Curs 8+9+10

CAPITOLUL IV - GEOMETRIE VECTORIALA

§ 1 VECTORI LIBERI

Notăm cu E3 mulţimea punctelor din spaţiul înconjurător. Vom utiliza toate noţiunile, relaţiile şi
rezultatele din geometria in spaţiu precum:
- punctele notate A,B,C,... şi care sunt elementele primare, cele mai mici în sensul incluziunii,
ce aparţin spaţiului E3.
- dreptele, ce sunt mulţimi de puncte cu proprietăţi specifice notate d,e,d1,d2,...
- planele ce sunt mulţimi de puncte, cu alte proprietăţi, notate α, β, γ, π1, π 2 ,...

Axiomele pe care le respectă aceste noţiuni primare (împreună cu relaţiile de apartenenţă, de

congruenţă şi relaţia între, constituind modelul axiomatic al geometriei in spaţiu) se numesc Axiomele
lui Hilbert. Ele sunt structurate pe V grupe, modelul matematic rezultat fiind modelul axiomatic al
geometriei în spaţiu, vezi Anexa II.

Definiţia1.1. Pentru A, B ∈ E3 x E3 A≠B numim segment orientat cu originea în A şi cu

extremitatea in B perechea (A,B) ∈ E3 x E3 notata AB .

În particular segmentul orientat cu aceeaşi origine şi extremitate , se numeşte segment
orientat nul. Adică AA este segmentul orientat nul.

Observaţie Pentru AB segment orientat nenul putem vorbi de dreapta AB numind-o dreapta

suport a segmentului orientat AB . Mai mult, existenţa unui segment orientat pe dreapta sa suport,
determină un sens de parcurs, dreapta împreună cu sensul de parcurs ales se numeşte dreaptă
orientată. Evident pe o dreaptă avem doar două sensuri de parcurs. Alegerea unuia sau a altuia din
acestea o simbolizam considerând segmentul de dreaptă ce apare in desen ca un segment orientat cu
originea şi extremităţile nenotate.

A B

Definiţia1.2. Spunem ca două segmente orientate nenule au aceeaşi direcţie dacă dreptele
lor suport sunt paralele sau coincid.

Pentru exemplificare AB şi CD au aceiaşi direcţie :

 B D
B
D
C
D
C

B C
A
A
D A

B
A
C

rezultând că pentru segmentele orientate nenule de aceiaşi direcţie avem două cazuri.

Dacă au aceiaşi dreapta suport orientarea datorată segmentelor orientate AB şi CD poate fi

aceiaşi sau diferită.
Dacă au drepte suport paralele, atunci extremităţile pot fi sau nu separate de dreapta
determinată de origini.
Putem astfel, pentru două segmente orientate nenule de aceeaşi direcţie să definim când acestea au
acelaşi sens sau au sensuri contrare.

Definiţia 1.3.
Spunem că două segmente orientate nenule ce au aceiaşi dreaptă suport sunt de acelaşi
sens dacă orientările induse de ele pe dreaptă coincid şi că sunt de sensuri diferite dacă orientările
induse nu coincid.
Spunem că două segmente orientate nenule ce au aceiaşi direcţie cu dreptele suport paralele
şi neconfundate sunt de acelaşi sens dacă extremităţile nu sunt separate de dreapta ce uneşte
originile în planul determinat de dreptele suport şi că au sensuri contrare dacă extremităţile sunt
separate de dreapta determinată de origini.

Exemplu

a) AB şi CD au acelaşi sens:
 A C B D

D
B

A C

b) AB şi CD au sensuri contrare:

A B D C

D A

B C

Pentru segmentul orientat AB putem vorbi de lungimea sa ca fiind numărul real egal cu distanţa de la

A la B. Utilizăm pentru lungimea lui AB notaţia | AB | sau || AB || sau, atunci când nu este pericol de
confuzie cu dreapta suport, AB. Adică prin D∈AB înţelegem evident că punctul D aparţine dreptei AB

iar expresia AB+CD o înţelegem ca suma lungimilor segmentelor orientate AB şi CD .

