Cuprins

Denumire Pagina
Definitii 3
Teoreme 4-5

2
 Definitii:
 Orice aplicaţie bijectivă a spaţiului în el însuşi se numeşte transformare
geometrică a spaţiului.

 Transformarea g a spaţiului se numeşte transformare de izometrie (sau izometrie)

a spaţiului dacă pentru orice două puncte M şi N ale spaţiului şi imaginile lor M ′
= g(M ), N′ = g(N) are loc egalitatea MN = M ′N′.

 Punctul A se numeşte punct invariant al izometriei g dacă g(A) = A; dreapta d se

numeşte dreaptă invariantă a lui g dacă g(d) = d; planul α se numeşte plan
invariant al lui g dacă g(α) =α.

 Figurile F şi F′ se numesc simetrice faţă de punctul O dacă S (F) F .

 Transformarea spaţiului care aplică fiecare punct al spaţiului pe simetricul său

faţă de dreapta dată d se numeşte simetrie a spaţiului faţă de dreapta d sau
simetrie axială de axă d.

 Transformarea spaţiului care aplică orice punct al spaţiului pe simetricul lui faţă
de un plan dat α se numeşte simetrie a spaţiului faţă de planul α.

 Se numeşte translaţie a spaţiului determinată de perechea ordonată de puncte

distincte (A, A′) transformarea spaţiului care aplică fiecare punct M al spaţiului
pe punctul M ′, astfel încît [MM ′ ↑↑[AA′ şi MM ′ = AA′.

 Fie k un număr real pozitiv. Se numeşte transformare de asemănare de coeficient

k (sau asemănare de coeficient k) a spaţiului aplicaţia spaţiului în el însuşi care
pentru orice două puncte A, B şi imaginile lor respective A′, B′ satisface condiţia
A′B′ = kAB.

 Fie O un punct al spaţiului şi k un număr real nenul. Se numeşte omotetie de

centru O şi de coeficient k aplicaţia spaţiului în el însuşi care satisface condiţiile:
1. Punctul O se aplică pe el însuşi. 2. Dacă M ≠ O şi M ′ este imaginea lui M,
atunci punctele O, M şi M ′ sînt coliniare. Punctul O este exterior segmentului
MM ′ pentru k > 0 şi interior acestui segment pentru k < 0. 3. Pentru orice punct
M al spaţiului şi imaginea sa M ′ are loc egalitatea OM ′ = | k | OM.

 Se numeşte rotaţie de axă l şi unghi de măsură ϕ (sau rotaţie în jurul dreptei l cu

un unghi ϕ ) aplicaţia spaţiului în el însuşi la care fiecare punct al dreptei l se
aplică pe el însuşi, iar fiecare punct A ce nu aparţine dreptei l se aplică pe punctul
A′, astfel încît A şi A′ aparţin unui plan α perpendicular pe l A A = A A′ 0 0 , şi
m( ) , ∠AA0A′ = ϕ unde { } . 0 A =α I l

 O figură se numeşte figură de rotaţie dacă există o dreaptă, astfel încît orice
rotaţie în jurul acestei drepte aplică figura pe ea însăşi. O astfel de dreaptă se
numeşte axă a figurii.
 Teoreme:
Teorema 1. Orice izometrie aplică trei puncte coliniare pe trei puncte coliniare. De
asemenea, izometria aplică un punct situat între alte două puncte pe un punct situat
între imaginile acestor două puncte.

Demonstraţie : Fie A, B, C puncte coliniare distincte. Atunci unul şi numai unul

dintre ele este situat între celelalte două. Fie B situat între A şi C. Astfel, are loc
egalitatea AB + BC = AC. Fig. 10.2 M M ′ N P P′ N′ O Modulul 10 270 Fie A′, B′, C′
imaginile respective ale punctelor A, B, C la o izometrie. Din definiţia izometriei
rezultă egalităţile AB = A′B′, AC = A′C′, BC = B′C′, iar din ele rezultă egalitatea A′B′
+ B′C′ = A′C′. Adică B′ este situat între A′ şi C′, iar aceasta înseamnă că punctele A′,
B′, C′ sînt coliniare.

