Ameliorarea plantelor

Selectie prezentari

Conf. dr. Dănuț SIMIONIUC

 Conţinutul cursului
2

Ameliorarea plantelor autogame

Ameliorarea plantelor alogame

Ameliorarea plantelor cu înmultire vegetativă

 Problematica abordată la fiecare specie
3

Importanţă

Origine şi particularităţi

Diversitate genetică şi material iniţial

Obiectivele ameliorării

Metode de ameliorare
 Grâul comun
Importanţă
4

•Cultivat pentru prima dată în Mesopotamia

(acum 10.000 ani)

Plasticitate ecologică deosebită

de la Ecuator până la 66o32’ lat. N
până la 45o lat. S

altitudine de la 0 la 3000 m

Cea mai mare suprafaţă cultivată

215 milioane ha in 2018
 Grâul comun
Importanţă
5

•Grâul este cea mai importantă plantă cultivată, cu mare pondere

alimentară.
Avantaje: conţinut ridicat al boabelor în hidraţi de carbon
şi proteine şi raportului dintre aceste substanţe, corespunzător
cerinţelor organismului uman;
conservabilitatea îndelungată a boabelor şi faptului
că pot fi transportate fără dificultate;
plasticitate ecologică mare, fiind cultivată în zone
cu climate şi soluri foarte diferite;
posibilitatea de mecanizare integrală a culturii
 Grâul comun
Importanţă
6

•Boabele de grâu sunt utilizate îndeosebi pentru producerea făinei,

destinată fabricării pâinii - aliment de bază pentru un număr mare
de oameni (după unele statistici, 35 - 40% din populaţia globului)
şi furnizează circa 20% din totalul caloriilor consumate de om.
•Sunt folosite pentru fabricarea pastelor făinoase, precum şi ca
materie primă pentru alte produse industriale foarte diferite
(amidon, gluten, alcool etilic, bioetanol).
 Grâul comun
Importanţă
7

•Tulpinile (paiele) rămase după recoltat au utilizări multiple:

materie primă pentru fabricarea celulozei; aşternut pentru animale;
nutreţ grosier; îngrăşământ organic (încorporate ca atare în sol,
imediat după recoltare sau după ce au fost supuse unui proces de
compostare)
 Grâul comun
Importanţă
8

Tărâţele - reziduuri de la industria de morărit - sunt un furaj

concentrat deosebit de valoros, bogat în proteine, lipide şi săruri
minerale.
Boabele de grâu pot reprezenta şi un furaj concentrat foarte
apreciat, superior porumbului, sub aspectul valorii nutritive, al
preţului şi chiar ca productivitate.
 Grâul comun
9
Importanţă

Grâul este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea

culturile, deoarece părăseşte terenul devreme şi permite efectuarea
arăturilor încă din vară .
 Grâul comun
Importanţă
10

Conţinutul mediu în proteine (7 – 22%)

gliadina 35 – 45%
glutenina 35 – 40%
globulina 15 – 20%
albumina 2 – 5%

Conţinut mare în glucide 65 – 70% (maltoza,

zaharoza etc.)

Conţinutul în grăsimi al embrionului de grâu (2

– 4%) precum şi în vitamina E (4 – 7 mg%)
 Grâul comun
Importanţă
11

Făina integrală de grâu conţine

complexul de vitamine
B1 tiamina 0,5 – 0,8mg%
B2 riboflavina 0,2 – 0,4mg%
B5 acidul pantotenic 3 – 5mg%
B6 piridoxina 3 – 6mg%
vitamina PP niacina 2 – 5mg
grupul de vitamine K1 (filochinona), K2
(farnochinona), K3 (menadiona)
vitamina H (biotina)
 Grâul comun
Importanţă
12

Făina integrală de grâu asigură alimentaţiei

umane aproape întreaga serie de acizi aminici
esenţiali:
leucina, valina, fenilalanina în cantităţi
mai mari
lizina, izoleucina, metionina, triptofanul,
treonina şi tirozina în cantităţi mici sau foarte
mici.
 Grâul comun
Importanţă
13

În furajarea animalelor grâul este mai valoros

faţă de porumb prin:
- conţinutul dublu în proteine total (8 – 9%
la porumb : 16 – 18% la grâu);
- valoarea nutritivă a proteinelor datorată
echilibrului aminoacizilor, lipsei substanţelor
antinutritive şi antivitaminice şi în conţinutul
ridicat al acizilor aminici esenţiali;
- volumul redus la jumătate al cantităţilor
de furaje administrate pentru a se înregistra
acelaşi spor de greutate;
 Zonele cultivate cu grâu

Global Wheat Cultivation. Darker colors indicate areas where more wheat is grown. Map based on You, L., U. Wood-Sichra,
S. Fritz, Z. Guo, L. See, and J. Koo. 2014.
 Suprafete cultivate cu grau
Suprafața cultivată cu grâu și producția medie pe hectar pe zone geografice FAO2016
Zona geografică Suprafața (mil. ha) Producția totală (mii t) Producția medie (kg/ha)
Africa 10,08 28,07 2783
America de Nord 28,715 95,49 3325
America de Sud 7,143 18,64 2610
Asia 101,74 318,83 3134
Europa 57,58 225,46 3915
Australia și Noua Zeelandă 12,543 23,30 1857
Total 218,46 713,18 2937
 Romania

Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Suprafaţa mii ha 1975,0 2110,3 2148,8 2162,4 1947,0 1997,6 2104,0 2112,9 2106,6 2112
Producţie Kg/ha 1541 3403 2421 2688 3663 2652 3468 3590 3780 3920
medie
Producţie mii to 3044,5 7181,0 5202,5 5811,8 7131,6 5297,7 7296,4 7584,8 7962,4 8281
totală

In 2017, suprafata cu 0,7% mai mica, productia peste 10 mil t

In 2018, suprafata ????, productia 10,2 mil t

16
 Suprafete INS 2018
Tabelul 1: Suprafaţa cultivată şi producţia principalelor culturi
Diferenţe (±)
Suprafaţa cultivată Producţia 2)
anul 2017
-mii ha- -mii tone- faţă de anul 2016
2) 2)
2016 2017 2016 2017 -mii ha- -mii tone-
Cereale pentru boabe 5487 5107 21765 24464 -380 2699
din care:
-grâu 2138 2027 8431 9877 -111 1446
-orz şi orzoaică 482 443 1817 1857 -39 40
-ovăz 170 166 381 408 -4 27
-porumb boabe 2581 2402 10746 14326 -179 3580
Leguminoase pentru boabe 59 116 99 291 57 192

Plante uleioase 1629 1741 3597 4657 112 1060

din care:
-floarea soarelui 1040 986 2032 2913 -54 881
-soia boabe 127 151 263 365 24 102
-rapiţă 456 598 1293 1672 142 379
Sfeclă de zahăr 25 27 1012 1115 2 103
Cartofi 182 168 2690 3129 -14 439
Legume
1) 228 224 3358 3631 -4 273
1)
Cuprinde suprafaţa cultivată şi producţia de legume cultivate în câmp, sere şi solarii şi în grădinile
familiale
2)
Date provizorii.
 Suprafete/ productii medii in
RO
In 2016 s-au cultivat 2,075 milioane hectare cu grâu și secară și
s-a obținut o producție medie de 4,054 kilograme la hectar, deci
un total de 8,41 milioane de tone de grâu, față de 7,85 milioane
de tone în 2015
Depășirea pragului de patru tone de grâu la hectar este o
premieră pentru România ultimilor 10 ani, în condițiile în care
cele mai mari producții medii au fost obținute in 2015, respectiv
3,84 tone la hectar, în 2011 — 3,68 tone la hectar, în 2014 —
3,58 tone la hectar și în 2008 — 3,40 tone la hectar, conform
datelor publicate pe site-ul MADR.

18
19
 Topul celor mai mari zece exportatori de grau din UE in destinatii
extra-comunitare in iulie si august - primele doua luni ale sezonului
2016/2017
Locul Economia 2016/2017 2015/2016 Evolutie in Evolutie
(mii tone) (mii tone) volum (mii procentuala
tone)

1 Romania 1.215 703 512 +73%

2 Franta 1.178 1.519 -314 -22%

3 Germania 679 816 -137 -17%

4 Polonia 568 225 343 +152%

5 Bulgaria 251 169 82 +49%

6 Lituania 201 63 138 219%

7 Suedia 40 88 -48 -54

8 Croatia 31 44 -13 -30%
9 Estonia 27 0 27 N/A
10 Ungaria 27 38 -11 -28

20
 Productie record in Franta
2015
Franța, cel mai mare producător de
grâu din Uniunea Europeană, a
înregistrat în 2015 o recoltă record de
40,4 milioane tone de grâu, cu aproape
8% mai mare decât cea din 2014
In 2016 – cel mai nevaforabil an din
ultimii 30, în 2018 probabil asemănator
5,48 T/ha
Productii de grau 2015/2016
UE - in 2015 - 139,4 milioane de tone,
cu 6,3% mai mică decât cea din 2014.
Germania, al doilea mare producător de
grâu din UE, a avut în 2015 o recoltă
mai mică decât în 2014, la fel ca și
Marea Britanie, Polonia, România și
Spania
In Germania 2016- 7,78t/ha
2015 - 8,09 t/ha
Ultimii 5 ani -7,81 t/ha
 Productii de grau 2015
Recordul mondial la producția de grâu
pare să fi fost doborât in 2015 de către
fermierul britanic Tim Lamyman,
proprietarul Worlaby Farms.
În 2015, Lamyman a recoltat 16,5 tone
de grâu la hectar, cu 0,8 tone mai mult
decât vechiul record deținut de către un
agricultor din Noua Zeelandă
 Productii de grau 2015
Fermierul britanic a însămânțat grâul pe data de 14 septembrie
2014 și a folosit semințe de la Syngenta – soiul Reflection. S-a
însămânțat cu 110-120 de kilograme la hectar, iar pe 14 iulie,
fermierul numărase 900 de spice pe metru pătrat.
 Productii de grau 2015
Recoltand la 10 zile dupa ce Tim Lamyman a inregistrat noul record in
Lincolnshire, Mr Rod Smith a obtinut 16.52 t/ha in ferma lui din Holy
Island de pe coasta Northumberland.
In medie in ferma lui a obtinut 14t/ha in vara anului 2015.
 Productii de grau 2015
Rod Smith’s winning formula
Soil – Heavy clay
Variety – Dickens
Previous crop – Spring beans
Cultivation – Minimum tillage
Drilling date – 22 September
Seed rate – 185kg/ha aiming to give 330 seeds/sq m
Harvest date – 1 September
Yield – 16.52t/ha at 15% moisture
Rotation – Five- to six-year rotation of winter wheat/winter
wheat/vining peas or spring beans/one or two winter
wheats/spring barley.
 Productii de grau 2015
With variable inputs of seed, sprays and fertilisers of just under £754/ha, or
£46/t, the crop would have given a gross margin of over £1,000/ha,
assuming a feed wheat price of £110/t.
These inputs include four main fungicide sprays, 310 kg/ha of nitrogen
fertiliser and a relatively high seed rate of 185kg/ha.
The crop was harvested on 1 September with the farm’s tracked New
Holland 9070 combine crawling along slowly to cope in a crop where the in-
cab yield meter was running over 23t/ha on some fertile areas.
A team of independent adjudicators was used including surveyor Rob
Forrest and local vicar Victor Dickinson, to record a crop yield of 16.519
t/ha at 15% moisture from the 11.3ha field.
This would smash the current Guinness Book of Records title held by Mike
Solari’s 15.64 t/ha crop grown in New Zealand in 2010, as Mr Lamyman
has not registered his crop with Guinness.
The feed wheat variety Dickens was chosen for its high yield especially in
northern areas, and was well suited to Mr Smith’s 400ha of largely arable
land at Beal Farm, about 10 miles south of Berwick and nearly 50 miles
north of Newcastle.
Productii de grau 2015
Evolutia pretului in UK 2011-
2015
Evolutia pretului in Romania 2018

30
 Grâul comun
Genealogie
31

Grâul are o structură poligenomică şi cuprinde

genomurile AA, BB, DD ce aparţin la trei specii
diploide cu 14 cromozomi (2n = 14):
Triticum monococcum ssp. boeoticum (2n =
14, genomul AA)
Aegilops speltoides (2n = 14, genomul BB)
Aegilops squarossa (2n = 14, genomul DD).
 Grâul comun
Genealogie
32

Genului Triticum posedă trei grupe naturale

alopoliploide:
grupa diploidă - AA (Triticum monococcum);
grupa tetraploidă - AABB (Triticum
dicoccoides)
grupa hexaploidă - AABBDD (Triticum
aestivum ssp. vulgaris).
 Grâul comun
Genealogie/Etape
33

ETAPA I – (9000 – 6000 ani `.H.)

