CARACTERISTICI

Lipitoarea este un vierme inelat ce se

nrudete cu rma. Corpul este alungit, fusiform
prezentand n interior nervii, vasele de snge i
canalul digestiv. Pereii corpului sunt alctuii din
musculatur longitudinal i transversal. Cu ajutorul
ei lipitoarea se poate ondula foarte usor, modificand
lungimea corpului functie de situatie. La ambele
capete ale corpului se afl ventuze bine dezvoltate.
Cu acestea lipitoarea se poate ataa de corpul
victimei, ajutandu-se de ventuza din dreptul capului
pentru a se hrani. De asemenea, datorita
musculaturii si celor doua ventuze, lipitoarea se poate
deplasa.

Majoritatea lipitorilor triesc n ap, deoarece

supravieuiesc numai n locuri umede. Dac stau mult
la loc uscat se deshidrateaz. Multe dintre ele prefer
apele foarte lente sau aproape stttoare

Lipitorile se pot clasifica in mai multe tipuri,

toate fiind folosite cu succes ca momeli pentru
pescuit: lipitoarea edicinala, lipitoare de cal, lipitoare
de piatra, lipitoare verde, etc.

Termenul de lipitoare medicinala este o

denumire generica sub care se regasesc doua specii
larg raspandite in toata tara, cu exceptia zonelor
montane, in mlastini, balti si canale, mai exact:
Hirudo medicinalis si respectiv Hirudo verbana.
Coloratia de baza este ocru-verzuie, cu modelele
variabile pe corp, de culoarea brun si portocaliumurdar. Reprezentantii acestor specii sunt
adevaratele lipitori, puietul hranindu-se cu sangele
broastelor, in timp ce adulii il sug pe pe cel al
mamiferelor.

Lipitoarea de cal (Haemopis sanguisuga ) este o

specie de talie mare, atingand 15 cm lungime,
intalnita in ape statatoare. Corpul este colorat verzuiuniform, fara desene. Adesea se fixeaza pe mucoasa
nazala a cailor sau altor mamifere care se adapa. In
unele cazuri ies pe sol si vaneaza rame pe care le
inghit intregi.

Sub denumirea de lipitori verzi se regasesc

doua specii: lipitoarea de caine (Erpobdella
octoculata) este o specie rapitoare, verzuie, de circa 6
cm. Prada este reprezentate de mici nevertebrate moluste sau turbelariate pe care le captureaza in apa
si Glossiphonia complanata, specie dulcicola, de talie
mica (pana in 5 cm), cu corp puternic aplatizat, de
culoare verzui-deschis cu desene homocrome pe
partea dorsala, care se hraneste cu nevertebrate
marunte.

Majoritatea lipitorilor sunt parazite, se hrnesc cu

sngele altor animale. Unele sunt capabile ca la o
singura hrnire, sa preia o cantitate de snge de cinci
ori mai mare de ct propia greutate, din care pot tri
chiar i un an.

Lipitorile ii datoreaz renumele prost,

mediului de hrnire hematofog. In trecut erau foarte
apreciate de medici, deoarece drenarea sngelui cu
lipitori are efect n orice boal.

ALIMENTAIA I MOD DE HRNIRE

Lipitoarea consum vieuitoare cu corpul

moale. Prezint trei lame maxilare semicirculare,
dinate. Cu ajutorul acestora produce rni de forma
literei Y pe pielea victimelor sale. Glandele salivare

elimin o substan ce dilat vasele de sange ale

victimei i mpiedic coagularea sngelui.

REPRODUCEREA

Lipitoarea posed organe masculine i

feminine. n timpul mperecherii unul dintre parteneri
acioneaz ca mascul. Unele specii depun sperma
direct n orificiul genital al partenerei. Altele ataeaz
pungue spermatice de pielea partenerei, iar
materialul germinativ ajunge prin piele la locul de
fecundare.

Ovulele fecundate nu sunt doar depuse n ap.

