctul de vedere al sustenabilităţii
- un avantaj clar în favoarea vinului
la pungă. Mai evident se reflectă în
buget cantitatea redusă de deşeuri.
Punga şi cartonul cutiei reduc volu­
mul de deşeuri cu 85%, comparativ
cu cantitatea echivalentă de vin la
sticlă. în final, beneficiile ecologice
scot în evidenţă avantajele economice
ale ambalajului de bag-in-box: aces­
tea sunt în jur de 40% . Acest lucru
înseamnă că acelaşi vin ar fi cam cu
jumătate mai scump, dacă ar fi um­
plut în sticle în loc de pungă, sticle
prevăzute cu un dop şi capsulă şi lipite
VINUL BAC-IN-BOX
tru vin. Surplusurile de vinuri simple
de masă de regiune au adus marile
firme multinaţionale care comercia­
lizează băuturi şi multe cooperative
la ideea de a le comercializa şi în acest
mod. Din Franţa, vinul la pungă şi-a
croit apoi drum spre Spania şi Italia.
Franţa ca deschizătoare de dru­
muri. Francezilor le-a plăcut dintot-
deauna vinul vărsat. încă în urmă cu
decenii, oamenii cereau să fie serviţi
în podgoriile alese de ei, din recipi­
ente mici din material plastic (cubis),
sau îl trăgeau din butoiul de lemn (vin
en vrac), în magazine specializate de
vin, pentru a-1 consuma apoi acasă,
îşi vor fi dat seama că punga repre­
zintă alternativa mai bună din punct
de vedere tehnic şi mai „modernă” la
consumul tradiţional de vin vărsat.
De atunci, vinul la pungă s-a impus
şi la vecinii Franţei ca băutură ideală
pentru petreceri, terasă şi camping.
\
cu câte o etichetă. Aşadar, din punct
de vedere ecologic, sunt multe argu­
mente în favoarea vinului la cutie.
21
 V I N U L DI N S U P E R M A R K E T

Centrul comercial controversat la

cumpărarea vinului: supermarketul
Supermarketurile nu şi-au făcut un renume din includerea în sortimentul de produse aflate la vânzare a vinu­
rilor bune sau a celor fine. Domeniul acestora constă în vinurile produse în masă şi cele ieftine. Din acest motiv,
cunoscătorii de vinuri evită supermarketurile. Dar nu toate supermarketurile sunt identice între ele. Pe „su­
prafeţele mari" - cum spun specialiştii - sunt oferite astăzi şi vinuri bune calitativ, ocazional chiar de calitate
superioară.

ROI m

« *]
11111
1 K O I. m m bo i

Vinul în supermarket: nu cea mai proastă, dar
nici neapărat cea mai ieftină modalitate de cum­
părare a vinului
Modelul de succes. Supermarke­
turile sunt de fapt locuri interzise
pentru iubitorii de vinuri. De la su­
permarket se cumpără făină, lapte sau
apă minerală, dar nu vin. Supermar­
keturile sunt centre comerciale care
aparţin unor mari lanţuri. Sortimen­
tul lor este standardizat, fiind orien­
tat pe mărfuri de marcă sau produse
ieftinp. Vinul însă, cel puţin ca idee,
este un produs individual. Niciun
Merlot nu este identic cu altul. Fie­
care Riesling are un gust diferit. Toate
vinurile au un alt caracter, chiar dacă
pe etichetă se menţionează acelaşi
soi de viţă-de-vie sau aceeaşi prove­
nienţă. Côtes du Rhône, Zinfandel,
Prosecco, Chardonnay - particulari­
tatea tuturor acestor soiuri de vinuri
este că fiecare vin îşi are gustul său
individual, chiar şi în cadrul soiului
respectiv. Din acest motiv, vinul este

