Cu siguranta aveti multe intrebari referitoare la pesti, din punct de vedere bio logic.

In cele ce urmeaza am sa incerc sa va ofer aceste raspunsuri, fara a intr a in prea multe amanunte, si a va crea impresia ca suntem la ora de biologie. Forma pestilor variaza de la o specie la alta, in functie de modul de viata (cal canul traieste pe fundul marilor, fiind turtit dorsoventral), modul de hranire ( stiuca are capul turtit in forma de bot de rata pentru miscari bruste dupa prada ) sau de mecanismele de aparare fata de pestii pradatori (pesti balon). Nu are s ens sa trecem in revista toate posibilitatile de forme pe care le puteti intalni in acvaristica, asta datorita faptului ca in general ne vom intalni cu forme st andard (mai mult sau mai putin fuziformi). Corpul pestelui este acoperit cu un tegument (echivalentul pielii la om), alcatu it din doua straturi de celule, epiderma si derma, care au rol de aparare. Epide rma este stratul superior si este compusa din mai multe tipuri de celule, insa c ele mai importante pentru noi (si acvaristi in general) sunt celulele glandurale care produc mucusul (substanta proteica, transparenta in conditii normale, cand pestele este sanatos). Tot de epiderma tin si glandele veninoase, organele lumi noase sau eruptiile nuptiale (aceste din urma se observa in perioada imperecheri i). Epiderma este cea care este atacata de paraziti, ciuperci sau alte microorga nisme, ea fiind cea care asigura protectia pestilor. Trebuie mentionat faptul ca mucusul, in afara de rolul sau protector, ajuta la inot, reducand rezistenta ap ei intimpul inotului. Cu siguranta v-ati pus intrebarea de unde vine, cum se for meaza acel spectacolul de culori ce este intalnit mai ales la pestii tropicali/s ubtropicali? Coloritul pestilor, ca si solzii de altfel, isi are originea in der ma. Cromatoforii (fascicule de tesut conjuctiv), prin combinare cu pigmentii (ca re pot fi de diferite culori) si sub actiunea sistemului nervos si a mediului, u neori duc la formarea coloritului pestilor. Datorita combinatiilor genetice sau a incrucisarilor necontrolate, se poate ajunge la albinism, lipasa cromatoforilo r. Aceste variatii, in timp au capatat aprecierea acvaristilor, mai ales a celor cu experienta. Dupa cum am spus si mai sus, solzii sunt o formatiune a dermei s i se formeaza in urma depunerilor de saruri calcaroase din corpul pestilor in de rma. Ei au rol protector si se pot prezenta in diferite forme. Marea majoritate a pestilor cu care luam contact in acvaristica fac parte din cl asa pestilor teleostei, adica pesti cu schelet osos. Scheletul este impartit in scheletul craniului, coloana vertebrala, sceletul centurilor si cel al aripioare lor. Scheletul este acoperit cu muschi (carne), care sunt impartiti si ei in tre i categorii: musculatura capului (craniului), musculatura corpului si musculatur a aripioarelor. Inotatoarele pestilor sunt perechi sau neperecchi si coadala: do rsala (aripioara nepereche, cea de pe spate 1), pectorala (aripioare pereche, ), ventrala (pereche 3), anala (nepereche 4) si coadala (nepereche 5). La pestii vivipari (fam. Poecilidae) la masculi aripioara anala este mult micsor ata (forma de spin), iar prima radie (gonopodium) prezinta un canal prin care cu rg spermatozoii, devenid astfel organ copulator. Cu totii stim ca pentru a trai ne trebuie oxigen, insa in cazul pestilor? Si ei tot oxigen respira. Aparatul respirator la pesti este alcatuit din branhii, iar la unele specii de pesti mai exista respiratia intestinala (pulmonara) sau prin labirint. Rolul branhiilor este de a realiza schimbul de gaze, mai precis, peste le aspira apa pe gura care trece prin branhii si este eliminata pe operculi. Bra nhiile sunt cel mai vascularizat organ al pestelui, ele preiau oxigenul solvit d in apa si elimina dioxidul de carbon. Ele sunt situate la nivelul capului, in ca vitatea branhiala si sunt aparate de operculi. Tot la nivelul branhiilor se elim ina si anumite substante, cum ar fi clorura de sodiu, potasiu sau uree, indeplin ind astfel si un rol excretor. Nu intru in amanunte, insa mare atentie, exista p araziti care se localizeaza la nivelul branhiilor, parazitand astfel pestele si omarandu-l in scurt timp. La nivelul tubului digestiv este localizat un organ extrem de important in viata pestilor: vezica inotatoare (bine cunoscuta basica de aer). Ea poate lipsi la u nele specii de pesti si are forme diferite, insa functia ei este mereu aceeasi. Este alcatuita din tesut conjuctiv, fibre musculare si corp rosu, cel din urma f acand schimbul de gaze dintre vezica si sange. Cand vezica se incarca cu gaz (ox

