Universitatea “Petrol – Gaze” din Ploieşti

Facultatea: Tehnologia Petrolului şi Petrochimie

Specializarea: Ingineria Protecţiei Mediului

PROIECT
Tratarea şi Epurarea Apelor Uzate
Industriale

CUPRINS

1
 I. POLUAREA APELOR........................................................................................3
1.1.Poluarea apelor............................................................................................................3
1.2. Tipuri de poluare........................................................................................................4
1.3. Principalele materii poluante......................................................................................5
1.4. Principalele surse de poluare......................................................................................5
1.5. Clasificarea surselor de poluare.................................................................................7
II. APE UZATE.................................................................................................................8
2.1 Generalităţi...................................................................................................................8
2.2. Caracteristicile apelor uzate industriale.......................................................................9
III. TRATAREA APELOR UZATE.............................................................................15
IV. DATE DE PROIECT...............................................................................................23
4.1 Date de proiect............................................................................................................23
4.2 Determinarea gradului de epurare necesar..................................................................23
V. TREAPTA MECANICĂ ÎN EPURAREA APELOR UZATE..............................33
5.1 Gratare………………………………………………………….................................33
5.2 Deznisipatoare…………………………………………………….............................38
5.3 Bazin de egalizare………………………………………………...............................43
5.4 Decantor primar…………………………………………………..............................44
5.5 Calculul utilajelor din cadrul treptei biologice………………...................................48

VI. BILANŢUL ENERGETIC PE STAŢIE ŞI SOLUŢII DE REDUCERE A

CONSUMULUI ENERGETIC.......................................................................................57
VII. CONCLUZII............................................................................................................61
BIBLIOGRAFIE

2
I. POLUAREA APEI

1.1. POLUAREA APELOR

Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o
problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei.
Poluarea apei reprezintă orice alterare fizica, chimica, biologica sau
bacteriologica a apei, peste o limita admisibila, inclusiv depasirea nivelului natural de
radioactivitate produsa direct sau indirect de activitati umane, care o fac improprie pentru
o folosire normala, in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni
alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996). Poluarea apei inseamna introducerea directa sau
indirecta (ca rezultat al activitatii umane), a unor substante sau a caldurii, care pot dauna
sanatatii umane precum si calitatii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de
cele acvatice, activitati care pot conduce la pagube materiale ale proprietatii, sau care pot
dauna sau obstructiona serviciile, precum si alte folosinte legate de apa.
Cauzele poluării apei:
 Depunerile de poluanţi din atmosferă, ploile acide.
 Scurgeri de la rezervoare de depozitare şi conducte de transport subterane, mai ales
produse petroliere;
 Deşeurile şi reziduurile menajere;
 Sarea presărată în timpul iernii pe şosele, care este purtată prin sol de apa de ploaie şi
zăpada topită;
 Pesticidele şi ierbicidele administrate în lucrările agricole care percoleză prin sol,
fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigaţii până la pânza freatică;
 Îngrăşămintele chimice şi scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;
 Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar şi deversări deliberate a
unor poluanţi;
Poluanţii apei sunt produsele de orice natură care conţin substanţe în stare solidă,
lichidă sau gazoasă, în condiţii şi în concentraţii ce pot schimba caracteristicile apei,
făcând-o dăunătoare sănătăţii.

3
1.2. TIPURI DE POLUARE

Poluarea apei poate fi împărţită după mai multe criterii

 după perioada de timp cât acţionează agentul impurificator:
- permanentă sau sistematică;
- periodică;
- accidentală.
 după concentraţia şi compoziţia apei:
- impurificare = reducerea capacităţii de utilizare;
- murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al apei;
- degradare = poluarea geavă, ceea ce o face improprie folosirii;
- otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice.
 după modul de producere a poluării:
- naturală;
- artificială (antropică) cuprinde: poluarea urbană, industrială, agricolă,
radioactivă şi termică.
 după natura substanţelor impurificatoare:
- poluare fizică (poluarea datorată apelor termice);
- poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli, detergenţi,
pesticide, substanţe cancerigene, substanţe chimice specifice diverselor
industrii );
- poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii patogene,
protozoare patogene, viermii paraziţi, enterovirusurile, organisme coliforme,
bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc.);
- poluarea radioactivă.

1.3Principalele materii poluante

4
Principalele materii poluante
 substanțele organice‐ de origine naturală  sau artificială, reprezintă  principalul
poluant. materiile organice consumă oxigenul din apă, în timpul descompunerii lor,
într‐o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de cantitatea de substanță organică 
evacuată, afectand organismele acvatice. oxigenul este necesar şi bacteriilor aerobe
care prin reactii de oxidare a substanțelorrealizeaza autoepurarea apei.
- substanțe organice de origine naturală sunt țițeiul,taninul, lignina, hidrații de
carbon, biotoxinelemarine etc.
- poluanții artificiali, care provin din prelucrarea diferitelor substanțe în cadrul
rafinăriilor (benzină, motorină, uleiuri, solvenți organici etc.), industriei
chimice organice  şi industriei petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi
halogenate, detergenți etc.).
 substanțele anorganice (în suspensie sau dizolvate) sunt mai frecvent întâlnite în
apele uzate industriale. metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfații etc.; pot
determina creşterea salinității apelor, iar unele dintre ele creşterea durităț. Prin
bioacumularemetalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice.

1.4. Principalele surse de poluare

Surse punctiforme de ape uzate (apele uzate menajere, oraşeneşti, industriale,

pluviale şi de drenaj) sunt cele colectate într-un sistem de canalizare şi evacuate în
receptor natural prin conducte sau canale de evacuare.
Surse difuze de poluare reprezintă emisii evacuate în mediu în mod dispers (care nu
descarcă efluenţi uzaţi în ape de suprafaţa prin intermediul unor conducte în puncte
localizate). Pe ansamblu se disting urmatoarele surse majore de poluare difuză:
- Agricultura;
- Depunerile atmosferice;
- Materialele de construcţii;
- Industria;
- Traficul auto;

5
- Populatia din mediul rural.
Din punct de vedere al modului de propagare, indiferent de geneza acestora, se disting
două categorii de surse difuze diferenţiate:

Surse locale - corelate cu solul şi scurgerile prin antrenare cu precipitaţii, în apele de

suprafaţă sau prin percolare, în apele subterane, aplicarea de pesticide si ingraşaminte
minerale fiind un exemplu tipic în acest sens.
Sursele locale de poluare au ca provenienţă urmatoarele grupe ţinta:
- Populatia - cea neracordată la un sistem centralizat de canalizare;
- Industria;
- Agricultura.

Surse regionale si transfrontiere - în această categorie sunt incluse poluările difuze

transmise la distanta fata de locul de geneză, prin aer, respectiv depunerile atmosferice
lichide şi solide.
Elaborarea metodologiei de evaluare a impactului surselor difuze de poluare vine în
sprijinul aplicării prevederilor Directivei Cadru privind Apa, care solicită ca pentru
fiecare bazin hidrografic să se efectueze o analiză a caracteristicilor acesteia, şi de
asemenea, o analiză a impactului activitatilor umane asupra calitătii apelor de suprafaţă,
precum si Planul de gospodărire a apelor pe bazine hidrografice (Ordinul nr. 913/2001 al
Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor).
Sursele difuze de poluare reprezinta o componenta cheie în procesul de poluare a
apelor de suprafaţă. Impactul lor asupra calitaţii apelor este în crestere, fiind in legatură
directă cu reducerea incarcării cu poluanţi evacuaţi direct de sursele punctiforme
industriale şi comunale. Cuantificarea poluării provenite de la sursele difuze de poluare
se face cu greutate. Intrucât încarcarea cu poluanţi de la sursele difuze de poluare nu
poate fi măsurată se folosesc metode variate de calcul sau de estimare a acestei
componente la poluarea apei de suprafată.

Metodele existente de evaluare a surselor difuze sunt :

6
- metode de calcul a balanţei poluanţilor;
- metode suplimentare bazate pe calcule standard utilizând informaţii din baza de date ca
şi din modelele existente specificând încarcarea de poluanţi a unei arii din bazinul
hidrografic.
Apele din sursele de emisie punctiforme se pretează epurării şi pot, de aceea, să fie
analizate statistic. Poluanţii acestor surse pot fi cuantificaţi şi controlaţi înainte de
evacuarea în receptor. Urmărirea statistică a surselor punctiforme întampină mai puţine
probleme faţă de cea a surselor difuze. În cele mai multe activităţi productive, emisiile
sunt generate de surse punctiforme. Pentru aceste surse, relaţia dintre parametrii de
calitate ai apei afectate si activitaţile poluatoare este directă şi, în principiu, poate fi
măsurată.

1.5. Clasificarea surselor de poluare:

 După acţiunea lor în timp:
- surse de poluare permanente;
- surse de poluare nepermanente;
- surse de poluare accidentale.
 După modul de generare al poluării, sursele de poluare pot fi împărţite în:
- surse de poluare naturale;
- surse de poluare artificiale, datorate activităţii omului, care, la rândul lor, pot
fi subdivizate în ape uzate şi depozite de deşeuri.
Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:
- impurificări cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor
lucrări miniere sau foraje;
- impurificări produse de infiltraţiile de la suprafaţa solului a tuturor
categoriilor de ape care produc în acelaşi timp şi impurificarea surselor de
suprafaţă;
- impurificări produse în secţiunea de captare, din cauza nerespectării zonei
de protecţie sanitară sau a condiţiilor de execuţie.

II . APE UZATE
7
 2.1 Generalităţi

Apa care prin folosire si-a modificat proprietăţile iniţiale se numeşte apă uzată,
iar agenţii care i-au schimbat însuşirile, făcând-o improprie unei anumite utilizări se
numesc poluanţi.Contaminarea este o categorie speciala de poluare, ce constă în prezenţa
în apă a unor substanţe vătămătoare (toxice), sau a unor agenţi patogeni (virusuri,
bacterii,etc).
Stabilirea originii şi a caracteristicilor calitative ale apelor uzate necesită
cunoaşterea procesului tehnologic industrial pentru o proiectare judicioasă a staţiilor de
epurare. Deci este necesară cunoaşterea originii principalilor afluenţi şi caracteristicilor
lor principale pentru definirea modului de epurare. Reducerea debitelor de apă uzată
necesită utilizarea unor tehnologii noi. Principalele substanţe nocive ale apelor uzate
industriale sunt substanţele organice (exprimate prin CBO5), substanţele în suspensie,
substanţele toxice şi metalele grele. Recuperarea substanţelor valoroase din apele uzate
are ca scop valorificarea acestora şi reducerea substanţelor nocive evacuate. Există ape
uzate industriale şi ape uzate orăşeneşti. Când acestea au debite mici, se recomandă
epurarea lor în comun, dar această soluţie trebuie bine fundamentată. Dar există cazuri
când pentru apele uzate industriale sunt necesare materiale specifice şi scumpe. De
exemplu apele uzate industriale pot conţine substanţe organice (exprimată prin CBO 5).
Ori încărcarea organică a apelor la staţiile de epurare poate provoca deranjamente în
funcţionarea acestora, deoarece oxigenul este necesar proceselor aerobe, respectiv
bacteriilor aerobe, care oxidează substanţa organică. Substanţele în suspensie plutitoare
(ţiţei, uleiuri) împiedică absorbţia de oxigen pe la suprafaţa apei şi deci autoepurarea,
colmatează filtrele pentru tratarea apei. Substanţele în suspensie care se depun pe fundul
receptorului (a bazinului de acumulare) îngreunează tratarea apei. Acizii şi alcalii conduc
la distrugerea faunei şi florei acvatice, a vaselor pentru navigaţie.
Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apei şi, uneori, pot provoca
creşterea durităţii, care produc depuneri pe conducte mărindu-le rugozitatea şi micşorând
din capacitatea de transport, de transfer a căldurii la boilere. Ca de exemplu sulfatul de
magneziu, bicarbonaţii şi carbonaţii solubili.

8
 Metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr etc.) au o acţiune toxică asupra organismelor
acvatice, inhibând şi procesele de epurare (auto), CBO5 şi CCO, sărurile de azot şi fosfor
(nutrienţi) produc dezvoltarea rapidă a algelor. Dar în ultimii ani procesele tehnologice
industriale folosesc substanţe toxice noi (fitofarmaceutice, nitroclorbenzen, etc.) care se
determină greu.
Substanţele radioactive în apa receptorilor sunt stabilite prin legi.
Culoarea apei împiedică absorbţia oxigenului şi fenomenul de fotosinteză în
autoepurare.
Bacteriile din apele uzate pot fi patogene (bacilus antracis) şi produc infectarea
receptorilor.

Se deosebesc trei categorii de ape:

I. pentru alimentarea potabilă
II. pentru arboristică şi piscicultură
III. pentru irigaţii

În aceste ape se impun concentraţii diferite maxime (mg/l), pentru amoniu (NH4),
amoniac (NH3), azotaţi (NO3), azotiţi (NO2), CO2, Ca, cianuri (CN), clor liber (Cl 2),
cloruri (Cl), ioni de hidrogen (pH), crom trivalent (Cr), crom hexavalent (Cr), Cu,
detergenţi anionici, fenoli, hidrogen sulfurat (H2S), Hg, O2, Pb, sodiu (Na), sulfaţi (SO4),
Zn, bacili.
Pentru substanţele organice se defineşte consumul biochimic de oxigen (CBO 5),
mg/l şi consumul chimic de oxigen (CCO), mg/l, ultimul prin metoda cu permanganat de
potasiu (CCO-Mn) sau bicromat de potasiu (CCO-Cr).

