REPRODUCEREA – una din functiile esentiale ale organismului animal si vegetal care consta in

capacitatea parintilor de a da nastere la urmasi asemanatori cu ei datorita ereditatii cand ajung la

maturitate.

Reproducerea sexuala presupune participarea a 2 organisme de sex opus = posibilitatea gonadelor de

a forma gameti masculini (spermatozoizi) i feminini (ovule),fecundarea incheiata cu formarea celulei
ou,segmentarea celulei ou si formarea embrionului uni sexual si ulterior a fatului.

Pentru a intelege mecanismul transmiterii sexelor trebuie sa cunoastem.Numarul de cromozomi din

celulele somatice (2 n = 46),gameti formati prin diviziune meiotica vor avea jumatate din acest numar
de cromozomi,deci n = 23,tipul de cromozomi din gameti (autozomi sau cromozomii somatici si
heterozomii sau cromozomii ai sexului)

Spermatozoizii sunt heterogamici (diferă de cromozomul sexual ):

- uni au configuraţia n = 22 autozomi + X iar alţii , n = 22 autozomi + Y ; ovarul este în totdeauna

homogametic , n = 22 autozomi + X

APARATUL REPRODUCATOR FEMININ

Organele reproducatoare sunt localizate in abdomen.

Aparatul reproducator feminin constituit din ovar sau gonada feminina şi din alte organe genitale
interne (trompa uterina uterul si vaginul ) .

Precum şi din organe genitale externe (vulva ) cele doua glande mamale sunt glande importante
pentru aparatul reproducator feminin , prin funcţia indeplinita -- lactaţia .

Glandele mamare sunt situate sub forma a doua randuri de-a lungul lateralelor abdomenului, de-o
parte si de alta a liniei mediane a acestuia, de la nivel inghinal pana la nivelul toracelui.

Ovarul. Glanda feminina este un organ pereche situat , de o parte si de alta a uterului . are forma
ovoid- tutită marimea si aspectul unei piersici

Ovarele, stang si drept, sunt localizate chiar in preajma rinichilor. Ovarele sunt legate de uter prin
intermediul unor canale mici, numite oviducte.

Ovarele reprezinta organele de reproductie esentiale si sunt situate în portiunea terminala a

oviductelor, pe planseul cavitatii pelvine. La vaca si bivolita ovarele au forma ovala cu o lungime de   
3-5 cm, o latime de 2 cm si o greutate de 14-20 g; ovarul drept este, în majoritatea cazurilor, mai
mare decât cel stâng. La palpare prezinta o consistenta densa-elastica cu suprafata neregulata
datorita prezentei foliculilor ovarieni si a corpilor galbeni în diferite faze de evolutie. Ele au rol în
producerea ovulelor si a hormonilor sexuali feminini: hormonii estrogeni si progesteronul. Ovarele
sunt suspendate de partea superioara a abdomenului prin intremediul unui ligament larg denumit
ligamentul suspensor.

La exterior ovarul prezintă o membrană conjunctivă – albugineea - acoperită cu un epiteliu

germinativ care generează foliculi ovarieni .

Ca structura ovarul prezinta, dinspre exterior spre interior, urmatoarele parti componente:

 - epiteliul de învelis, format dintr-un singur rând de celule cubice sau cilindrice;

 - albugineea, reprezentata printr-un strat foarte subtire de tesut conjunctiv;

  - zona corticala compusa din parenchimul ovarian si din stroma alcatuita din tesut conjunctiv;

 - zona medulara, foarte vascularizata, este formata din tesut conjunctiv si rare fibre
musculare netede.

În parenchimul ovarian se dezvolta doua feluri de foliculi ovarieni:

- evolutivi sau gametogeni din care, prin procese de dezvoltare si diferentiere, vor lua nastere
ovulele;

- involutivi sau atrezici, rezultati în urma degradarii sau distrugerii ovocitelor.

