Tehnician Ecolog Protectia Calitatii Mediului

Coordonator Propunator
Rad Mariana Bari Minodora
Liceul Tehnologic Foriester
Sighetu Marmatiei

Titlu:Ecosisteme Naturale

2
 Cuprins
Argument:Importanta stabilitati mediului……………………………………..4
Capitolul 1:Notiuni de ecosisteme………………………………………….....5
-Definitie
-Componente
-Clasificare
Capitolul 2:Ecosisteme Naturale………………………………………………8
2.1Ecosisteme naturale terestre
- Paduri
2.2 Ecosisteme naturale acvatice
- Ape
-statatoare
-curgatoare
2.3 Ecosisteme naturale subterane
-Pesteri
Capitolul 3:Concluzi …………………………………………..………………18

3
Argument
Importanta stabilitati mediului
Dacă înţelegem toţi că trebuie să luăm în serios protecţia mediului şi că
un mediu înconjurător sănătos e un drept important al fiecăruia, de care
avem mare nevoie şi pe care trebuie să îl apărăm, va fi mai uşor să se facă
cele de trebuinţă acum. Dacă mai amânăm, riscăm să “crape buba” şi
atunci vom ajunge să simţim fiecare direct şi dureros ce înseamnă să nu ai
un mediu curat.
Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii, poate
ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii şi valori de care
au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi
asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.
Dacă ne întrebăm ce şansă are educaţia pentru mediu într-o lume
condusă de interese materiale şi ce efecte ar avea, nu trebuie să fim
părăsiţi de optimism şi să fim convinşi că, începută de la cea mai fragedă
vârstă, educaţia ecologică are mari şanse.
Ce nimeni nu poate contesta este faptul că omul afectează mediul în
fiecare clipă într-o multitudine de feluri, unele mai dăunătoare decât altele.
Un alt adevăr este acela că aşa cum putem să stricăm, murdărim, tăiem
putem foarte bine să şi reparăm, curăţăm, plantăm, într-un cuvânt să
ajutăm natura. Şi aici se ajunge la întrebarea ” Dacă nu noi, atunci cine?”.
Noi toti trebuie să înţelegem şi să acceptăm că, oricâtă matematică, fizică,
chimie ar şti un absolvent, orice talent economic şi spirit de iniţiativă ar
avea, toate devin inoperabile şi inutile dacă trăim o viaţă precară într-un
mediu alterat, sau dacă ne sufocăm progresiv într-un mediu căruia nu mai
avem ce-i face.

4
Capitolul 1
Notiuni de ecosisteme
Definitie: Ecosistem este o noțiune introdusă în 1935 de
botanistul Arthur Tansley în domeniul ecologiei, pentru a desemna o
unitate de funcționare și organizare a ecosferei alcătuită
din biotop și biocenoză și capabilă de productivitate biologică. Ecosistemul
cuprinde și relațiile dintre biotop și biocenoză și relațiile dintre organismele
biocenozei. Pentru ca un ecosistem să fie funcțional este necesar să
conțină trei elemente de bază: producenții, consumenții și reducenții (cu
unele excepții ultimul element poate să lipsească în unele ecosisteme).
Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici prezenți într-un spațiu bine
determinat care asigură existența viețuitoarelor.
Biocenoza cuprinde comunitatea de populați ( plante, animale, micro-
organisme ) caracteristice unui biotop, aflate în relațiile specifice ( apărare,
răspândire si hrănire ).
Cum influențează biocenoza biotopul:
- viețuitoarele au rol în circuitul substanțelor în natură;
- organismele moarte modifică proprietățile solului, îmbogățindu-l în săruri
minerale;
- eroziunea solului reduce intensitatea vântului;
- coroana arborilor reduce cantitatea de radiații care ajunge la nivelul
solului.
Un ecosistem nu are granițe definite, astfel el poate avea dimensiuni foarte
mari (deșertul Sahara), sau dimensiuni foarte mici (un iaz).