22

i

potrivit doar condiţionat pentru sor­
timente standard. Cu toate acestea, în
toate pieţele de consum europene, cel
puţin 60% dintre toate vinurile sunt
cumpărate din supermarket. De ce?
i vinu- Ofensiva calităţii. Motivele sunt
motiv, evidente: fiecare sat are un supermar-
w$U' ket şi în fiecare oraş se află câte un
aljtate astfel de magazin chiar după colţ. Ni­
meni nu trebuie să mai străbată dis-
tuL Fie­ tanţe lungi, dacă se decide spontan că
rt. Toate vrea să deschidă seara o sticlă cu vin.
iar dacă Reţeaua de supermarketuri a devenit
i acelaşi tot mai densă. Dar chiar şi supermar-
i prove- keturile s-au schimbat. Multe şi-au
ifandel, completat sortimentele din punct
ticulari- de vedere calitativ şi comercializea­
le vinuri ză nu doar vin spumos ieftin, vin
stul său Dornfelder demidulce şi vin spumos
t soiului Kellergeister la sticlă de un litru. Al­
nul este ţii aşteaptă mereu oferte speciale, în
V I N U L DI N S U P E R M A R K E T
care sunt incluse şi calităţi mai bune.
Unele supermarketuri au devenit ade­
vărate departamente de delicatese, în
care sunt oferite alimente şi vinuri
de calitate superioară, împreună cu
consilierea aferentă. Limita spre co­
merţul specializat de vinuri dispare
încetul cu încetul. Bineînţeles, acest
lucru nu este valabil pentru toate su-
permarketurile, ci doar pentru o parte
din acestea. Supermarketpl este de
fapt doar un termen generic pentru
centre comerciale cu suprafaţă mare.
Fiecare îşi are propriul concept cu pri­
vire la vinuri. Totuşi, e de necontestat
faptul că astăzi şi în centrele comerci­
ale cu suprafeţe mari se găsesc vinuri
calitativ bune, iar ocazional chiar de
calitate superioară.
Concepte diferite. Există magazi­
nele cu discount ale căror vinuri cos­
tă, în marea lor majoritate, mai puţin
de 3 euro, care organizează mereu
promoţii pentru o anumită perioadă
de timp, în cadrul cărora sunt oferi­
te vinuri de renume la preţuri de 10
euro, de exemplu. Există raioanele de
delicatese ale marilor centre comerci­
ale, care oferă vinuri din aproape toa­
te clasele de preţuri şi care se mişcă
la nivelul magazinelor de specialitate
atât în ceea ce priveşte prezentarea,
cât şi consilierea. Dar există şi lanţu­
rile de magazine alimentare care şi-au
extins reţeaua de filiale până în ulti­
mul colţişor al ţării, care ajung la sute
de mii de oameni şi au un sortiment
de vinuri standard, mai mult sau mai
puţin modest. Cele mai multe rămân
sub pragul de 5 euro. Vinurile de pod­
gorii sau vinurile locale, aşa cum şi le
doresc cunoscătorii de vinuri, nu se
găsesc în aceste supermarketuri. In
concluzie, chiar dacă nu fiecare super­
market oferă întotdeauna exact ceea
ce caută un consumator de vinuri, tot
mai des se pot găsi aici vinuri neaş­
teptat de bune.
Adaptat pentru
supermarket
Vinul a devenit mai uniform în ulti­
mii ani. Asta înseamnă că se produc
tot mai des cantităţi din ce în ce mai
mari sau chiar cantităţi însemnate
de vin de o calitate precis definită
şi la preţuri predefinite, pentru a fi
vândute în supermarketuri şi reţea­
ua lor extinsă de filiale. Tehnologia
vinicolă modernă şi cercetarea eno-
logică fac posibil acest lucru. Mai
ales în ţările de peste Ocean, for­
ma industrială a producţiei de vi­
nuri este larg răspândită. Cele mai
frecvente vinuri de marcă ale lumii
sunt Yellow Tail, Jacob’s Creek şi
Notting Hill. Toate acestea provin
din Australia şi au fost elaborate
exclusiv pentru comercializarea în
supermarketuri. Şi podgoriile se
pot transforma în mărci, de exem­
plu Gallo, Woodbridge, Penfolds.
Conceptul de marcă a fost inven­
tat de industria şampaniei. Aceas­
ta a început de timpuriu să creeze
mărci, pentru a-şi mări gradul de
vizibilitate şi pentru a creşte pro­
ducţia. în prezent, aproape că nu
există supermarket în care să nu se
găsească pe rafturi mărci renumite
de şampanie.
Yellow Tail, unul dintre cele mai cunos­
cute vinuri de marcă din lume
23
 DEGUSTAREA VINULUI

Delicios, super, cool - vinuri şi j

strategii de PR 1
m

Se ştie foarte bine că vinul dezleagă limbile şi că se poate face foarte bine conversaţie la un pahar de vin. Mai
greu este să vorbeşti despre vin. Multora le lipsesc pur şi simplu cuvintele pentru a descrie un vin sau pentru a
reda impresia pe care acesta le-o lasă. Vocabularul experţilor în vinuri sună bine, dar nu este întotdeauna clar.
Deseori, evaluările cu puncte înlocuiesc un verdict diferenţiat.

Vocabularul propriu al vinului. _■

Oameni care pot vorbi fluent despre ■
profesia şi hobby-urile lor, despre
computer şi sport, amuţesc dintr-o
dată atunci când trebuie să descrie un
Degustarea vinului roşu
vin. Le lipsesc cuvintele. Acest lucru
este normal. Pentru a descrie în mod 2009 Nero d’Avola ;
corect gustul, aroma şi culoarea vinu­ Feudo Arancio
t'oŞrU t-uţîwu uşolr 4 jooS. I4
lui este necesar un limbaj special, care C Ji- e Ş « p e i-v -fla j C Â t W , C oIa jc -

