MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

PROIECT PENTRU

EXAMENUL DE CERTIFICARE A

CALIFICĂRII PROFESIONALE ÎN ÎNVATAMANTUL LICEAL

NIVEL 4

DOMENIUL: PROTECȚIA MEDIULUI

CALIFICARE: TEHNICIAN ECOLOG SI PROTECȚIA MEDIULUI

TEMA

STAȚIA DE EPURARE

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI

PROFESOR ÎNDRUMATOR:

BUCĂTARU LĂCRĂMIOARA-DORINA

ELEV:

BĂLCAȘEANU VERONICA
 TOPOLOG 2019

CUPRINS

CAPITOLUL I-STATII DE EPURARE……………………………………………………………...…….3

1.1Scurt istoric……………………………………………………………………………………………….3

1.2 Formarea apelor uzate, tipuri de surse de poluare a apelor………………………………...…3

1.3 Tipuri de ape uzate………………………………………………………………………….....6

CAPITOLUL II-EPURAREA APEI……………………………………………………………………….7

2.1 Fenomenul de epurare………………………………………………………………………....7

2.2 Tipuri de instalații de epurare………………………………………………………………....8

2.3 Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate………………………………….….9

2.4 Probleme particulare ale epurării apelor uzate………………………………………………12

2.5 Norme legislative………………………………………………………………………….…14

CAPITOLUL III-STAȚIA DE EPURARE……………………………………………………....15

3.1 Surse de poluare a aerului……………………………………………………………………15

3.2 Surse de poluare a apei, efectul poluanţilor……………………………………………….....16

CONCLUZIE……………………………………………………………………………………19

2
 Capitolul I
Staţii de epurare

1. 1. Scurt istoric
Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat
canalizări, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce
degaja miros pestilenţial, încât în geamurile Parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu
clorură de calciu.
Abia atunci s-a trecut la realizarea de staţii de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele
monitoringului pentru staţii de epurare. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO 5 a fost
introdus în 1898 - temperatura de 20 C, timp de rezidență în râu 5 zile, tip de poluare
predominantă fiind cea fecaloid-menajeră și a devenit foarte important pentru proiectare unei
staţii de epurare.
În SUA, în 1984 existau 15438 de staţii epurare care deserveau o populaţie de 172 mil.
locuitori, adică 73,1%. Procentul de epurare a apelor din staţii de epurare din punct de vedere al
încărcării organice măsurate prin CBO5 a fost de 84%, iar din punct de vedere al suspensiilor, de
86,3%. Pentru anul 2005 se prevede atingerea unui nivel de 16980 de staţii de epurare care să
deservească 243 mil. locuitori, adică 86,6% .
Procentul de epurare a apelor în staţii epurare din punct de vedere al încărcării organice
măsurate prin CBO5 e planificat să atingă 89,9% iar din punct de vedere al suspensiilor de
88,9%.
În SUA tot mai puține ape din stații de epurare se descarcă din nou în emisar, acestea se
infiltrează în sol sau se utilizează pentru irigații, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru
piscicultură, și chiar ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau
chiar direct, dar cu supunere la preepurare avansată.
De exemplu în SUA se utilizează ape uzate la prepararea de apă potabilă în orașe ca Palo
Alto, Denver, El Paso si chiar Washington DC. Aceasta soluție e destul de scumpă, dar totuși mai
ieftină decât desalinizarea apei marine, de exemplu, de aceea tehnologia reciclării apei din stații
epurare se răspândește și în țări arabe și africane.

1.2. Formarea apelor uzate, tipuri de surse de poluare a apelor

3
 Apele uzate afectează calitatea apelor de suprafaţă (receptorul) în care sunt evacuate
direct proporţional cu debitul de apă uzată şi cu concentraţia poluanţilor pe care aceasta le
conţine.
Influenţa asupra apelor receptorului este cu atât mai mare cu cât debitul/volumul
receptorului este mai mic. În cazul evacuării apelor uzate în lacuri sau în Marea Neagră trebuie
ţinut cont de faptul că evacuarea apelor uzate asupra receptorului are şi un caracter cumulativ,
cantitatea de poluanţi evacuată acumulându-se în timp.
Principalele materii poluante sunt dizolvate sau se află în suspensie. Acestea sunt de
natură anorganică (săruri minerale) sau organică (diverse substanţe organice) şi pot să fie toxice,
inhibitoare pentru procesele naturale, favorizante pentru unele procese naturale cauzatoare de
efecte nedorite pentru apele receptorului în care au fost evacuate (râuri sau lacuri).
Evacuarea de ape uzate în receptorii naturali poate conduce la degradarea sau distrugerea
faunei şi/sau florei receptorului, la scăderea cantităţii de oxigen dizolvat în apa receptorului
având efecte negative asupra organismelor ecosistemului acestuia şi/sau asupra fenomenului de
epurare naturală (autoepurare) care are loc în apa receptorului.
Aceasta poate favoriza producerea unor efecte negative asupra receptorului şi formelor de
viaţă pe care le conţine (intoxicare, eutrofizare etc.).
Poluarea apei – orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o
limita admisibilă, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau
indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală, în scopurile în care
această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996).
Foto nr. Ape uzate