Tri ticum boeoticum Aegil ops speltoides
- genomul AA X - genomul BB
- 2n = 14 - 2n = 14

Hibrid steril Ploidizare Triticum dicoccoides

- genom AABB - genom AABB
- 2n = 14 I - 2n = 28
ETAPA a II -a – ( 3000 – 2000 ani `.H.)
Triticum dicoccoi des Aegilops squarossa
- genomul AABB X - genomul DD
- 2n = 28 - 2n = 14

Hibrid steril Ploidizare Tr iticum aestivum

- genom AABBDD - genom AABBDD
- 2n = 14 II - 2n = 42
 Grâul comun
Surse de germoplasmă
34

Alac – T. monoccocum T. turgidum var. diccocum

 Grâul comun
Surse de germoplasmă
35

Numar de forme biologice existente la nivel modial

Tipul graului Numar de forme biologice

Hexaploid 266 589
Tetraploid 78 726
Diploid 11 314
nespecificate Triticum 252 530
Aegilops ssp. 17 748
Triticale 23 659
Total 650 566
Soursa: Information collared from IBPGR, 1990.
 Grâul comun
Surse de germoplasmă
36

Nordic Gene Bank (NGB)

Situata intr-un masiv muntos

din Longyearbyen, resedinta arhipelagului
norvegian Svalbard care se afla la o mie de
kilometri de Polul Nord, banca de seminte
are ca scop protejarea biodiversitatii
vegetale amenintata de schimbarile
climatice, de razboaie si de catastrofele naturale.

Banca de seminte din Svalbard conserva, in conditii optime, la -18 grade Celsius,
dubluri ale semintelor stocate in cele 1.400 de banci de gene deja existente
 Grâul comun
Coeficienţi de variabilitate
37

Valoarea
coeficientului
Nr. crt. Caracterul
de
variabilitate
1. Inaltimea paiului 6,0
2. Marimea spiculetului 6,9
3. Procentul de boabe 7,9
4. Lungimea spicului 11,4
5. Numărul spiculetelor intr-un spic 10,2 – 24,0
6. Numărul boabelor pe un spiculeț 3,0 – 12,2
7. Masa a 1000 boabe 5,1
8. Numărul boabelor pe tulpina principală 16,0
9. Greutatea plantei 16,2
10. Numărul fraților 40,2
11. Greutatea totala a plantei ( subteran + aerian ) 43,1
12. Numarul boabelor pe planta 43,6
13. Greutatea boabelor pe planta 40,0
 Grâul comun
Corelaţii
38

Nr.
Insușirea Se coreleaza pozitiv cu:
crt
Numărul fraților fertili, lungimea spicului, densitatea spicului, numărul
Producția
1. spiculețelor fertile, numărul boabelor în spiculeț, greutatea boabelor
de boabe
în spic.
Calitatea Conținutul în gluten, calitatea glutenului, conținutul bobului în
2.
boabelor substanțe proteice, sticlozitatea bobului, MMB, randamentul făinii.
Calitatea “Puterea făinii”, consistența aluatului, elasticitatea și întinderea
3.
făinii aluatului, panificabilitatea, deformarea glutenului etc.
Adâncimea nodului de înfrățire, sistemul radicular dezvoltat, primul
Rezistența
4. stadiu de dezvoltare lung, conținut ridicat de substanțe uscate și
la ger
zahăr, puterea osmotică mare
Forma anatomo-morfologică specifică (număr mare de stomate,
mărimea stomatelor mică, prezența cuticulei, frunze înguste,
Rezistența
5. ceroase), suprafață de evaporație mică, sistemul radicular dezvoltat,
la secetă
însușiri fiziologice specifice (densitatea sucului celular mare, puterea
osmotică mare, conținut în zaharuri).

Paiul scurt, îngroșat, internodiile bazale scurte, groase, densitate

Rezistența
6. mare la fasciculele liberolemnoase, elasticitate mare a paiului,
la cădere
sistemul radicular dezvoltat, conținut ridicat în glucide.
 Grâul comun
Transmiterea ereditară a unor caractere
39

Manifestarea în F1
Caracterul / însușirea
Dominant Recesiv
Nr.
Caractere morfologice
crt.
1. Forma spicului neramificat ramificat
2. Perozitatea frunzelor păroase glabre
3. Culoarea bobului închisă deschisă
4. Culoarea aristelor închisă deschisă
5. Natura aristelor ariste aspre ariste netede
6. Perozitatea spicului spic păros spic neted

7. Lungimea spicului funcție de parteneri funcție de parteneri

8. Îmbrăcarea bobului bob îmbrăcat bob golaș

9. Sticlozitatea bobului bob sticlos bob făinos
10. Natura rahisului rahis fragil rahis nefragil
11. Lățimea frunzei funza lată frunza îngustă
12. Lungimea paiului pai scurt pai lung
 Grâul comun
Transmiterea ereditară a unor însuşiri
40

Manifestarea în F1
Caracterul / însușirea
Dominant Recesiv

Forma toamnă/primăvară forma de toamnă forma de primăvară

Precocitate/tardivitate forme precoce forme tardive

Rezistența la cădere nerezistent rezistent

Rezistența la scuturare rezistent nerezistent

Rezistența la mălură nerezistent rezistent

Rezistența la rugină nerezistent rezistent

Rezistența la tăciune nerezistent rezistent

 Grâul comun
Poziţia genelor pe cromozomi
41 Nr. crt. Caracterul / insușirea Localizarea genelor pe cromozomi
1. Pai scurt 2B, 4B, 2D
2. Lungimea internodiilor 2A
3. Lungimea paiului 2A, 2B, 4B, 3A, 4D, 5D, 2D, 3D, 3B, 4A, 4B, 6A, 6B, 7B, 7D
4. Rezistența la cădere 1A, 5D, 6B, 7A
5. Grosimea paiului 1A, 1D, 2A, 4A, 4B, 4D, 5A, 5B, 5D, 6A, 6B, 6D, 7B
6. Rezistența la rugina galbenă 2A, 3B, 4B, 4A, 5A, 6A, 5B, 6B
7. Rezistența la rugina brună 1A, 1B, 2A, 4B, 4D, 5A, 5D, 3B, 6B, 7B
8. Rezistența la musca de Hessa 1A, 5A
9. Mărimea bobului 4A
10. Consistența bobului 5D
11. Greutatea bobului 1B, 4D, 4A, 5B, 6A, 6B, 6D
12. Dezvoltarea frunzei Toți cromozomii
13. Fertilitatea Toți cromozomii
14. Maturizarea bobului 1A, 1B, 1D, 2D, 3A, 3B, 4A, 4D, 6A, 6B, 6D, 7B, 7D, 2A, 2B, 3D, 4B, 5B, 5D
15. Capacitatea de înfrățire 1B, 2A, 2B
16. Capacitatea de producție Toți cromozomii
17. Conținutul de proteine 1D, 3D, 4D, 5A, 5B, 7B
18. Lungimea spicului Toți cromozomii
19. Dezvoltarea spiculețului 2A, 2B, 2D
 Grâul comun
Harta genetică 2014
42
 Primele soiuri de grau obţinute la Fundulea
43
 Primele soiuri de grau obţinute la Fundulea
44
 Primele soiuri de grau obţinute la Fundulea
45
 Genealogia primelor soiuri semipitice
46
 Genealogia soiuri noi semipitice/superintensive
47
 Genealogia soiurilor româneşti de grâu durum
48
49
 Calitatea soiurilor româneşti de grâu durum
50
 Producţiile soiurilor româneşti de grâu durum
51
 Evolutia suprafeţelor cultivate cu diferitele soiuri
52
53
Fundulea soiuri noi

54
Fundulea soiuri noi

55
 Fundulea soiuri noi
9.06.2015
O investiție de 500.000 Euro
Bayer lansează în România Centrul de Inovație Agrotehnologică
București, 19 iunie 2015 - Bayer continuă seria de inovații cu care ne-a obișnuit de peste 150
de ani, de data aceasta prin înființarea unui nou Centru de Inovație Agrotehnologică (CIAT)
dedicat diviziei Bayer CropScience, o investiție evaluată la jumătate de milion de Euro.

Centrul de Inovație Agrotehnologică este o o platformă creată cu scopul de a promova noile

tehnologii Bayer adaptate agriculturii din România. În cadrul Centrului de Inovație
Agrotehnologica, Bayer va derula o serie de acțiuni concrete, printre care:
transferul de informații cu privire la noile tehnologii, în cele mai importante zone agricole din
România, pe criterii legate de eficiență, adaptarea optima a produselor la conditiile locale;
strategii inovatoare cu beneficii pentru clienții și partenerii noștri;
asigurarea suportului tehnic pentru omologarea produselor, pe parcursul lansării, precum și
după lansarea oricărui produs pe piață.

