`

Seminar Ecologie

Proiect

Ecotehnologi
i Student: Baican Ștefan-Mihai

Mediul înconjurător e al întregii planete, de aceea este protejat la scară

globală. De foarte multă vreme, pământul a fost considerat defapt o
entitate vie. La toate popoarele din antichitate zeii întruchipau elemente
specifice incepând cu cerul, soarele, oceanul, vântul, până la cele mai
`

comune deprinderi, activități sau vicii.

Leonardo da Vinci privea organismul uman ca pe un microcosmos al
Pământului, iar pământul ca pe un macrocosmos al trupului omenesc.

Ecotehnologiile reprezintă totalitatea tehnologiilor din activitățile

socio-economice prin a căror utilizare se protejează mediul
înconjurator.Obiectivul cursului este de a implementa noi concepte şi
tehnologii pentru procesele din industria alimentară. În acest sens, sunt
prezentate principalele probleme referitoare la poluarea apei, solului şi
aerului, respectiv măsurile care se impun pentru a preveni degradarea
avansată a mediului înconjurător datorită activităţilor omului.

Reducerea poluării se poate realiza printr-o valorificare optimă a

deşeurilor şi subproduselor din diferite ramuri ale industriei alimentare,
fiind prezentate o serie de procedee şi metode prin care sunt reduse la
nivel minim pierderile din diferite procese tehnologice printr-o
valorificare raţională a deşeurilor.

Ecotehnologiile sunt elementul central al abordării Uniunii

Europene cu privire la principalele provocări în materie de mediu, cum
ar fi schimbările climatice, lipsa resurselor naturale și reducerea
biodiversității.
Oportunitățile în materie de ecotehnologii sunt mai mari pe piața unică
europeană decât pe piețele naționale, care sunt mai mici.
Dacă se dorește adoptarea la scară largă a ecotehnologiilor, trebuie
înlăturate barierele economice și de reglementare, trebuie promovate
cercetarea și investițiile, precum și informarea cu privire la acestea.
`

Protejarea resurselor naturale si implicit a mediului inconjurator

se poate realiza prin:
1. Economisirea prin cresterea economiei:
- folosirea unor tehnologii cu randament de valorificare a resurselor
mare
- consumuri specifice de materie prima, materiale, combustibili, energie
2. Eliminarea pierderilor de orice natura din industria agricola, a
transporturilor, consum casnic, ceea ce duce la reducerea poluarii
mediului.
3. Protejarea mediului impotriva coroziunii prin folosirea metodelor
si materialelor eficiente
4. Perfectionarea motoarelor , mijloacelor de transport astfel incat
consumul de combustibil sa fie scazut
5. Protejarea resurselor naturale impotriva calamitatilor
6. Cresterea resurselor reinnoibile si inlocuireamaterialelor naturale
cu cele de sinteza (mase plastice, fibra optice, materiale ceramice)
care sa fie mai ieftine si sa aiba proprietati superioare celor
naturale. Pentru fabricarea acestora trebuie sa se utilizeze
tehnologii care nu genereaza produse secundare poluante
7. Recuperarea si reciclarea rezidurilor provenite din industrie,
agricultura, transporturi, activitati menajere etc. precum grasimile,
compusii metalelor, fibre celulozice, ape reziduale.
8. Extragerea metalelor neferoase din sterilele industriale, zgurile
metalelor , cenusile de termocentrala
9. Folosirea nămolurilor de la stațiile de epurare a apelor uzate
ca fertilizant in agricultura
`

10. Recuperarea hartiei, materialelor textile, materialelor

metalice, cauciucului , maselor plastice de la mari consumatori sau
de la cei individuali. Aceasta actiune necesita o putere financiara
considerabila si prin urmare si-o pot permite doar tarile puternic
industrualizate.

Integrare in natura a deseurilor irecuperabile din

industrie ce contin material solid steril ce nu polueaza ediul.
Aceasta se fixeaza in natura prin:
 tasarea depozitelor formate si acoperirea acestora cu un strat de
roca unde se seamana iarba (plante)
 preluarea deseurilor nereciclabile rezultate in marile orase. Acestea
se pot depozita, incinera si composta.
 Depozitarea se realizeaza pe suprafete speciale destinate care nu
pot fi utilizate in agricultura. Ele se numesc rampe ecologice. La
baza lor se depune un material plastic, apoi un material textil ce
descompune deseurile apoi se acopera cu un strat de argila
crescându-se conditiile pentru fermentarea deseurilor.

 Incinerarea se realizeaza cu aer imbogatit cu oxigen. Inainte

inicinerarii se recupereaza manual sticla si deseurile din aluminiu
apoi electromagnetic corpuri din aliaje de fier si restul este uscat si
in final incinerat.
`

 Arderea se realizează in cuptoare verticale, orizontale sau

rotative. Gazele rezultate din ardere sunt purificate intr-o baterie de
cicloane ( contin particule si cenusa), apoi racite intr-un schimbator
de caldura . Mediul de racire poate fi apa sau aerul. Apa calda
rezultata se utilizeaza urban. Aerul cald rezultat se utilizeaza la
faza de uscare a gunoiului.

Valorificarea partială sau totală a apelor uzate prin

irigarea terenurilor agricole sau prin folosirea lor în procesele
tehnologice industriale în urma unei epurări avansate, reprezintă,
de asemenea, un mod de reducere a nocivităţilor evacuate cu apele
uzate.
Valorificarea în agricultură a apelor uzate şi a nămolurilor rezultate
în cadrul epurării apelor uzate a luat o dezvoltare deosebită în
unele tări.