trebuie învăţat, la fel ca şi vocabula­ iy\e

po-f,
rul de bază. Extrapolând gusturi cum
2009 Los Vascos
sunt cele de zmeură, cireaşă, pară,
Cuvée Especial
piersică, gutuie, îţi mai poţi imagina ^ l^UpiKIU ÎkcIn■IŞt
Cabernet Sauvignon ^V-UC.4® «uc^llpf, lel/cu^
câte ceva, ca novice. Mai greu e atunci
când vinul se presupune că are aromă
de prună uscată, scorţişoară, eucalipt, 2 0 0 9 Shiraz-Cabernet —
South Australia
piper negru. Chiar mai dificil este tTiŞu k I L iu
Penfolds 44e, phlM ^tvcfe u%Ca \v
atunci când vine vorba despre ceară,
gudron, muşchi, malţ, sol forestier,
piele de şa. „Toate acestea se cheamă 2009 Woodbridge Merlot
că fac vinul delicios?”, se întreabă un Robert Mondavi
taŞu pulrjoulriu S+tAluti-folr
băutor obişnuit de vin. „Categoric!”, AlojluAf, Cu 12 4e

sunt de părere experţii. Unele vinuri C 1 0 Ş i cX

roşii miros chiar a carne maturată şi 2001 Castillo Ygay
provoacă o plăcere rafinată - cum ar Gran Réserva
h )Ş U C Ă k 'Ă iU .17IU, U
fi un Côte Rôtie bun de pe Ron sau un Rioja D.O.Ca. «sqptT&lV CMCĂZe
Pinotage din Africa de Sud. -M e ^ n u r\ l Vcxi^Nilie 4nl

Limbaj asociativ. Descrierile gustu­

lui şi aromei sunt întotdeauna asocia­
tive. Un Merlot nu miroase niciodată
exact ca şi carnea maturată, dar se
poate apropia de această asociere, mai
ales dacă este ceva mai matur. Un vin
tânăr de Bordeaux este deseori pu­
ternic condimentat, putând duce cu
gândul la piper negru, sau la frunze
uscate de tutun, sau la lemn de ce­
dru. Niciodată însă vinul nu va avea
gust doar de aşa ceva, el incluzând în
acelaşi timp mai multe componente
de gust. Cu cât acestea sunt mai nu­
meroase şi mai armonios combinate,
cu atât vinul este mai bun. De altfel,
descrierile vinurilor servesc de cele
mai multe ori doar propriei satisfacţii
a vorbitorului, toate cuvintele nespu- ■
■
nând, de fapt, nimic despre calitatea
şi caracterul vinului respectiv. Un vin
care are gust de zmeură şi cireaşă nu
este mai bun decât cel a cărui aromă
aminteşte de fructe de pădure, prună,
pară sau soc.

24

Cremos şi elegant. Câteodată,
limbajul referitor la vinuri este cât se
poate de nostim. S-au făcut deseori
glume pe seama „gustului remanent
îndelungat”, atestat la un vin deosebit
de bun. O picătură bună are deseori
in. Mai un „corp puternic”. El trebuie să fie
entru a „musculos” şi să aibă „coloană ver­
na clar. tebrală”. Limbaj metaforic gol, care
nu exprimă nimic? Nu chiar. La un
vin alb, coloana vertebrală este dată,
de regulă, de aciditate, expresia fiind
astfel justificată. La un vin roşu, ta-
ninul este cel care formează coloana
vertebrală. Se vorbeşte şi despre un
corset de tanin. El este cel care ţine
vinul laolaltă, îl „strânge”. Dacă se
atestă o coloană vertebrală stabilă
pentru un vin, acest lucru reprezin­
tă un verdict pozitiv la adresa licorii.
Astfel, multe expresii au nu doar o
funcţie de descriere, ci şi una de eva­
luare. „Cu clasă” înseamnă faptul că
atuul unui vin alb ţine de aciditatea
sa. Şampania şi multe vinuri Char-
donnay fermentate în butoi de lemn
sunt „cremoase”, adică au realizat o
descompunere biologică a acidităţii
şi sunt moi. Un vin roşu cu mult ta­
nin şi plin este „dramatic”, generează
„tensiune”. Dintr-un astfel de vin se
bea mai mult decât doar un pahar.
Dacă un vin este complex din punct
de vedere al gustului, dar se lasă to­
tuşi băut cu uşurinţă, se spune despre
el că este „elegant”. Pentru vinul roşu
se foloseşte acest atribut atunci când
vinul nu este prea greu, iar taninul
său este foarte fin. Limbajul vinului
trebuie învăţat, ca orice vocabular
specializat. Cu „delicios”, „super”,
„cool” sau „intens” nu ajungeţi prea
departe.
DEGUSTAREA VINULUI
Ce se spune atunci când...
... vinul are un gust ciudat? Puturos.
Stricat. Medicinal. De farmacie. Cu
iz de grajd de vite.
... vinul este oarecum nearmonios?
Despicat. Zăpăcit. încă nu este în
echilibru.
... vinul este complet inaccesibil?
Respingător. Nedefinit. Neinspirat.
Voluminos. închis.
... vinul este prea uşor şi prea plă­
cut? Neglijabil. Banal. Inofensiv.
Nesemnificativ. Plictisitor. Kitsch.
... vinul pare prea vechi? Obosit.
Neinteresant. Dincolo de punctul
de maxim. Lipsit de prospeţime.
Maderizat. Cu note de muşeţel.
... vinul este prea necomplicat? Fără
presiune. Fără putere. Plăcut. Se
termină imediat în spatele dinţilor.
... vinul nu îndeplineşte aşteptările?
Cuminte. Plictisitor. Rustic. Inex­
presiv. Dezamăgitor. Fără să lase o
amintire.
Degustare de vin: a degusta este un lucru, a
comunica despre degustare este cu totul altceva.
25
»ştinţe generale
tim pentru a putea exprima o opinie avizată:
rtante legate de vin, date istorice şi definiţii
 COM PON EN TEL E VINULUI