Componente:Structura ecosistemului cuprinde componentele structurale

ale biotopului şi pe cele ale biocenozei. In structura biotopului sunt incluse
substanţele anorganice, factorii geografici, mecanici, fizici, fizico-chimici
etc. şi relaţiile dintre aceşti factori. Structura biotopului determină
configuraţia ecosistemului, ea putând fi caracterizată de diferite tipuri de
mediu: continental, insular, edafic, acvatic etc.
Structura biocenozei este determinată de structura specifică, de
diversitatea, distribuţia în spaţiu, numărul şi biomasa speciilor componente,
dinamica şi relaţiile dintre specii.Unitatea funcţională a ecosistemului
rezultă din structurile sale integrate sistemic. Prin funcţia sa energetică,
ecosistemul reprezintă o unitate funcţională autoreglabilă. Procesele

5
ecoenergetice alcătuiesc fluxul energetic care reprezintă atât trecerea prin
ecosistem a energiei inclusă în hrană, cât şi transformarea acesteia în
energii: bioelectrică, chimică, calorică, mecanică etc.
Principalele tipuri de ecosisteme din ecosferă sunt ecosistemele terestre
şi ecosistemele acvatice. Deosebirea esenţială dintre aceste sisteme
constă în faptul că ele sunt populate de specii diferite.
Componentele structurale sunt aceleaşi în ambele tipuri de ecosisteme.
Când există aceeaşi cantitate de lumină şi de substanţă minerală, atunci
algele microscopice şi macroscopice din fitoplancton pot produce aceeaşi
cantitate de protoplasmă vie într-un interval de timp dat, la fel ca şi plantele
terestre. Ambele tipuri de producători susţin câte o serie similară de
consumatori şi de descompunători.
Factorii abiotici, care alcătuiesc biotopul, constituie o componentă activă
a ecosistemului, modificările lor din diverse motive (inclusiv poluare)
determinând transformări ale biocenozei şi implicit ale ecosistemului.
Aşa cum s-a arătat, biotopul este componenta nevie a ecosistemului, iar
factorii abiotici care-l alcătuiesc, după modul cum acţionează, se pot grupa
în:
- factori de existenţă care sunt absolut necesari supravieţuirii, cum sunt
lumina, aerul, apa etc.
- factori de influenţă care intervin uneori, fără a fi necesari existenţei
vieţuitoarelor, de exemplu: inundaţiile, poleiul, o furtună etc.
De asemenea, se pot deosebi:
- factori abiotici direcţi ce acţionează nemijlocit asupra organismelor vii
(oxigenul etc.);
- factori abiotici indirecţi care se manifestă prin modificarea modului de
intervenţie al altor factori; de pildă, umiditatea şi vântul, pot modifica
acţiunea temperaturii asupra organismelor.
In raport cu modificarea factorilor abiotici, posibilităţile de supravieţuire
ale organismelor se situează între anumite valori maxime şi minime, ce
reprezintă amplitudinea toleranţei individuale a populaţiei sau a speciei.
Limitele de toleranţă ale organismelor (speciei) pot fi "largi" sau "înguste".
Gradul toleranţei relative favorabile se notează cu prefixele eurisi steno-
adăugate la numele factorului considerat. Termenul de euri- adăugat unui
factor reprezintă limite largi suferite de un organism pentru acel factor şi
termenul steno- - limite restrânse pentru factorul respectiv. De exemplu,

