0 Carte Asiminecarmen

Repere conceptuale şi metodologice
CARMEN ASIMINE
VREAU SĂ FIU
ECOLOGIST!
DISCIPLINĂ OPŢIONALĂ
CLASELE III-IV
2015
PIATRA NEAMȚ
ISBN 978-973-0-20135-2
1
ARGUMENT
Omul, acea “ trestie gânditoare” (B. Pascal), încă de la origini şi până în prezent, a fost
într-o permanentă comuniune şi dependenţă faţă de natură. Trinitatea OM – NATURĂ –
DIVINITATE nu poate fi separată, ci trebuie studiată sau privită ca un tot unitar. Iată de ce a
cunoaşte şi a respecta minunile naturii înseamnă de fapt a cunoaşte şi a respecta propria persoană
sau umanitatea, dar şi a intra în legătură cu divinitatea.
Acel echilibru de care avem toţi nevoie nu se poate păstra decât prin raţiune şi cunoaştere.
Acestea trebuie să înceapă încă din grădiniţă şi apoi continuate la şcoală, o dată cu formarea
primelor deprinderi şi obiceiuri despre lume şi viaţă.
„Vreau să fiu ecologist!” nu se pretinde a fi o lucrare care să fi tratat în totalitate marile
probleme ale mediului înconjurător, dar poate fi considerat un ghid practic despre cum să
descifrezi tainele naturii. Ecologia, disciplină relativ tânără, nu mai este o ştiinţă teoretică, o
creaţie a intelectului uman, ci „o ştiinţă a economiei forţelor naturale de producţie, a strategiei
economice globale a omului, adică a planificării şi controlului întregului context al mediului
înconjurător, a conducerii economiei în funcţie de legile obiective ale interacţiunilor din biosferă”
( Postipino, 1977).
În societatea în care trăim, definiţia este mai actuală ca oricând. Cum reforma curriculară
din învăţământul românesc se desfăşoară atât în plan teoretic, cât şi practic, această lucrare poate
fi un instrument de lucru pentru cei care lucrează cu elevii din ciclul primar, propunându-şi a fi,
de fapt, o oportunitate de reflecţie.
Întrebările, răspunsurile şi sugestiile prevăzute în lucrare se adresează iubitorilor naturii şi
pot reprezenta un punct de plecare în încercarea de a înmănunchea mai multe forme de activităţi
didactice care să sensibilizeze pe micii elevi, să-i determine să iubească natura aşa cum este ea,
fără să o falsifice, fără să atenteze la integritatea ei.
„Alfabetizarea “ în materie de mediu poate începe prin parcurgerea şi aplicarea unui astfel
de ghid ecologic, pentru dobândirea cunoştinţelor, a abilităţilor şi atitudinilor pe care un cetăţean
onest trebuie să le stăpânească. Micul elev va înţelege corect raportul individ – natură, căci
mediul înconjurător nu-i aparţine, ci el se integrează în acest ansamblu complicat, iar viaţa
oamenilor este determinată de acest mediu.
2
CAPITOLUL I:
REPERE CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE
I.1. Noţiunile de mediu înconjurător şi de resurse naturale
Pământul este singura planetă din sistemul solar în care factorii fizico-chimici şi
energetici întrunesc valori compatibile cu formele de viaţă. Aceşti factori alcătuiesc un ansamblu
şi se menţin în limitele unor variaţii ce permit perpetuarea vieţii.
Noţiunea de mediu înconjurător stă la baza ecologiei ca ştiinţă, fiind susceptibilă în
raport cu necesitatea punerii în valoare sau a ocrotirii elementelor sale componente.
Termenul de ecologie vine din grecescul oikos-loc de trai, adăpost, casă sau în general,
mediu de viaţă şi logos-vorbire, ştiinţă.(Marinescu, Daniela, 1996, p. 21)
Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici şi
biologici (temperatura, umiditatea, solul, apa, magnetismul terestru, peisajul, organismele etc.)
dintr-un loc dat, cu care un organism vine în contact. (Chifu, T., Murariu, A., 1999, p. 172)
Din punct de vedere al dimensiunilor, mediul ambiant reprezintă o categorie concepută
sub două aspecte:
ÿ mediul general, cu dimensiuni infinite,care se desfăşoară din vecinătatea sistemului
biologic luat în consideraţie, până în spaţiul cosmic
ÿ mediul ecologic eficient, având dimensiuni mai restrânse, inclus în mediul general, în
care se diferenţiază subansamblurile de factori ecologici ce intervin direct în structura
sistemelor vii.
În funcţie de consistenţă (biotop), şi organismele care îl populează (biocenoză) deosebim
trei tipuri de mediu:
ÿ mediul acvatic, care constituie
biotopul biocenozelor acvatice şi
este reprezentat de râuri, fluvii,
lacuri, bălţi, mări şi oceane;
Mediul acvatic
3
ÿ mediul terestru, format din

substratul consistent pe care-l
prezintă litosfera şi constituie
biotopul biocenozelor terestre;
Mediul
terestru
ÿ mediul aerian, învelişul atmosferic exterior al Pământului, în care pătrund radiaţiile

solare necesare climatului şi vieţii terestre, populat de aeroplancton (constituit din
sporii bacteriilor şi ciupercilor, bacterii, alge şi ciuperci microscopice, polenul
plantelor superioare etc.), insecte, păsări, mamifere adaptate la zbor care îşi duc viaţa
parţial în acest spaţiu cuprins între 3-5 km.
Unităţile mediului înconjurător sunt biotopul şi habitatul.
Biotopul (ecotopul) este o porţiune elementară din mediu reprezentată printr-un spaţiu în
care factorii ecologici realizează un ansamblu relativ omogen, dar nu perfect uniform. De acest
biotop se ataşează o comunitate de organisme (biocenoza), care exprimă în mare măsură gradul
său de omogenitate.
Habitatul reprezintă, în sens restrâns, porţiunea de mediu în care trăieşte un individ
biologic şi, în sens larg, o porţiune din mediu în care trăieşte o specie.
Noţiunile de biotop şi habitat sunt oarecum similare. Tendinţa actuală este de a utiliza
termenul de habitat atunci când se descrie mediul unui sistem biologic individual (individ) şi
biotop atunci când se descrie mediul unui sistem biologic supraindividual (populaţie, biocenoză).
Biomul este o zonă majoră de viaţă, determinată în general de macroclimă, cuprinzând
un complex de biotopuri şi biocenoze (ecosisteme). Distribuţia pe Terra a biomurilor este
următoarea:
-biomurile acvatice - oceanele, mările, fluviile, râurile, lacurile, bălţile, mlaştinile;
biomurile terestre - tundra,
taigaua, pădurile temperate,
păşunile, deşerturile, pădurile
tropicale umede.
Pădure tropicală
4
Conceptul actual de mediu înconjurător are un caracter dinamic, care caută să cunoască,
să analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate. Având ca obiective păstrarea
echilibrului ecologic, menţinerea şi ameliorarea factorilor naturali, dezvoltarea valorilor materiale
şi spirituale, asigurarea unor condiţii de viaţă tot mai bune pentru generaţiile prezente şi viitoare,
protecţia mediului înconjurător se realizează prin utilizarea raţională a resurselor naturale,
prevenirea şi combaterea poluării de toate felurile.
În înţelesul prezentei legi a protecţiei mediului, prin resurse naturale se înţelege
totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană:
ÿ resurse neregenerabile - minerale şi fosili;
ÿ resurse regenerabile - apă, aer, sol, floră, faună sălbatică;
ÿ resurse permanente - energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor. (Marinescu,
D. , 1996, p. 50-54)
În activitatea de protecţie a mediului înconjurător se urmăreşte folosirea raţională a
acestor resurse şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu măsurile de
protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie cât mai puţin poluante,
echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport cu dispozitive şi instalaţii care să
prevină efectele dăunătoare asupra mediului, recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor
reziduale utilizabile, promovarea acţiunilor de cooperare tehnică, economică şi ştiinţifică în acest
domeniu.
Aplicarea acestor măsuri de protecţie a mediului este necesară peste tot în lume, deoarece
de foarte multă vreme echilibrul stabilit în natură este fragil, iar dispariţia unor specii din
ecosistemul mondial, ca urmare a evoluţionismului ecologic sau a altor cauze nenaturale, poate
avea efecte, uneori grave, mai ales când dispariţia este necontrolată.
Când se vorbeşte de progres sau de sărăcie, se vorbeşte, de fapt, de mediul înconjurător
care caracterizează planeta noastră la un moment dat, căci între toate acestea şi poluare există o
strânsă interdependenţă.
5
I.2. Calitatea mediului şi strategia dezvoltării durabile
Folosit curent în contextul general al dezvoltării, termenul de strategie desemnează

preocupările ştiinţei economice de a defini liniile generale pe termen lung de dezvoltare,
metodele şi formele cele mai eficiente pentru atingerea obiectivelor acesteia.(Tănase, Petre, 1992,
p.18).
Comisia Internaţională pentru Mediu şi Dezvoltare (constituită sub auspiciile ONU) a
ajuns la concluzia că imperativele strategiei naţionale sunt următoarele:
ÿ creşterea economică regenerată;
ÿ schimbarea calităţii creşterii;
ÿ satisfacerea nevoilor esenţiale de locuri de muncă, alimente, energie, apă, sănătate
ÿ asigurarea unui nivel al populaţiei corespunzător cerinţelor sale de bază;
ÿ conservarea şi dezvoltarea bazei de resurse;
ÿ reorientarea tehnologiei şi a riscului managerial;
ÿ îmbinarea tehnologiei şi a riscului managerial.
Problemele dezvoltării şi ale creşterii economice nu pot fi separate de cele ecologice.
Economia şi ecologia se întrepătrund tot mai mult – local, regional, naţional şi global – într-o
reţea de cauze şi efecte.
Azi, se impune din ce în ce mai mult conceptul de dezvoltare durabilă, recomandat de
Adunarea Generală ONU prin Rezoluţia 42/187, ca principiu director al strategiilor şi politicilor
naţionale în domeniul evoluţiei şi protecţiei mediului.
Conceptul de dezvoltare durabilă este definit ca fiind „progresul economic, care, pe lângă
asigurarea tuturor necesităţilor societăţii actuale, ia în considerare necesităţile generaţiilor
viitoare” (Earth Summit, Rio de Janeiro, 1992).
Esenţa unei strategii pentru o dezvoltare durabilă constă în stabilizarea creşterii
demografice, reducerea dependenţei de petrol, promovarea resurselor regenerabile de energie,
conservarea solului, protejarea sistemelor biologice ale solului, reciclarea materialelor.
Dezvoltarea durabilă oferă o mai bună înţelegere a funcţiilor îndeplinite de mediul
natural sau amenajat, care pot fi clasificate astfel (Pierce, 1993, p. 61):
6
1. Contribuţii directe la calitatea vieţii. Mediul poate fi apreciat sub forma unui peisaj
minunat, a unui cadru de agrement pentru activităţi de recreare sau poate fi susţinut prin
intermediul televiziunii, filmului şi radioului.
2. Contribuţii indirecte la calitatea vieţii. Mediile deteriorate conduc la acumularea de
stres şi la apariţia de boli, la poluarea aerului şi apei, ce afectează direct sănătatea, nivelul
de trai, capacitatea de muncă a omului.
3. Contribuţii directe la venitul real, prin intermediul investiţiilor efectuate pentru
protejarea mediului şi furnizarea confortului, realizându-se astfel venit şi locuri de
muncă.
Programele de mediu sau investiţiile de mediu pot genera fie pierderi foarte scăzute, fie
sporiri ale produsului naţional brut. Rezultatele tind să susţină argumentul că mediul şi creşterea
sunt complementare.
Câteva idei se cuvin a fi subliniate în legătură cu dezvoltarea durabilă şi mediul natural.
Protecţia mediului constituie în prezent un obiectiv major al dezvoltării.
Dezvoltarea durabilă poate reprezenta acea dezvoltare care asigură creşterea bunăstării generaţiei
actuale, dar şi a celei viitoare. Sunt acceptate trei căi de dezvoltare:
ÿ Optimalitatea este o cale de dezvoltare care maximizează valoarea prezentă a câştigurilor
viitoare ale dezvoltării umane.
ÿ Durabilitatea reprezintă o cale de dezvoltare în care bunăstarea umană sporeşte sau cel
puţin nu scade în timp.
ÿ Supravieţuirea reprezintă o cale care se situează deasupra unui nivel minim de bunăstare;
orice nivel aflat sub acest minim nu este viabil.(Zaharia, C., 2003, p. 100-102)
Evoluţia conceptului de dezvoltare durabilă are în vedere elementele economic, social şi
ecologic.
Activităţile economice actuale modifică nivelul şi structura biodiversităţii într-o manieră
care va afecta desfăşurarea serviciilor ecologice vitale viitoare şi îngustează opţiunile disponibile
generaţiilor următoare.
Diversitatea cerinţelor şi preocupărilor pe termen scurt, ca şi ţelurile pe termen lung,
existente în întreaga lume, sugerează faptul că nu există o dezvoltare durabilă „bună“ sau „rea“,
universal valabilă. Abordarea practică ce se poate dovedi mult mai utilă în luarea deciziilor este
7
asigurată de conceptul maximizării beneficiilor menţinerii capitalului natural şi al serviciilor de

mediu în timp.
Cerinţe ale dezvoltării durabile:
1. Un sistem politic ce poate genera participarea cetăţenilor la luarea deciziilor.
2. Un sistem economic ce este capabil să genereze cunoştinţe tehnice pe baze susţinute
ştiinţific.
3. Un sistem social ce asigură soluţii la situaţiile tensionate cauzate de o dezvoltare socio-
economică greşită.
4. Un sistem productiv care respectă capacitatea productivă şi capacitatea de suport a
mediului precum şi obligaţia de a conserva mediul.
5. Un sistem tehnologic ce poate oferi, continuu, noi soluţii.
6. Un sistem de relaţii internaţionale ce sprijină modelele durabile ale pieţei şi finanţelor.
7. Un sistem administrativ ce este flexibil şi are capacitatea de autocorectare.(Marinescu,
Daniela, 1996, p. 57)
Pentru ca dezvoltarea durabilă să devină realitate este necesară o colaborare cât mai
amplă a forţelor implicate, de la cele care trasează liniile politice şi până la, aparent, cele mai
lipsite de importanţă forţe: oamenii de rând.
8
I.3. Noul Curriculum pentru Ştiinţele naturii – reper obligatoriu pentru un