Substanţa din care sunt făcute visele

>

înainte de a fi descompus ştiinţific în componentele sale, vinul era un zeu. Hrănea oamenii. îi vindeca. îi consola,
îi aducea în transă. Iar atunci când era un vin bun, satisfăcea simţurile în cel mai plăcut mod. Multe dintre aces­
tea se mai pot afirma despre această licoare şi astăzi, mai ales în ceea ce priveşte desfătarea.

Aura vinului. Bineînţeles că inteli­

genţei seculare nu i-a convenit faptul
că sucul nobil din struguri îşi păs­
trează aura divină. Cu intenţia de a-i
înţelege partea divină, oamenii l-au
descompus până la ultima moleculă.
Oamenii de ştiinţă nu au găsit nimic
supranatural, doar lucrujri cunoscute,
dar cu toate acestea aura pe care o de­
ţine vinul s-a păstrat, în ciuda tuturor
încercărilor de a-i desluşi misterul.

Ce este vinul. Din punct de vedere

chimic, vinul este alcool etilic în so­
luţie apoasă, compus din zahăr, acizi,
esteri, lactaţi. Aşadar, nimic deosebit.
Un singur lucru nu-1 ştie însă nimeni:
cum se pot combina sute de mirosuri
şi arome într-un tot armonios. Acesta
ţine de secretul fiecărui vin.
iXIUtf d 'ortltHK
De necopiat. Acestea sunt, probabil,
secretele pe care se bazează în con­
tinuare fascinaţia vinului. în timp
'osnezo/ ce majoritatea obiectelor create de
oameni reprezintă rezultatul unor
procese elaborat planificate, vinul
presupune un grad mare de impredic-
tibil. Acelaşi soi de viţă-de-vie, plantat
într-o altă zonă, dă naştere la vinuri
complet diferite, chiar dacă strugurii
sunt prelucraţi de acelaşi pivnicer.

„Cine ştie să savureze nu mai bea vin, ci degustă

secrete.” (Salvador Dali)