Definiţia 1.4. Spunem că segmentele orientate  AB şi CD nenule sunt echipolente şi notăm

 AB ~ CD dacă au aceiaşi direcţie, lungime şi sens.

Proprietatea 1.1. Relaţia de echipolenţă a segmentelor orientate este o relaţie reflexivă,

simetrică şi tranzitivă (adică o relaţie de echivalenţă E3 x E3).
Demonstraţie

AB are aceiaşi direcţie cu AB (dreptele lor suport coincid) aceiaşi lungime (evident) şi acelaşi
sens (evident). În consecinţă  AB ~ AB deci relaţia este tranzitivă.
 Dacă AB ~ CD atunci  AB are aceiaşi direcţie, sens şi lungime cu CD deci  CD are aceiaşi

direcţie, sens şi lungime cu AB , adică  CD ~ AB .

Dacă AB ~ CD şi CD ~ EF avem AB are aceiaşi direcţie cu  CD care are aceiaşi direcţie

cu  EF . Rezultă că  AB are aceiaşi direcţie cu  EF . Pentru a arăta că dacă AB , CD au acelaşi

sens iar  CD , EF la fel rezultă că  AB , EF au acelaşi sens, trebuie să folosim teorema lui Desarque

pentru triunghiuri omologice (vezi Anexa III). Dacă  AB şi CD au aceiaşi lungime iar  CD şi EF la

fel rezultă din tranzitivitatea relaţiei de egalitate în R că AB şi EF au aceiaşi lungime. În consecinţă

AB ~ EF , deci relaţia este tranzitivă.

Definiţia 1.5. Clasele de echivalenţă ale relaţiei de echipolenţă a segmentelor orientate se

numesc vectori liberi sau simplu vectori. Notăm mulţimea vectorilor liberi cu V3 iar pentru clasa de

echivalenţă a segmentului orientat AB folosim notaţia AB .

Observaţie Aşadar prin vectorul liber AB înţelegem mulţimea segmentelor orientate

echipolente cu segmentul orientat AB adică :

AB ={ CD | AB ~ CD }.

Dacă AB ∈ AB sau CD ∈ AB spunem că AB şi CD sunt doi reprezentanţi ai vectorului AB .

Evident pentru vectorul AB cu A ≠ B putem vorbi de direcţia sa : ca fiind fasciculul de drepte paralele

sau confundate cu AB, putem vorbi de lungimea sa : ca fiind numărul real notat | AB | sau || AB || sau

AB şi egal cu lungimea unui reprezentant al sau, putem vorbi de sensul vectorului AB : ca fiind

sensul indus pe fascicolul de drepte paralele cu un reprezentant, de exemplu, de AB .

Utilizăm pentru vectori şi notaţiav , atunci când nu avem nevoie de precizarea unui

reprezentant, apartenenţa AB ∈ v însemnând că v = AB .

Astfel definim egalitatea vectorilor având : v =w dacă există un segment orientat ce este

reprezentat pentru ambii vectori, adică există AB ∈ v şi AB ∈w.

Evident AB ∈ CD implică AB = CD . Clasa de echivalenţă a segmentului orientat nul o numim vectorul

nul şi o notam cu o. Adică 0 ∈o. Folosim in continuare următoarele noţiuni:

Definiţia 1.6. Doi sau mai mulţi vectori nenuli care au aceiaşi direcţie se numesc vectori
coliniari. Doi vectori coliniari care au aceiaşi lungime şi sensuri opuse se numesc vectori opuşi.

Preferam notaţia −a pentru opusul vectorului a. Trei sau mai mulţi vectori se numesc vectori
coplanari dacă există un plan astfel încât direcţiile lor sunt paralele sau conţinute în acest plan.
Negaţiile celor două noţiunii definesc relaţiile de necoliniaritate respectiv necoplanaritate a vectorilor.