demers flexibil
„Cred că firul de iarbă nu este mai neînsemnat decât călătoria de o zi a stelelor
şi furnica-i la fel de perfectă, şi un fir de nisip, şi un ou de pitulice,
şi brotăcelul e o capodoperă dintre cele mai admirabile”
W.Whitman
Ştiinţele naturii se predau integrat, pe baza unei programe care reuneşte elemente de
ştiinţe pentru copii, astfel ca elevii să fie iniţiaţi în specificul cunoaşterii de tip ştiinţific şi să le
fie cultivată curiozitatea ştiinţifică, în raport cu mediul înconjurător, la un nivel accesibil şi
atractiv adaptat vârstei.
Prin predarea ştiinţelor naturii nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi informaţii
ştiinţifice care să ducă la însuşirea de concepte, ci raportarea copilului la mediul în care trăieşte.
Competenţele ce se urmăresc a fi formate prin Noul Curriculum de Cunoaşterea mediului
şi Ştiinţe ale naturii se referă la comunicare, studiu individual, înţelegerea şi valorificarea
informaţiilor tehnice, relaţionarea în mediul natural şi social. La aceasta se adaugă atitudini
precum: grija de mediul natural, interesul pentru aprecierea şi argumentarea logică, curiozitatea,
şi preocuparea faţă de fenomenele de mediu, independenţa gândirii, creativitatea.
În scopul formării acestor competenţe şi atitudini vor fi valorificate cunoştinţele privind
mediul natural, individul, grupul de indivizi, relaţiile dintre indivizi şi dintre aceştia şi mediu,
fenomene şi interacţiuni specifice de mediu, modificări ale mediului ca urmare a intervenţiei
omului. Programa de Cunoaşterea mediului şi Ştiinţe ale naturii urmăreşte structurarea celorlalte
programe ale disciplinelor pentru învăţământ primar. Temele propuse au în vedere relaţionarea
conţinutului atât în interiorul ariei curriculare Matematică şi Ştiinţe, cât şi posibilităţi de
relaţionare la nivelul celorlalte arii curriculare.
Disciplina Cunoaşterea mediului pentru clasele I şi a II-a realizează o punte de legătură
între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în grădiniţă şi disciplina Ştiinţe ale
naturii studiată în clasele a III-a şi a IV-a. Se asigură astfel o continuitate a obiectivelor ciclului
de achiziţii fundamentale ce vizează stimularea copilului în vederea perceperii şi cunoaşterii
mediului apropiat, a intuiţiei şi a imaginaţiei acestuia.
9
Această disciplină îşi propune să înlesnească înţelegerea naturii prin participarea activă şi
conştientă a elevului la descoperirea şi redescoperirea fenomenelor şi proceselor naturale. Punctul
de plecare îl reprezintă experienţa de viaţă a elevilor, nevoile lor reale de cunoaştere.
Obiectivele acestei discipline nu vizează însuşirea de cunoştinţe, ci dezvoltarea
capacităţilor de observare, explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător, cunoaşterea
înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, pentru a descrie fenomene
observate şi formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător, prin stimularea
interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi
ocrotire a acestuia.
Noul Curriculum de Cunoaşterea mediului a fost realizat pentru a stimula şi satisface
curiozitatea nativă a copiilor. Procesul de cunoaştere a mediului înconjurător trebuie să se
desfăşoare în strânsă relaţie cu particularităţile psiho-fizice ale şcolarului mic. Acest lucru este
continuat în clasele a III-a şi a IV-a, prin studiul Ştiinţelor naturii.
Prin prezentul Curriculum de Ştiinţe ale naturii se urmăreşte ca, pe parcursul claselor a
III-a şi a IV-a elevii să dobândească competenţe utile într-o abordare ulterioară diferenţiată a
domeniilor ştiinţei şi să-şi structureze un set de valori şi atitudini faţă de ştiinţele naturii, prin
prisma raportării faţă de acestea şi, implicit, faţă de mediu. Acestea se regăsesc într-o serie de
aspecte ale învăţării, vizate de practica pedagogică:
ÿ observarea atentă a mediului şi a relaţiilor dintre componentele acestuia;
ÿ citire corectă şi conştientă a enunţului unei situaţii-problemă;
ÿ înţelegerea şi explicarea fenomenelor naturale observate sau evidenţiate;
ÿ secvenţializarea etapelor de desfăşurarea a acestora;
ÿ exprimarea, prin simboluri specifice, a conceptelor studiate;
ÿ construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele şi scheme grafice care ilustrează
rezultatele unor experimente:
ÿ iniţierea şi realizarea creativă a unor investigaţii, pornind de la tematica propusă;
ÿ formarea obişnuinţei de a utiliza diverse tipuri de reprezentări pentru rezumarea,
clasificarea şi prezentarea concluziilor unor experimente;
ÿ formarea deprinderii de a anticipa evoluţia fenomenelor studiate pornind de la
condiţiile existente.
10
Acestea explică apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente a

ştiinţelor naturii. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea ştiinţelor ca
atare.
Prin acest curriculum, se urmăreşte crearea condiţiilor favorabile elevilor de a-şi forma şi
dezvolta competenţe într-un ritm individual, de a putea să-şi transfere cunoştinţele acumulate
dintr-un domeniu de studiu în altul. Pentru aceasta, este util ca demersul didactic să se orienteze
spre realizarea unor tipuri variate de activităţi precum:
ÿ prelucrarea variată a informaţiilor adecvate obiectivelor vizate;
ÿ introducerea conţinuturilor utilizând moduri variate de antrenare a gândirii
elevilor;
ÿ solicitarea unor corelaţii intra şi interdisciplinare care să determine realizarea de
transferuri de cunoştinţe;
ÿ antrenarea elevului în situaţia de a decide asupra unor sarcini de lucru adecvate şi
asupra situaţiei-problemă expuse;
ÿ formarea deprinderii elevilor de a utiliza independent manualul şi alte surse de
informaţie operând prin analiza pe text, interpretarea unor conţinuturi;
ÿ anticiparea de sarcini rezolvabile prin activităţi de grup;
ÿ organizarea unor activităţi de învăţare diferenţiată care să permită desfăşurarea
sarcinilor de lucru în ritmuri diferite.
Metodele şi tehnicile de predare, precum şi practicile pedagogice alese în funcţie de
ritmul de învăţare şi de particularităţile psiho-individuale ale elevilor trebuie să fie esenţial
centrate pe universul copilului. Învăţarea trebuie să se dezvolte în mod natural, pornind de la ce
ştie elevul către descoperirea varietăţii naturii şi a fenomenelor, pe cale experimentală.
Evaluarea trebuie integrată organic în procesul de predare-învăţare, îndeplinind o funcţie
explicativă, dar şi de orientare normativă a activităţii conferind procesului instructiv educativ o
eficienţă mai înaltă. Procesele evaluative trebuie să fie realizate astfel încât , oricare ar fi
obiectivele lor imediate, să regleze, să susţină şi să stimuleze activitatea de predare-învăţare.
Activităţile evaluative vizează realizarea unei diagnoze atât asupra rezultatelor cât şi asupra
procesului care le-a produs punând în evidenţă aspecte izbutite, dar şi puncte critice ce urmează
să fie remediate în secvenţele următoare.
Demersul didactic propus prin actuala programă este unul flexibil, orientat spre:
11
ÿ accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire;

ÿ aplicarea metodelor centrate pe stimularea structurilor cognitive şi operatorii ale
elevilor (în scopul transformării elevului în subiect al propriei instruiri şi educaţii);
ÿ o îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al
elevului (documentarea după surse de informaţie variate, observaţia proprie,
exerciţiul individual, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual,
tehnica muncii cu fişe etc.) cu activităţile care solicită efortul colectiv (de echipă,
de grup) de genul discuţiilor;
ÿ folosirea unor metode care să favorizeze intervenţia nemijlocită a elevului în
realizarea experimentului.
Viziunea integratoare în predarea-învăţarea ştiinţelor naturii are rolul de a stimula
creativitatea elevilor şi capacitatea acestora de a folosi informaţii din mediu pentru a ajunge pe o
cale proprie la un mod explicativ al realităţii şi la un nivel de dezvoltare personală care să permită
exprimarea atitudinilor faţă de valorile ştiinţei, ale şcolii şi ale societăţii în general.
I.4. Curriculum la decizia şcolii

Educaţia privind mediul
Curriculum la decizia şcolii trebuie considerat ca parte a întregului Curriculum naţional.

Elevul are nevoie să experimenteze un curriculum coerent, nu unul fragmentat. Astfel,
Curriculum la decizia şcolii trebuie să fie planificat împreună cu cel naţional şi integrat acestuia.
Unul dintre rolurile sale este de a se adresa acelor competenţe dorite de elevi şi părinţi,
dezvoltate specific într-o mică măsură sau explicit de disciplinele de învăţământ, care au pus
accentul, până în momentul actual, doar pe cunoaştere şi înţelegere.
Existenţa unui Curriculum la decizia şcolii permite individualizarea şcolilor şi crearea
unei "personalităţi” a acestora (prin Proiectul şcolii şi Oferta şcolii) şi asigurarea parcursurilor
individuale ale elevilor, potrivit intereselor şi aptitudinilor lor (prin posibilitatea elevilor de a
alege).
Orele sunt repartizate prin planurile-cadru întregii arii curriculare, urmând ca elevii şi
părinţii să aleagă, ţinând cont de oferta şcolii, disciplina/disciplinele cărora să li se atribuie aceste
ore. Disciplinele opţionale pot fi realizate pe parcursul unui an şcolar, pe parcursul unui ciclu
curricular sau pe parcursul unei trepte de şcolaritate.
12
Fiecare ofertă de disciplină/ tema /curs opţional va fi însoţită de precizarea privind durata,
astfel încât elevii să ştie cât timp este afectat acestora. Când se finalizează o programă de
Curriculum la decizia şcolii, aceasta trebuie aprobată oficial, înainte de a fi introdusă şi utilizată
în şcoală. Se recomandă ca noul curriculum să fie elaborat în formatul cerut de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării.
În privinţa alegerii echipei de elaborare a curriculum-ului, fiecare şcoală va şti ce
abordare se potriveşte cel mai bine contextului său, iar rezultatele muncii în echipă vor fi
examinate de conducerea şcolii şi consilierul şcolar pentru curriculum. Elaborarea este o sarcină
solicitantă şi consumatoare de timp pentru cei implicaţi, dar şi o oportunitate de revizuire a
ofertei şcolii, contribuind la procesele de planificare strategică a şcolii. De asemenea, are un efect
pozitiv asupra creşterii capacităţii profesionale a cadrelor didactice implicate în respectiva
activitate.
Abordarea utilizată în elaborarea şi implementarea Curriculum-ului la decizia şcolii
trebuie să fie cea a dezvoltării competenţelor elevilor. Utilizarea competenţelor ca element central
este asociată cu modernizarea învăţământului din Europa. Curriculum bazat pe competenţe se
distinge prin faptul că pune accentul pe aplicarea cunoştinţelor şi a înţelegerii în situaţii concrete.
Prima etapă în elaborarea Curriculum-ului la decizia şcolii este evaluarea a ceea ce se
furnizează prin Curriculum-ul pe discipline raportat la competenţele pe care trebuie să le aibă
elevii. Curriculum la decizia şcolii poate acoperi lipsurile identificate între competenţele
preconizate şi ceea ce curriculum-ul pe discipline dezvoltă de fapt.
Pregătirea elevilor pentru lumea schimbătoare şi imprevizibilă în care trăim reprezintă o
responsabilitate şi o provocare considerabilă. Să-i înveţe pe elevi cum să înveţe este prioritatea
unui curriculum modern. Deoarece Curriculum de trunchi comun nu dezvoltă abilităţile de
învăţare dezirabile, Curriculum la decizia şcolii trebuie să încerce să dezvolte o gamă mai largă
de abilităţi de învăţare ale elevilor, prin intermediul procesului de implementare şi totodată pe
baza conţinuturilor implementate. Această abordare a învăţării este denumită învăţarea centrată
pe elev şi ţinta ei este să ajute la formarea unor elevi care:
ÿ au ţinte clare de învăţare;
ÿ dispun de un repertoriu lărgit de strategii de învăţare şi ştiu când să le folosească;
ÿ folosesc eficient resursele de învăţare;
ÿ îşi cunosc punctele tari şi pe cele slabe în calitate de persoane care învaţă;
13
ÿ înţeleg procesul de învăţare;

ÿ au o atitudine corespunzătoare faţă de sentimentele trăite atunci când înveţi;
ÿ preiau responsabilitatea propriei lor învăţări.
Astfel, am remarcat că, elevii claselor I-IV sunt interesaţi să participe efectiv la acţiuni de
protejare a mediului, să cunoască factorii nocivi care acţionează asupra acestuia, să facă
experimente prin care să descopere natura , iar curiozitatea lor nu poate fi satisfăcută printr-o
singură oră specificată în planul cadru pentru disciplina Ştiinţele naturii. La solicitarea lor şi a
părinţilor, am ales opţionalul „Micul ecologist”, în cadrul mai multor arii curriculare, structurat
astfel încât să satisfacă nevoia lor de cunoaştere a mediului apropiat, de a înţelege nevoile
acestuia, de a face parte integrantă din acest mediu şi de a-l proteja.
În proiectarea opţionalului „Micul ecologist” am pornit de la această nevoie de cunoaştere
a elevilor, explicându-le totodată că educaţia privind mediul (prescurtat EpM) reprezintă unul
dintre imperativele generate de problematica lumii contemporane.
Educaţia privind mediul îşi propune să conducă pe elev, deci pe viitorul cetăţean, spre
formarea unui punct de vedere al realităţii, să-l incite la participare, să devină conştient de viitor,
de faptul că viaţa generaţiilor viitoare, calitatea ei, depinde într-o mare măsură de opţiunile sale.
Scopurile generale ale educaţiei privind mediul au fost precizate de Conferinţa
interguvernamentală, care a avut loc pe această temă în 1977 la Tbilisi, sub egida UNESCO:
Educaţia privind mediul trebuie, înainte de toate, „să urmărească dezvoltarea gradului de
conştiinţă şi a simţului responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale.
Oamenii trebuie să dobândească atitudinile, cunoştinţele, motivaţia, angajarea şi instrumentele
necesare pentru a acţiona, individual şi în colectiv, pentru soluţionarea problemelor actuale şi
prevenirea apariţiei unora noi.”(Cozma, T., 2003, p. 9).
Obiectivele vizează în egală măsură cunoştinţele, achiziţia de atitudini, clarificarea
valorilor şi demersul practic. În perspectivă, elevul trebuie ajutat să:
ÿ înţeleagă că omul este inseparabil de mediul său şi că efectele negative ale acţiunilor
sale se repercutează asupra lui însuşi;
ÿ obţină cunoştinţe de bază necesare soluţionării problemelor mediului său imediat;
ÿ judece responsabilităţile individuale şi colective, să se angajeze în obţinerea cooperării
pe linia rezolvării unor probleme;
14
ÿ dezvolte instrumente de analiză, reflecţie şi acţiune pentru a înţelege, preveni şi

corecta neajunsurile provocate mediu ui.
Focalizarea intervenţiei pedagogice pe obiectivele educaţiei privind mediul s-a realizat pe
baza opţiunii motivate anterior şi avându-se în vedere un set de principii pe care Claude Sauchon
şi Lester Brown le convertesc în caracteristici şi respectiv condiţii ale unei acţiuni eficiente în
domeniu.
1. În legătură cu problemele mediului trebuie obligatoriu stabilite interdependenţele între
factori şi efectele în lanţ, mergându-se până la o analiză critică globală.
2. În consecinţă, această educaţie să se realizeze în condiţii de interdisciplinaritate, toate
faţetele unei probleme fiind examinate într-o viziune de ansamblu, cu aportul
disciplinelor clasice, dar depăşindu-le.
3. Punctul de plecare îl reprezintă mediul care-l interesează realmente pe elev, deci mediul
său imediat.
4. Folosirea metodelor de acţiune (anchete, cercetarea documentelor, discuţiile-dezbatere)
este utilă formării judecăţilor de valoare.
5. Obiectivele educative de ordin afectiv, cognitiv şi acţional se ating prin modalităţi
specifice.
6. EpM nu-şi va atinge scopul dacă acţiunile pe care le sugerează elevului nu se difuzează
şi în jurul acestuia, în familie, în comunitatea în care trăieşte.
7. EpM se poate aprecia numai prin efectele pe termen lung asupra comportamentului
viitorului cetăţean, rămânând însă în vigoare şi obligaţia de a avea o utilitate
imediată.(Cozma, T., 2003, p. 11-12)
Educaţia privind mediul necesită conţinuturi adecvate în raport cu mediul în care se
desfăşoară. Nu se poate vorbi de probleme dacă nu analizăm, interpretăm situaţii concrete. Ea se
realizează pornind de la domeniul afectiv: prin sensibilizare realizează premisa ca elevii să devină
deschişi către noul sistem de valori, să-şi ia angajamente în domenii care să poată contribui la
dezvoltarea durabilă a societăţii. (Miron, M., 2006, p. 116).
Având propria sa unitate bazată pe convergenţa finalităţilor educative şi pe coerenţa
demersurilor pedagogico-metodologice utilizate, tratăm educaţia privind mediul, nu ca pe o
disciplină, ci ca pe o modalitate pedagogică de atingere a unor scopuri precise şi în acelaşi timp
ca pe un mijloc de sporire a eficienţei învăţământului.
15
Vreau să fiu ecologist! – ghid metodologic de disciplină opţională
II. "VREAU SĂ FIU ECOLOGIST!"

