Agroecologie

Sistemul
Sistemul este inteles ca un ansamblu de elemente dependente intre ele, ce formeaza prin integrare o unitate suficient de bine delimitata. HALL SI FAGEN (1956) Se poate numi sistem o multime de elemente (substantiale, energetice, informationale) extrase impreuna dupa un anumit principiu dintre alte elemente ale lumii inconjuratoare. MALINOVSKII (1980)
Un sistem biologic, deci si un ecosistem, constituie un aranjament de elemente functionale fiecare jucandu-si rolul in coordonare u celelalte, datorita reglarilor aigurate in specialde una dintre subunitati. BLANDIN, BARBAULT SI LECORDIER (1976)

Ecosistemul unitate funcional fundamental a biosferei

Un ecosistem constituie un ansamblu de elemente funcionale, dependente ntre ele, ce formeaz prin integrare o unitate suficient de bine delimitat. Pdurile, punile, lacurile i blile, sunt sisteme naturale bine definite care funcioneaz dup reguli precise.

Agroecosistemul
Agroecosistemul reprezint o unitate funcional a biosferei creat de om n scopul obinerii de produse

agricole i prin aceasta dependent de el.

Caracteristici generale ale agroecosistemelor

Productivitatea se realizeaz ntr-un interdependen cu factorii mediului. cadru natural n strict

Agroecosistemele sunt reprezentate prin monoculturile intrinsec instabile cu o diversitate foarte sczut i o reea trofic simpl.
Omul ncearc s mreasc prin diferite mijloace producia primar net sub form de recolt util.

Modelul abstract al unui ecosistem natural cu compartimentele vii i nevii, precum i interaciunile dintre acestea

Fluxul de informaie

AlcAtuirea ecosistemelor SI AGROECOSISTEMELOR

Ecosistemele naturale sunt formate dintr-o parte nevie-abiota-cadrul natural cu condiiile sale fizice, biotopul, i una vie-biota (comunitatea vie)-

format din populaiile diferitelor specii alctuitoare (plante, animale,

microorganisme) care uneori este denumit i biocenoz.

Biotopul reprezint locul de trai al unui organism sau al unei comuniti. El reprezint mediul fizic i chimic al comunitii.

Elementele componente ale biotopului pot fi clasificate n urmtoarele trei categorii:

1- substanele anorganice (carbonul, azotul, apa i altele 2- substanele organice (glucidele, protidele, lipidele, substanele humice i altele) 3- regimul climatic (radiaia solar, temperatura i ceilali factori fizici ai mediului)

Ambiana specific omului este denumit oikumen.

Agrobiotopul Cuprinde att terenurile cultivate, ct i pajitile create sau aprute ca urmare a activitii omului. La nivel global ocup aproximativ 30% din suprafaa

uscatului, din care:

- 10% - culturi agricole - 20% - pajiti gospodrite.

 Habitatul este mediul pe care l ntlnete fiecare specie ntr-o comunitate. Habitatul se compune din: mediul fizic, mediul chimic mediul biologic (populaiile celorlalte specii care alctuiesc biocenoza). DAJOZ (1972) distinge 4 tipuri de habitat:
habitate monotone habitate periodice habitate eratice habitate secventiale

Biocenoza (comunitatea vie) reprezint subsistemul biotic al ecosistemului.

- cuprinde totalitatea populaiilor de plante (fitocenoza), populaiilor de animale (zoocenoza) i a populaiilor de microorganisme (microbocenoza), care triesc ntr-un anumit biotop. Plantele verzi, singurele capabile s fixeze energia solar, s o nmagazineze i s asigure pe aceast cale, sursa de energie pentru ntregul ecosistem. In lanturile trofice plantele verzi sunt denumite producatori. Animalele, care se hrnesc cu plante sau alte animale sau consum substane organice, reprezint consumatorii, iar micoorganismele, reprezentate, mai ales, prin bacterii i ciuperci, descompuntorii.
Datorit rolului pe care l joac n ecosistem, vegetaia este cel mai sensibil indicator al factorilor de mediu.

Biocenoza
Regula lui Gause: intr-o biocenoz dou specii nu pot s ocupe n acelai timp una i aceeai ni ecologic.

Rolul interaciunilor n constituirea biocenozelor: - indivizii i populaiile unei specii pot, prin aciunile lor, s limiteze dezvoltarea indivizilor i populaiilor altor specii.

Agrobiocenozele (biocenozele agroecosistemelor)

Biocenoze Specii autohtone Numr mic (inexistent) de duntori Constituirea lor este dictat de cerinele ecologice

Agrobiocenoze Planta cultivat specie alohton Numr mare de duntori ai culturilor Constituirea lor este dictat de cerinele economice

Agrobiocenozele
Are loc scindarea biocenozei n niveluri trofice

independente (productori primari pe ternurile arabile,

productori secundari pe pune sau mai adesea n cresctorii). Au loc ntreruperi a ciclurilor biochimice care trebuie meninute artificial de om cu cheltuiala de energie.

