Transformările geometrice sunt de fapt niște funcții definite pe mulțimea punctelor din

plan (sau spațiu) cu valori în mulțimea punctelor din plan (spațiu). O transformare
geometrică este deci o regulă care ne spune cum un punct oarecare se transformă în alt
punct. Dacă știm asta putem să stabilim cum o figură geometrică oarecare se transformă
într-o alta (numită imaginea primei), prin transformarea geometrică respectivă (figurile
geometrice sunt mulțimi de puncte și dacă știm cum se transformă fiecare punct al ei,
putem obține imaginea întregii figuri transformate). Transformările geometrice sunt
rezultatul unei excelente colaborări între algebriști și geometri, ambele categorii vorbind
aceeași limbă universală, matematica. Se vorbește în acest context despre algebrizarea
geometriei și geometrizarea algebrei.
O izometrie este o transformare geometrică care păstrează distanțele. Intuitiv,
transformata printr-o izometrie a unei figuri geometrice este o figură geometrică identică
(adică congruentă) cu cea inițială. Notez cu   distanța dintre punctele A și B .

Definiție Se numește izometrie o transformare   , cu proprietatea că

 , oricare ar fi   .

Proprietăți ale izometriilor:

1) O izometrie T transformă:

a) drepte în drepte;

b) drepte concurente în drepte concurente;

c) drepte paralele în drepte paralele;

d) segmente în segmente congruente cu cele inițiale;

e) unghiuri în unghiuri congruente cu cele inițiale;

f) o figură F într-o figură F’ , congruentă cu F ( dacă   , atunci   )

 Translații

Definiție Fie vectorul   . Se numește translație de vector   

transformarea   , dată de   , unde   , oricare ar fi   .

Dacă vrem să translăm un triunghi, de exemplu, trebuie să translăm fiecare punct al

său. Se obține o astfel de mișcare:

Proprietăți ale translațiilor

1)  .
 Observații

 Apare mai sus operația   care notează compunerea de funcții și este o operație
specifică acestora. Intuitiv, ea înseamnă o transformare urmată de o alta. Ca rezultat
se obține tot o transformare. Ați studiat-o la liceu: dacă f și g sunt două
funcții   și  , atunci   și este dată de   .
Ați înțeles sper că prima dată se aplică f și, apoi, rezultatului obținut i se
aplică g (dacă tot v-am dat un exemplu feroviar vă mai dau unul: trenul T1 ne duce din
localitatea A în localitatea B, iar trenul T2 ne duce din localitatea B în localitatea C .
Compunerea celor două trenuri (cred că există chiar acest termen feroviar), notată
algebric   , ne duce din A în C.

Operația   este printre operațiile necomutative care se prezintă elevilor (necomutativă

e și scăderea numerelor întregi:   ).

 Proprietatea 1) descrisă în cuvinte, ne spune că translația de vector   , urmată

de translația de vector   este aceeași lucru cu translația de vector   . Este de
observat că  , deci (vă spuneam că   este o operație necomutativă. După cum se vede
mai sunt și excepții, dar trebuie să aveți grijă cu ea).

2)   .

Observație

Cu   am notat ceea ce se numește identitatea planului, adică

transformarea   , dată de   , oricare ar fi   . Este o
transformare total neinteresantă, care de fapt nu schimbă nimic, lasă fiecare punct din
plan la locul său. Are însă o mare importanță teoretică. Se comportă ca 0 la adunare
sau 1 la înmulțire, față de operația  . Se numește, ca și 0 sau 1, element neutru (la
compunerea transformărilor).

Să mai remarcăm că pentru orice transformare bijectivă T au loc

egalitățile   (După călătoria dus întors Iași   Alba Iulia, am
ajuns, un pic transformat, acasă).

Despre inversa unei translații putem afirma că:

3)   .

Observație

 Dacă tot am pomenit de comutativitate și de element neutru , probabil v-ați amintit că

mai există o proprietate studiată la operații și anume asociativitatea. Ei bine
compunerea funcțiilor, în general, deci și a transformărilor geometrice, în particular,
este asociativă!