Poluarea apei înseamnă introducerea directă sau indirectă (ca rezultat al activităţii
umane), a unor substanţe sau a căldurii, care pot dăuna sănătăţii umane precum şi calităţii
ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, activităţi care pot conduce
la pagube materiale ale proprietăţii, sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile, precum şi alte
folosinţe legate de apă.
Surse punctiforme de ape uzate (apele uzate menajere, orăşeneşti, industriale, pluviale şi
de drenaj) sunt cele colectate într-un sistem de canalizare şi evacuate în receptor natural prin
conducte sau canale de evacuare.
Surse difuze de poluare reprezintă emisii evacuate în mediu în mod dispers (care nu
descarcă efluenţi uzaţi în ape de suprafaţă prin intermediul unor conducte în puncte localizate).
4
Pe ansamblu se disting următoarele surse majore de poluare difuză:
• Agricultura;
• Depunerile atmosferice;
• Materialele de construcţii;
• Industria;
• Traficul auto;
• Populaţia din mediul rural.
Din punct de vedere al modului de propagare, indiferent de geneza acestora, se disting
două categorii de surse difuze diferenţiate:
Surse locale - corelate cu solul şi scurgerile prin antrenare cu precipitaţii, în apele de
suprafaţă sau prin percolare, în apele subterane, aplicarea de pesticide şi îngrăşăminte minerale
fiind un exemplu tipic în acest sens.
Sursele locale de poluare au ca provenienţă următoarele grupe ţintă:
• Populaţia – cea neracordată la un sistem centralizat de canalizare;
• Industria;
• Agricultura.
Surse regionale şi transfrontiere - în această categorie sunt incluse poluările difuze
transmise la distanţă faţă de locul de geneză, prin aer, respectiv depunerile atmosferice lichide şi
solide.
Elaborarea metodologiei de evaluare a impactului surselor difuze de poluare vine în
sprijinul aplicării prevederilor Directivei Cadru privind Apa, care solicită ca pentru fiecare bazin
hidrografic să se efectueze o analiză a caracteristicilor acesteia, şi de asemenea, o analiză a
impactului activităţilor umane asupra calităţii apelor de suprafaţă, precum şi Planul de
gospodărire a apelor pe bazine hidrografice (Ordinul nr. 913/2001 al Ministerului Mediului şi
Gospodăririi Apelor).
Sursele difuze de poluare reprezintă o componentă cheie în procesul de poluare a apelor
de suprafaţă. Impactul lor asupra calităţii apelor este în creştere, fiind în legătura directă cu
reducerea încărcării cu poluanţi evacuaţi direct de sursele punctiforme industriale şi comunale.
Cuantificarea poluării provenite de la sursele difuze de poluare se face cu greutate.
Întrucât încărcarea cu poluanţi de la sursele difuze de poluare nu poate fi măsurată, se
folosesc metode variate de calcul sau de estimare a acestei componente la poluarea apei de
suprafaţă.
Metodele existente de evaluare a surselor difuze sunt :
• metode de calcul a balanţei poluanţilor;
• metode suplimentare bazate pe calcule standard utilizând informaţii din baza de date ca şi din
modelele existente specificând încărcarea de poluanţi a unei arii din bazinul hidrografic.
Apele din sursele de emisie punctiforme se pretează epurării şi pot, de aceea, să fie
analizate statistic. Poluanţii acestor surse pot fi cuantificaţi şi controlaţi înainte de evacuarea în
receptor. Urmărirea statistică a surselor punctiforme întâmpină mai puţine probleme faţă de cea a
surselor difuze.
În cele mai multe activităţi productive, emisiile sunt generate de surse punctiforme.
Pentru aceste surse, relaţia dintre parametrii de calitate ai apei afectate şi activităţile poluatoare
este directă şi, în principiu, poate fi măsurată.