2.2 Caracteristicile apelor uzate industriale

 Caracteristici fizice
1.Temperatura apelor uzate, influenţează majoritatea reacţiilor fizice şi biochimice,
care au loc în procesul de epurare. Apele uzate menajere au o temperatură cu 2-3°C mai
ridicată decât temperatura apelor de alimentare cu excepţia cazului de deversări de ape
calde tehnologice sau când în reţea se infiltrează ape subterane.

9
Determinarea temperaturii se efectuează numai la locul de recoltare prin introducerea
termometrului în apa de cercetat, iar citirea temperaturii se face după 10 minute de la
introducerea termometrului fără a-l scoate din apă.
2.Turbiditatea apelor uzate, este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie,
care nu sedimentează în timp. Turbiditatea nu constituie determinare curentă a apelor
uzate, deoarece nu există o proporţionalitate directă între turbiditate şi conţinutul lor în
suspenii. Analizele de laborator se exprimă în grade de turbiditate, 1 grad de turbiditate
corespunde la 1 mg Si02 ∕dm3 .Orientativ, apele uzate menajere prezintă valori ale
gradului de turbiditate în limitele de 400-500° în scara silicei.
3.Culoarea apelor uzate, proaspete este gri deschis, iar culoarea gri închis indică
începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape. Pentru
apele uzate care prezintă alte culori, rezultă că amestecul acestora cu apele uzate
industriale care pătrund în reţeaua de canalizare este dominat de acestea din urmă (apele
verzi de la industriile de legume, ape galbene de la industriile prelucrătoare de clor, ape
roşii de la uzinele de metalurgie).
4. Mirosul apelor uzate, menajere proaspete este aproape, imperceptibil, intrarea în
fermentaţie a materiilor organice este indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat, de
putregai, sau alte mirosuri ale produselor de descompunere. Apele uzate orăşeneşti pot
avea mirosuri diferite imprimate de natură şi de provenienţa apelor uzate industriale.
5. Conductivitatea aduce informaţii asupra cantităţii de săruri dizolvate.
 Caracteristici chimice
Se pot grupa în trei categorii principale:
I. Organice: carbohidraţi, grăsimi şi uleiuri, proteine, fenoli pesticide, poluanţi prioritari,
agenţi de suprafaţă, compuşi organici volatili.
Substanţele organice din apele uzate menajere provin din dejecţiile umane şi animale, din
resturile de alimente, legume şi fructe, precum şi din alte materii organice evacuate în
reţeaua de canalizare. Prezenţa substanţelor organice în apă poate reduce oxigenul din
apă până la zero, iar în lipsă de oxigen, substanţele organice se descompun prin procese
anaerobe care au loc concomitent cu producerea H2S şi a altor gaze rău mirositoare şi
toxice.
a. Oxigenul dizolvat, este un indicator care arată gradul de poluare al apelor cu

10
substanţe organice. Cantitatea de oxigen care se poate dizolva în apa curată - aşa numita
limită de saturaţie - depinde de temperatură şi variază de la 7,63 mg/dm 3 la 30°C la 9,17
mg/dm3 la 20°C şi la 14,23 mg/dm3 la 0°C. Solubilitatea oxigenului în apă mai depinde şi
de turbulenţa la suprafaţa apei, de presiunea atmosferică, mărimea suprafeţei de contact,
cantitatea de oxigen din apă sau din atmosferă. Oxigenarea apei poate avea loc prin
dizolvarea oxigenului din aer sau în anumite condiţii speciale, prin degajarea oxigenului
în procesul de fotosinteză al vegetaţiei acvatice. Cantitatea de oxigen care lipseşte unei
ape pentru a atinge limita de saturaţie se numeşte deficit de oxigen şi indică o
impurificare anterioară cu substanţe organice, care a condus la consumarea totală sau
partíala a oxigenului dizolvat
b. Consumul biochimic de oxigen (CBO5), exprimat în mg/ dm3 reprezintă cantitatea
de oxigen consumată de către bacterii şi alte microorganisme pentru descompunerea
biochimică, în condiţii aerobe, a substanţelor organice biodegradabile la temperatura şi în
timpul standard, de obicei la 20°C şi 5 zile. Determinarea mărimii CBO 5 se face în
funcţie de destinaţia analizei probei atât pentru apele uzate cât şi pentru apele epurate
mecanic. Rezultă că CBO5 va indica cantitatea de oxigen necesară pentru oxidarea
materiilor oraganice coloidale şi dizolvate, precum şi a acelei părţi de materiale organice
nedizolvată, care a fost reţinută în decantoare. În apele uzate menajere, precum şi în apele
uzate industriale are o compoziţie apropiată cu cea a apelor uzate menajere (tabelul 2.1),
mărimea CBO5 variază în limite foarte largi în funcţie de provenienţa lor.
Materii solide Totale Minerale Organice
Totale 250 105 145
Dizolvate 160 80 80
În supensie din 90 25 65
care:
54 15 39
sedimentabile
36 10 26
nesedimentabile

Tabelul 2.1 Compoziţia medie a apelor uzate menajere

Mineralizarea biochimică a substanţelor organice, respectiv consumul biochimic
de oxigen, este un proces complex, care în apele bogate în oxigen se produce în două
faze:

11
 a) faza primară (a carbonului), în care oxigenul se consumă pentru oxidarea
substanţelor organice care conţin carbon şi producerea de bioxid de carbon care rămâne
în soluţie sau se degajă. Această fază are o durată la apele uzate menajere de aproximativ
20 zile la temperatura de 20°C.
b) faza secundară (a azotului) în care oxigenul se consumă pentru oxidarea substanţelor
organice, care conţin azot, producându-se oxidarea până la stadiul de nitriţi şi apoi până
la stadiul de nitraţi. Această fază începe după aproximativ 10 zile, la temperatura de 20°C
şi se desfăşoară pe o perioadă mai îndelungată, de circa 100 de zile. Această fază poartă
denumirea de nitrificarea substanţelor organice.
c. Consumul chimic de oxigen (CCO) sau oxidabilitatea apei, reprezintă cantitatea
de oxigen mg/dm3, necesară pentru oxidarea tuturor substanţei organice sau minerale
oxidabile, fără ajutorul bacteriilor. Apele uzate industriale, (care conţin substanţe toxice),
distrug microorganismele din apă şi deci nu se poate determina CBO 5, în schimb ne oferă
posibilitatea de a diferenţia materia organică stabilă şi instabilă din apa uzată.
Determinarea consumului chimic de oxigen după metoda standard se efectuează cu
permanganat de potasiu, iar pentru cele intens poluate, cu bicromat de potasiu. Prima
metodă evidenţiază cantitatea de substanţe organice şi anorganice oxidabile prin oxidarea
acestora cu KMn04 în mediu acid şi la cald, iar KMn04 rămas în exces se determină cu
acid oxalic. La a doua metodă, substanţele organice din apa uzată sunt oxidate cu
bicromat de potasiu în mediu acid (acid sulfuric), la cald în prezenţa sulfatului de argint.
d. Carbon organic total (COT), constituie o metodă de determinare a nivelului de
poluare organică a apelor uzate, care spre deosebire de determinările prin CBO 5 şi CCO
rezultatele sunt mai exacte datorită eliminării variabilelor care intervin în analizele CBO5
şi CCO. În esenţă, metoda constă în oxidarea materiilor organice cu carbon şi conversia
lor în CO2 şi apă. Gazul generat se captează printr-o soluţie caustică de concentraţie
standard şi cu ajutorul unui analizor de carbon se determină concentraţia materiilor
organice din apă

e. Consumul total de oxigen (CTO), este aplicat în general pentru concentraţii mici de
compuşi organici. Testul este realizat prin introducerea unei cantităţi cunoscute de probă
într-un dispozitiv de oxidare chimică sau un cuptor cu temperatură înaltă. Înaintea

12
analizei se realizează acidifierea şi aerarea probei pentru a elimina erorile datorate
carbonului organic.
f. Tratabilitatea apei uzate, reprezintă capacitatea acesteia de a-şi micşora
complexitatea şi numărul compuşilor organici, datorită acţiunii microorganismelor în
procesul de epurare biologică. Pot fi considerate tratabile biologic apele uzate care la
trecerea prin instalaţiile de epurare biologică,permit îndepărtarea compuşilor
biodegradabili în proporţie de 80-98% şi a compuşilor organici totali în proporţie de 60-
90%.
g. Azotul sub formă de amoniac liber, azot organic, nitriţii şi nitraţii constituie azotul
total din apa uzată brută. Amoniacul liber constituie rezultatul descompunerii
bacteriene a materiilor organice. în apele uzate menajere amoniacul poate varia în
limitele 15-50 mg/dm3. Azotul organic şi amoniacul liber reprezintă indicatorii de bază ce
pun în evidenţă gradul de poluare organică azotoasă ale apelor uzate. în general apele
uzate menajere au un conţinut ridicat de azot organic şi scăzut de amoniac liber.

II. Anorganice.
a. Aciditatea apelor uzate,este determinată de prezenţa CO2-ului liber, a acizilor
minerali şi a sărurilor acizilor tari cu bazele slabe. Se exprimă în ml substanţă alcalină
normală pentru neutralizarea unui dm3 de apă.
b. Alcalinitatea apelor uzate, este dată de prezenţa bicarbonaţilor şi carbonaţilor
alcalini şi a hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt uşor alcaline cu pH 7,2-7,6. Se
determină prin neutralizarea unui dm3 de apă de analizat cu o soluţie de NC 1, 0,1 N
exprimată în ml.
c. pH-ul apelor uzate, poate fi acid sau alcalin şi constituie o cauză importantă
perturbatoare a proceselor biologice din cadrul unei staţii de epurare.
d. Potenţialul de oxidoreducere (redox), exprimă logaritmul cu semn schimbat al
presiunii hidrogenului gazos în echilibru cu oxigenul molecular din soluţie (scara redox
are valori de la 0 la 42).
e. Conţinutul de săruri, cloruri, sulfuri, sulfaţi este important pentru desfăşurarea
proceselor de epurare biologică.
f. Metalele grele, existente în apele uzate industriale sunt toxice pentru

13
microorganismele care participă la epurarea biologică a apelor şi la fermentarea anaerobă
a nămolurilor.
g. Substanţele radioactive, folosite din ce în ce mai mult în medicină precum şi în
centralele atomice creează probleme celor care se ocupă cu protecţia calităţii apelor.
Aceste substanţe influenţează procesele de epurare.
h. Detergenţii, din apele uzate sunt substanţe tensioactive a căror structură moleculară
este formată din două grupări. Detergenţii sintetici pot favoriza acţiunea nocivă a unor
toxine uşurând absorbţia acestora.
i. Nitriţii şi nitraţii, sunt prezenţi în apa uzată în cantităţi mai reduse. Nitriţii din apa
uzată provin din oxidarea incompletă a amoniacului, în prezenţa bacteriilor nitrificatoare.
Cantităţile maxime de nitriţi din apele uzate menajere nu depăşesc 0,l mg/dm 3 . Nitraţii
provin din mineralizarea substanţelor organice poluante de natură proteică ce conţin azot.
Cantităţile de nitraţi în apa uzată menajeră variază între 0,1-0,4 mg/dm3.
j. Produsele petroliere, grăsimile şi uleiurile, formează o peliculă plutitoare, care
împiedică oxigenarea apei.În apele uzate menajere prezenţa acestor substanţe este
nesemnificativă, însă prezenţa acestor substanţe în staţia de epurare este dăunătoare,
deoarece pot colmata filtrele biologice şi reduce procesele de fermentare a nămolurilor.
III. Gazele dizolvate (02, H2S, CH4)

 Caracteristici biologice
Se referă la determinarea speciilor de organisme şi a densităţii lor, oferind
informaţii asupra gradului de poluare sau a capacităţii de autoepurare a apelor. Astfel
prezenţa sau absenţa unor tipuri de organisme poate oferi indicaţii asupra desfăşurării
procesului de epurare biologică sau de fermentare a nămolurilor.

III. TRATAREA APELOR UZATE

14
3.1 Procese unitare pentru epurarea apelor uzate industriale
A. Procese fizice
Procesele fizice de epurare sunt acelea în care substanţele poluante nu suferă
transformări în alte substanţe, având la bază principiile:

a) separarea gravitaţională a particulelor grosiere, nedizolvate în apă, sub influenţa

câmpului gravitaţional al Pământului, prin sedimentare, prin flotaţie sau prin centrifugare.
Este posibil fenomenul de aglomerare (floconare), flocoanele având mase mai mari şi
care sedimentează mai repede. Ca exemplu se prezintă fig.3.1, un decantor, care poate fi
cu curgere a apei verticală şi orizontală. Eliminarea nămolului din decantor se poate face
manual şi intermitent. După formă, decantoarele pot fi circulare şi rectangulare.
Evacuarea apei limpezite se face prin deversoare.