Propoziţia 1.2. Fie O∈ E3 un punct fixat numit origine. Atunci aplicaţia :

 Φ 0: E3 → V3, Φ0(M) = OM , ∀ M ∈ E3.

este bijecţie, vectorul OM numindu-se “vectorul de poziţie” al punctului M faţă de originea O.

Demonstraţie Din Φ0(M) = Φ0(N) avem OM = ON adică OM ∼ ON adică O nu se găseşte

pe segmentul MN iar | OM | = | ON | de unde rezultă M = N, deci Φ0 este injectivă. Pentru v ∈ V3 fie

AB ∈v cu 0 ∉ AB . Notăm cu C punctul construit astfel ca ABCO sa fie paralelogram.

C
B

Evident OC ∼ AB deoarece OC|| AB şi OC = AB , iar OA nu separă extremităţile B şi C.

Atunci OC = AB = v , iar Φ0(C) = OC =v de unde avem că Φ0 este surjectivă. În concluzie

bijectivitatea este demonstrată, obţinând astfel un prim model matematic, eficient, de investigare al
spaţului E3 în care avem fixat un punct, model ce apelează la proprietăţi ale mulţimii vectorilor liber.

§ 2 SPAŢIUL VECTORIAL AL VECTORILOR LIBERI

Vom înzestra mulţimea vectorilor liberi cu o structură de spaţiu vectorial de dimensiune trei.

Definiţia 2.1. Prin suma vectorilor a,b ∈ V3 înţelegem vectorul liberc cu reprezentantul

OC unde OACB este un paralelogram cu laturile OA ∈a şi OB ∈b.

B C

O
A

Notăm c =a +b sau OC = OA + OB

Observaţie În definiţia de mai sus a adunării vectorilor (adunare despre care spunem că s-a
făcut cu regula paralelogramului) a intervenit punctul O∈E3. Pe baza bijecţiei din Propoziţia 1.2. notăm
:

() () () ()
ΦO −1 a = A, ΦO ' −1 a = A ', ΦO −1 b = B, ΦO ' −1 b = B'
 B
C B’
O C’
A

O’ A’

Aplicăm regula paralelogramului segmentelor orientate OA şi OB respectiv O ' A ' şi O 'B' , adică
formăm paralelogramele OACB respectiv O’A’C’B’, despre care avem :

OA , O ' A ' ∈a adică OA || O’A’ şi OA = O’A’

OB , O 'B' ∈b adică OB || O’B’ şi OB = O’B’

Considerând ∆OAC şi ∆O’A’C’ avem :
OA = O’A’
AC = A’C’ (deoarece AC = OB = O’B’ = A’C’)

∡OAC ≡∡O’A’C’ (unghiuri cu laturi paralele)

deci cele două triunghiuri sunt congruente conform cazului L.U.L. prin urmare OC = O’C’.

Analog ∆OAC ≡ ∆O’A’C’ urmând egalităţile unghiurilor ∡AOC ≡ ∡A’O’C’ şi ∡BOC ≡ ∡B’O’C’.

Aceasta implică că OC || O’C’ deci au aceiaşi direcţie. Referitor la a arăta că OC şi O'C' au acelaşi
sens să observăm că patrulaterul OO’C’C este paralelogram sau aceste patru puncte sunt coliniare.

Dacă OO’C’C este paralelogram atunci OO’ nu se separă punctele C şi C’ adică OC şi O'C' au
aceiaşi direcţie. Dacă OO’C’C sunt coliniare alegem un punct O” ∉ OO’ şi evident notăm

() ()
A " = Φo " a , B " = Φo " b , iar C” ∈ E3 cu O”A”C”B” paralelogram. Evident OO”C”C şi O’O”C”C’ sunt

paralelograme nedegenerate în o dreaptă deci OC şi O " C" au aceeaşi direcţie.

Concluzia este că OC şi O'C' sunt segmente orientate echipolente adică OC = O 'C' ,

aşadar adunarea este independentă de alegerea lui O.

