TEHNICI DE DEPOLUARE

- CURS -
Sef de Lucrari dr. ing.: Ovidiu Ranta

SURSE DE POLUARE
Cauzele poluarii:
- utilizarea haotica si necontrolata a resurselor naturale
- acumulari de substante neutilizabile
- aparitia unor substante noi la care ritmul de consum sau de descompunere este
inferior ritmului de productie
- intensa dezvoltare a activitatii economice din industrie, agricultura si transporturi
- cresterea demografica
Emisia maxima admisibila a unui poluant este data de cantitatea de poluant degajata
in mediu la care nu se produce sau nu se aplica diferentele impuse; este nivelul unui
poluant, prag peste care se impun masuri restrictive: inchiderea sau eliminarea surselor de
poluare, retinerea sau distrugerea poluantilor. Limitele maxime sunt stabilite prin norme
nationale si internationale.

Clasificarea surselor de poluare:

- naturale
- antropice
-
Sursele de poluare naturale:
- solul: - particule solide rezultate prin eroziune
- particule organice rezultate din degradarea materiei animale vegetale
- gazele: CO2, H2S, NH3
- plantele: - polen
- spori
- fenomene meteorologice, geologice: - vulcani
- cutremure
- praf cosmic

Surse de poluare antropice:

- industria: - industia extractiva: - eliminarea prafului cu continut ridicat de silicati
din subteran sau halde de steril;
- industria energetica: termica, fonica, electromagnetica si chimica;
- industria siderurgica: elimina: praf, pulberi, oxizi metalici si
nemetalici;
- industria metalurgica: elemente chimice (cadmiu, plumb, nichel);
- industria chimica: gaze si oxizi, monoxizi, praf;
- transporturi: hidrocarburi nearse, oxizi de plumb, etc.;
- activitati menajere;
- agricultura: erbicide, fertilizanti, produse reziduale din zootehnie.

Clasificarea poluantilor:
 a) In functie de starea de agregare:
- gazosi;
- lichizi;
- solizi;
- sonori;
- radioactivi;
b) In functie de natura chimica:
- organici,
- anorganici;
c) In functie de stabilitate:
- solubili
- insolubili

In functie de dimensiune poluantii insolubili se clasifica in:

- particule sedimentare (densitati si dimensiuni ce asigura separarea lor prin
sedimentare intr-un timp scurt)
- particule in suspensie (dimensiuni reduse si nu sedimenteaza natural decat
in perioade mari de timp)
particule dispersate (dimensiuni foarte mici si nu sedimenteaza indiferent de
perioada de timp).

Clasificarea tipurilor de poluare:

NATURALE SURSE ANTROPICE

REUTILIZARE

POLUARE
PREVENIRE
TEHNOLOGII
ECOLOGICE
LOCALIZARE
POLUANTI

RECICLARE
PUNCTIFORMA DIFUZA

TIP

FIZICI CHIMICI BIOLOGICI

 Fig. 1
Clasificarea metodei de separare a poluantilor:

Alegerea metodei, a procedeului sau tehnologiei de depoluare, in scopul curatarii

mediului depinde de mai multi factori:
- starea fizica si natura chimica a poluantului
- debitul materialului de poluat
- forma si marimea granulelor pentru poluantii solizi
- concentratia de poluanti
- tipul mediului care se purifica.
Toate acestea sunt in legatura directa cu factorul economic.

Metode de separare a poluantilor:

1. Fizico-mecanice:
- separare prin sedimentare gravitationala
- separare prin flotatie
- separare prin floculare
- separare centrifugala
- separare electrostatica
- variante combinate
2. Fizico-chimice:
- precipitare
- neutralizare
- oxido-reducere
- absorbtie
- adsorbtie
- clorurare
- desulfurare
- reducerea oxizilor
- purificare catalitica, etc.
3. Biologice – naturale sau artificiale;
In functie de solubilitatea poluantului se intalnesc 2 sisteme:
 Omogene: agentul poluant este solubilizat in mediu
 Eterogene: agentul poluant este insolubil in mediu
Separarea sistemelor omogene gazoase: absorbtie, adsorbtie, filtrare prin membrane
selective.
Separarea sistemelor omogene lichide: precipitare – filtrare; distilare; extractie.
Separarea sistemelor eterogene gaz-lichid; gaz-solid: purificare mecanica – decantare;
sedimentare centrifugala; sadimentare inertiala; sedimentare sonica; separare umeda.
Separarea sistemelor eterogene lichid-lichid: tratare termica; centrifugare; filtrare
electrostatica.
Separarea sistemelor eterogene lichid-solid: decantare statica, centrifugare, etc.

Epurarea apelor uzate

 Indepartarea substantelor in suspensie, coloidale, a microorganismelor sau a solutiilor
din apele uzate in scopul protejariimediului (in Romania STAS - 1481).
Statiile de epurare reprezinta ansamblul de constructii si instalatii in care apele
reziduale sunt colectate si le modifica in asa fel preoprietatiile incat sa indeplineasca
conditiile prescrise de primire in emisar.
Sunt 3 categorii de statii de epurare:
1. Orasanesti – primesc pentru epurare ape uzate menajere, industriale, meteorice,
de drenaj si de suprafata in proportii variabile. Datorita industrializarii masive se
poate considera ca nu mai exista statii de epurare ce trateaza numai ape menajere.
2. Industriale – epureaza ape reziduale din industrie rezultate in urma proceselor
tehnologice.
3. Agricole – epureaza doar apele din agicultura (zootehnie).
Epurarea apelor in comun este avantajoasa din urmatoarele considerente:
 Desfosurarea optima a procesului de epurare datorita unui concept unitar
 Reducerea costurilor de epurare
 Existenta unui singur responsabil pentru epurare, rezulta deci un management
adecvat
Epurarea in comun poate fi impiedicata de existenta unor substante inhibatoare aflate
in apele industriale sau agicole. Pentru indepartarea acestora este necesara statii de
preepurare.
Reducerea costurilor impica:
o posibilitatea de folosire in irigatii a apelor uzate;
o retinerea si reutilizarea unor substante valoroase din apele uzate;
o inlocuirea unor substante greu degradabile pentru simplificarea epurarii
o utilizarea la maxim a autoepurarii a emisarilor

Normative in domeniul epurarii apelor

In majoritatea tarilor se iau masuri pentru limitarea poluarii, iar pentru a exista o
conceptie unitara si eficienta viabila exista o serie de conventii care armonizeaza masurile
la nivel mondial.
In Romania problemelor de mediu li se acorda o importanta tot mai mare datorita
poluarii locale precum si a celor transfrontaliere care a dus la delegrarea unor ecosisteme.
Romania este angajata in programul Uniunii Europene (U. E.) pentru protectia mediului
si are obligatiile ce decurg din conventiile internationale la care este parte. Problematica
de existenta a poluantiilor naturali in efluenti statiilor de epurare mecano-biologice este
reglementata prin normele NTPA – 001; 002 si reprezinta norme tehnice de protectia
apelor.
Pe plan European pentru tarile membre exista Directivele Consiliului Comunitatii
Economice Europene (DCCEE) 271/91, 676/91.
La nivel European mai exista un program de actiune pentru protectia mediului in
Europa.
Toate aceste normative stabilesc conditii restrictive cu privire la evacuarea apelor
in emisar.
NTTPA – 001 – ape uzate de orice natura, menajere, industriale, agrozootehnice,
de mina, sau zacamant evacuate prin sisteme amenajate precum si ape uzate mixte care
au fost sau nu epurate. Sunt prevazute valori maxime admisibile precum si restrictiile de
evacuare a apelor.
NTPA – 002 se refera la calitatea apelor uzate provenite din activitatile sociale si
economice ce urmeaza a fi evacuate in retelele de canalizare sau direct in statiile de
epurare.
Directiva 271 – colectarea, tratarea, si deversarea apelor uzate orasanesti si la
tratarea si descarcarea apelor industriale.
Directiva 676 – vizeaza reducerea poluarii apelor produsa de nitratii din surse
agicole precum si masurile de prevenire in acest domeniu.

