Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași

Facultatea de Construcții de Mașini și Management Industrial

Departamentul de Mecanica Fluidelor, Mașini și Acționări Hidraulice și
Pneumatice

Sisteme de depoluare
a apei

Student: Marius Apirculesei

 Apa este un lichid inodor, insipid și
incolor, de cele mai multe ori, sau ușor
albăstrui sau chiar verzui în straturi groase.

Este o substanță absolut indispensabilă

vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul
dintre cei mai universali solvenți.

Apa este una din substanțele cele mai

răspândite pe planeta Pământ, formând unul
din învelișurile acesteia, hidrosfera.
 POLUAREA APEI

Poluarea apei = orice modificare a compoziţiei

sau calităţii ei, astfel încât aceasta să devină
mai puţin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări
ale sale.

Protecţia calităţii apei = păstrarea, respectiv 
îmbunătăţirea caracteristicilor fizico - chimice
şi biologice ale apelor pentru gospodărirea cât
mai eficientă a acestora.

 
Poluarea apei poate fi împărţită după mai multe criterii:

1. După perioada de timp cât acţionează agentul

impurificator:
a. permanentă sau sistematică;
b. periodică;
c. accidentală.

2. După concentraţia şi compoziţia apei:

a. impurificare = reducerea capacităţii de utilizare;
b. murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al
apei;
c. degradare = poluarea geavă, ceea ce o face improprie folosirii;
d. otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice.
Râul Arieș, Județul Alba
Sursele de poluare sunt apele acide și metalele grele
provenite din vechile galerii, dar şi din scurgerile de pe
haldele de steril ale fostelor exploatări miniere de
suprafaţă
3. După modul de producere a poluării:

a.naturală; 
b.artificială. Poluarea artificială cuprinde: poluarea urbană,
 industrială, agricolă, radioactivă şi termică.

4. După natura substanţelor impurificatoare:

a.poluare fizică (poluarea datorată apelor termice); 

b.poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenol,
 detergenţi, pesticide, substanţe cancerigene,etc.)
c.poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii
patogene, protozoare patogene,viermii paraziţi, etc.)
d.poluarea radioactivă. Poluare radioactivă
 Fenomenele de poluare a apei pot
avea loc:

-la suprafaţă (ex:poluare cu produse

petroliere);
-în volum (apare la agenţi
poluanţi miscibili sau în suspensie).

Deoarece poluanţii solizi, lichizi

sau gazoşi ajung în apele naturale
direct, dar mai ales prin intermediul
apelor uzate,sursele de poluare a apei
sunt multiple.
 Ca urmare a poluării apei pot fi perturbate următoarele procese:

a. Alimentarea cu apă potabilă a centrelor urbane
(impurificarea apei cu reziduuri menajere şi industriale, cu
germeni patogeni, substanţe toxice,etc.);

b. Alimentarea cu apă a unităţilor industriale(apa tehnologică

poate fi impurificată cu anumiţi poluanţi indezirabili în anumite

procese tehnologice);

c.Alimentarea cu apă a crescătoriilor de animale(concentraţii
Poluarea apei cu nitrați
mici de substanţe toxice pot afecta sănătatea animalelor;
concentraţii de sare peste 1,5% s-au dovedit mortale pentru
animalele de fermă);
d. Irigaţiile (plantele pot fi afectate de prezenţa în apa de irigat
a metalelor grele, borului,sodiului etc.);

e. Piscicultura (este afectată prin deversarea în emisar a unor

ape reziduale cu substanţe toxice: cianura de sodiu,cuprul,etc.);

f. Centralele hidroelectrice (creşterea corozivității apei râurilor şi

fluviilor aferente centralelor pot avea un impact negativ asupra fun-
cţionării normale a utilajelor centralei);

g. Navigaţia (poluarea apelor fluviale şi marine conduce la creşterea acidităţii şi corozivităţii

acestor ape, cu efecte negative asupra părţii metalice a navelor).
Asigurarea calităţii apei ce urmează a fi utilizată într-un anumit scop se realizează şi se
menţine prin:

1.Reducerea cantităţii şi concentraţiei poluanţilor prin folosirea unor tehnologii de

fabricaţie care să reducă cantitatea de apă implicată, renunţarea la fabricarea unor
produse toxice,etc.

2.Mărirea capacităţii de autoepurare a cursurilor naturale prin: mărirea diluţiei la

deversarea afluenţilor în cursurile naturale, mărirea capacităţii de oxigenare naturală a
râurilor prin crearea de praguri, cascade,etc.

3.Epurarea apelor uzate, realizată prin procedee avansate în staţii specializate

care folosesc tehnologii şi echipamente moderne, fiabile și eficiente.
 Epurarea apelor = proces complex de reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive
dizolvate, în stare coloidală sau de suspensii, prezente în apele uzate industriale şi
orăşeneşti,care nu sunt acceptate în mediul acvatic în care se face deversarea apelor
tratate şi care permite refacerea proprietăţilor fizico-chimice ale apei înaintede utilizare.

Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive:

1.Reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile prezente în

apele uzate;
2.Prelucrarea materialului rezultat din prima operaţie.
Tipuri de stații de epurare a apelor uzate urbane

În general în practică se întâlnesc:

1.Stații de epurare într-o singură treaptă: stații de epurare

mecanice.

2.Stații de epurare în doua trepte: epurarea

mecanobiologică cel mai frecvent utilizate sau mecanico-
chimică.

3.Stații de epurare în trei trepte: mecanobiologică plus o

treaptă de epurare avansată.
Stația de epurare Oradea- amplasată pe
malul drept al râului Crișul Repede
 Categorii de epurare
Epurarea mecanică se mai numește epurare mecanică și se bazează pe
procese fizice de separare a poluanților din apele uzate.

Epurarea mecanică cuprinde:

a. Camera de intrare
b. Grătare
c. Deznisipatoare
d. Separatoare de grăsimi
e. Decantoare primare Grătare
 Epurarea chimică - prin această metodă sunt îndepărtate o parte din
conținutul impurificator al apelor reziduale.
Metoda se aplică apelor uzate industriale și altor categorii de ape când
se urmărește o epurare rapidă și eficientă.
Epurarea chimică se aplică atât poluanților în suspensie, cît și celor
dizolvați.
Epurarea biologică –i se mai spune epurare
secundară și se aplică pentru eliminarea din apă a
poluanților organici biodegradabili, care pot
constitui hrană pentru microorganisme.

Bazin de aerare
Bazinele de aerare cu nămol activ,  sunt
construcții în care epurarea biologică
aerobă a apei are loc în prezența unui
amestec de nămol și apă uzată, agitat în
permanență și aerat.

Bazin de aerare cu nămol activ

 Nitrificare-denitrificare

Decantoare

Treaptă biologică

Tratare nămol

Separator grăsimi

Treaptă mecanică
 Se practică trei procedee principale de
epurare biologică:

a. Cu nămol activ
b. Cu biofibre
c. Cu iazuri de oxidare

Stații de epurare ape uzate menajere VH ECO

 Tratarea nămolurilor

Tratarea, respectiv îndepărtarea nămolurilor provenite din stațiile de epurare orășenești, care reprezintă cantități
importante de deșeuri, are ca obiect principal fermentarea anaerobă a nămolului.
Linia de tratare a nămolului cuprinde următoarele procese: îngroșare, stabilizare, deshidratare, evacuare finală.
Din procesul de fermentare anaerobă a nămolului rezultă:
- nămol fermentat + materii solide totale;
- gaze de nămol (biogaz).

Stația de
epurare Pitești
CONCLUZII

Sursele de poluare a apei sunt reprezentate de:

1. Poluanți industriali care ajung în apele naturale în urma deversării apelor

industriale în ape naturale sau în canalizarea orașelor.
2. Apele menajere care ajung în apele naturale sau în conductele ce aprovizionează
cu apa potabila orașele (localitățile).
3. Ape agrozootehnice ce conțin, pesticide, detergenți, microorganisme deversate în
iazuri, râuri sau care ajung în pânze freatice.
4. Apele poluate din diverse surse produc modificări solului, vegetației, animalelor
și omului.
RECOMANDĂRI
 
-Construirea de stații de epurare a apei uzate.
-Dotarea stațiilor de epurare cu aparatură performantă.
-Refacerea canalizărilor și a sistemului de aducțiune a apei potabile
atât în zona rurală cât și în zona urbană.
-Implicarea agenților de mediu în verificarea parametrilor calitativi
ai apelor potabile și reziduale.
-Compostarea și tratarea nămolului rezultat din stațiile de epurare și
utilizarea acestuia ca îngrășământ în agricultură și silvicutură.
    
Bibliografie:
1. Robescu, D., Robescu, Diana, Procedee, instalaţii şi echipamente pentru epurarea apelor,
Litografia UPB, Bucureşti, 1996.
2. Croitoru V., Irigatii si drenaje,Ed.Didactica si Pedagigica,Bucuresti 1981.
3. Franco H. J., a. o., Industrial Water Engineering, 18, 5, 11, 1981
4. Cocheci V., Martin A., Mâşu S. – Simpozion “Tratare ape”, p.29, Timişoara,1984.
5. Turlea S., Natura in pericol,Ed.Politica,Bucuresti 1981.
6. Ionescu T. si colab., 1964, - Ape industriale si reziduale, Ed. Tehnica, Bucuresti.
7. Macoveanu Matei si colab., 1997, - Epurarea avansata a apelor uzate continand compusi
organici nebiodegradabili, Ed. Gh. Asachi, Iasi.