Foliculii primordiali sunt formatiuni mici sferice .Fiecare are în centru ovociclul de ordinul –I iar în
jurul , un rînd de celule foliculare înalte .
Foliculiisecundari se formează dupa pubertate , prin transformarea foliculilor primari . Ei sunt foliculi
plini mai mari deciît cei primari. Pe parcursul perioadei de evolutie, foliculii ovarieni trec prin stadiile
de foliculi primari, secundari si maturi .

Foliculii primari (primordiali) prezinta un corp mic, sferic, numit ovocit, înconjurat de un strat de
celule foliculare, limitat la exterior de o membrana subtire numita teaca foliculara.

Numarul foliculilor primari variaza în functie de vârsta femelei: la nastere în ovarul unei vitele se
gasesc cca 80.000 de foliculi primari, la 3 luni 70.000 - 75.000, iar la vârsta de 10 ani 2.500.

Foliculii secundari sau în crestere, reprezinta cel de-al doilea stadiu al evolutiei foliculare si ei sunt
alcatuiti dintr-o membrana periferica vitroasa sub care se gasesc mai multe straturi de celule
foliculare.

În centrul foliculului în crestere se gaseste ovulul, ceva mai mare în volum, înconjurat, în majoritatea
cazurilor, de o materie amorfa - numita membrana pelucida. Celulele foliculare care înconjoara
ovulul sunt dispuse în forma de coroana numita coroana radiata

Concomitent cu cresterea foliculului începe sa apara si lichidul folicular secretat de celulele foliculare.
Lichidul folicular, putin vâscos si transparent, creste cantitativ atunci când foliculul ajunge la
maturitate si contine o mare cantitate de hormoni estrogeni.

Foliculii maturi (de Graaf) au o forma sferica si dimensiuni variabile în functie de specie (la vaca
diametrul lor este de 12-15 mm).

Evolutia ovulelor este conditionata atât de factori externi cât si de cei interni.

Ovulatia este fenomenul de dehiscenta a foliculului de Graaf si de expulzare a ovocitului din folicul.
La vaca ovulatia se produce spontan, la sfârsitul caldurilor, iar ovulul îsi pastreaza capacitatea
fecundanta cca 6-8 ore.

Dupa dehiscenta, cavitatea foliculului se umple cu o substanta albuminoasa care se coaguleaza sub
forma unui cheag în locul caruia se va dezvolta ulterior corpul galben.

În evolutia sa corpul galben trece prin trei stadii: corp galben de calduri, corp galben gestativ si corp
galben persistent. Când ovulatia nu este urmata de fecundatie, corpul galben are o evolutie scurta si
se numeste periodic sau de calduri.

Daca se produce fecundatia urmata de gestatie se numeste corp galben de gestatie si persista în ovar
pe toata perioada de gestatie.
Cea de a treia forma de corp galben, corpul galben persistent, este o formatiune anormala si poate sa
apara atunci când nu s-a instalat gestatia; el persista, împiedicând manifestarea ciclului sexual.

Uterul este un organ genital cavitar nepereche situat în pelvis , între vezică urinară şi (anterior)şi rect
(posterior )

Uterul prezinta urmatoarele segmente anatomice: cervixul, corpul uterin si coarnele uterine

Principala functie a uterului este cea de reproductie. El serveste drept loc de implantare a ovulului
fecundat si de crestere si dezvoltare a fetusului. Uterul adaposteste fetusul pana cand acesta este
gata sa fie nascut.

Uterul are formă de pară cu vîrful în jos spre vagin şi este alcătuit din trei portiuni : fundul , capul şi
colul( plasat inferior , spre vagin) ; intre corp şi cal se află o porţiune îngustă numit ism .

Uterul se termina la nivelul cervixului, formatiune care separa uterul de vagin.

Cervixul este format din tesut conjunctiv si muscular care formeaza un sfincter ferm asemanator unui
tub. Este de forma cilindrica cu o lungime de 6-10 cm si un diametru de    3-6 cm.

În timpul caldurilor (estru) canalul cervical este mai dilatat si permite scurgerea mucusului specific.

Cervixul este in general inchis pentru a preveni aparitia infectiilor. In timpul fecundarii si nasterii
(fatarii), sfincterul cervixului este relaxat sau deschis.