28
 COMPONENTELE VINULUI

în cazul cartofilor, sfeclei sau cerea­
lelor, rezultatul ar fi aproximativ ace­
laşi. Chiar şi în cazul merelor, perelor
sau prunelor, diferenţele nu sunt nici
pe departe la fel de mari ca în cazul
vinului, şi asta pentru că vinul reflec­
tă cel mai bine diferenţele de sol şi
climă. încercările de a lua solul unor
podgorii renumite şi de a-1 duce în alte
ţări cu aceeaşi climă, pentru a obţine
acolo vinuri asemănătoare, au eşuat
lamentabil. Chiar şi cercetătorii din
domeniul alimentar s-au resemnat.
Deşi au analizat îndeaproape multe
vinuri renumite şi le cunosc fiecare
componentă, nu au reuşit niciodată
să producă o copie a acestor vinuri,
cu atât mai puţin un vin care să fie
mai bun.
Produs al naturii. Chiar în aceeaşi
regiune, ba chiar în aceeaşi podgorie,
micile modificări produc efecte mari.
Dacă înflorirea are loc cu câteva zile
mai târziu decât este normal sau dacă
o ploaie necesară întârzie să cadă în
timpul verii, vinul rezultat la toamnă
va fi altul. Dacă temperatura medie
anuală creşte cu o jumătate de grad,
raportul cfiferiţilor acizi conţinuţi în
vin se modifică. Pentru şampanie,
aceasta poate însemna o catastrofă,
în schimb pentru Bordeaux poate fi o
binecuvântare. „în viaţa mea am par­
ticipat la mai mult de 40 de culesuri,
a spus odată Emile Peynaud, vestitul
profesor de enologie de la Universi­
tatea Bordeaux. Dar nu m-am putut
baza niciodată pe experienţă. în fie­
care an a trebuit să iau noi decizii.”
Vinul este unic. Cum se simte în
gură, cum miroase, ce gust are - ni­
mic nu poate fi planificat. Bineînţeles,
unui vin i se poate adăuga aciditate
sau tanin. Vinul poate fi rotunjit cu
dulceaţă. Dar un astfel de vin nu va
emana fascinaţie şi nu va fi decât un
semipreparat industrial.
Definiţia vinului. Conform abordă­ Un vin alb ferm entat
rii europene, vinul este un produs na­ complet este compus din:
tural - şi e bine ca şi pe viitor să rămâ­ 80-85% apă
nă astfel. Din acest motiv, este definit 11-14% alcool
în prevederile UE ca fiind „băutură 15-18% ingrediente (extract)
alcoolică, produsă prin fermentarea In g red ien tele su n t co n stitu ite din:
sucului din struguri proaspăt culeşi 5-10 g/1 glicerol
în zonele de provenienţă respective, 4-9 g/1 aciditate totală (acid tar-
în concordanţă cu tradiţiile şi obice­ tric, malic, succinic, lactic
iurile din acele zone”. Ultima parte a şi alţi acizi)
acestei definiţii a fost adăugată pen­ 3-4 g/1 minerale (fosfat, magne­
tru a include şi acele vinuri care nu au ziu, potasiu, calciu, fier şi
fost produse din struguri proaspeţi, altele)
ci din struguri botritizaţi, îngheţaţi 0,4-0,5 g/1 combinaţii ale azotului
sau uscaţi. (aminoacizi, amine, pro­
teine)
Ce este tradiţia? Fireşte că între 0,03 g/1 dioxid de carbon dizolvat
vechile naţiuni europene şi unele 0,1-2 g/1 tanin (substanţă tanan-
dintre cele de pe alte continente, tă)
producătoare de vin, există percepţii 0,01 g/1 substanţe de buchet şi
diferite în ceea ce priveşte „tradiţiile aromatizante (esteri,
şi obiceiurile”. Este permisă folosirea aldehide superioare, lac­
de substanţe străine vinului, cum ar fi tone)
taninul artificial sau aromele identic 0,01 g/1 vitamine
naturale? Strugurii folosiţi pentru vi­ 0,01-0,08 g/1 acid sulfuros liber
nurile din struguri îngheţaţi trebuie
să îngheţe pe butuc, sau pot fi con­ Un vin roşu ferm entat
gelaţi şi în camera frigorifică? Poate complet este compus din:
fi extras alcoolul în mod artificial din 70-85% apă
vin? Este permisă folosirea de drojdii 11-15% alcool
de fermentaţie modificate genetic? 17-19% ingrediente (extract)
Industria vinului nu vrea să se lase In g red ien tele su n t com puse din:
încorsetată de interdicţii, iar secolul 10-12 g/1 glicerol
XXI va arăta dacă va avea câştig de 3-3,5 g/1 minerale (salpetru, cal­
cauză aceasta sau vechea Europă. ciu, fier şi altele)
2-3,5 g/1 tanin
2-2,5 g/1 acid tartric
2-6 g/1 aciditate totală (acid tar­
tric, malic, succinic, lactic
şi alţi acizi)
0,4-1,5 g/1 acizi volatili
1-1,8 g/1 antocianine
0,6-0,8 g/1 butilenglicol
0,4-0,5 g/1 combinaţii ale azotului
(aminoacizi, amine, pro­
teine)
0,2-0,3 g/1 dioxid de carbon dizolvat
0,005-0,03 g/1 acid sulfuros liber

29
 SCURTĂ ISTORIE A VINULUI

De la narcotic la articol de comerţ )

Cel mai probabil, vinul îşi datorează apariţia întâmplării. Sucul de struguri, pe care popoarele nomade din Ori­
entul Apropiat îl duceau cu ei în recipiente făcute din piele de capră, începea să fermenteze. Se forma astfel o
băutură îmbătătoare, în jurul căreia, de-a lungul mileniilor, s-a dezvoltat un cult. De exemplu, în Antichitate
zeul vinului era mai puternic decât toţi zeii Olimpului laolaltă.