Fig .3.1. Decantor

b) flotaţia este un proces unitar de separare din apă, sub acţiunea câmpului gravitaţional
terestru, a particulelor cu densitate medie mai mică decât a apei. Flotaţia poate fi naturală
sau cu aer introdus în apă sub formă de bule fine prin difuzoare poroase. Scopul flotaţiei
este de a forma o spumă stabilă care să încorporeze particulele insolubile. Flotaţia se
poate face se poate face în bazine circulare sau dreptunghiulare. În fig.2 se prezintă
schema unei instalaţii de flotaţie cu aer sub presiune.

15
 Fig. .3.2 Schema unei instalaţii de flotaţie cu aer sub presiune.

c) filtrarea constă în trecerea apei printr-un mediu poros în care are loc reţinerea prin
fenomene predominant fizice. Filtrarea este un proces de sitare cu ajutorul unei ţesături
fine sau împâslituri.
d) reţinerea pe grătare şi site a impurităţilor grosiere (crengi, fire etc) pe grătare şi a
celor mai mici pe site. Viteza apei la întrarea în grătare este de cca. 0.3 m/s pentru a evita
depunerile pe grătar dar nu mai mare de cca. 1 m/s pentru a nu înţepeni corpurile grosiere
între bare. Sitele servesc pentru reţinerea impurităţilor nedizolvate de dimensiuni mai
mici şi sunt realizate din table metalice sau din plăci de material plastic perforat. Sitele
pot fi statice şi mobile (ciururi cu mişcare de vibraţie sau giratoare). Îndepărtarea
materialelor din site se face cu perii, prin simpla alunecare (fig. 3.3) unde se prezintă o
sită formată din bare triunghiulare. Sitele fine din ţesături din fire metalice sau fire din
materiale plastice se folosesc pentru suspensii de particule fine.

16
 Fig. 3.3 Sită formată din bare triunghiulare

e) epurarea în filtre granulare şi filtre cu prestrat. Materialul granular folosit ca

umplutură filtrantă este nisipul cuarţos. Se mai folosesc filtre cu mai multe straturi de
materiale granulare, cu densităţi diferite (de ex. din antracit, nisip cuarţos, granat) care
pot fi spălate, granulele aranjându-se cu diametrul descrescând în sensul de curgere.

f) epurarea prin membrane. Membrana este o barieră pentru speciile moleculare sau
ionice prezente în curentul de apă care o străbate. Ca materiale pentru membrane se
folosesc acetatul de celuloză, materiale polimerice stabile în timp (poliamide, polisuflone,
etc.). Procesul de epurare cu membrane se numeşte osmoză, care poate fi directă sau
inversă, în funcţie de direcţia apei de la o soluţie diluată la una concentrată sau invers. Pot
exista mai multe tipuri de module de osmoză, ca de exemplu tubulare, fig. 3.4.
Alte metode de epurare prin membrane sunt:
- ultrafiltrarea - se folosesc mai multe membrane cu permeabilitate selectivă pentru
anumiţi componenţi.
- electrodializa - foloseşte membrane cu permeabilitate selectivă la anioni, respectiv
cationi, deplasarea acestora făcându-se sub influenţa unui câmp electric, ca la
electroliză.

17
 Fig.3.4 Modul de osmoza tubular

g) transferul între faze se bazează pe trecerea poluanţilor într-o altă fază, nemiscibilă cu
apa, care poate fi lichidă, solidă sau gazoasă. Astfel există extracţia lichid-lichid (se
foloseşte un solvent în care poluantul este mult mai solubil decât în apă, apoi, după
agitare, are loc procesul de sedimentare, când se formează două straturi: apa extrasă şi
extractul), extracţia lichid-gaz (în loc de solvent se foloseşte aer, gaze de ardere).
De exemplu, la valori mici de pH este posibilă îndepărtarea hidrogenului sulfurat:

S2- + 2H+  H2S (hidrogen sulfurat molecular

sulfura solubilă mai greu solubil în apă)
în apă
iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului şi, în general, a bazelor slabe volatile:

18
 NH4+ + OH-  NH3 + H2O (amoniac molecular
ioni de amoniu greu solubil în apă)
solubili în apă

h) distilarea se face prin epurarea apelor uzate prin trecerea apei în fază de vapori, prin
încălzire, urmată de condensarea vaporilor, deoarece impurităţile au o volatilitate mai
redusă ca apă.
i) îngheţarea constă în trecerea apei în fază solidă sub formă de cristale de gheaţă, care
se separă de soluţia reziduală îmbogăţită în impurităţi.
j) spumarea este un proces de separare din apă a unor impurităţi organice dizolvate,
datorită adăugării unor agenţi de spumare şi prin barbotarea apei cu aer sub formă de bule
fine.
k) absorbţia are la bază fenomenul de reţinere pe suprafaţa unui corp a moleculelor unei
substanţe dizolvate în apă (fig. 3.5). Materialul, lichid sau solid, pe care are loc reţinerea
se numeşte absorbant, iar substanţa reţinută absorbat.
Ca absorbanţi se folosesc materiale solide cu suprafaţă specifică mare, cărbunele
activ, cenuşa fină, etc. Cele mai utilizate instalaţii de epurare prin absorbţie sunt de tip
dinamic , cu pături fixe de cărbune activ. Trebuie evitată colmatarea cu particule în
suspensie. Cărbunele activ poate reţine o masă de substanţe organice de până la 5% din
greutatea sa. Regenerarea se face pe cale termică, la circa 900oC în atmosferă controlată.

Fig.3.5 Schema fenomenului de absorbţie

19
 B. Procese chimice

Prin procesele chimice de epurare, poluanţii sunt transformaţi în alte substanţe mai
uşor de separat, precipitate insolubile, gaze, care pot fi stipale, care au o activitate nocivă
mai redusă sau sunt mai susceptibile de a fi îndepărtate.
a) neutralizarea este un proces prin care pH-ul unei soluţii uzate este reglat prin
adaos de acizi sau baze.
 Neutralizarea apelor acide se face cu substanţe cu caracter bazic (oxizi, hidroxizi,
carbonaţi). Neutralizanţii care sunt utilizaţi sunt: piatra de var (carbonat de calciu),
dolomita (carbonat de calciu şi magneziu), varul (oxid de calciu) sub formă de
hidroxid de calciu (lapte de var sau var stins praf).
 Neutralizarea apelor alcaline se face cu acizi reziduali, cu gazele de ardere bogate în
CO2 (14%) etc. Deoarece influenţii au debite variabile în timp, este necesară o buclă
de reglare a pH, mărind debitul de agent neutralizant, fig.3.6.

Fig.3. 6 Schema fenomenului de neutralizare

20
 b) oxidarea şi reducerea
Scopul oxidării este de a converti compuşii chimici nedoriţi în alţii mai puţin
nocivi. Ca oxidanţi se pot folosi: oxigenul, ozonul, permanganaţi, apă oxigenată, clorul şi
bioxidul de clor. Ca exemplu se dă distrugerea cianurilor cu clor până la formarea de
cianaţi sau azot molecular:

CN- + OCl  CNO + Cl-

2 CNO + 3 OCl  N2 + 2HCO3- + 3Cl-

Reducerea constă în transformarea unor poluanţi cu caracter oxidant în substanţe

inofensive care pot fi uşor epurate. Ca exemplu se dă reducerea cromului hexavalent la
crom trivalent, în vederea precipitării acestuia ca hidroxid:

Cr2O72- + 6 Fe SO4 + 7 H2SO4  Cr2(SO4)3 + 3 Fe2(SO4)3 + 7 H2O + SO42-

Ca agenţi reducători se folosesc sărurile fierului trivalent, sulfaţi, acidul sulfuros.
c) precipitarea este un proces de epurare bazat pe transformarea poluanţilor din
apele reziduale în produşi insolubili. Ca exemplu se dă îndepărtarea fluorului din apă prin
introducerea de ioni de calciu:
2 F- + Ca2  CaF2 - precipitat
d) coagularea şi flocularea - îndepărtarea unor particule prin sedimentare
(coagulare) şi destabilizarea prin absorbţia unor molecule mari de polimeri care formează
punţi de legătură între particule (floculare). Se folosesc pentru particule coloidale. În
acest scop se folosesc polimeri organici sintetici sau anorganici.
e) schimbul ionic
Schimbătorii de ioni se utilizează mai ales pentru dedurizarea apelor, folosind
cationaţi în forma sodiu (Na), iar regenerarea lor se face cu clorură de sodiu:

2 ZNa + Ca2+  Z2 Ca + 2 Na+

Folosirea schimbătorilor de ioni este o soluţie mai scumpă.

21
C. Procese biologice
Substanţele organice pot fi îndepărtate din apă de către microorganisme care le
utilizează ca hrană, respectiv sursă de carbon.
Reacţiile enzimatice au două faze:
1. moleculele de enzimă şi de substamţă utilizată ca hrană (substrat) formeză complecşi;
2. complecşii se descompun eliberând produsul de reacţie şi enzima
Enzima + Substrat  (Enzima substrat)
K2
(Enzimă substrat)  Enzimă + Produs reacţie
Epurarea biologică aerobă se realizează în construcţii în care biomasa este
suspendată în apă sub formă de agregate de microorganisme (flocoane), sistemele fiind
aprovizionate cu oxigen.
Epurarea biologică anaerobă a apelor uzate se realizează în incinte închise
(bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhibă activitatea
microorganismelor anaerobe. Prin descompunerea poluanţilor organici se obţin gaze de
fermentare combustibile, datorită conţinutului ridicat de metan.

D. Dezinfecţia
Dezinfecţia este necesară în cazul apelor uzate care conţin microorganisme. Dacă
sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor, prin dezinfecţie nu se
distrug toate. Dezinfectantul pătrunde prin peretele celular şi denaturează materiile
proteice din protoplasmă, inclusiv enzimele. Un dezinfectant pentru apă este clorul activ
care acţionează sub formă de ion de hipoclorit, cu efecte pronunţate la valori mici ale pH.
Dintre metodele fizice de dezinfecţie, cele mai utilizate sunt metoda termică şi iradierea
cu radiaţii de energie ridicată.

22
IV. DATE PROIECT

4.1. Date de proiect

Valori
Nr. experimentale la
Indicatorul de calitate U.M.
crt. intrarea in staţia
de epurare
3
1 Materii în suspensie mg/dm 614
2 Consum biochimic de oxigen la 5 zile mg O2/dm3 684
(CBO5)
3 Consum chimic de oxigen – metoda cu mg O2/dm3 825
dicromat de potasiu (CCOCr-)
4 Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 52

1. Să se aleagă o instalaţie de epurare a apelor uzate industriale în funcţie de

concentraţiile poluanţilor la intrarea în staţia de epurare (în funcţie de varianta
aleasă se va estima debitul de intrare al apelor uzate industriale).
2. Să se proiecteze instalaţia de epurare a apelor uzate industriale.
3. Să se determine gradul de epurare necesar.
4. Să se justifice că alegerea instalaţiei de epurare este eficientă din punct de vedere
tehnico-economic.

4.2. Determinarea gradului de epurare necesar

Gradul de epurare reprezintă procentul de reducere, ca urmare a epurării, a unei

părţi din elemente poluante de natură fizică, chimică şi biologică din apele uzate, astfel
încât, concentraţia rămasă în apa epurată să reprezinte sau să se încadreze în valoarea
limită admisibilă stabilită prin NTPA 001/2005.
După tipul apei de suprafaţă, deosebim trei categorii de ape de suprafaţă care pot
fi supuse procesului de epurare, şi anume: ape potabile, ape de agrement şi ape
industriale.
Formula generală pentru calculul gradului de epurare (GE) este:

23
 ci  c f
GE   100
ci %, unde:
ci- concentraţia iniţială a poluanţilor din apele uzate pentru care se determină gradul
de epurare (mg/l);
cf - concentraţia finală a poluanţilor din apele uzate după procesul de epurare
(mg/l);
Se defineşte gradul de diluţie, notat cu d, care se determină cu relaţia:
Qe
d
q , unde:
Qe– debitul emisarului, (m3/s);
q – reprezintă debitul de ape uzate considerat a fi debitul maxim zilnic (m3/s);
Înlocuind cu valorile cunoscute din tema de proiectare, avem:
Qe= 5 m3/s;
q= 590 m3/h= 0.164 m3/s;
5
d= =30 . 49 m3 /s
0 .164
Având în vedere faptul că diluţia nu se realizează în bune condiţii în punctul de
deversare a apei uzate în emisari decât după o anumită lungime a cursului de apă (Lamestec
), se va calcula un coeficient de diluţie real d’ cu relaţia:

a  Qe
d  ,
q , unde:
a – coeficientul de diluţie corespunzător secţiunii considerate. Se calculează în
două moduri:
a=0,7-0,9 (cu precizarea că numai în secţiunea de amestec complet, secţiune ideală,
teoretică, poate avea o valoare egală cu unitatea). Se adoptă a=0,8.
0 . 8⋅5
d '= =26 , 39 m3 /s
0 .164

Acest coeficient de diluţie poate fi determinat şi cu ajutorul unei formule stabilite

de I.B. Rozdiler:

24
 3
1  e  L
a
Q 3
1  e  e  L
q , unde:
 - coeficient ce caracterizează elementele hidraulice ale emisarului asupra
desfăşurării procesului de autoepurare, respectiv asupra amestecării şi diluţiei şi se
calculează cu relaţia lui Frolov:

DT
     3 0 ,0108
q ⇒ √
3
α=1. 5⋅1 .2⋅
0 . 164
=0 .727
,
unde:
 - coeficient care arată modul de evacuare al apei epurate în emisar. Poate lua

următoarele valori:
 =1- evacuarea se face la mal;

 =1,5- evacuarea se face în talveg (în mijlocul curgerii);

 =3- evacuarea se face într-o instalaţie de dispersie în emisar;

Se adoptă  =1,5 (viteza maximă de curgere);

 - coeficientul de sinuozitate al râului. Se calculează prin raportul între distanţa

reală după talveg (L) şi distanţa în linie dreaptă (L ’) între secţiunea de evacuare a apelor
şi secţiunea examinată.