Ghid metodologic de disciplină opţională
II.1. Necesitatea şi obiectivele educaţiei ecologice
Ecologia este ştiinţa care are ca obiect de studiu relaţiile şi procesele care leagă fiecare
vietate ( plantă, animal) de mediul ei fizic şi chimic, pentru a descoperi principiile după care se
desfăşoară aceste relaţii.
Populaţia este, din punct de vedere ecologic, un sistem de indivizi din aceeaşi specie,
situaţi în acelaşi biotop. Nici un individ nu poate trăi izolat de mediu. Între viaţă şi mediu există
un schimb de substanţă şi energie. Ecologia descoperă şi cercetează rezultatele acestui schimb,
deci, transformările mediului sub acţiunea substanţei vii.
În România, gândirea ecologică a fost introdusă în biologie de Grigore Antipa, care a
studiat, din unghiul principiilor acestei ştiinţe, dinamica mai multor comunităţi vii în cursul
inferior al Dunării şi în sectorul nord-vestic al Mării Negre.
OMUL şi NATURA sunt entităţi inseparabile, existenţa omului fiind dependentă de
mediul său de viaţă. Omul este un produs al evoluţiei biosferei, iar acest echilibru între om şi
mediu este absolut necesar pentru menţinerea şi perpetuarea vieţii pe Pământ. Alături de aceste
noţiuni este necesar să clarificăm şi conceptul de dezechilibru ecologic. Degradarea naturii este
nu numai un rezultat al dezvoltării tehnicii, ci şi al prejudecăţii că omul este stăpânul naturii şi ca
atare are drepturi nelimitate asupra ei.
Din copilărie omul trebuie să înveţe să ocrotească natura. Aceasta să devină o preocupare
importantă pentru timpul liber. Ocrotirea naturii începe cu muşcata din fereastră, cu pisicuţa sau
cu câinele, cu pasărea în care să nu ochim cu praştia, ci să-i oferim câteva firmituri de pâine. Nu
mila de vieţuitoare, ci respectul este necesar unei adevărate prietenii cu natura şi pentru a deveni
apărătorii ei.
În fiecare dintre noi sălăşluieşte un iubitor al naturii. Florile, comori în care sunt păstrate
frumuseţile şi gingăşia lumii, trebuie păstrate. Natura cheamă şi primeşte pe om în mijlocul ei ca
pe un prieten, dar el a poluat-o: aerul, apa, mediul de viaţă au devenit nocive din cauza neglijenţei
omului.
37
Natura poate să-ţi slujească drept carte, profesor, povăţuitor înţelept. Ea te cheamă, ea îţi
procură cu mici mijloace tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu.
Să nu închidem această carte!
Înţelegerea relaţiei OM- SOCIETATE- NATURĂ trebuie să devină un mod de gândire
pentru toţi membrii comunităţii şi, de aici, o altă concluzie deosebit de robustă pentru demersul
educativ: programul de transformare a naturii este şi un program de transformare a oamenilor, de
îmbogăţire a cunoştinţelor şi conştiinţei lor pentru deplina integrare şi participarea în branşarea
raţională a mediului înconjurător la interesele economico-sociale.
Privim conduita ecologică într-un sens foarte larg, de la plantarea şi întreţinerea florilor-
latura estetică a vieţii - şi până la amplasarea şi funcţionarea de unităţi industriale. O astfel de
interpretare este avantajoasă educativ, deoarece convinge elevii că omul, prin tot ceea ce face, are
o nemijlocită şi permanentă atingere sau confruntare cu elementele mediului înconjurător,
consolidând sau şubrezind echilibrul ecologic.
Integrată în procesul de educaţie permanentă, şcoala este prima instituţie în care, în mod
organizat, copilul este învăţat să pătrundă în problemele fundamentale ale vieţii. Este firesc ca în
ansamblul disciplinelor de învăţământ, problema mediului înconjurător să ocupe un loc
important. În acest mod, prin însuşirea treptată a noţiunilor ştiinţifice fundamentale despre viaţă
şi mediul înconjurător, despre om ca făcând parte integrantă din natură şi acţionând asupra ei,
elevii să ajungă la înţelegerea rolului societăţii în lupta pentru ocrotirea naturii în corelaţia
existentă între echilibrul din natură şi societate.
Cunoaşterea naturii, a mediului înconjurător cu toate fenomenele sale biologice şi
nebiologice, este necesară pentru formarea unor noţiuni, idei, convingeri şi raţionamente despre
lumea înconjurătoare. Toate acestea integrează copilul în mediul său de viaţă, îi trezesc
curiozitatea, spiritul de observaţie şi dragostea pentru natură, facilitându-i înţelegerea relaţiilor
complexe din mediul înconjurător.
Ocrotirea naturii, păstrarea vegetaţiei spontane şi a faunei sălbatice, pot fi socotite
satisfăcătoare numai în rezervaţiile naturale şi în parcurile create cu migală, pricepere, sacrificii
materiale, pe suprafeţe însemnate.
Educaţia privind mediul nu reprezintă o materie sau o disciplină suplimentară în
programele existente, ci pretinde o interdisciplinaritate între toate disciplinele tradiţionale, în
scopul înţelegerii complexităţii mediului. Această educaţie trebuie să fie globală, să se desfăşoare
38
pe toată durata existenţei umane, ea trebuie să pregătească individul pentru viaţă, să-i dea
calităţile necesare pentru a juca un rol productiv în ameliorarea condiţiilor de viaţă, a protejării
mediului, ţinând cont de valorile etice.
Includerea educaţiei privind mediul în educaţia formală se face potrivit unor modalităţi
diverse, care merg de la simpla introducere de noţiuni asupra mediului în disciplinele tradiţionale,
până la integrarea tuturor noţiunilor într-un proiect de acţiune comună asupra mediului. Prin
urmare, educaţia ecologică are eficienţă prin implementarea problematicii mediului în
disciplinele clasice.
Problema care se pune cu privire la educaţia ecologică se referă la aspectele
metodologice specifice, care să ţină cont de viziunea holistică, fondată pe participare, cercetare,
experimentare şi evaluarea pe baza unei pedagogii practice.
Astfel, la nivelul şcolii, se poate pune la punct un învăţământ integrat de ştiinţe,
regrupând biologia, fizica, chimia, geologia, geografia şi tehnologia asupra mediului înconjurător.
Sunt posibile şi regrupări ale ştiinţelor umane, asociind geografia, psihologia, sociologia,
economia şi ştiinţele politice.
De exemplu, studiul deşeurilor urbane poate fi abordat prin aportul fizicii ( reciclajul
materialelor), biologiei ( igienă şi microbiologie), economiei (costul reciclării), sociologiei (mâna
de lucru). Repopularea unor suprafeţe devastate de un incendiu necesită aportul biologiei
(probleme de cultură), economiei (costuri economice), arte plastice ( amenajarea viitorului fond
forestier).
Este necesară aplicarea unei pedagogii transdisciplinare, care înseamnă ruperea completă
a barierelor adiţionale între discipline, pentru punerea în serviciul proiectului comun a tuturor
disciplinelor din programul de învăţământ. Această soluţie presupune coordonarea diferitelor
discipline, definirea în comun a ansamblului obiectivelor de realizat şi reorganizarea
cunoştinţelor pe parcursul derulării proiectului chiar prin modificarea conceptelor pentru educaţia
ecologică. În această perspectivă trebuie să alterneze fazele disciplinare cu fazele integratoare în
folosul proiectului interdisciplinar. Această practică poate fi favorizată printr-o oarecare
polivalenţă a profesorilor sau printr-o cunoaştere aprofundată a disciplinelor vecine.
Există însă caracteristice metodologice specifice pentru diferite niveluri ale
învăţământului formal.
39
Pentru şcoala generală studiul mediului înconjurător trebuie să fie constructiv şi să

dezvolte simţul responsabilităţii. Pentru aceasta elevii trebuie puşi în faţa unor probleme
complexe şi să li se ceară soluţii, să participe la măsuri de protecţie a mediul ( amenajarea
terenurilor, plantări de arbori sau împăduriri, curăţenie). În acelaşi sens loturile şcolare, serele
contribuie cu succes la mobilizarea afecţiunii copiilor, grija şi responsabilitatea lor, dezvoltă
înţelegerea şi simţul practic.
La nivelul învăţământului preuniversitar elevii trebuie să cunoască noţiunea de ecosistem
şi a legăturilor dintre anumiţi factori socio-economici care conduc şi determină raportul OM-
MEDIU. Educaţia ecologică va învăţa elevii cu privire la faptul că prin respectarea tehnologiei se
pot obţine produse nepoluate, că este necesară reciclarea, recondiţionarea şi refolosirea
materialelor.
Prin educaţia ecologică este necesar să se ajungă la înţelegerea că în natură există legi
inexplorabile, că omul poate să gospodărească planeta numai cunoscând legile naturii. Educaţia
ecologică trebuie să formeze elevilor o gândire sistemică, gândirea feed-back-urilor, a
integralităţii ecosistemelor.
II.2. Proiect de programă pentru disciplina ecologie
Clasele III-IV
Tipul de opţional : la nivelul ariilor curriculare Matematică şi Ştiinţele naturii, Limbă şi
comunicare, Om şi societate, Tehnologii, Arte
Durata: un an şcolar
Modul de desfăşurare: pe clasă/ pe grupe
Obiectiv transcurricular : Stimularea motivaţiei pentru protecţia naturii şi formarea unui
comportament ecologic adecvat
Obiective cadru:
1. Cunoaşterea elementelor, proceselor şi fenomenelor ce caracterizează mediul natural
2. Înţelegerea legităţii mediului înconjurător
3. Cunoaşterea principalelor aspecte legate de mediul înconjurător şi resurse naturale ale
planetei; conştientizarea necesităţii conservării şi utilizării lor raţionale
40
4. Formarea şi dezvoltarea convingerilor de ocrotire a mediului

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare
1.1. Să cunoască plante, animale şi - explorarea mediului natural din zona şcolii
mediul lor de viaţă în diferite anotimpuri;
- observarea spontană şi dirijată a unor
vieţuitoare;
- citirea unor lecturi despre natură, plante,
animale;
- discuţii în grup pe marginea unor fapte,
fenomene şi situaţii observate în mediul
înconjurător;
1.2. Să clasifice plante( animale) - descrierea însuşirilor şi caracteristicilor
independent sau după criterii vieţuitoarelor;
selectate - realizarea de investigaţii în mediul
înconjurător, pe teme date, utilizând fişe
sau desene;
- rezolvarea de rebusuri;
1.3. Să stabilească relaţii între plante - observarea unor imagini, atlase de plante
(animale) şi mediul lor de viaţă şi animale ocrotite de lege;
- realizarea unor afişe, postere despre
plantele şi animalele protejate;
2.1. Să cunoască factorii care - folosirea unor surse bibliografice:
influenţează pozitiv/negativ ziare, reviste, atlase, dicţionare, albume
mediul înconjurător - formulări de întrebări şi răspunsuri;
- observarea unor desene, experimente,
activităţi umane, în scopul stabilirii
influenţei omului asupra mediului şi a
mediului asupra omului;
2.2. Să stabilească relaţii cauză – efect - - observarea în cadrul unor experimente
mediu unor transformări suferite de corpuri
în mediul apropiat;
41
- organizarea datelor în tabele şi

formularea de concluzii simple pe
baza acestora;
- comentarea unor situaţii/cazuri reale
sau imaginare;
- exprimarea unor opinii, propuneri,
sugestii vizând protejarea mediului;
2.3. Să aprecieze corect faptele omului, - stabilirea regulilor de convieţuire a
relaţia om-mediu omului în natură;
- identificarea comportamentelor
agresive ale copiilor, părinţilor faţă de natură;
- jocuri de rol;
- dramatizări;
- concursuri pe teme de protecţie a
mediului;
- vizionarea şi comentarea unor filme,
emisiuni TV, articole din ziare;
2.4. Să-şi exprime propriile idei şi sentimente - realizarea în creaţii artistice
- crearea unor texte literare şi nonliterare (reclame, afişe, mesaje);
- învăţarea şi prezentarea de versuri,
cântece, scenete, piese de teatru de
păpuşi, pe teme de ocrotire a naturii;
3.1. Să înţeleagă influenţa poluării asupra - vizite, excursii cu caracter ecologic
mediului înconjurător. pentru identificarea surselor de
poluare din mediul apropiat;
- intervievarea unor specialişti în
domeniul ecologic în legătură cu
gradul de poluare a judeţului;
- compararea mediului poluat cu cel
nepoluat, formând judecăţi corecte;
3.2. Să identifice factorii poluării - jocuri de rol, povestiri, dramatizări,
42
mediului înconjurător. vizând poluarea ;

- exprimarea propriilor păreri în
legătură cu poluarea;
- realizarea unor desene;
3.3. Să relateze factorii care distrug - întocmirea unor liste cu întrebări
echilibrul ecologic. pe care elevii doresc să le pună;
- prezentarea într-un limbaj propriu
adecvat a conţinuturilor unor
emisiuni TV vizând echilibrul ecologic
al mediului;
4.1. Să-şi formeze deprinderi de îngrijire, - executarea unor lucrări de îngrijire şi
ocrotire şi protecţie a mediului ocrotire a mediului;
înconjurător în vederea menţinerii - crearea unui plan de acţiuni cu implicarea
sănătăţii acestora. unor colegi, în îngrijirea şi protecţia lui;
4.2. Să-şi formeze comportamente faţă de - vizite la grădina zoologică, rezervaţii
mediul înconjurător. naturale;
- crearea unor mesaje ecologice cu
îndemnuri, sfaturi de convieţuire cu natura;
- prezentarea mesajelor în versuri sau proză
pentru edilii şi cetăţenii oraşul
4.3. Să aplice în situaţii noi acţiunile practice - plantarea şi îngrijirea plantelor din
de îngrijire, ocrotire şi protejare a mediului. curtea şcolii, apartament, parc;
- îngrijirea unor animale ;
- amenajarea unui acvariu;
- amenajarea unui colţ ecologic.
Conţinuturile învăţării
ÿ Omul, creaţia şi creatorul mediului său înconjurător
ÿ Natura şi complexitatea ei
43
ÿ Corpuri din natură

∑ Corpuri terestre
∑ Corpuri cereşti
ÿ Medii de viaţă
∑ Ecosisteme terestre
∑ Ecosisteme acvatice
∑ Ecosisteme locale ( caracterizări, grad de poluare);
ÿ Plante (clasificare)
ÿ Animale (clasificare)
ÿ Caracteristici ale plantelor şi animalelor
ÿ Comportamente ale plantelor şi animalelor care prevestesc pericole naturale
ÿ Interacţiunea om – plante – animale
ÿ Plante şi animale din zonă
ÿ Plante ocrotite
ÿ Animale ocrotite
ÿ Surse de poluare
ÿ Efecte asupra mediului înconjurător
Activităţi finalizatoare
Amenajarea unui colţ ecologic

