TEHNOLOGII SPECIALE DE OBȚINERE

A PRODUSELOR AGRICOLE ECOLOGICE

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE LA ȘOFRĂNEL,

IN SISTEM ECOLOGIC

1
 1.Introducere

Progresul umanităţii se bazează, în general, pe noile descoperiri tehnico-ştiinţifice. Uneori

însă, dezvoltarea societăţii umane impune reactivarea unor sisteme tehnologice mai vechi,
precum sistemele de agricultură ecologică, dar singurele eficiente în soluţionarea unor probleme
grave de mediu şi de sănătate (Toncea, 2002).
Agricutura ecologică promovează sisteme de producţie durabile, diversificate şi
echilibrate, în vederea prevenirii poluării recoltei şi mediului. Producţia ecologică în cultura
plantelor, fără utilizarea produselor tradiţionale nocive, cunoaşte o preocupare specială de câteva
decenii în ţările dezvoltate economic.
Bazele teoretice ale agriculturii ecologice au fost puse între anii 1920 – 1960, imediat
după începerea procesului de industrializare a agriculturii (Papacostea, 1981 şi Stoian, 2005) şi
declanşarea „revoluţiei verzi, de către Rudolf STEINER în Germania, fondatorul conceptului de
„agricultură biodinamică”
Agricultura ecologică urmăreşte armonizarea interacţiunilor dinamice dintre sol, plante,
animale şi om sau, cu alte cuvinte, dintre oferta ecologică, economică şi socială a
agroecosistemelor şi nevoile umane de hrană, îmbrăcăminte şi de locuit. Fiind un tip de
agricultură durabilă (Toncea, 1999), scopul agriculturii ecologice poate fi exprimat printr-o
funcţie de tip mini - max: maximizarea producţiilor şi minimizarea efectelor secundare negative
ale activităţilor agricole (Toncea, 1997 şi 1999)
Obiective privind plantele cultivate :
- integrarea naturală, inclusiv cosmică, a speciilor şi varietăţilor cultivate. Orice plantă
cultivată îşi are originea în natură, în anumite ecosisteme numite centre de origine. Cele mai
multe specii cultivate sunt însă răspândite în afara acestora, inclusiv în zone agricole de pe alte
continente, în condiţii naturale foarte diferite.
- optimizarea structurilor agricole vegetale. Există numeroase motive pentru ca între
plantele cultivate pe de o parte şi între acestea şi cele necultivate să existe un raport optim ca
număr şi suprafaţă ocupată.
- dimensionarea corespunzătoare a spaţiului de nutriţie. În fermele ecologice densitatea
plantelor la recoltare este mai mică decât în cele convenţionale. În acest fel plantele beneficiază
de spaţii de nutriţie mai mari pentru a fi mai viguroase şi mai sănătoase.
- refacerea echilibrelor naturale privind circuitul apei şi al elementelor nutritive şi
infestarea cu buruieni, boli, insecte şi alţi dăunători;
Agricultura ecologică propriu-zisă (organică sau biologică) este un sistem de agricultură
orientat spre:
 obţinerea de produse agricole cu calităţi nutritive ridicate: fără reziduuri de pesticide; cu
conţinut mare de substanţe nutritive – substanţă uscată, proteine, aminoacizi esenţiali,
2
 glucide, grăsimi, vitamine, microelemente etc; calităţi superioare de păstrare şi culinare;
calităţi organoleptice (savoare); digestibilitate bună etc.;
 ameliorarea fertilităţii solurilor: creşterea conţinutului de humus; corectarea acidităţii şi a
carenţelor de elemente nutritive; îmbunătăţirea însuşirilor fizice şi hidrofizice, redresarea
activităţii biologice etc.;
 eliminarea tuturor formelor de poluare a solului, apei şi aerului.
Adepţii agriculturii organice (biologice, ecologice) se preocupă, aproximativ în aceeaşi
măsură, şi de soluţionarea problemelor privind:
- reducerea migrării populaţiei de la sat la oraş: îmbunătăţirea condiţiilor de valorificare a
producţiei şi menţinerea viabilă a gospodăriilor şi fermelor mici şi mijlocii;
- diminuarea consumului de energie neregenerabilă: reducerea volumului de lucrări
mecanice şi a consumului specific de carburanţi şi lubrifianţi;
- îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale animalelor: asigurarea nu numai a nevoilor
fiziologice, dar şi a principiilor umane de îngrijire, care exclud creşterea în bacterii, concentrarea
excesivă, etc.
Pentru realizarea acestor obiective, agricultura ecologică foloseşte atât tehnici
convenţionale (modificate corespunzător principiilor agriculturii ecologice), cât şi tehnici noi,
special elaborate pentru înlocuirea celor intensive. Astfel, producţia vegetală ecologică se
bazează pe rotaţii lungi (în care să intre, obligatoriu, o plantă leguminoasă, anuală sau perenă
sau/şi una pentru îngrăşământ verde), pe lucrările solului (care afânează solul şi încorporează
superficial îngrăşămintele organice), pe lupta integrată (prin folosirea metodelor preventive şi
curative, mecanice şi biologice, împotriva dăunătorilor) şi pe fertilizarea cu îngrăşăminte
organice (gunoi de grajd, compost, resturi vegetale, îngrăşăminte verzi şi bacteriene), precum şi
cu minerale neprelucrate chimic (pe bază de calciu, siliciu, magneziu, fosfor, potasiu şi
microelemente).
Trecerea de la agricultura convenţională la agricultura ecologică este relativ dificilă şi
durează 1 – 3 ani sau o rotaţie, în funcţie de gradul de intensivizare al sistemului înainte de
conversie. Pentru a avea certitudinea că ferma, gospodăria, asociaţia, societatea sau întreprinderea
este organică (biologică, ecologică), trebuie ca acestea să fie controlate amănunţit şi de mai multe
ori de către o instituţie de certificare abilitată de către stat sau/şi de Comisia Economică
Europeană (CEE) sau Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică (IFOAM).
Certificarea costă însă destul de mult, iar procedura este, din păcate, destul de birocratică