Din tema de proiectare  =1,2;

DT- coeficient de difuzie turbulentă, care se calculează cu relaţia:

vH
DT 
200 , m2/s, unde:
v- viteza medie de curgere a emisarului (m/s); v=1,5 m/s (din tema de proiectare);
H – adâncimea medie a emisarului (m). Se adoptă H=1,8m;
q – debitul de apă uzată (m3/s); q=0.164 m3/s;
L- distanţa reală după talveg de la punctul de vărsare al apelor uzate, în secţiunea
transversală examinată (m). În calcul se consideră situată la 1 km amonte de secţiunea de

25
folosinţă, care se consideră a fi de 15 km.
1,2  1,8
DT   0,0108
200 m2/s;
L= 15-1= 14 km= 14000 m;
Se determină coeficientul de diluţie:
1−e−0. 727⋅√14000
α= =0 .999
5 −0. 727 √ 14000
1+ ⋅e
0 . 164
Se calculează d’ prin două variante:
Pentru a=0,8
0 . 8⋅5
d'= =24 . 39
0 .164
Pentru a=0,99
0 . 99⋅8 . 2
d '= =30. 18
0. 239
Se calculează lungimea de amestec (Lamestec), lungimea după care se consideră că s-
a realizat amestecul complet între apa uzată epurată şi apa emisarului.
Se calculează Lamestec cu relaţia:
3
 2,3 a Q  q 
Lam   lg
 a 1  a   q  (m);
Se compară valorile lui Lam cu L; Lam  L.
Se folosesc ambele valori ale lui a.
Pentru a= 0,8
3
2. 3 0. 8⋅5+0 .164
Lam =
[
0. 8
⋅lg⋅
( 1−0 .8 )⋅0 .164
=237. 17m
]
Pentru a= 0,99
3
2. 3 0. 99⋅5+0 .194
Lam =
[ ⋅lg⋅
0. 99 ( 1−0 .99 )⋅0 .194
=534 .83m
]
Lam<L.

26
 4.2.1 Calculul gradului de epurare pentru materii în suspensie

Se calculează gradul de epurare cu ajutorul relaţiei:

cssi  cssf
GE  100(%)
cssi , unde:

cssi - cantitatea de materii în suspensie din apa uzată care intră în staţia de epurare; din
i
css
tema de proiectare = 614 mg/l;

cssf - cantitatea de materii în suspensie din apa uzată care poate fi evacuată în emisar

f
c ss
(NTPA 001/2005); = 35 mg/l;
425−35
GE= ⋅100=94 . 3 %
425

4.2.2 Calculul gradului de epurare dupa materia organică exprimat prin

CBO5:

Se calculează prin trei metode:

 Se ţine seama pe lângă diluţie şi amestecare şi de capacitatea de autoepurare a apei, ca
urmare a oxigenării/reoxigenării la suprafaţă;
 Se ţine cont numai de diluţie şi amestecare;
 Se ţine cont de prevederile NTPA 001/2005;
a) Se ia în considerare diluţia, amestecarea şi capacitatea de autoepurare a apei. La baza
calculării gradului de epurare, în ceea ce priveşte CBO5 stă ecuaţia de bilanţ:

q  CBO5au  10  K1t  a  Qe  CBO5r  10  K 2 t   q  a  Qe   CBO5am , unde:

- CBO5 a..u – concentraţia de substanţe organice exprimate prin CBO5 la gura de
vărsare în emisar (mgO/l);
- q- debit masic zilnic de apă uzată;
-10-K1t- termen ce ţine cont de procesul de autoepurare a apei, unde K1-constanta de
27
consum a O2 a cărei valoare este impusă prin tema de proiectare în zile-1; K1=0,1 zi-1;
-t- timpul între secţiunea de evacuare şi cea de calcul (zile); se determină cu relaţia:

L 14000
t t 
v zile; ⇒ 1,2 11666.67s ⇒ t=0.135 zile

-L- lungimea de la talveg la punctul de calcul (m); L= 14000 m;

-v- viteza de curgere a apei (m/s); v= 1,2 m/s;
-a- coeficient de diluţie;
-Qe- debit de emisar (m3/s); Qe= 5 m3/s;
r
C
- CBO 5 - concentraţia de substanţe organice exprimate prin CBO a apei în amonte
5

r
de gura de vărsare (mg/l);
C CBO 5 =2mg/l;

-K2- constanta de oxigenare a apei emisarului;

Emisar cu viteză- foarte mică; mică; mare; foarte mare, în funcţie de temperatură.
La 100C se consideră emisar cu viteză mică de curgere, cu valoarea coeficientului
de deversare K2=0,17 zile-1;
am
-
CCBO 5 - concentraţia de substanţe organice exprimate sub formă de CBO după
5

am
secţiunea de amestec (mg/l). În general, se impune
C CBO 5 =7mg/l;

 a  Qe  q   C CBO
am
5  a  Qe  C CBO 5  10
r  K 2t

5 
a .u .
C CBO (mg / l );
q  10  K 1t
Pentru a= 0,8:
−0 . 17⋅0 .108
am (0 . 8⋅5+0 . 164 )⋅7−0. 8⋅5⋅2⋅10
CCBO 5= −0 .1⋅0 .108
=134 . 27 mg/l
0. 164⋅10
Pentru a= 0,99:
−0 . 17⋅0 .108
am (0 . 99⋅5+0 . 164 )⋅7−0. 99⋅5⋅2⋅10
CCBO 5= −0 .1⋅0 .108
=164 . 45 mg/l
0. 164⋅10
Gradul de epurare se calculează cu relaţia:

CiCBO 5 −Cam
CBO 5
GE= ⋅100( % )
300

28
 684−134 . 27
GE= ⋅100=80 . 37 %
684
684−164 . 45
GE= ⋅100=75 . 96 %
684 %
b) Se ţine cont de diluţie şi amestecare.
La baza calcului gradului de epurare în ceea ce priveşte materia organică exprimată
prin CBO5 stă ecuaţia de bilanţ :

q  CCBO 5  a  Qe  C CBO 5   q  a  Qe   C CBO 5 ;

a .u . r am

C a .u .

 a  Qe  q   CCBO
am
5  a  Qe  CCBO 5
r

CBO 5
q
am 0 . 8⋅5
CCBO 5= ⋅(7−2 )+ 7=128 . 95 mg/l
0. 164
am 0. 99⋅5
CCBO 5= ⋅(7−2)+7=157 .91 mg/l
0 . 164
684−128 . 95
GE= ⋅100=81. 15 %
684
515−176. 83
GE= ⋅100=76 . 91 %
515

c) Se ţine cont de valoarea impusă pentru CBO5 prin NTPA 001/2005.

Gradul de epurare se calculează cu ajutorul relaţiei:

5  CCBO 5
i NTPA
CCBO
GE  i
 100(%)
CCBO 5

684−25
GE= ⋅100=96 . 35 %
684

4.2.3. Calculul gradului de epurare după O2 dizolvat

am
a) Se calculează
CCBO 5 al celor două tipuri de ape (uzată şi emisar) imediat după
gura de vărsare.

29
 CBO5am  F  Dmax (mg / l );
F- factor maxim de diluţie care ia valori între 1,5-2,5. Se adoptă F=2.
Dmax- deficit maxim de oxigen în aval de secţiunea de evacuare şi care rezultă din
diferenţa dintre oxigenul la saturaţie şi oxigenul care trebuie să existe în orice moment în
apă.

Dmax  OS  OR
OR- concentraţia oxigenului în apa receptoare, concentraţie ce ar trebui să existe
permanent în apă; OR=6mg/l;
OS- concentraţia oxigenului dizolvat la saturaţie pentru temperatura de 200C;
OS=9,2mg/l;
Dmax  9, 2  6  3, 2 mg / l;

5  2  3, 2  6, 4 mg / l ;
am
CCBO
Se aplică ecuaţia de bilanţ care permite calcularea concentraţiei de materie organică
în ceea ce priveşte CBO5 pentru apa epurată deversată în apa receptoare:

q  C CBO 5  a  Qe  C CBO 5   q  a  Qe   C CBO 5

a .u . r am

Ca .u .

 q  a  Qe   CCBO
am
5  a  Qe  CCBO 5
r

CBO 5
→
q
Pentru a=0,8;
am (0 .164 +0 . 8⋅5 )⋅6 . 4−0 .8⋅5⋅2
CCBO 5= =113 . 72 mg/l
0 .164

Pentru a=0,99;
am (0 .164 +0 . 99⋅5 )⋅6 . 4−0 . 99⋅5⋅2
CCBO 5= =139 . 2mg/l
0 .164
b) Se calculează valoarea concentraţiei de materie organică exprimată prin CBO
după 20 zile:
C aCBO 20  1,46  C CBO 5 ( mg / l);
.u . a .u .

am
CCBO 20=1 . 46⋅113 . 27=165 .37 mg/l

30
 am
CCBO 20=1 . 46⋅139 . 22=203 . 23mg /l
r r
CCBO 20=1 . 46⋅C CBO 5 (mg/l)
r
CCBO 20=1 . 46⋅2=2. 29 mg/l
c) Se calculează deficitul de oxigen din apa de suprafaţă în amonte de gura de vărsare,

am
CCBO 20 .
după ce, în prealabil, s-a calculat

am q  CCBO
au
20  a  Qe  CCBO 20
r
C CBO 20 (mg / l );
q  a  Qe
am 0 .164⋅165 .37 +0 .8⋅5⋅2 .29
CCBO 20= =8 .713 mg/l
0. 164+0 .8⋅5
am 0 .164⋅203 . 23+0 .99⋅5⋅2 .29
CCBO 20= =8 .734 mg/l
0. 164+0 .99⋅5
Se calculează deficitul de oxigen ca fiind diferenţa dintre concentraţia oxigenului
dizolvat la saturaţie şi concentraţia de oxigen dizolvată, care ar trebui să existe în apa de
suprafaţă:
DO=OS-Or (mg/l), unde:
OS- oxigen la saturaţie în funcţie de tipul emisarului (la temperatura de 10 0C);
OS=11,3mg/l;
Or- cantitatea minimă de oxigen din apa emisarului (Ordin 1146/2002); OS=6mg/l;
DO=11,3-6=5,3mg/l;
d) Se calculează timpul critic la care se realizează deficitul maxim de oxigen (după
gura de vărsare din apa emisarului);
 k  D (k  k )  
lg  2   1  0am 2 1  
k1  CCBO 20  k1  
tcr   ;
k2  k1

5 . 3 ( 0 . 17−0 .1 )

t cr =
lg [ (
0 .17
0.1
⋅ 1−
8 .713⋅0 .1 )]
0 .17−0 . 1 =0.189zile

31
 5 . 3 ( 0 . 17−0 .1 )

t cr =
lg [ (
0 .17
0.1
⋅ 1−
7 .535⋅0 .1 )]
0 .17−0 . 1 =0.229zile

e) Să se calculeze deficitul critic (Dcr) de oxigen cu relaţia:

k 1  C am
D cr  CBO 20

k 2  k1
 
 10 k1 t cr  10 k 2t cr  D 0  10 k 2t cr

0 .1⋅8. 713 −0. 1⋅0. 154

Dcr = ⋅( 10 −10−0 .17⋅0. 154 ) +5 . 3⋅10−0. 17⋅0 .154 =5 . 659
0. 17−0 .1
0. 1⋅7 . 534 −0. 1⋅0. 154
D cr = ⋅( 10 −10−0 .17⋅0. 154 ) +5 . 3⋅10−0. 17⋅0 .154 =5 . 658
0. 17−0 .1
f) Se compară valoarea deficitului critic prin determinarea concentraţiei minime de
oxigen în apa emisarului.
COmin OS  Dcr,

OS=11,3mg/l(100C);
COmin=11.3-5.659=5.641
COmin=11.3-5.658=5.2

4.2.4. Determinarea gradului de epurare necesar funcţie de O2 dizolvat

Calculul consumului chimic de oxigen se face cu ajutorul relaţiei:

i
C CCOCr  C CCOCr
a .u .
GE  i
 100
C CCOCr (%), unde:
i
C CCOCr - concentraţia iniţială a materiei organice la intrarea în staţia de epurare,
exprimată prin CCO-Cr;
a .u .
CCCOCr
- concentraţia de materie organică exprimată prin CCO-Cr în apa
epurată deversată în emisar, ce corespunde valorii din NTPA 001/2005;