56
ICCPT Fundulea 2018 oferta
Preț de vânzare
(lei/kg.)
Categoria
Cultura Soiul
biologică
Tratat cu fungicid Netratat

Glosa B 1,70 1,65

Izvor B 1,70 1,65

Pajura B 1,70 1,65

FDL Miranda B 1,70 1,65

Grâu
de Litera B 1,70 1,65
sămânță

Flamura 85 B 1,70 1,65

Otilia B 1,70 1,65

Boema1 B 1,70 1,65

Pitar B 1,70 1,65

Orz de
Simbol B - 1,70
sămânță

57
 OFERTA DE SEMINŢE SCDA Turda
pentru toamna anului 2018 (tratate)

Preț de livrare
Preț final
Specia Soiul Categoria biologică fără TVA TVA
Lei / kg
lei/kg

ARIEȘAN B 1,70 0,15 1,85

Grâu de Toamnă CODRU B 1,70 0,15 1,85

ANDRADA B 1,70 0,15 1,85

CODRU B 1,50 0,14 1,64

Grâu de Toamnă
Stoc
ANDRADA B 1,50 0,14 1,64

NEGOIU-STOC C1 1,60 0,14 1,74

Triticale Toamnă 1,96

B 1,80 0,16
HAIDUC

58
59
 Hibrizi de grâu
Ce sunt?
60

Hibrizii de grâu sunt produşi prin încrucişarea

sexuată a două linii.
Rezultă efect heterozis – vigoarea hibridă
 Hibrizi de grâu
Ce sunt?
61
 Hibrizi de grâu
Avantaje
62

- Productivitate mai mare rezultată dintr-o

fertilitate mai mare a florilor şi MMB superior
- Înălţime superioară – cantitate mai mare de
paie
- Capacitate de înfrăţire superioară
- Sistem radicular mai bine dezvoltat
- Toleranţă mai mare la stresuri (iernare,
secetă, exces hidric)
- Toleranţă mai bună la boli (Fusarium)
Hibrid versus soi

63
 Hibrizi de grâu
Avantaje
64
 Hibrizi de grâu
Avantaje
65
 Hibrizi de grâu
Avantaje
66
 Hibrizi de grâu
Avantaje
67
 Hibrizi de grâu
Avantaje
68
 Hibrizi de grâu
Suprafeţe cultivate în Europa, în 2012, ha
69
 Hibrizi de grâu
Comercianţi
70

Germany Saaten-Union
Benelux Jorion
Aveve
Scam
DK Nordic Seed
Sejet
France Saaten-Union
Limagrain
Hungary Saaten-Union
Italy RV Venturoli
Poland Saaten-Union
Portugal Agrovete
Czech Republic Saaten-Union
Romania Saaten-Union
United Kingdom Saaten-Union
Cropco
Slovenia Agromag
Slovakia Rapool
Switzerland Otto Hauenstein
 Hibrizi de grâu
Istoric
71

- 1930 – program federal de obţinere a

hibrizilor de grâu în SUA
- 1962 – primul sistem CMS (cytoplasmatic
male sterility)
- 1973 - primul CHA (Chemical Hybridisation
Agent)
- 1973 – Primul hibrid bazat pe CMS
- 1981- Comercializarea primilor hibrizi în SUA
şi Australia (Cargill şi Dekalb)
- 1982 – Monsanto lansează un program de
obţinere a hibrizilor cu ajutorul CHA
- 1985 – apariţia de noi hibrizi creaţi din
colaborarea HybriTech (Monsanto) şi Nordsaat
 Hibrizi de grâu
Istoric
72
- 1993 – CHS Croisor (Hybrinova) şi Genesis
(Monsanto) sunt autorizate în Franţa
- 1994 – întroducerea hibrizilor în Franţa
- 1999 – introducerea în Germania a hibridului
Hybnos - Nordsaat
- 2003-2004 –Relansarea comercializării de
hibrizi în Franţa, Germania, UK, Polonia,
Cehia, Ungaria, Portugalia etc.
-2011 – autorizarea de EU a sintofen (Crosoir)
-2013 – Pioneer incepe un program de
ameliorare
-2016 – Bayer anunta inaugurarea unui centru
de cercetare pentru obtinerea de hibrizi de
grau in SUA
 Hibrizi de grâu
Tehnici de obţinere
73

CMS (cytoplasmatic male sterility)

Utilizată în SUA, China, India, Australia
Avantaj
- cost mai mic al seminţei
Dezavantaje
- restaurarea fertilităţii este dificilă
(incompletă)
- durată mare de obţinere
- număr limitat de linii mamă
 Hibrizi de grâu
Tehnici de obţinere
74
 Hibrizi de grâu
Tehnici de obţinere
75

CHA (Chemical Hybridisation Agent)

Utilizată în Franţa
Avantaj
- durată mică de obţinere
- număr mare de încrucişări posibile
- performanţe semnificativ superioare
liniilor parentale
Dezavantaje
- cost mare pentru obţinerea CHA
- preţ ridicat al seminţelor
 Hibrizi de grâu
Tehnici de obţinere
76

CHA (Chemical Hybridisation Agent)

 Hibrizi de grâu
Producere de seminte
77
 Hibrizi de grâu
Producere de seminte
78
 Hibrizi de grâu
Producere de seminte (Izolatoare)
79
Lot hibridare si tratament cu Crosoire

80
 Hibrizi de grâu
Tehnici de obţinere
81

CHA (Chemical Hybridisation Agent)

an 2 - 40-70% din combinaţii sunt evaluate

(90% sunt eliminate)

an 3-4- testare în diferite ţări europene

an 5-6 încercări oficiale

(1-2 hibrizi din câteva mii de combinaţii)

 Hibrizi de grâu
Amelioratori
82

Lider mondial Saaten Union -80% din piaţă

 Hibrizi de grâu
Exemplu – caracteristici
83
 Hibrizi de grâu
Exemplu – caracteristici
84
 Hibrizi de grâu
Exemplu – caracteristici
85
Feldtage 2012
87
Profitabilitatea hibrizilor functie de zona

88
 Grâul comun
Obiectivele ameliorării
89

•capacitatea de producţie - peste 12 t /ha

(16,52 kg/ha, soi Dickens)

conţinutul proteic mare – peste 15 – 17%

conţinutul în gluten uscat – peste 10 – 12%

raport făină/pâine – 1,00/ 1,35

rezistenţa activă la stresurile climatice şi

fitopatogenice

reacţia favorabilă în condiţii de intensivizare

(mecanizare, chimizare, irigare).
 Grâul durum
90 Obiectivele ameliorării

•Programul de ameliorare a grâului durum vizează:

- ameliorarea conţinutului de pigmenţi carotenoizi;
- ameliorarea rezistenţei la iernare şi fuzarioză;
- îmbunătăţirea arhitecturii spicului, pentru a
permite o fertilitate mai bună, boabe mari şi grele;
- intensificarea hibridărilor şi retroîncrucişărilor
dintre grâul durum şi triticale.
Reacţia la mecanizare, chimizare, irigare.
 Grâul comun
Capacitatea de producţie
91 Nivelul producției principalelor soiuri de grâu cultivate în Moldova ( Ezăreni 1995 – 1997)

Potențial de Producția
producție la realizată
Nr crt. SOIUL Anul omolog
omologare (t/ %-
ha) kg/ha
potențial
1. Fundulea-29 1979 8,0 4.432 55,4
2. Transilvania 1981 8,5 5.135 60,4
3. Moldova-83 1983 7,0 4.891 69,8
4. Flamura-80 1984 8,0 5.744 71,8
5. Suceava-84 1984 8,0 5.700 71,2
6. Arieșan 1985 9,0 7.064 78,5
7. Aniversar 1986 7,0 5.700 81,4
8. Fundulea-4 1987 9,0 7.560 84,0
9. Flamura-85 1989 9,0 7.587 84,3
10 Gabriela 1992 8,0 6.810 85,1
MEDIA 8,0 6.000 75,0
 Grâul comun
Calitate
92

Componentele calitative ale bobului de grâu sunt

- Conținutul în proteine
- Conținutul în gluten

- Glutenul este compus din - 47% gluteină

-53 % gliadină
Reprezintă un complex coloidal ce determină calitatea pâinii
(elasticitate, rezistență la deformare, aspect, gust miros etc.)
 Grâul comun
93
Calitate

Calitatea este cuantificata (D) prin:

1. Conținut in proteină (Kjeldahl)
2. Indice de sedimentare (Zeleny)
3. Indicele de cădere (Fallzahl)
4. Calitatea la coacere
 Grâul comun
94
Calitate

Grupe de calitate la grâu (D):

A - grâu de calitate - cu indicii peste medie
B - grâu de panificație
C - grâu furajer

E - grâu “Elită” valori ale calității peste cele dorite în panificație

K – grâu pentru patiserie

 Grâul comun
95 Calitate

Grâul de panificație are

- Însușiri bune de măciniș
- Boabe nici mari nici mici
- Nici prea tari (consum de energie ridicat) nici prea moi (timp mai
mare pentru cernere)
- Randament ridicat la măcinat
- Conținut scăzut de cenușă
 Grâul comun
96
Calitate

O făină de calitate pentru panificație are

- Capacitate mare de absorbție a apei
- Timp de frământare mijlociu
- Toleranță la frământare
- Volum bun al pâinii (legat de cantitatea de maltoză)

- Gluten de calitate și în cantități suficiente (mai mult de 22%)

 Grâul comun
97 Calitate
Factori ce influenţează calitatea

Umiditatea redusă și temperatura ridicată mărește conținutul proteic

Fertilizarea cu N mărește conținutul în proteină cu 1% pentru fiecare 50kg N s.a.

Boabele din treimea superioară au conținut mai mic de proteine

 Grâul comun
98
Ameliorarea precocităţii

Soiurile precoce pot scăpa de efectele negative ale

secetei atmosferice sau a solului din timpul verii - rezistență pasivă

Permit utilizarea sistemului de producere a două recolte de boabe pe an

(în zonele irigate)
 Grâul comun
99
Ameliorarea rezistenţei la iernare

Prezența nodului de înfrățire la o adâncime mai mare mărește rezistența

Formele de toamnă sunt mai rezistente decât cele de primăvara
Portul “culcat “ al plantei se corelează cu o rezistență mai mare
Formele cu capacitate de înfrățire mai mare au o rezistență sporită
Plantele cu talie mai mare sunt mai rezistente
Formele tardive au rezistență superioară
 Grâul comun
100 Ameliorarea rezistenţei la secetă

Dezvoltarea sistemului radicular puternică și profundă

Adaptarea aparatului foliar pentru o transpirație mai redusă – limbul frunzei
mai îngust poziția oblică sau într-un unghi foarte ascuțit
Coeficient de transpirație redus - sub 400 cmc apă/g SU
Randament fotosintetic mare
Prezența aristelor
 Grâul comun
Ameliorarea rezistenţei la cădere
101

Tulpina scurtă cu internodiile ce cresc în lungime de la bază spre vârf

Grosimea tulpinii în descreștere de la baza spre vârf
Elasticitatea ridicată a paiului - structura celulelor și grad ridicat de
depunere a ligninei pe pereții celulelor
Toleranță sporită la boli și dăunători.
Este un caracter determinat poligenic, genele fiind amplasate pe
cromozomii 1A, 2A, 2B,4B, 2D, 3D. Reducerea taliei se poate face
utilizând genele Rht 1-7 plus genele de piticire d cu efect aditiv. Cel mai
utilizat donator pentru reducerea taliei este soiul Norin 10
 Grâul comun
102
Ameliorarea rezistenţei la scuturare

Inserție bună a glumelor și paleilor pe rahis

Dezvoltare puternică a țesutului mecanic la glume și palei
Structura anatomică a glumelor și paleilor la formele cu boabe golașe
Grad de înclinare a spicului

Prezenţa genei Tg de pe cromozomul 2B conferă tenacitate rahisului.