6
omul este un organism euriterm faţă de temperatură, întâlnindu-se de la
ecuator pînă la poli, iar fluturele de mătase este stenoterm, supravieţuind
numai între variaţii foarte precise de temperatură (minim +20C şi maxim
+30 C).
Structura biotopului cuprinde totalitatea factorilor abiotici: natura
substratului (terestru sau acvatic), tipul de sol, textura şi componentele
minerale ale solului, tipul de apă: stătătoare, curgătoare, dulce, sărată etc.;
factorii geografici şi climatici (lumina, temperatura, umiditatea, curenţii
aerieni, presiunea); chimismul mediului, pH-ul, salinitatea, elementele
minerale. Printre factorii abiotici din cuprinsul biotopului un rol important îl
prezintă şi substanţele organice
Clasificare: In functie de mediul în care se afla se pot deosebi trei
categorii de ecosisteme:
-ecosisteme marine(sau oceanice)
-ecosisteme de ape dulci(continentale)
-ecosisteme terestre
Aceasta clasificare a fost reconsiderata în ultimii ani. în functie de
noile realitati, ecosistemele s-au grupat în urmatoarele trei clase majore:
-ecosisteme naturale
-ecosisteme modificate
-ecosisteme amenajate
Ecosistemele naturale sunt acele ecosisteme în care efectul
impactului uman nu este resimtit (padurile ecuatoriale, adâncurile marilor
si oceanelor, zonele polare), în aceste ecosisteme efectul poluantilor si al
activitatilor umane este mai putin resimtit.
Ecosisteme modificate sunt acele ecosisteme în care se face
resimtita într-o oarecare masura efectul indirect al poluantilor si activitatii
umane.
Ecosisteme amenajate sunt ecosistemele aflate în atentia omului
pentru obtinerea de hrana si materii prime vegetale si animale. Aceste
ecosisteme sunt direct influentate de activitatile umane prin selectia
componentei biocenozei si printr-o interventie permanenta de reglare a
populatiei biocenozei.

7
Capitolul 2
Ecosisteme Naturale :Ecosistemele naturale sunt ecosisteme lipsite de
interventia omului si care s-au format de-a lungul timpului.

2.1Ecosisteme naturale terestre

-Paduri

Padurea este o suprafatamare de teren pe care cresc instare salbatica

specii de arborisi arbusti, specii de planteerbacee, muschi, dar si
diferitespecii de animale.
Mediul de viata secaracterizeaza prin diferitifactori naturali. Cei
lipsiti deviata se numesc factori abiotici,iar vietuitoarele sau
produaiiiacestora se numesc factori biotici.
Comunitatea de populatii (plante, animale, microorganisme)
caracteristice unuibiotop aflate în relatii interspecifice se numeaste
metamorfoza.
Unitatea structurala si functionala care se stabileste intre un biotop si o
biocenozaconstituie un ecosistem.

8
Ecosistemul unei paduri de stejar
Padurile de stejar se intind în zonele cu altitudine de pana la 700-800 m.
In zonelede campie, aceste paduri sunt formate din stejar brumariu si stejar
pufos. In zonele joase,ele sunt formate din stejar in amestec cu cer sau
garnita (rude cu stejarul). In zonadealurilor inalte se intalneste gorunul
care formeaza paduri intinse numai de gorun(numite gorunete) sau in
amestec cu alte specii de foioase.
Fauna si vegetatia padurilor de stejar
Fauna: radască, arici, salamandra, cuc, caprioara etc.
Vegetatia: ghiocel, porumbar etc.
Caracteristici ale biotopului:
-soluri: brune si brun
-roscate de padure;
-temperatura medie anuală in jur de 10 °C;
-lumina care ajunge pană la suprafata solului, filtrata printre coroanele
arborilor;de aceea exista numeroase plante erbacee si arbusti.
Componente ale biocenozei:
-arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de campie, artar, cirea salbatic;
-arbusti: maces, paducel, soc, lemn cainesc, corn, porumbar, gherghinar;
-plante erbacee: golomat, paius etc.
-animale nevertebrate: viermi, paianjeni, melci, insecte, etc.-animale
vertebrate: broasca bruna, brotacel, soparla, sarpe, cuc, lup, vulpe, etc
Ecosistemul unei paduri de fag
Padurile de fag, (numite si fagete), sunt raspandite în zonele cu altitudini de
600-1300 m. Padurile de fag se intalnesc insa si la altitudini mai mici, pe
versanti umbriti(400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versantii insoriti.
Fauna si vegetatia padurilor de fag
Vegetatie: alun, ciuperci etc.
Componente ale biotopului:
-soluri: brun
-acide, brune de padure si soluri podzolice;
-temperatura medie anuala de 6-8 °C;
-lumina slaba
Componente ale biocenozei:
-arbori: fag, mesteacan, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid,
brad;
-arbusti: alun, mur, corn;
-plante erbacee: feriga, muschi, licheni, mierea
-ursului, paius;
-animale nevertebrate: insecte (carabus de padure, croitorul fagului);