32
 a .u .
CCCOCr
= 826 mg/l
826−125
GE= ⋅100=84 . 87 %
826

4.2.5 Calculul gradului de epurare necesar pentru azotul amoniacal

Se calculează gradul de epurare (GE) cu formula:

C iN −C fN
GE= ⋅100 ( % )
C iN , unde:
i i
C N - cantitatea de azot amoniacal la intrarea în staţia de epurare; C N = 52 mg/l;
f
C N - cantitatea de azot amoniacal la ieşirea din staţia de epurare conform NTPA

f
001/2005; C N =10mg/l.
52−10
GE= ⋅100=80. 77
52 %

V. TREAPTA MECANICĂ ÎN EPURAREA APELOR UZATE

Elaborarea schemei bloc tehnologice

Schema bloc este prezentată mai jos în figura 5.1:

33
 Figura5.1. Epurare mecano-biologică
G/S – grătare/site;
Dz – deznisipator;
D.P. – decantor primar;
B.N.A –bazin cu nămol activ primar;
D.S- decantor secundar;

5.1. Grătare

În acest caz, grătarele se prevăd înaintea staţiei de pompare. Scopul grătarelor este de a
reţine corpurile plutitoare şi suspensiile mari din apele uzate pentru a proteja
mecanismele şi utilajele din staţia de epurare şi a reduce pericolul de colmatare a
canalelor de legatură dintre obiectivele staţiei de epurare. În general, se construiesc sub
forma unor panouri metalice plane sau curbe în interiorul cărora se sudează bare de oţel
paralele prin care sunt trecute apele uzate. În cazul unor debite mari de ape uzate,
grătarele se consideră că sunt prevăzute cu sisteme de curgere mecanică cu o înclinare de
45 – 950C. Aceste grătare sunt amplasate în camere speciale care prezintă o supralărgire a
canalului din amonte sub un unghi de raportare de 900 pentru a se evita formarea de

34
curenţi turbionari. Pentru evitarea colmatării este prevăzut un canal de ocolire (by - pass)
care asigură evacuarea apelor uzate fără a inunda camera grătarelor şi zonele din
vecinătatea lor.
Barele cele mai frecvent folosite sunt cele de secţiune dreptunghiulară (10x40mm sau
8x60mm), dimensiunea minimă fiind aşezată normal pe direcţia de parcurgere a apei.
Pentru a reduce mărimea pierderilor hidraulice la trecerea apei prin grătar, se recomandă
rotunjirea muchiilor barelor. În unele situaţii se poate accepta soluţia cu bare cu secţiune
rotundă care, sub aspect hidraulic, prezintă rezistenţe minime, în schimb sunt dificile de
curăţat în timpul exploatării.
Grătarele rare îndeplinesc, de obicei, rolul de protecţie a grătarelor dese împotriva
corpurilor mari plutitoare. Distanţa între barele acestui grătar variază în limitele 50-
100mm. Grătarele dese prezintă deschiderile dintre bare de 16-20 mm, când curăţirea lor
este manuală, şi de 25-60 mm, când curăţirea lor este mecanică. Cele din faţa staţiilor de
pompare a apelor uzate brute au interspaţiile de 50-150 mm.
Grătarele cu curăţire manuală se utilizează numai la staţiile de epurare mici cu
3
debite până la 0,1 m / s , care deservesc maximum 15 000 locuitori. Curăţirea se face cu
greble, cangi, lopeţi, etc., iar pentru uşurarea exploatării se vor prevedea platforme de
lucru la nivelul părţii superioare a grătarului, lăţimea minimă a acestora fiind de 0,8 m.
Grătarul cu curăţire mecanică constituie soluţia aplicată la staţiile de epurare ce
deservesc peste 15 000 locuitori deoarce, în afară de faptul că elimină necesitatea unui
personal de deservire continuă, asigură condiţii bune de curgere a apei prin interspaţiile
grătarului fără a exista riscul apariţiei mirosurilor neplăcute în zonă.
Spre deosebire de grătarele cu curăţire manuală, unde nu se prevăd panouri
grătare de rezervă, la cele cu curăţire mecanică este necesar să se prevadă minimum un
grătar de rezervă. Curăţirea grătarului este realizată de cele mai multe ori cu greble
mecanice care se deplasează prin deschizăturile barelor grătarului prin intermediul unor
lanţuri sau cabluri
În afară de grătarele plane, se pot folosi şi grătare curbe cu curăţire mecanică,
care se compun dintr-un schelet metalic încastrat în beton, prevăzut cu două greble.
Distanţa dintre barele panoului se consideră de 16 mm, iar viteza apei printre
bare variază între 0,8 si 1,1m/s.

35
 Dimensionarea grătarului se face în funcţie de debitul apei uzate, de mărimea
interspaţiilor adoptate între barele grătarului şi de lăţimea barelor metalice din care se
execută panouri-grătar. Se va avea în vedere că viteza apei prin grătar, din condiţia de a
nu se antrena depunerile prin interspaţiile grătarului, sa nu depăşească 0,7 m/s la debitul
zilnic mediu şi de maximum 1,2 m/s pentru debitul orar maxim.
În amonte de grătar, limita maximă a vitezei este 0,4 m/s la dibitul minim al
apelor uzate iar limita maximă este de 0,9 m/s corespunzătoare debitelor maxime şi a
celor pe timp de ploaie (aceste limite de viteze nu vor permite depunerea materiilor în
suspensie pe radierul camerei grătarului).

Dimensionarea grătarelor

Grătarele reţin aproximativ 3-5% din materialele solide transportate de apele uzate. Din
varianta tehnologică aleasă s-a propus un grad de epurare în ceea ce priveşte materiile
solide de 5 %.
a) Debite de calcul şi de verificare ale grătarelor
Qc = 2Qmax, orar (m3/s)
Qmax, orar = 0,164 m3/s
Qc = 2  0,164= 0,328m3/s;
Qv = Qmin, orar (m3/s)
Qc

Qmin, orar = 1,5 0,219m3/s.
Se consideră că grătarele reţin 3 – 5% din materialele solide transportate de apele uzate.
Prin varianta tehnologică aleasă, s-a propus un G.E.=5%
b) Viteza apei uzate prin interspaţiile grătarelor, vg, trebuie să fie cuprinsă între 0.7 –
1.1 m/s. Se adoptă vg = 0.8 m/s.
c) Caracteristicile celor două grătare:
- lăţimea grătarelor (s); s = 10 mm = 0,01 m;
- coeficientul de formă al barelor ();  = 1,79;
- distanţa dintre (bi); bi = 25 mm = 0,025 m;
- unghiul de înclinare ();  = 700.

36
- viteza apei în amonte de grătar, va
va = 0,4 – 0,75 m/s. În perioadele cu ape abundente va = 0.4 – 0.9 m/s: alegem va=0.5m/s
Se calculează suma laţimilor interspaţiilor dintre bare, b
Qc
∑ b= v
g max⋅hmax (m)
vg = 1 m/s;
hmax = adâncimea maximă a apei, în fața grătarului, corespunzătoare vitezei și
debitului maxim. =0,20 m.

0. 328
Σb = =1. 64 m
1∗0. 2 .
Se calculează numărul de bare, nb

B c−∑ b−c
nb =
s , unde:
c – lăţimea de prindere a barelor; c = 0,3;
s – lăţimea barelor, s = 10 mm = 0,01m;
2−1 . 64−0. 3
nb = =6
0 . 01

Se verifică viteza apei în amote de grătare, va

va = 74R2/3j1/2 (m/s)
B c⋅h max
R=
Bc +2⋅hmax
R – raza hidraulică:
2⋅0 .2
R=
2+2⋅0 . 2 =0.166m
j – panta grătarului; j = 0,5mm = 0.0005 m;
2/3 1 /2
v a =74⋅0 . 166 ⋅0. 0005 =0 . 5 m
va  74  0, 2862/3  0, 00051/2  0, 72m / s .

37
Se calculează pierderile de sarcină pe grătar, h
2
s 4/ 3va
h=β−
b () ⋅ ⋅sin θ
2g , unde:
 - coeficient de formă a barelor; = 1,79;
s – lăţimea barelor; s = 0,01 m;
b – interspaţiu dintre bare; b = 0,25 m;
va – viteza apei în amonte; va = 0,5 m/s;
g – acceleraţia gravitaţională; g = 9,81;
 - unghiul de înclinare;  = 700;
4/3 2
0 .01 0.5
h=1. 79− (
0. 025 ) ⋅
2⋅9 .81
⋅sin 70=0. 00521 m

Cantitatea de rețineri pe grătar depinde de: (tabelul 5.1- Cantități de rețineri pe grătare)
- Mărimea interspațiilor;
- Sistemul de canalizare
- Volumul apelor uzate industrial.

Lățimea interspațiilor Cantitatea de rețineri la curățare

dintre bare Manuală Mecanică
16 5,0 6,0
20 4,0 5,0
25 3,0 3,5
30 2,5 3,0
40 2,0 2,5
50 1,5 2,0

5.2. Deznisipatoare

Se prezintă sub forma unor bazine speciale din beton unde sunt reţinute
suspensiile granulare sub formă de particule discrete care sedimentează independent
unele de altele cu o viteză constantă.Această viteză depinde de forma, mărimea şi
greutatea particulei.

38
 Amplasamentul deznisipatoarelor se va prevedea de la începutul liniei
tehnologice de epurare mecanică a apelor uzate, imediat după grătare, poate să fie
precedată şi de staţia de pompare, cu condiţia ca aceasta să fie echipată cu pompe
elicoidale de tip melc.
În funcţie de modul de curăţire a depunerilor, se deosebesc deznisipatoare cu
curăţire manuală şi deznisipatoare cu curăţire mecanică şi curăţire hidraulică.
Se va dimensiona un deznisipator orizontal tip canal, lăţimea acestuia este puţin mai mare
ca cea a canalelor apei uzate în staţie. Au formă în plan, dreptunghiular, cu raportul
L/l=10-15, fiind prevăzut cu două sau mai multe compartimente. La proiectarea
deznisipatoarelor orizontale trebuie să se stabilească dimensiunile corespunzătoare
realizării unei eficienţe cât mai mari în sedimentarea suspensiilor granulare. O influenţă
hotărâtoare a eficienţei în deznisipator o are suprafaţa bazinului de sedimentare a
deznisipatorului şi nu adâncimea lui.
După direcţia de mişcare a apei, în aceste bazine se deosebesc deznisipatoare
orizontale cu mişcarea apei în lungul bazinului şi deznisipatoare verticale unde mişcarea
apei se face pe verticală. Se mai numesc şi deznisipatore tip canal deoarece lăţimea lor
este puţin mai mare faţă de cea a canalului de intrare a apelor uzate brute în staţie. Pentru
debite mici se preconizează bazine alcătuite din două compartimente separate prin
stăvilare care permit funcţionarea lor prin intermitenţă. În acest mod se asigură condiţii
pentru curăţirea manulă a fiecarui compartiment, având în vedere faptul că nisipul este
reţinut la suprafaţa unui material drenant sub care se prevede un dren comandat de o
vană. Apa rezultată de la golirea compartimentului ce urmează a fi curăţat este dirijată
înapoi în staţie. În secţiunea transversală, fiecare canal are formă dreptunghiulară, iar
radierul are o panta de 0,02-0,05 în sens invers direcţiei de mişcare a apei. Evacuarea
3
manuală a nisipurilor este admisă numai pentru cantităţi de până la 0,5 m / zi . În acest
scop se curăţă nisipul de pe radier cu unelte terasiere, iar îndepărtarea lui se face prin
relee de lopătare sau benzi transportoare.
La proiectarea deznisipatoarelor orizontale se recomandă a avea în vedere
proiectele tip elaborate de PROED Bucureşti. Un astfel de bazin, cu două compartimente
are lăţimea de 1,50 m iar adâncimea totală variază între 1,50 si 3,0 m în funcţie de
mărimea debitului.

39
 Proiectarea deznisipatoarelor orizontale constă în stabilirea formei şi
dimensiunilor interioare ale bazinului, în dimensionarea instalaţiilor de evacuare a
depunerilor şi în dimensionarea dispozitivelor pentru menţinerea unei viteze constante a
apei în deznisipator.
Vitezele de sedimentare Vs ale particulelor de diferite dimensiuni dupa K. Imhoff,
sunt date in tabelul următor, datele fiind stabilite pentru temperatura de 15ºC.
Viteza orizontală a apei în bazin este în strânsă dependenţă de viteza critică la
care este antrenat materialul depus pe radierul deznisipatorului.Valoarea maximă a
acestei viteze orizontale este de 0,3 m/s corespunzătoare debitului orar maxim, iar
valoarea minimă este de 0,05 m/s pentru debitul orar minim.