Această genă provine de a unele specii de Aegilops.
 Grâul comun
Ameliorarea rezistenţei la boli
103
Puccinia

Helminthosporium
Erwinia graminis

Tilletia foetida

Ustilago tritici
Fusarium sp.

controversa
Septoria +

Tilletia
striiformis

graminis
recondita
Specificare

Precocitate + - ++ - - + - - -

Mecanisme compensatoare + + + + + + - - + - ineficient

Arhitectura plantei + + + ++ + + - - - + eficient
Rezisten]a par]ial\ : ++ foarte
Mecanisme de f rânare a infec]iei
(tip “ slow rusting”)
+ + + ? ? + - - - eficient
Mecanisme de limitare a dezvolt\ rii
patogenului (tip “pustule mici”)
+ + + ? ? + - - -

Rezisten]\ total\ :

- dependent\ de vârsta plantei ++ ++ + + ? ? - - -

- independent\ de vârsta plantei ++ ++ ++ ++ ++ ? ++ ++ ++

 Grâul comun
104 Ameliorarea rezistenţei la boli

Rezistenţa la diferitele boli poate fi prezentă de tip vertical sau orizontal. Principalele gene
recunoscute pentru rezistenţa la boli sunt:
- pentru făinare (Erysiphe graminis) Pm1-8, bun donator soiul Khlapi
- pentru rugina brună ( Puccinia recondita): Lr 1-26 preluate de la genurile Aegilops, Secale,
Agripyron, T.monococum, T.timopheevi
- pentru rugina galbenă ( Puccinia striiformis): Yr 1-10 preluate de la Aegilops, Agropyron sau
de la donatorii Nadadores sau Aurora,
- pentru rugina neagră (Puccinia graminis) Sr 1-37, preluate de la T.monococum,T.turgidum,
T.timopheevi, Aegilops, Agropyron
- pentru mălură (Tiletia sp.): Bt 1-10, bun donator Turkei 3055
- pentru fuzarioză ( Gibberella sp.): gene neprecizate găsite la T.timopheevi, Aegilops,
Agropyron,
- pentru septorioză (Septoria sp.): gene neprecizate la soiurile Oasis şi Blueboy.
 Grâul comun
Metode de ameliorare
105

Număr mare de obiective ce trebuie ameliorate ( minimum 10 obiective și

13 rezistențe la boli)
Complexitatea unor însușiri
Structura poligenomică AABBDD
Structura polifactorială a caracterelor
Cunoșterea insuficientă a determinismului genetic al unor caractere
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
106

- Hibridarea sexuată
- Mutageneza
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
107
 Zonkey = zebra/donkey

Liger= Lion X Tiger

Jaglion = Jaguar/Lion
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
109
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
110
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
111
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
112
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
113
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
114
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
115
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
116
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
117
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
118
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
119
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
120
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
121
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
122
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
123
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
124
 Grâul comun
Metode de ameliorare convenţionale
125
 Grâul comun
Metode de ameliorare neconvenţionale
126

- Ingineria genetică (tehnologia ADN recombinant)

- Mutageneza in vitro
- Dihaploidia (metoda Zea)
 Grâul comun
Metode de ameliorare neconvenţionale (Gy - Gray)
127
 Metode de ameliorare
Metode utilizate de SECOBRA RECHERCHES (soiul Dickens) pentru grabirea
procesului de ameliorare:

• Di-haploidie : se aplica la 100% din formele de orz si la o mare parte din

programul de la grau de toamna
• SSD (Single Seed Descent) : partial la grau
• Contra sezon in Noua Zeelanda : pentru formele de primavara.
• Markeri moleculari: tehnica noua pentru identificarea precoce a unor gene.
Se foloseste in special pentru introducerea mai rapida a unor caractere de
toleranta la boli
• Pre-breeding:
+ identificarea de noi si durabile surse de germoplasma pentru diferite
tolerante sau pentru caractere de interes pentru industrie
• Screening: in Europa si in alte regiuni ale lumii

All these means and technologies are developed thanks to 3 SECOBRA

RECHERCHES breeding centres in Europe: 1 in France and 2 in Germany. The
breeding in done by a team of 45 persons in total including 25 in France.
 Grau - GMO (OMG)
In 2013 – 34 testari in Europa si 419 in
SUA
Tipuri de modificari:
-rezistenta la erbicide
- toleranta la atacul insectelor
- toleranta la boli fungice (Fusarium) si virotice
- toleranta la seceta si arsita
- toleranta la salinitate
- cresterea sau scaderea continutului in glutenina
- cresterea continutului in fibre alimentare sau lizina
- calitati superioare pentru utilizarea pentru biocarburanti
- pharming – obtinerea de medicamente
 Grau - GMO (OMG)
- MON 71800 (RR) – aprobat in USA -
2004!

- pana in 2018, NU a fost introdus in

cultura nici un soi de grau MG

- in mai 2013 a fost identificat intr-o

ferma din statul Oregon
Evoluţia numărului de cultivatori (companii / fermieri) de porumb modificat genetic, între 2007 –
2018:
2007: (?)
2008: 58 cultivatori
2009: 51 cultivatori
2010: 21 cultivatori
2011: 16 cultivatori
2012: 12 cultivatori
2013: 2 cultivatori
2014: 5 cultivatori
2015: 1 cultivator (o stațiune de cercetare, nici un fermier)
2016, 2017, 2018: 0
Evoluţia suprafeţelor cultivate cu porumb modificat genetic MON810 între 2007 – 2018:
2007: 332,5 ha.
2008: 6130,44 ha.
2009: 3243,52 ha.
2010: 822,6 ha.
2011: 588,18 ha.
2012: 216,9 ha.
2013: 834,62 ha.
2014: 770,7 ha.
2015: 2,5 ha.
Din 2016 : 0 ha
http://www.infomg.ro/web/ro/Situatia_in_Romania/
 LEGISLATIE
In Uniunea Europeana:
- Directiva CEE nr.219/1990 reglementeaza utilizarea in conditii de izolare a microorganismelor modificate genetic, in
scopuri de cercetare si industrializare
- Directiva CE nr.18/2001 privind introducerea deliberata in mediu a organismelor modificate genetic,, actualizeaza si
intareste reglementarile existente in ceea ce priveste evaluarea riscurilor si procesul de luare a deciziilor de introducere in
mediu a OMG. De asemenea, Directiva introduce obligativitatea informarii publicului, a monitorizarii efectelor pe
termen lung, a etichetarii si trasabilitatii in toate stadiile introducerii pe piata a organismelor modificate genetic.
- Regulamentul CE nr.1829/2003 din 22 septembrie 2003, privind alimentele si furajele modificate genetic;
- Regulamentul CE nr. 1830/2003 din 22 septembrie 2003, privind trasabilitatea si etichetarea organismelor modificate
genetic si trasabilitatea produselor alimentare si furajere obtinute din organisme modificate genetic, care amendeaza
Directiva EC nr.18/2001.

In Romania:
- Legea nr. 214/2002 aduce imbunatatiri cadrului legislativ romanesc, referitoare la cadrul institutional, consultarea publicului,
etichetarea produselor modificate genetic, prevazute de normele comunitare aparute intre timp in acest domeniu.
- Prin Ordinul M.A.P.M. nr. 684/2002 (M.O. nr.793/31.10.2002), emis in baza prevederilor Legii nr. 214/2002, a fost aprobata
noua componenta a Comisiei pentru Securitate Biologica (CSB), alcatuita din 12 membri - personalitati stiintifice din
Academia Romana, Academia de Stiinte Agricole si Silvice, Academia de Stiinte Medicale si din universitati si institute de
cercetare cu profil biologic, agricol sau medical.
- H.G. nr.106/2002 (M.O. nr.147/27.02.2002) prevede, incepand cu data de 7.02.2003, etichetarea alimentelor obtinute
din organisme modificate genetic sau care contin aditivi si arome modificate genetic ori obtinute din organisme modificate
genetic.
- Legea nr.266/2002 (M.O. nr.343/23.05.2002) privind producerea, prelucrarea, controlul si certificarea calitatii,
comercializarea semintelor si a materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de plante prevede obligativitatea de a se
indica clar pe eticheta sau documentele insotitoare, acolo unde este cazul, ca soiul respectiv este modificat genetic.
- Ordinul M.A.P.A.M. nr. 462/ 2003 privind evidenta agentilor economici care cultiva plante modificate genetic (M.O.
nr.542/29.07.2003) prevede obligativitatea agentilor economici (persoane fizice sau juridice, asociatii fara personalitate
juridica) de a declara, la directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti,
suprafetele cultivate cu plante modificate genetic si productiile realizate.
COMUNICAT DE PRESĂ INTERNAȚIONAL AGENT GREEN ȘI DANUBE SOY,
KIEV, 2 NOIEMBRIE 2018
Kiev, Ucraina – 2 noiembrie 2018
Soia modificată genetic este cultivată ilegal și a fost scăpată de sub control în țara vecină,
Ucraina
Analizele de laborator arată că 48% din culturile de soia testate de Agent Green sunt
modificate genetic

În timpul verii 2018, Agent Green a prelevat probe de soia din 6 regiuni ale Ucrainei
unde se cultivă mai bine de jumătate din soia recoltată din această țară (Poltava,
Khmelnytskyi, Kyiv, Kirovohrad, Zhytomyr și Vinnytsia) cu scopul de a testa prezența
de organisme modificate genetic. Investigatorii au prelevat 60 de probe (câte 10 din
fiecare regiune) din culturi mari de soia. 29 de probe au ieșit pozitiv la testarea de
organisme modifcate genetic (OMG) ceea ce este ilegal în Ucraina deoarece orice soi
trebuie înregistrat în Registrul de Stat, ori soia modifcată genetic nu este înregistrată în
această țară. Ucraina este țara care cultivă cea mai mare suprafață cu soia din Europa (2
milioane de hectare anual) iar valoarea exporturilor de soia boabe sau șrot este de 1
miliard de euro anual către întreaga lume, inclusiv în UE și România.
Bazele moleculare ale ingineriei
genetice
• Ereditatea: transmiterea caracterelor Fluxul informatiei
codificate de materialul genetic – ADN
– Celula  celulele fiice genetice
– Individ  descendenti
• Genotip: totalitatea materialului genetic
al unui organism
• Fenotip: totalitatea trasaturilor
observabile ale unui organism,
determinate de materialul genetic si de
mediul inconjurator
• Replicarea: duplicarea ADN inaintea
diviziunii celulare
• Transcrierea: copierea informatiei
genetice sub forma unui mesager – ARN
• Traducerea: biosinteza proteinelor pe
baza informatiei ADN (via ARN
mesager)
 Dogma centrala a geneticii

Replicatie

ADN-ARN-proteine ADN

Transcriere

ARN

Nucleu
Translatie

Proteina
Citoplasma
Compozitia chimica a ARN Structura acizilor
 Baze azotate: adenina (A),
guanina (G), citozina (C), nucleici
uracilul (U)
 Riboza (monozaharid)
 Radicali fosfat
Compozitia chimica a ADN
 Baze azotate: adenina (A),
guanina (G), citozina (C),
timina (T)
 Dezoxiriboza (derivat mai
stabil al ribozei)
 Radicali fosfat
Bazele purinice: A, G (dublu nucleu
aromatic)
Bazele pirimidinice: C, T, U (un
singur nucleu hexagonal)
Structura bazelor azotate

Baze purinice Baze

pirimidinice
 Structura nucleozidelor si a
nucleotidelor
Nucleozide = baze azotate + monozaharid (pentoza)
 Baze azotate + riboza (ribo-nucleozide)
 Baze azotate + dezoxiriboza (dezoxiribo-nucleozide)
Nucleotide = nucleozide + fosfat
 1, 2 sau 3 resturi de acid fosforic  nucleozide-mono,
di sau tri-fosfatate
 Legatura de tip ester intre monozaharid si acidul
fosforic
Exemple de nucleozide si
nucleotide
 Denumirea nucleozidelor si a nucleotidelor
Baza azotata Ribonucleozide Ribonucleotide
Adenina (A) Adenozina AMP, ADP, ATP
Guanina (G) Guanozina GMP, GDP, GTP
Uracil (U) Uridina UMP, UDP, UTP
Timina (T) Timidina TMP, TDP, TTP
Citozina (C) Citidina CMP, CDP, CTP
Baza azotata Dezoxi- Dezoxi-
ribonucleozide ribonucleotide
Adenina (A) Dezoxi-adenozina dAMP, dADP, dATP
Guanina (G) Dezoxi-guanozina dGMP, dGDP, dGTP
Uracil (U) Dezoxi-uridina dUMP, dUDP, dUTP
Timina (T) Dezoxi-timidina dTMP, dTDP, dTTP
Citozina (C) Dezoxi-citidina dCMP, dCDP, dCTP
Hibridizarea bazelor azotate
Nucleotidele formeaza intre ele legaturi de hidrogen
Aceste legaturi se realizeaza intre bazele azotate, care se
asociaza 2 cate 2 (hibridizare) astfel:
 A = T (ADN) sau A = U (ARN)
 CG
Legaturile se stabilesc intotdeauna intre o baza purinica si o
baza pirimidinica
Aceste legaturi formeaza baza structurii spatiale a acizilor
nucleici
 Stabilizarea celor 2 lanturi de nucleotide in molecula ADN
 Conformatia spatiala a lantului unic de nucleotide al ARN
Regula lui Chargaff: [A] = [T] si [C] = [G] in orice molecula de
ADN dublu catenar
Hibridizarea A = T este mai putin stabila (mai usor de disociat)
decat hibridizarea C  G
Hibridizarea bazelor azotate
Structura ARN
 Structura acidului dezoxiribonucleic
ADN este format din nucleotide (A, G, C, T), ale caror pentoze
sunt dezoxiriboze. Legaturile dintre nucleotide sunt de tip
fosfodiester.
Molecula ADN este formata din 2 lanturi polinucleotidice ale
caror nucleotide sunt unite intre ele, 2 cate 2, prin legaturi de
hidrogen, pe toata lungimea
 Bazele azotate sunt orientate spre interior
 Ribozele si resturile fosfat formeaza un schelet exterior
Cele 2 lanturi sunt antiparalele: extremitatea 5’ a unui lant se
hibridizeaza cu extremitatea 3’ a celuilalt lant
Secventele lor sunt complementare: pentru ca toate
nucleotidele sa poata fi hibridizate, trebuie ca ordinea legarii lor
pe un lant (secventa) sa fie complementara cu cea a lantului
opus
Lanturile polinucleotidice sunt spiralate unul in jurul celuilat 
dubla spirala (modelul J.D. Watson si F.H.C. Crick, 1953)
Cele 2 lanturi unite prin legaturi de hidrogen pot fi disociate la
cald: denaturarea ADN; refacerea legaturilor: renaturarea
 Structura ADN

