TEOREMA FACTORILOR

INVARIANȚI.
APLICAȚII
Coordonator ştiinţific: Lect. Univ. Dr. Iorgulescu Florin Gabriel
Absolvent: Vasilică Claudia- Ștefania
Structura prezentării
Introducere
Cadru teoretic
Teorema factorilor invarianți
Axiome ale Teoremei factorilor invarianți
Aplicații
Introducere

Această lucrare descrie importanța teoremelor în matematică și se concentrează asupra Teoremei Factorilor
Invarianti

Teorema Factorilor Invarianti ne permite să înțelegem și să analizăm obiecte matematice complexe în

termeni mai simpli, descompunându-le în factori invariabili. Teorema are o gamă extinsă de aplicații în
diverse ramuri ale matematicii și ne ajută să obținem o mai bună înțelegere a proprietăților fundamentale
ale structurilor matematice și să rezolvăm probleme complexe într-un mod elegant și concis.

Lucrarea prezentă explorează în detaliu această teoremă fascinantă și evidențiază aplicațiile sale în diverse
domenii matematice, prezentând studii de caz concrete pentru a demonstra utilizarea sa în rezolvarea
problemelor semnificative și obținerea rezultatelor utile.
 Cadrul teoretic
Teorema factorilor invarianți explorează
proprietățile fundamentale ale structurilor algebrice
și geometrice. Aceasta se concentrează pe obiecte
matematice care păstrează caracteristicile lor
esențiale în fața anumitor transformări. Prin
utilizarea teoremei, putem analiza și descompune
aceste structuri în factori invarianți, permițându-ne
să obținem o înțelegere mai profundă și să rezolvăm
probleme complexe într-un mod elegant.
Factorii invarianți sunt componentele sau părțile
componente ale acestei structuri care rămân
neschimbate sub acțiunea transformărilor
considerate. Acești factori invarianți dezvăluie
conexiuni profunde între diverse obiecte matematice
și pot fi utilizate pentru a simplifica analiza și
rezolvarea problemelor în cadrul acestor structuri.
 Cadrul teoretic

Spațiu vectorial Transformare liniară

◦O transformare liniară este o funcție între două spații vectoriale,

◦Un spațiu vectorial este o structură matematică formată
care pă strează structura de adunare și înmulțire scalară . Mai
dintr-un set de elemente, numite vectori, și un corp de scalari,
precis, pentru două spații vectoriale V și W peste același corp
de obicei un corp algebric (de exemplu, numere reale sau
algebric, o funcție T: V → W este o transformare liniară dacă
numere complexe). Spațiul vectorial este dotat cu două
îndeplinește urmă toarele proprietă ți:
operații: adunarea vectorilor și înmulțirea unui vector cu un
scalar, care satisfac anumite proprietă ți, cum ar fi ◦a) Aditivitate: Pentru orice doi vectori u s, i v din V, suma
asociativitatea și distributivitatea. transformă rilor lor trebuie să fie egală cu transformarea sumei: T(u
+ v) = T(u) + T(v).

◦b) Omogenitate: Pentru orice vector u din V s, i orice scalar c,

transformarea înmult, ită cu scalarul trebuie să fie egală cu
transformarea înmult, ită cu acelas, i scalar: T(cu) = cT(u)
 Cadrul teoretic

Matrice și reprezentare Subspațiu și invarianță Module de tip finit peste inele

principale
matriceală ◦Un subspațiu al unui spațiu
vectorial V este un subset al lui V care ◦ Definiție: Fie A inelul modulelor s,
◦O matrice este o tabelă
este în sine un spațiu vectorial, i M modulul de pe A. Dacă există o
rectangulară de elemente, în care
respectâ nd axiomele operațiilor de mulțime finită m1, m2, ..., mn, de
fiecare element este situat într-o
adunare și înmulțire scalară . elemente în M, atunci modulul M este de
poziție specifică . În algebra liniară ,
◦ Un subspațiu al lui V este tip finit peste A, iar fiecare element al lui
matricele sunt utilizate pentru a M folosește elemente ale inelului A
invariant sub acțiunea unei
reprezenta transformă rile liniare pentru a le reprezenta acestea pot fi
transformă ri liniare T dacă
între spații vectoriale. exprimate ca o combinație liniară a
transformarea liniară T aplicată pe
elementelor de bază și dimensiune
subspațiu se află în același subspațiu.
TEOREMA FACTORILOR INVARIANȚI