Sunt ataate ntr-o membran mucoas, iar cnd
prsesc corpul lipitorii, pe la nivelul capului, aceast
membran se nchide i devine un aa-numit-cocon ce
ofer protecie. Unele specii i ataeaz coconii de
pietrele din ap sau i ngroap n solul umed. Durata
dezvoltrii este de 4-10 sptmni.

RECOLTARE SI PASTRARE

Lipitoarea medicinala se recolteaza cu usurinta

din balti si canale, prin introducerea in apa a unui
borcan in care se introduc capete si organe de peste
proaspat.

In cazul lipitorii de cal, capturarea ei este mai

dificila intrucat reprezentantii acestei specii sunt mai
solitari comparativ cu lipitoarea medicinala. Totusi
pot fi adunate cantitati suficiente daca se cerceteaza
ascunzisurile situate la limita dintre apa si uscat in
imediata vecinatate a raurilor si apelor statoare, sau
zonele cu apa mica din apropierea malului. In cantitati
mai mari se regasesc in apele slab
curbatoare/statoare in zonele de adapare ale
animalelor domestice. Lipitorile verzi pot fi colectate
din zona micilor paraie din zona de deal si munte sau
din zonele cu prundis ale raurilor, de sub pietre si de
pe vegetatia submersa din apropierea malului. Daca
lipitorile medicinale se pastreaza cu usurinta in
recipiente umplute cu apa, pentru lipitorile de cal
este suficient un substrat format dintr-un amestec de
25% pamant, 50% apa statuta si 25% resturi vegetale
in descompunere. In cazul lipitorilor verzi ideala este
pastrarea lor intr-un strat de apa de 4-5 cm adancime,
in care se introduc plante subacvatice si pietris.

UTILIZAREA LIPITORILOR IN PESCUIT

Lipitorile medicinale sunt moi si dificil de

intepat astfel incat sunt utilizate mai rar ca momeala,
in schimb lipitorile de cal si cele verzi sunt rigide,
foarte rezistente la intepare si foarte vioaie in apa,
fiind momeli mult cautate de pescarii riverani marilor
rauri. Indiferent de tipul de lipitoare utilizat, este
necesara taierea ventuzelor, lucru care asigura
evitarea fixarii lipitorilor de pietre, plante si alte

obstacole submerse. Mai mult sangele scurs

reprezinta un semnal olfactiv care incita pestii aflati
in preajma. Suplimentar, pentru a maximiza acest
efect unii pescari cresteaza corpul lipitorii cu ajutorul
unei lame.

Exista mai multe variante de intepare a lipitorii,

fiecare pescar de somn si clean, avand micile lui
secrete. Astfel in pescuitul la somn, lipitoare de cal se
inteapa o singura data dintr-o parte in alta, prin
mijlocul corpului, astfel incat varful acului sa ramana
liber . Daca se utilizeaza un buchet de lipitori este
recomandabila folosirea carligelor triple. In pescuitul
la clean, mreana si pastrav lipitoarea se fixeaza fie in
mod similar cu cazul somnului fie dupa prima
strapungere a corpului acesteia, se roteste putin
carligul spre extremitatea mai subtire si se trece a
doua oara carligul prin lipitoare, astfel incat varful
acului sa ramana liber. De asemenea lipitoarea poate
fi crestata la un capat si intoarsa pe dos, cu ajutorul
unui bat sau cau crosete de dimensiune mai mare, iar
apoi trasa pe carlig astfel incat sa nu ramana nici un
capat liber. In mod similar unii pescari trag lipitoarea
pe carlig fara sa o mai intoarca pe dos. Lipitoarea
intoarsa s-a dovedit o buna momeala pentru somn si
in numite zone pentru crapul salbatic, altminteri o
specie foarte capricioasa in ceea ce priveste
preferintele culinare, iar cu bucati de lipitoare se
pescuieste cu succes la crap, somn, clean, biban si
mreana mare.Aceasta momeala are cea mai mare
atractivitate vara, intrucat ca urmare a faptului ca
buna parte a adultilor mor dupa depunerea coconilor,
numarul lor este in declin si toamna tarziu cand

datorita racirii apei ele se retrag in locuri ferite in

vederea hibernarii, astfel incat sunt mult mai greu de
gasit.