5
1.3.Tipuri de ape uzate
În ansamblu, apele uzate (surse punctiforme de poluare) pot fi clasificate în următoarele
categorii importante:
• Ape uzate menajere - ape uzate provenite din activităţi gospodăreşti (prepararea hranei,
igienizarea locuinţelor, spălatul rufelor etc.) şi din alte activităţi (diferite servicii la restaurante,
hoteluri, moteluri, spitale, unităţi administrative, publice etc);
• Ape uzate industriale - orice fel de apa uzată care se evacuează din incintele în care se
desfăşoară activităţi industriale şi/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere şi/sau
meteorice. Următoarele activităţi economice reprezintă surse majore de ape uzate industriale:
 Agricultură, silvicultură, pescuit;
 Industrie minieră;
 Industrie alimentară;
 Industrie metalurgică;
 Industrie textilă;
 Celuloză şi hârtie;
 Industrie chimică şi petrochimică;
 Producerea şi distribuţia energiei electrice;
 Construcţii;
 Transporturi;
 Alte activităţi economice.
• Ape uzate orăşeneşti - ape uzate menajere sau amestecul de ape uzate menajere cu ape
uzate industriale şi/sau ape meteorice, colectate în reţeaua de canalizare a unei localităţi;
• Ape pluviale (meteorice) - ape uzate rezultate din apele pluviale care spală suprafeţe
impermeabile de pe care se antrenează diverşi poluanţi (materii în suspensie, substanţe organice,
metale grele, produse petroliere etc.).
Apele uzate menajere provenite din gospodăriile populaţiei, pot fi evaluate pe baza unor
factori standard de emisie, cum ar fi locuitorii echivalenţi (populaţia echivalentă = p.e.).
Locuitorii echivalenţi se determină potrivit relaţiei de mai jos:
Locuitor echivalent: încărcare zilnică de substanţe organice biodegradabile de 60g CBO5 (un
locuitor echivalent - p.e. = 60g CBO5/zi).
Unităţile industriale mici, care evacuează ape uzate fără poluanţi specifici, pot fi evaluate,
ca şi activităţile casnice în locuitori echivalenţi. Unităţile economice mari pot fi evaluate separat,
pe baza determinărilor (monitorizării) emisiilor la sursă.

6
 Foto:google.com

Capitolul II
Epurarea apei

2. 1. Fenomenul de epurare
Epurarea reprezintă procesul complex de reținere și neutralizare a substanțelor dăunătoare
dizolvate, în suspensie sau coloidale prezente în apele uzate industriale sau menajere în stații
epurare.
Principalul scop este de a îmbunătății calitatea acestor ape pentru a putea fi deversate în
emisar fără a prejudicia flora sau fauna. După ce apa este epurată în stații de epurare, ea poate fi
chiar refolosită în anumite domenii sau procese tehnologice.
Epurarea apelor uzate poate fi în funcție de caracteristicile apei și de cerințele evacuării în
emisar mai mult sau mai puțin complexă astfel având stații de epurare simple mecano-biologice
sau stații de epurare complexe.
Apele uzate cu caracter predominant anorganic vor fi tratate în stații de epurare numai
prin mijloace fizico-chimice de reținere și neutralizare: sedimentare, neutralizare, precipitare,
coagulare, floculare, absorbție pe cărbune activ, schimb ionic.
Apele uzate cu un caracter predominant organic sunt epurate într-o stație de epurare prin
procedee fizico-chimico-biologice.
         Epurarea apelor uzate în stații de epurare se împarte în :
•  reținerea sau neutralizarea substanțelor nocive;
•  prelucrarea substanțelor rezultate din prima operațiune denumite nămoluri.

7
 Progresele realizate în ultimele decenii în domeniul epurării apelor uzate au dus
nemijlocit la construcția unor stații de epurare mai judicios concepute și în special, mai
economice.
         Epurarea apelor în stații de epurare se urmărește prin determinări înainte și după intrarea
în stație:
•  reacția pH;
•  suspensii solide fixe și volatile;
•  CBO 5 – consumul biochimic de oxigen la cinci zile, în mg/l, necesar pentru oxidarea
biochimică a materiilor organice la o temperatura de 200 C și în condiții de întuneric;
•  CCO – consum chimic de oxigen, în mg/l, pentru oxidarea sărurilor minerale oxidabile și a
substanțelor organice, bazat pe bicromat sau permanganat de potasiu; între cei doi indicatori
există următoarele corelații CCO=CBO 21, CCO=1,46 CBO 5, iar pentru prezența în apă a
substanțelor organice nebiogenerabile, CCO > CBO21;
•  prezența azotului întâlnit sub formă de amoniac liber, azot organic, azotați și azotiți;
•  prezența microorganismelor, care sunt de diverse tipuri, unele contribuind la procesul de
epurare, iar altele ce produc boli si infecții la oameni și animale; prezenta acestora conduce la
necesitatea dezinfectării apei la ieșirea din stația de epurare.
Epurarea apei în stații de epurare se realizează în mai multe trepte și anume: treapta
primară, treapta secundară și treapta terțiară.
Ca produși finali ai procesului de epurare dintr-o stație de epurare rezultă: apa purificată
în diferite grade, funcție de proces și de starea ei inițială, precum si nămoluri.
Schema de epurare se alege pe baza unor calcule tehnico-economice comparative între
mai multe variante făcute prin considerarea mai multor factori ca: existența de terenuri
disponibile pentru stații de epurare sau economic inapte pentru alte folosințe, posibilitatea
asigurării zonei de protecție sanitară în jurul stației de epurare, obligativitatea asigurării gradului
de epurare necesar, distanța față de emisarul în care se deversează apele purificate, cantitățile de
nămoluri rezultate în fiecare proces de epurare și posibilitățile de depozitare sau de distrugere a
lor, posibilitatea asigurării stației de epurare cu personal calificat.
În funcție de volumul de apă epurată zilnic și de natura apelor se poate opta, din punct de
vedere economic și constructiv pentru rezervoare din diferite materiale sau bazine din beton.
2.2. Tipuri de instalații de epurare
o separatoare de grăsimi - reducerea grăsimilor - sunt utilizate în general de restaurante, fast
food-uri, cantine, carmangerii înainte de deversarea în canalizare sau în stație de epurare;
o separatoare de hidrocarburi - reducerea uleiurilor și hidrocarburilor - sunt utilizate in service
auto și în parcări;
o stație epurare a apelor menajere individuale;
o stație epurare a apelor menajere pentru comunități;
o stații de epurare convenționale sau SBR;
o stații epurare a apelor industriale – stații de epurare convenționale sau SBR;
o sisteme recirculare apa spălătorii auto.
Unele din procesele care au loc într-o asemenea instalație pot fi accelerate prin dozarea
controlată de spori bacterieni, nutrienți, neutralizanți etc.
TABEL nr. TIPURI STAŢII EPURARE