Mărturii timpurii. Cele mai vechi
indicii cu privire la existenţa vinului
provin din Siria de astăzi, unde s-au
descoperit urmele unei prese vechi de
struguri datate din 8000 î.Hr., şi din
ţinuturile situate la poalele versan­
tului sudic al Munţilor Caucaz. Acolo
au fost găsite vase de lut, îngropate
în pământ, care se foloseau pentru
conservarea vinului cu 6000 de ani
î.Hr. Cu siguranţă însă, asirienii şi
georgienii nu au fost primii care au
produs vin. Sâmburi de struguri -
care, conform datării cu carbon, pro­
vin din intervalul 10000 - 8000 î.Hr.
- au fost găsiţi în Turcia şi în Persia.
Probabil că popoarele nomade ştiau
cu mult înainte despre fermentarea
sucului de struguri pe care-1 purtau
cu ei în burdufuri din piele de capră,
dând naştere unei băuturi îmbătă­
toare, dacă burdufurile erau expu­
se la soare. Primele reprezentări în
imagini ale preparării vinului provin
din Egipt. Mărturii timpurii cu pri­
vire la producţia vinului avem şi de
pe valea Iordanului, din Armenia şi
Insula Creta.
Zeul vinului. Prin Egipt, viţa-de-vie
a ajuns în Grecia. In jurul anului
2000 î.Hr., aici s-a dezvoltat un ade­
vărat cult al vinului. Oamenii au ve­
nerat vinul în aşa măsură încât l-au
întrupat în figura unui zeu, Dionysos,
care a devenit, din zeul plantelor, zeul
vinului. împreună cupreotesele sale,
Dionysos avea festivităţi extravagan­
te, în păduri întunecate şi pe pajişti
înflorite, la care participanţii nu
doar beau mult, ci şi dansau extatic
şi se dezlănţuiau în plăceri senzuale.
Fără îndoială, grecii nu-1 vedeau pe
zeul vinului doar ca binefăcător, ci şi
ameninţător, deoarece vinul îi aducea
în transă şi erau loviţi de sminteală.
Cu toate acestea, Dionysos a reuşit
să atragă mai mulţi adepţi - mai ales
femei - decât toţi zeii Olimpului
laolaltă. O vreme, zeul vinului a fost
chiar mai puternic decât Apollo.
Cultul lui Bacchus. Din Grecia,
viţa-de-vie a ajuns până în Sicilia.
După cucerirea Siciliei, romanii au
adus viţa-de-vie şi cultura vinului
spre centrul şi norcjul Italiei. Cel mai
vestit vin al antichităţii a fost faler-
nul. Acesta provenea din zona oraşu­
lui Napoli. Zeul vinului la romani era
Bacchus. în Roma precreştină, cultul
lui Bacchus a dus la excese decadente,
la promiscuitate, înşelăciune, omuci­
dere. Mai întâi a fost interzis, apoi, la
presiunea poporului, readmis de către
Iulius Cezar. Odată cu apariţia creşti­
nismului, adepţii lui Bacchus au fost
din nou urmăriţi, iar cultul lor a fost
considerat păgân. în acele vremuri,
vinul era în principiu aromatizat cu
ierburi, răşină, condimente, chiar şi
cu apă de mare sărată.
Punct de plecare - Roma. Oda­
tă cu intensificarea comerţului şi a

>8000 Î.Hr. >2000 Î.Hr. >600 Î.Hr.

Cele mai vechi urme Răspândirea viţei-de-vie Răspândirea culturii vi­
ale viţei-de-vie, în în Grecia, Orientul Apro­ ţei-de-vie spre centrul şi
Munţii Caucaz piat, Africa de Nord nordul Italiei, prin inter­
mediul romanilor

>800 Î.Hr.
>7000 Prin intermediul grecilor,
Cultivarea sistematică^ au avut loc în Sicilia primele
viţei-de-vie în Armenia, " importuri de viţă-de-vie
Siria, Mesopotamia,
Egipt
30

- eprezentarea unui cules şi stors de struguri in mormântul lui N akht (Egipt, circa 1390 î.Hr.)
circulaţiei, dar şi pe fondul migra-
ţiilor popoarelor, viţa-de-vie a fost
dusă în alte ţări de către negustori,
navigatori, mercenari şi colonişti.
Din Roma, creşterea viţei-de-vie s-a
extins în Peninsula Iberică, în provin­
ciile galice (Franţa) şi în ţările aflate
la nord de Alpi. Viţa-de-vie apare şi
pe malurile râurilor Rin şi Mosela,
unde a găsit alte condiţii de creştere
decât în locul de origine - o altă climă,
alte solurf, alte boli. Mulţi butuci au
dispărut, dar alţii s-au adaptat şi au
supravieţuit.
Prima perioadă de înflorire. La
sfârşitul secolului IV d.Hr., creşte­
>0 >400 d.Hr.
Romanii aduc vi­
ţa-de-vie în Valea
Ronului şi a Ri­
nului
>300 d.Hr
Butoiul din lemn
ia locul amforei
Odată cu aceasta s-a încheiat epoca
vinului aromatizat.
Carol cel Mare. împăratul francilor,
Carol cel Mare, a susţinut cu ardoa­
re creşterea viţei-de-vie în imensul
său imperiu, mai ales în regiunile
Bordeaux şi Champagne. Ulterior,
creşterea viţei-de-vie s-a extins şi
spre răsărit. Culturile de viţă-de-vie
ajungeau până la Königsberg. Au fost
inventate teascurile, iar diversele so­
iuri de vie au început să fie deosebite,
în 817 î.Hr. sunt atestate documentar
primele podgorii în regiunea Rhein-
gau, iar în jurul anului 1000 începe
comerţul organizat cu vin. Cu precă­
dere olandezii şi-au câştigat renumele
rea viţei-de-vie a înregistrat prima de cărăuşi pe mare, aprovizionând cu
perioadă de înflorire în Europa. A flota lor comercială nordul Europei cu
fost inventat butoiul din lemn, care vin ce provenea din sud.
a înlocuit amfora, ca recipient de păs­
trare a vinului. Datorită incursiunilor
vandalilor, în secolele următoare s-a
ajuns din nou la dispariţia creşterii vi-
ţei-de-vie. Cucerirea Peninsulei Iberi­
ce de către arabi a dus în secolul VIII la
islamizarea Spaniei şi la interzicerea
producerii vinului. Călugării cisterci-
eni şi cei benedictini au fost cei care
au revigorat cultivarea viţei de vie. Ei
au cultivat în mod planificat podgorii
şi au cercetat bazele producerii vinu­
lui, descoperind cât de adecvată este
Burgundia ca regiune vini-viticolă.
■H H N N i
>1000 d.Hr.
Declinul cultivării viei în Călugării cistercieni încep să plan­
Imperiul Roman de Vest, teze în mod planificat podgorii în
din cauza incursiunilor Burgundia, iar călugării benedictini
vandalilor - în Toscana.
>800 d.Hr.
Declinul cultivării
viţei-de-vie în Spania şi în
Orientul Apropiat, din ca­
uza islamizării. Regiunile
Bordeaux şi Champagne
sunt plantate cu viţă-de-vie
31
 SCURTĂ ISTORIE A VINULUI