Concret, teorema factorilor Prin aplicarea teoremei factorilor

Teorema factorilor invarianti are
invarianti ne permite să invarianti, putem obține o mai
ca scop principal descompunerea
identificăm și să izolăm acei bună înțelegere a proprietăților
obiectelor matematice complexe
factori invariabili care păstrează fundamentale ale structurilor
în factori invariabili, care
caracteristicile esențiale ale unei matematice și putem rezolva
păstrează aceeași structură sub
structuri matematice atunci când probleme complexe într-un mod
acțiunea anumitor transformări.
aceasta suferă anumite elegant și concis. Teorema are o
Această teoremă oferă
transformări. Acești factori gamă extinsă de aplicații în
instrumentele necesare pentru a
invariabili pot fi mai ușor de diverse ramuri ale matematicii,
înțelege și analiza obiecte
studiat și de înțeles decât inclusiv algebra liniară,
matematice într-un mod mai
obiectele matematice complexe geometria diferențială, teoria
simplu și mai accesibil.
inițiale. grupurilor și teoria invariantelor.
Teorema factorilor invarianți
Demonstrația teoremei
◦ Demonstrație: Fie π: G -> G/H un morfism canonic de grup, unde G/H este grupul factor G modulo H. Definim K = ker(π) ca fiind nucleul lui
π. Observăm că K este subgrupul normal al lui G, deoarece pentru orice k în K și g în G, avem g⁻¹kg în K, deoarece π(g⁻¹kg) = π(g)⁻¹π(k)π(g)
= eH, unde eH este elementul neutru al grupului factor G/H.
◦ Aplicând primul teoremă fundamentală a izomorfismului pentru grupuri, avem G/K ≅ im(π), adică G/K este izomorf cu imaginea lui π, care
este subgrupul H al lui G. Aceasta înseamnă că există o corespondență bijectivă între elementele lui G/K și cele ale lui H.
◦ Pentru a arăta că G ≅ K ⊕ H, trebuie să arătăm că orice element din G poate fi exprimat într-un mod unic ca produs al unui element din K și
unul din H. Pentru aceasta, arătăm că intersecția lui K și H este trivială, adică K ∩ H = {e}, unde e este elementul neutru al grupului G.
◦ Pentru orice g în G, considerăm elementul corect definit gH în G/H. Datorită bijectivității dintre G/K și H, există un unic k în K astfel încât gH
= kH. Acest lucru înseamnă că gh⁻¹ = k în K, ceea ce implică că g = kh și k este unic, deoarece intersecția lui K și H este trivială.
◦ Astfel, am demonstrat că pentru orice grup finit G și subgrup normal H al lui G, există un subgrup K al lui G astfel încât G ≅ K ⊕ H. Aceasta
este esența Teoremei Factorilor Invarianti.
Axiome ale factorilor
invarianți
 Aplicații ale teoremei factorilor
invarianți
◦ MATRICI DIAGONIZABILE 1. Enunțați problema: Aveți o matrice dată pe care doriți să o diagonalizați.
2. Identificați proprietățile matricei: Verificați dacă matricea este diagonalizabilă sau nu.
O matrice este diagonalizabilă dacă poate fi exprimată ca produsul a două matrice, una
dintre ele fiind o matrice diagonală și cealaltă fiind inversabilă.
3. Identificați transformările relevante: În cazul matricilor diagonizabile, transformările
relevante pot fi schimbări de bază și transformări similare.
4. Descompuneți matricea în factori invariabili: Utilizați Teorema Factorilor Invarianti
pentru a descompune matricea în factori invariabili care păstrează proprietățile esențiale
ale matricei în timpul transformărilor. Acești factori invariabili pot fi valorile proprii ale
matricei și matricele de proiecție corespunzătoare.
5. Diagonalizați matricea: Utilizați factorii invariabili obținuți pentru a diagonaliza
matricea, adică pentru a obține o matrice similară care este o matrice diagonală.
6. Analizați și interpretați rezultatele: Examinați matricea diagonală obținută și
interpretați valorile proprii și vectorii proprii corespunzători. Aceștia oferă informații
despre structura și comportamentul matricei inițiale.
 MATRICI
DIAGONIZABIL
E
Concluzii
◦ În această prezentare am discutat teorema
factorilor invarianți și aplicațiile sale în algebra
liniară . Am prezentat definiții și noțiuni
preliminare în algebra liniară , transformă ri
liniare și invarianță . Demonstrarea teoremei
factorilor invarianți a fost prezentată ,
evidențiind etapele cheie și importanța lor. Am
discutat aplicațiile în matrici diagonalizabile și
formele invariante. Limită rile și restricțiile
teoremei au fost subliniate.
◦ Direcțiile viitoare includ explorarea și
extinderea teoremei în structuri matematice
generale și aplicarea sa în alte domenii.
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE ȘI VIZIONARE!