Acvacultura este o ramură a agriculturii ce are ca scop creșterea de animale și plante acvatice în

vederea comercializării

Acvacultura cuprinde mai multe subramuri:

piscicultura (creșterea peștilor),

conchilicultura (creșterea scoicilor); cele mai cunoscute sunt:

– ostreicultura(creșterea stridiilor),

– perlicultura (creșterea stridiilor perlifere),

– miticultura (creșterea midiilor),

creșterea crustaceelor (creveți, crabi, raci),

algocultura (creșterea algelor).

Metode de producție

Există de asemenea numeroase metode de producție utilizate în acvacultură: intensivă, extensivă, în

mediu natural sau în bazine, în apă dulce sau apă sărată (maricultură), în sisteme de curgere continuă
sau de recirculare, tradițională sau modernă, clasică sau organică, în spații închise sau în spații
deschise, etc

Piscicultura este o ramură a acvaculturii, care se ocupă cu creșterea, reproducerea și îmbunătățirea

calitativă și cantitativă a populațiilor piscicole în apele naturale și în cele amenajate, dar și cu selecția,
furajarea, fluctuația populațiilor piscicole, exploatarea și reglementarea pescuitului, paza, importul
de icre embrionate, lapți conservați sau pești

În anul 2014, în România, necesarul de pește este susținut în proporție de 87% din importuri și numai
13% din producție internă.

SPECII DE PESTI

Babusca

Denumire stiintifica: Rutilus Rutilus Carpathorossicus

Denumire comuna: Babusca, Ocheana, Taranca, Balos

Raspandire: babusca, sora buna cu rosioara, este un peste larg raspandit in bazinul dunarean
aflandu-se la noi in toate baltile si helesteiele.

Descriere:

lungimea ei ajunge, de regula 20-25 cm, foarte rar 35 cm, iar ca greutate 80 - 200 g si respectiv 500
g.
Se deosebeste de rosioara prin lipsa carenei si, mai ales, datorita inotatoarei dorsale aproape in
acelasi plan cu inotatoarele ventrale.

Comportament:
In apele in care traieste, babusca prefera fundurile mai nisipoase, si ierneaza masata in carduri in
gropile mai adanci.
Gastronomie: Babusca are o carne calitativ scazuta.

Se folosesc cam aceleasi momeli ca si pentru crap, dar in special viermisori.

Dimensiunea legala de pescuit este de 12 cm.

Biban

Denumire stiintifica: Perca fluvialitis

Raspandire:

foarte raspandit este intalnit in apele dulci si salmastre, in cele curgatoare pana in zona mrenei, dar
mai ales in apele statatoare, unde nu trebuie sa infrunte curentul.

Descriere:
Are corpul indesat, arcuit, mai inalt spre cap si mult mai gatuit spre coada, capul aproape conic cu
botul scurt si gura terminala captusita cu dinti si ochi mari. Aripioara dorsala, formata numai din radii
tari tepoase. Are corpul acoperit cu solzi mici, zimtati, adanc infipti.

Colorat pe spate cenusiu - verzuie cu reflexe metalice; laturile verzui cu reflexe aramii, burta
plumburie albicioasa si cateodata galbena - palid. Pe laturile corpului se disting bine 5 - 9 dungi
verticale de culoare inchisa. Prima inotatoare dorsala , la terminare are 2 - 3 pete inchise. In apele
noastre atinge lungimea medie de 15-30 cm si 100-350 g greutate.

Comportament:
Isi petrece prima parte a vietii in carduri, sute de bibanasi prezenti pretutindeni, ziua spre suprafata,
noaptea spre fund, dar nu prea la adanc. Cand a atins o palma, rar cardul numara 20 de exemplare.
matur, devine solitar.

Nu face niciodata migratii, aciuindu-se langa tot ce este vertical sau in panta abrupta, in cotloanele
din maluri, pe langa cocioace, printre radacini, in ochiurile din mijlocul stufariilor, sub pasarele sau
debarcadere, la orice confluente, oriunde se gaseste pestele marunt.
Se hraneste cu crustacei, moluste, larve de insecte si, in special, pesti de talie marunta ( plevusca),
icrele pestilor si chiar semeni de ai lui

Se reproduce, cand a implinit 3 ani, pe la mijlocul lui martie ( daca apa are 10 - 12 grade ) si pana in
aprilie. Icrele sunt depuse numai dimineata, la apa mica, cu vegetatie multa, fie sub forma de siraguri
de margele marunte lungi de 1-2 m si late de 2-3 cm imbracate intr-un tesut gelatinos, fie sub forma
unor ghemuri stranse bine, pe care le asaza aproape de maluri, pe pietre, pe bucati de lemn ratacite
etc.

Spre iarna, cardurile numeroase de bibani se retrag catre fundul apei, se hranesc putin sau deloc si in
primavara revin la aceleasi obiceiuri.
Caras

Dimensiuni:

Carasul este un peste de talie medie ajungind , in mod exceptional, pina la 3.5 kg.Produce hibrizi cu
crapul si platica,acesta fiind motivul pentru care cateodata nu stim exact ce peste e ;parca ar fi caras
si parca n-ar fi.

