Deorece materialul initial existent in natura nu corespunde mereu obiectivelor urmarite de

ameliorator,acesta prin metoda si tehnici deiferite creeaza un material initial di ncadrul caruia alege
formele care il intereseaza.

In scopul obtinerii unei variabilitati accentuate in directia obiectivelor propuse prin programele de
ameliorare,amelioratorul foloseste difeite metode precum

-incrucisarea pentru crearea de populatii hibride,alcatuite din indivizi care sa intruneasca un numar
cat mai mare de caracteristici valoroase de la formele parentale
-consangvinizarea la palntele alogame in vederea obtinerii liniilor consangvinizate.Din incrucisarea lor
rezulta hibrizi simpli si hibrizi dubli la care in prima generatie (F1) se manifesta fenomenul heterozis
concretizat in principal in productii mari si alte insusiri utile.
-inducerea artificiala a mutatiilor si poliploidiei cu ajutorul unor factori mutageni de natura fizica
(iradieri,socuri de temperatura,neutroni termici) sau chimica (colchicina,metansulfonat de
etil,dietilsulfat)

Prin aceste metode se obtine un amterial biologic cu variabilitate mare din care prin selectie se pot
izola formele corespunzatoare obiectivelor de ameliorare.

CREAREA MATERIALULUI INITIAL PRIN HIBRIDARE

Importanta hibridarii in ameliorarea plantelor

Prin lucrarile de ameliorare se urmareste crearea de noi genotipuri,care sa imbine in mod armonios
un nr cat mai mare de gene valoroase.I nscopul regruparii genelor care se gasesc in diferite
genotipuri disponibile din adrul colectiei de material initial existanrt in cultura sau in flora spontana
se foloseste hibridarea.Cu ajutorul acestei metode amelioratorul poate sa reuneasca i nacelasi
organism caractere si insusiri de la doua sau mai multe forme parentale cu baza ereditara diferita.

Hibridarea sexuata = un mijloc important pt obtinerea variabilitatii genetice.Amplitudinea

variabilitatii depinde de gradul de inrudire biologica a formelor care se incruciseaza si de numarul
formelor cu ereditate diferita care participa la incrucisare.Cu cat formele parentale sunt mai
indepartate dpdv sistematic,genetic si ecologic,cu atat gradul de variabilitate al populatiei hibride
este mai mare.

Pentru a folosi cu succes metoda hibridarii amelioratorul trebuie sa cunoasca legile ereditatii
insusirilor si caracterelor la organismele rezultate in urma incrucisarii

Fenomenele genetice sunt diferite si anume

-combinarea unor genomuri deosebite obtinandu-se organisme amfiploide.Asa s-a obtinut forma
triticale din incrucisarea genului triticum cu genul Secale
-adaugarea sau eliminarea unui numar oarecare (1-2) de cromozomi obtinandu-se aneuploizii
-segregarea transgresiva ca urmare a schimbului de gene (crossing over)
-schimbul de segmente cromatidice de la o forma parentala la alta (translocatia)
-regruparea genelor si realizarea de noi actiuni si interactiuni ale acestora ca urmare a fenomenului
de aditie

Prin hibridare se realizeaza material initial cu variabilitate accentuata care este apoi prelucrat prin
selectie in vederea izolarii formelor utile si obtinerea de noi soiuri de plante superioare celor
existente.
Alegerea formelor parentale pentru hibridare in vederea obtinerii unui material biologic valoros prin
hibridare,amelioratorul trebuie sa-si precizeze prima data obiectivele urmarite in programul de
ameliorare

La baza hibridarii trebuie sa stea cunoasterea insusirilor ereditare ale formelor parentale si
posibilitatile de transmitere a acestora in descendenta.Studiul amanuntit se face in campul de
colectie,in casa de vegetatie,in sera sau in laborator apoi se trece la alegerea genitorilor
corespunzatori pentru incrucisare.Alegerea formelor parentale pt incrucisare se face tinand seama ca
acestea sa aiba cat mai putine caractere negative iar caracterisiticile care lipsesc unui genitor sa fie
ocmpensate de celalalt.I ncazul in care doi genitori nu se pot compensa perfect se mai foloseste 1 sau
2 genitori astfel ca in amterialul hibrid sa se transfere genele necesare.la alegerea neitorilor pt
hibridare se tine seama de biologia infloritului si a fecundarii dar si de perioada de inflorire la formele
respective,gradul de homozigotie,elementele de productie,capacitate de combinare a formelor
parentale,insusirile fiziologice,biochimice,tehnologice,capacitatea de transmitere a caracterelor
ereditare la aprinti in descendenta.