igen, azot, dioxid de carbon, etc.) pestele devine mai usor si urca la suprafata apei, iar cand se goleste devine mai greu si coboara pe fundul ei. Ea mai poate indeplini si alte functii, de la specie la specie, cum ar fi: cutie de rezonant a, iar prin contractia ei pestele emite anumite sunete, zgomote, sau impreuna cu aparatul Weber si labirintul urechii, functioneaza ca un organ senzitiv ajutand la stabilirea adancimii apei. Pestii care traiesc pe fundul apei sau in mediu intunecat (culoare sau turbidita te a apei) au mustati in jurul gurii (cu precadere cei din fam. Wells). Acestea au un rol tactil si senzitiv deoarece permit, completand sau inlocuind ochii, sa detecteze mai usor hrana specifica lor. In numar de doua sau patru, narile sunt situate in fata ochilor. Nu au rol in re spiratie, ci se prelungesc in interiorul capului printr-un sac olfactiv, la nive lul caruia percep si analizeaza mirosurile. Gustul si mirosul sunt simturile cel e mai dezvoltate ale pestilor. Linia laterala simetrica de fiecare parte a corpului e mai mult sau mai putin vi zibila, in functie de specie. Ea este constituita dintr-o succesiune de pori apr opiati care comunica cu un canal situat sub piele. Linia laterala, datorita cel ulelor sale speciale, detecteaza si analizeaza vibratiile apei si transmite aces te informatii creierului: pestele este avertizat prin acest mijloc de apropierea unui dusman, a unei prazi sau de apropierea acvariofilului. Importanta liniei la terale este manifestata la pestele tera orb (Anoptichthys jordani), care nu se l oveste niciodata de un obstacol cu toate ca nu are ochi. Sistemul circulator este alcatuit din inima si vase sanguine: artere si vene. In ima, sub actiunea sistemului nervos simpatic si a nervului vag are contractii ri tmice pompand sangele prin vasele sanguine. Sangele este cel ce asigura transpor tul substantelor nutritive si al oxigenului, si tot el este cel ce transporta su bstantele toxice. Vasele sanguine care pornesc de la inima spre periferia corpul ui se numesc artere, iar venele dinspre periferie spre inima se numesc vene. Ini ma este alcatuita din doua camere, un ventricul (se varsa sangele venos) si un a uricul (se varsa sangele arterial) si doua valve aurico-ventriculare. Marimea in imii variaza de la specie la specie si in functie de greutatea pestelui. Pestii sunt animale cu sange rece, teperatura acestuia fiind egala cu temperature apei. Sitemul digestiv este ca un tub sinuos de la gura pana la anus si variaza de la specie la specie. Aparatul digestive are rolul de a prelua, digera, absorbi si e xcreta si este compus din gura, esofag, stomac, intestin subtire, intestine gros si anus. Gura poate fi asezata superior (pestele se hraneste de la suprafata ap ei), terminal (se hraneste si intre ape, la mijloc) sau inferior, in functie de modul de hranire (pe fundul apei). Ea este dotata cu dinti de diferite marimi si forme, in functie de modul de alimentatie. Cavitatea bucala se termina cu un fa ringe scurt, cu rol in respiratie si un esofag scurt, ce se poate dilata. Stomac ul pestelui este o continuare a esofagului (uneori poate lipsi) si are rolul de a digera hrana cu ajutorul fermentilor. Intestinul subtire variaza ca lungime in functie de tipul de hranire, la pestii rapitori este scurt (stomac mare), iar l a pestii pasnicieste lung. Intestinal gros este scurt si se termina cu anusul. P estii au si ei glande endocrine, iar dintre ele enumeram ficatul, pancreasul si splina. Aceste glande in mare au aceleasi functii ca si in cazul celor mai multe vertebrate. Aparatul urogenital este compus din rinichii care sunt lipiti de coloana vertebr ala si organele genitale. Rinichii servesc la eliminarea ureei si a sarurilor in exces din organismul pestelui. De la nivelul rinichilor pornesc doua uretere ce se unesc si formeaza vezica urinara,care poate comunica cu exteriorul separat s au impreuna cu aparatul genital. Aparatul genital este alcatuit la femela din ov are si la masculi din testicule. Testiculele produc spermatozoizi (lapti) si ova rele ovule (icre), iar dimensiunea lor variaza de la specie la specie. La majori tatea pestilor fecundarea icrelor este externa si se numesc pesti ovipari, insa exista si pesti vivipari, la care fecundarea icrelor se realizeaza in cavitatea obdominala cu ajutorul unui organ de copulatie (gonopodiu), fapt pentru care ei nasc pui vii. Exista si specii de pesti care sunt hermafroditi, adica prezinta a tat organe masculine cat si organe feminine de reproductie. O alta ciudatenie ar fi faptul ca la specia Xiphophorus helleri unele female mature, dupa mai multe

reproduceri se transforma in masculi. De asemenea exista specii de pesti, precum carasul de la noi, unde fecundarea icrelor de catre spermatozoizii altor specii de pesti este frecventa, acest process numinduse ginogeneza. Sistemul nervos este impartit in sistem nervos central, format din creier si mad uva spinarii, si sistem nervos periferic, alcatuit din nervii spinali si nervii cranieni si un sistem nervos simpatic. Creierul este localizat in cutia craniana si este alacatuit din cinci lobi, unde lobii olfactivi sunt puternic dezvoltati in comparatie cu ceilalti lobi. Sistemul nervos controleaza activitatea organel or interne ale pestilor si asigura relatiile cu mediul de viata al pestelui.