8
 Stație Stație Stație Stație Stație Stație Stație
Tip Stație
Epurare Epurare Epurare Epurare Epurare Epurare Epurare KSM
Epurare
KSM 06 KSM 12 KSM 25 KSM 50 KSM 70 KSM 100 130

Loc. echiv. 2-6 7 - 12 13 - 25 26 - 50 51 - 70 71 - 100 101- 130

 

Stație Stație Stație Stație Stație

Stație Epurare Stație Epurare
Epurare Epurare Epurare Epurare Epurare KSM
KSM 300 KSM 450
KSM 150 KSM 200 KSM 250 KSM 350 400

131-150 151-200 201-250 251 - 300 301 - 350 351 - 400 401- 450

Stație epurare polipropilenă

Stațiile KSM 06 - 450 sunt stații epurare realizate integral din rezervoare de
polipropilenă.
O stație epurare cu un debit mai mare de 60 de mc/zi, din punct de vedere economic, este
mult mai avantajos să se realizeze pe infrastructura din beton.

Foto nr. Staţie polipropilenă

Stațiile KSM 06 - 450 sunt stații de epurare realizate integral din rezervoare de
polipropilenă.
O stație epurare cu un debit mai mare de 60 de mc/zi, din punct de vedere economic, este
mult mai avantajos să se realizeze pe infrastructura din beton.

9
 Foto nr. schemă staţie din beton

Principalele operații dintr-o stație de epurare sunt: sedimentarea,mixarea,aerarea,

nitrificarea/denitrificarea, sedimentarea finala, dezinfecția și tratarea nămolurilor.

2.3.Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de epurare
a apelor uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele realizate pe
verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din
instalaţii se pot realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra.
Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele staţii
(nu la toate) o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.

Foto.nr. Construcţia staţiei

Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:

· Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre
etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea materiilor
reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi
sau incineratorului;

10
· Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametru mai mic;
· Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere - asigură depunerea pe fundul
bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site, dar care nu se
menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute.
Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu
împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conţine multe impurităţi organice.
· Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei timp mai
îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine.
Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare,
uneori se interpun şi filtre. Spumele şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi,
substanţe petroliere etc.) se reţin şi înlătură ("despumare"), iar nămolul depus pe fund se
colectează şi înlătură din bazin (de exemplu, cu lame racloare susţinute de pod rulant) şi se
trimite la metantancuri.
Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:
· Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine
microorganisme ce descompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a
accelera procesele biochimice.
· Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate în
urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri, iar gazele
(ce conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la centrala termică.
Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura
compuşi în exces (de exemplu nutrienţi - azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de
exemplu prin clorinare).
Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând
tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe cărbune activat,
precipitarea chimică etc..
Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în
azotit şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în
atmosferă.
Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.
În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să
corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluţie
puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate.
Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite numite "ape uzate" dar în
practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de o parte, tehnologiile de epurare se îmbunătăţesc,
dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe substanţe care nu ar trebui să
fie şi pe care staţiile de epurare nu le pot înlătura din ape.
În final apa epurată este restituită în emisar - de regulă râul de unde fusese prelevată
amonte de oraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul
emisarului să fie mare pentru a asigura diluţie adecvată.
Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate după tratamentul secundar,
deoarece au un conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conţin
substanţe toxice specifice peste limitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă
direct.
11
 În acest caz nu mai este necesară treapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar (fapt
negativ din punct de vedere al debitului, dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu
sunt niciodată cu adevărat de calitate apropiată celor naturale nepoluate antropic). Se
experimentează şi utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu supunerea la
tratamente avansate de purificare.

