Facultatea de Construcții

Instalații pentru Construcții

Student: Toader Bogdan-Darian

Calitatea apei

În natură, apa se gaseste in multe

forme și cu o mulțime de substanțe
organice sau anorganice dizolvate în ea
sau în suspensie. În funcție de aceste
substanțe din apa, aceasta poate să fie
declarată potabilă sau nepotabilă.
În aceste legi, apa potabilă este
definită ca fiind apa destinată consumului
uman, dupșă cum urmează:
a) orice tip de apă in stare naturalș sau
dupa tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei, ori pentru alte scopuri casnice, indiferent
de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție, din rezervor sau este
distribuită in sticle ori în alte recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea,
conservarea sau comercializarea produselor ori substanțelor destinate consumului uman.
c) apa provenind din surse locale, precum fantani, izvoare etc., folosita pentru baut, gatit sau
in alte scopuri casnice.
Apa este substanta fara de care nu putem trai. Ea se gasește în corpul
uman în proporție de aproape 70%, în alimentele pe care le consumam, cu ea
spălăm tot ceea ce ne înconjoară, realizăm treburile casnice și folosim multe
produse care sunt confecționate cu ajutorul ei. De aceea, este important ca
cea pe care o consumăm și folosim sa fie apa potabilă, curată, făra
impurități, astfel încat organismul nostru și mediul să nu sufere.
Termenul de apă potabilă se referă la apa destinată consumului
uman și care nu trebuie să pună în pericol sănătatea consumatorilor.
Trebuie menționat încă de la început că apa chimic pură nu există în
natură. Ea exista doar din punct de vedere științific, se obține numai în
laborator, prin procedee fizico-chimice, și nu este folosită pentru
consum.
Dar pentru ca apa să fie potabilă, ea trebuie să se încadreze în
anumite valori, stabilite prin reglementări legale. Astfel, criteriile de
potabilitate sunt definite printr-o serie de parametri organoleptici, fizico-
chimici și microbiologici, precum miros, culoare, pH, conductivitate,
turbiditate etc.
Mai mult, apa are în mod natural o compoziție chimică. În funcție de
valorile pe care le ating în apă compușii săi, raportate la valorile admise legal,
urmează să se stabilească dacă o apă este potabilă sau nu.

1
 În consecință, apa este analizată
numai în laboratoare specializate, de către
personal specializat, pe probe recoltate
corespunzător și numai cu metode de analiză
specifice.
Ținând seama de actele normative
aplicabile apei potabile, se disting mai multe tipuri de apă: apa de la robinet, apa de masă
îmbuteliată, apa minerală naturală plată, apa minerală naturală carbogazoasă, apa minerală
naturală carbogazificată și apa de izvor.
Când spunem apa potabilă, spunem, de fapt, apă care poate fi consumată și utilizată în
gospodărie în condiții de siguranță. Dar pentru a putea fi sigură, apa trebuie să îndeplinească
anumite condiții. Printre principalii parametri de calitate ai apei se numără următoarele.
pH este folosit ca abreviere pentru hidrogenul potential și exprimă cantitativ aciditatea
unei substanțe, pe baza concentrației ionilor de hidrogen.
Valorile pH-ului variază de la 0 la 14, 7.0 fiind considerată neutră. Cu cât valoarea pH-
ului este mai ridicată, cu atât fluidul analizat, în cazul nostru apa, este mai alcalin și bogat în
oxigen. Pe de altă parte, cu cât valoarea pH-ului este mai mică, cu atât apa este mai acidă.
Pentru a fi considerată potabilă, apa trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 6.5 și 9.5. Ambele
depășiri de parametri au consecințe imediate asupra
organismului.
Conductivitatea se referă la cantitatea de substanțe
minerale dizolvate în apă și reprezintă proprietatea apei de
a conduce curentul electric, în funcție de cantitatea de ioni
pe care îi conține.
Cu cât apa conține mai multe minerale, cu atât are
o conductivitate mai mare și îi oferă o încărcătură electrică
măsurabilă. Limita maximă admisă legal pentru
conductivitatea apei este de 2500 de µS/cm (microSiemen
pe centimetru).
Apa minerală este singura care face excepție. În cazul ei trebuie ținut cont de faptul că
nu se impune consumul unui nivel de doi litri de apă pe zi, adică cantitatea recomandată pentru
menținerea hidratării corespunzătoare a organismului uman adult.
Nitrații și nitriții există natural în apă și fac parte din ciclul azotului. Însă din cauza
folosirii îngrășămintelor chimice, apa din zonele exploatate agricol poate conține proporții mai
mari din acești compuși.
În momentul în care sunt ingerați, aproximativ 5% se transformă, prin intermediul
bacteriilor din salivă și tractului gastrointestinal, în nitriți, compuși care în anumite cantități pot
fi toxici pentru organismul uman. Cei mai vulnerabili la efectele nitraților sunt femeile gravide
și sugarii, deci este benefic pentru ei ca apa pe care o consumă să fie testată în prealabil.
Prin urmare, determinarea prezenței nitraților în apă este printre cele mai importante
analize, cu atât mai mult cu cât aceștia nu pot fi depistați prin culoarea, gustul sau mirosul apei.
Nitrații sunt admiși în apa potabilă în concentrație de până la 50 mg/l, azotiții de până
la 0.5 mg/l, iar amoniacul – până la 0,5mg/l.

2
 Sitografie

 https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/geografie/apa-apa-potabila-
importanta-covarsitoare-pentru-exis485.php
 https://www.shop-einstal.ro/blog/apa-potabila-tot-ce-trebuie-sa-stii-
pentru-a-te-asigura-ca-apa-de-la-robinet-este-de-calitate.html
 https://filtro.ro/blog/totul-despre-apa-potabila-legi-parametrii-si-valori-
maxime-admise
 https://apanoastra.ro/metode-de-tratament-a-apei-potabile-in-gospodarie