Procedee de tratare conventionale de obtinere a apei potabile si industriale

Tratarea apelor din diverse surse de alimentare se realizeaza prin operatii si

procese unitare in scopul realizarii indicatorilor de calitate ceruti de consumator. Fluxul
tehnologic realizeaza partial sau total eliminarea poluantiilor. Fiecare procedeu de tratare
fiind destinat sa modifice unul sau mai multi indicatori.
Procedeul de tratare este specific tipului sursei de alimentare si scopului urmarit.
Clasificarea procedeelor de tratare se poate face in functie de scop.
1. Functie de tipul poluantiilor:
a. Procedee de tratare ce permit retinerea materiilor solide de diferite
dimensiuni si a coloizilor:
I. Retinerea pe gratare si site;
II. Deznisipare;
III. Coagulare-floculare;
IV. Filtrare rapida;
V. Filtrare lenta;
VI. Ultrafiltrare;
VII. Microfiltrare
b. Procedee de tratare ce permit modificarea duritatii:
I. Dedurizare;
II. Schimb ionic;
III. Precipitare chimica
c. Procedee ce permit dezinfectia
I. Clorinare;
II. Ozonizarea;
III. Iradiere cu U. V.
IV. Filtrare lenta
d. Procedee ce permit eliminarea substantelor organice:
I. Absorbtia pe carbuni activi;
II. Coagulare-floculare;
III. Ozonizare;
IV. Filtrare lenta;
V. Ultrafiltrare;
VI. Osmoza inversa;
e. Procedee ce permit retinerea compusilor cu Fe si Mn: - aerare
f. Procedee ce permit eliminarea sarurilor dizolvate:
 I. Electrodializa;
II. Osmoza inversa;
III. Nanofiltrare;
IV. Schimb ionic
V. Distilare
2. functie de eficienta tratarii corelata cu scopul utilizarii
a. procedee de tratare conventionala:
I. sitare;
II. deznisipare;
III. sedimentare;
IV. filtrare;
V. coagulare-floculare;
VI. clorinare;
VII. dedurizare;
b. Procedee de tratare avansata:
I. Absorbtia pe carbuni activi;
II. Ozonizarea;
III. Iradierea cu U. V.
IV. Microfiltrare;
V. 0smoza inversa;
VI. distilare;
VII. electrodializa;

Retinerea pe gratare si site

Operatie mecanica aplicata in scopul retinerii impuritatiilor de dimensiuni mari

din masa apei: resturi vegetale; animale; corpuri plutitoare; materiale solide. Principalul
scop al operatiei este acela de a asigura protectia utiajelor ce urmeaza in schema de
tratare.
Gratarele – sunt situate la punctul de captare a apelor de suprafata si se utilizeaza
in mod curent 2 nivele: de adancime mica si pentru ape de viitura.
Ferestrele gratarelor se pot inchide de la ezterior sau interior cu vane. Gratarele
sunt prevazute cu dispozitive de curatire si sisteme de incalzire pentru evitarea blocarii cu
gheata.
Pentru indepartarea corpurilor corpurilor solide retinute pe gratare se utilizeaza
procedee manuale, mecanice sau hidraulice.

Tabel nr. 1: Eficienta procedeelor de tratare corelata cu indicatorii de calitate (fb. –

foarte buna; b. – buna; s. – slaba; f. – facultativa; o – obligativ;)
1. o – pentru ape de suprafata
2. o - pentru ape de suprafata
3. f - pentru ape de suprafata; o - pentru ape subterane
4. f - pentru ape de suprafata; f - pentru ape subterane
5. o – pentru ape subterane
6. f – pentru ape subterane; f - pentru ape de suprafata;
 7. f - pentru ape subterane; f - pentru ape de suprafata;
8. o – pentru ape subterane; o - pentru ape de suprafata;
9. o - pentru ape de suprafata;
10. o - pentru ape de suprafata;

Indicatori de calitate ce trebuie corelati

Procedeu de
tratare
Culoare Gust/miros Turbiditate Duritate Adezivitate Fe/Mn Microorg. Obs.

Tratare cu
coagulare si b. s. b. b. - - - 1
alti reactivi

Sedimentare b. s. Fb.-b. - - b. - 2

Fitrare
Fb. b. Fb. - - Fb. b. 3
rapida

Filtrare lenta Fb. b. - - -. Fb. b. 4

Aerare - b. Fb. s. Fb. Fb. - 5

Decantare - s. s. Fb. - s. - 6

Absorbtie pe
carbuni Fb. Fb. - - - - Fb. 7
activi

Dezinfectie - Fb. - - - - Fb. 8

Ozonizare b. Fb. - - - - Fb. 9

Ultrafiltrare Fb. b. Fb. - - b. Fb. 10

Constructiv ele pot fii: fixe; mobile si demontabil:

Retinerea pe site se utilizeaza pentru retinerea impuritatiilor solide si flotante de
dimensiuni mai mici. Ele pot fi fixe sau mobile iar curatarea lor se poate face cu jet de
apa; perii; aer comprimat.
Site de tip banda cu dimensiuni ale ochiurilor intr 2-10 mm.
Site rotative cu posibilitatea de alimentare exterioara si interioara 0,5-10 mm
diametru cu o latime de 3 m si diametrul total de 10m.
Micrositele sunt asemanatoare sitelor rotative si sunt utilizate pentru retinerea
solidelor de dimensiuni mici . Au o suprafata de lucru formata dintr-o tesatura fina de otel
inoxidabila care se dispune pe un tambur cu diametrul de pana la 3 m.
Pentru a impiedica
 dezvoltarea algelor si
microorganismelor în această
fază de tratatare se utilizeaza
1 radierea cu U.V. sau spalare cu
3 hipoclorit de sodiu.

. 1- sistem de curatire
2 2- gratar fix
3- camera pentru materialul retinut

Fig. 1 Sita rotativa

Fig. 2 Sita cu alimentare exterioara rotativa Deznisipatoare – aparate mecanice ce

au ca scop retinerea in bazine
special amenajate a nisipului,
pietrisuluisau a particulelor
minerale grele. Ele au dimensiuni
mai mari de 0,2 mm (cele
retinute).
Presedimentarea (deznisiparea)
este utila in perioadele de viitura
cand procentul de particule in
suspensie creste in suspensie creste si in perioadele de topire a zapezilor. Utilajele de
desnisipare pot fi plasate in instalatii independente sau impreuna cu constructia prizei de
apa.
Se recomanda folosirea lor atunci cand curba de sedimentare arata ca intr-un timp
scurt (maxim 3 minute) se depun 25-30% din suspensile aflate in apa.
Fig. 3 Deznisipator orizontal Fig. 4 Deznisipator vertical

Operatii de separare
 Decantarea statica – reprezinta o metoda de separare datorata fortelor
gravitationale. Este posibila atunci cand particulele solide sunt mai grele decat lichidul
suspensiei.
Se utilizeaza pentru separarea mediilor lichid-solid sau gaz-solid. Pentru a putea
asigura un proces de sedimentare corect si complet trebuie indeplinite 2 conditii
constructive: decantorul sa aiba un volum suficient si o suprafata suficienta.
Parametri care influenteaza comportarea particulelor la sedimentare sunt:
densitatea particulelor solide, marimea si forma lor; densitatea si vascozitatea lichidului
in care se afla.
Procesul de sedimentare poate fi abordat tinand cont de 4 regimuri de
sedimentare:
1. decantarea particulelor izolate
2. decantarea particulelor floculate
3. sedimentare globala
4. sedimentare prin comprimarea namolurilor
Acest proces are loc in cazul suspensiilor diluate in care particulele se afla la
distante mari intre ele si nu interactioneaza. Daca o particula sferica sedimenteaza intr-un
lichid, iar curgerea lui in jurul particulei este laminara aceasta cade cu o viteza constanta
data de relatia lui Itahes:
Fig. 5