Teorema 2. Simetria centrală a spaţiului este o izometrie.

Demonstraţie: Presupunem că simetria centrală OS aplică punctele arbitrare M şi

N ale spaţiului pe punctele M ′ şi respectiv N′. Dacă punctele M, N şi O sînt
necoliniare , afirmaţia teoremei rezultă din congruenţa triunghiurilor MON şi M ′ ON′
(criteriul LUL), deci MN = M ′N′ . Dacă punctele M, N şi O sînt coliniare şi, de
exemplu, M este situat între O şi N, atunci MN = ON − OM = ON′−OM ′ = M ′N′.
Analog se obţine egalitatea MN = M′N′ şi în celelalte cazuri de amplasare a punctelor
M, N şi O pe aceeaşi dreaptă. Aşadar, simetria centrală păstrează distanţele dintre
puncte, prin urmare, este o izometrie.

Teorema 3. Simetria axială a spaţiului este o izometrie.

Demonstratie : Presupunem că simetria axială de axă d aplică punctele arbitrare

A şi B pe punctele A′ şi respectiv B′. Să demonstrăm că AB = AB′. Dacă dreptele AB
şi d sînt coplanare, atunci este evident că AB = A′B′. Presupunem că dreptele AB şi d
sînt necoplanare şi BB′I d = N. Ducem prin punctul N dreapta paralelă cu AA′ şi
construim pe ea segmentele simetrice A1N şi , NA1 ′ astfel încît . A1A1 ′ = AA′
Patrulaterul AA A′A′ 1 1 este dreptunghi şi, prin urmare, . AA1 A A1 = ′ ′ Cum axa d
este perpendiculară pe dreptele BB′ şi , A1A1 ′ ea este perpendiculară şi pe planul
determinat de aceste drepte. De aici şi din faptul că 1 1 AA || d || A′A′ rezultă că AA1
⊥ A1B şi . A′A1 ′⊥ A1 ′B′ Din congruenţa triunghiurilor A1NB şi A′NB′ 1 rezultă
că . BA1 B A1 = ′ ′ Avînd catetele congruente, rezultă că triunghiurile dreptunghice
AA1B şi A′A′B′ 1 sînt congruente şi deci AB = A′B′. Dacă la simetria axială , d S
figura F′ este imaginea figurii date F, adică F S (F), = d ′ atunci aceste figuri se
numesc simetrice faţă de dreapta d. Dreapta d este o axă de simetrie a figurii F, dacă
simetria axială de axă d aplică această figură pe ea însăşi: S (F) F. d = De exemplu,
dreptele ce conţin diagonalele şi mediatoarele laturilor pătratului sînt axe de simetrie
ale acestuia; orice dreaptă ce trece prin centrul cercului şi aparţine planului cercului
sau este perpendiculară pe el este o axă de simetrie a cercului.
Teorema 4. 1) Compunerea a două asemănări de coeficienţi 1 k şi 2 k este o
asemănare de coeficient . 1 2 k k 2) Transformarea inversă asemănării de coeficient k
este o asemănare de coeficient .

Demonstraţie : 1) Admitem că punctele arbitrare A, B se aplică, prin asemănarea de

coeficient , 1 k pe punctele A′ şi respectiv B′, iar acestea, la rîndul lor, prin
asemănarea de coeficient , 2 k se aplică pe A′′, respectiv B′′. Atunci A′B′ = k1AB şi .
A′′B′′ = k2A′B′ De aici obţinem , A′′B′′ = k1 ⋅ k2AB adică transformarea care aplică
punctele A, B respectiv pe A′′, B′′ este o asemănare de coeficient . 1 2 k k

2) La asemănarea de coeficient k, pentru punctele arbitrare A şi B ale spaţiului şi

pentru imaginile respective A′ şi B′ are loc egalitatea A′B′ = kAB. De aici obţinem
că , AB = 1/K A′B ′ adică transformarea care aplică punctele A′, B′ pe punctele A şi
respectiv B este o asemănare de coeficient . 1/k

Bibliografie
 https://drive.google.com/file/d/1-
C0z11AUgl1D5QEAe4otHIcJTg8KJUIU/view