Realizarea unui catalog al plantelor / animalelor din zonă
Portofoliu “Prietenii naturii” – colecţie de materiale informative referitoare la
protecţia mediului
a) colectare şi realizare de materiale publicitare ( postere, afişe, pliante, articole
din presă);
b) prezentarea unor acţiuni concrete de înfrumuseţare şi protejare a mediului;
c) propuneri de măsuri pentru protecţia mediului ( în zona şcolii, în cartier, în
municipiu).
44
Sugestii de teme
1. Comorile naturii
2. Surse de poluare în apropierea noastră
3. Un mediu curat, o viaţă sănătoasă
4. Viitorul planetei începe cu noi
5. Pământul – prezent şi viitor
6. Flora şi fauna distrusă de om
7. Relaţia om – natură la începutul mileniului III
8. Reciclarea deşeurilor, protejarea resurselor
9. Măsuri naţionale şi internaţionale pentru combaterea poluării mediului ambiant
10. Construcţii ecologice ale viitorului
PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
Unitatea Obiective Nr.

de de Conţinuturi de Obs.
învăţare referinţă ore
1. Cum ocrotim 1.1 1.3. Omul, creaţia şi creatorul mediului 5
natura 2.3. 2.4. său înconjurător
4.2. Natura şi complexitatea ei
Plante şi animale din zonă
Activităţi practice de cunoaştere şi îngrijire a
mediului înconjurător
Natura în creaţiile elevilor
2.Corpuri din 1.1. 1.3. Corpuri terestre 4
natură 2.2. 2.4. Corpuri cereşti
45
Interacţiunea om – plante – animale

3. Medii de viaţă 1.1. 1.3. Ecosisteme terestre 4
1.3. 2.1. Ecosisteme acvatice
2.4. 3.2. Ecosisteme locale (caracterizări, grad de
poluare)
4. Din viaţa 1.1. 1.2. Animale ( clasificare) 7
animalelor 1.3. 2.1. Caracteristici ale animalelor
2.2. 2.3. Comportamente ale animalelor care prevestesc
2.4. 3.3. pericole naturale
4.2. 4.3. Interacţiunea om – plante – animale
Animale ocrotite
5. Popas în lumea 1.1. 1.2. Plante (clasificare) 7
plantelor 1.3. 2.2. Caracteristici ale plantelor
2.3. 2.4. Interacţiunea om – plante – animale
3.3. 4.1. Plante ocrotite
4.2. 4.3. Vizite, drumeţii, excursii cu caracter ecologic
Activităţi practice de cunoaştere şi îngrijire a
mediului înconjurător
6. Poluarea şi 2.4. 3.1. Surse de poluare 6
consecinţele ei 3.2. 3.3. Efectele poluării asupra mediului înconjurător
4.1. 4.2. Vizite, drumeţii, excursii cu caracter ecologic
4.3. pentru investigarea zonelor poluate
Întâlnire cu specialişti în domeniul ecologic
De exemplu:
46
Unitatea de învăţare: Cum ocrotim natura

Nr. de ore: 5
Proiectul unităţii de învăţare
Nr. Resurse
crt. Conţinuturi Ob. Activităţi de învăţare ( temporale, Data Evaluare
(Detalieri) de materiale,
ref. procedurale)
1. 2.1. Înţelegerea semnificaţiei - dicţionare Probă orală
2.2. cuvântului ecologie - atlase
2.3. Stabilirea împreună cu - ilustraţii
Vreau să fiu 2.4. elevii a temelor - reviste
ecologist opţionalului -1 oră
Formulare de întrebări şi activitate
răspunsuri frontală
Consultarea unor activitate pe
dicţionare, atlase, grupe
enciclopedii, reviste activitate în
Exprimarea unor idei perechi
ecologice proprii de strategii activ -
protecţie a mediului participative
Jocuri de rol
47
2. 1.1. Stabilirea regulilor de - imagini, atlas, Regulamentul

1.3. convieţuire a omului în - reviste micului
2.3. natură - texte despre ecologist
Natura şi 2.4. Întocmirea regulamentului vieţuitoare
complexitatea ei micului ecologist - rebusuri,
Identificarea ghicitori
comportamentelor agresive -1 oră
ale copiilor, părinţilor faţă - activitate
de natură frontală
Redarea în desen a - activitate pe Expoziţie de
comportamentelor pozitive grupe desene
ale copiilor în raport cu - activitate în
mediul perechi
Povestiri create de elevi -1 oră Studiu de caz
despre viaţa plantelor şi - strategii activ -
animalelor participative
Dramatizări ale relaţiilor
între vieţuitoare
3. 2.3. Prezentarea unor texte cu - text suport: Observare
2.4. conţinut ecologic Învaţă de la directă şi
4.1. Înţelegerea mesajului toate (din lirica sistematică
Mesajele desprins din textele norvegiană) Mesaje
marilor şi prezentate - activitate ecologice
micilor Folosirea unor surse frontală
ecologişti bibliografice şi prelucrarea - activitate pe
informaţiilor grupe Postere
Crearea unor mesaje activitate
proprii utilizând un individuală
vocabular adecvat - strategii activ -
participative
48
4 Expoziţie
Evaluare - 1 oră desene
sumativă S.O.S -
natura!
Unitatea de învăţare: Medii de viaţă

Nr. de ore: 4
Nr. Ob. Resurse

crt. Conţinuturi de Activităţi de învăţare (temporale, Data Evaluare
(detaliere) ref. materiale,
procedurale)
1.1. Denumirea mediilor de viaţă - imagini, Chestionar
1.3. Observarea şi compararea planşe
2.3. plantelor şi animalelor din - atlase,
1. Locuitorii 2.4. diferite medii de viaţă enciclopedii
pădurii şi ai 4.1. Analiza comportamentelor - reviste
apelor specifice fiecărui mediu de - 1 Povestire
Ecosisteme viaţă oră creată
terestre Stabilirea relaţiilor între - curiozităţi
Ecosisteme plante (animale) şi mediul lor din lumea
acvatice de viaţă plantelor şi
Ecosisteme Explorarea mediului natural, a animalelor
locale ecosistemelor din zonă în - rebusuri, Studiu de caz:
( caracterizări, diferite anotimpuri ghicitori Ce s-ar
grad de Povestirea unor întâmplări - 1 întâmpla
poluare) despre plante şi mediul lor de oră dacă…?
viaţă - text suport:
49
Argumentarea rolului mediilor Din lumea

de viaţă pentru plante celor care nu
(animale) cuvântă de
Stabilirea unor relaţii între Emil
mediile de viaţă Gârleanu
Comentarea unor texte literare - activitate
adecvate frontală
- activitate pe
grupe
- activitate în
perechi,
individuală
- 1
oră
- strategii
activ -
participative
- 1 Chestionar:
2. Evaluare oră Spune cine este
sumativă şi unde
trăieşte?
50
Unitatea de învăţare: Din viaţa animalelor

Nr. de ore:7
Ob. Resurse
Nr. Conţinuturi de Activităţi de învăţare ( temporale, Data Evaluare
crt. ( detalieri) ref. materiale,
procedurale)
1.1 Consultarea unor materiale - text suport: Observare
bibliografice, Prima mea directă
albume, atlase biologice carte de
pentru identificarea zoologie
1. Lumea animalelor - atlase
animalelor Observarea spontană şi zoologice
- Clasificare dirijată a unor vieţuitoare - planşe, Probă orală
Formularea unor întrebări imagini,
1.2. (de ce, cum, ce s-ar - reviste
întâmpla dacă…) - curiozităţi
1.3. Stabilirea relaţiilor dintre - ghicitori
animale şi mediul lor de 3 ore Observare
viaţă - lecturi diverse sistematică
Clasificarea animalelor despre
independent sau după vieţuitoare
criterii date - activitate Evaluarea şi
Evidenţierea repartiţiei frontală autoevaluarea
2.1. animalelor sălbatice în - activitate pe produselor
funcţie de relief grupe elevilor
Asocierea unor vieţuitoare - activitate în
2.4. cu diferite zone geografice perechi
51
unde trăiesc (ţări calde, - activitate

ţinuturi reci) individuală
Prezentarea unor - 1 oră
curiozităţi din lumea - strategii activ-
animalelor participative
Citirea unor lecturi despre
animale
Creaţii artistico-plastice
(compuneri, poezii,
desene)
1.1. Enumerarea - imagini Probă orală
caracteristicilor - suport:
vieţuitoarelor Arborele lumii,
2. Prietenele Însuşirea unor cunoştinţe Viaţa sălbatică
noastre, referitoare la aspectul a lumii
animalele 1.2. exterior, modul şi mediul - atlase
- de viaţă, hrana, înmulţirea zoologice
Caracteristici unor vieţuitoare,în general, - reviste
a unor specii rare de pe - planşe Observare
glob, în special - enciclopedii sistematică
1.3 Diferenţierea stadiilor în - 1 oră Fişe de evaluare
dezvoltarea vieţuitoarelor - curiozităţi
2.4.. Stabilirea unor asemănări
şi deosebiri între animale
4.2. domestice şi sălbatice - lectura O zi
Completarea unor fişe de de neuitat
observaţie
Stabilirea relaţiilor
animale - medii de viaţă –
om - activitate
52
Relatarea unor întâmplări frontală Analiza

cu vieţuitoare - activitate în creaţiilor
Prezentarea unor lecturi perechi elevilor
cărora copiii să le găsească - activitate pe
un sfârşit sau un alt sfârşit grupe
decât cel dat - activitate
Jocuri de rol: relaţii om – individuală
vieţuitoare; relaţii - 1 oră
vieţuitoare – vieţuitoare - strategii activ
– participative
Povestiri create de elevi
1.1. Observarea unor imagini, - imagini Observare directă
atlase cu animale ocrotite de - atlase
3. Animale 2.2. lege - harta
ocrotite Explicarea cauzelor şi - 1 oră
2.3. efectelor dispariţiei unor
specii de animale
Înţelegerea rolului Probă orală
rezervaţiilor naturale pentru
protecţia animalelor pe cale
de dispariţie
Identificarea pe hartă a unor
rezervaţii şi parcuri naţionale
din ţara noastră
53
CAPITOLUL al III-lea
Texte suport. Activităţi de învăţare
III.1.
Ziua Evenimentul aniversat

2 februarie Ziua Mondială a Zonelor Umede,
Convenţia Ramsar
15 martie – 15 aprilie Luna Pădurii
22 martie Ziua Mondială a Apei
23 martie Ziua Mondială a Meteorologiei
1 aprilie Ziua Păsărilor
17 aprilie Ziua Mondială a Sănătăţii
22 aprilie Ziua Pământului
24 aprilie Ziua Mondială a Protecţiei Animalelor de laborator
10 mai Ziua Păsărilor şi Arborilor
15 mai Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă
24 mai Ziua Europeană a Păsărilor
5 iunie Ziua Mondială a Mediului
8 iunie Ziua Mondială a Oceanelor
17 iunie Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării
21 iunie Ziua Soarelui
11 iulie Ziua Mondială a Populaţiei
9 august Ziua Grădinilor Zoologice
16 septembrie Ziua Internaţională a Stratului de Ozon
18 septembrie Ziua Mondială a Geologilor
23 septembrie Ziua Mondială a Curăţeniei
54
26 septembrie Ziua Mondială a Munţilor Curaţi

1 octombrie Ziua Mondială a Habitatului
2 octombrie Ziua Mondială a Animalelor
8 octombrie Ziua Mondială pentru Reducerea Dezastrelor Naturale
16 octombrie Ziua Internaţională a Alimentaţiei
17 octombrie Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei
31 octombrie Ziua Internaţională a Mării Negre
8 noiembrie Ziua Internaţională a Zonelor Urbane
10 decembrie Ziua Drepturilor Omului
29 decembrie Ziua Diversităţii Biologice
III.2.
Învaţă de la toate
( din lirica norvegiană)
Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă tu neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui.
Învaţă de la vântul ce suie pe poteci
Cum trebuie în lume de liniştit să treci.
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat.
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi.
55
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.

Învaţă de la stele că-n cer sunt numai oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci.
III.3. TEXTE ECOLOGICE
Descoperă singur! Soarele cu-ntâia rază
1. Ce este Soarele? dulce binecuvântează
2. Ce cunoşti despre Soare? floarea, firul de verdeaţă.

3. Poţi privi îndelung Soarele?
Argumentează.
Soarele este un corp ceresc care răspândeşte lumină şi căldură pe Pământ. Lumina şi căldura
sunt condiţii necesare pentru viaţă. Soarele nu e singur pe cer. Aşa cum fiecare dintre noi are o
56
familie şi Soarele are familia sa, alcătuită din nouă corpuri cereşti, planete, care se rotesc în jurul
lui. Ele nu luminează şi nu dau căldură.
Fiecare planetă are o denumire: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus,
Neptun, Pluton. Toate planetele sunt diferite şi se află la o distanţă anumită de Soare. Drumul
parcurs de planete în jurul Soarelui se numeşte orbită.
Ştiaţi că…
ÿ Soarele este de 100 de ori mai mare decât Pământul?

ÿ În popor planetei Venus i se spune Luceafăr?
ÿ Marte este planeta cea mai cercetată de către savanţi?
Află mai mult!
În antichitate oamenii credeau că Soarele este un zeu, numit Helios sau Apollo, care mână
în fiecare zi, de-a lungul bolţii cereşti, un car de foc, tras de cai arţăgoşi.
Bucuria creaţiei
Imaginează-ţi o eventuală întâlnire cu un extraterestru. Realizează un dialog.
Poezii despre Soare:

Soare, tu eşti primăvară!
Soare, soare luminate,

Tu le încălzeşti pe toate,
Toată lumea, toată ţara,
Soare, tu eşti primăvara!
Soare blând cu dulce rază

Te coboară-n orice casă,
Luminează toată glia, Celor mici – copilăria!
57
Spicul şi prietenii lui

-scenetă-
Spicul : - Sunt un spic ţepos şi mic
Şi-am crescut din bob voinic.
Să vă spun cum am crescut?