9
-animale vertebrate: ciocanitoare, gaita, huhurez, cerb, urs brun,
jder, ras,veverita, mistret, pisica salbatica
Ecosistemul unei paduri de molid
Padurile de molid, (numite si molidisuri), ocupă regiunile inalte ale
muntilornostri, de la limita superioara a fagului pana in zona subalpina. Ele
sunt instalate la
altitudini de 1200-1800 m. In nordul Carpatilor, limita inferioara a padurilor
de molidatinge, in unele locuri, 600 m.
Fauna si vegetatia padurilor de molid
Fauna: omida molidului, ciocanitoare, pitigoi de bradet, forfecuta, soarece
vargat,jder, cocos de munte, etc.
Caracteristici ale biotopului:
-soluri: podzolice brune;
-temperatura medie anuala de 3-5 °C;
-precipitatii de 800-1300 mm anual;
-lumina foarte slaba, padurile sunt intunecoase;
-vanturi, uneori, puternice.
Componente ale biocenozei:
-arbori: molid, zada, zambir, pin, brad, fag, mesteacan, paltin de padure,
etc.
-arbusti: afin, merisor, zmeur, coacaz de munte;
-plante erbacee: ciuperci, muschi, licheni (matreata bradului), feriga;
-animale nevertebrate: insecte (omida, viespe ,etc);
-animale vertebrate: șoparla de munte, naparcă, pitigoi de bradet, cocos de
munte,ciocanitoare, veverita, jder, mierla,etc.

10
2.2 Ecosisteme naturale acvatice

Se diferentiaza în functie de caracteristicile mediului de viata, apa, în

ecosisteme de ape statatoare (ecosisteme lentice) si curgatoare
(ecosisteme lotice). 

Ecosisteme lentice(statatoare)

Sunt de mai multe tipuri în functie de dimensiuni, evolutie, compozitia

chimica a apei. Astfel, dimensiunea determina împartirea în ecosisteme de
lac, mlastina si balta, iar compozitia chimica a apei le diferentiaza în functie
de salinitate (de apa dulce si de apa sarata) si aprovizionarea cu substante
nutritive (oligotrofe, mezotrofe si eutrofe).
1.Lacul
A fost printre primele studiate de ecologi datorita usurintei cu care
putea fi abordat. Structura biotopului si structura functionala sunt bine
individualizate, categoriile identificate fiind utilizate si pentru cercetarea
celorlalte tipuri de ecosisteme acvatice.
Structura spatiala este determinata de distributia temperaturii, luminii
si oxigenului în raport cu adâncimea.
2.Balta
Are o adâncime mai mica (3-5 m). În zona malurilor, apare rogozul,
pipirigul, stuful si papura, iar în larg sunt raspândite plante cu frunze
plutitoare ca broscarita, plutnita, nufarul alb si galben, lintita, cât si cele
submerse ca sârmulita apei, ciuma apei, bradis etc. În structura