Diametrul granulei,[mm] 1,0 0,5 0,2 0,1 0,05 0,01 0,005

Nisip(γ=2,65tf/m3) 140 72 23 7 1,7 0,08 0,02
Cărbune(γ=1,6tf/m3) 42 21 7 2 0,4 0,02 0,0004
Solidele din 34 17 5 0,8 0,2 0,008 0,002
apele
orășenești(γ=1,20tf/m3)
Tabelul 5.1
Viteza orizontală V0 se ia 0,3m pentru debitul orar maxim si 0,05 pentru cel minim.
În tabelul 5.2.2 sunt prezentate vitezele critice care pot fi luate în calcul ca viteze
orizontale.
Diametrul granulei,[mm] 1,0 0,5 0,2 0,1 0,05 0,01 0,005
Nisip(γ=2,65tf/m3) 410 300 190 130 90 41 30
Cărbune(γ=1,6tf/m3) 230 160 100 70 50 23 16
Solidele din 180 130 80 55 40 18 13
apele
orășenești(γ=1,20tf/m3)
Tabelul 5.2
Valoarea maximă a acestei viteze orizontale este de 0,3 m/s corespunzătoare debitului
orar maxim, iar valoarea minima este de 0,05 m/s pentru debitul orar minim.
Durata de trecere a apei uzate prin deznisipator trebuie să fie de 30-50 sec.
La un deznisipator trebuie prevăzute minim 2 compartimente, ele fiind exploatate

40
periodic, alternativ. Se recomandă ca lățimea unui compartiment să nu depășească 3,0 m.
Adâncimea deznisipatoarelor nu va depăși 1,5 m. Radierul deznisipatorului trebuie să fie
cu 15-45 cm mai jos decît cel al canalului amonte și totodată, orizontal, pentru a se
împiedica reținerea substanțelor floculente.

Dimensionarea deznisipatorului

a) Secțiunea transversală a deznisipatoarelor orizontale

Qc
A tr 
v o [m2];

Unde Qc= 0,164 m3/s

V0= viteza orizontală in m/sec; v0=0.3 m/sec;
0 .164
A tr = =0 .546
0.3 m2

b) Secțiunea orizontală a deznisipatorului, A0:

Qc
A0=(1,3-1,5) vs , [m2];
vs= viteza de sedimentare , adoptăm 2,3 cm/sec;
0 . 164
A 0 =1 .5⋅ =10 . 69
2 .3⋅10−2 m2
c) Lungimea deznisipatorului, L
L= V0*t , [m];
t= timpul de rămânere a apei în deznisipator, t=50 sec;
L=0.3 m/s * 50s = 15m;
Ținând cont de factorii care contribuie la neuniformitatea mișcării apei în
deznisipator, lungimea rezultată trebuie mărită cu 50% sau chiar mai mult. Se recomandă
ca raportul între lungimea și lățimea deznisipatorului să fie cuprins intre 10 și 15.
Dispozitivele de menținere a vitezei constante inplică o serie de calcule pentru
dimensionarea secțiunii transversale a deznisipatorului. Cel mai des utilizate sunt
deznisipatoarele cu secțiuni parabolice urmate de canale strangulate de tip Venturi.

41
d) Forma parabolei secțiunii transversale a deznisipatorului este dată de formula:
2 2
B  1, 0 
   2  p  h,    2  0,125  h,
2 deci  2  rezultă h=1m;
B=lățimea secțiunii parabolei, la partea superioară, 1,0m;
h=înălțimea secțiunii parabolei;
p=parametrul parabolei, 0.125

Bn 1
e  e   3.33
Se stabilește raportul de similitudine cu ecuația: Bm => 0.3
Bn= lățimea canalului B, ales ca mai sus, 1,0m;
Bm=lățimea canalului folosit ca model hidraulic, 0,3m;

b

Se allege coeficientul de strangulare: Bn

b= lățimea canalului în zona strangulată

Se calculează b cu formula: b=  * Bn = 0.4*1=0.4m;
Calculăm debitul de calcul al canalului, Qn :
Qn
Q m* 
Qn      
5/2 5/2
 Qm *
=>
Q n = debitul de calcul al canalului

hn=  e * hmodel

hnatură aval =  e * hmodel av = 3,33 * 16cm=53,28cm

hnatură amonte =  e * hmodel am = 3,33 * 22cm=73,26cm

Dimensiunile canalului în zona strangulată:
B  b 1  0.4
e   0.3m
2 2
CE=B => CE= 1m;

42
 C 2E  e 2 12  0.32
R1    1.817m
2e 2  0.3
R 2  1.6  R 1  1.6 1.817  2.907m
1 1
C D   B  1  0.33m
3 3
13 13
C F   B  1  2.167m
6 6
e) Se determină volumul de nămol depus intr-o singură zi cu ecuația;
rs 100 0.53 100
Vd   c  Q zi max    350 102   33.727
n 100  p 1.1 100  95 m3
Unde rs= procentul de reducere a suspensiilor=53%;
 n =greutatea specifică a nămolului, 1,1 tf/m3

p=umiditatea nămolului 95%;

c=concentrația inițială a depunerilor

f) Înălțimea totală a decantorului:

H=hu+hd+hn+hs

Unde hu=înălțimea zonei utile de decantare 0,3m

hn=înălțimea zonei neutre 0,3m
hs=înălțimea zonei de siguranță,1,8m
Rezultă H= 0,3+0,4+0,3+1,8= 2,8m.

5.3. Bazinul de egalizare

Variaţiile de debit şi de concentraţie ce apar ca urmare a proceselor tehnologice

industriale şi activităţii umane sau gospodăreşti, provoacă dereglări în funcţionarea staţiei
de epurare, de aceea se impune a se proiecta un bazin de egalizare şi uniformizare a
debitelor respective. Operaţia de uniformizare şi egalizare a debitelor şi concentraţiilor
apelor uzate prezintă următoarele avantaje: evitarea problemelor de operare şi
instabilitatea regimului hidraulic, evitarea instabilităţii parametrilor de operare şi scăderii
gradului de epurare a diferitelor trepte de epurare, pentru epurarea fizico – chimică şi

43
biologică concentraţiile uniforme reprezintă un avantaj atât prin prisma consumului de
reactivi, cât şi a problemelor de menţinere constantă a eficienţei procesului de epurare şi
în special pentru evitarea „încărcărilor şoc”, prin utilizarea unor debite şi concentraţii
uniformizate se evită cheltuieli suplimentare datorate supradimensionării utilajelor.
Bazinul de egalizare a debitelor este de formă cilindrică şi pentru proiectarea sa se
urmăreşte determinarea diametrului şi înălţimii.
Schema de principiu a unui bazin de egalizare şi uniformizare a debitelor este
prezentată mai jos:

Fig. 5.1. Secţiunea transversală prin bazinul de egalizare

h - înălţimea utilă, m; hu = 1,8 – 2 m; adoptăm hu = 2 m;

hs – înălţimea de siguranţă, m; hs = 0,2 – 0,4 m; adoptăm hs = 0,4 m;
hd – înălţimea zonei de depunere, m; hd = 0,2 – 0,4 m; adoptăm
hd = 0,4 m;
D – diametrul bazinului, m; D = 12 – 20 m, se adoptă 15 m:;
H = hs + hu + hd = 0,4 + 0,4 + 2 = 2,8 m.
Se adoptă H = 2m.
V
Av= ⇒V =A V⋅H =176. 71⋅3=530 .14 m2
H
π⋅D2
Av= ⇒ D=176 . 71m2
4

5.4. Decantorul primar

44
 Decantorul este un bazin deschis în care se separă substanţele insolubile mai mici
de 0,20 mm, care în majoritatea lor, se prezintă sub formă de particule floculente, precum
şi substanţele uşoare care plutesc la suprafaţa apei.
După direcţia de mişcare a apei uzate in decantoare, acestea se împart în două grupe:
- decantoare orizontale şi decantoare verticale; o variantă a decantoarelor orizontale
sunt decantoarele radiale. În decantoarele orizontale apele uzate circulă aproape
orizontal; în cele verticale apa circulă de jos în sus, iar în cele radiale apa se deplaseaza
de la centru spre periferie, cu aproximativ aceeaşi înclinare faţă de orizontală ca şi la
decantoarele orizontale.
După amplasarea lor în staţia de epurare, se deosebesc: decantoare primare, amplasate
înainte de instalaţiile de epurare biologică şi care au drept scop să reţină materiile în
suspensie din apele brute; decantoare secundare, amplasate după instalaţiile de epurare
biologică şi care au drept scop să reţină aşa-numitele nămoluri biologice, rezultate în
urma epurării în instalaţii biologice.
Randamentul sedimentării particulelor floculente depinde de numeroşi factori,
cum ar fi: timpul de decantare, încărcarea superficială sau viteza de sedimentare şi
accesul sau evacuarea cât mai uniformă a apei din decantor.
Pentru proiectarea decantoarelor sunt necesare studii privitoare la viteza de
sedimentare sau de ridicare la suprafaţă a materiilor în suspensie, exprimată global prin
încărcarea superficială sau hidraulică, în m3/m2h. Conform STAS 4162/1-89, mărimea
acestei încărcări de suprafaţă variază în funcţie de concentraţia iniţială a materiilor în
suspensie din apa uzată şi de eficienţa decantoarelor.
În scopul măririi eficienţei de reducere a suspensiilor în decantorul primar se
folosesc următoarele soluţii tehnologice:
- creşterea duratei de decantare;
- adăugarea unor substanţe în suspensie care sedimentează uşor;
- aerarea preliminară a apelor uzate care contribuie la formarea flocoanelor prin
intesificarea numărului de contacte ale particulelor floculente.
Ansamblul bazinelor de decantare trebuie să prevadă cel puţin două
compartimente în funcţiune cu dispozitive de separare; un canal de ocolire va asigura
scoaterea din funcţiune a fiecărei unităţi de decantare.

45
Decantorul primar orizontal longitudinal

Este un bazin din beton armat cu formă în plan dreptunghiulară, având lungimi
cuprinse între 30 – 100 m şi adâncimi medii de 3,0 m. Acest bazin se construieşte separat
sau în grupuri, în scopul obţinerii unor reduceri ale suprafeţelor de teren şi economisirea
volumelor de beton în pereţi, precum şi pentru utilizarea în comun ale instalaţiilor de
curăţire. Radierul bazinului se execută cu o pantă medie de 0,01 m, inversă sensului de
curgere al apei, pentru o mai uşoară alunecare a nămolului spre pâlnia de colectare situată
la capătul amonte al decantorului.
Colectarea nămolului spre pâlnia de nămol se poate face mecanic prin mecanisme
răzuitoare montate pe un cărucior sau pe un lanţ fără sfârşit, precum şi manual, cu
ajutorul hidromonitoarelor.
Îndepărtarea nămolului din pâlnie se face prin gravitaţie (dacă condiţiile locale
permit) folosind o conductă cu diametrul minim de 200 mm, sau prin pompare folosind o
conductă de refulare cu un diametru mai mare de 150 mm, precum şi prin presiunea
hidrostatică (cazul cel mai răspândit), diametrul minim al conductei fiind de 200 mm.
Forma şi dimensiunile uzuale ale decantoarelor orizontale longitudinale sunt
prezentate în STAS 4162/1-89.

Dimensionarea decantorului
În conformitate cu STAS 4162/1-89, în decantorul primar se pot obţine orientativ
următoarele eficienţe:
- 40 % în reducerea concentraţiei suspensiilor solide;
- 5% în reducerea concentraţiei CBO5.

Debite de calcul şi de verificare

Qc = Qmax,zi (m3/s);
Qc = 0.164 m3/s;
Determinarea vitezei de sedimentare, vs

46
Viteza de sedimentare se determină în două moduri:
- cu ajutorul testelor de sedimentare;
- se adoptă din STAS 4126 – 1/1989 în funcţie de gradul de epurare stabilit pentru
solidele în suspensie şi în funcţie de concentraţia iniţială a materiilor în suspensie din
tema de proiectare.
Viteza de sedimentare se propune a avea valori de vs = 1,5 m/h = 0,00041 m/s pentru
încărcări iniţiale cu materii în suspensie mai mic de 200 mg/L.
Calculul vitezei de circulaţie a apei prin decantor, va
Va = 10 mm/s = 10  10-3 m/s.
Timpul de staţionare în decantor, ts
Variază între 1,5 – 2,5 h, dar conform STAS 4162 – 1/89, se recomandă a fi de
maxim 1,5 h.
ts = 1,5 h = 5400 s.
Calculul volumului spaţiului de decantare, Vs
Vs = Qc  ts (m3)
3
V s =0 . 164⋅5400=885 .6 m
Se calculează aria orizontală şi aria transversală
Qc 0 .164
Ao  ⇒ A 0= =400 m3
vs (m2) 0 . 00041
Qc 0 . 164
Atr  ⇒ A tr = =16 . 4 m
va (m2) 0. 01
Se calculează lungimea decantorului, L
L = va  ts (m)
L = 0,01  5400 = 54 m.
Se calculează înălţimea totală a decantorului, H
H = Hs + Hu + Hd (m)
Hs = înălţime de siguranţă; Hs = 0,2 –0,6 m; se adoptă Hs = 0,5 m;
Hu = înălţimea efectiva a zonei de sedimentare, m;
Hu = vs  ts = 0,00041  5400 = 2,214 m;
Hd = înălţimea zonei de depuneri; Hd = 0,2 – 0,6 m; se adoptă Hd = 0,4m;