În partea anterioara cervixul prezinta asa numita "floare involta" o formatiune alcatuita din cute ale
mucoasei cervicale, dispuse pe 2-3 rânduri, cu un numar mare de pliuri rare care asigura închiderea
ermetica a canalului cervical, cu exceptia perioadei de estru si în timpul actului fatarii

Colul se continuă în partea inferioară cu vaginul.

Uterul se extinde din regiunea situata in spatele ovarelor, pana in portiunea posterioara a
abdomenului, chiar inaintea pelvisului.

Corpul uterin situat între cervix si coarnele uterine, are o forma cilindrica si o lungime de 7-8 cm.

Principalele functii ale corpului uterin sunt: faciliteaza deplasarea rapida a supermatozoizilor dupa
însamântare, protejeaza zona de implantare (nidatie) a zigotului (ovulului fecundat) si asigura
substantele nutritive pentru embrion si fetus.

Coarnele uterine, sunt dispuse în continuarea corpului uterin si au o forma cilindrica, cu o lungime de
30-35 cm (în functie de vârsta femelei si numarul de gestatii) si un diametru de 3-5 cm.

Coarnele uterine sunt suspendate de plafonul cavitati abdominale si pelvine prin intermediul
ligamentelor largi. Ele au rolul de a asigura hranirea ovulului fecundat pâna la 35-40 de zile de la
instalarea gestatiei.

Oviductele, de forma tubulara, sunt situate în continuarea coarnelor uterine si au o lungime de 20

cm.

Oviductele sunt mici canale care se extind de la nivelul ovarelor pana la la nivelul coarnelor uterine.
Extremitatea oviductului din apropierea ovarului de forma unei palnii, infundibulul, prinde oul
(ovulul) atunci cand acesta este eliberat de ovar.

Mucoasa oviductelor este prevazuta cu numerosi " cili " (formatiuni asemanatoare firelor de par)
care asigura ascensiunea spermatozoizilor spre zona de întâlnire cu ovulul.
Peretii uterului sunt captusiti cu o mucoasa glandulara si bine vascularizata si includ in structura lor
musculatura neteda. Substratul muscular al uterului este denumit miometru; stratul intern
(mucoasa) este denumita endometru.

Vaginul este un organ genital nepereche , de formă cilindrică ; în partea superioară el se continuă cu
colul uterin iar în cea inferioară se continuă până la vulvă.

Trompa uterină este o cale genitală pereche , situată intre uter şi ovar lunga de 10 –12 cm . Fiecare
trompă uterină are patru portiuni

Vaginul este situat înapoia vestibulului vaginal si face jonctiunea cu cervixul. Este de forma cilindrica,
mai dilatata în jurul "florii involte" si are o lungime de aprox. 20 cm, în functie de vârsta femelei si
numarul de gestatii. Peretele vaginului este rezistent, elastic si formeaza numeroase falduri
longitudinale .

Vaginul traverseaza prin pelvis pentru a intalni vulva, orificiul extern al tractului genital.

Vaginul este format din două porţiuni : canalul vaginal ( spre colul uterin) şi canalul vaginal

Vaginul asigura un pasaj din afara organismului spre uter. In timpul imperecherii, sperma este
depozitata de catre mascul in vagin.

Vaginul asigura un coridor protector pentru fetusi in tranzitul lor dinspre uter spre exteriorul
organismului si in acelasi timp protejeaza deschiderea uretrei (meatul urinar), locul pe unde urina
paraseste organismul.

Atat lungimea, cat si diametrul acestuia cresc considerabil in timpul gestatiei si fatarii. Peretii vaginali
sunt alcatuiti dintr-un strat intern mucos, un strat mijlociu format din musculatura neteda si un strat
extern de tesut conjunctiv. Mucoasa vaginala prezinta numeroase falduri, care-i confera posibilitatea
de a se extinde si intinde mai mult.

Vaginul, uterul si oviductele formeaza caile genitale interne care au rol în actul fecundatiei, nidatiei,
dezvoltarii fetusului pe parcursul gestatiei, precum si expulzarii acestuia în timpul parturitiei.