FV FA
FV
Σ Fi = 0 => G- FV * FA = 0
G = m * g = fs * vs * g = ρs * vs* g
G = g * ρs * (π * d3) / 6
FA = g * ρL * (π * d3) / 6
FV = 3π * d * vp * η

FV = forta de rezistenta vascoasa

FA = forta arhimedica
η = vascozitatea dinamica a fluidului
vs = volumul particulei solide
G vp = viteza particulei
m = masa

Vp = [(ρs - ρL) / 18 * η] * d2 * g  Formula lui Stockes – descrie viteza

procesului de sedimentare
Viteza de deplasare prin decantoare este influentata astfel:
 scade o data cu dimensiunea particulelor
 creste cu diferenta dintre densitatile solid-lichid
 scade pe masura ce vascozitatea suspensiei creste

Debitul de fluid la decantarea statica

Fig. 6
 Consideram o cuva de decantare
de forma paralelipipedica alimentata la
h partea superioara cu suspensie de lichid.
A La partea inferioara a cuvei avem un
echipament de eliminare a sedimentelor,
P VL iar la partea superioara un deversor
pentru lichid limpezit.
Consideram alimentarea cu lichid si.
deversarea precum si eliminarea
B b
l
nămolului un proces ce se desfăşoară in mod continuu si uniform. v unei particule
din suspensia supusa separării este rezultanta componentelor vitezei de cădere vp si
viteza lichidului

Fig.7
V = h*b*l t = V/Q = (b*h*l)Q
[(h*b*l)/Q = h/VLim]/h => (b*L)/Q = 1/VLim
In care: Q – dedit; V – volumul de lichid; VLim – volumul limita
Pentru a fi retinuta o particula prin sedimentare trebuie sa atinga fundul cuvei inainte
de a intalni peretele cuvei in deplasare. Diametrul mediu al paticulei influenteaza viteza
de sedimentare si timpul de sedimentare
dlim – este diametrul echivalent al unei particule care pornind din extremitatea A a
unei cuve intalneste fundul cuvei in extremitatea B.
Toate particulele mai mari decat dlim vor fi retinute pa fundul cuvei.
Timpul necesarpentru o particula cu dlim pentru a parcurge [AB] este egal:

[AB] =√ h2*L2 t = v/[AB] = v/√ h2*L2

Decantarea particulelor floculate sau coagulate

Flocularea si coagulare a particulelor din suspensii se realizeaza deoarece prin

decantare nu pot fi eliminate suspensiile foarte fine si cele coloidale.
Procesul de floculare consta in cresterea dimensiunii particulelor aflate in suspensii
prin contopirea; lipirea lor.
 Cand procesul este mai mare de 20% este obligatorie flocularea. Existenta sarcinilor
electrice de acelasi semn influenteaza in mod direct stabilitatea sistemului coloidal
deoarece impiedica aglomerarea particulelor fazei disperse.
Stabilitatea sistemelor coloidale este influentata de 2 factori:
1. Factorul electrostatic – se bazeaza pe fortele de respingere electrostatica ce apar
intre particule. In cazul particulelor coloidale incarcate negativ se formeaza un
strat dublu electric care influenteaza sistemul coloidal.
2. Factorul steric – se bazeaza pe absorbtia la suprafata particulelor a unor substante
polimerice ce acctioneaza ca o bariera mecanica protectoare, care impiedica
coagularea si aglomerarea procesului. Pentru ca aceste particule sa poata fi
separate este necesara efectuarea unui tratament chimic.
In concluzie coagularea este un proces fizico-chimic compex de tratare a lichidelor cu
reactivi chimici in scopuleliminarii particulelor fine si coloidale.
Coagularea poate fi considerata ca o metoda ditincta de epurare sau poate fi
considerata ca un proces format din 2 faze:
1. destabilizarea sistemului coloidal;
2. transportul particulelor destabilizate;
Reactivi: sulfat de aluminiu; hidroxid de aluminiu; sulfatul feric; clorura ferica; oxid
de calciu; hidroxid de calciu aluminat de sodiu.

Viteza procesului de coagulare

Procesul de coagulare poate avea loc dacase neutralizeaza sarcinile superficiale ale
particulelor si ele se ciognesc.
Se presupune ca fortele de respingere electrostatica sunt nule ca rezultat al unui
tratament viteza de coagulare depinde de miscarea Brauniana.
Conform teoriei lui Smaluchowischi coagularea cea mai rapida are loc daca fiecare
ciognire dintre particula este finalizata cu aglomerarea acestora.
Timp de injumatatire – timpul in care numarul initial de particule se reduce la
jumatate: t1/2 = 1/(8*π*D*r0*n0) in care:
D – coeficientul de difuziune
r0 – raza initiala a particulei coloidale
n0 – numarul initial de particule din mediu
Constanta de difuziune: ( k*T)/(6 *π*η*r) :
k – constanta lui Boltzman
T – temperatura absoluta in grade kelvin
η – vascozitatea
Din ultima relatie rezulta ca timpul de injumatatire are urmatoarea forma:
t1/2 = (3*r)/(4*k*T*n0)
Timpul de injumatatire depinde de vascozitate de temperatura si de particule.
Factorii care influenteaza: natura coagulantului; cantitatea lui; pH –ul solutiei;
temperatura solutiei; compozitia chimica; concentratia si natura fazei solide in suspensie;
volumul flocoanelor realizate; potentialul electrocinetic.
Factorii de influenta asupra decantarii statice sunt:
 viteza de curgere orizontala a fluidului ( > 1 cm/s);
 regimul de curgere trebuie sa fie laminar
  concentratia de impuritati daca depaseste 1g/cm3 – particulele interactioneaza
intre ele mai ales in zonele adanci a cuvei;
 regimul de alimentare si evacuare cat mai continuu si uniform
 factorii de influenta meteorologice – vantul;
Factorii care produc perturbarea procesului natural sunt:
 supraincarcarea decantorului;
 alimentari necontrolate care produc turbulente;
 aparitia curentilor de convectie datorita vantului
 curgerea statica datorata diferentelor de densitate a straturilor de apa

Flotatia

Este cea mai eficienta metoda de separare a impuritatilor din apele uzate.
Flotatia este un proces ce realizeaza separarea din amestecurimultifazice prin
formarea unor agragate tip bula de gaz – particula solida. Prin formarea acestor agragate
fractia devenita mai usoara se ridica la suprafata urmand a fi separate ulterior.
Principiul de baza a procesului costa in introducerea aerului in mediu lichid. La bulele
de aer aderand particule solide. Formarea bulelor de aer in masa licidului conduce la
aparitia unor suprafete mari de contact intre solid si gaz.