47
H = 0,4 + 2,25 + 0,5 = 3,114 m.

Se calculează lăţimea decantorului, B

Ao 400
B ,m ⇒ B= =7 . 41m
L 54

Deoarece B depăşeşte valoarea standardizată de 4 – 5 m, se recurge la compartimentarea

decantorului şi la calcularea numărului (n) de compartimente funcţie de lăţimea adoptată
pentru un compartiment şi notată cu B1. Se adoptă B1 = 5 m.
B 7 . 41
n= = =1. 48≈2compartimente
B1 5
Calculăm volumul total de nămol depus în decantor, Vtnamol
GE ss 100
V t , namol= ⋅Q c⋅Ciss⋅
γn 100− p (m3/zi), unde:
GE = 50% = 0,5;
n – densitatea nămolului rezultat în bazinul de decantare primar;
n = 1100 – 1200 Kg/m3; adoptăm n = 1150 Kg/m3;
Cssi - concentraţia iniţială de solide în suspensie la intrarea în decantor;
Cssi = 614mg/l = 614  10-3 Kg/m3;
p – umiditatea nămolului; alegem p = 95%;
Qc = 0,164m3/s= 14169.6 m3/zi
0. 5 100
V t , namol= ⋅14169 .6⋅614⋅10−3⋅ =75 .65 m3 /zi
1150 100−95

5.5 . Calculul utilajelor în cadrul treptei biologice

Epurarea biologică constituie un proces prin care se elimină prin fenomene

biochimice conţinutul de substanţe organice dizolvate şi uneori a unor suspensii coloidale
de natură organică. În cadrul procesului ce are loc în epurarea biologică sunt folosite
microorganisme care participă la procese ce pot fi grupate în aerobe şi anaerobe.
Bazinul de nămol activ are ca scop principal degradarea sau eliminarea

48
substanţelor organice din apele uzate prin procese biochimice care conduc la scăderea
CBO5 şi a materiei solide coloidale preponderent de materie organică.
Avantajele folosirii bazinului cu nămol activ sunt: realizarea unei
eficienţe mai ridicate, atât iarna cât şi vara, sunt lipsite de mirosul neplăcut şi de prezenţa
muştelor, suprafeţele specifice constituente sunt mai reduse, permite o mai bună adaptare
a procesului tehnologic din staţia de epurare la modificări de durată ale caracteristicilor
apelor uzate, etc.
Marele inconvenient al acestui proces este de ordin energetic deoarece necesită un
consum specific de energie mai ridicat, această energie fiind absorbită de utilajele care
furnizează oxigenul necesar proceselor aerobe.
Un bazin de aerare se prezintă sub forma unui bazin rectangular din beton armat,
unde epurarea biologică are loc în prezenţa unui amestec de nămol activ şi apă uzată.
Pentru asigurarea unui contact intim şi continuu a celor doi componenţi ai amestecului, se
impune o agitare permanentă a acestora cu ajutorul aerului care asigură, în acelaşi timp şi
oxigenul necesar coloniilor de microorganisme aerobe existente în compoziţia nămolului
activ, sub formă de flocoane. În bazin se urmăreşte a se menţine o concentraţie
cvasiconstantă a nămolului activ în decantorul secundar.
Simultan cu eliminarea substanţei organice impurificatoare, se obţine creşterea
nămolului activ sub forma materialului celular insolubil şi sedimentabil în decantoarele
secundare. O parte din acest nămol este utilizat în scopuri tehnologice proprii (nămolul
activ de recirculare), iar diferenţa numită nămolul activ în exces, este dirijată în
decantoarele primare pentru a le mări productivitatea de eliminare a suspensiilor datorită
prezenţei flocoanelor care au efectul unui coagulant.
Pentru apele uzate cu concentraţii mari în CBO5, viteza reducerii materiilor organice,
raportată la unitatea celulară va rămâne constantă până la o anumită limită de
concentraţie a substratului, după care, pentru valori ale acestuia mai reduse, viteza
variază numai în funcţie de concentraţia materiilor organice şi va fi descrecătoare.
Apele uzate intră în bazinul de nămol activ apoi intră în decantorul secundar de unde o
parte din nămol este eliminat în exces sau este recirculat.

5.5.1. Bazin cu nămol activ

49
 Ipoteze pentru proiecterea bazinelor cu nămol activ şi a decantoarelor secundare :
1. bazinul cu nămol activ este asimilat cu un bazin cu amestecare perfectă în care se
consideră că în orice punct din bazin concentraţia substratului cât şi a nămolului activ
este egală cu cea de la ieşirea din bazin;
2. epurarea biologică se realizează în ansamblul format din bazinul de nămol activ şi
decantorul secundar;
3. procesul biologic de degradare a materiei organice care are loc numai în bazinul de
nămol activ, în decantorul secundar se realizează separarea flocoanelor biologice de apa
epurată şi recircularea unei părţi a nămolului activ în bazinul de nămol activ;
4. în decantorul secundar, nămolul activ trebuie menţinut în stare proaspătă prin
evacuarea excesului şi recircularea unei părţi de nămol activ în bazinul de nămol activ în
conformitate cu raportul de recirculare;
5. principalele caracteristici ale nămolului activ ce sunt avute în vedere în proiect în
treapta biologică, sunt:
- indicele volumetric al nămolului IVN;
- încărcarea organică a nămolului ION;
- indicele de încărcare organică al bazinului IOB.
Schema de bază în treapta biologică este prezentată în figura de mai jos, care
presupune existenţa unui BNA alimentat cu aer, urmat de un DS în care are loc separarea
flocoanelor.

50
 Staţie de
compresoare

aer

Apă
Qc epurată
Bazin cu nămol activ DS
(de la treapta
mecanică)

Nămol activ

Staţie de
pompare
Nămol activ recirculat
P

Nămol activ exces

Fig.5.2. Schema bloc a treptei de epurare biologică

Dimensionarea bazinului cu nămol activ

a) Calculul materiei organice la intrarea în treapta biologică exprimată prin concentraţia

la intrare în bazin a CBO5:
CCBO5 = 684 mg/l
684⋅100−684⋅5
Cf = =649 .8 mg/l
100
b) Debitul de calcul:
Qc = Qzi, max = 0.164 ∙1.5=0.246m3/s
c) Calculul gradului de epurare pentru treapta biologică în conformitate cu condiţiile de
deversare (NTPA 001/2005)
GESS = 80%; GECBO5 = 80%; GECCOCr = 80%; GENt = 70%
d) Calculul încărcării organice a bazinului. IOB reprezintă cantitatea de CBO5 din influent

51
exprimată în Kg CBO5/zi care poate fi îndepărtată dintr-un m3 de bazin de aerare. Se
poate calcula în trei moduri:
- Folosind relaţia de calcul:
CBO5
  K 1  GE b
IOB V

GEb – gradul de epurare în CBO5;

V – volumul bazinului de aerare, m3;
K – coeficient influenţat de temperatură. Dacă temperatura în bazin este:
T = 10 – 20oC, atunci K = 5;
T = 30 – 40oC, K = 7;
T = 20 – 30oC, K = 6;
I OB  5 1  0.8 = 2,236 Kg CBO /m3zi.
5

Încărcarea organică a nămolului activ, se poate calcula:

Q C⋅CCBO 5ib
I ON =
V ⋅C N
QC – debit de calcul;
CCBO5ib – concentraţia iniţială a CBO5;
V – volumul bazinului cu nămol activ;
CN – concentraţia nămolului; CN = 2,5 – 4 Kg/m3
I OB

ION CN ;

ION = K·(1 – GEb) = 5·(1 – 0,8) = 1 kg CBO5/Kg NA zi;

f) Se calculează concentraţia nămolului activ

ION ¿ 2.236
C N=I OB ¿ = =2.236¿
¿ 1 kg CBO5/m3
g) Volumul bazinului cu nămol activ
Q C⋅CCBO 5 Ib Q C⋅CCBO 5 Ib 0 .164⋅649 . 8⋅10−3
V= = = 3600⋅24=4117 . 8 m3
I Ob I ON⋅C N 2 . 236⋅1
h) Calculul debitului de nămol activ recirculat

52
QR = r · QC, (m3/s) ;
r = raport de recirculare
CN
r 100
CR  C N ;
CR = 10 kg MTS/m3;
CN – concentraţia nămolului activ;
CR – concentraţia nămolului recirculat.
2.236
r= ⋅100=28.80 %
10−2 .236
28 . 80
Qr = ⋅0 . 164=0 .047m 3 /s
100
i) Timpul de aerare
Dacă se ia în calcul recircularea nămolului
V 4117. 8
t ra = '
= =5 . 42 h
Qc + Qr ( 0 . 164+0. 047 )⋅3600 , unde:
Qr’ = debitul maxim de recirculare; se recomandă a fi max
Qr’ = 0,7 · Qc = 0,7 · 0.164 = 0.115m3/s
j) Calculul nămolului în exces
GECBO 5
QN ex  1.2  I ON 0.23   LSB , kg / zi
100
Acest calcul se face cu relaţia Huncken:
Unde: LSB = VB  IOB = 4117.8 2,236=9207.4 kg/zi
80
QNex =1. 2⋅10 . 23⋅ ⋅9207 . 4=8839 . 1kg / zi
100
k) Calculul necesarului de oxigen se face cu relaţia:
Co  a  GECBO 5  C  b  C Nt kg O /zi
2

a  GECBO5  C – corespunde necesarului de oxigen pentru respiraţia substratului

b  CNt – reprezintă necesarul de oxigen pentru respiraţia endogenă neluând în considerare
procesul de nitrificare.
unde: a = coeficient corespunzător utilizării substratului de către microorganisme. Pentru
apele uzate municipale a = 0,5 kg O2/kg CBO5.

53
 GEb = gradul de epurare realizat în treapta de epurare biologică. GE = 80 %.
C = cantitatea totală de materie organică exprimată prin CBO5 adusă de către apa
uzată influentă.
C = Qc· (CCBO5)ib [kg CBO5/zi]
C = 0,164 · 649.8 10-3· 3600 · 24 = 9207.4 kg CBO5/zi
b = coeficient necesar respiraţiei endogene a microorganismelor, respectiv de
oxigenul consumat de unităţile de nămol activ aflat în bazin, în timp de o zi.
Se adoptă b = 0,15 kg O2 / kg CBO5  zi
CNt – cantitatea totală de materii solide totale de nămol activ şi se determină cu
relaţia:
C 9207 . 4
C Nt = = =4117. 8
ION 2 . 236
C0=0.5∙0.80∙4117.8+0.15∙4117.8=2264.79kg O2/zi
l) Se calculează capacitatea de oxigenare, CO care reprezintă cantitatea de oxigen ce
trebuie introdusă prin diferite sisteme de aerare.

1 CO S k 760
 CO2    10 
 CSA  CB kt p
CO kg/zi, unde:
CO = cantitatea de oxigen necesară consumului materiilor organice de către
microorganisme.
α = raportul dintre capacitatea de transfer a O2 în apele uzate şi capacitatea de transfer a
O2 prin apa curată. α = 0,9 pentru apele uzate municipale.
COS = concentraţia de saturaţie a O2 în apă condiţii standard (la temperatura de 10 0C şi
760 mm Hg în apă curată). Cs = 11,3 mg/l (conform STAS 11566/91).
CSA = condiţii de saturaţie a O2 în amestecului de apă uzată şi nămol activ la temperatura
de lucru (200C). CSA = 7,4 mg/l (conform STAS 11566/91).
CB = concentraţia efectivă a O2 în amestec de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru (200C). Se recomandă pentru CB valori cuprinse între 1,5-2 mg/l.. Se adoptă CB =1,5
mg/l
k10

kt raportul dintre coeficientul de transfer al O2 în apă pentru temperatura de 100C şi

54
 k10

coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de lucru (20C). Se adoptă k t 0,83
(conform STAS 11566/91).
p = presiunea barometrică anuală calculată cu o medie a valorilor zilnice în oraşul unde
se realizează epurarea apelor uzate. Se adoptă p = 782 mm Hg.
1 11. 3 760
=2264 . 79⋅ ⋅ ⋅√ 0 . 83⋅ =4267 . 34 kg /zi
CO 0 . 9 7 . 4−1 .5 782
m) Utilizarea sistemelor de aerare – pentru eficientizarea activităţii bilogice, respiraţia de
oxidare bilogică care permit degradarea substanţelor organice foloseşte un sistem de
distribuţie a aerului generat în compresoare sau turbosuflante folosind dispozitive
pnematice de dispersie a aerului. Dispersia aerului se paote face sub formă de bule fine
(având diametrul mai mic de 0,3 mm), bule mijlocii (cu D = 0,3 – 3 mm) şi bule mari (cu
D = 10 mm). În proiectare se vor alege dispersarea aerului prin bule fine care
caracterizează sistemul de distribuţie prin materiale poroase. Se calculează capacitatea de
oxigenrare orară
CO 1
CO '= =4267 . 34⋅ =177 . 8 kgO2 /h
24 24

n) Se calculează debitul de aer necesar şi acesta se află cu formula:

CO '103
Qaer 
COs  H imersie m3/h, unde:

COs – capacitatea specifică de oxigenare a BNA-ului prin insuflaera aerului care variază
între 8 – 10 g O2/m3 şi m3 bazin pentru bule fine. Se alege COs = 9 g O2/m3 aer.
Se va calcula suprafaţa plăcilor poroase Ap în ipoteza în care distribuitorul de aer este
poziţionat la o înălţime de imersie în masa de apă uzată faţă de suprafaţa bazinului. Se
adoptă Himersie = 4 m.
177 . 8⋅103
Qaer = =4939 .03 m3 /h
9⋅4
Q aer 4939 . 03
A p= = =82. 32 m2
l aer 1⋅60
unde: Iaer – intensitatea aerării. Se adoptă 1 m3/m2  min aer.