Organele genitale externe

Vulva protejeaza deschiderea vaginului si ofera repere externe pentru identificarea animalului
respectiv ca individ de sex femel.

Vulva reprezinta segmentul extern al aparatului genital si prezinta urmatoarele parti anatomice:
doua labii (buze) si doua comisuri ; una superioara de forma rotunjita si una inferioara mai ascutita si
prevazuta cu un fascicol subtire de fire de par. În interior, în unghiul dintre labiile vulvei se gaseste
clitorisul.

Cunoscute sub denumirea de vulvă , aceasta cuprinde formaţiunile labiale.

Formaţiunile labiale sunt două perechi de cute tegumentare ( labiile mari şi mici ) dce delimitează
canalul vestibular al vaginului .

Vestibulul vaginal este situat între vulva si vagin si este separat de acesta printr-un pliu circular la
nivelul meatului urinar care apare pe planseul vulvei la câtiva centimetri înaintea clitorisului.

Meatul urinar este zona de deschidere a uretrei pentru eliminarea urinei din vezica urinara. Înapoia
acestei zone se gaseste un pliu înfundat ( diverticulul suburetral) care poate induce în eroare
operatorul însamântator în dirijarea pipetei sau pistoletului catre cervix
Vulva, clitorisul si vestibulul vaginal formeaza organele genitale externe si sunt segmente comune
aparatului reproducator si urinar cu rol în actul copulatiei (împerecherii), parturitiei (fatarii) si
eliminarii urinei.

Glandele mamare sunt formate din tesut conjunctiv ce confera suport si structura, vase sangvine si
limfatice si tesut glandular

Glandele mamare contin niste glande mici saciforme, care secreta si depoziteaza laptele. In cele din
urma, laptele traverseaza un sistem canalicular, pentru a se evacua pe la nivelul mamelonului.

Functia glandelor mamare este de a produce lapte pentru progenituri.

Care sunt functiile tractului reproducator

Ovarele contin oua (ovule) care asteapta sa fie fecundate. Ovarele produc de asemenea si hormonii
femeli, estrogen si progesteron

Ovarul îndeplineşte două funcţii principale:

- endocrină şi ovogenetică independente şi controlate de axul hipotalomo- hipofiză gomatic .

Funcţia ovogeneză a ovarului constă în formarea , maturizare şi expulzarea ovocitului de ordin II ( în

ovulaţie , care se va forma în trompa uterină gametul feminin denumit ovul . Ovulele sunt eliberate
din niste structuri mici saciforme denumite foliculi in timpul procesului de ovulatie si trec prin
trompele uterine (oviduct) in uter.

Funcţia endocrină a ovarului

Funcţia endocrină constă în secreţia de hormoni sexuali feminini – extrageni şi proguteran –de catre
foliculul ovarian matur şi corpul galben rezultat din această după ovulaţie .

Fecundatia

Fecundatia este procesul esential în fiziologia reproductiei si consta din unirea celor doua celule
sexuale - ovulul si spermatozoidul pentru a da nastere unei celule noi, numita ou sau zigot.

Eliminarea ovulului de catre ovar si captarea acestuia în pavilionul trompei uterine, coborârea catre
treimea superioara a oviductului la locul de întâlnire cu spermatozoizii

Celulele sexuale, ovulul si spermatozoidul, au o durata de viata limitata în afara ovarului si respectiv a
testiculului; ovulul are o viabilitate de 5-6 ore, iar spermatozoidul de 1-2 zile.

Acest lucru impune ca spermatozoizii cu capacitate fecundanta maxima sa ajunga în oviduct

concomitent cu eliberarea ovulului din foliculul ovarian.