Fig. 8
FA
1 – gaz
2 3 2 – emulsie
3 – particula
d

1
G

Spumarea este un proces de separare la suprafata a impuritatilor prezente in spuma

generata de difuzia aerului in masa de lichid. Prin acest proces se pot inlatura aproximativ
80% din impuritatile organice (detergenti, proteine, grasimi, aminoacizi si o cantitate mai
mica de minerale dispersate). Conditia de baza pentru separarea prin flotatie este aderarea
particuleor solide la bula de aer si depalsarea agregatului la suprafata.
Aderenta particulelor la suprafata bulei este data de umectarea particulei. Este data de
natura particulei solide si de natura fazei lichide. Gradul de umectare este masurat prin
unghiul de contact dintre tangenta la planul solid-lichid; lichid-gaz si interfata solid-gaz
astfel incat sa includa faza licida.
Valoarea unghiului de umectare este stabilita de echilibrul celor 3 tensiuni
superficiale lae celor 3 interfete
σL-S – tensiune licid gaz; σS-G; σL-G
 Prima tensiune tinde sa micsoreze suprafata de contact dintre solid si lichid; a 2 –a
tinde sa o mareasca pentru a micsora interfata solid-gaz; iar a 3 –a tinde sa micsoreze
interfata lichid-gaz.
Pentru stabilirea si realizarea procesului de flotatie unghiul de umectare este data de
relatia Young-la Place. Fortele de atractie se mai numesc si forte de adeziune. Daca
aceste forte sunt mai mari decat cele de coeziune intre moleculele lichidului supuse
separarii apare tendinta de a umecta suprafata solida. Particulele pot fi liofile sau liofobe
– nu au afinitate pentru particulele mediului de dispersie si invers pentru prima.
Fig. 9

σLG θ
θ
σSG σSL
θ

σSG =σSL + σLG*cosθ

Particula solida are un grad de umectare mai mare pe masura ce unghiul θ scade.
Daca unghiul θ mai mare de 90o particula este liofoba; iar daca este mai mic liofila.
A doua conditie de flotatie este ca agregatele formate sa se ridice la suprafata. Pentru
ca flotatia sa aiba loc FA > G

FA = g(ρL – ρG)*VG ≥ g*(ρS – ρL)

VS = mS / ρS VG = mG/ ρG = (ρS – ρL)/ (ρL– ρG) VG = (π* d3) / G

Diametrul bulei necesar: d = (6 / π) * (mS / ρS) * [(ρS – ρL)/ (ρL– ρG)]

Analizand aceste relatii se poate constata ca un material solid are capacitatea de

flotatie propotrionala cu unghiul de contact rezultand ca la un unghi mare particulele nu
se umecteaza si nu se separa. In cazul particulelor cu densitate mica procesul de flotatie
este mai favorabil. Parametrii ce influenteaza flotatia sunt:
 Diferenta de densitate dintre cele 2 faze;
 Viteza de ridicare a particulelor;
 Vascozitatea dinamica a amestecului;
 Coeficientul de aderenta;
Din punct de vedere tehnic procesul flotatiei prin aerare se poate realiza astfel: aerare
mecanica; prin barbotarea aerului comprimat; prin aplicarea depresiunii; prin aplicarea
presiunii; aerare electrica.
Avantajele separarii prin flotatie sunt:
 Nu este sensibila la agenti toxici;
 Eficienta pentru separarea produsilor organici;
 Dezodorizarea apelor;
 Exploatare usoara;
  Namolul obtinut este mai uscat si mai concentrat decat in cazul decantarii
statice;
 Consum energetic redus cu exceptia electro-flotatiei;
 Se pot adauga reactivi de flotatie: spumanti; colectori; depresanti.
Spumanti – rol de formare si stabilizare a spumei prin formarea unei pelicule
protectoare la suprafata bulelor care impiedica spargerea acestora la suprafata. Ei nu
trebuie sa aiba un efect prea puternic pentru a nu necesita ulterior un proces de spargere a
bulelor.
Colectori – substante care actioneaza la suprafata mineralelor marind gradul de
hidrofobie fiind utilizati pentru corectarea unghiului de umectare.
Depresantii – realizeaza de asemenea corectarea unghiului de umectare, iar
activatorii anuleaza efectul depresantiilor redand proprietatiile initiale.

Separarea prin centrifugare

Principiul metodei consta in antrenarea lichidului in miscare de rotatie, iar prin

actiunea fortelor centrifuge se pot separa mai multe faze. Operatia de centrifugare se
poate executa fie cu masini rotative numite centrifuge care pot face decantarea si
stoarcerea, fie cu masini care nu executa nici o miscare de rotatie, rotindu-se numai
lichidul.
Relatia lui Stokes în cazul centrifugării: VG = [d2 * (ρS – ρL) / 18 * η] * g
[m/s]

Analizand expresia de mai sus putem constata ca viteza de separare creste odata cu
cresterea particulelor separate.
Fig. 10

F=m*a
ε ε = (π * n) / 30
Fc = m * ε * ro
G=m*g
Fc ro z = (ε * t) / g
a= ro * ε

Campul de forte dintr-o centrifuga ce actioneaza asupra unei particule este

caracterizat prin raportul adimensional egal cu raportul acceleratiilor (z) centripeda cu
cea gravitationala.
Daca inlocuim in relatia lui Stockes acceleratia gravitationala cu ceacentripeda,
obtinem viteza de sedimentare a particulelor la centrifugare.
Factorii ce influenteaza procedeul de separare prin centrifugare sunt: viteza de rotatie;
diametrul particulelor solide si vascozitatea mediului.
 Hidrociloanele – realizeaza in general separarea solidului din gaz (instalatii de
deprafuire).

Fig.11 Hidrocicloane tangentiale

Aceste cicloane sunt un dispozitiv de separare in care suspensia tratata este injectata
in directia tangentiala in interiorul unui corp cilindric care ramane fix. Datorita
alimentarii tangentiale i se imprima fluidului o miscare de rotatie. Prin ea apar fortele
centrifuga.

Utilaje pentru separare prin decantare

Fig. 12
I
ho 4 II IV
2
1
3

III

Traiectoria unui bazin rectangular:

1. traiectoria particulelor discrete ce sedimenteaza cu viteza: vs = ho / to
 2. traiectoria particulelor ce floculeaza in timpul sedimentarii
3. traiectoria particulelor cu sedimentare
4. traiectoria particulelor cu viteza (v) mai mica decat vg care de obicei nu
sedimenteaza
I. – zona de adeziune
II. – zona de sedimentare
III. – zona de acumulare a namolului
IV. - zona de acumulare a apei limpezite
vs = ho / to
ho = inaltimea decantorului
to = timpul de parcurgere a distantei
A = aria suprafetei orizontale [m2]
V = volumul zonei de sedimentare [m3]
Q = debitul [m3 / s]

A =V / ho to = V / Q ho = V / A vs = Q/ A

Q / A – raport de incarcare hidraulica; in functie de aceasta se realizeaza

dimensionarea decantoarelor.

Utilaje in care se realizeaza sedimentarea se numesc decantoare si pot fii clasificate:

1. dupa directia de curgere a apei:
a. orizontale;
b. verticale;
2. dupa forma in plan:
a. dreptunghiulare;
b. circulare (radiare);
3. dupa modul de functionare:
a. numai pentru sedimentarea suspensiilor;
b. pentru sedimentarea si separarea particulelor floculate
c. variante combinate;
Din punct de vedere constructiv aceste decantoare au:
 sistem de introducere si distributie a apei brute  acest sistem trebuie sa realizeze
o repartitie uniforma a debitului de fluid;
 sa asigure viteze de curgere suficient de mica pentru a nu distruge flocoanele de la
tratarea chimica sau pentru a nu influenta sedimentarea particulelor aflate in
suspensie;
 in spatiul de sedimentare se asigura:
o conditii de depunere a suspensiilor  timp de parcurgere a decantorului,
volumic, lungimii si inaltimii ce decurge din viteza de sedimentare si
viteza de curgere a apei; uzual volumul spatiului de sedimentare este
corelat cu debitul orar maxim de 1,5 – 3 ori debitul orar maxim;
o sistemul de corectare a apei limpezite;
o realizeaza colectarea uniforma a apei tratate fara a produce turbulente.
Sistemul se mai numeste deversare si poate fi:
  In forma de dinti de fierastrau reglabile pe inaltime;
 Conducte sau jgheaburi colectoare, sistem pe adancimea stratului
de gheata.
Spatiul de acumulare a namolului asigura:
 Depozitarea volumului de material rezultat intre 2 curatiri succesive in cazul
decantoarelor suspensionale, acest spatiu este redus deoarece [….]
 Sistem de evacuare a namolului – este adaptat fiecarui tip de decantor. Poate fi:
o Sistem mecanic cu raclor la decantoarele orizontale si radiale;
o Sistem hidraulic cu hidroelevator si pompe la decantoarele cu functionare
continua;
o De tip sifon pentru decantoare suspensionale.
Procesul de evacuare a namolului trebuie realizat la o concentratie cat mai mare a
acestuia, fara a produce reamestecarea lui cu apa din decantor.
In functie de scopul utilizarii apei tratate, cantitatea finala de solide la care trebuie sa
se ajunga prin sedimentare are urmatoarele valori:
- 15 – 90 mg/l pentru apa potabila, restul fiind separat prin filtrare;
- 50 –100 mg/l pentru apa de racire;
- 30 – 500 mg/l pentru apa de spalare.