11
fitoplanctonului intra algele albastre, algele verzi, algele silicoase, iar a
zooplanctonului populatii de rotifere. Balta este populata de crap, biban,
stiuca, salau, dar si de diferite specii de broaste, pasari si mamifere
(guzgan, bizam, vidra, nurca etc.).
3.Mlastina
La nivelul României se diferentiaza doua categorii: mlastini eutrofe, cu
vegetatie caracteristica baltilor si mlastini oligotrofe care se întâlnesc în
regiunile cu climat rece si umed, în zonele cu sisturi cristaline, gresii,
granite, sedimentare sau în zonele montane unde substantele provin partial
din mineralizarea materiei organice animale si vegetale. Aici este prezent
muschiul de turba (Sphagnum) si alte specii vegetale (bumbacarita, rogoz,
roua cerului).
4.Marea Neagra
Se caracterizeaza prin existenta a doua straturi de apa:
a) la suprafata, un strat relativ mai dulce ( cu salinitate de 16- 17%) si mai
usor, oxigenat, în care se situeaza cea mai mare parte a biocenozei.
b) un strat de adâncime (peste 180-200 m), mai sarat (salinitate – 21-
22%) si mai greu, încarcat cu hidrogen sulfurat, lipsit de oxigen si, implicit,
de formele aerobe de viata.
Între cele doua straturi nu exista schimb de ape, stratul superficial (mai
usor) plutind deasupra celui de adâncime (mai greu).
Producatorii sunt reprezentati de algele planctonice, grupa
consumatorilor incluzând zooplanctonul, pesti obisnuiti (hamsii, stavrizi,
guvizi); sturioni (nisetru, morun, cega, pastruga) denumiti de Herodot „pesti
fara oase”; rechini; delfini si, pâna în 1984, foci.
Pe plaja de la Mamaia, Costinesti, Navodari „esueaza” în cantitati mari
alge verzi cu talul latit si marginile ondulate, denumite popular salatica de
mare, precum si alge brune si rosii, bogate în iod. În zona de litoral
cuibaresc specii de pescarus argintiu, chira de mare, furtunar s.a. Printre
dunele de nisip s-au identificat circa 120 de specii de plante arenicole ca
varza de nisip, cârcelul, ridichea de nisip, scaiul vânat, pelin de nisip,

12
lucerna de nisip, castravetele de mare etc.

Ecosisteme lotice(curgatoare)
Se diferentiaza în functie de particularitatile reliefului strabatut în pâraie
si râuri:
a. De munte
În albia putin adânca si îngusta a râurilor si pâraielor substratul este
neuniform format din bolovanisuri, pietrisuri, nisip. Pantele mari, uneori
discontinue, determina o viteza de scurgere mare apei si formarea de
cascade. Debitele sunt relativ mici, temperatura apei coborâta, variabila de
la anotimp la anotimp. Transparenta apelor este mare (anulându-se însa în
perioadele de torentialitate – ploi puternice, topirea zapezilor), iar
concentratia de saruri dizolvate este scazuta. Plantele (muschi, alge) si
animalele (rotifere, cladocere) prezente aici au cerinte mari fata de oxigen,
manifestând diferite adaptari morfologice pentru a evita antrenarea de
curentii puternici. Dintre vertebrate, reprezentativ este pastravul, alaturi de
care se întâlnesc zglavocul, lipanul, molanul etc.
b. De zone deluroase
Fitoplancton permanent. Biocenoza saraca. Oxigenare buna. Malurile
sunt mai joase, albia este mai larga si adânca, fiind marginita de
bolovanisuri, pietris, nisip. Pantele au înclinatii mai mici, determinând o
viteza de scurgere mai mica. În apa sunt prezente atât substante în