Complementaritatea
celor 2 lanturi explica:
- Replicarea ADN
- Exprimarea genelor:
ADN  ARN  P
Dubla spirala a ADN
Dubla spirala a ADN
 Replicarea ADN
Replicarea: sinteza ADN identic
cu materialul genetic al celulei,
inainte de diviziunea mitotica 
dublarea cantitatii de ADN
Replicarea este
semiconservativa: fiecare lant
este matrita pentru sinteza
lantului complementar: 1
molecula ADN  2 molecule,
fiecare avand un lant vechi si
unul nou sintetizat
 Tipuri de acizi nucleici

ARN ADN

monocatenar Bicatenar

Contine Uracilul Contine Timina

Riboza Dezoxiriboza
Numar de catene

Tipul zaharului

Baze utilizate
Au ceva in comun ?
Marshall Nirenberg a descifrat codul
genetic in 1961, realizare pentru care a
primit premiul Nobel.
Caracteristicile codului genetic
1. UNIVERSAL - in toate organismele aceeasi codoni
codifica aceeasi aminoacizi.

2. NEACOPERIT
. / NESUPRAPUS - 2 codoni vecini nu au
nucleotide comune.

3. FARA VIRGULE - nu exista spatii libere intre nucleotide si

nici alte semne de punctuatie.

4. DEGENERAT - un acelasi aminoacid poate fi codificat de

mai multi codoni.

5. AMBIGUU - un anumit codon poate sa includa mai multe

tipuri de aminoacizi intr-o proteina in functie de pozitia lui
in catena.
2017
Structura genelor la eucariote
• Ingineria genetica
 Expresia genica
Transcriptia si translatia genereaza expresia genica

Informatia genetica codificata in ADN unui embrion

include toate genele necesare pentru a mentine si
dezvolta organismul

Diferite tipuri de celule exprima diferite tipuri de gene

Expresia genica diferita in timpul dezvoltarii stabileste

rolul celulei in corp
 Initierea transcriptiei

Promotor Gena ce va fi transcrisa

ADN GG TATA

TATA box Inceputul transcriptiei

 Transcriptia
Prin intermediul ARN polimerazei se sintetizeaza o
molecula de ARN m complementara

DNA coding strand DNA

5 GT CA TT CGG
’
3’
3’
G UC AUUCG G 3’
C AG T AAGCC 5’

DNA template strand

5
’
RNA
 Translatia
Procesul citirii ARN mesager si transformarea
informatiei in proteine se numeste translatie

ADN ADN
T T C A G T C A G
Transcriptie
A A G U C A G U C ARN
Mesenger
ARNm
Codon Codon Codon

Translatie

Polipeptide
Proteine Lizina Serina Valina (amino acid
sequence)
Pentru modificarea genetica a plantelor este nevoie de:
- “gene de interes”;
- metode care sa permita patrunderea si integrarea transgenelor in nucleul
celulei care va fi la originea unei noi plante;
- selectia plantelor in care transgena se exprima la un nivel adecvat
scopului urmarit (toleranta la erbicid, rezistenta la atacul unui daunator
etc.).
Transgeneza presupune parcurgerea a trei etape:
- identificarea, izolarea si clonarea “genelor de interes”;
- transferul “genelor de interes” la plantele de cultura ;
- selectia plantelor care exprima, la un nivel optim, caracterul transferat
si testarea acestora in camp pentru evaluarea stabilitatii expresiei
transgenei in timp, in conditii naturale.
Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin
ingineria genetica prezinta cel putin doua avantaje:
- ofera posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja
evaluata ca performanta;
- gena transferata poate proveni din orice sursa, ceea ce extinde, practic,
in mod nelimitat, posibilitatile de ameliorare.
Identificarea, izolarea si clonarea “genelor de interes”;
Peste 10.000 de specii de bacterii au
fost evaluate
Peste 2500 de enzime au fost
identificate
Peste 250 de secvente specifice
 4,639,221 base pairs
Cromozomul circular si plasmidul la E. coli
 Constructia unei transgene

“intrerupator” Sinteza proteinei Semnal stop

PROMOTOR INTRON Secventa codificatoare poly A signal

Gena de interes

Gena marker pentru

selectia plantei

Plasmid ADN
Construct
Gene bacteriene
•antibiotic marker
•replication origin
Identificarea si izolarea genei de interes
Etapele realizarii unui construct
 Principalele metode utilizate pentru transferul genelor de
interes

q METODE INDIRECTE – TRANSFORMAREA MEDIATA

1. Transformarea mediată de bacterii:
 Agrobacterium tumefaciens
 Agrobacterium rhizogenes
2 2. Transformarea mediată de virusuri
q METODE DIRECTE
¨ 1. Metoda “biolistics” – împuşcarea directă a ADN în celule
2.Transformarea protoplastelor
a.Microinjectarea
¨ b.Electroporarea
c.Sonicarea
¨ 3. Electroforeza
¨ 4. Utilizarea fibrelor de carbură de siliciu
A. tumefaciens

A. rhizogenes
Transformarea mediată de Agrobacterium
Bacteriile din sol, Agrobacterium tumefaciens şi Agrobacterium rhizogenes
realizeză ceea ce adeseori s-a numit “inginerie genetică naturală”. Aceaste
bacterii sunt capabile să transfere în ţesutul vegetal lezat, un fragment de ADN
propriu, ADN-T, de pe plasmida Ti (“tumor inducing”) – în cazul speciei A.
tumefaciens – sau Ri (“root inducing”) – în cazul speciei A. rhizogenes, care se
integrează în genomul plantei. Ca urmare, bacteria A. tumefaciens induce
formarea de tumori la nivelul coletului (“crown gall disease”) iar A. rhizogenes
formarea de rădăcini firoase (“hairy roots”).
Plasmida Ri poate purta una sau două copii de ADN-T, iar o parte din una dintre aceste
secvenţe a fost regăsită în genomul unor plante nemodificate genetic. Celulele vegetale
care poartă ADN-T devin celule tumorale, deoarece acest fragment de ADN conţine
gene cu efect oncogen. Deleţia acestor gene din ADN-T nu interferă, din fericire, cu
transferul şi integrarea ADN-T în genomul celulei vegetale receptoare. Doar capetele
ADN-T, aşa numitele latură dreaptă şi stângă constând din o secvenţă alcătuită din 24
de nucleotide care se repetă, reprezintă situri de recunoaştere pentru sistemul de
transfer. Prin înlocuirea oncogenelor din ADN-T cu gene de interes este posibil
transferul acestora în celule vegetale ţintă. Genele de interes – fie ele gene marker sau
raportoare sau gene cu importanţă economică – pot fi introduse în plante fie prin
linkage cu regiunea ADN-T dezarmată prin recombinare, obţinându-se un aşa numit
vector de integrare, fie prin clonarea lor între secvenţele repetate laterale într-un
replicon independent, ceea ce se numeşte vector binar. Existenţa mai multor regiuni T
în celula de Agrobacterium conduce la cotransferul acestora în celula vegetală ţintă cu
eficienţă crescută. Pe de altă parte pentru integrarea ADN-T în celula vegetală se pot
utiliza secvenţe omoloage ADN vegetal ţintă care induc, cu frecvenţă relativ scăzută,
recombinarea omologă între ADN-T şi ADN vegetal.
 Agrobacterium tumefaciens poate transfera ADN-T diferitelor specii de
plante chiar dacă unele dintre acestea nu formează tumori. Deşi spectrul de gazde
pentru această bacteriei este limitat la plantele dicotiledonate s-au obţinut tulpini
supervirulente, capabile să infecteze eficient şi celulele plantelor
monocotiledonate. Eficienţa transformării celulei vegetale de către A. tumefaciens,
variază destul de mult în funcţie de specie, genotip sau chiar de ţesutul ţintă. Este
foarte important, totodată, ca ţesutul supus transformării să fie totipotent şi deci
să regenereze plante transformate genetic.
Ca ţesuturi ţintă pot fi utilizate: discuri sau fragmente foliare,
fragmente de rădăcini, hipocotile, peţiol, cotiledoane sau seminţe întregi.
Primele plante transformate prin intermediul lui A. tumefaciens au fost
regenerate în 1983, succesele iniţiale limitându-se la solanacee, în particular la
sistemul model tutunul (Nicotiana tabacum L.). Ulterior au fost transformate: soia,
bumbacul, orezul, ovăzul, sorgul, trestia de zahăr, grâul şi multe altele.
Eficienţa transformării variază foarte mult de la o specie la alta în
funcţie de:
- identificarea metodei optime de cultură a ţesutului ţintă
- condiţiile de cultură a materialului sursă
- suşa bacteriană utilizată.
Aceşti factori afectează şi numărul de copii de ADN-T care se
integrează în genomul vegetal receptor. Predominant s-a
constatat, la diferite specii de plante, integrarea unei singure
copii de ADN-T. Mai recent, cercetările au vizat descifrarea
mecanismelor implicate în colonizarea ţesuturilor vegetale de
către bacterii, relevându-se noi detalii privind controlul genetic al
virulenţei bacteriene .
Agrobacterium rhizogenes a fost utilizat pentru prima oară pentru transformarea
plantelor de tutun în anul 1977.
- transferând ADN-T de pe plamida Ri determină formarea rădăcinilor firoase pe
diferite organe ale plantelor, rădăcini care pot purta gene de interes, dacă acestea
au fost integrate în ADN-T, respectiv pot regenera plante transformate genetic.
- O etapă intermediară, în procesul de transformare mediată de A. rhizogenes, este
cultura rădăcinilor firoase care au capacitatea de a se alungi şi ramifica. Astfel,
prin cultura rădăcinilor firoase se pot obţine metaboliţi secundari sau pot fi
realizate studii fundamentale privind creşterea şi dezvoltarea rădăcinilor. Acest
sistem experimental este foarte potrivit şi pentru analize biochimice, rădăcinile
prezentând căi biochimice mai simple şi, deci, mai uşor de analizat. Rădăcinile
firoase pot fi cultivate uşor, folosind un echipament simplu şi ieftin iar, comparativ
cu suspensiile celulare, celulele radiculare sunt stabile din punct de vedere
genetic.
A. rhizogenes poate co-transfera ADN-T de pe
plasmida Ri şi un vector “binar”, de obicei o plasmidă
mai mică. Aceasta din urmă poate purta în ADN-T o
genă marker, de exemplu o genă care conferă
rezistenţă la un antibiotic, o genă raportoare - sau
marker pentru vizualizare fenotipică şi o genă cu
importanţă economică. Avantajul acestui sistem este
acela că cele două tipuri de ADN-T, cel care
determină dezvoltarea rădăcinilor firoase, şi ADN-T
de pe vectorul binar, se integrează de obicei pe
cromozomi diferiţi în plantele transformate şi deci, vor
segrega independent în descendenţă. Un avantaj
aparte al sistemului de transformare Ri este faptul că
toate celulele vegetale care integrează ADN-T de pe
plasmida Ri pot fi uşor identificate şi selectate prin
prezenţa fenotipului de rădăcină firoasă.
Sistemul a fost aplicat unui mare număr de specii de plante (în
jur de 200 încă în 1989), răspunsul optim variază în funcţie
de specie, genotip sau suşa bacteriană. Organele vegetale
potrivite pentru transformarea cu A. rhizogenes sunt: fragmente
de tulpină de la plante tinere, fragmente de peţiol, fragmente
foliare, segmente de hipocotile sau cotiledoane, sau fragmente
ale unor organe de rezervă cum ar fi rădăcinile de morcov sau
tuberculii de cartof. Uneori astfel de explante prezintă un
răspuns polar, formând rădăcini firoase numai la una din
extremele explantului, rădăcini capabile să ignore forţa
gravitaţională. Mai mult, există date experimentale care
sugerează efectul de piticire a plantelor indus de una dintre
genele de virulenţă, rolA, de la A. rhizogenes, efect cu
importanţă practică mai ales pentru unele plante horticole
Metoda discurilor pentru transformarea mediata de Agrobacterium