Am prieteni mulţi de tot!
Nici nu pot ca să-i socot
.
Plugarul: - Sunt plugar, feciorul gliei
Cine oare nu mă ştie?
Ies cu zorii la arat,
Ies din zori la semănat.
Ploaia: - Eu sunt ploaia răcoroasă,
Care cade mângâioasă
Peste brazda cea mănoasă
Şi chem râul ca să iasă…
Soarele: - Eu sunt Soarele ce ştie

Să-ncălzească, să mângâie. Explică expresiile următoare:
Spicul: - Sunt un spic ţepos şi mic, - ( a fi ) soare cu dinţi;
Am crescut din bob voinic, - ( a fi ) rupt din soare;
Ca să fiu pâine pe masă, - la Soare te puteai uita, dar la dânsa ba.
Pace să v-aduc în casă.
Ştiaţi că…
ÿ Soarele se află la 150 de milioane de km de Pământ, fiind aproape de 400 de ori mai
îndepărtat decât Luna?
58
Lumina Soarelui
Sursa noastră principală de lumină este Soarele, care-şi revarsă zilnic asupra Terrei razele
sale binefăcătoare. Fără lumina şi căldura Soarelui, plantele şi animalele nu ar putea să existe, iar
Pământul ar îngheţa, viaţa dispărând de pe suprafaţa lui.
Pentru a avea lumină şi în perioada dintre apusul şi răsăritul Soarelui, când acesta nu
luminează, omul şi-a creat, de-a lungul timpului, diverse surse artificiale de lumină : opaiţul,
lumânarea, lampa cu petrol, becul electric, tuburile fluorescente, etc.
Lumina solară este emisă de atomii din Soare, unde temperatura este de 1 million de grade.
Viteza de propagare a luminii este foarte mare, având valoarea de 300 000 km/s. Aceasta este cea
mai mare viteză cunoscută în Univers şi nu poate fi atinsă sau depăşită de nici un corp. Cu această
viteză, lumina provenită de la Soare ajunge pe Pământ în 8 minute şi 20 de secunde.
Soarele – sursă de schimbări în mediul înconjurător
Cu sute de mii de ani înainte, pe suprafaţa Pământului acoperită de o foarte bogată vegetaţie
care hrănea o mulţime de animale de dimensiuni uriaşe, în comparaţie cu cele de azi, apare o fiinţă
modestă la înfăţişare, fiind prea golaşă faţă de animalele din jur şi prea lipsită de putere pentru a se
putea apăra (…)
Omul !
Se părea că toate îi erau potrivnice şi era sortit pieirii, într-o lume vrăjmaşă. Dar firava fiinţă
a rezistat, deoarece dispunea de cea mai puternică armă : puterea gândirii sale.
Hăituit de primejdii, de frig, ca şi fiarele sălbatice, el îşi găseşte adăpost în peşteri, de unde
urmăreşte dezlănţuirea forţelor naturii, furtunile, ploile cu descărcări electrice.
La adăpostul peşterii sale constată că furtuna trece, întunericul nopţii se destramă şi apare
Soarele dătător de lumină şi căldură. Iată, deci, un prieten care ajută, dar, poate obosit de lunga-i
cale, după un timp se culcă undeva departe. Oare va veni să-l mai ajute? Şi în frigul beznei care se
lasă se adresează prietenului plecat, rugându-l să revină neîntârziat. Iar prietenul îi ascultă durerea şi
… revine.
59
Revine în repetate rânduri şi în mod continuu, Omul, asigurat de trăinicia prieteniei sale,
activează o dată cu Soarele şi se culcă împreună cu el pentru odihnă. Apare în viaţa lui noţiunea de
zi şi de noapte, ca şi ca şi prima unitate pentru a măsura scurgerea uniformă a vremii: ziua, adică
timpul care se scurge între două întâlniri consecutive cu prietenul Soare.
Apoi a observat că prietenul Soare în anumite luni revarsă mai multă căldură, dând viaţă
tuturor, iar în alte luni e mai puţin darnic, dând prilej naturii să se odihnească. Timpul de la o
revenire la alta a vegetaţiei este o altă unitate, mai mare, de timp: anul.
( Gh. Chiş, Gh. Dorin Chiş, “ Uzina Cosmos”)
Soarele şi cele nouă planete
A fost odată ca niciodată o împărăţie mare undeva într-un colţ de Univers. Şi, ca orice
împărăţie, avea şi ea un împărat, puternic şi curajos, Soarele.
Demult, copii, foarte demult
A fost un Soare –Împărat,
Şi într-o zi, pe înserat,
Supuşii şi-i chemă la sfat.
Voia împăratul acesta să afle cum merg treburile în împărăţie şi ce se mai întâmplă în cele
nouă ţinuturi numite planete. La chemarea Soarelui, supuşii veniră la palat cu mic, cu mare:
- Mărire ţie, bravule - Împărat!
Cei nouă invitaţi l-au salutat.
Apoi, pe rând i-au mulţumit
Pentru lumina şi căldura ce-au primit.
Primul vorbi micul Mercur. El, cel mai apropiat de Soare, avea pe trupul său mari răni.
Cuprins când de frig, când de o mare căldură, grăi către împărat :
- Eu ţi-am adus un car de stele
Ca să te mândreşti cu ele :
Carul Mic şi Carul Mare
Şi Luceafărul din zare !
60
Învăluită în mister, veni apoi planeta Venus. Păstrând căldura Soarelui, ea purta o
pieptănătură cu vulcani. Buclele de lavă şi arborii otrăvitori învăluiau tainica-i faţă.
- Luminate împărate,
Ziuă tu ne faci din noapte !
Cu nori grei mă învelesc
Şi căldura îţi opresc
După un scurt răgaz, se îndreptă spre scaunul domnesc, războinicul Marte. Din casca lui
de gheaţă curgeau râuri topite în focul luptelor şi al verilor marţiene.
- Prea - Luminate, spuse el, eu sunt acela ce păzesc liniştea împărăţiei tale. Războaiele
purtate cu stele căzătoare mi-au umplut sufletul de răni sângerânde. Armura mea s-a înroşit şi nu vă
fie de mirare că toţi îmi spun Planeta Roşie.
Deodată se rostogoli către împărat o minge uriaşă. Nesăţiosul Jupiter, cu faţa lui rotundă şi
pistruiată, cu obrazul împodobit de o mare pată roşie începu a se lăuda cu glas hotărât :
- Sunt boierul cel mai mare,
Vin să-ţi aduc închinare.
Sateliţi de gheaţă mă slujesc,
Voile mi le-mplinesc !
Printre cei adunaţi la palat îşi făcu loc o elegantă domnişoară îmbrăcată în straturi lungi de
nori. Toţi se întrebau care-i numele ei şi se minunau de coloratele inele prinse în pălărie. Saturn,
căci acesta era numele ei, se mândri că este a doua ca mărime între planete şi se arătă mulţimii cum
poate să-şi schimbe culorile inelelor de gheaţă. Optsprezece domnişoare de onoare se învârteau în
jurul ei purtându-i de grijă.
- Aştept să văd, cine are curajul să mă întreacă în frumuseţe? spuse ea.
Uşa palatului s-a deschis iarăşi. Ca o familie au intrat Uranus, Neptun şi Pluto salutând
întreaga adunare. Uranus, de spate înclinat, se scuză că vine de departe şi-i tare obosit. Neptun ar fi
dorit să povestească mai multe, dar cum îi trebuiseră mulţi ani ca împreună cu Pluto să facă o
plimbare în jurul Soarelui, se grăbea acum să se întoarcă acasă.
Deşi de Soare cel mai depărtat
Pluto a ajuns şi el la Sfat.
Şi mândru tare că fusese invitat
Nu-i mai păsa că este îngheţat.
61
Astfel, pe rând, s-au înfăţişat împăratului cele opt planete. Soarele le mulţumi tuturor, dar
în sinea lui se întreba dacă nu cumva mai trebuia să se prezinte cineva.
Deşi ajuns al treilea la palat,
Tăcut, Pământul nostru-a aşteptat.
A ascultat cum toţi se lăudau grăbit,
Şi-apoi cu sfială a vorbit:
- Măria -Ta, eu n-am alta mai mândră şi mai frumoasă bogăţie, decât viaţa ce străjuieşte pe
întinsul planetei!
Apoi, învârtindu-se în loc şi în jurul Soarelui, Pământul dezvăluie tuturor întinderi de ape
albastre, culmi împădurite cu aur verde, câmpii şi dealuri roditoare, flori colorate şi frumos
mirositoare, iar pretutindeni, păsări şi peşti, animale şi gâze te invitau în micul lor univers.
Printre minunatele frumuseţi ale Planetei Albastre apărură deodată fiinţe cu pielea albă sau
cafenie, galbenă sau arămie şi ele au fost numite oameni. Cum au avut oamenii grijă de frumuseţile
şi bogăţiile planetei lor aştept să-mi spuneţi voi, copii!
Povestea spune că Soarele s-a minunat de câte a văzut pe Pământ şi către oameni a rostit:
- Voi, pământeni, luaţi aminte,
Şi-ascultaţi aste cuvinte:
Planeta – mamă ne-ncetat
Să o iubiţi cu-adevărat!
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă…
Mihai Eminescu
Descoperă singur!
1.Ce-ai observat noaptea pe cer?
2. Ce mărimi au aceste corpuri?
62
3. Ce observi privind stelele îndelung?

4. Ce culori au?
5. Ce mai cunoşti despre stele?
Noaptea, cerul pare un uriaş policandru care îşi aprinde luminiţele una câte una. Aceste
luminiţe sunt stelele.
Stelele sunt corpuri cereşti care răspândesc lumină şi căldură. Unele dintre ele sunt mai
strălucitoare, iar altele strălucesc mai slab. Stelele se află la distanţe foarte mari de Pământ, de aceea
lumina şi căldura lor nu ajung până la noi. Şi Soarele este o stea. Aflându-se cel mai aproape de
Pământ, îl asigură cu lumină şi căldură.
Telescopul este instrumentul folosit pentru observarea cerului. El măreşte şi apropie
corpurile privite. Pe cer sunt mii de milioane de stele. Dar câte putem vedea noi? Aflându-ne într-un
spaţiu deschis, cu ochiul liber, putem observa şi recunoaşte aproximativ 6 000 de stele. Nici cu cel
mai mare telescop nu putem vedea decât un număr mic de stele.
Cercetând bolta cerească, oamenii au descoperit că unele stele formează grupuri sau
constelaţii. Datorită imaginaţiei şi formelor grupurilor de stele, omul le-a dat diferite nume. Din cele
88 de constelaţii existente, 12 formează zodiacul.
∑ Unde foloseşte omul imaginea stelei?
∑ Aminteşte-ţi când ai folosit-o tu.
∑ Realizează următoarele lucrări:
a) o aplicaţie din hârtie intitulată “ Bolta cerească“;
b) o aplicaţie din pânză pentru decorarea unei haine;
c) o stea pentru colindători.
Hai să ne jucăm!
Aranjând cuvintele în ordinea indicată şi folosind doar ultima literă din fiecare vei afla
denumirea unui instrument de cercetare.
3 7 6 1 8 4 2 5
cal, foto, ac, elefant, plop, floare, iepure, cocos ( telescop)
63
Ghici:
Pe un câmp ce nu se curmă
Toată noaptea paşte-o turmă,
Dar când soarele răsare
Turma de pe câmp dispare.
Descoperă singur!
1. Ce fel de corp este Luna?
2. Ce forme ale Lunii ai observat?
3. Cu ce se aseamănă aceste forme?
4. Ce mai cunoşti despre Lună?

Luna este corpul ceresc cel mai apropiat de Pământ, cel mai bine studiat şi singurul pe care
omul a reuşit să ajungă. Ea nu are lumină proprie, ci luminează datorită razelor solare care cad pe
suprafaţa ei. Pe Lună nu există viaţă.
Urmărind Luna, observăm că aceasta nu are mereu aceeaşi înfăţişare. Uneori apare ca un
glob mare, luminând nopţile pe Pământ sau are formă de corn. Alteori nu se vede aproape deloc.
Schimbarea înfăţişării poziţie Lunii se datorează schimbării poziţiei sale faţă de Soare şi faţă de
Pământ. Fiecare dintre aceste forme se numeşte fază.
Primii oameni care au păşit pe Lună au fost Neil Armstrong şi Edwin Aldrin în anul 1969.
În urma cercetărilor s-a aflat că Luna este o lume fără apă şi fără aer. Pe suprafaţa ei se găsesc
munţi, unii dintre aceştia chiar foarte înalţi ( peste 5 000 metri), şesuri şi cratere . Pe Lună, totul este
acoperit cu un praf de câţiva metri grosime. Luna este singurul satelit natural al Pământului.
Completează: Ştiaţi că…

a) Corpul cel mai apropiat de Pământ este……… * Cosmonautul rus Iuri Romanenko a
b) Luna se roteşte în jurul ………………………. stabilit un timp record în spaţiul
c) Pe Lună nu există ……………………………. cosmic ? A petrecut 326 de zile la
64
Explică semnificaţia expresiilor: bordul staţiei spaţiale “ Mir”.

a) a fi căzut din lună; * Primul om care a pus piciorul pe
b) a apuca luna cu mâna; suprafaţa Lunii a fost Neil
c) câte-n lună şi câte-n stele; Armstrong., în 1969. El a spus:
d) a promite luna de pe cer. “ Este un pas mic pentru om, dar
un pas gigantic pentru omenire”.
De ce se succed anotimpurile?
În decursul anului, Pământul îşi expune diferit suprafaţa Soarelui. Astfel, apar şi se succed
anotimpurile. Succesiunea anotimpurilor depinde de mişcarea Pământului în jurul Soarelui.
Pământul face o rotaţie completă în jurul Soarelui în decursul unui an.
Meteorologie populară
1. În timpul toamnei:
Toamna va fi călduroasă dacă tună în septembrie. După ploaie se răceşte timpul. Iarna va fi
aspră şi lungă, dacă toamna e caldă., frunzele cad târziu dar în scurt timp.
2. În timpul iernii va ninge dacă:
Cerul se acoperă de nori. Norii se deplasează contra vântului. Noaptea e promoroacă. Oile se
scutură. Ciorile zboară în stoluri, se învârtesc în
aer, se aşează pe copaci, pe câmp.
3. În timpul primăverii:
Primăvara va fi călduroasă, dacă ciocârliile şi ciorile de câmp sosesc timpuriu. După ploaie
se va încălzi timpul. Mieii zburdă – se va încălzi. Dacă au înflorit salcâmii nu va mai fi brumă.
Au sosit rândunelele – degrabă va tuna.
65
Din înţelepciunea populară
Dacă păianjenul îşi ţese de zor plasa, apoi va fi timp frumos. Dacă s-a îngrămădit
păianjenul într-un ungher, apoi se aşteaptă vânt. Broaştele orăcăie a ploaie. Furnicile se ascund în
muşuroi, când simt apropierea furtunii. Rândunelele înainte de ploaie zboară pe jos. Albinele se
adună multe pe salcâm înainte de ploaie. Dacă seara ţârâie greierii, se aşteaptă timp frumos.
Flori ceasornic
N-aveţi ceas? Să ştiţi că unele flori vă pot ajuta, indicând ora exactă:
Zorelele se deschid la ora opt dimineaţa.
Macul se trezeşte la cinci dimineaţa.
Măceşul îşi deschide florile la ora patru dimineaţa.
Ştiaţi că…
ÿ În ţara noastră sunt patru anotimpuri? Nu pe tot globul pământesc este aşa. În unele regiuni
ale pământului este întotdeauna cald ( la Ecuator), în alte zone ( la Polul Nord şi Polul Sud)
este îngheţ şi frig.
Bucuria creaţiei
∑ Foloseşte semne pentru a prezenta o zi specifică fiecărui anotimp.