Foto nr. decantoare

Nămolul din decantoarele primare şi secundare este introdus în turnuri de fermentaţie,
numite metantancuri.
De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigură
temperatură relativ ridicată, constantă, şi condiţii anaerobe, în care bacteriile fermentează
nămolul şi descompun substanţele organice până la substanţe anorganice, rezultând un nămol
bogat în nutrienţi şi gaze care, conţinând mult metan, se utilizează ca şi combustibil.

2.4. Probleme particulare ale epurării apelor uzate

 Staţii de epurare integral biologice
În anumite condiţii de climă se poate folosi şi epurarea biologică cu plante, prin
mlaştină/lagună de epurare, care poate reţine fosfaţii, nitraţii şi agenţii patogeni. Un hectar de
stuf, de exemplu, extrage din apă anual 10-15 tone de azot, fosfor şi sulf şi peste 150 tone de
poluanţi organici!
La Arcata (California), în mod experimental, s-a introdus un sistem de epurare exclusiv
biologic, cu plante, într-un sistem de mlaştini şi lacuri. Fezabilitatea pe termen lung şi
posibilitatea de a folosi pe scară largă asemenea tehnologie este deocamdată controversată.
 Preepurarea apelor uzate industriale
Apele uzate industriale au de regulă nivele înalte de încărcare cu poluant şi mai ales au
caracteristici frecvent foarte diferite de cele uzate fecaloid-menajere.
De aceea ele nu pot fi epurate direct în staţiile de epurare orăşeneşti, ci trebuie supuse
unui proces de preepurare specifică, adaptată naturii poluantului sau poluanţilor în cauză, şi apoi
eventual descărcate în canalizarea orăşenească şi duse la staţia clasică de epurare.
Se poate face şi o staţie complet separată pentru apele industriale, care să asigure epurare
până la nivelul la care pot fi descărcate legal în emisar (râu de exemplu). O asemenea staţie
complet separată se poate justifica economic la mari întreprinderi.

12
 Ape industriale uzate sunt şi cele ce provin din "spălarea" gazelor, inclusiv a celor de la
centralele termice sau termoelectrice, unde apele încarcă bioxid de sulf, rezultând gaze mai puţin
poluante pentru atmosferă, dar ape foarte poluate, ce trebuie epurate.
Uneori apele uzate industriale au încărcări de poluanţi pentru care nu există tehnologie de
epurare adecvată, singura soluţie rămânând în acest caz injectarea profundă.
 Problema nămolului

Foto nr. Nămolul

Din staţiile de epurare rezultă mari cantităţi de nămol. De exemplu, în Germania se
produc anual peste 100 de milioane de tone de nămol brut. Acesta este în final uscat prin diverse
procedee şi poate fi utilizat ca îngrăşământ agricol sau, după caz, este transportat la rampa de
gunoi şi haldat sau incinerat sau supus pirolizei.
Utilizarea ca îngrăşământ oricum nu se face direct, ci mai întâi trebuie supus unui proces
de "condiţionare" ce poate cuprinde dezinfecţie, adăugare de săruri de aluminiu şi fier, var,
cenuşă, materiale de floculare apoi deshidratare prin presă sau centrifugă.
În ultimul timp, în apele uzate ajung tot mai multe metale grele şi alţi poluanţi care fac ca
nămolul să fie toxic şi neadecvat utilizării ca îngrăşământ.
În Germania, de exemplu, doar circa 40% poate fi utilizat în agricultură. Alternative sunt
folosirea lui ca materie primă la cărămizi speciale şi alte materiale de construcţii. O practică larg
răspândită în trecut şi din fericire abandonată după îndelungi scandaluri a fost deversarea în
ocean a nămolului provenit din staţii de epurare a apelor.
 Metode speciale de epurare a apelor - osmoza inversă
Osmoza a fost descoperită în 1748, iar osmoza inversă mult mai târziu, dar cu vaste
aplicaţii. Ea produce apă curată, chiar prea "curată" (demineralizată) şi se poate folosi pentru
epurarea apelor uzate, preparare de apă potabilă, dar şi în alte scopuri (producerea gheţii,
aplicaţii biomedicale şi de laborator, în fotografie, industria farmaceutică, cosmetică, electronică
şi electrotehnică, zootehnie, medicină pentru hemodializă, dedurizarea apei pentru centralele
termice etc.).
Principiul de funcţionare al procedeului este o membrană semi-permeabilă prin care apa
trece foarte uşor, dar alte substanţe mai puţin sau deloc din cauza mărimii moleculei. Punând în
contact două mase de apă cu concentraţii diferite de diverse substanţe, separate prin membrană,
la osmoza normală apa va tinde să traverseze membrana de la soluţia mai diluată către cea mai
concentrată până la egalarea concentraţiilor.
Dar dacă pe soluţia mai concentrată se aplică o presiune mare, peste nivelul celei
osmotice produsă de diferenţa de concentraţie, procesul este invers şi apa trece din soluţia
concentrată spre cea diluată, cu alte cuvinte de la cea poluată spre cea purificată.