O importanta deosebita pt lucrarile de hibridare il au formele parentale cu grad mare de transmitere

a caracterelor ereditare la hibrizi.Aici intra sursele de rezistenta pentru rugina neagra (Rosu
egiptean,Kenya farmer,Hoppe) sau pt rezistenta la ger (Minhardi,Minturki,Hostianum 237) la grau
formele din specia Solanum demissum pt rezistenta la atacul de mana si la atacul virusurilor Y si A la
cartof.

In cazul caracterelor conditionate de doua sau mai multe gene (poligenice) afectate de fenomenul de
transgresie,alegerea genitorilor are un rol important pt obtinerea rezultatelor dorite.Prin hibridari
dialele pot fi puse in evidenta transgresiile posibile pentru diferite caracteristici.Ca urmare a hibridarii
in functie de baza ereditara a genitorilor pot sa apara recombinari genice care duc lka intensificarea
unor caractere ereditare observate la genitori,alaegerea genitorilor se face tinand seama de aceste
caracteristici dar si de capacitatea comvbinatica a formelor parentale.

Tipuri de hibridare folosite in ameliorarea plantelor

In ameliorarea plantelor se folosesc diferite tipuri de hibridare care se clasifica in functie de modul
cum se face polenizarea,de gradul de inrudire genetica a formelor parentale si de nr genitorilor care
participa la incrucisare.

Dupa felul polenizarii hibridarea poate fi naturala sau artificiala

-hibridarea naturala = se face prin polenizarea cu ajutorul vantului 9polenizare anemofila) sau prin
intermediul insectelor (polenizare entomofila)
-hibridarea artificiala = tipul de hibridare cel mai frecvent folosit.Forma materna se polenizeaza de
catre om cu polen de la o alta forma,metoda practicata la plantele autogame.Pt realizarea hibridarii
artificale la planta mama (receptor) se face castrarea florilor,din care se elimina organezele sexuale
mascule (staminele) iar inflorescentele se izoleaza cu pungi din hartie pergament.

In functie de modul cum se face polenizara florilor castrate acest tip de hibridare prezinta
urmatoarele variante

-hibridare cu polenizare libera cand plantele castrate se polenizeaza liber cu polenul adus de vant sau
de insecte de la forma apterna (donator) semanata in apropiere
-hibridare cu polenizare semilibera sau limitat libera cand sub izolatorul plantei-mama castrate in
prealabil se introduc mai multe inflorescente ale soiului tata iar poleniuzarea se face liber
-hibridarea cu polenizare fortata cand in fiecare floare castrata din inflorescenta formei amterne se
introduce polen recoltat de la forma paterna,apoi inflorescenta mama e acoperita din nou cu punga
izolatoare.

Dupa pragul de inrudire genetica si sistematica a formelor parentale exista 2 tipuri de hibridare
(apropiata si indepartata)

-hibridare apropiata – aceea care se face intre doua sau mai multe forme parentale apartinand
aceleasi specii si poate fi de mai multe feluri (hibridare in interiorul soiului cand se incruciseaza intre
ele diferite biotipuri componente ale acesluiasi soi fiind folosit la producerea de samanta) si
(hibridarea intre soiuri in care caz se incruciseaza intre ele doua sau mai multe soiuri apartinand
aceleasi specii sau varietati)
-hibridarea intre agroecotipuri sau forme geografice diferite di ncadrul acelesii specii.Formele
obtinute in acest caz se caracterizeaza printr-o mare plasticitate ecologica avand o buna
adaptabilitate.

-hibridare indepartata este aceea care se face intre indivizii care apartin unor specii,genuri sau chiar
familii diferite si in functie de formele care se incruciseaza hibridarea poate fi (interspecifica atunci
cand se incruciseaza intre ele doua sau mai multe specii din acelaso gen.Exemplu alk grau se
incruciseaza graul tare Triticum durum cu graul comun Triticum aestivum sau la cartof se incruciseaza
Solanum tuberosum cu Solanum acaule , hibridarea intergentica = atunci cand se incruciseaza intre
ele forme ce apartin unor genuri diferite.Asa sunt incrucisarile dintre grau (triticum) si secara
(Secala) sau dintre grau si Aegilops

Hibridarile indepartate prezinta importanta deosebita pentru ameliorarea plantelor deoarece dau
posibilitatea de imbunatatire a unor soiuri in ceea ce priveste unele insusiri ca rezistenta al
ger,seceta,boli,dauantori.Hibrizii rezultati din incrucisarile idnepartate se caracterizeaza prin
heterogenitate accentuata.Se face cu mai mare usurinta hibridarile intre specii apropiate si anume
cele care nu se deosebesc dpdv al mnr de cromozomi,in timp ce incrucisarile intre specii diferite
cariologic sunt mai diferite.