Pregatirea discurilor Co-cultivarea cu Agrobacterium Selectia transformantilor

Regenerarea Aclimatizarea in sera

Photographs by Dr. Paul Bottino
METODE DIRECTE DE TRANSFORMARE

1. Metoda “biolistics” – împuşcarea directă a ADN în celule

Metoda biolistică (“biolistics”) sau “particle gun”, de împuşcare directă a

ADN în ţesuturi ţintă este cea mai spectaculoasă metodă de transformare
genetică a plantelor. Metoda constă în accelerarea unor particule foarte mici
(1μm diametru) din tungsten, wolfram sau aur coloidal, pe care a fost
precipitat ADN, în ţesuturi vegetale ţintă.
BioRad Particle Gun

Helios Gene Gun

Această tehnică are numeroase avantaje
- este o metodă uşor de aplicat,
- printr-o împuşcătură pot fi ţintite mai multe celule,
- celulele supravieţuiesc după împuşcare,
- genele purtate de particule îşi păstrează activitatea biologică,
- particulele pot fi împuşcate în straturile superficiale sau în
profunzimea unui organ vegetal.
Celulele ţintă pot fi foarte diferite: polen, celule în suspensie,
embrioni imaturi, celule din ţesuturi diferenţiate sau chiar
meristeme.
A permis transformarea cu succes a unor plante pentru care alte
metode nu au dat rezultate cum ar fi: soia, porumbul, ovăzul,
orezul, sorgul, trestia de zahăr, grâul, plante forestiere etc.
O aplicaţie aparte a fost utilizarea împuşcării de microproiectile
pentru rănirea apexurilor la floarea soarelui, eficientizând astfel
transformarea mediată de Agrobacterium tumefaciens. Mai mult,
s-a reuşit împuşcarea directă în ţesuturi vegetale a celulelor
bacteriene întregi
Această tehnică are numeroase avantaje
- este o metodă uşor de aplicat,
- printr-o împuşcătură pot fi ţintite mai multe celule,
- celulele supravieţuiesc după împuşcare,
- genele purtate de particule îşi păstrează activitatea biologică,
- particulele pot fi împuşcate în straturile superficiale sau în
profunzimea unui organ vegetal.
Celulele ţintă pot fi foarte diferite: polen, celule în suspensie,
embrioni imaturi, celule din ţesuturi diferenţiate sau chiar
meristeme.
A permis transformarea cu succes a unor plante pentru care alte
metode nu au dat rezultate cum ar fi: soia, porumbul, ovăzul,
orezul, sorgul, trestia de zahăr, grâul, plante forestiere etc.
O aplicaţie aparte a fost utilizarea împuşcării de microproiectile
pentru rănirea apexurilor la floarea soarelui, eficientizând astfel
transformarea mediată de Agrobacterium tumefaciens. Mai mult,
s-a reuşit împuşcarea directă în ţesuturi vegetale a celulelor
bacteriene întregi
 2. Utilizarea protoplastelor pentru transferul direct de ADN
Protoplastele, celulele vegetale lipsite de perete celular, reprezintă limita de
expresie a totipotenţialităţii. De la primele plante de tutun regenerate din protoplaste
izolate până astăzi numărul plantelor pentru care regenerarea din protoplaste a devenit
posibilă a crescut permanent, ajungând actualmente la aproximativ 400 de specii de
plante.
Protoplastele sunt sistemele celulare ideale pentru transferul de ADN şi selecţia
transformanţilor. Indepărtarea peretelui celular elimină principala barieră în calea
pătrunderii ADN străin în celula vegetală. Izolarea enzimatică a protoplastelor
acţionează ca un factor de stress care induce reacţii de răspuns la rănire – reacţii
presupuse a declanşa starea de competenţă, importantă pentru transformarea eficientă.
Mai mult, suspensia de protoplaste se aseamănă cu o suspensie bacteriană avand
avantaje similare prin posibilitatea de a cultiva populaţii mari de celule individuale în
medii de cultură bine definite. Tesuturile derivate din protoplaste au în general origine
clonală provenind din celule individuale. Eficienţa selecţiei transformanţilor este deci
maximă în cazul protoplastelor deoarece se evită formarea de himere, destul de
frecvente la nivelul sistemelor multicelulare. Pentru transferul ADN, de obicei
plasmidial, în protoplastele izolate se pot utiliza diferite metode, şi anume:
 a. Microinjectarea – constă în introducerea cu ajutorul unei micropipete a
ADN direct în protoplaste, acestea fiind fixate cu o altă micropipetă.
Microinjectarea celulei vegetale întregi sau a ţesuturilor este, de asemenea
posibilă, dar se realizează mai greu din punct de vedere tehnic. Un sistem
eficient a fost utilizat mai recent şi constă în imobilizarea protoplastelor
recipiente de tutun într-un strat foarte subţire de mediu solidificat cu agaroză
sau alginat. Protoplastele au fost imobilizate deasupra unei grile care a permis
localizarea şi monitorizarea prin fotografiere a protoplastelor microinjectate,
respectiv a celulelor sau calusurilor derivate din acestea.
Microinjectarea
b. Electroporarea – implică permeabilizarea reversibilă a membranei plasmatice în
prezenţa unor pulsuri de curent continuu având amplitudine crescută şi durată foarte
scurtă, porii formaţi în membrană permiţând intrarea ADN străin în citoplasmă .
Electroporarea a devenit o metodă de rutină pentru transformarea protoplastelor
vegetale, dar şi pentru celulele de mamifere sau bacteriene.
La plante, electroporarea protoplastelor se foloseşte eficient pentru transformarea
permanentă la numeroase specii de plante incluzând cerealele. Mai mult, prin
electroporarea protoplastelor se elimină necesitatea utilizării unor gene marker, ceea
ce reprezintă un avantaj deosebit în condiţiile oponenţei acerbe a opiniei publice
fată de eliberarea în câmp a unor plante purtând gene marker.
Avantajele electroporării constau în
-eficienţa crescută a incorporării ADN străin,
-reproductibilitatea ,
-simplitatea acestei metode.
Singura limitare a aplicării electroporării o reprezintă capacitatea de regenerare a
protoplastelor, dar şi acest dezavantaj a fost depăşit prin extinderea aplicării
electroporării celulelor sau chiar ţesuturilor întregi
Electroporarea
c. Sonicarea – permeabilizarea membranei protoplastelor în prezenţa
ultrasunetelor s-a dovedit, de asemenea o metodă eficientă pentru transferul
ADN în protoplaste vegetale. Ulterior metoda a fost aplicată şi celulelor sau
ţesuturilor întregi, dar este utilizată pe scară mai redusă comparativ cu
electroporarea
Rezultate obtinute prin sonicare
 2.Electroforeza
Migrarea ADN printr-un ţesut vegetal ţintă a fost aplicată pentru prima oară
embrionilor intacţi de orz
3. Utilizarea fibrelor de carbură de siliciu („silicon carbide technology“)
Fibrele de carbură de siliciu se utilizează în industrie. Transformarea
genetică prin această tehnologie este relativ simplă, constând în vortexarea
(agitarea) ţesuturilor împreună cu ADN şi fibre de carbură de siliciu. Astfel, fibrele
penetrează pereţii celulari permiţând ADN să pătrundă în citoplasmă.
Metoda a fost aplicată iniţial transformării embrionilor de insecte, iar
ulterior s-a dovedit eficientă şi în transformarea celulelor vegetale. Cercetările de
microscopie electronică au relevat penetrarea peretelui celular de către astfel de
fibre, sugerând că ADN aderă de suprafaţa fibrelor şi este introdus odată cu acestea
în celulă. Având proprietăţi fizice asemănătoare azbestului fibrele de carbură de
siliciu sunt probabil carcinogene. Transformarea genetică a fost raportată folosind
această tehnologie pentru suspensii celulare de porumb, ovăz, tutun şi Agrostis
alba. Transformarea stabilă a fost, de asemenea posibilă folosind suspensii celulare
de porumb şi tutun. Datele obţinute au indicat transformarea preponderentă a
aglomeratelor celulare neembriogene la porumb, de aceea se impun cercetări
ulterioare pentru optimizarea acestei metode. Metoda prezintă avantajul de a fi
foarte simplă şi ieftină, dar datorită riscurilor potenţiale pentru sănătatea umană se
caută materiale alternative, eventual biodegradabile .
Alte metode de transfer direct al ADN în celulele vegetale:
- îmbibarea ADN în ţesuturi utilizând seminţe uscate sau embrioni,
- transformarea polenului sau a tubului polinic,
- macroinjectarea ADN în ţesuturi
- utilizarea microlaserului pentru a perfora peretele celular şi
plasmalema.
Astfel de metode se află, actualmente, în diferite faze de experimentare.
De un interes deosebit, se vor bucura metodele alternative care nu
necesită faze de cultură in vitro. O astfel de metodă, cu potenţial deosebit
este transformarea grăuncioarelor de polen, dar deocamdată rezultatele
în acest domeniu sunt relativ modeste
 Agent de selecţie Gena marker Marker de selecţie

kanamicină, neomicină nptII (APH3´II) neomicinfosfotransferaza II

geneticină (GA18)
gentamicină aacC3, aacC4 gentamicin-3-N-acetiltransferaza
higromicină hph, hpt (APH4) higromicin-fosfotransferaza
metotrexat dhfr dihidrofolatreductaza
spectinomicină ADNr16S aadA ARNr 16S aminoglicozidă-3’-adeniltransferaza