Observaţie Dacă OA ∈a, OB ∈b în paralelogramul OACB putem să vedem că AC ∈b.

Atunci c = a +b unde OC ∈ c ; OA ∈a; AC ∈b. Am obţinut regula de adunare a vectorilor

liberi numită regula triunghiului şi anume.

Dacă OA ∈a şi AC ∈b atunci OC ∈a +b.

b
C
O

A
a
 Propoziţia 2.1. Mulţimea vectorilor liberi cu operaţia de adunare formează o structură de grup
comutativ.
Demonstraţie

Asociativitatea : Pentru a, b, c ∈ V3 considerăm reprezentanţii OA ∈a , AB ∈b şi BC ∈ c .

Atunci conform regulii triunghiului avem : OB ∈a +b iar OC ∈ (a +b) + c, AC ∈b +c iar OC
∈a + (b +c). În consecinţă avem:
(a +b) + c =a + (b +c).

Comutativitatea : Pentru a, b ∈ V3 considerăm reprezentanţii OA ∈a şi OB ∈b şi paralelogramul

OACB. Avem OC ∈ a +b dar acelaşi paralelogram se construieşte dacă aplicăm regula de
însumare a vectorilor b +a. În consecinţă avem: a +b = b +a.

Elementul neutru; luând a ∈ V3 şi o ∈ V3 vectorul nul putem să considerăm reprezentanţii lor : OA

∈ a şi AA ∈o. Prin regula triunghiului obţinem OA ∈a +o de unde a +o =a.

Simetricul unui element; fie -a ∈ V3 opusul lui a, adică luând OA ∈a avem AO ∈ -a iar OO
∈a + (-a) de unde a + (-a) = o. ‫ٱٱٱ‬

Observaţie Asociativitatea adunării permite adunarea unui număr finit de vectori liberi putând
enunţa o regulă a „poligonului strâmb” :
Pentrua1,a2,..,an ∈V3 cu reprezentanţii:

A 0 A1 ∈ a1, A1A 2 ∈ a2 , A 2 A 3 ∈ a3 , ..., A n−1A n ∈ an

avem :

A 0 A n ∈ a1 + a2 + ... + an

An
A1
A3
An-1
A2
A4
An-2

Observaţie importantă: (Relaţia lui Chasles) Pentru AB ∈ V3 şi O ∈ E3 avem relaţia :

AB = OB − OA (2.1.)

Verificarea ei este evidentă deoarece adunând la ambii membrii OA obţinem :

AB + OA = OB - OA + OA

iar folosind comutativitatea şi simetricul elementului OA rezultă :

OA + AB = OB

relaţie evidentă deoarece OA ∈ OA, AB ∈ AB şi deci OB ∈ OA + AB .

 Importanţa relaţiei (2.1) se va vedea în paginile următoare, ea permiţând scrierea oricărui
vector liber în funcţie de vectorii de poziţie a extremităţii şi originii unui reprezentant al său, faţă de un
punct convenabil ales (origine).

Definiţia 2.1. Fie t ∈ R şia ∈ V3. prin vectorul t ⋅a numit produsul sau înmulţirea vectoruluia
cu scalarul (numărul) real t înţelegem :
vectorul nul atunci cânda = 0 sau t = 0.
vectorul de aceeaşi direcţie cu a având lungimea |t|⋅|a| cu acelaşi sens cua dacă t > 0 şi cu
sens contrar lui a dacă t < 0, atunci când a ≠ 0 şi t ≠ 0.