Simetrii centrale (simetrii față de un punct)

Pentru că vă este cunoscută, probabil, încă din clasa a VI-a am să trec direct la chestiuni
tehnice:

Definiție Fie punctul   . Se numește simetria centrală cu centrul în

O transformarea   , dată de   , unde   (adică O este
mijlocul segmentului   ), oricare ar fi   .

Proprietăți ale simetriilor centrale:

1)   (se spune despre o astfel de transformare, în care inversa ei coincide cu

transformarea însăși, că este involutivă. Legat de exemplul cu trenul, IR 1838 era (fizic)
același tren cu IR 1837, dar care circula acum în sens invers. Deci trenul IR 1837 este, în
limbaj algebric, involutiv).
2)  (adică simetria față de   urmată de simetria față de   este același lucru cu translația de
vector   . Acest fapt se demonstrează simplu folosind proprietățile liniei mijlocii într-
un triunghi. Mai remarcăm că  , care este altceva decât   (de fapt   este chiar
inversa transformării   . V-am mai spus că operația de compunere a transformărilor nu
este comutativă ! ). Cred că un desen cred ar ajuta la mai buna înțelegere a faptelor.

Definiție Spunem că o figură F are ca centru de simetrie punctul O dacă pentru orice

punct   simetricul său față de O (adică   ) aparține tot figurii F.

Observație Noțiunea vă este cunoscută. Vă reamintesc doar că, de exemplu, un cerc sau un

pătrat au ca centru de simetrie un punct care, chiar se numește centrul lor.

Simetrii axiale (simetrii față de o dreaptă)

Și simetria asta vă este foarte cunoscută. Ea se definește ca transformare geometrică astfel:

Definiție Fie dreapta   . Se numește simetria axială față de

dreapta d transformarea   , dată de   , unde punctul P‘ este astfel încât
dreapta d să fie mediatoarea segmentului   (dacă   , atunci, prin
convenție,   ).
Proprietăți ale simetriei axiale

1)   (deci și   este o transformare involutivă).

2) Fie dreptele paralele   și   . Atunci  , unde   astfel încât   .

Ar trebui să vă spun și ce este   în cazul în care dreptele   și   sunt concurente.
Pentru asta am nevoie de rotații. Vi le voi prezenta imediat. Până atunci o …

Definiție Spunem că o figură F are ca axă de simetrie dreapta d dacă pentru orice

punct   simetricul său față de d (adică   ) aparține tot figurii F.

Observație Noțiunea este intuitivă. Priviți următorul desen.

Partea din dreapta este „reflexia în oglindă” a părții din stânga. „Oglinda” este axa de
simetrie (dreapta magenta din figură). Sau puteți tipări desenul pe o foaie de hârtie. Dacă
pliați foaia de-a lungul axei de simetrie cele două părți aflate de o parte și de alta a axei se
vor suprapune perfect. Cred că știați asta, dar un pic diferit; definiția riguroasă este cea de
mai sus.
 Rotații

Dacă vrem să ne deplasăm pe un cerc (adică să ne rotim în jurul centrului acestuia) putem să
o facem în două sensuri: în sensul orar (sensul în care se învârt acele unui ceasornic) sau în
sens opus acestuia, numit sens trigonometric (considerat sens pozitiv în matematică). La fel
de bine un unghi poate fi măsurat în sens orar sau trigonometric. Un astfel de unghi, la care
considerăm și sensul de măsurare, se numește unghi orientat. N-ar trebui să vă mire că un
unghi orientat ia valori între   și   . Valorile negative corespund la unghiuri măsurate
în sens orar, iar cele pozitive la unghiuri măsurate în sens trigonometric.

În animația de mai jos, cercul albastru este parcurs în sens trigonometric, iar cel roșu în sens
orar.

Definiție Fie O un punct din plan și un unghi orientat   . Se numește rotația

de centru O și unghi orientat   transformarea   , dată de  ,
unde   și   (egalitate de unghiuri orientate). Se face convenția
ca   .
Iată și rotația unui triunghi în jurul unui punct O și un unghi de 60° .

