Turba

Turba este un produs organic format în mlaștini din resturi vegetale. Ea poate fi
folosită în industrie, agricultură, centrale electrice etc. Cel mai des este utilizată ca substrat de
cultură pentru speciile legumicole si floricole, pentru că are o capacitate înaltă de a reține apa,
fiind stratul inferior răsăduri, ferigi etc. Compoziția acestei materii organice conține componente
nu numai de origine vegetală, ci și de origine animală. O cantitate semnificativă de humus se formează
în condiții de umiditate ridicată și conținut scăzut de oxigen și ajunge uneori la 60% din compoziția
structurală totală.  Compoziția chimică a turbei este următoarea:

1. Carbon 50-60%;
2. Hidrogen - 5%;
3. Oxigen - 1-3%;
4. Azot - 3%;
5. Sulf - 1%.
La ora actuala, turba este substratul natural cu cea mai mare extindere  datorita
insusirilor sale fizico-chimice care permit o rasarire rapida si uniforma a plantelor respectiv o
dezvoltarea viguroasa a sistemului radicular. Turba are o capacitate de retinere  pentru apa
de pâna la 10 ori greutatea sa. De asemenea, are o foarte buna capacitate de schimb pentru
baze, putere de tamponare ridicata, o structura stabila si favorabila unui  raport optim  intre
apa si aer.
In prezent, turba nu se mai foloseste neprelucrata, ea fiind supusa unor procese care
includ: macinarea ( cu diferite grade de maruntire), amestecarea mai multor  tipuri de turba,
corectarea pH in functie de destinatie, administrare de substante minerale, obtinerea unor
structuri superiore prin adaugare de perlita sau argila
Exista trei tipuri de turba:
–  oligotrofa (turba inalta, rosie sau blonda) care se caracterizeaza prin pH acid 2,8-4
si continut redus de substante minerale;
–  eutrofa  (turba joasa sau neagra) cu pH neutru sau slab alcalin, cu un continut in
substante minerale mai ridicat;
–  mezotrofa  (turba intermediara) care are un pH natural cuprins intre 4 si 6.
Turbele oligotrofe nu sunt indicate pentru a fi întrebuinţate direct ca îngrăşământ.
Când se folosesc doze mici, nu influenţează asupra recoltei, însă utilizarea de doze mari pe
terenurile cu reacţie acidă poate să ducă la scăderea producţiei.

Turbele eutrofe  pot fi folosite direct ca îngrăşământ, dacă au un grad de

descompunere de cel mult 40-45% şi un pH mai mare de 5,5%. După aerisire, pentru a obţine
acelaşi efect, se întrebuinţează în cantităţi duble faţă de dozele de gunoi de grajd recomandate.
Dintre turbele joase, cele care provin din turbăriile cu anin sau cu rogoz şi trestie sunt cele
mai bune. Turba utilizată ca îngrăşământ îşi manifestă acţiunea şi în anii următori, timp de 2-3
ani.
În România se întâlnesc turbe înalte în bazinul Dornei, zona Lucina-Fundul Moldovei,
Maramureş, în Munţii Sebeşului, în Banat (masivul Semenic), Munţii Apuseni, regiunea Cluj
etc. Aceste turbe au următoarele caracteristici: pH = 3-5, greutate specifică = 0,16-0,25, fără
impurităţi minerale, putere calorică 3.500-4.000 de calorii.
Eficienţa cea mai mare a turbei se obţine atunci când trece prin grajd ca aşternut şi
fermentează împreună cu gunoiul de grajd, urina, mustul de gunoi de grajd sau dejecţiile
umane. Datorită conţinutului ridicat în azot, ea îmbunătăţeşte calitatea gunoiului obţinut.
Acest lucru se mai datorează şi însuşirilor de absorbţie ale turbei, care micşorează pierderea
azotului sub formă amoniacală din urină.