 În linii mari, exploatarea stațiilor de epurare se rezumă la

funcționarea continuă, efectivă şi eficientă a acestora, funcționarea
corectă a laboratoarelor şi menținerea lor şi a înregistrărilor
caracteristice stației şi la menținerea protecției mediului la nivel
corespunzător în stație şi în zona învecinată.

Epurarea mecanica are rolul de a retine prin procedee

fizico-chimice substantele în suspensie în constructii şi instalaţii a
căror alcătuire diferă după mărimea suspensiilor şi a procedeelor
utilizate: grătare, site, dezintegretoare(tocîtoare), deznisipatoare,
separatoare de grăsimi, decantoare, filtre, etc.
`

Se folosesc, apele uzate industriale, care contin cantităti importante

de substante organice, de obicei cele provenite de la prelucrarea
materiei prime folosite în industria alimentară. In ceea ce priveşte
valorificarea apelor uzate, trebuie mentionată şi folosirea acestora
la alimentarea iazurilor piscicole, obtinându-se, în asemenea
cazuri, importante sporuri de productie.

Epurarea chimică urmăreşte în special coagularea

nămolurilor având la bază precipitarea chimică careconstituie un
procedeu industrial de tratare cu coagulanți ce măresc depunerile
gravimetrice reducând cantitătile de suspensii şi coloizi cu 60…
85%.

Epurarea biologică, ce urmeazã treptei mecanice, se

bazează pe activitatea unor microorganisme care mineralizează
substanțele organice din apă în prezența oxigenului
Epurarea mecano-biologicăpoate fi realizată prin două grupe mari
de construcţii în care epurarea se poate produce în condiții
apropiate de cele naturale – câmpuri de irigații și de filtrații:
- iazuri biologice – din care se colecteazã apele de drenaj şi se varsă ca
ape epurate în emisar şi construcţii în care epurarea biologică se
realizează în condiții artificiale
– filtre biologice şi bazine cu nămol activ
 Epurarea apelor uzate de la abatoare se face prinnmai multe
metode:
`

1. Preepurarea mecanică: îndepărtarea materialului grosier se poate

realiza chiar în incinta abatorului, în instalaţii speciale şi utilizarea
acestui material la fabricarea produselor secundare: făina furajeră,
untura tehnică, făina de oase.
 Evacuarea apelor reziduale din secțiile productive se face
după reținerea materialului grosier; pentru aceasta se folosesc
grătare, site, centrifuge, separatoare de grăsimi.
 Grătarele sunt necesare în următoarele secții: îndepărtarea
conținutului stomacal, camera de sacrificare, îndepărtarea
sângelui, tranşarea, fabrica de făină de oase.
 Sitele rotative: apele uzate de la unele abatoare sunt
preepurate prin site rotative, înainte de evacuarea în rețeaua
de canalizare.
 Sitele vibratoare: sunt utilizate pentru a evita colmatarea
orificilor şi a permite scurgerea apei. Utilizarea lor permite
evacuarea materialului grosier şi a bucăţilor de grăsime din
apele uzate de la abatoare.
 Separatoarele de grăsimi: prin separarea grăsimilor la secţii
se urmăreşte recuperarea şi valorificarea lor, eviatarea
colmatării reţelei de canalizare precum şi exploatarea
normală a staţiei de epurare.
2. Epurarea mecanică: apele uzate brute conțin cantități mari de
materii în suspensie atât grosiere cât şi coloidale. Majoritatea
materiilor grosiere se decantează în 15-30 de minute.
Restul de materii în suspensie rămân în apa uzată chiar după 2
ore de decantare.
`

 Lagunele anaerobe se folosesc pentru epurarea apelor cu un

conținut mare de grăsimi, proteine, concentrații mari de suspensii.
Avantaje: cost mic inițial, exploatare uşoară, posibilitatea de a reține
cantități mari de grăsimi, posibilitatea de a primi şocuri de încărcare fără
a modifica calitatea efluentului.
Exploatarea lor ridică probleme legate de mirosul degajat datorită
descompunerii anaerobe, situație accentuată de prezența în concentrații
mari a hidrogenului sulfurat.

 Epurarea apelor uzate din industria laptelui începe

cu măsurile de reducere a cantităţilor şi concentrațiilor de ape uzate.
Aceasta se poate realiza prin:

 Recuperarea zerului, a zarei şi a materiei prime şi produse

finite rebutate, în vederea valorificării.
 Valorificarea zerului se face prin utilizarea în hrana
animalelor sau prin transformarea lui în pudre de lactoză şi
proteine, cu utilizare în industria farmaceutică.
 Epurarea apelor uzate de la fabricarea produselor lactate se
poate face separat sau în comun cu apele uzate orăşăneşti.
 Grăsimile recuperate din apele uzate se folosesc în
industria săpunurilor şi a acizilor graşi.
 Separarea materiilor în suspensie se face numai în cazul apelor
reziduale de la rampele de spălare a autocisternelor, unde materiile
în suspensie antrenate de apa uzată sunt grosiere şi în cantități
mari.
`

 Prin proprietățile lor specifice în special mecanice, tehnice,

electrice, chimice, masele plastice s-au impus, înlocuind cu succes
metalul in industria construcțiilor de maşini, de automobile,
electrotehnică, precum şi în sectorul articolelor de uz casnic.
 În producția de mase plastice, pe primul loc în lume se află
SUA, urmată de Germania, Japonia, Franţa şi Marea Britanie.
 Consumul de materiale plastice creşte în toată lumea,
cunoscându-se zeci de tipuri de materiale plastice. Dintre
acestea, şase tipuri sunt utilizate la fabricarea ambalajelor,
peste 20 de tipuri la fabricarea altor bunuri de larg consum, în
industria automobilelor, în construcții, industria constructoare
de maşini, etc. se estimeauă că anual în întreaga lume este
produsă o cantitate de peste 100 milioane tone de material
plastic.