Dificultatile aparute la hibridariel idnepartate ca intersrterilitaea cat si sterilitatea hibrizilor din prima
generatie pot fi inalturate prin diferite procedee si anume polenizarea cu amestec de polen de la mai
multe specii,folosirea unei forme parentale sau ambelor forme in stare hibrida,hibridarea reciproca.

Dupa numarul formelor parentale care participa la hibridare acestea poate fi de mai multe tipuri

Hibridare simpla = tipul de hibridare in care se incruciseaza intre ele 2 forme,souri,varietati,epcii sau
doua linii consangvinizate (A x B – AB).Acest tip de hibridare are o larga aplicare atat la palntele
autogame si alogame.
-hibridarea dubla = formele parentale sunt doi hibrizi rezultati din hibridarea simpola respectiv doi
hibrizi simpli.Metoda se foloseste in ameliorare mai ales al crearea hibrizilor dubli la unele plante
alogame ca porumbul,floarea soare precum si la producerea de samanta din hibrizii dubli raspanditi
in cultura.Pentru asta se incruciseaza intre ei doi hibrizi simpli in F1,rezultati din incrucisara doua linii
consangvinizate (AXB) X (C X D)
-hibridarea tripla = consta din incrucisarea unui hibrid simplu intre doua linii consangvinizate in F1 cu
o liniw consangvinizata,hibridul obtinut numindu-se hibrid trilinar.Cand hibridul simplu se
incruciseaza cu un soi,hibridul rezultat se numeste hibrid sortoliniar.Hibridul simplu se foloseste ca
forma materna (A xB) x C
Hibridarea complexa = incrucisarea unor forme parentale care sunt hibrizi in F1 rezultati cu
participarea unor genitori diferiti.Astfel se pot incrucisa intre ei un hibrid dublu cu un hibrid simplu (A
xB) x (CxD) x (E x F) sau doi hibrizi dubli (A xB) x (C xD) x (ExF) x (G xH)

Prezinta avantajul ca intr-o populatie hibrida se inglobeaza genele favorabile existente la un numar
mai mare de forme parentale.Odata cu acestea insa fiecare forma parentala aduce si gene
nefavorabile care se acumuleaza si ele in populatia hibrida rezultata.De aceea se recomanda ca intre
hibridarile succesive sa se intercaleze cateva generatii de autofecundare,iar ca urmare se produce
homozigotarea genelor care conditioneaza insusirile si caracterele nedorite ceea ce da posibilitatea
ca plantele cu asemenea caractere sa fie inalturate prin selectie din populatia respectiva.Acest tip de
hibridare se practica in ameliorarea unor plante alogame si in deosebi a porumbului si sorgului.Dintre
liniile consangvinizate se aleg pe baza determinarii capacitatii combinative generalke un numar
oarecare de linii (6-10 linii).Acestea se incruciseaza liber intre ele rezultand o populatie hibrida care
se numeste hibrid sintetic.Populatia hibrida respectiva se obtine fie incrucisand liniile intre ele,fie
amestecand samanta iar plantele se polenizeaza liber.Avantajul acestora consta in faptul ca au o baza
ereditara larga,se pot cultiva mai multe generatii consecutiv,fara ca productia sa scada.

Alte tipuri de hibridare

Hibridarea ciclica (top-cross) = se practica in vederea alegerii liniilor consangvinizate la porumb ca si

la alte specii de plante precum si in procesul producerii de samanta al soiurile poliploide de sfecla
pentru zahar iar in acest scop se foloseste un polenizator comun (tester sau analizator pt toate
incrucisarile iar liniile sau soiurile de verificat se folosesc ca forme mama).Cu ajutorul hibridarii ciclice
se detrmina capacitatea combinativa generala a liniilor si soiurilor sau gradul de reactie al fiecarei linii
la incrucisare.Aprecierea capacitatii combinative se face pe baza productiei pe care o realizeaza
fiecare dintre hibrizii rezultati din incrucisarea cu analizatorul.

Hibridarea dialela = o forma de hibridare in care mai multe linii consangvinizate sau soiuri se
incruciseaza intre ele,luate doua cate doua in toate combinatiile posibile.Numarul de combinatii
dintr-un sistem de incrucisari dialele pentru un numar N de forme parentale se calculeaza ffolosind
formula N =N x (n-1) daca se iau in considerare si incrucisarile reciproce si N = n(n-1)/2 daca
incrucisarile se fac intr-un sens.Cu ajutorul hibridarilor dialele se determina capacitatea combinativa
specifica a formelor parentale (linii consangvinizate,soiuri),intelegand prin aceasta reactia pe care o
manifesta fiecare din formele parentale analizate,la incrucisarea cu fiecare din celelalte forme.