∑ Desenează anotimpul preferat.
∑ Descrie anotimpul în care te-ai născut.
∑ Imaginează-ţi un dialog între două anotimpuri preferate.
∑ Creează un text cu titlul “O rândunică ne povesteşte”.
∑ Descrie viaţa unui animal în decursul celor patru anotimpuri.
∑ Imaginează-ţi că eşti o frunză. Ce poţi vorbi cu o rândunică?
∑ Alcătuiţi şi voi ghicitori şi rebusuri despre anotimpuri.
66
Săptămâna pisicii
Luni
A fost o zi ploioasă, dragi copii neascultători şi aşa, dis de dimineaţă, trăgând perdelele
de nişte sfori ca într-un teatru de marionete s-a ivit parcul cu alei întortocheate şi cochete pe care
trecătorii plimbându-se în impermeabile de aspic nu-nţelegeau, desigur, mai nimic din faptul că
de sub boschetul cel mai ud miorlăia o pisică zburlită ca mustaţa lui Robin Hood.
Aşa că, dând buzna pe scări, pe coridor am invitat-o să bea lapte la noi în dormitor.
Marţi
Cum s-a mai întâmplat în poveştile cu animale s-au ivit apoi nişte probleme morale; ba că
miorlăie, ba că-ţi răsuceşte un cârlionţ la coafură, ba că te muşcă de nas ori de vreo - ncheietură;
În fine, ce atâta tevatură – pisica e o adevărată harababură, care îţi lungeşte ziua şi ţi-o face an.
Până la urmă – am găsit o farfurioară şi-un loc pe divan. Şi pentru că avea ochii de culoarea
mierii, am botezat-o şi noi, într-o doară, pisica Jerry.
Miercuri – Joi
Credeam că pisica e un animal
domestic şi paşnic şi când colo ea are nişte
apucături de elastic şi o oarecare
îndemânare de a transforma bibelourile în
uitare (aşa că multe lucruri de tăria sticlei şi-
a lutului au devenit în curând de domeniul
trecutului). Am mai aflat că universul nu se
compune din particule ci din aşchii mărunte,
din cioburi ridicole, care la atingerea unei
blăni electrizate au început să cadă miercuri
şi joi decimate de-o forţă irezistibilă,
obscură pe care pisica o reprezintă în natură.
67
Vineri
Făcând la o adică un calcul estimativ, nu prea mare, vineri n-am găsit nici un motiv de
supărare pentru că, deodată, când se-ntinde şi toarce pisica descarcă în om anumite resorturi şi
arcuri care îl fac mai senin, mai uman. În fine, e ca-n filmele cu Stan şi Bran, unde orice perdaf se
termină cu bine la ieşirea din cinematograf.
Sâmbătă
Ei bine, sâmbătă ne-am mai calmat: ne-am uitat la televizor, am deschis gazul la bucătărie –
la urma urmei nimic nu durează o veşnicie (unde mai pui înainte de toate că văzusem şi „Pisicile
aristrocrate”…) şi când tocmai ne lăsam cuprinşi de lene şi melancolie Jerry ne-a şterpelit mâncarea
din farfurie.
Duminică
Acum că s-a terminat săptămâna tu, Jerry, dă-mi laba, eu îţi dau mâna şi hai să pornim într-
un fel de expediţie prin poduri şi beciuri, prin cotloane şi pivniţe…(Mustăţile, se-nţelege că-i erau
zburlite, urechile foarte lungi şi asmuţite spre orice foşnet şi orice mişcare. Ghearele nu căutau
decât prilej de-ncăierare). Dar când i-an pomenit de insula pustie care se cheamă acoperiş mi s-a
părut că se uită la mine cruciş. Drept care mi-am zis că la nevoie o să-i citesc din Robinson Crusoe.
IANUARIE
Fulgii nu se ostenesc să s-aştearnă Pentru vulpoi în FEBRUAR
peste verde, pom de iarnă cel mai bine e la patinoar.
din care iese Vulpoiul pluteşte pe lac
un trenuleţ printre crengile dese Şi are cizme de lac,
către palat, ori la castel, ori la conac hăinuţe, verde – brotac.
având în loc de geam câte-un colac.
68
Omul de zăpadă şi-un şoricel

sunt mai marii conacului, palat ori
castel
căruia îi vor trece portiţa
poetul şi zugrăviţa…
MARTIE APRILIE: o călimară (vărsată) cu aştri –

Casa urcă în cer cu fereşti Vulpoii cafenii şi vulpoii albaştri
pe care-s scrise culori de poveşti (Maria i-a desenat cam cărămizii)
(la câte una se-arată e vremea sporturilor şi-mai-şi,
câte-un ciuf de fată) cei ce trimit mingea peste plase
şi-n juru-i un întreg carnaval : şi-şi mişcă mustăţile fioroase
copii în veşminte de bal, (de fapt, de mătase)
o puştoaică – prinţesă, se cred cel puţin Ţiriac sau Năstase.
un prinţ cu o potaie, în lesă
şi-un prinţişor cum altul nu-i
cu pene la pălărie şi cu pantofi-cui…
MAI Ca raza lunii e

Un căluţ bate-n potcoave câmpia luna lui IUNIE
gonind (aşa vrea Maria) iar feţii-frumoşi
cu fâlfâirea dulce, a coamei capătă pene, de cocoşi.
spre casă, a mamei Iată-l, în poză, pe unul
luând-o pe ea mai împodobit ca păunul,
în şa ţârâind alene
ca pe o zână cu mângâioasă mână lungile-i pene
până-ntr-o poieniţă… din lunga-i coadă
unde aşteaptă-o fetiţă ca un curcubeu coborât în ogradă…
zugrăviţă…
69
IULIE AUGUST
Pe câmpuri ca nişte actori, Vine, din poveste, un cal
sperietoarele (sperietorii) de ciori un (fără Alexandru) Ducipal,
cu-mbrăcămintea cam neroadă, tot numai ciucuri, ca o perdea
(ce s-a mai găsit, cotrobăind prin ladă) şi cu hamuri de galbenă catifea.
pălăria a fost mi se pare El nu e fioros, el nu e sălbatic
a lui tata-mare şi nu pofteşte la tipsii cu jăratic,
capul rotund, prostănac, vrea numai ca o fată să îi aducă
e un dovleac; pălmuţe pline, cu miezuri de nucă…
ca să pară mai breaz
i-au pus şi roşeaţă-n obraz,
(dar au uitat de nas)
totuşi are un fel de păr,chiar şi gură,
o făptură fără făptură…
SEPTEMBRIE OCTOMBRIE
Soarele se pierde în nori. Urşii lasă mierea în scorburi
Ultimul curcubeu, ultimele flori. şi se grăbesc spre bârloguri.
Şi o fată frumoasă (învăţătoare?) Cam fără bucurie se-ndeamnă
Mergând spre şcoala de peste zare lăsându-ne nouă pădure şi toamnă
Unde o aşteaptă copiii, copilăria, lăsându-ne aburul ceţii, zmeura, frunzele căzute,
Ilene, Anuţele, Maria… bureţii
(parcă
şi o ciupercă
de-i zicem noi mânătarcă)
NOIEMBRIE DECEMBRIE
Vânătorul? Un şoarece (de caşcaval) Viscoleşte decembrie. Zboară spre zare
privit cu silă de-un papagal Sub numai un ciob de soare
flinta-şi descarcă Anul vechi. De-ar mai fi şi alte, ca-n poveşti,
70
spre-o căprioară (parcă) herghelii,

în vreme ce stă să-l răstoarne pe spinarea unui asemenea zmeu
ditamai cerbul, cu ditamai coarne. am zbura împreună, Maria şi eu,
Toate bune, dar ce caută-n iarnă, la noi poetul ei –
Papagalul muiat în vopsele de soi ? mai jos iscălitul.
GHEORGHE TOMOZEI
Necuvântătoarele la înălţime
ÿ 8100 de metri, aceasta este înălţimea maximă la care au fost văzute zburând păsări. Este
vorba despre un vultur (Pyrrhocorax graculus) care trăieşte în munţii Himalaya.
ÿ Singurul mamifer din lume care trăieşte la mari înălţimi este iacul ( Faephagrer grunnies),
bovină sălbatică din Tibet şi munţii Himalaya. El ajunge până la altitudini de 6100 de metri.
ÿ Cel mai înalt animal din lume este girafa. Un exemplar din specia camelopardalis
tippelskirchi capturat în Kenia în 1930 măsura 6,8 m înălţime. Interesant este faptul că prin
foarte înaltul ei gâtlej girafa nu scoate nici un sunet, fiind unică, în această privinţă printre
rumegătoare.
ÿ La mari înălţimi în munţii din America de Sud, lama constituie şi astăzi mijlocul cel mai
utilizat de transport. Lama poate purta greutăţi până la 60 kg şi parcurge cu ele 50 km pe zi
ÿ În zona munţilor Himalaya (până la înălţimi de 7000-8000 m) trăieşte o specie de broască
(Bufo vulgaris) a cărei mărime ajunge la 35 cm. În expediţiile himalayene a fost întâlnit un
lup la 5800 m altitudine, o vulpe, un iepure şi o oaie sălbatică la 6100 m şi un mic păianjen
negru la 6700 m. Vietatea deţine recordul absolut de altitudine al insectelor.
ÿ Care mamifer sare mai mult? Ei bine, nici calul în galop, cu cei circa 6 metri în lungime,
nici gazela, nici măcar tigrul, cu apreciabila distanţă de 5 m acoperită din salt de pe loc.
Recordul aparţine unui mic rozător tropical, rudă bună cu şoarecele, a cărui talie de 6 cm
nu-l împiedică să sară…1 m înălţime şi 3 m lungime, de 50 de ori propria-i dimensiune…
ÿ În Africa trăieşte un soi de căprioară pitică, necântărind decât 10 kg şi măsurând foarte
puţin în înălţime. Totuşi acest animal deţine un record la care atleţii săritori în înălţime nici
71
măcar nu îndrăznesc să viseze. Ea reuşeşte să treacă înălţimea de 7 metri din…prima

încercare. Şi aceasta fără elan.
ÿ În lumea maimuţelor recordul la săritura în înălţime se cuvine gibonului care poate sări 10
m. Rezemându-se de braţele sale uriaşe, această maimuţă poate face salturi cu elan care să
depăşească 13 m!
ÿ Cangurul se deplasează prin sărituri care măsoară între 6 şi 10 m. Săriturile record ale
acestuia trec de 12 m în lungime şi 2,75 m în înălţime. Viteza cu care îşi ia avânt poate
ajunge la 70 km/h.
ÿ Marile animale feline (tigri, pantere etc.) reuşesc sărituri până la 5 m în înălţime.
Comparativ însă cu dimensiunea corpului, campion absolut al probei
rămâne…insuportabilul purice. Acesta poate realiza sărituri de o sută de ori înălţimea sa.
ÿ Caii antrenaţi special pentru sărituri pot realiza 3,5 m la înălţime. Performanţă superbă!
Curiozităţi
Ştiaţi că…
?
∑ Marmota hibernează mai mult de cinci luni pe an?

∑ Ursoaica creşte puii în bârlog unde se retrage şi ursul în timpul iernilor grele?
∑ Ursuleţii sunt orbi în primele 10-12 zile de viaţă?
∑ Ursul calcă cu talpa întreagă?
∑ Şi alte animale hibernează? La vreme de iarnă se retrag în adăpostul lor aricii, popândăii şi
hârciogii, liliacul şi marmota.
∑ Dacă lupoaica moare, lupul îşi îngrijeşte puii?
∑ În haită, lupii se supun celor mai puternici şi mai în vârstă decât ei?
∑ La lup auzul şi mirosul sunt mai dezvoltate decât văzul?
∑ Urma lupului seamănă cu a câinelui, dar este mai mare?
∑ Regele şerpilor este anaconda, un uriaş de 9-10 m, care are 200 kg şi este îmbrăcat într-o
haină de culoare cafeniu-măslinie, cu pete negre?
∑ Ursul trăieşte 30-40 de ani, lupul 12-15 ani, iar vulpea 10-15 ani?
72
Verificaţi-vă cunoştinţele!
1. Care este cel mai voluminos şi mai greu animal dintre vieţuitoarele planetei noastre?
R : Balena albastră
2. Care este cel mai lent animal?
R: Steaua de mare
3. Care animal atinge recordul la săritura în lungime?
R: Cangurul roşu: 12,6-12,8 m
4. Care este cel mai mare animal carnivor din zilele noastre?
R: Ursul cafeniu din Alaska
5. Câte albine sunt necesare pentru a obţine un gram de venin?
R : Peste 10 mii de albine
6. Cunoaşteţi un animal care se aseamănă perfect cu un colier de perle ?
R : Un animal marin denumit “Synapta maculata”
7. Care este peştele cu viaţa cea mai lungă? R: Morunul : 100 de ani
8. Care sunt păsările care au temperatura cea mai scăzută a corpului? Dar cea mai ridicată ?
R : Colibri – cea mai scăzută temperatură
Uliul şi mierla – cea mai ridicată temperatură ( 45grade C)
9. Care mamifer nu are corzi vocale?
R: Girafa nu scoate niciodată nici un sunet.
10. Ce mamifer nu are dinţi? Cu ce este acoperit corpul său?
R: Furnicarul – are corpul şi coada acoperite cu solzi, se
hrăneşte cu furnici şi termite.
11. Care animal a fost domesticit mai întâi ?
R: Capra, apoi câinele şi oaia
12. Câte ore pe zi doarme o furnică ?
R: Doar trei ore pe zi.
13. Cum se numeşte pasărea care scoate cele mai puternice sunete şi unde trăieşte?
R: “ Pasărea clopot” , cântecul ei asemănător sunetului de
clopot se aude până la o depărtare de 3 km.
Trăieşte în pădurile Braziliei.
73
Glume
*- Aş vrea să te mai întreb ceva: cât trăieşte o pisică?
- Cam…10-12 ani.
- Dar o vrabie?
- Depinde de pisică.
* - Tată, elefantul îşi trage copiii de urechi?

- Nu.
- Păcat. Nişte urechi atât de mari să stea fără nici un folos!
* - Mămico, peştii sunt cu adevărat norocoşi !

- De ce, puiul mamei ?
- Pentru că ei, dimineaţa când se trezesc…sunt gata spălaţi!
Viaţa pe Pământ
depinde de noi
Natura e casa fiecăruia dintre noi şi include tot ceea ce ne înconjoară. Aici găsim toate cele
necesare pentru viaţă : aer, apă, lumină, căldură, hrană.
Prin activităţile sale, omul a transformat natura : a construit locuinţe, a lucrat pământul, a
construit drumuri. Dar, în acelaşi timp a provocat şi distrugeri : a tăiat pădurile, a vânat animalele,
a poluat aerul, apele, solul. De aceea natura cere ajutorul nostru.
Dar ce se întâmplă în natură ? Plouă, tună, ninge, apare curcubeul, ziua se succede cu
noaptea etc. Pentru a putea explica de ce au loc toate acestea, omul a început să le observe şi să le
cerceteze minuţios. Astfel, natura l-a preocupat pe om din cele mai vechi timpuri. Cunoştinţele
obţinute în urma cercetării de către oamenii de ştiinţă ajung la noi prin intermediul cărţilor,
ziarelor, televizorului, radioului, computerului.
74
Nici pe departe, însă, n-au fost găsite răspunsuri la toate întrebările despre natură. Poate
chiar tu eşti acela care va continua aceste cercetări. Mai multă insistenţă şi curaj !
Nu strica ceea ce nu poţi face!
Într-o zi însorită de vară, nişte copii se jucau la solar. Umbra copacilor din apropiere îi
apăra de dogoarea soarelui. Copiii se urcau în copaci şi se jucau “De-a soldaţii”. Ionel, care era
cocoţat în vârful unui copac zise :
- Hai să ne facem săbii din crengi!
- Hai! Strigară ceilalţi în cor.
Cât ai clipi, crengile au căzut rupte, copiii şi-au pregătit armele, s-au jucat şi au uitat de
copacul dezgolit şi schilodit. În zilele următoare copiii au observat că bietul copac tânjea; frunzele
cădeau, crengile începeau să se usuce. Şi-au dat seama că viaţa lui e în pericol. Au încercat să-i
pună apă la rădăcină, dar în zadar. Copacul se usca văzând cu ochii.
Trecând un bătrân pe acolo şi-a dat seama de cele întâmplate şi le-a zis:
- Nu strica ceea ce nu poţi face!
“ Copile, nu uita:
Îndrăzneţ te naşti, înţelept te faci!”
Participă la o drumeţie într-o zonă din apropierea şcolii.
Observă tot ceea ce a contribuit la murdărirea (poluarea) zonei respective.
Completează fişa de observaţie de mai jos:
Fişă de observaţie
Numele……………..Prenumele……………….Data…………………………….
1. Denumirea zonei (locului) în care se fac observaţii…………………………….
2. Zona este: şes, deal, munte, parc, râu, lac, mare………………………………..
3. În zonă sunt vieţuitoare…………………………………………………………
4. Zona este curată sau murdară…………………………………………………..
5. Există gunoaie depozitate?..................................................................................
6. Ce alte surse de poluare există?...........................................................................
75
7. Cine contribuie la poluarea acestei zone?............................................................