Decantoarele verticale

Decantoarele verticale sunt bazine de forma cilindrica prevazute cu fund conic, in

care apa circula de jos in sus cu o viteza ascensionala de aproximativ 0.02 m/s. Apa bruta
patrunde din decantor printr-un tub central, prevazut la partea inferioara cu un deflector
care realizeaza repartitia radiala, uniforma a apei brute. Sedimentarea se produce in
timpul in care apa se ridica pana la dispozitivul de evacuare, sedimentul fiind evacuat la
partea inferioara.

Fig.13 Decantor

2 5 5 1 - sistem de alimentare apa

bruta
2 - sistem de evacuare apa
limpezita
3 - sistm de evacuare a
4 sedimentelor
4 - deflector
5 - pereti de linistire

3
Decantoare orizontale

Sunt bazine paralelipipedice in care apa circula orizontal cu o viteza medie cuprinsa
intre 1 – 15 mm/s, aceasta viteza este corelata cu caracteristicile suspensiei si cu
tratamentele anterior aplicate.
In categoria decantoarelor orizontale avem:
a. decantoare radiale (fig.14);
b. decantoarcompartimentat de mica adancime(fig.15);
c. decantor orizontal cu curatire mecanica(fig. 16).

Fig.14 Decantor radial

2 1 – admisie apa bruta

2 – evacuare apa tratata
3 3 – cilindru central
4 – evacuare namol
1 5 - raclou
Apa curge de la suprafata spre baza, se misca
5 cu viteza mica.
4

Fig. 15 Decantor compartimentat de mica adancime

1 – admisie apa bruta

3 2 - evacuare sedimente
(namol)
3 –perete inclinat pentru
linistire
1 4 – evacuare apa tratata

Fig. 16 Decantor orizontal cu curatire mecanica

1 – admisie apa bruta
2 – sistem de curatire mecanic cu lant
3 – evacuare apa tratata
4 – colectare substante flotante
5 – sistem de actionare
6 – evacuare sedimente

5
1 4

Datorita vitezelor mici de sedimentare (10,003 – 0,015) decantoarele clasice au primit

dimensiuni din ce in ce mai mari pentru debite de apa tratate mari.
Aceste instalatii sunt costisitoare atat din punct de vedere al investitiei initiale, cat si a
costurilor de operare si exploatare.
Datorita acestor aspecte, cat si a faptului ca in instalatiile moderne procesul de
coagulare-floculare preceda operatia de sedimentare, s-a ajuns la o utilizare tot mai
frecventa a decantoarelor suspensionale.

Utilaje utilizate pentru coagulare-floculare

Aceste utilaje au evoluat foarte mult in ultimele 2 decenii datorita consumului tot mai
mare de apa si datorita eficientei lor superioare, precum si prin faptul ca timpul de
stationare in aceste utilaje este mai mic. Dimensiunea lor este mica, fapt ce duce la un
cost mai mic de intretinere si operare.
Pentru toate aceste utilaje, amestecul reactivilor cu apa bruta este foarte imprtant din
urmatoarele considerente:
 dispersarea reactivilor in apa de tratat pentru favorizarea formarii flocoanelor;
 controlul cineticii procesului de coagulare-floculare (agitare rapida si
coagularea si desfasurare lenta in floculare);
 omogenizarea calitatii apei;
 eliminarea zonelor moarte si aerarea suplimentara a apei.
Coagularea se realizeaza in camere de amestec, iar flocularea in camere de reactie.
Sedimentarea flocoanelor obtinute se realizeaza separat in camere radiale sau
rectangulare.
Camerele de amestec – au rolul de a realiza viteze mari de curgere a fluidului,
necesare procesului de coagulare. Crestera vitezei se poate realiza prin salt hidraulic sau
agitare mecanica.
 Fig. 17 Camera de amstec cu agitator mecanic

1 3 1 – dispozitiv de introducere a
ω reactivului
2 – admisie apa bruta
5 3 – sistem de actonare
4 4 - agitator
5 – evacuare apa tratata spre camera
de reactie

Fig. 18 Camera de amestec hidraulica (cu stavila)

(1 – Admisie apa bruta; 2 – dispozitiv de introducere a reactivului;
3 – evacuare spre camera de reactie; 4 – stavila.)

2
4

1
3

Fig. 19 Camera de amestec hidraulica (cu deversor)

2 1 – admisie apa bruta

4 2 – dispozitiv de introducere
3 – evacuare spre camera de reactie
4 – preaplin
5 – deversor

Camerele de amestec cu agitare mecanica

5 sunt bazine inchise sau deschise in care agentul
1 de coagulare este injectat in zona de tulburenta
produsa prin turbionare si agitare.
3 Camerele cu salt hidraulic realizeaza
amestecul dintre apa bruta si agentul coagulant
fara a realiza agitare mecanica. La curgerea
apei pe sub stavila sau peste deversor se obtine o agitare suficient de intensa, singurul
dezavantaj fiind timpul de contact scurt a apei cu reactivul.
 Camere de amestec turbionare – sunt reactoare cilindrice din material plastic sau
hotel, inchise, care pot functiona sub presiune si la care amestecul de apa bruta cu
agentul de coagulare se realizeaza numai hidraulic pe baza regimului de curgere din
reactor.
Camerele de amestec statice realizeaza amestecul apei brute cu reactivi prin injectarea
acestora direct in conducta de apa sau printr-un sistem care introduce rezistente hidraulice
locale (coturi, difuzoare, elemente de turbionare fixa) si care favorizeaza crearea unui
regim de curgere turbulent in zona de amestec.
Camerele de reactie – sunt constructii care asigura agragarea particulelor coloidale
(a caror sarcina a fost initial neutralizata) in micro si macro flocoane ce urmeaza a fi
separate.
In camerele de reactie viteza fluidului si timpul de contact sunt cei mai importanti
parametri de operare. Conditia impusa este aceea de a obtine o miscare omogena a
lichidului si de a nu crea forte de rupere a flocoanelor, cu mentiunea ca nu trebuie sa se
produca sedimentarea prematura pentru flocoane. Aceste camere de reactie pot fi statice
sau cu dispozitive mobile. Acestea pot functiona cu circulatia orizontala sau verticala a
curentilor de apa.

Camera statica cu cole

Fig. 20 camera statica cu cole 1. admisie apa bruta
2. pereti de tip sicana
3. evacuarea apei catre
1 3
2

- realizeaza reducerea vitezei datorita formei conice a acesteia

Camera de reactie cu dispozitive mobile este un bazin deschise in care agitarea

lichidului se realizeaza lent dupa tratarea cu reactivi si utilizeaza agitatoare cu bare sau
elice. Prin acest sistem de agitare mecanica lent,a viteza de curgere a lichidului poate fi
foarte usor controlata.