Proprietăți ale rotațiilor

1)   (pentru a mă întoarce de unde am plecat, după o rotație de centru O și

unghi   , trebuie să mă rotesc în jurul lui O în sens opus, adică cu un unghi   ).

2)   .
3)   (destul de evidentă, cred).

4)   și   (am scris că imaginea printr-o rotație a unei drepte d este o

dreaptă d’ și că măsura unghiului dintre cele două drepte este egală cu măsura unghiului
rotației).

Observație Sunt aici niște subtilități legate de faptul că măsura unghiului dintre două drepte
este între 0° și 90° iar   . Nu o să ne încurcăm cu ele pentru că nu vom lucra
decât cu rotații pentru care   .

Vă eram dator cu o proprietate legată de compunerea simetriilor față de două drepte

concurente.

5) Fie dreptele   și   concurente în punctul O. Atunci   unde   ,

cu   puncte diferite de O. Un desen ar face mai multă lumină.
 APLICAȚII

Problema 1

Să se demonstreze că pentru orice punct M în interiorul paralelogramului ABCD are

loc inegalitatea:

 ,

egalitatea având loc dacă și numai dacă   .

Soluție

Inegalitatea ne amintește de prima teoremă a lui Ptolemeu . Aceasta se aplică într-un

patrulater convex și spune că suma produselor lungimilor celor două perechi de
laturi opuse este mai mare sau egală decât produsul lungimilor
diagonalelor (egalitatea are loc dacă și numai dacă patrulaterul este inscriptibil).

 Ideea este să „aducem” segmentele [MA] , [MB] , [MC] și [MD] în poziția de laturi
ale unui patrulater convex. Pentru a ne atinge scopul efectuăm translația de
vector   .
Fie   . Este clar că   și   . De aici rezultă
că   ,   și   (*) (translațiile transformă segmente
în segmente congruente cu cele inițiale, fiind izometrii).

Cu prima teoremă a lui Ptolemeu, aplicată în patrulaterul MDM’C obținem că:

   (egalitatea are loc dacă și numai dacă

patrulaterul MDM’C este inscriptibil   ). Folosind
(*) și faptul că   inegalitatea obținută se
rescrie   (**). Să remarcăm
că   (translațiile conservă măsurile de unghiuri, iar
unghiul   este imaginea prin   a unghiului   ) . Ca urmare, egalitatea în
relația (**) se întâmplă dacă și numai dacă   . Gata.
Simplu și elegant.

Problema 2

Demonstraţi că orice octogon convex echiunghiular şi cu lungimile laturilor numere

raţionale are centru de simetrie.
Soluție

Octogonul fiind echiunghiular (adică având unghiurile congruente) măsura unui unghi
al acestuia este de 135° (suma măsurilor unghiurilor unui poligon convex cu n laturi
este egală cu   , deci suma măsurilor unghiurilor octogonului este de 1080°
).

Folosesc următoarele notații:

Fie A1 A2 A3 A4 A5 A6 A7 A8 octogonul dat.

 ,   ,   ,   ș

i   .

E ușor de văzut că triunghiurile MA1A8 , NA2A3 , PA4A5 și QA6A7 sunt dreptunghice și

isoscele . Obținem de aici că patrulaterul MNPQ este un dreptunghi și că
punctul O este centrul său (de simetrie) . Punctul O este mijlocul comun al
diagonalelor [MP] și [NQ] (*).
Cu teorema lui Pitagora în triunghiurile dreptunghice și isoscele de mai sus rezultă că:
 ,   ,   ș
i   (1).

Într-un dreptunghi laturile opuse au lungimi egale, deci   și   . De

aici rezultă că  , care, ținând cont de (1) se scrie  . Aranjăm puțin lucrurile și ultima
relație devine:  (2).