8. Ce poţi face pentru a o putea depolua?................................................................
Omul exploatează natura pentru a obţine lemn, cărbune, petrol, produse agricole etc. De
asemenea, construieşte şosele, uzine, maşini, roboţi, care să-i uşureze viaţa. Toate aceste acţiuni
ale sale schimbă mediul înconjurător.
Prin unele acţiuni ale sale, omul a contribuit la apariţia unor fenomene negative în natură:
inundaţii, poluare, extinderea suprafeţelor ocupate de deşeuri etc. De exemplu tăierea pădurilor a
lipsit solul de protecţia pe care o asigurau frunzişul, muşchii, ierburile de la suprafaţa sa. Rămas
neprotejat, solul este spălat de apele provenite din ploi.
Răspunde:
ß În ce constă intervenţia omului în mediul înconjurător?
ß Care au fost rezultatele pozitive şi negative ale acestor acţiuni? Notează răspunsurile:
Acţiuni asupra naturii
Pozitive Negative
ß Observă influenţa negativă a acţiunilor omului asupra mediului înconjurător din oraşul tău.
Realizează un portofoliu cu desene pe tema: “ S.O.S. Natura”.
ß Alcătuieşte un proiect de ocrotire a zonei în care este situată şcoala ta cu tema: „ Ocrotirea
şi refacerea mediului”. Discută-l în clasă şi apoi stabileşte cum îl aplici.
Mijloacele de ocrotire a naturii pot fi: construirea de maşini nepoluante, instalarea

filtrelor pentru apa menajeră poluată, pentru gazele şi fumul fabricilor şi uzinelor, utilizarea
îngrăşămintelor naturale în locul celor chimice, împăduriri etc.
Pentru ocrotirea plantelor şi animalelor s-au înfiinţat grădini botanice ( la Bucureşti,
Cluj-Napoca, Iaşi), parcuri naţionale ( Retezat), rezervaţii naturale (Delta Dunării). Au fost
76
stabilite plante şi animale ocrotite prin lege aşa cum sunt: floarea de colţ, bujorul românesc,
arborii seculari, nufărul termal, capra neagră, ursul brun, cerbul carpatin, pelicanul etc. Pentru a
ocroti animalele, vânătoarea şi pescuitul sunt folosite doar în anumite perioade ale anului.
Rezervaţii naturale
O cale de a ocroti şi de a proteja viaţa păsărilor şi a animalelor o reprezintă rezervaţiile.
Rezervaţia naturală este un teritoriu bine delimitat, unde oamenii nu au voie să intervină în nici un
fel, decât ca turişti. Astfel, animalele, păsările, dar şi plantele pe cale de dispariţie sunt ajutate să
crească şi să se înmulţească în voie. În lume există multe asemenea rezervaţii. La noi în ţară, cea
mai mare este Parcul Naţional Retezat. Aici pot fi văzuţi cerbi, căprioare, urşi, jderi, capre negre,
râşi, dar şi păsări răpitoare ca vulturul pleşuv, vulturul bărbos, acvila, cocoşul de munte. Multe din
aceste specii sunt încă pe cale de dispariţie. Fără existenţa rezervaţiilor, a grijii oamenilor pentru
vieţuitoare, ele ar fi dispărut de mult.
Activităţi practice
Din materiale aflate la îndemână construiţi căsuţe pentru păsărele. Instalaţi-le în locuri
unde ar putea fi folosite de păsărele. Nu uitaţi să puneţi zilnic hrană!
Creaţi mesaje ecologice cu îndemnuri, sfaturi de convieţuire cu natura.
Realizaţi un regulament al micului ecologist.
Confecţionaţi mănuşi şi coşuri ecologice. Curăţaţi spaţiile verzi din zona şcolii voastre şi
din împrejurimi.
Plantaţi pomi şi flori. Îngrijiţi-le!
Realizaţi în clasa/ şcoala voastră un colţ ecologic în care să prezentaţi produsele activităţii
voastre (desene, postere, afişe, fotografii, creaţii literare).
Prezentaţi într-o serbare poezii, cântece, scenete pe teme de ocrotire a naturii.
77
III.4. JOCURI ECOLOGICE
CAMPANIE ECOLOGICĂ
- Joc de interior
- Vârsta: toate vârstele
- Materiale: fotografii, reviste cu imagini din natură şi cu imaginile unor dezastre
Rolul conducătorului de joc este de a introduce participanţii în acest subiect facilitând

comentariile asupra imaginilor prezentate.
Echipelor li se acordă un anumit timp (15 minute) pentru a stabili de comun acord care
este campania ecologică pe care o consideră prioritară ( reciclarea deşeurilor, curăţirea unei zone,
protecţia animalelor, protejarea unei plante pe cale de dispariţie) şi modul în care tinerii se pot
implica (participare directă în campanie, colectare de fonduri, conştientizare prin mass-media,
conferinţe, expoziţii etc.).
Toate echipele urmează să mimeze activitatea respectivă. Dacă se ghiceşte subiectul mimat
(scopul campaniei şi metoda folosită), echipa capătă un punct.
UN TABLOU
- Joc de exterior: parc, pădure

- Vârsta: toate vârstele
- Materiale: nu sunt necesare
Împărţiţi în echipe, copiii adună timp de 5 minute diverse obiecte din natură, pe care le
găsesc pe jos. Li se aminteşte că nu vor rupe crengi, frunze, flori. Conducătorul jocului acordă
câte 5 minute pentru fiecare echipă să facă un tablou din obiectele adunate, care să reprezinte un
animal, de exemplu. Se punctează în funcţie de calităţile estetice şi în funcţie de obiectele din
natură care sunt identificate corect.
78
GHICEŞTE COPACUL!
- Joc de interior
- Vârsta: 11 – 14 ani
- Materiale: hârtie, creion, bandă adezivă sau ace de siguranţă
Conducătorul de joc pregăteşte această activitate din timp, vizitând parcul şi notând
speciile de copaci existente. Pregăteşte foile pentru concurs, desenând numai formele ( conturul)
pe care le au frunzele copacilor identificaţi, dar adăugând şi câteva forme care aparţin unor specii
inexistente în acel loc. Pregăteşte un număr egal de fire de lână colorată, de culoare diferită pentru
fiecare echipă. Participanţii se împart în echipe. Fiecare echipă primeşte materialele necesare. Se
stabileşte o limită de timp pentru joc, în funcţie de vârsta participanţilor şi suprafaţa parcului.
Echipele urmează să identifice cu ajutorul foilor de concurs din parc, notând în dreptul
fiecărei forme numărul de copaci din specia respectivă şi numele acestuia. Copacii identificaţi de
fiecare echipă se vor marca, legând un fir de lână de trunchiul respectiv.
Punctajul se stabileşte astfel: 1 punct pentru fiecare copac şi 3 puncte pentru fiecare
denumire corectă. Pentru a stabili echipa câştigătoare, tot grupul va vizita din nou copacii din
parc, stabilindu-se punctajele, ocazie cu care se strâng şi firele de lână.
CUTIA VIE
- Joc de interior
- Vârsta: 7 – 11 ani, 11 – 14 ani
- Materiale: o cutie de carton, diferite obiecte din natură, hârtie, creion.
Conducătorul jocului pregăteşte o cutie de carton în aşa fel încât copiii să nu poată să vadă
conţinutul ei şi doar printr-un orificiu să poată introduce mâna în aceasta. În cutie pune diferite
obiecte din natură: o piatră, o bucată de lemn, o crenguţă, un con de brad, diferite seminţe, paie, o
scoică, o frunză uscată, un bulgăre de lut, o pană, dar şi ceva viu.
79
Rând pe rând fiecare copil introduce mâna în cutie, pipăie obiectele într-un interval de
timp stabilit de la începutul jocului şi apoi notează pe o foaie de hârtie ce a descoperit. Se compară
răspunsurile şi se punctează fiecare element recunoscut corect cu un punct şi elementul viu cu
cinci puncte.
MIC DE TOT
- Joc de interior
- Vârsta: 7 – 11 ani
- Materiale: hârtie şi creioane
Fiecare echipă îşi alege un scrib. Echipele trebuie să găsească obiecte din natura
înconjurătoare care să fie mai mici decât degetul lor mic, apoi să le dicteze scribului. Câştigă
echipa care a găsit mai multe elemente.
CARE PLANTĂ?
- Joc de interior
- Vârsta: 11 -14 ani
- Materiale: hârtie, creioane.
Conducătorul de joc pregăteşte următorul set de întrebări pentru fiecare echipă:

∑ Care plantă poartă numele unei părţi a corpului vieţuitoarelor? De exemplu: piciorul
cocoşului, ochiul boului, limba mielului.
∑ Care plantă poartă numele unei cozi de animal? De exemplu: coada calului, coada
şoricelului, coada racului.
∑ Care plantă poartă numele unui instrument muzical? De exemplu: clopoţel, sunătoare.
∑ Care plantă denumeşte o unealtă? De exemplu: toporaş, degetăruţ, trista ciobanului.
∑ Care plantă a dat prenume copiilor? De exemplu:Ghiocel, Brânduşa, Viorica, Margareta.
∑ Care plantă poartă nume de culoare? De exemplu: albăstrele, gălbenele, şofran.
∑ Care plantă îţi aduce aminte de stări şi sentimente? De exemplu: nu-mă-uita, lăcrămioare.
80
Participanţii se împart în echipe de trei-patru jucători. Se stabileşte de comun acord limita de

timp şi punctajul jocului.
NATURA, PRIETENUL OMULUI
- Joc de rol
- Vârsta: 8-11 ani
- Materiale: hârtie, creioane colorate
Imaginaţi-vă Sistemul nostru Solar ca fiind o casă în care familia este formată din Soare,
stele, Pământ şi oameni. Gândiţi-vă la rolul ocrotitor al părinţilor în familia voastră, alcătuiţi o
mică poveste în care aştrii să fie părinţii şi bunicii, iar oamenii să fie copiii acestora.
- Joc de interior/exterior
CUVÂNTUL INTERZIS - Vârsta: 7-11 ani
- Materiale: planşe cu imagini reprezentând
anotimpurile
Se cere elevilor să răspundă în aşa fel, încât cuvintele interzise primăvară, vară,
toamnă,iarnă să nu fie pronunţate, ci să se găsească alte cuvinte şi expresii care să le
înlocuiască.
Ce anotimp urmează după anotimpul friguros şi cu zăpadă multă? (urmează anotimpul în
care răsare iarba, vin păsările călătoare, înfloresc copacii şi soarele încălzeşte mai mult).Ce
anotimp urmează după cel în care natura renaşte? ( anotimpul cel mai călduros, când se coc
fructele şi grâul, iar copiii sunt în vacanţă). Care anotimp este înaintea anotimpului zăpezii?
( anotimpul cel mai bogat în fructe şi legume, cu frunze ruginii, aurii ,dar şi cu ploi reci).
NATURA ÎN DRUM SPRE ŞCOALĂ

- Joc de exterior/interior
- Vârsta: 9-14 ani
- Materiale: copii ale chestionarului
81
Elevii vor realiza o evaluare a numărului de specii pe care le văd/întâlnesc în fiecare zi,
în drumul pe care îl parcurg spre şi de la şcoală. Iniţial li se cere să completeze următorul
chestionar, fără să li se dea explicaţii:
∑ Câte specii de/rase vezi în fiecare zi în drumul spre şcoală (plante, viermi, moluşte,
insecte, păsări, mamifere etc.)?
∑ Cât de des auzi păsări cântând (pe acelaşi traseu)?
∑ Ce specii pe care nu te aşteptai să le vezi vreodată în drum spre şcoală ai întâlnit?
După completarea chestionarului li se cere elevilor să fie atenţi la aspectele pe care trebuie să
le menţioneze (număr de specii, rase), iar după o săptămână li se cere din nou să completeze
acelaşi chestionar. Se face diferenţa între numărul de specii menţionat anterior şi cel înregistrat
prin observarea intenţionată a împrejurimilor. Se subliniază importanţa realizării de observaţii în
mod coordonat pentru a obţine o bază de date care mai poate fi interpretată.
- Joc de exterior
SĂ REALIZĂM UN ... - Vârsta: 9-11 ani
- Materiale: pungă de plastic, apă,
CIRCUIT AL APEI! hârtie A4
Rolul conducătorului de joc este de a introduce participanţii în acest subiect facilitând

comentariile asupra imaginilor prezentate.
Se poate demonstra într-un mod foarte simplu cum are loc circuitul apei în natură folosind
următoarea metodă: într-o pungă de plastic se pun cei doi litri de apă, punga se leagă la gură, cât
mai etanş apoi se pune la soare. Elevii sunt solicitaţi să identifice ce se va întâmpla mai departe. Li
se explică faptul că apa poate reprezenta suprafaţa unui lac, prin încălzire se evaporă (în natură se
formează norii), iar picăturile apărute prin condensare pe punga de plastic folosită ca model
reprezintă ploaia care va cădea din nou pe suprafaţa „lacului”.
82
CE ANOTIMP ESTE?
- Joc de interior
- Vârsta: 7-9 ani
- Materiale: planşă pe care sunt prinse patru buzunare de hârtie , cartonaşe, pixuri
Acest joc poate fi utilizat fie în orele de recapitulare, fie în secvenţa de fixare a
cunoştinţelor şi feed-back, pentru familiarizarea elevilor cu ordinea cronologică a lunilor şi a
anotimpurilor. Pe cartonaşe se va scrie câte o propoziţie sau o acţiune şi unele indicaţii despre
anotimpul în care se petrece.
Jocul se desfăşoară individual. Se amestecă toate cartonaşele cu propoziţii şi se aşeză cu
faţa în jos pe catedră. Un elev vine la catedră, trage un cartonaş, citeşte tare propoziţia, apoi o
introduce în buzunarul corespunzător anotimpului descris. Cei care recunosc anotimpul după
caracteristicile date de propoziţie vor fi notaţi cu plus, iar la sfârşit evidenţiaţi.
După două-trei repetări, pentru complicare se poate cere elevilor să reproducă în scris toate
propoziţiile care au fost introduse la un anumit anotimp. Pentru fiecare propoziţie redată corect
elevii vor primi câte un punct. Vor fi declaraţi câştigători elevii care au obţinut cel mai mare
număr de puncte.
Primăvara Vara
Toamna Iarna
83
PROIECTAREA UNUI ORAŞ ECOLOGIC
- Joc de interior
- Vârsta: 10-14 ani
- Materiale: hârtie A4
Elevii se împart în grupuri de trei-şase persoane care trebuie să imagineze planul unui
oraş „ecologic”, în care le-ar plăcea să trăiască. Ei vor răspunde la următoarele întrebări:
Unde este localizat oraşul? Care este numele lui?
Ce populaţie are?
Ce surse de apă foloseşte? Ce metode de epurare a apelor uzate folosesc?
Ce metode de reciclare a deşeurilor sunt folosite?
Ce plan de dezvoltare poate fi elaborat pentru acest oraş ecologic?
FERTILITATEA SOLULUI - Joc de interior