Descoperirea lentă a calităţii

Suprafaţa actuală a podgoriilor din Europa este mică în comparaţie cu cea din secolul XVII. Ciuma, războaiele şi
o mică eră glaciară au avut contribuţia lor la scăderea suprafeţelor plantate cu viţă-de-vie. în schimb, calitatea
vinului a crescut încontinuu. Mult timp, vinul a fost doar hrană lichidă. între timp, a devenit o componentă
importantă a plăcerilor vieţii, ba chiar mai mult - un bun cultural, fără de care ambientul nostru şi civilizaţia
noastră nu ar fi aceleaşi.

Din Evul Mediu. începând cu Evul Vinul ca delicatesă. La începuturi­

Mediu târziu, cultura viţei-de-vie s-a
răspândit rapid în Europa. Regiunile
Gasconia (cu Bordeaux), Aquitania
(cu Perigueux), Languedoc şi Burgun-
dia (cu Valea Ronului) erau furnizori
importanţi. Sudul Italiei reprezenta o
singură plantaţie uriaşă de vie. în Pe­
ninsula Iberică, centura de viţă-de-vie
se întindea din Andaluzia, prin Casti­
lia şi până în Catalonia, iar în Europa
Centrală, cultura viţei-de-vie nu mai
era deja de multă vreme restrânsă la
văile Rinului şi Moselei, ci se întinse­
se până în Turingia şi Silezia. Vinul
devenise un aliment. Acolo unde nu
creştea viţă-de-vie, negustorii vene-
ţieni, englezi, olandezi şi hanseatici
aveau grijă ca nimeni să nu trebuiască
să renunţe la el. Deosebit de apreci­
ate erau la acea vreme vinurile dulci
din Creta şi Malaga. în secolul XIV a
început ascensiunea vinului de Xeres,
iar în secolul XVI - a celui de Madeira.
Jean Antoine Belleteste - Toamna (1770)
le erei moderne, suprafaţa europeană
cultivată cu viţă-de-vie era de trei ori
mai întinsă decât cea actuală. Abia
războiul de treizeci de ani (1618 -
1648) şi ciuma au curmat această pe­
rioadă de înflorire! însă podgoriile au
fost repede replantate. Vinul devenise
de acum mai mult o delicatesă decât
un aliment şi provenea din regiunile
cele mai prielnice pentru creşterea
viţei-de-vie. Mica eră glaciară, care
din 1250 dusese la scăderea tempe­
raturilor, a făcut să se cultive din nou
cartofii şi cerealele acolo unde strugu­
rii nu ajungeau să se coacă, iar vinul
rămânea acru. După iarna geroasă din
anii 1739-1740, regele Prusiei, Frede-
ric al II-lea, le-a ordonat viticultorilor
mărcii Brandenburg, de exemplu, să
oprească producţia de vin şi să cul­
tive în schimb cereale. Viţa-de-vie a
rămas doar în grădina palatului său
din Potsdam, Sans-Souci.