Hranire:

Modul de hranire este similar cu cel al crapului, hranindu-se atat cu vegetale cat si cu larve, insecte.
Nada preferata a carasului este pe baza de cereale macinate in amestec cu arome iar ca momeli
mentionam viermusii de carne, ramele, miez de paine, mamaliga etc.

Locuri preferate:

De regula carasul prefera zonele maloase sau nisipoase hranindu-se pe fundul apei.Asta in mod
obisnuit . Cateodata mananca deasupra fundului la 20-40cm asa ca daca nu aveti rezultate pe fund e
bine sa schimbati pasul. In mod obisnuit incepe sa traga mai devreme prin balti (se incalzeste apa mai
repede) si abia mai tarziu trage si pe Dunare.

Pescuit:

Monturile folosite sunt de o larga diversitate si fiecare o va folosi pe cea care o considera mai
prinzatoare. S-ar parea ca e bine ca primavara si toamna sa folositi momeala de natura animala(rame
rosii de balegar,viermusi etc) iar pe perioada verii cel mai bine e sa folositi momeala de natura
vegetala(mamaliga ,boabe de porumb,etc).Oricum e bine ca atunci cand pescuiti caras sa nu va bazati
pe o singura momeala ,pentru ca e un peste cu toane.

Linul

Denumire stiintifica:

Tinca tinca
Denumire populara: lin-de-lac, peste tiganos, linus

Caracteristici principale:
Lungime: 25-40 cm rar ajunge la 70 cm
Greutate: 1 kg rar ajunge la 2-3 kg
Aspect: Corpul lat si indesat. Are gura mica, prevazuta cu mustati scurte. Spatele este negru-verzui
sau verde-oliv, iar burta este verzuie, avand irizatii aurii. Inotatoarele sunt negricioase si carnoase.

Mod de viata:

Se intalneste in apele statatoare mlastinoase. Se hraneste cu larve, melci, scoici si raci. Se pescuieste
din primavara si pana toamna tarziu.

Valoarea gastronomica: Carnea este alba, faramicioasa si dulceaga.

Dimensiunea minima legala: 18 cm.
Pastravul

Denumire stiintifica:

Salmo trutta fario

Denumire populara: pastrav de munte, pastrav, pastrung, pastran, pastru patat, pastruv.

Lungime:

30-35 cm rar ajunge la 40-55 cm.

Greutate: 200-300 rar ajunge la 600-1 kg.
Denumire:
Aspect: Corp gros, avand forma de fus. Solzi mici, care pot fi indepartati cu usurinta. Botul pestelui
reprezinta doar o treime din lungimea corpului. Are dinti puternici si ascutiti. Inotatoare dorsala
adipoasa, lipsita de radii osoase

Musculatura pastravului indigen este dezvoltata, asigurandu-i o mare mobilitate in apele repezi de
munte. Are un colorit care difera in functie de sex si de varsta. La adulti, partea dordala este verde-
oliv sau uneori brun-verzuie. Flancurile sunt galben-verzui, dar uneori, se pot distinge pete
transversale albastre

Mod de viata:

Se intalneste in raurile montane repezi si cu ape reci, bogate in oxigen. Se hraneste cu larvele din
apa, moluste, dar chiar si cu libelule. Se pescuieste in perioada 1 mai-15 septembrie, cu ajutorul unei
singure undite.
 
Valoarea gastronomica: Este considerat ca fiind unul din cei mai gustosi pesti, carnea sa neavand
oase.
Dimensiunea minima legala: 20cm.

Salau

Denumirea latina :

Stizostedion Lucioperca

Descriere :

Salaul se poate recunoaste foarte usor dupa forma specifica a corpului, intrucat poarta pe "spate"
insemnul caracteristic tuturor reprezentantilor percidelor cele doua inotatoare dorsale, despartite
una de alta doar de un mic spatiu. Corpul salaului este lung, aproape cilindric, usor comprimat lateral,
acoperit de solzi mici, aspri (ctenoide), motiv pentru care pestele pare aspru la pipait.

Coloritul salaului este frumos, discret adaptandu-se la culorile predominante din mediul natural in
care traieste. Spatele pestelui este verde-cenusiu, mai rar galben-cenusiu, partile laterale fiind
cenusiu-argintii, cu 8-9 dungi mai intunecate, dispuse transversal.

Dimensiuni :

40-70 cm - lungime maxima ~1m

Greutate : 1 - 4 kg - greutate maxima 10-12 kg
Metode :

Pescuitul cu lingura, voblerul sau twisterul este modalitatea cea mai frumoasa si cea mai sportiva de
prindere a salaului.

Perioada optima : Se pescuieste cu frumoase rezultate in timpul zilei, primavara si toamna, in timp ce
in cursul verii eficienta maxima se poate atinge in orele imediat urmatoare rasaritului de soare sau in
cele premergatoare asfintitului