- Vârsta: 7-10 ani
- Materiale:flip-chart, măr
Pentru a demonstra elevilor caracterul finit al resurselor, se foloseşte ca exemplu

suprafaţa de sol avută la dispoziţie de oameni pentru agricultură. Se prezintă elevilor un măr,
care simbolizează planeta Pământ. Ei trebuie să aprecieze ce parte din „măr” reprezintă solul
fertil, utilizat în agricultură. Răspunsurile se înregistrează pe tablă /flip-chart. Mărul se taie în
patru bucăţi egale, explicând că trei dintre ele reprezintă suprafeţele acoperite de aceane iar
una singură este uscatul. Acesta din urmă se taie în două, o parte reprezentând zonele în care
solul este mai puţin fertil, iar ultima parte este cea accesibilă pentru agricultură eficientă. Din
această parte (1/32 din „măr”) se taie coaja, explicând elevilor că acea parte reprezintă solul
fertil, utilizabil în agricultură.
84
* acvatic - care trăieşte în apă, aceasta fiind mediul de viaţă;

* aselenizare - a coborî lent pe suprafaţa Lunii;
* biotop - în sens restrâns – spaţiul în care fiinţează un organism individual, vegetal
sau animal, împreună cu factorii de mediu care acţionează asupra lui; în
accepţie botanică, biotopul este locul de creştere a plantei;
* biosferă - parte din învelişul Pământului în care se manifestă viaţa;
* calendar - desfăşurarea timpului pe ani, luni, zile;
* a defrişa - a tăia copacii unei păduri pentru ca terenul să fie folosit în alte scopuri;
* depoluare - acţiune întreprinsă în vederea reducerii gradului de poluare dintr-o zonă;
* faună - totalitatea speciilor de animale dintr-o anumită zonă geografică;
* floră - totalitatea plantelor din biosferă;
* mediu - natura înconjurătoare în care se află fiinţele şi lucrurile; spaţiul în care
trăiesc omul şi celelalte vieţuitoare;
* mediul natural - totalitatea elementelor de viaţă ( plante şi animale) şi fără viaţă ( pământ,
aer, apă);
*mediul artificial - totalitatea elementelor create de om ( case, drumuri, aparate, cărţi)
* observare - metodă de cercetare a organismelor, folosită în laborator şi, mai ales în
mediul natural;
* ocean - vastă întindere de apă sărată de pe suprafaţa Pământului;
- ramură a ecologiei aplicate, având ca obiectiv principal păstrarea şi
*ocrotirea naturii
conservarea populaţiilor naturale tipice, specifice unei anumite regiuni, ca
forme perfecte în păstrarea echilibrului biologic local;
* plancton - totalitatea organismelor vegetale şi animale care trăiesc în apă şi care

constituie hrana peştilor;
* rezervaţii
- teritoriu ocrotit de lege, în care se găsesc plante, animale, minerale etc.,
importante din punct de vedere ştiinţific.
85
CONCLUZII
În condiţiile epocii contemporane, problema de stringentă actualitate este

formarea şi educarea elevilor în spiritul unor responsabilităţi umane care cuprind:
protecţia mediului înconjurător, utilizarea raţională a resurselor naturale, colaborarea şi
cooperarea internaţională, progresul civilizaţiei umane.
Mediul şi resursele naturale, ocrotirea lor, sunt sarcini şi cerinţe noi puse
în faţa predării disciplinelor Ştiinţe şi Cunoaşterea mediului înconjurător. Pentru
împlinirea laturii educative, din punct de vedere ecologic, prin disciplina opţională se pot
fixa obiective care privesc:
∑ cunoaşterea elementelor, proceselor şi fenomenelor ce caracterizează mediul natural;
∑ înţelegerea legităţilor mediului înconjurător;
∑ formarea convingerilor de ocrotire şi protecţie a mediului;
∑ cunoaşterea principalelor aspecte legate de mediul înconjurător şi resursele naturale
ale ţării noastre.
Principalul suport educativ îl constituie formarea convingerii de ocrotire a
mediului şi elementelor sale. Aplicaţiile şi lucrările practice din orizontul apropiat pot
determina formarea unor deprinderi de cercetare şi protecţia mediului.
Înţelegerea principalelor cauze şi forme de manifestare a dezechilibrelor
naturale din orizontul înconjurător, îndeosebi a celor produse de activitatea umană –
poluarea aerului, a apei, eroziunea terenurilor, modificarea vegetaţiei – face posibilă
descoperirea căilor de acţiune pentru ocrotirea naturii.
Cunoaşterea de către elevi a resurselor naturale ale planetei, ale ţării şi ale
zonei în care locuiesc, trebuie să se îmbine firesc cu preocupările la nivel local, sub
aspectul conservării potenţialului de resurse naturale, a utilizării şi economisirii lor, în
care şi elevii pot aduce propria lor contribuţie.
Educaţia în acest sens începe încă de la grădiniţă, urmărindu-se de la cea mai
fragedă vârstă, formarea primelor reprezentări despre mediul natural, social şi familial în
care trăieşte copilul. Treptat, elevii îşi vor lărgi orizontul de cunoştinţe şi posibilităţile de
86
înţelegere, astfel încât educaţia ecologică îşi va îmbogăţi conţinutul şi se va regăsi în

adoptarea unor comportamente personale morale, de dragoste şi respect faţă de natură.
87
BIBLIOGRAFIE
1. ***, 1998, Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru învăţământul

primar, M.E.N., C.N.C., Editura Corint, Bucureşti
2. ***, 2000, Învăţământul primar, nr. 1, Editura Miniped, Bucureşti
3. ***, 2000, Descriptori de performanţă pentru învăţământul primar, Editura
Prognosis, Bucureşti
4. ***, 2001, MEN, Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe
ale naturii la cl. a III-a – a IV-a, Editura S.C.Aramis Print s.r.l.,Bucureşti, p. 7-
23, 42-47, 67-75
5. ***, 2003, Învăţământul primar,nr. 4, Editura Miniped, Bucureşti
6. ***, 2004, Învăţământul primar, nr. 2-3, Editura Miniped, Bucureşti
9. ***,2006, Învăţământul primar, nr.1-3, Editura Miniped, Bucureşti
10 Băcescu C., Mihai, A., 1983, Uzina Aqua, Editura Ion Creangă, Bucureşti, p.136
11. Bogoescu, C., Dabija, A., Sanielevici, E., 1979, Atlas zoologic, E.D.P., Bucureşti
12. Brown L., et al, 1991, Probleme globale ale omenirii. Starea lumii, Editura
Tehnică, Bucureşti, p. 16-24
13. Cerghit, I., 1976, Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti
14. Cerghit, I, 1990, Didactica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
15. Cerghit, I, 2002, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri,
stiluri, strategii, Editura, Aramis, Bucureşti
16. Cerghit, I., 1979, Dicţionar de pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
17. Cosmovici, A., 1996, Psihologie generală, Editura Polirom, Iaşi
18. Cosmovici, A. , Iacob, L., 1998, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi
19. Creţu, C., 1997, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iaşi
88
20. Cristea, S., 1998, Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti
21. Cucoş, C., 1998, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice, Editura Polirom, Iaşi
22. Dumitriu, C, 2001-2002, Reforma sistemelor de învăţământ. Dezvoltări
contemporane în evaluare, în Tribuna învăţământului, Nr. 621
23. Chifu, T., Murariu, A. ,1999, Bazele protecţiei mediului înconjurător, Editura
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 172-232
24. Cozma, T., 2003, Răspunsuri ale educaţiei la cerinţele dezvoltării lumii
contemporane, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 9-12
25. Cucoş, C., 1996, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, Dinu, V., Mediul
înconjurător în viaţa omenirii contemporane, Editura Ceres, Bucureşti, 1979,
p. 24-30, 422-440
26. Fătu, S., et al, 2005, Didactica disciplinei Ştiinţe ale naturii pentru învăţători
– clasele III-IV, Editura Corint, Bucureşti
27. Golu, P., Zlate, M., Verza, E., 1997, Psihologia copilului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
28. Havârneanu, C, 2000, Metodologia cercetării în ştiinţele sociale, Editura Erota,
Iaşi
29. Iancu, Gh., 1998, Drepturile fundamentale şi protecţia mediului, Editura
Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, p. 44-61
30. Ionescu, M., Radu, I, 2004, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca
31. Leahu, I., 2001,Amenajarea pădurilor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, p. 31, p. 561
32. Lindhal, K. C., 1972, Conservation for survival. An ecological Strategy, New
York, p. 54
33. Marinescu, D., 1996, Dreptul mediului înconjurător, Casa de Editură şi Presă
“Şansa”s.r.l., Bucureşti, p. 21-57
34. Miron, M., 2006, Elemente de bioecologie şi didactica predării ştiinţelor
naturii, Editura Stef, Iaşi, p. 85-133
89
35. Mohan, Gh., Ardelean, A., 2002, Atlas şcolar de ecologie, Editura Corint,
Bucureşti, p. 3-69
36. Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M., 1993, Rezervaţii şi monumente ale
naturii din România, Editura Scaiul, Bucureşti, p. 14-30
37. Opriş, T., 1988, Bios, Editura Albatros, Bucureşti, p. 448-450
38. Jinga, I, 1999, Evaluarea performanţelor şcolare, Editura Aldin, Bucureşti
39. Joiţa, E. (coord.), 2003, Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura
Arves, Craiova
40. Momanu, M., 1998, Proiectarea si desfasurarea activitatii didactice, în
Psihopedagogie, Editura Polirom, Iasi
41. Neagu, M., Petrovici, C., 2002, Elemente de didactica matematicii în grădiniţă şi
învăţământul primar, Editura Pim, Iaşi
42. Neculau, A., Cosma, T., 1990, Psihopedagogia, Editura Spiru Haret, Iaşi
43. Pacearcă, S, Pârâială, D., Ciubuc, G., 2003, Cunoaşterea mediului înconjurător-
auxiliar pentru clasa I, Editura Euristica, Iaşi
44. Pârâială, D, Filoti, C., Ciubuc, G., 2005, Ştiinţe ale naturii-auxiliar al
manualelor alternativ, clasa a III-a, Editura Euristica, Iaşi
45. Pârâială, D, Filoti, C., Ciubuc, G., 2005, Ştiinţe ale naturii-auxiliar al
manualelor alternativ-clasa a IV-a, Editura Euristica, Iaşi
46. Radu, I, Ionescu, M., 1997, Difuzarea şi receptarea noutăţilor în domeniul
psihopedagogiei, în Experienţa didactică şi creativitatea, Cluj-Napoca
47. Radu, I., T., 1981, Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
48. Stanciu, M, 1999, Reforma conţinuturilor învăţământului. Cadru metodologic,
editura Polirom, Iaşi
49. Tănase, P., 1992, Econologie internaţională, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, p.
18
50. Tudor, V., Bărbulescu, R., Burtea, E., 1988, Metodica predării cunoştinţelor
despre natură la clasele I-IV, E.D.P., Bucureşti
51. Tomescu, V. et al., 2001, Metodica predării geografiei şi ştiinţelor naturii în
ciclul primar, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova
90
52. UNESCO – 1978 – Intergovernmentall Conference on Environmental

Education. Final report. UNESCO – UNEP, TbiLISI 14-24 October 1977, Paris.
53. Vancea, Şt., 1972, Curs de ecologie generală, Editura Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza”, Iaşi, p. 17-24.
54. Văideanu, G., 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică,
Bucureşti
55. Vespremeanu, E., 1981, Mediul înconjurător – ocrotirea şi conservarea lui,
Colecţia Ştiinţa pentru toţi, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
56. Zaharia, Carmen, 2003, Legislaţie pentru protecţia mediului, Editura
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
91
CUPRINS
Argument..................................................................................................................... 2.
I. Repere conceptuale şi metodologice .......................................................................... 3
I.1. Noţiunile de mediu înconjurător şi de resurse naturale…………………………. 3
I.2. Calitatea mediului şi strategia dezvoltării durabile…………………....................6
I.3. Noul Curriculum pentru Ştiinţe – reper obligatoriu pentru un demers flexibil......9
I.4. Curriculum la decizia şcolii. Educaţia privind mediul .........................................12
II. Vreau să fiu ecologist! – ghid metodologic de disciplină opţională .................... 37
II.1. Necesitatea şi obiectivele educaţiei ecologice ……………………................... 37
II.2. Proiect de programă pentru disciplina ecologie …………………..................... 40
III. Texte suport. Activităţi de învăţare ………………………………................... 54
III.1. Calendarul evenimentelor ecologice .................................................................54
III.2. Mesaje ecologice ................................................................................................55
III.3. Texte ecologice ..................................................................................................56.
III.4. Jocuri ecologice .................................................................................................78
III.5. Dicţionar de termeni ecologici .......................................................................... 85
Concluzii .........................................................................................................................86
Bibliografie ……………………………………………………………………..….…..88
92

0 Carte Asiminecarmen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

0 Carte Asiminecarmen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Repere conceptuale şi metodologice

I.1. Noţiunile de mediu înconjurător şi de resurse naturale

ÿ mediul terestru, format din

ÿ mediul aerian, învelişul atmosferic exterior al Pământului, în care pătrund radiaţiile

I.2. Calitatea mediului şi strategia dezvoltării durabile

Folosit curent în contextul general al dezvoltării, termenul de strategie desemnează

asigurată de conceptul maximizării beneficiilor menţinerii capitalului natural şi al serviciilor de

I.3. Noul Curriculum pentru Ştiinţele naturii – reper obligatoriu pentru un

Acestea explică apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente a

ÿ accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire;

I.4. Curriculum la decizia şcolii

Curriculum la decizia şcolii trebuie considerat ca parte a întregului Curriculum naţional.

ÿ înţeleg procesul de învăţare;

ÿ dezvolte instrumente de analiză, reflecţie şi acţiune pentru a înţelege, preveni şi

II. "VREAU SĂ FIU ECOLOGIST!"

II.1. Necesitatea şi obiectivele educaţiei ecologice

Pentru şcoala generală studiul mediului înconjurător trebuie să fie constructiv şi să

II.2. Proiect de programă pentru disciplina ecologie

4. Formarea şi dezvoltarea convingerilor de ocrotire a mediului

- organizarea datelor în tabele şi

mediului înconjurător. vizând poluarea ;

ÿ Corpuri din natură

Amenajarea unui colţ ecologic

Unitatea Obiective Nr.

Interacţiunea om – plante – animale

Unitatea de învăţare: Cum ocrotim natura

Proiectul unităţii de învăţare

2. 1.1. Stabilirea regulilor de - imagini, atlas, Regulamentul

Unitatea de învăţare: Medii de viaţă

Proiectul unităţii de învăţare

Nr. Ob. Resurse

Argumentarea rolului mediilor Din lumea

Unitatea de învăţare: Din viaţa animalelor

Proiectul unităţii de învăţare

unde trăiesc (ţări calde, - activitate

Relatarea unor întâmplări frontală Analiza

Ziua Evenimentul aniversat

26 septembrie Ziua Mondială a Munţilor Curaţi

Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.

III.3. TEXTE ECOLOGICE

Descoperă singur! Soarele cu-ntâia rază

1. Ce este Soarele? dulce binecuvântează

2. Ce cunoşti despre Soare? floarea, firul de verdeaţă.

ÿ Soarele este de 100 de ori mai mare decât Pământul?

Află mai mult!

Poezii despre Soare:

Soare, soare luminate,

Soare blând cu dulce rază

Spicul şi prietenii lui

Să vă spun cum am crescut?

Soarele: - Eu sunt Soarele ce ştie

Soarele – sursă de schimbări în mediul înconjurător

Soarele şi cele nouă planete

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă…

3. Ce observi privind stelele îndelung?

4. Ce mai cunoşti despre Lună?

Completează: Ştiaţi că…

Explică semnificaţia expresiilor: bordul staţiei spaţiale “ Mir”.

Din înţelepciunea populară

∑ Foloseşte semne pentru a prezenta o zi specifică fiecărui anotimp.

Omul de zăpadă şi-un şoricel