3
 2.Noțini generale despre Șofrănel

Șofranelul (Carthamus tinctorius L.) face parte din familia Compositae si se cultiva pentru

obtinerea unui ulei comestibil de calitate.
Șofrănelul, ca plantă oleaginoasă, este cunoscută încă din Antichitate. Se găsește în culturi
în S.U.A., Mexic, Israel, Maroc, Spania, Italia, Franța, Tunisia, Pakistan, Australia,
India. Suprafața mondială ocupată cu șofrănel este de cca 1,4-1,7 mii. Ha.

În România, în anul 2003, au fost cultivate aproximativ 5000 ha, iar în 2004, peste 10000
ha. În țara noastră, șofrănelul este superior ca producție florii-soarelui în zone cu soluri mai puțin
fertile și cu deficit de umiditate: Podișul Dobrogei, Podișul Central Moldovenesc, centrul
Transilvaniei și dealurile subcarpatice din sudul țării. Șofrănelul dă rezultate foarte bune și în
zonele cu terenuri fertile și umiditate suficientă. Este o plantă oleaginoasă cu reale perspective de
extindere în cultură în sudul, vestul și estul țării.

Stabilitatea și gradul de conservabilitate sunt date de conținutul uleiului în acid linoleic

(75% din totalul acizilor grași). Pe lângă alimentație, uleiul de șofrănel se mai utilizează în:
industria margarinei, industria lacurilor și vopselelor (uleiul nerafinat).  Fructele de șofrănel
(achenele) au proprietăți purgative și hidrogoge, fiind utilizate în medicină.