Agrobiocenozele
Reducerea diversitii agrobiocenozei pn la

monocultur necesit meninerea unor modificri n biotop i are consecine asupra relaiilor interspecifice i a circulaiei substanelor n agroecosistem. Se creeaza agrobiotopuri specifice datorit originii

alohtone a plantelor cultivate.

Agrobiotopul se caracterizeaz prin: numr redus de specii colonizatoare; producie organic mai sczut;

lanuri trofice puine i niveluri trofice minime (2-3);

numr redus de organisme detritivore;

Rolul principal in ecosistem l are vegetaia (fitocenoza), creia i revin trei funcii fundamentale n ecosistem, dup cum urmeaz:

1) fixarea de energie pentru ntregul ecosistem; 2) introducerea n circuit a elementelor cum sunt: carbonul, hidrogenul, oxigenul, azotul, calciul i multe altele; 3) modificarea biotopului prin procesele de interaciune dintre fitocenoz, microbiocenoz i substrat (sol i roc), procese influenate de factorii climatici i care au drept consecine formarea i evoluia solurilor i dinamica ntregului ecosistsm.

Reprezentarea schematic a celor patru componente fundamentale de prim importan n modelarea unui ecosistem (dup ODUM, 1975)

E - Energia solar F - Curentul de energie P - Productori I - nsuirile ecosistemului

Structura trofica a ecosistemelor

- este data ansamblul relatiilor trofice (de nutritie), stabilite ntre speciile care l populeaza.

In realizarea structurii trofice a unui ecosistem vietuitoarele componente se insiruie intr-o ordine stricta, succedere numita in ecologie lant trofic.
Lantul trofic poate fi definit ca modalitatea de transfer a energiei chimice potentiale inclusa in substantele organice sintetizate de plantele verzi (producatorii primari) spre grupele de organisme heterotrofe (consumatorii de diferite categorii si descompunatorii) prin consumari succesive. Ecosistemele mature si complexe poseda mai multe lanturi trofice interdependente care constituie reteaua trofica a ecosistemului.

Piramida energetica
Reprezinta modul cel mai satisfacator de prezenatre cantitativa a organismelor dintr-un ecosistem. Acest mod de prezentare ne permitem sa tinem seama si de activitatea microorganismelor, care nu pot fi prezentate in piramidele numerice si de biomasa. Structura trofica a ecosistemului cuprinde, de asemenea, cantitatea nutrientilor existenti in biotop la un moment dat, sub forma de compusi ai azotului, fosforului, calciului, fierului; etc..

Piramida de biomasa
Exprima greutatea indivizilor de pe diferite nivele trofice . Acest mod de prezentare a diverselor categorii de organisme , avantajeaza

speciile de talie mare.

Cand se calculeaza momentan biomasa la diferite niveluri in ecosistemele acvatice sau in anumite statiuni terestre ierboase

suprapasunate greutatea producatorilor poate fi uneori mai mica ca

cea a consumatorilor si piramida apare rastumata .

Piramidele numerice
Relatiiile trofice dintr-o biocenoza au adesea aspectul unor relatii numerice, adica al dependentei numarului de indivizi dint-un nivel trofic de cel al altui nivel trofic. Deoarece numarul de indivizi scade de la

nivelul producatorilor spre nivelul consumatorilor tertiari, Charles Elton

a asemanat structura trofodinamica a biocenozei cu cea a unei piramide.

n functie de modul de hranire organismele vii dintr-un ecosistem se mpart n trei mari categorii trofice, dependente unele de altele.
Acestea sunt:
Producatorii primari: reprezentati de plantele verzi si bacteriile fotosintizatoare. Consumatorii care folosesc, direct sau indirect, substantele organice fabricate de producatori. Consumatorii primari: erbivorele. Consumatorii secundari: animalele care se hranesc cu consumatorii primari. Consumatorii tertiari: animalele care se hranesc cu consumatorii secundari, omnivorele si detritivorele. Descompunatorii: bacteriile si ciupercile

Cea mai simpla schema a unui lant trofic complet

 Erbivorele domestice sunt singurele animale scoase de sub controlul exercitat de reteaua trofica a ecosistemelor naturale.

Efectivul populatiei oricareui beneficiar al piramidei trofice , din oricare ecosistem natural sau construit de om (agroecosistemul), nu poate creste la infinit, fiindca suprafetele, volumele si productiile ecosistemelor in cauza sunt finite.