13
 Stratul de soluţie concentrată care se formează pe suprafaţa membranei trebuie îndepărtat
periodic pentru a preveni astuparea microporilor prin care trec moleculele de apă.
În acest sens se poate utiliza un pre-filtru cu carbon activ pentru reţinerea clorului care
poate distruge membrana şi a unui pre-filtru pentru sedimente care să reţină suspensiile fine.
Dedurizarea prealabilă a apei e necesară dacă e foarte dură.

Foto:google.com

 Latrinele nu sunt o adevărată rezolvare a problemelor apelor uzate. Multe sunt doar nişte
gropi în pământ de unde dejecţiile se infiltrează în sol şi îl contaminează cu multiple substanţe.
Corect ele ar trebui să aibă bazinele betonate şi să fie vidanjate periodic iar dejecţiile să fie
transportate la staţia de epurare.

Injectarea profundă - o alternativă la epurare?

O soluţie mai puţin ecologică, în locul tratării în staţii de epurare sau alte metode, este
injectarea profundă a apelor uzate, în zone şi adâncimi unde nu contaminează surse de apă
subterană în uz curent sau cunoscute.
În funcţie de natura poluantului, unele sperăm să îşi modifice sau reducă conţinutul de
poluanţi, dar la majoritatea se speră doar să nu ne deranjeze în următoarele secole sau chiar
milenii, ceea ce nu este deloc o abordare durabilă, dar se practică, la fel ca depozitarea deşeurilor
nucleare puternic radioactive.
Injectarea se face la adâncimi de regulă de 500-2000 metri, cu extreme de la câteva sute
de metri până la peste 4000 de metri. Depinde şi de tipul de rocă / formaţiune geologică în care
se injectează, de regulă nisip, gresie, dolomit sau calcare.
Debitul şi presiunea sunt şi ele variabile, iar tipurile de ape uzate care se injectează sunt
de regulă ape grav contaminate şi foarte greu de epurat sau în cantităţi foarte mari.
Categorii de ape uzate injectate profund: ape uzate comunale şi industriale, ape sărate de
la exploatări petroliere, ape utilizate la minerit prin solvire a diverselor minerale (clorură de
sodiu, potasiu, fosfaţi, uraniu, cupru etc.), ape utilizate în procedeul de ardere în situ a
combustibililor fosili (cărbune, şisturi bituminoase), producere de energie electrică pe baza celei
geotermale; ape radioactive sau încărcate cu substanţe de înaltă toxicitate din industria
farmaceutică, chimică etc.; ape de răcire; ape meteorice colectate de canalizări municipale şi alte
structuri.
14
 Se practică şi reinjectare de ape ne sau puţin uzate din raţiuni hidrogeologice, cum sunt
reîncărcarea acviferelor, injecţii de barare a intruziuni apei sărate în acvifer, injecţii de solide sub
formă de suspensie înapoi în golurile de unde au fost extrase (ex. steril înapoi în mine).
În SUA, cel mai frecvent au fost injectate ape uzate de provenienţă din industria chimică,
farmaceutică şi petrochimică (55%), rafinării şi industrie extractivă de gaze naturale (20%),
industria metalurgică (7%).

2.5. Norme legislative

Apele uzate indiferent de unde provin, staţii epurare sau separatoare trebuie să se raporteze la:
 NTPA - 001/2002 - Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a
apelor uzate industriale şi urbane la evacuarea în receptorii naturali;
 NTPA - 002/2002 - Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de
canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare.
 NTPA - 011/2002 - Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în sol.

Capitolul III
Staţia de epurare
Efecte semnificative asupra mediului, masuri de prevenire, reducere….

Ca soluţie pentru apele uzate este construcţia unor staţii de epurare dar calitatea factorilor
de mediu poate suferi modificări prin etapele de construcţii.