Florile de șofrănel conțin substanțe cu însușiri antitusive, intrând în compoziția unor

ceaiuri. Petalele de șofrănel conțin cca 20% pigmenți galbeni și 0,5% pigmenți roșii. Acești
pigmenți pot fi utilizați pentru obținerea unor coloranți naturali cu utilizare în:

 industria alimentară;
 industria textilă;
 industria farmaceutică;
 industria cosmetică.
Pigmenții din florile de șofrănel prezintă o importanță deosebită, deoarece nu lasă
reziduuri toxice în produsele colorate. Pigmenții se sintetizează în rădăcină, de unde, în cursul
vegetației, migrează prin țesuturile conducătoare în petale. Din punct de vedere agricol,
șofrănelul prezintă o importanță deosebită, pentru că se poate cultiva pe solurile mai puțin fertile,
unde floarea-soarelui dă rezultate slabe.
In China, florile sunt recoltate spre a fi folosite in medicamentele traditionale, dar
suprafata cultivata nu este raportata la nivel international.
Această specie, cultivată în sistem de agricultură ecologică, are un aport important la
asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare prin obţinerea unor produse naturale care nu conţin
substanţe provenite din tratamente folosite la întreţinerea culturii.

4
 Soiuri de șofrănel

În România, se cultivă numai soiuri importate de șofrănel: CW 1221 și CW 4440.

Populațiile de șofrănel pot fi folosite pentru ameliorarea și crearea de soiuri cu capacitate mare de
producție și conținut ridicat de ulei. Principalele elemente de productivitate ale soiurilor de
șofrănel sunt:

 gradul de ramificare;
 diametrul calatidiului;
 numărul de achene în calatidii;
 greutatea achenelor pe plantă.
În funcție de gradul de ramificare și diametrul calatidiului, soiurile de șofrănel se cultivă:
în zone aride, pe terenuri mai puțin fertile – soiuri cu un grad mic de ramificare și diametru mare
al calatidiului, iar în zonele mai fertile – soiuri cu grad mare de ramificare și diametru mic al
calatidiului.

Cerințe față de factorii de vegetație

Șofrănelul nu are cerințe deosebite față de factorii de vegetație.

Cerințele șofrănelului față de căldură

Deși provine dintr-un climat cald, șofrănelul nu este pretențios față de căldură. Șofrănelul
germinează la o temperatură minimă de 2-3 °C. În stadiul de plantulă, rezistă până la -5 °C.
Șofrănelul suportă bine arșița și seceta atmosferică. Constanta termică este de 1800-2500 °C.

Cerințele șofrănelului față de apă

Șofrănelul are cerințe reduse în ce privește umiditatea, fiind caracterizat printr-o foarte bună
rezistență la secetă.

Cerințele șofrănelului față de lumină

Șofrănelul este o plantă de zi lungă, cu rezultate foarte bune pe suprafețe însorite.

Cerințele șofrănelului față de sol

Șofrănelul valorifică mai bine ca alte plante solurile sărace – erodate, nisipoase, salinizate etc. Dă
rezultate bune pe solurile fertile. Șofrănelul nu se poate cultiva pe soluri prea acide, argiloase, cu
apa freatică la adâncimi mici, cu exces de umiditate.

Floarea
Inflorescentele de sofranel au cca. 1 cm in diametru, de culoare galbena sau portocalie,
desi unele soiuri au flori rosii sau albe. Bobocii florali apar la sfarsitul lunii iunie, iar inflorirea
incepe de la jumatatea-sfarsitul lunii iulie si continua timp de 2-3 saptamani, in functie de
conditiile de mediu, densitate si soi. Fiecare inflorescenta produce intre 15-30 seminte, cu un