streptomicină SPT Streptomicinfosfotransferaza ARNr 16S

ADNr 16S aminoglicozidă-3’-adeniltransferaza

bleomicină, fleomicină ble -

blasticidină bsr blasticidin S deaminaza

sulfonamidă sul dihidropteratsintaza
fosfinotricină bar fosfinotricinacetiltransferaza
clorsulfuron als, csr-1 acetolactatsintetază
bromoxinil bxn bromoxinilnitrilaza
glifozat EPSPS 5-enolpiruvil-3-fosfatsintetaza
2,4-D tfdA 2,4-diclorfenoxiacetat monooxigenaza
atrazină psbA proteina QB
2,2-DCPA dehalogenaza
4-metil-triptofan tdc triptofandecarboxilaza
nitrat NR nitratreductaza
S-amonoetil-L-cisteină DHPS dihidropicolinatsintetaza

lizină/treonină AK aspartatchinaza
aminoetil-cisteină ocs octopinsintetaza
Dintre genele marker cel mai mult a fost utilizată gena nptII, sau neo, genă izolată din
transpozonul Tn5 de la Escherichia coli K12. Această genă codifică
neomicinfosfotransferaza – enzima implicată în detoxificarea unor antibiotice
aminoglucozidice cum ar fi: neomicina, kanamicina, paramomicina sau geneticina.
Numeroase specii de plante au fost transformate cu gena nptII, cum ar fi tutunul,
cartoful, Arabidopsis, porumbul, orezul, soia, bumbacul.
Pentru această genă ca agenţi de selecţie se utilizează cel mai mult kanamicina (50 –
100 mg/l) sau geneticina. Unele specii de plante, mai ales monocotiledonate s-au
dovedit insensibile la kanamicină, în acest caz geneticina dând rezultate mai bune. De
asemenea, s-a observat că la unele specii kanamicina poate interfera cu procesele de
organogeneză, afectând eficienţa regenerării plantelor transformate.
 Gena hpt sau hph, genă izolată tot de la bacteria E. coli codificând enzima
HPT (higromicinfosfotransferaza). Această enzimă detoxifică antibioticul
higromicină B, antibiotic faţă de care majoritatea ţesuturilor vegetale sunt foarte
sensibile. De aceea, această genă marker a fost utilizată pentru transformarea
multor specii de plante, cum ar fi: tutunul, Arabidopsis, porumbul, orezul sau
gramineele perene. Higromicina este îndeosebi foarte potrivită ca agent de
selecţie pentru cereale, folosindu-se în concentraţii de 25-200 mg/l. Secvenţa
codantă a genei a fost, de asemenea, modificată pentru o expresie mai bună în
celula vegtală.
Dintre genele care conferă rezistenţă la erbicide - gena bar, izolată de la
bacteria Streptomyces hygroscopicus şi gena pat de la S. viridochromogenes,
ambele codificând enzima fosfinotricinacetiltransferaza. Fosfinotricina este
compusul activ cel mai mult utilizat ca erbicid de selecţie a plantelor transformate
genetic, genele amintite fiind transferate cu succes la plante ca: tutunul, rapiţa,
porumbul, orezul, grâul şi altele.
Gena dhfr pentru enzima dihidrofolatreductază (DHFR), izolată tot de la E.
coli de pe plasmida R67 ceconferă rezistenţa la un analog al acidului folic,
metotrexat, celulele vegetale fiind extrem de sensibile la concentraţii mici ale
acestui compus . A fost transferată la specii cum ar fi: tutunul, petunia şi grâul.
Genele raportoare, nu conferă celulelor rezistenţă faţă de un
anumit compus. Ele codifică proteine care pot fi detectate direct
sau catalizează reacţii specifice ai căror produşi pot fi detectaţi
prin metode relativ simple. Genele raportoare permit studiul
factorilor de transcripţie cis sau trans, în condiţiile transformării
tranziente sau permanente, precum şi monitorizarea şi
optimizarea tehnologiei de transformare. ¨
gena gus (uidA) – codifică β-glucuronidaza (GUS) şi a fost
izolată de la E. coli K12; este gena raportoare cel mai mult
utilizată la plante. Există pentru această hidrolază compuşi
substat pentru evidenţierea prin metode spectrofotometrice,
fluorimetrice sau histochimice – la nivelul ţesuturilor rezultând
un compus de culoare albastră uşor de evidenţiat. La pH-ul
utilizat pentru determinarea GUS nu există activitate β-
glucuronidazică detectabilă în nici un ţesut vegetal. Toate
metodele de determinare se aplică însă, numai celulelor fixate,
nonviabile.
gena raportoare luc pentru enzima luciferază foloseşte un
sistem substrat-enzimă care produce bioluminescenţă. Gena luc
a fost izolată de la o specie de licurici din America de Nord,
Photinus pyralis, fiind exprimată în plante. Produsul genei,
luciferaza poate fi extrasă din ţesuturi iar activitatea ei poate fi
determinată în prezenţa luciferinei. Dar, există şi o metodă de
determinare non-letală şi neinvazivă direct în ţesuturile şi
organele plantelor transformate, pentru măsurarea
bioluminescenţei fiind necesar un luminometru.
gena gfp pentru proteina cu fluorescenţă verde (GFP) –
reprezintă cea mai nouă genă raportoare şi totodată cea mai
spectaculoasă şi avantajoasă. Gena a fost izolată de la o
meduză, Aequarea victoria, fiind transferată la câteva specii de
plante. GFP prezintă o serie de avantaje şi anume: nu necesită
un substrat, proteina se evidenţiază în ţesuturi intacte in vitro şi
in vivo, prin excitarea în UV, proteina poate fi fuzionată cu alte
proteine permiţând monitorizarea traficului proteic şi a
metabolismului.
¨ gena cat izolată de la E. coli, codifică enzima
cloramfenicolacetiltransferaza (CAT), fiind, de asemenea, mult
utilizată ca genă raportoare la plante. Determinarea sa este mai
pretenţioasă bazându-se pe monitorizarea acetilării
cloramfenicolului prin marcarea cu 14C fie a acetil-CoA, fie a
cloramfenicolului, produşii fiind separaţi prin cromatografie în
strat subţire (TLC) şi măsuraţi prin densitometrie sau prin
scintilaţie. Uneori poate exista activitate CAT şi în unele ţesuturi
vegetale, mai ales la Brassicaceae, ceea ce afectează eficienţa
acestui sistem.
¨ ¨
¨ ¨ Antocianii sunt pigmenţi roşii sau purpurii care se acumulează în
vacuole în unele ţesuturi ale plantelor. Sinteza de antociani este controlată de
gene structurale şi reglatoare, unele dintre ultimele gene fiind izolate şi
clonate. Astfel de gene pot fi utilizate ca gene raportoare în ţesuturile şi
organele unor genotipuri care conţin gene structurale dar nu sintetizează
antociani. Utilizarea antocianilor ca markeri prezintă o serie de avantaje: nu
necesită un substrat, se exprimă doar în celulele viabile şi metabolic
active, sunt uşor de vizualizat. Cel mai mult s-au utilizat genele pentru
factorii de transcripţie R şi C1 de la porumb.

Genele care conferă rezistenţă la streptomicină şi/sau spectinomicină –

au fost, de asemenea, utilizate ca gene raportoare prin efectul de etiolare pe
care îl au, prin inactivarea cloroplastelor.
Prima generaţie de plante transgenice este constituita din cultivare care au fost
modificate prin introducerea unuia sau cel mai două caractere noi, cum sunt
toleranţa la unul sau mai multe erbicide, toleranţă la insecte sau la dăunători sau
toleranţa combinată (caractere input).
 Plante rezistente la atacul insectelor
Pierderile globale cauzate de insecte s-ar putea ridica anual la 4000 de md. dolari (daca
nu s-ar aplica nici o masura de combatere) actualmente fiind de ‘numai’ 100 md.
Avantaje- reducerea poluarii chimice
- protejarea entomofaunei utile
- eliminarea reziduurilor din apa si alimente
Strategia – introducerea in plante a unor gene ce determina sinteza unor proteine
insecticide (origine vegetala, animala sau microorganisme)
Cel mai frecvent se utilizeaza la gene din bacteria de sol Bacillus thuringiensis
Sfredelitorul porumbului
Diabrotica virgifera
Raspandirea Diabrotica 2009
In conditii de stress bacteria formeaza un endospor.
Pentru constructia endosporului celula bacteriana sintetizeaza proteine
specifice. Surplusul este depozitat sub forma unui corp proteic
paracristalin. Celula bacteriana se degradeaza eliberandu-se sporul si
cristalul.
Insectele care ingereaza cristalele proteice, proteina este fragmentata in
doua. Un fragment (delta endotoxina) formeaza un complex cu receptori
specifici cu membrana epiteliului intestinal.
S-au studiat 40000 de tulpini de B. thuringiensis - 1000 toxine diferite
fiecare cu spectru specific
Genele Bt au fost transferate la peste 26 de specii
Monsanto – porumb Yieldgard ce sintetizeaza Cry I A (b)– construind o
gene sintetica in proportie de 65%
 Combaterea sfredelitorului
porumbului (Ostrinia nubilalis)
A) Bacillus thuringiensis

Zellkern
B) Bt - Porumb mit DNA

Bt-Mais

Bt-Gen

Wirkstoff
Bt-Eiweiß
 Plante transgenice tolerante la erbicide

Erbicidele – molecule chimice care actioneaza selectiv, afectand buruienile

-Specifice
-Totale
Avantajele erbicidelor totale:
-toxicitate redusa
-efecte minore asupra mediului
-costuri reduse
Strategii :
-modificarea tintei erbicidului (cantitativ si calitativ)
-introducerea in plantele cultivate a unui sistem de
degradare a erbicidului
Herbicide Group Mode of Action Example
ALS inhibitors Inhibition of acetolactate synthase ALS Chlorsulfuron
Photosystem II inhibitors Inhibition of photosynthesis at photosystem II Atrazine
ACCase inhibitors Inhibition of acetyl CoA carboxylase (ACCase) Diclofop-methyl
Synthetic Auxins Synthetic auxins (action like indoleacetic acid) 2,4-D
Bipyridiliums Photosystem-I-electron diversion Paraquat
Ureas and amides Inhibition of photosynthesis at photosystem II Chlorotoluron
Dinitroanilines and others Microtubule assembly inhibition Trifluralin
Thiocarbamates Inhibition of lipid synthesis Triallate
Triazoles, ureas Inhibition of carotenoid biosynthesis Amitrole
Glycines Inhibition of EPSP synthase Glyphosate
Carotenoid inhibitors Inhibition of carotenoid biosynthesis Flurtamone
Chloroacetamides and
others Inhibition of cell division Butachlor
Nitriles and others Inhibition of photosynthesis at photosystem II Bromoxynil
PPO inhibitors
Inhibition of protoporphyrinogen oxidase
(PPO) Oxyfluorfen
Mitosis inhibitors Inhibition of mitosis Propham
Phosphinothricin Inhibition of glutamine synthase Glufosinate
Exemple:
1. Erbicidele sikimice (glifosat) sunt sistemice totale si actioneaza avand ca
tinta o enzima din calea metabolica ce duce la sinteza aminoacizilor aromatici
(prezenta la plante si microorganisme nu si la om sau animale). O gena
mutanta care sa determine sinteza unei enzime insensibile la actiunea
erbicidului poate fi izolata de la bacterii sau chiar de la plante.
Soia Roundup Ready (RR) poseda o gena transferata de la E. coli
Porumbul RR poseda o gena transferata de la …. Porumb

Roundup – aprobat in Romania de peste 35 de ani

A doua generatie de plante transgenice
A doua generatie de plante transgenice se refera la noi
cultivare care au modificate caractere legate de calitatea
produselor obtinute (caractere output).
Exemple:
-modificarea continutului de amidon, proteine, zaharuri
-modificarea insusirilor de panificatie
-cresterea duratei de pastrare a fructelor
-sporirea continutului de beta-caroten
-imbunatatirea digestibilitatii furajelor
Tomatele la care a fost modificat procesul de coacere a fructelor
FLAVRSAVRR sunt primul produs alimentar recoltat de pe plante transgenice
care a fost aprobat pentru consum.
Recoltarea in stadiul de “matur-verde”.
Coacerea este indusa - tratament cu etilena (hormon natural implicat in
coacerea fructelor).
Pentru modificarea procesului de coacere al tomatelor, au fost aplicate doua
strategii.
Prima a fost conceputa pornind de la faptul ca inmuierea fructelor, se
produce atunci când peretii celulelor sunt degradati de enzime specifice;
Cercetatorii de la Calgene, din Davis (California), au blocat sinteza uneia dintre
ele - poligalacturonaza (PG).
A doua strategie se bazeaza pe faptul ca fructele produc etilena
- se suprima sinteza acestui hormon

- Transferate la tomate, aceste gene antisens determina reducerea

cu 95% (!) a cantitatii de etilena sintetizate si prelungirea duratei coacerii de
la una la patru saptamâni.