3.1. Surse de poluare a aerului.

În faza de construcţie a unei staţii de epurare - calitatea aerului atmosferic poate suferi
local datorita următoarelor surse: mijloace auto sau alte utilitare folosite in timpul lucrărilor de
construcţii, care generează gaze de ardere lucrări de construcţii – particule în suspensie şi
sedimentabile.
Masuri de reducere
În faza de construcţie, reducerea emisiilor poluante şi a producerii de praf, se poate realiza
prin:
 Prevenirea formarii de praf prin stropirea cu apă în perioadele de vreme uscată;
 Limitarea zonelor de lucru şi a duratei lucrărilor;

15
  Curăţarea zilnica a cailor de acces aferente organizărilor de şantier şi punctelor de lucru
(îndepărtarea pământului şi a nisipului), pentru a preveni formarea prafului;
 Controlul şi asigurarea materialelor împotriva împrăştierii în timpul transportului şi în
amplasamentele destinate depozitarii, inclusiv a pământului rezultat din săpături,
excavaţii.
In faza de exploatare reducerea emisiilor poluante si a producerii de praf, se poate realiza prin:
 Plantarea de vegetaţie (arbori/arbuşti) pe perimetrul amplasamentului S.E.;
 Inspecţii periodice şi operaţii de decolmatare a reţelei de canalizare, în special in cazul
conductelor cu curgere gravitaţională, pentru a preveni emisiile de hidrogen sulfurat;
 Controlarea procesului de epurare a apelor uzate şi de tratare a nămolului şi monitorizarea
parametrilor acestor procese;
 Bazine de apa uzată, staţii de pompare sau alte structuri (pentru tratarea şi stocarea
nămolului), acoperite, limitarea mirosurilor neplăcute;
 Evitarea traversării zonelor urbane – traşee alternative pentru transportul nămolului (pana
la destinaţia finala);
 Inspecţii periodice ale reţelei de canalizare pentru a se detecta la tip orice
disfuncţionalităţi şi adoptarea masurilor corective adecvate pentru evitarea mirosurilor neplăcute.
Potrivit studiilor de dispersie, având la baza calculul teoretic, putem concluziona ca atât în
faza de construcţie, cât şi în cea de exploatare: concentraţiile emisiilor sunt mai mici decât limita
admisibila, deci impactul este nesemnificativ.

3.2. Surse de poluare a apei, efectul poluanţilor

Surse de poluarea a apei.
Prin activităţile propuse în proiect, s-au luat în considerare mai multe scenarii care ar putea
duce la poluarea apei de suprafaţă/subterana:
În faza de construcţie ar putea apare:
Creşterea nivelului de poluare a receptorului apelor uzate de la SE din cauza evacuării de
apa neepurata sau parţial epurata.
Modificări locale ale condiţiilor de drenare, din cauza realizării construcţiilor subterane sau
a operaţiilor de instalare a conductelor.
Reducerea sau obturarea secţiunii de curgere a cursului de apa prin antrenarea de pământ
sau dislocarea de roci în albia pârâului, ca urmare accentuării unor procese de eroziune.
Degradarea stabilităţii malurilor prin amplasarea sau operarea de echipamente pentru
construcţii în vecinătatea acestora.
Contaminarea corpurilor de apa de suprafaţa prin scurgeri de produse poluante (scurgeri
accidentale de ape uzate, combustibil, lubrifianţi etc.)
Contaminarea apelor subterane prin infiltrarea unor scurgeri accidentale de ape uzate,
combustibil, lubrifianţi etc.;
Îndepărtarea necorespunzătoare a deşeurilor din construcţii.

16
 Foto:brainly.com

In faza de exploatare ar putea apare:

Modificări calitative si cantitative prognozate (pozitive sau negative) la nivelul receptorului
natural determinate de preluarea apelor uzate epurate de la SE şi în cazul unor reţele combinate,
de deversări din reţeaua de canalizare.
Aspectele avute în vedere se refera la:
 încărcări suplimentare de poluanţi;
 concentraţii de poluanţi în apa uzata epurata;
 reducerea încărcărilor (kg/zi, tone/an) şi a concentraţiilor (mg/l) de poluanţi
 considerând parametrii calitativi specifici ai apelor uzate epurate si evacuate in receptor
(corespunzător cerinţelor de epurare a apelor uzate urbane), conform prevederilor
Planului de Management al Bazinului Hidrografic.
Modificări ale folosinţelor de apa, în aval de punctul de evacuare a apelor uzate epurate.
Contaminarea potenţială a receptorului cu substanţe periculoase cauzate de
scurgerea/drenarea apelor de pe amplasamente industriale (inclusiv ape pluviale).
Contaminarea apelor de suprafaţă şi subterane cauzate de scurgeri din conducte în cazul
deteriorării reţelei de canalizare.
Disfuncţionalităţi ale reţelei de canalizare incluzând avarii, scurgeri, blocaje care conduc la
deversări şi care pot produce episoade de poluare a apelor subterane sau de suprafaţă. Poluarea
receptorului apelor uzate epurate în condiţiile producerii în SE de avarii semnificative şi
evacuării de apă uzată neepurată.
Contaminarea apelor subterane în situaţia deteriorării integrităţii păturilor de uscare a
nămolului (infiltrare in apa subterana).
Masuri de reducere a impactului
În faza de construcţie, în scopul reducerii sau chiar al eliminării riscurilor de poluare a apei, se
impun următoarele masuri:

17
  Lucrările de excavare nu trebuie executate în condiţii meteorologice extreme (ploaie,
vânt puternic).
 În vederea prevenirii formarii de praf în zonele de lucru se va utiliza apă netratată
pentru stropirea zonelor de lucru.
 Se va realiza gestionarea adecvata a deşeurilor în punctele de lucru. Deşeurile solide,
materialul rezultat din decopertări, excavaţii, combustibilii sau uleiurile nu se vor
deversa în cursurile de apa. Se recomanda colectarea selectiva a deşeurilor în vederea
valorificării/eliminării prin firme autorizate.
 Instalarea de grătare, în special pentru lucrările executate în locurile în panta, ca
protecţie contra eroziunii.
 In cazul scurgerilor accidentale de produse petroliere se va aplica imediat substanţe
 absorbante.
 Se va realiza prevenirea deversării combustibililor si uleiurilor pe zonele de lucru,
 Utilizarea unor mijloace corespunzătoare din punct de vedere tehnic
 Constructorul va aplica proceduri si masuri de prevenire a poluarilor accidentale.
In faza de exploatare
Masuri de control si de reducere a evacuarilor industriale in reteaua de canalizare,
implementate de operatorul retelei; cadrul acestor activitati va fi inclus intr-un plan de actiuni
prin care se vor stabili masuri pentru limitarea impactului evacuarilor de ape uzate industriale in
procesul de epurare din SE.
Masurile principale care trebuie incluse in planul de actiuni se refera la:
Inventarierea tuturor evacuarilor industriale (inclusiv sisteme de colectare si descarcare a apelor
pluviale), din punct de vedere cantitativ si calitativ.
In cazurile in care se suspecteaza posibilitatea producerii unui eveniment de poluare, ca si in
cazurile in care s-au inregistrat in trecut episoade de poluare, inventarierea va fi urmata de o
campanie de prelevari de probe de apa uzata de pe respectivele amplasamentele si analize de
laborator.
Daca inventarul efluentilor mentionat anterior indica riscul ca valorile limita ale
parametrilor calitativi ai apelor uzate sa nu fie respectate (sau sa nu fie respectate in
permanenta), operatorul statiei de epurare trebuie sa impuna unitatilor industriale conditii
speciale de monitorizare si sa conditioneze preluarea apelor uzate in reteaua de canalizare doar in
conditiile echiparii cu instalatii
adecvate de preepurare (conform prevederilor H.G. 188/2002, NTPA 002, art.9 (2)).
Implementarea, de catre operatorul SE, a unui program de inspectie si control a unitatilor
industriale care evacueaza ape uzate in reteaua de canalizare (ex. starea tehnica a instalatiilor de
pre-epurare, obligatia modernizarii tehnologiei echipamentelor si instalatiilor de preepurare,
contorizarea debitelor apelor uzate, auto-monitorizare).
Planuri de prevenire si combatere a poluarilor accidentale pentru amplasamentele unitatilor
industriale.

18
 Foto:google.com

Realizarea proiectului propus va reduce semnificativ poluarea apei freatice si a apei de

suprafata in zona, iar impactul negativ in faza de functionare a sistemului de canalizare si a
statiei de epurare este nesemnificativ asupra apei. Din punct de vedere al posibilei imbunatatiri a
calitatii apei de suprafata si subterana prin stoparea evacuarii directe.

CONCLUZIE

Este interesant de remarcat că atitudinea oamenilor fată de mediu nu s-a schimbat

semnificativ de-a lungul existentei umanitătii. O multime de documente atestă exploatarea
iratională a pădurilor (Grecia, China), degradarea apelor, distrugerea unor specii (eroii din
Mahabharata ard o pădure intreagă cu animalele din ea cu tot). Diferenta intre noi şi strămosii
nostrii este legată de capacitătile noastre sporite atit de a distruge cat şi de a ingriji mediul. De-a
lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea mediului s-a degradat, grosimea
stratului de ozon a scăzut, punand intr-o stare critică intreaga planetă. Toate acestea au dus la
cresterea ingrijorării legate de poluare a apei .

19
 Foto:google.com

Standardizarea prin filtre care ajuta la o mai mica poluare a apei pot fi de mare utilitate cu
condiţia să capete obligativitate ca şi in cazul măsurilor de protecţie a mediului .
Poluare apei rămâne insă o problemă incă deschisă atât ca intensificare obiectivă cât şi ca
delimitarea subiectivă căci liniştea este indispensabilă oricărei activităţi şi mai ales activităţile
intelectuale .

Bibliografie

www.google.com

www.wikipedia.com

www.echilibresidezechilibre.com

www.academia.edu

20
21