5
continut de ulei intre 30-45%. Semintele sunt incorporate in capitul, ceea ce impiedica spargerea
acestora inainte de recoltare, pierderile datorate intarzierilor de recoltarea sau pasarilor.
Fructul
Fructul este o achena alungita cu marginile putin proeminente, ce se aseamana in mare
masura cu cel de floarea soarelui, numai ca este mult mai mic. Culoarea fructului este alba. In
multe cazuri semintele de sofranel sunt prevazute cu un papus compus din membrane inguste
provenite din sepalele care devin persistente, cu pericarpul gros. Invelisul reprezinta 50-60% din
greutatea fructului.
Este o plantă erbacee anuală, ramificată, cu un sistem radicular ce poate pătrunde adânc în
sol.
La plantele de sofranel complet dezvoltate, radacinile patrund in sol pana la 2-3 m
adancime si prezinta numeroase radacini subtiri, orizontale. Acest sistem radicular ii confera
Sofranelului capacitate de a supravietui in zone cu umiditate redusa.
Cantitatile de seminte folosite la semanat in vederea obtinerii unor productii optime,
variaza de la 10-15 kg/ha in regiunile aride, pana la 40-45 kg/ha in conditii de irigare.
Germinare semintelor de sofranel are loc la temperaturi scazute (2-5°C).
In primele stadii de crestere, mai ales in faza de rozeta, Sofranelul poate fi inabusit de
buruieni.. Controlul buruienilor in curs de dezvoltare, prin efectuarea de lucrari mecanice si
manuale inainte de aparitia plantelor de Sofranel sunt recomandate.
Excesul de precipitatii mai ales dupa inflorire, favorizeaza aparitia bolilor.

3.Tehnologia de cultivare a Sofranelului in sistem ecologic

Cultura de șofrănel se amplasează în asolamente de 3-4 ani. Nu se cultivă pe soluri

infestate cu nematozi.Șofrănelul este o plantă specifică de asolament, puțin pretențioasă față de
planta premergătoare.
Șofrănelul se cultivă după:
 cereale păioase;
 mac, cânepă, bumbac;
 prășitoare: porumb, sorg, ricin;
 in pentru ulei.
Șofrănelul nu se cultivă după: sfecla pentru zahăr și furaj, ovăz, cartof și tutun, care sunt
sensibile la atacul cu nematozi. Nu se cultivă în monocultură. Șofrănelul revine pe aceeași solă
după un interval de 3-4 ani.

Șofrănelul dă rezultate bune în zonele cu un grad de ariditate ridicat: stepa Dobrogei,

Bărăganul, sudul Moldovei, zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei. În partea de vest a țării,

6
șofrănelul dă rezultate bune în zona vestică a Câmpiei Banatului. Șofrănelul se poate cultiva cu
rezultate foarte bune pe solurile fertile, cu un regim normal de precipitații. Dă rezultate bune în
toate arealele de cultivare a florii-soarelui.

Lucrările solului
Lucrările solului urmăresc menținerea și intensificarea activitații biologice a solului,
menținerea conținutului în humus, menținerea structurii solului, conservarea apei în sol, afânarea
solului, încorporarea resturilor vegetale și a îngrășămintelor organice, combaterea buruienilor,
combaterea și prevenirea atacului de boli și dăunători. Prin lucrările solului se urmăreşte crearea
unei structuri fizice a solului, cât mai favorabilă plantei de șofranel și favorizarea activitații
biologice a solului, trebuie evitate procesele de tasare și eroziune, trebuie sa fie efectuate mai
superficial lucrările solului, (arătura se face la 10-15-20 cm).
După eliberarea terenului de resturile vegetale ale plantei premergătoare este recomandat
să fie efectuat un dezmiriştit, apoi urmează fie o arătură la adâncimea de 10-20 cm efectuată cu
plugul în agregat cu o grapă fie o lucrare de scarificare.După efectuarea arături sau scarificarii şi
până la semănat, terenul trebuie să fie întreţinut cu o discuire,pentru a fi distruse buruienile care
răsar şi pentru a fi conservată rezerva de apă din sol. Pentru pregătirea patului germinativ va fi
folosit un combinator pentru ca terenul să fie cât mai bine nivelat,chiar in preziua semănatului.