Hibridarea regresiva sau retroincrucisarea (back cross) se foloseste in scopul imbunatatirii liniilor sau
a soiurilor in privinta anumitor caracteristici.Consta in incrucisarea repetata de 4-6 ori a unui hibrid in
generatia F1 cu unul din parinti care se numeste parinte recurent (R).pentru fiecare incrucisare
succesiva se folosesc numai indivizi care se aseamana cat mai mult cu parintele recurent dar care au
mostenit de la celalalt parinte numit parinte donator (D) insusirea al carei transfer se
urmareste.Datorita faptului ca plantele hibride rezultate din prima retroincrucisare (R x D) x R sunt
heterozigote in genele pentru caracterul dorit,acestea trebuie,obligatoriu,supuse autopolenizarii in
vederea obtinerii starii homozigote a genei (sau genelor) respective.Retroincrucisarea trebuie sa
alterneze cu autopolenizarea si in acelasi timp se aplica si selectia individuala pentru alegerea
indivizilor care intrunesc caracterele dorite.

Hibridarea regresiva se realizeaza in mai multe etape

1.Se incruciseaza genitorul recurent (R) cu genitorul donator (D)

2.Hibridul rezultat R x D (generatia F1) se reincruciseaza cu R,obtinandu-se prima generatie back-
cross R2D care se noteaza si B1.
3.Din acesta se aleg indivizii care au caracterul dorit al genitorului donator D si se incruciseaza din
nou cu parintele recurent R si asa mai departe repetandu-se incrucisarea cu parintele recurent de 4-6
ori – R2D x R R3D x R R4D x R

Dupa 4-6 incrucisari succesive urmate fiecare de autopolenizare si selectia formelor corespunzatoare
se obtin indivizi asemanatori cu parintele recurent care nu se deosebesc de forma initiala decat prin
aceea ca in locul genei sau genelor nefavorabile pentru caracterul dat s-a realizat transferul genei
(sau genelor) favorabile de la parintele donator.

Hibridarea reciproca se foloseste la hibridarile indepartate canmd se constata incrucisarea intre doua
forme nu reuseste insa i ncazul inversarii pozitiei genitorilor se obtin rezultate pozitive.Hibridarea
reciproca consta in folosirea la o incrucisare a unui aprinte ca forma-mama si la incrucisarea
urmatoare acelasi parinte se foloseste ca tata,iar parintele care anterior a fost tata trece ca forma
materna A x B B x A

Exemplu fasolea cultivata (Phaseolus vulgaris) se foloseste ca forma mama si ca salbatica (Phaseolis
multiflorus) ca forma-tata,hibrizii obtinuti au o fetilitate destul de mare (42,3%) pe cand i ncazul
incrucisarii reciproce se obtin hibrizi sterili cu fertilitate 0,48%.

Hibridarea reciproca da rezultate doar atunci cand formele parentale sunt heterozigote,hibrizii
obtinuti fiind diferiti in functie de pozitia genitorilor.Daca formele parentale sunt homozigote hibrizii
reciproci nu vor fi deosebiti de cei obtinuti din incrucisarea directa directa.

HIBRIDAREA CONVERGENTA se foloseste pentru imbunatatirea calitativa a liniilor consangvinizate

sau a soiurilor la plantele autogame pentru anumite caractere.In cazul liniilor consangvinizate se
incruciseaza obisnuit intre ele doua linii consangvinizate A si B a caror imbunatatire se
urmareste.Hibrizii rezultati in F1 se impart in 2 grupe in cadrul carora timp de 4-5 generatii se fac in
paralel retroincrucisari la una cu linia A si una cu linia B

AB x A A2B x A A 3B x A A4B x A

Fiecare retroincrucisare e urmata de o selectie riguroasa retinandu-se doar formele cele mai bune
care au mostenit insusisrile valoroase de la cele 2 linii.

Dupa 4-6 retroincrucisari se obtin 2 linii imbunatatite (A6B si AB6) care sunt superioare liniilor initiale
A si B deoarece genotipul fiecareia dintre ele a fost imbogatit cu insusiri valoroase transferate de la
cealalta linie.Din incrucisarea acestor linii imbunatatie rezulta indivizi hibrizi cu valoare biologica
mare celor din incrucisarea liniilor initiale.