Procesele fiziologice complexe care au loc în cadrul mecanismului fecundatiei la mamifere, se

desfasoara în patru etape si anume

 prima etapa, caracterizata prin " asaltarea " ovulului de catre spermatozoizi în treimea
superioara a oviductului si eliberarea acestuia de celulele foliculare care formeaza coroana
radiata. Aceasta etapa se caracterizeaza prin participarea unui numar mare de spermatozoizi
nefiind selectiva, deci pot participa si spermatozoizi de la alte specii;

 - etapa a II-a consta în patrunderea spermatozoizilor prin membrana pelucida pâna la spatiul
perivitelin. Aceasta etapa este selectiva, deci numai spermatozoizii aceleeasi specii pot
 penetra membrana pelucida. Patrunderea prin membrana pelucida se poate realiza de un
numar redus de spermatozoizi, cei mai vigurosi si prin orice punct;

 etapa a III-a a fecundatiei consta în traversarea membranei viteline de catre spermatozoidul

fecundant. Este o etapa deosebit de selectiva, spermatozoidul fecundant fiind si cel mai
viguros;

 etapa a IV-a a fecundatiei consta în asimilarea reciproca a nucleilor celor doua celule sexuale,
numite în acest stadiu pronucleu femel si respectiv pronucleu mascul . Fuzionarea
pronucleilor se numeste amfimixie.

Dupa realizarea acestui fenomen, pronucleii celor doua celule sexuale îsi înceteaza existenta,
luând nastere o noua celula, oul sau zigotul. Durata totala a fecundatiei nu depaseste, de regula,
12-16 ore, cea mai mare parte din timp fiind afectata proceselor din ultima etapa. Realizarea în
conditii normale a fecundatiei este conditionata de o serie de factori favorizanti, printre care
calitatea ovulului si a spermatozoidului joaca rolul essential.

Ovulul trebuie sa îndeplineasca în principal urmatoarele conditii: sa migreze în treimea

superioara a oviductului în timp de cca 6-8 ore si sa fie fecundabil, adica în stadiul în care
modificarile morfo-fiziologice îl fac apt pentru fecundare. Spermatozoidul trebuie sa aiba
mobilitate si capacitate fecundanta maxime.

Gestatie

Totalitate a fenomenelor care se desfasoara intre fecundatie si nastere, in timpul carora

embrionul: apoi fatul, se dezvolta in uterul matern.

În timpul gestatiei, organismul matern asigura procesele nutritive, respiratorii si de excretie ale
fatului, absolut necesare cresterii si dezvoltarii lui în perioada intrauterine

În aceasta perioada este necesara adaptarea organismului femelei, mai ales în a doua parte a
gestatiei, când datorita cresterii fatului acesta este solicitat din ce în ce mai mult. Instalarea unui
echilibru fiziologic între cele doua organisme constituie premiza desfasurarii normale a gestatiei,
de la fecundare pâna la parturitie.

În timpul vietii intrauterine, pe parcursul evolutiei sale, produsul de conceptie trece prin trei
etape sau stadii: stadiul de ou sau zigot, stadiul de embrion si stadiul de fat.

Stadiul de ou sau zigot începe din momentul formarii oului sau zigotului si dureaza pâna la nidatie
(fixarea zigotului pe mucoasa uterina). În acest stadiu, zigotul trece prin fazele de morula, blastula si
gastrula.

Dezvoltarea produsului de conceptie este influentata în mare masura de factorii genetici si factorii
legati de mediul uterin.

Insuficienta pregatire a endometrului, procesele inflamatorii si supurative, contractiile uterine

exagerate, sunt factori care influenteaza negativ stadiile de dezvoltare ale zigotului si procesul de
nidatie, determinând întreruperea gestatiei în faza incipienta. La vaca stadiul de zigot dureaza 8-13
zile.

Stadiul de embrion cuprinde perioada de la nidatie pâna la aparitia circulatiei placentare. Procesele
cele mai importante care au loc în acest interval de timp sunt nidatia si organogeneza .
Nidatia este procesul prin care gastrula se fixeaza în endometru, unde produsul de conceptie ramâne
ancorat pâna la parturitie.

Organogeneza reprezinta procesul de formare a tesuturilor, organelor si aparatelor noului organism,

precum si a anexelor fetale. Are o durata de câteva saptamâni.

Stadiul fetal, este perioada de dezvoltare ca fetus si reprezinta mai bine din 2/3 din dezvoltarea intra-
uterina. În acest stadiu au loc intense procese de crestere a aparatelor si sistemelor.