Fertilizarea

Cultura de șofrănel nu este o cultură foarte pretențioasă la fertilizarea directă. Acest lucru
se datorează sistemului radicular al plantei, care are o capacitate ridicată de solubilizare a
compușilor mai greu solubili din sol, din care șofrănelul își ia elementele nutritive necesare.
Șofrănelul valorifică efectul remanent al fertilizării din anii anteriori. 
Ingrășămintele fac sa creasca continutul si calitatea uleiului, mai ales in conditii de irigare
sau in zonele cu multe precipitatii. Sofranelul este singura cultura dintre oleaginoase
nepretentioasa la ingrasamintele cu potasiu si cu pretentii reduse fata de ingrasamintele cu fosfor.
De asemenea, șofranelul este o buna planta premergatoare pentru cerealele de toamna.
Baza fertilizării o constituie îngrăşămintele organice naturale, pregătite după o
tehnică specială, certificate şi îngrăşămintele minerale naturale. Pentru reuşita agriculturii
ecologice, materiile organice necesare pregătirii composturilor ecologice ar trebui să fie provenite
din exploataţiile agricole ce practică agricultura ecologică.Astfel, gunoiul de grajd, este
considerat un îngrăşământ complex în cadrul sistemului de agricultură ecologică şi poate fi
constituit din amestec de bălegar şi materii vegetale. Acest tip de îngrăşământ se aplică de obicei
toamna, încorporat fiind apoi prin arătură, având un efect complex asupra solului, influenţând
însuşirile acestuia. Astfel, solurile care conţin argilă în cantitate mai mare devin mai
permeabile, mai afânate, cele nisipoase devin mai structurate, mai legate, iar conţinutul în

7
humus, component important al fertilităţii, creşte. De asemenea, este îmbunătăţită activitatea
biologică a microorganismelor şi a microfaunei din sol.
Gunoiul de grajd se aplică în doze de 20-30 t/ha, direct sub arătura de bază sau scarificare
sau la planta premergătoare. Dozele de ingrasaminte nrcesare culturii se stabilesc în funcție de
sistemul de cultivare:
 Ia irigat: 80-90 kg/ha azot și 60-80 kg/ha de fosfor;
 la neirigat: 40-60 kg/ha azot și 50-60 kg/ha de fosfor.
Sub aspectul cantităților de îngrășăminte necesare, șofrănelul este mai rentabil în cultură
decât floarea-soarelui.
Pe lângă îngrăşămintele organice naturale în agricultura ecologică sunt acceptate şi
îngrăşămintele de origine minerală.Conform legislaţiei în domeniu în cadrul sistemului de
agricultură ecologică sunt acceptate următoarele îngrăşăminte minerale:
-îngrăşăminte minerale cu azot;azotatul de Chile(16%N)
-îngrăşăminte minerale cu potasiu:sare brută de potasiu (Kainit,silvinit), sulfat de potasiu
care conţine sare de magneziu (derivat al sării brute de potasiu), cenuşile din lemne fără amestec
de cărbune de mină, cenuşa obţinută din arderea resturilor vegetale;
-îngrăşăminte minerale cu calciu şi magneziu:cabonat de calciu de origine naturală (calcar,
piatră de var, roci calcice, cretă, cretă fosfatată), soluţie de clorură de calciu, carbonat de
calciu şi magneziu de origine naturală (cretă magnezică, roci calcice şi magnezice
măcinate), sulfat de calciu (ghips) numai de origine naturală, sulfat de magneziu (Kieserit) numai
de origine natural.
Semanatul
Șofrănelul se seamănă atunci când la adâncimea de 3-5 cm în sol se realizează 2-4 °C,
calendaristic, prima urgență. Șofrănelul poate fi semănat în partea de sud și de vest a țării până la
sfârșitul lunii mai, fără ca producția să scadă. Distanța între rânduri este de 50-60 cm, distanță la
care elementele de productivitate se dezvoltă echilibrat. Densitatea culturii variază în funcție de
talia și gradul de ramificare al soiului ales. În mod obișnuit, densitatea variază între 200000-
250000 plante recoltabile/ha. Limita inferioară a densității se realizează la soiurile cu grad redus
de ramificare. Cantitatea de sămânță necesară este de 10-18 kg/ha, în funcție de calitatea seminței
și densitatea utilizată la semănat. Șofrănelul se seamănă la adâncimea de 3-4 cm, în funcție de
textura și umiditatea solului. Semănătoarea utilizată este cea pentru plante prasitoare SPC-6 sau 8
sau orice alta semanatoare care respecta aceleași carcateristici.
Intretinerea si dezvoltarea culturii
Planta trece printr-un stadiu de rozeta, care se caracterizeaza prin cresterea redusa in
inaltime si aparitia a numeroase frunze aproape de nivelul solului. Tot in acest stadiu se dezvolta
si un puternic sistem radicular.In timpul acestui stadiu planta este rezistenta la frig, chiar si la