—
> în cep ân d cu anul 1 1 0 0 >1300 >1600
Negustorii veneţieni im- Familia florentină Frescobaldi Cea mai mare extindere a suprafeţei
portă vin din Creta, olan- apare ca negustori de vinuri, mai cultivate cu viţă-de-vie în Europa
dezii vin din Gasconia şi târziu şi Antinori
din Aquitania, iar negus- >1668
torii englezi aduc vinul de
>1402 Dom Perignon devine abate la
Xerex
Hautvillers şi rafinează şam­
Henric al IlI-lea, regele
>1152 pania
Asturiei, interzice de­
Bordeaux devine terito­ frişarea viţei-de-vie în
>începând cu 1620
riu al Coroanei engleze. Spania
Şampania devine băutura
Viticultura şi comerţul
la modă în Londra
cu vinuri înfloresc
32

Bacchus de Caravaggio (pictură în ulei, 1593)
Epoca vinului modern. La sfârşi­
tul secolului XVI au fost descoperite
calităţile de conservant ale sulfului,
începea astfel epoca vinului modern.
Industriaşii englezi au realizat un
recipient stabil din sticlă - condiţia
pentru şampania modernă, care avea
neapărată nevoie de un vas rezistent
la presiune pentru fermentarea în
sticlă. Călugărul Dom Perignon, care
conducea din 1668 abaţia Hautvillers,
a perfecţionat producerea vinului
spumant. Negustorii englezi au des­
coperit vinul de Porto. în Italia, Ma­
rele Duce al Toscanei a stabilit pentru
prima dată limitele a patru regiuni
importante pentru creşterea viei: Chi-
anti, Carmignano, Pomino, respectiv
Val d’A rno di Sopra. în Franţa au luat
>1844
>1681
în Anglia se inventează
tirbuşonul
>După 1720
Se face drenarea mlaştinilor
din Médoc. Cetăţeni înstă­
riţi şi politicieni întemeiază
tot mai multe Châteaux
>După 1700
Sulful se va folosi pe post de
conservant pentru vin
SCURTĂ ISTORIE A VINULUI
naştere, după asanarea mlaştinilor
din Bordeaux, primele castele (Châ-
teau). La sfârşitul secolului XVIII,
sticlele valoroase au fost închise cu
dopuri. Vinul a devenit un simbol al
statutului celor bogaţi şi puternici.
Bordeaux, şampania, vinul unguresc
Tokaji şi cel german „Hock” (Riesling)
erau vinurile la modă ale epocii. Cu
ocazia Expoziţiei Internaţionale de la
Paris din 1855, Napoleon al IlI-lea a
dat ordin pentru elaborarea unei
clasificări a castelelor din Bordeaux.
Puţin mai târziu, savantul francez
Louis Pasteur a descifrat enigma
fermentării.
Creşterea viţei-de-vie peste
Ocean. în America de Sud, misiuni­
le creştine au fost cele care au stors
primele vinuri: în Chile din secolul
XVI, respectiv în Mexic din secolul
XVIII. în 1652, navigatorul olandez
Ja n van Riebeeck a acostat în sudul
Africii, unde a plantat primii butuci
de viţă-de-vie. Două secole mai târ­
ziu, vinul dulce din Constantia urma
să devină şi în Europa o specialitate
deosebit de apreciată. Primii butuci
de viţă-de-vie în Australia au ajuns
în 1790, plantaţi în grădina coman­
dorului englez din Sidney. în 1841,
unii imigranţi din Silezia au început
să cultive viţa-de-vie pe suprafeţe
mari în valea australiană Barossa. în
>1883
Făinarea viţei-de-vie (Oi- începe replantarea pod­
dium) pustieşte multe goriilor cu viţă-de-vie
podgorii în Bordeaux altoită, rezistentă la fi­
loxeră
>1863
Prima apariţie a filoxerei în
sudul Franţei. în următorii
50 de ani, insecta distruge
aproape întregul stoc de vi­
ţă-de-vie al Europei
Noua Zeelandă, misionarul Samuel
Marsden plantase prima podgorie
încă din 1819. în secolul XIX, Califor­
nia - care din 1849 nu mai aparţinea
de Mexic, ci de Statele Unite - a trăit
o perioadă de aur, căreia i-a pus capăt
prima catastrofă provocată de filoxera
viţei-de-vie.
Catastrofa filoxerei viţei-de-vie.
în 1863, filoxera a apărut pentru pri­
ma dată în Franţa, adusă de către cei
care se întorceau din călătoriile făcute
în America. Ea a nimicit în următo­
rii ani nu doar toate podgoriile din
Franţa, ci avea să năvălească întâr­
ziat şi în Spania, Italia şi Germania.
Către sfârşitul secolului, cercetătorii
au găsit un remediu eficient împo­
triva calamităţii - butaşii americani
cu rădăcină, dar era deja prea târziu;
economia viticolă a Europei era la
pământ. Următoarele două războaie
mondiale şi crizele economice din­
tre acestea au întârziat replantarea
podgoriilor. Abia începând cu 1945,
viticultura şi-a revenit încet.
------------- ►
>1971
Noua legislaţie germană cu privi­
re la vinuri: comasarea regiunilor
mici, introducerea atributelor de
calitate
>1935
începutul legisla­
ţiei AOC în Fran­
ţa, după modelul
de azi
33