13
suspensie, cât si solvite (100-200 mg/l). Variatia termica mai larga în cursul
anului, de la anotimp la anotimp favorizeaza prezenta planctonului, ca o
componenta biocenotica permanenta, formata dintr-un numar mic de
populatii – diatomee, alge verzi si albastre pentru fitoplancton si rotifere,
cladocere, copepode pentru zooplancton. În sectoarele cu viteza redusa,
algele si numerose specii de nevertebrate (insecte, larve, viermi sârma,
crustacee mici, gasteropode) se fixeaza de elementele substratului (pietre,
nisip, mâl) formând comunitatea biocenotica bentala.
c. De câmpie
Cursul inferior al râurilor se caracterizeaza prin albii foarte largi, cu
acumulari de mâl si nisip, cu viteza de scurgere si eroziune foarte reduse,
dar si o concentratie de saruri care depaseste 1 250-1 500 mg/l. Planctonul
este mult mai diversificat decât în zona colinara. În apa apar si plante
superioare submerse. Nectonul este si el bine reprezentat (mreana, clean,
boarta, crap, stiuca etc.).
Ecosistemele acvatice implinesc mai multe functii de mediu, cum ar fi:
reciclareanutrientilor, purificarea apei, atenuarea inundatiilor, reincarcarea
apelor subterane, rolulde habitat pentru fauna. Ecosistemele acvatice au
un scop in recrearea umana si pentruindustria turistica mai ales zonele
costale. Starea de sanatate a ecosistemelor acvatice sedegradeaza atunci
cand capacitatea acesteia de a absorbi un stres. Acel stress poate fi
denatura fizica, chimica sau biologica. Modificarile de natura fizica include
schimbareatemperaturii apei, debitul apei si disponibilitatea de
lumina. Modificarile de naturachimica includ modificarea ratei de
incarcare cu nutrienti biostimulatori, materialeconsumatoare de oxigen
si toxinele. Modificarile de natura biologica include introducereade specii
exotice.
Reciful de corali reprezinta un sistem bio-ecologic, care a avut un rol
deosebit deimportant in procesul de formare in marile calde a unor atoli sau
insule de originecoraligena. Reciful sau rifful este format din colonii de
corali din grupa „Scleractinia”„Millepora”. Acestia populeaza zonele de
adancimi diferite ridicandu-se treptat prinsedimentarea scheletelor spre
suprafata marii. Recifele de corali formeaza un ecosistemimpreuna cu
animale sau plante marine cu care traiesc impreuna.
Supranumiti si “paduri tropicale de mare” recifele de corali formeaza
una din celemai diversificate ecosisteme de pe pamant. Ocupa mai putin
de a 10 parte dintr-unprocent din suprafata oceanului mondial si ofera
camin pentru 25% din toate speciilemarine inclusive pesti, moluste,
echinoderme si bureti.

14
 Paradoxal recifele de coral infloresc cu toate ca sunt inconjurate de
ape oceanicecare ofera putini nutrient.

2.3 Ecosisteme naturale subterane

-Pesteri

15
 Pesterile - sunt ecosisteme naturale subterane formate din dizolvarea
rocilor calcaroase de catre apele de infiltratie.
Speologia-stiinta care se acupa cu studiul formarii pesterilor
Biospeologia- ramura speologiei care se ocupa cu studiul vietuitoarelor
din pesteri si al apelor subterane
Emil Racovita (1868-1947) este parintele biospeologiei. El a infiintat in
1920 la Cluj primul institut de speologie din lume.

Caracteristic pesterilor sunt stalactitele si stalacmitele

Stalactitete sunt formatiuni calcaroase conice fixate de tavanul

pesterilor si formate prin scurgerea apei.

Stalacmitele sunt formatiuni calcaroase formate de jos in sus prin

depunerea carbonatului de calciu din picaturile de apa din pesteri.

BIOTOPUL
-temperatura este constanta de 10°C
-umiditatea este ridicata 95-100%
-lumina este foarte redusa . Patrunde doar la intrarea in pesteri

16
BIOCENOZA

Plantele :
-lipsesc complet
- doar la intrarea in pesteri unde exista lumina, pe peretii umezi se
observa alge asemanatoare cu verzeala zidurilor

Exista:
-Bacterii
-Ciuperci
Animale nevertebrate:
-Viermi,
-paianjeni,
-unii melci
-amfibieni

17
Capitolul 3:Concluzi

Echilibrul ecosistemului se afla in mainile

omului. Astfel sta in puterea noastra salvarea
sau distrugerea acestuia.

18