8
inghet, dar sofranelul este mai putin tolerant fata de buruienile cu crestere rapida.Dupa acest
stadiu, tulpina incepe sa se alungeasca si sa se ramifice treptat.
Înainte de răsărire, se distruge crusta printr-o grăpare ușoară, perpendicular pe direcția
rândurilor sau prin efectuarea unei lucrari cu sapa rotativa,dacă este cazul.Combaterea buruienilor
se face prin 2-3 prașile mecanice executate la intervale de 10-12 zile sau de asemenea,cu sapa
rotativa. Prima prașilă se face imediat după răsărire, când se văd deja rândurile. Mobilizarea
solului prin prașile se face pe adâncimea de 6-8 cm.
Este sensibil la multe boli cauzate de fungi, bacterii, virusuri, iar pentru prevenirea şi
combaterea acestora în agricultura ecologică se recomandă folosirea de sămânţă neinfectată,
respectarea asolamentului şi igiena culturală.
Sofranelul nu trebuie sa intre intr-un asolament cu acele culturi sensibile la Sclerotinia
spp. cum ar fi: floarea soarelui, mustar, rapita, fasole. Se poate introduce in asolament dupa orz,
orez, dar si dupa alte cereale.
Recoltarea
Sofranelul ajunge la maturitate la 110-150 de zile de la plantare daca semanatul s-a facut
primavara.Momentul optim de recoltare este atunci când seminţele sunt de culoare albă-mată.
Avantajul este acela ca, inflorescenta nu isi scutura semintele si ele nu sunt mancate de pasari.
Sofranelul este o cultura ce se poate recolta direct cu combina, deoarece semintele nu se sparg
usor. Recoltarea se face in luna septembrie cu combina pentru cereale cu unele modificari.

  Pentru recoltat, combina se reglează astfel:

 înălțimea de tăiere va fi sub nivelul ramificațiilor;

 turația bătătorului de 600-800 de turații/min.;
 distanța între bătător și contrabătător va fi reglată pentru a nu sparge boabele.

După recoltare, producția se condiționează și se aduce la umiditatea de păstrare de sub

9%. Potențialul de producție al soiurilor cultivate se situează între 1000-3500 kg/ha.

La S.C.D.A. Secuieni, în condiţii de agricultură ecologică, s-au obţinut 2 600 kg/ha

producţia medie sămânţă;
Beneficiari potenţiali:
• societăţi comerciale cu profil agricol;
• fermieri activi înregistraţi în sistemul de agricultură ecologică;
• societăţi comerciale din industria alimentară şi farmaceutică pentru: ceaiuri, condimente,
tincturi, uleiuri esenţiale, coloranţi naturali, arome toate valorificate din plante medicinale şi
aromatice.

9
 Bibliografie

1.Costantinescu Emilia -Tehnologii speciale de obtinere a produselor agricole ecologice-Lucrari

practice,Craiova,2019
2. Gheorghe SIN -Cercetari știintifice pentru transfer in agricultura, industria alimentara si
silvicultura Vol. XX, 2017
3.https://pdfslide.net/documents/plante-aromatice-in-sistem-ecologic.htm
4.https://agroromania.manager.ro/articole/tehnologii/Ingrasaminte-minerale-acceptate-in-
sistemul-de-agricultura-ecologica-428.html

10