De asemenea, în acest stadiu se desavârseste conturarea corpului fetal, se formeaza anexele fetale si
se stabileste circulatia placentara, care functioneaza pâna la sfârsitul gestatiei. La vaca, în majoritatea
cazurilor, fatul este asezat în cornul uterin drept în decubit lateral, cu membrele adunate, capul fixat
pe stern si orientat, de regula, catre cervix.

Durata gestatiei este în medie de 285 zile (278-293) la vaca si de 315 zile (300-320) la bivolita

Durata gestatiei poate fi influentata de o serie de factori; cum sunt:

- vârsta mamei. Primiparele (femelele la prima fatare) si femelele în vârsta au o durata a gestatiei mai
lunga;

- sexul produsilor. Gestatia cu produsi de sex mascul este mai lunga decât cea cu produsi de sex femel

- numarul produsilor . Gestatia este mai scurta cu 2-3 zile în cazul fatarilor gemelare;

- alimentatia si starea de întretinere . Femelele hranite si îngrijite în mod corespunzator au o durata a

gestatiei mai scurta

- climatul. În regiunile cu climat tropical gestatia este mai scurta decât la femelele crescute în regiuni
cu climat mai rece.

Ciclul sexual (caldurile) si semnele caldurilor

Stadiile ciclului sexual se pot caracteriza astfel:

- stadiul de proestru cu o durata medie de 3 zile (4-7 zile), se caracterizeaza prin cresterea si
dezvoltarea foliculului ovarian. Este perioada premergatoare estrului si se caracterizeaza prin
congestia si hiperemia (înrosirea) treptata a mucoaselor segmentelor aparatului genital;

- stadiul de estru sau perioada propriu-zisa de calduri are o durata medie de 18 ore, cu variatii între
24-36 de ore. În acest stadiu vocile au, sub influenta hormonilor estrogeni care ating pragul maxim,
un comportament sexual caracteristic, manifestat prin stari de agitatie, reducerea poftei de mâncare
si a productiei de lapte, urinari dese si în cantitati mici, salturi pe alte animale, pozitie campata etc.

Ovulatia se produce la cateva ore dupa încetarea manifestarii caldurilor, deci la începutul stadiul de
metestru.

- stadiul de metestru sau perioada de regresie, are o durata medie de 6 zile, cu variatii între 5 si 7 zile.
În aceasta perioada are loc ovulatia si formarea corpului galben, iar pe plan comportamental se
constata disparitia starii de neliniste si a celorlalte semne caracteristice caldurilor, revenirea poftei de
mâncare si a productiei de lapte;

- stadiul de diestru sau de liniste, se caracterizeaza prin regresia corpului galben si prin începutul
dezvoltarii unui nou folicul. Prezinta o durata cu o variabilitate destul de mare între 6 si 14 zile. În
acest stadiu, la un examen transrectal, se poate palpa pe ovar un corp galben proeminent, de
consistenta moale si un uter rigid care se contracta usor.

Aparatul reproducător masculin

Este constituit din :

testicule, căi spermatice care conduc lichidul spermal , ce conţine spermatozoizi , de la locul de
producere spre cel de eliminare ; glandele-anexe , reprezentată prin prostată şi vezicule seminale ;
organul genital extern , penisul .

Testiculul. Conadă masculină –pereche , testiculul se dezvoltă la început în regiunea lombară a

cavităţii abdominale în scrot cu 1-2 luni înainte de naştere
forma ovală

Functile testiculului
Testiculul indeplineste doua funcţii , si anume : spermatogeneză şi secretie de hormoni androgeni.

Spermatogeneza consta in multiplicarea spermatogonilor şi trnsformarea lor succesiva în spermocite

şi somatide , care fara diviziune , se transformă în spermatozoizi – gameţi masculuni mobili.

Glande anexe sunt prezente de prostata ( cea mai importanta glanda anexa, si de vezicule seminale
(glande acesorii) .

Prostata este o glanda anexa exocrina nepereche , situata sub vezica urinara

Organul genital extern este reprezentat de penis . El indeplineste doua funcţii : genitală , de acuplare
si ejaculare , şi de eliminare a urinei prin uretră peniană ce il străbate.