Utilaje care realizeaza combinat coagularea, flocularea si sedimentarea

Din motive de productivitate corelate cu cele economice procesul de coagulare a fost

reconsiderat, constatandu-se ca eficienta procesului este mult mai mare daca acesta este
inglobat in structura decantorului, iar obtinerea particulelor coloidale se face pe baza
principiului de suspensionare.
Conform acestui principiu miscarea ascendenta a apei tratate cu agentul de coagulare
se realizeaza intr-un strat de namol format din flocoane depuse intr-o etapa anterioara.
Acest strat este sustinut si mentinut in suspensie datorita miscarii apei sau agitarii
mecanice. Conceptul decantarii prin straturi namol dateaza de doua secole (1890 –
decantoarele Dattmund). Decantoarele de tip Clatiflow permit separarea
compartimentelor de floculare, sedimentare realizata prin intermediul unei placi
perforate.

Fig.21

1. admisie apa bruta

1 3
2 6
5 2. camera de amestec
3. dispozitiv de introducerea a ag.
4. camera de reactie sedimentara
4 5. colectoare apa tratata
6. placa perforata

Decantoare suspensionale statice

Decantoarele suspensionale statice sunt utilaje la care stratul de namol este mentinut
in suspensie numai prin miscarea ascendenta a apei. In aceste decantoare, care pot fi
rectangulare sau radiale, apa bruta este amestecata cu agentul de coagulare-floculare,
trimisa in compartimentul de floculare si, apoi, in zona de sedimentare. Curatirea
namolului se realizeaza periodic prin sisteme mecanice (cu lant, sau pod raclor).
Decantoarele Centrifloc, Clarifloculator, Clarifloculator Picket fac parte din aceasta
categorie de utilaje si au la baza acelasi principiu de operare, dar difera intre ele prin
detalii costructive. Reprezentarea schematica a unui decantor suspensinal static radial
este prezantata in figura 22.
Aceste decantoare se recomanda a fi utilizate pentru debite de apa de 1000 – 5000
m3/h, in cazul in care flocoanele rezultate sunt coezive si rezistente la forfecare, iar
debitul de apa poate fi mentinut constant (variatiile de debit conduc la modificarea vitezei
ascensionale a apei).

2 4

3 3

Fig.22 Decantor suspensional static radial cu pod raclor

(1 – admisia apei brute, 2 – pod raclor, 3 – zona de coagulare- floculare,
4- evacuare apa tratata, 5 – evacuare namol)

Decantoare suspensionale cu agitare mecanica a stratului de namol sunt, de

obicei, bazine circulare, dotate cu racloare pe radier care, prin rotire lenta, produc atat
agitarea namolului, cat si colectarea acestuia in zonele de concentrare si evacuare. Se
realizeaza astfel un contact bun intre apa bruta si stratul de suspensii retinute anterior.
In figura 23 se prezinta schematic decantorul precipitator Spaulding. Apa bruta si
amestecul de reactivi se introduc prin partea superioara a utilajului, unde gradientul de
viteza este foarte mare si are loc procesul de coagulare. In continuare, apa trece in zona
tronconica periferica, printr-un sistem de clapete dispuse in sican (2) care contribuie la
amestecul apei cu namolul existent si impiedica formarea curentilor turbionari in zona de
sedimentare. Apa se limpezeste in miscarea sa ascendenta prin stratul de namol (zona 3),
si este apoi colectata la partea superioara printr-un sistem de tevi perforate. Namolul
format se acumuleaza la partea inferioara, deverseaza in concentratorul periferic, de unde
este evacuat periodic.

Fig 23 Decantorul precipitator Spaulding

7 1
1-admisie apa bruta
2 clapete batante
5 3 zona de limpezire
3 4 concentrare namol
5 apa decantata
6 evacuare namol
7 introducere reactivi

6 2 4

Decantoare suspensionale cu recircularea namolului se caracterizeaza prin

introducerea continua a unei parti a namolului din zona de sedimentare in zona centrala,
care constituie camera de reactie/amestec. Curentii turbionari formati mentin flocoanele
in suspensie, principalul avantaj al acestor decantoare fiind faptul ca permit o variatie
destul de mare a debitului de alimentare, fara ca acesta sa conduca la depunerea stratului
suspensional. Din aceasta categorie fac parte decantoarele de tip Accelerator,
Reactivator si Turbocirculator.
In cazul decantorului Accelerartor (figura 24), foarte utilizat in practica tratarii
apelor de suprafata, apa bruta este trimisa in canalul circular amplasat in mijlocul
bazinului; de aici apa trece in bazinul inferior, unde sunt introdusi agentii de coagulare-
floculare, agitarea fiind asigurata de palete (4). In continuare, lichidul trece in bazinul
superior, unde se introduce o noua doza de reactivi, apoi ajunge in compartimentul
exterior, iar la trecerea apei prin stratul de suspensii are loc limpezirea. La final, apa
tratata este evacuata prin jgeaburile periferice.
 Fig 24 Decantor Accelerator

1 – admisie apa bruta, 2 – evacuare apa tratata, 3- motor de antrenare al agitatorului,

4 – agitaor, 5 – zona de amestec primar, 6 – zona de amestec secundar, 7 – introducere
agenti coagulare-floculare, 8 – recirculare namol, 9 – concentrator namol, 10 – namol in
exces

7 3 7
2
5 1

4 9
6
10
8

Decantorul de tip Reactivator (fig. 25) are in general o forma circulara, apa bruta si
reactivii fiind introdusi in cilindrul central 2, cu diametrul de aproximativ 10% din
diametrul bazinului de sedimentare. In cilindrul central este situat si un agitator tip
turbina si un sistem care este mentinut intr-o miscare lenta de rotatie, asigurand astfel
mentinerea namolului recirculat in suspensie. In cilindrul central are loc coagularea si,
totodata, contactul cu namolul recirculat, zona de floculare 3 fiind delimitata de
deflectoare conice. Avantajul acestor decantoare consta in faptul ca pot prelucra ape de
suprafata cu un continut mare de suspensii, coloizi si substanta organice, dar pot servi si
ca utilaje pentru dedurizarea apei (aceasta fiind si prima aplicatie a acestor utilaje in
tratarea apelor).
Decantorul Turbocirculator (fig. 26) se caracterizeaza prin prezenta unei singure
camere centrale pentru etapele de amestec si reactie. Recircularea namolului si
mentinerea sa in suspensie este realizata de catre o elice cu profil special (8). Acest tip de
decantor este utilizat si in procesul de dedurizare.

Fig.25 Decantor Reactivator

7 1 – admisie apa bruta
8 2 – cilindrul central
3 – zona de flocualre
4 – raclor
9 5 - evacuare namol
 2 2 6 – zona de
6 3 3 6 sedimentare
7 – motor de
1 antrenare raclor
4 8 – antrnare agitator
9 – evacuare apa
tratata

Fig. 26 Decantor Turbocirculator

1 – admisie apa bruta, 2 – recirculare namol, 3 – zona de flocualre, 4 – zona de

sedimentare, 5 – raclori, 6 – namol in exces, 7 – evacuare apa tratata, 8 – zona de amestec
apa bruta cu namolul recirculat, 9 – introducere reactivi.