Acesta este momentul culminant al demonstrației. Vă reamintesc că lungimile

laturilor octogonului sunt, din ipoteză, numere raționale și că operații cu numere
raționale au ca rezultat doar numere raționale (se spune despre mulțimea numerelor
raționale,   , că este un corp algebric închis ). Numărul   este irațional (este chiar
primul număr irațional descoperit, meritul aparținând lui Hippasos din Metaponte.
Povestea lui merită spusă atunci când vorbim prima dată elevilor despre numere
iraționale). Știm de asemenea că produsul dintre un număr irațional și unul rațional
este un număr irațional. Cu o singură excepție! Dacă numărul rațional este 0, atunci
produsul dă 0 , care este număr rațional.

Dacă priviți cu atenție relația (2) ea ne spune că produsul dintre   (care este
irațional) și numărul   (care este rațional) este egal
cu   (care este rațional) . Suntem în cazul de excepție menționat mai sus .
Deducem că   și în consecință   ,
adică   (3) și   (4).

Analog se demonstrează că   (5) și   (6).

Din relațiile (3) și (5) se deduc ușor că   (7) și că   (8). Dacă
ținem cont de (1) , (7) și (8) obținem că

 ,   (9).

Cum MNPQ este un dreptunghi rezultă că   (10) și   (11) .

Relațiile (9) și (10) sunt suficiente pentru a deduce că, de exemplu,

patrulaterul MA1PA5 este un paralelogram. Fie   . Rezultă că O1 este
mijlocul comun al segmentelor [A1 A5] și [MP] . Din (*) rezultă că   . Ca urmare
mijlocul segmentului [A1 A5] este O , adică   . Analog rezultă că O este
mijlocul segmentelor [A2 A6] , [A3 A7] , [A4 A8] . Cu alte cuvinte   
,   și   . Acum este clar că punctul O este centrul de simetrie al
octogonului A1 A2 A3 A4 A5 A6 A7 A8 .

Problema 3

Fie ABCDEF un hexagon convex satisfăcând

condiţiile: AB = BC, CD = DE, EF = FA şi  . Demonstraţi
că   .

Soluție

Suma măsurilor unghiurilor hexagonului este egală cu 720°. Din ipoteză rezultă că (1)
.

După lungi meditații apare și ideea miraculoasă.

 Aceasta este să construim punctul   . Rezultă că   
deci   și ca urmare   . Demonstraţia se încheie dacă
am reuși să arătăm că   și   (*). Ar rezulta astfel
că   și   . Se vede clar concluzia.

Să încercăm să demonstrăm ce ne-am propus . Din triunghiul isoscel FAO,

cu   , rezultă că   , iar din triunghiul isoscel FAO,

cu   , rezultă că   . Din relațiile anterioare obținem

că  , deci   (2). Analog se obține

că   (3) .

Unghiurile   ,   și   au suma măsurilor egală cu 360°, deoarece sunt
unghiuri în jurul punctului O. Ca urmare  (4). Înlocuind relațiile (2) și (3) în relația (4)

obținem că  . Dacă ținem cont și de (1) avem că   ,

deci   (5).
Apare acum o altă idee : construim   ( am să vă spun imediat de unde vine
ea) .

Rezultă că   . În triunghiul isoscel DC’E obținem

că       (6)

Priviți relațiile (5) și (6) . Ele ne spun că unghiurile   și   sunt suplementare.
Asta ne asigură că patrulaterul OCC’E este inscriptibil , adică există un cerc care să
conțină vârfurile sale (aceasta am urmărit să obțin cu construcția lui C’ ) .
Cum   rezultă că centrul cercului circumscris
patrulaterului OCC’E este punctul D . Ca urmare avem și că   . E cam
gata. Faptul că   împreună cu   ne arată că dreapta BD este
mediatoarea segmentului [OC] , deci   . Analog rezultă și că   .
Am văzut că asta era suficient pentru a obține concluzia.

Observație
E greu de explicat cum îți vine o idee. Dar un desen face cât o mie de cuvinte. Va
trebui să ies un pic în spațiu ca să vă arăt cum a apărut ideea construirii punctului O .
Restul au fost amănunte tehnice.