In Franta, a fost obtinuta o linie de pepene galben care exprima o gena

antisens ACC oxidaza.
Tomatele constituie, de asemenea, materia prima pentru o industrie de multe
miliarde de dolari, care produce ketchup, supe, paste, sosuri, conserve etc.

Toate acestea se obtin din varietati special create pentru industrializare.

95% din fruct este apa, care trebuie partial eliminata

Cresterea ponderii substantelor solide solubile (zaharuri, acizi

organici si compusi aromatici) in fruct cu numai un procent- de la 5% la 6%- ar
permite economisirea in industria tomatelor din SUA a nu mai putin de 75 de
milioane de dolari anual.
Noi tipuri de amidonuri

Sunt exploatate industrial doar câteva surse: porumbul, cartoful, grâul,

maniocul si orezul.
Productia europeana - 10 milioane de tone
mondiala - la 35 milioane de tone.
60% din amidonul produs provine din porumb, 25% - din grâu si 15% - din
cartof. O treime dintre produse sunt naturale, iar doua treimi sunt derivate,
dintre care 20% - amidonuri modificate si 55% - zaharuri. Exista deja
numeroase brevete referitoare la aplicatii ale amidonului modificat prin
transgeneza.
In SUA, cartofii se consuma sub forma de “chips” sau cartofi prajiti.
Ideal - 25% amidon .
Normal 21- 22% - Monsanto a reusit sa sporeasca continutul de
amidon al tuberculilor de cartof de la 22 la 25%.

Amidonul - glucid puternic polimerizat- are doi constituienti esentiali:

amiloza si amilopectina. Diferentele de structura moleculara le
confera acestora si proprietati reologice foarte diferite, care sunt
exploatate in industria agroalimentara: amiloza formeaza usor geluri, in
timp ce amilopectina este un agent de ingrosare foarte eficace. In
amidonurile cerealelor predomina amilopectina, raportul
amiloza/amilopectina variind intre 20/ 80 si 30/70. Având in vedere
faptul ca amiloza prezinta avantaje, se incearca “rasturnarea” acestui
raport prin inginerie genetica.
 Sinteza unor glucide noi, de interes industrial
Metabolismul plantelor poate fi deturnat in sensul sintetizarii unor
molecule de interes pentru industrie prin introducerea unor noi
echipamente enzimatice. O strategie de acest tip a fost aplicata pentru
sinteza unor oligozaharide - ciclodextrinele. Acestea au o structura ce
le confera capacitati de adsorbtie.
De exemplu, o gena izolata de la o bacterie a fost introdusa in genomul
cartofului si a determinat sinteza enzimei ce conditioneaza formarea
ciclodextrinelor in tuberculi.
Teste in camp cu cartof MG dupa 2006
Modificari genetice testate in UE
Cartof ce sintetizeaza fructan -
Giessen
Cartof fara amiloza (Amflora)
BASF
2008 -155 ha
 Orezul cu bob galben
Institutului Federal de Tehnologie din Zurich- soi de orez cu
bobul galben - vitamina A si fier.
- carotenul este un pigment necesar pentru fotosinteza,
sintetizat in tesuturile verzi ale tuturor plantelor,
peste 124 de milioane de copii sunt deficienti in vitamina A.
S-ar preveni, anual, moartea a 1,3- 2,5 milioane de copii de
vârsta prescolara.
Orezul galben auriu sintetizeaza - caroten si in seminte,
deoarece in genomul sau sunt incluse patru gene care codifica
enzimele cheie ale biosintezei acestui pigment, izolate de la
Narcissus si Erwinia
 Deficitul de fier - afecteaza 30% din populatia globului.
gena ce codifica feritina a facut sa creasca de trei ori nivelul fierului in
bobul de orez.
Sfecla de zahar transgenica ce produce fructan, un “indulcitor
necaloric”:

Proteine naturale dulci, cum sunt monelina si taumatina - proteine

prezente in fructele unor specii de plante tropicale. Gena pentru monelina a fost
transferata la tomate si salata, iar gena care codifica precursorul taumatinei - la
cartof si castravete.

Un alt indulcitor proteic este brazeina care este de 500 pâna la 2000 de
ori mai dulce decât zahărul. Societatile ProdiGene si NeKtar Worldwide
preconizeaza sa transfere gena care il codifica la porumb.
Alte proiecte interesante pentru industrie:
- plante transgenice de plop, eucalipt s.a. producatoare de biomasa pentru
obtinerea etanolului;
- plante transgenice cu lignina modificata pentru fabricarea hârtiei;
- plante de rapita modificate pentru a produce un material plastic biodegradabil
(polimerul respectiv a fost “exprimat” si in lumenul fibrelor de bumbac).
Transformari la bumbac - aproximativ 40% din cantitatea totala de pesticide consumate
- linii care sintetizeaza melanina, pentru culoarea neagra, in lumenul fibrei,
- linii care sintetizeaza un miez de material plastic.

Tot pentru ameliorarea calitatii imbracamintii, in plantele furajere se introduc gene care
codifica proteine cu sulf, proteine menite sa amelioreze calitatea lânii oilor.
Plantele ornamentale modificate genetic 1996: o garoafa mov- MoondustTM-

Un interes aparte prezinta plantele modificate genetic pentru a fi folosite ca “instrumente

de bioremediere”, adica de decontaminare a terenurilor poluate natural sau contaminate
ca urmare a unor activit\]i ale omului.
-plopul galben, care poseda doua gene bacteriene ce-i permit sa converteasca mercurul
ionic si metilmercurul in mercur volatil;
- mustarul cu toleranta sporita la cadmiu;
- tutunul care poseda enzime ce degradeaza hidrocarburile poluante;
-arborii care supraexprima nitratreductaza, eliminând oxizii de azot ce se acumuleaza in
marile aglomerari urbane.
A treia generatie de plante transgenice
Cea de a treia generatie include plante modificate genetic in
vederea producerii unor molecule utile pentru industrie,
medicină sau stiinţă
Produse primare –Anticorpi (imunoglobuline)
- Enzime (cosmetică, terapeutică,
industrie,diagnostic)
- Proteine structurale (peptide,
hormoni)
- Vaccinuri
- Medicamente
Produse secundare –Bioplastic
-Vitamine
- Metaboliti secundari (fenoli, taninuri,
amidonuri, arome, alcaloizi)
- Fibre
Realizari
Primul vaccin comestibil pentru on a aparut in 1995 – cartoful crud care contine o enterotoxina
termolabila codificata de o gena de la E. coli
Salata care vaccinează contra hepatitei B
Cartoful care imunizează impotriva holerei

Rapita care produce de doua ori mai multa vitamina E

Cartof care nu se mai brunifica la prajire
RISCURILE PENTRU MEDIU

Ingineria genetica si produsele sale au aparut numai in ultimii 35 de ani. De aceea, este
aproape imposibil de evaluat impactul potential al speciilor trangenice asupra mediului.
Totusi, pornind de la observatiile efectuate in situatii similare cu specii naturale, oamenii de
stiinta au sugerat urmatoarele efecte:

1. Crearea de noi daunatori: a planta de cultura care a fost modificata prin inginerie
genetica pentru a fi toleranta fata de saruri ar putea scapa (evada) din lanul de cultura, ar
putea invada estuarele, sufocand vegetatia naturala a acestui habitat.

2. Amplificarea problemelor cu daunatorii deja existenti: plantele de cultura sunt

capabile de a transfera gene la distante de kilometrii la specii inrudite, prin polenizarea
mediata de vant sau insecte, unele dintre aceste specii putand fi buruieni cunoscute. Astfel,
genele straine de la plantele de cultura cu caractere inginerizate, cum ar fi toleranta la
erbicide sau uscaciune, ar putea fi transferate la buruieni, facandu-le si mai greu de
controlat.

3. Afectarea speciilor nevizate, non-tinta: virusurile, microorganismele sau plantele

modificate genetic pentru a omora insectele daunatoare ar putea afecta si insectele utile. In
experimentele de laborator, bacteriile modificate pentru a converti reziduurile vegetale cum
ar fi frunzele in alcool, cu scopul utilizarii acestuia ca si combustibil, au determinat reducerea
populatiilor de ciuperci (fungi) benefice. In unele cazuri, au fost omorate si ierburile din zone
invecinate prin otravire cu alcool.

4. Reducerea biodiversitatii prin inlocuirea speciilor native: plantele de cultura GM care au

un avantaj de supravietuire ar putea evada din campurile de cultura, ar putea invada alte
ecosisteme si ar putea inlocui alte specii. Aceasta pierdere a biodiversitatii ar putea diminua
sever abilitatea ecosistemelor sau speciilor de a raspunde cu succes la stressuri neasteptate,
cum ar fi uscaciunea sau bolile.
> RISCURILE ASUPRA SANATATII

Principalele griji referitoare la siguranta alimentelor care contin derivate OMG

se concentreaza asupra urmatoarelor aspecte:

1. Testele analitice existente si bazele de date continand substantele toxice

naturale sau nutrientii prezenti in alimentele conventionale nu sunt adecvate
pentru a testa modificarile neintentionate ale derivatelor OMG;

2. Ingineria genetica poate afecta in mare masura toxinele, alergenii sau

nutrientii din alimente;

3. Alergiile asociate alimentelor pot fi exacerbate prin inginerie genetica;

4. Folosirea genelor marker care confera rezistenta la antibiotice in unele

alimente OMG ridica probleme de sanatate.
CRISPR (Clustered regularly-interspaced short palindromic repeats)

Utilizări ale CRISPR:

:: unii cercetători au reparat gene "defecte" din ADN-ul şoarecilor, vindecându-i de afecţiuni genetice.
:: cercetătorii au folosit deja CRISPR pentru a edita genele unor plante.
:: unii cercetători încearcă să rescrie genomul unor elefanţi, în încercarea de a recrea mamutul lânos.
:: Motoko Araki şi Tetsuya Ishii, Universitatea Hokkaido, Japonia, au prezis că doctorii vor putea utiliza
CRISPR pentru a modifica embrionii umani "în viitorul imediat".

Până şi industria farmaceutică, ce, în genere, are un ritm lent de adoptare a progreselor ştiinţifice, se
grăbeşte să utilizeze CRISPR. Concret, compania Novartis, un gigant în domeniul farmaceutic, în
ianuarie 2016 a anunţat că va folosi tehnologia CRISPR pentru cercetări în domeniul cancerului. Are în
plan să editeze gene ale celulelor imune pentru a ataca tumorile canceroase.