3
4

5 8
2

6
1

9
Decantoarele suspensionale cu functionare discontinua (pulsatorie) sunt
caracterizate prin ditributia intermitenta sau cu debit variabil a apei brute in amestec cu
reactivii la baza stratului de namol, producand astfel expansiuniea si comprimarea
succesiva a stratului de namol. Decantorul Pulsator a fost realizat si brevetat de catre
firma franceza Degremont si este prezentat in figura 37. Apa bruta si reactivii se introduc
in cilindrul central, inchis ermetic, in care, prin realizarea unui vacuum, se obtine
acumularea apei brute. La obtinerea unui nivel al apei (0,6 – 1,5 m fata de nivelul apei in
decantor) se deschide brusc o vana care face legatura cu exteriorul, astfel incat tot
volumul de apa acumulat in partea superioara a cilindrului central este evacuat catre
camera de sedimentare intr-un timp foarte scurt (5 – 10s). Distributia apei in decantor se
face uniform, sub stratul de namol, printr-un sistem de tevi perforate, iar datorita vitezei
ascensionale a stratului de lichid, namolul se umefla, o parte deversandu-se in
concentratorul de namol. Umplerea si golirea cilindrului central se succed la intervale
regulate de 20 – 40s, in acest interval de timpavand loc, in camera de sedimentare,
separarea flocoanelor. Aceste decantoare functioneaza cu viteze ascensionale de 2 – 3 ori
mai mari decat cele realizate de decantoarele statice, iar concentratia namolului este de 3
– 5 ori mai mare decat la decantoarele cu recircularea namolului. Stratul de namol are rol
de tampon la variatiile de debit sau concentratie a apei brute, scazand ponderea influentei
acestora asupra calitatii efluentului.

Fig 27 Decantor pulsator

1 admisie apa bruta
8 2 evacuare apa tratata
5 7 3 evacuare namol
11 4 zona de linistire a apei
2 2 6 2 2 5 clopot de vid
6 pompa de vid
1 7 vana automata anti-
vaccum
9 distributie apa bruta
3 10 concentrare
4 namol
10 11 introducere
9 reactivi

Decantoare lamelare au fost realizate avand in vedere necesitatea compactarii

constructiilor de sedimentare (in special incazul statiilor de tratare mari) si au la baza
principiul sedimentarii in tuburi orizontale sau inclinate. In figura 28 este reprezentat
schematic un decantor lamelar cu recircularea namolului, conceput de firma Degremont.
Utilajul are 3 compartimente distincte: reactor, predecantor si decantor lamelar. Reactorul
este compus din 3 camere succesive, dintre care primele 2 au rol de camera de amestec,
fiind prevazute cu un agitator de tip elice cu flux axial. Apa bruta si reactivii se introduc
la partea inferioara a primei camere, iar reactivul de floculare este introdus in camera a
doua, la baza agitatorului. Predecantorul realizeaza sedimentarea flocoanelor, o parte din
namolul rezultat fiind recirculat in reactor, apa lipezita fiind trimisa printr-un jgheab intr-
o baterie de module lamelare. Decantorul lamelar realizeaza finisarea calitatii
efluentului, sedimentele de pe lamele fiind colectate la partea inferioara. Namolul in
exces este evacuat continuu. Avantajele acestui tip de decantor sunt: viteze de
sedimentare ridicate (peste 20 m/h), stabilitate la variatii de debit si incarcare, calitate
foarte buna a apei decantate.
 Fig. 28 Decantor lamelar

R –reactor; P –predecantor; L –agitator

1,2 –camere de amestec, 3 –camera de reactie, 4 –agiatator tip elice, 5 –admisie apa
bruta, 6 –introducere reactivi, 7 –recirculare namol, 8 –zona de sedimentare, 9 –raclor top
grabla, 10 –raclor de fund, 11 –module lamelare, 12 –jgeaburi pentru apa decantata, 13 –
evacuare apa decantata, 14, 16 –evacuare namol, 15 –raclor.

6 12

2 3 11 13

4 8

1 9
15
10

5 7 14
L
R P 16

Filtrarea

Reprezinta o metoda de separare a imputitailor solide din fluide in urma curgerii

acestora prin medii poroase permeabile, medii filtrante sau filtre.
Fig 29 Suspensia F ce curge prin materialul filtrant cu un
F P1 debit Q se produce sub actiunea diferita de presiune
ΔP ΔP dintre presiunea P1 din amonte si P2 din aval.
Aceasta trecere, cadere de presiune poate fi asigurata de
L P2 următoarele conditii:
a. forta gravitationala;
b.presiunea lichidului de intrare;
c. vacuumul din aval;
d. forta centrifuga (pentru separatoarele centrifuge ca instalatii de filtrare);
Notiunii de fitrare i se poate atribui si capacitatea separarii componentelor dintr-un
sistem lichid sau gazos utilizand si straturi granulare reactive pentru inlaturarea
colorantilor, a odorantilor cu C. A. G., dedurizarea apei cu schimbatori de ioni si
cromatografie pentru substantele nocive.
Aceste procese se bazeaza pe efectul procesului de adsorbtie sau a reactiei chimice pe
suprafata granulelor active. Spre deosebire de toate celelate metode filtrarea, in acest caz
diferenta densitatii fazelor ce urmeaza a fi separate nu influenteaza in niciun fel procesul.
Prin filtrare se pot realiza urmatoarele separari:
 separarea impuritatilor solide din fluid, gaz, aer;
 purificarea fluidului;
 filtrare de siguranta;
 separare grosiera;
Se pot distinge urmatoarele categorii de separare:
 filtrare simpla,
 filtrare urmata de starcere cu aer sau gaz comprimat,
 filtrare simpla si starcere cu aer sau gaz comprimat,
 filtrare si starceri multiple,
 filtrare solidelor copacte
 filtrare si depunerea in suspensie a concentratiilor solide.
Purificarea consta in eliminarea unor cantitati mici de solide fine sau coloizi aflati in
suspensie in fluid. Aceasta operatie poate include si microfiltrarea pentru a facilita
tratamentele ulterioare si pentru protejarea instalatiilor contra abraziunii mecanice.
Filtrarea de siguranta are ca scop eliminarea impuritatilor ce se gasesc accidental intr-
un fluid curatat.
Separarea sau filtrarea grosiera se aplica in scopul eliminarii impuritatilor de
dimensiuni mari aflate in cantitati mici.

Medii si materiale filtrante

Materialele utilizate pentru constructia cl. Filtranti trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii:
- sa aiba caracteristici filtrante ridicate (permeabilitate, capacitate de retinere mare);
- sa aiba posibilitatea regenerarii stratului permeabil prin decombatare;
- rezistenta mecanica suficienta pentru solicitarile exterioare;
- rezistenta la coroziune;
- durata de exploatare maxima.
In practica, pentru filtrare se utilizeaza o gama foarte larga de medii si materiale
filtrante, cu caracteristici diferite in functie de natura solicitarii.
Sistemul permeabil ideal ar fi reprezentat de o membrana subtire, patrunsa pe directia
de filtrare de un sistem de canale cilindrice, uniform distribuite, de diametru egal si de
lungime egala cu grosimea placii (membranei).
Studiul si caracterizarea cea mai perfecta a functiilor filtrante se realizeaza prin
conceperea unui model paras-teoretic de tip globular.

Fig. 30 Fig. 31 Structura poroasa

D
 n Dg Dg

Structura poroasa:

1) porozitate, dimensiunea porilor, suprafata specifica – ele influentand capacitatile

filtrante;
2) raportul dintre volumul porilor si volumul total al materialului poros.

Porozitate totala: P = VP / Vt = (Vt – Vm) / Vt = 1 – (Vm / Vt) = 1 – [mr / ρm] / [m / ρ]

Volumul porilor este volumul total minus volumul materialului compact.