55
Se calculează energia brută a sistemului de aerare, Eb.
Eb = Himersie  Esp kWh/m3, unde:
Esp – consumul energetic specific, Esp = 5,5 Wh/m3.
Eb = 4  5,5  103 = 22000 kWh/m3
o) Se calculează dimensiunile BNA-ului şi numărul de compartimente.
- inălţimea BNA-ului este cuprinsă între 3 – 5 m.
Ht = Himersie + Hs = 4 + 0,75= 4,75 m
Hs=0,5-0,8
- lăţimea BNA-ului
B = 1,25H = 1,25  4,75 = 5,94 m
- lungimea BNA-ului
L = 8B = 8  5,94 = 47,52 m
p) Determinarea numărului de compartimente necesar:
V =n⋅V 1
2
V 1 =B⋅H tot⋅L⇒ V 1=5. 94⋅4 .75⋅47 .52=1340. 78 m
4117. 8
n= =3. 07 ⇒ 2compartimente
1340. 78

5.5.2. .Decantorul secundar

În decantoarele secundare se reţine membrana biologică sau flocoanele de nămol

activ evacuate odată cu efluentul din filtrele biologice, respectiv din bazinele de aerare.
Rezultă că decantorul secundar constituie o parte componentă de bază a treptei de epurare
biologică.
Decantoarele secundare frecvent folosite sunt de tip longitudinal şi radial,
echipate cu dispozitive adecvate pentru colectarea şi evacuarea nămolului în mod
continuu sau cu intermitenţă, intervalul de timp dintre două evacuări de nămol să nu fie
mai mare de 4,0 ore. Având în vedere că acest nămol prezintă un conţinut mare de apă,

56
evacuarea lui se face prin sifonare, sau prin pompare; podul raclor este echipat cu
conducte de sucţiune care dirijează nămolul spre o rigolă pentru evacuarea lui în exterior.
Se va proiecta un decantor secundar radial în conformitate cu următoarele date:
Debitul de calcul si debitul de verificare
QC = Qzi,max (m3/s);
Qc = 0.164 m3/s;
b) Se stabilesc încărcările superficiale ale DS cu materii solide:
C N  (Qc  QR )
I SS 
Au kg/h·m2, unde:
CN - concentraţia nămolului activ (kg/m3).
QR - debitul de recirculare [m3/h].
Au – suprafaţa utilă a decantorului radial
'
Se determină vSD - încărcarea hidraulică a decantorului, se determină pe baza
'
experienţelor în conformitate cu vSD  1,9 m3/m2h la valoarea lui IBN  150 cm3/g. Se va
'
adopta valoarea lui vSD = 1,2 m3/m2h.
Qc 0. 164
v 'SD= ⇒ A u= ⋅3600=492 m 2
Au 1. 2
2. 236⋅(0 .164 +0 . 0580)⋅3600
I SS= ⋅24=99 . 97 kg / m2⋅zi
429
c) Se determină timpul de decantare
În conformitate cu STAS 4162/2-89 valoarea lui tdc = 3,5 - 4 h. Se adoptă tdc = 4 h.
d) Se calculează înălţimea utilă a decantorului şi respectiv a volumului decantorului
secundar
hu = tdc · v’sc = 4  1,2 = 4,8 m
V = Qc· tdc = 0,164  4  3600 = 2361.6 m3
Se impune un număr minim de 2 decantoare radiale cu:
Ao = 1109 m2 (conform STAS 4162/2-89)

V
A= ⇒ H =2 .1 m
H

57
   D2
A  D  37,59
4 m2
=> D = 37,59 m, H = 2,1 m, Vutil = 2361.6 m3.

VI. Bilanţul energetic pe staţie şi soluţii de reducere a consumului energetic

Echipamentele cu care este prevăzută staţia de epurare a apelor uzate au următoarele

consumuri energetice:
 Grătar unul (Tip grătar 1,25 M); Putere P = 1,5 KW
 Deznisipator NA Nd2-2 cu o rotaţie de 750 rot/min  P = 4,20 kW;
 Suflanta pentru separator o suflantă cu rotor de distribuţie SRD20-N 1000 rot/min cu
o putere P=5 kW.
 Decantorul primar cu raclorul de tip DLP 7  P = 0,5 kW;
 Suflante tip SRD 20 n=1000rat/min  P=13 kW;
 Decantorul secundar cu raclorul DRS N 30  P = 2  1.5 = 3 kW;

Consumul energetic zilnic (toate echipamentele funcţionează 24 h/zi) este 27,2 kW.
Ţinând cont că preţul pentru energie este 1kWh = 300 lei, atunci:
Costul zilnic al energiei electrice este de: 300  27.2  24=195,840 lei/zi
Costul lunar al energiei electrice este de : 9880,128 lei/lună =9880,128  30;
Costul anual al energiei electrice este de: 118561,536 lei/an =9880,128  12;

Costul apei epurate

Aprecierea eficienţei unei staţii de tratare a apei trebuie făcută şi din punct de
vedere al aspectelor economice. Pentru aceasta este necesar a stabili costul apei.
Exploatarea staţiilor de epurare se reflectă în costul epurării apei (lei/m3 apă epurată), în
condiţiile în care se realizează integral indicii stabiliţi, conform normelor în vigoare
pentru primirea apelor epurate în receptor.
Cheltuielile anuale de exploatare se calculează cu relaţia:

58
A = a + b + c + d + e + f + g + h – V, unde:
A – totalul cheltuielilor care se fac în timp de 1 an pentru exploatarea tehnică a
staţiei de epurare;
a – cotele de amortisment ale staţiei de epurare;
b – costul energiei electrice necesare pentru: pompare, mişcarea mecanismelor,
oluminat, semnalizări, încălzit tehnologic etc.;
c – costul combustibililor şi energiei calorice consumate la fermentare,
deshodratare, dezgheţare şi încălzit;
d – costul reactivilor folosiţi pentru epurare, dezinfecţie şi deshidratare;
e – costul apei potabile şi de incendiu sau alte folosinţe;
f – cheltuieli de transporturi tehnologice;
g – retribuţii şi alte drepturi băneşti ale personalului;
h – cheltuieli generale de exploatare;
V – venituri rezultate din valorificarea produselor.
Costul energiei electrice se stabileşte pentru fiecare obiect luând consumul pe
durata de funcţionare respectivă; calculul se face pentru un consum annual în vigoare la
data proiectului sau a exploatării.
Costul energiei calorice se stabileşte pentru fiecare obiect, în funcţie de sursele de
energie folosite.
Costul reactivilor se stabileşte pentru fiecare material, pe obiect, se aplică
preţurile de la magazia staţiei de epurare.
Costul apei potabile şi pentru combaterea incendiilor sau alte folosinţe se
apreciază pe baza altor staţii de epurare similare.
Cheltuielile de transport privesc evacuarea gazelor, nămolului şi depunerilor la
lacul de depozitare şi consum.
Retribuţiile şi alte drepturi băneşti ale personalului se stabilesc conform
indicaţiilor oficiale şi experienţei pentru staţii similare.
Veniturile pot rezulta din vânzarea gazelor produse prin fermentare a nămolului
deshidratat, a nisipului de la deznisipatoare şi a grăsimilor reţinute în separatoarele de
grăsimi.
Toate cheltuielile arătate se stabilesc în proiect pentru fiecare variantă de staţie de

59
epurare studiată şi pentru fiecare etapă de dezvoltare a acestuia.
Costul apei epurate se stabileşte cu relaţia:

A lei
C=
Q [ ]
m3 , unde:
A – cheltuielile anuale de exploatare;
Q - cantitatea de apă epurată într-un an.
În continuare este prezentat un calcul aproximativ pentru o staţie de epurare, în
ipoteza în care în staţie avem un număr de 17 persoane cu următoarele salarii:
Inginer-şef de staţie: 3500 lei;
Inginer adjunct de sef de staţie (2): 2800 lei;
Inginer responsabil cu exploatarea (3) : 2200 lei;
Chimist (2): 1400 lei;
Laborant : 1100 lei;
Contabil: 1600 lei;
Secretară: 1000 lei;
Electrician (2): 1100 lei;
Mecanic (2) : 1000 lei;
Sudor: 1000 lei;
Femeie de serviciu: 700 lei;
La nivelul staţiei se mai fac următoarele cheltuieli:
Ore suplimentare: 4000 lei/lună  48000 lei/an;
Şomaj : 3000 lei/lună  36000 lei/an;
Sporuri: 2500 lei/lună  30000 lei/an;
CAS : 7000 lei/lună  84000 lei/an;
Impozit : 20000 lei/lună  240000 lei/an;
Concedii medicale: 2000 lei/lună  24000 lei/an;
Iluminat: 500 lei/lună  6000 lei/an;
Motorina: 2000 lei/lună  24000 lei/an;
Gaz: 1500 lei/lună  18000 lei/an;
Apa potabilă şi menajeră: 650 lei/lună  7800 lei/an;

60
Reactivi: 2000 lei/lună  24000 lei/an;
Echipamente de protecţie: 300 lei/lună  3600 lei/an;
Ulei şi vaselină: 100 lei/lună  1200 lei/an;
Scule şi aparate: 650 lei/lună  7800 lei/an;
Consumabile: 500 lei/lună  6000 lei/an;
În total cheltuielile cu activitatea pe staţie calculate lunar sunt: 74800 lei. Cheltuielile
anuale ajung la suma de: 897600 lei/an. Pentru a calcula costul apei epurate se ţine seama
de bilanţul energetic pe staţie.
A= 74800 lei/an + 897600 lei/an = 972400 lei/an
Debitul mediu anual de apă epurată este:
Qm anual=Qzi med * 10-3 * 365 * 24 * 3600 = 164 * 10-3 * 365 *24 * 3600 =
= 517190m3/an
În consecinţă, se poate determina preţul apei epurate raportând volumul
cheltuielilor anuale la debitul mediu anual de apă epurată:
A 972400
Qm =
C= anual
= 517190 1.880 lei/m3

Reducerea costului apei epurate

Costul apei este necesar să fie cât mai redus, în condiţiile asigurării apei tratate la nivelul
de calitate cel mai exigent.
Realizarea acestui obiectiv se poate face pe mai multe căi:
- Controlul folosirii apei în incintă şi reducerea la minimum a pierderilor, prin depistarea
locului în care se produc şi remedierea operativă a defecţiunilor;
- Căutarea de tehnologii noi de tratare, reactivi noi mai ieftini şi mai eficace, astfel încât
randamentul construcţiilor de alimentare cu apă să crească;
- Verificarea pompelor pentru funcţionarea lor cu randamente cât mai mari şi, eventual,
înlocuirea acestora când uzura este avansată;
- Educarea beneficiarului (consumatorilor de apă) în scopul folosirii cât mai raţionale a
apei;
- Evitarea murdării apei din sursă;
- Raţionalizarea şi refolosirea apei în incintele industriale;

61
- Recuperarea apei de spălare evacuate din filtre;
- Mărirea capacităţii de tratare în perioada de ape limpezi

VII. CONCLUZII

Lucrarea urmăreşte proiectarea unei staţii de epurare a apelor uzate industriale, cât
mai eficientă din punct de vedere economic şi ecologic, care să asigure eliminarea unor
categorii de poluanţi denumiţi prioritari, ce produc efecte negative asupra oamenilor şi a
mediului.
În urma analizării avantajelor şi dezavantajelor fiecărei variante tehnologice de
epurare, din punct de vedere ecologic şi economic, ca variantă tehnologică optimă am
ales o staţie de epurare mecano - chimico - biologică, numită şi epurarea avansată a
apelor uzate.
Procesele de epurare a apelor uzate industriale sunt, în general, aceleaşi ca pentru
apele uzate orăşeneşti, adică, în principal, procese mecanice şi biologice – aerobe sau
anaerobe. Pentru apele uzate industriale acestea sunt completate, de cele mai multe ori, de
procese fizico-chimice de o complexitate deosebită, ca de exemplu: extracţie lichid-
lichid, schimb ionic, electrodializă etc. atunci când natura şi ponderea poluanţilor
depăşeşte concentratia maximă admisibilă, conform reglementărilor în vigoare pentru
acest fel de ape.

BIBLIOGRAFIE

1. Trîmbiţaşu, E., Fizico - Chimia Mediului, Ed. Universităţii din Ploieşti, 2002

2. Ianculescu O., Ionescu Gh., Racoviţeanu R., Epurarea apelor uzate, Ed. Matrixrom,
Bucureşti, 2001;

3. Ordinul NP 118-06- Prelucrare nămoluri

62
4. Onuţu, I., Note de curs

5. Normativul NTPA 001/2005

6. Panaitecu C., Note de curs

63