P = 1 – ( ρ / ρm )
P = 1 – ( m - Vρm )

m1 = masa materialului poros uscat

VP = volumul porilor
Vt = volumul total
ρ = densitatea materialului poros
ρm = densitatea materialului compact
Cp = compactitatea materialului poros

Cp = ρ / ρ m
P = 1 - Cp
P = 100 – Cp [%]
In cazul materialelor poroase se deosebesc 3 tipuri de pori:
1. pori deschisi (intercomunicanti) – indeplinesc functia de
filtrare
2. pori infundati
3. pori deschisi;

Fig. 32
1. 2. 3.
 Totalitatea porilor deschisi reprezinta porozitatea intercomunicanta (P 1); vol. pori
infundati (P2); porozitatea inchisa (P3).
Din punctul de vedere al raporturilor filtrante, P2 si P3 nu prezinta nici un interes.
Porozitatea ca parametru structural poate fi considerata factor de influenta, fiind
in stransa legatura cu dimensiunea porilor. Sistemele permeabile utilizate la filtrare pot fi
intalnite in uramtoarele forme: impaslituri fibroase, sisteme filtrante infasurate, site si
retele tesute, sisteme permeabile armate, materiale granulare, pamanturi diatomice, filtre
cu lamele si spume metalice.
Impasliturile fibroase sunt constituite din fetru mat filtrant format din fibre
scurte dispuse haotic; comprimate cu sau fara liant intre ele. Pot fi utilizate fibre naturale
(lana, bumbac, in, canepa), fibre metalice sau minerale.
Sistemele filtrante infasurate se obtin prin infasurarea unor fibre de sarma sau
materiale plastice in 1-3 straturi pe un suport permeabil in forma cilindrica, obtinandu-se
un sistem permeabil foarte evoluat, cu grosimea minima posibila.

Fig. 33

1 1 – strat permeabil infasurat

2 2 – suport de rezistenta permeabil
3 3 – lichid filtrat

Prin nodul dimensiunii sarmei, profilului, numarul de straturi infasurate, se obtin

diferite variante de straturi permeabile controlabile, cu finete de filtrare dirijabila si cu
rezistenta hidraulica minima . Au avantajul ca pot fi curatate in contracurent.

Site si retele tesute

Sitele reprezinta cele mai folosite medii filtrante cu o finete de 15-120 microni.
Pot fi confectionate din tabla sau tesaturi de sarma.
Caracteristicile tesaturilor metalice:
- prezinta o gama mare a marimii ochiurilor;
- au o porozitate ridicata;
- suprafata filtranta mare;
- uniformitate privinde dimensiunea, forma, repartitia;
- rezistenta mecanica buna;
- decolmatare posibila prin folosirea de contracurent.
 Sistemele permeabile armate se obtin prin sinterizarea unui strat subtire de
pulbere metalica pe o retea tesuta cu celula patrata. Un astfel de sistem este considerat
ordonat cu permeabilitate si finete ridicata.
Materialele granulare reprezinta un mediul filtrant construibil. Acesta se poate
realiza dintr-un pat gros de nisip cuartos, cuart macinat, antracit sfaramat, ceramica,
granit, magnetita, etc. De obicei aceste materiale utilizate pentru filtrare au, pe langa
proprietatile filtrante, si proprietati de natura chimica (absorbtia pe carbune activ).

Pamanturile diatomice sunt materiale ce functioneaza pe acelasi principiu ca si

materialele filtrante granulare, intalnite sub forma de placi, vrac, cartuse, cilindri. Au
avantajul ca au permeabilitate ridicata cu o structura foarte fina, realizand o filtrare de
finete – 3 microni (μm).

Filtrele cu lamele retin impuritati cuprinse intre 10-30 μm; sunt construite prin
suprapunerea mai multor lamele filtrante confectionate din materiale feroase. Sunt
utilizate in industria alimentara.

Spumele metalice rezulta in urma impregnarii unei structuri poroase din material
plastic cu o suspensie de particule metalice intr-un lichid.

Prin sinterizare se elimina materialul plastic si lichidul suspensiei formandu-se o

noua structura poroasa, metalica din granule, pulberi impregnate, in functie de
directia curgerii fluidului si de raportul dintre marimea particulelor de impuritati si
marimea porilor, filtrarea poate fi:
a) de suprafata;
b) de profunzime;
c) tangentiala.

di = dimensiunea particulei de impuritati

Dp = dimensiunea porilor

La filtrarea de suprafata, in cazul in care di > Dp, toate impuritatile sunt

retinute la suprafata de intrare in mediul poros, in directia de curgere a lichidului,
realizandu-se scindarea permeabilitatii prin colmatatrea de suprafata si scaderea
presiunii de iesire dupa o durata scurta de functionare.
In cazul filtrarii de profunzime, particulele fine pot sa patrunda in
adancimea stratului poros separandu-se progresiv din masa de lichid prin impactul
unui numar mare de obstacole. Acest proces se caracterizeaza printr-o capacitate
de retinere mai mare in conditiile unei cresteri normale a caderii de presiune.

Filtrarea tangentiala reprezinta filtrarea la care directia de curgere a

lichidului este paralela cu mediul poros. Este un proces dinamic, impiedicandu-se
prin intermediul sau formarea unui strat de impuritati deasupra suprafetei filtrante.
Caderea de presiune si debitul de lichid raman constante in timp.
Alte procedee speciale de filtrare - ultrafiltrare, filtrare electrostatica si
filtrare prin osmoza inversa.
 Modalitati de retinere a impuritatilor in filtre lente

Retinerea impuritatilor in aceste filtre se realizeaza prin procese prin procese

combinate de natura fizica, chimica si biologica.

a) procese fizice

La suprafata (in stratul superior) au loc procesele de sedimentare si sitare, respectiv,

absorbtie, datorita fortelor electrostatice sau schimbului ionic. Se elimina astfel: solidele
in suspensie, particulele coloidale, bacteriile, impuritatile dizolvate. Eliminarea atat a
particulelor cu sarcina negativa , cat si pozitiva poate fi explicata prin faptul ca, granulele
de nisip cuartos, initial incarcate negativ, isi schimba sarcina electrica sub influenta
particulelor incarcate electric din apa. Dupa o perioada de „adaptare” (maturare) a
filtrului lent, acesta contine granule de nisip, atat cu sarcini pozitive cat si negative. O
reprezentare schematica a acestor fenomene este prezentata in figura 37.

Particule cu sarcina pozitiva:

- specii polimerice de Fe si Al
Granula nisip - ioni Fe 2-, Mn2+, NH4+, Al3+
cu sarcina negativa

Particule cu sarcina negativa:

+ + + - bacterii
+ + - particule coloidale
+ + - NO3- ; PO43 -
+ + +

Granula de nisip
cu sarcina pozitiva

Fig. 34 Procesul de retinere a impuritatilor in filtrarea lenta

b) Procese biologice

Activitatea biologica este cea care sta la baza eliminarii bacteriilor patogene,
virusurilor si materiilor organice, prin filtrare lenta si se manifesta la suprafata si in primi
centimetri ai filtrului de nisip (stratul activ). Crestera bacteriana la partea superioara a
filtrului este explicabila, avand in vedere existenta materiilor organice din apa (utilizate
ca surse de hrana) si a oxigenului dizolvat, a carui concentratie scade foarte mult la
inaltimea filtrului. Scaderea concentratiilor de oxigen si materii organice la adancimi
mari ale filtrului, precum si competitia bacteriana explica reducerea numarului de bacterii
efluent. Astfel, filtrele lente obtin eficiente mari in ceea ce priveste reducerea bacteriilor,
de aproximativ 90-99%.

d) Procese chimice

Procesele chimice au loc in filtrele lente in special in stratul activ in prezenta

oxigenului dizolvat in apa, conduc la oxidarea cationilor (Fe2-, Mn2+, NH4+, Al3+) absorbiti
la suprafata granulelor solide sau la oxidarea substantelor organice absorbite, in prezenta
microorganismelor.