Exemplu Pentru a ∈V3 să figurăm câte un reprezentant pentrub=2 a şi c =-3 a :

b = 2a
a

c = −3a

Propoziţia 2.2. Vectorii a şib sunt coliniari şi numai dacă există t ∈ R* cu

a = t ⋅b. (2.2.)
Dacăa,b sunt coliniari având acelaşi sens, atunci :
|a +b| = |a| + |b|
Dacăa,b sunt coliniari având sensuri contrare, atunci :
|a +b| = ||a| - |b||
Demonstraţie Cazul a = t ⋅b implică din definiţia înmulţirii vectorului b cu scalarul t că t ⋅b
1
şi b au aceeaşi direcţie, deci a şib sunt coliniari. Reciproc pentru a şib coliniari notăm  a1 = a
|a|

1
şi  b1 = b . Evident a1 şib1 au aceiaşi direcţie cu a respectiv b care fiind coliniari implică a1 şi
|b|

1 1
b1 de aceiaşi direcţie. Mai mult a1 = a = a = 1 şi analog |b1| = 1. Avem deci cazurile : a1
|a| |a|

b
şib1 au acelaşi sens adică a1 =b1 echivalent cu  b = a sau a1 şib1 au sensuri contrare
|a|

b
adicăa1 = -b1 echivalent cu b = − a . În ambele cazuri am găsit t ∈ R* cu proprietatea a = t ⋅ b.
|a|

1) Dacă a,b sunt coliniari de acelaşi sens considerăm segmentele orientate OA ∈ a şi AB ∈ b :

 b

O B
A
a

avem OB = a + b iar din O, A, B coliniare cu A situat între O şi B rezultă OB=OA+AB adică

OB = OA + AB sau |a +b| = |a| + |b|.

2) Dacă a,b sunt coliniare de sensuri contrare considerăm segmentele orientate OA ∈ a şi AB ∈ b .

Pentru |a| ≥ |b| avem : OB ∈ a + b iar B este situat între O şi A

a
O A
B b

având OB = OA – BA sau OB = OA − AB de unde:

|a +b| = |a| - |b| = | |a| + |b| |.

Pentru |a| < |b| avem OB ∈a +b iar O este situat între A şi B având OB = OA – BA sau

OB = − OA + AB de unde |a +b| = |b| - |a| = | |a| - |b| |.

a A
B O
b

‫ٱٱٱ‬

Propoziţia 2.3. Mulţimea vectorilor liberi cu operaţia internă de adunare şi operaţia externă de
înmulţire cu scalari, formează un spaţiu vectorial peste corpul numerelor reale.
Demonstraţie Cum (V3,+) este grup comutativ rămân de demonstrat :
1) t(a + b ) = ta + tb
2) (t + s) = ta + sa
3) t(s ⋅a) = (t ⋅ s) ⋅a
4) 1 ⋅a =a

Pentru 1) luăm AB ∈a, BC ∈b adică AC ∈a +b, iar pentru t ≠ 0 notăm A 'B ∈ ta şi BC ' ∈

tb de unde A 'C' ∈ ta + tb. Luând ∆ABC şi ∆A’B’C’ observăm că acestea sunt asemenea. Atunci t

⋅ AC = A 'C' de unde relaţia 1).

 C’

A’
A
B
Pentru 2). cazul t > 0, s > 0 sau t<0, s<0 implică (t + s) a ca fiind vectorul de aceiaşi direcţie şi sens
cu a iar lungimea |t + s|⋅ |a|. Cum t⋅a şi s⋅a sunt coliniari avem din Propoziţia 2.2 :
|t ⋅a + s ⋅a| = |t ⋅a| + |s ⋅a| = | t | ⋅ |a| + | s | ⋅|a|=|t+s|a.
Mai mult t ⋅a + s⋅a au aceiaşi direcţie şi sens cu a. Analog cazul t<0, s<0. Obţinem astfel relaţia 2).
Cazul t > 0, s < 0 ţine cont de relaţia 3 din Propoziţia 2.2 pentru compararea lungimilor având :
|t ⋅a + s ⋅a| = | |t ⋅a| - |s ⋅a| | = | t ⋅ |a| + s ⋅|a| | = | (t + s) |a|
Cazul t < 0, s > 0 se tratează analog.
Egalitatea 3). este evident adevărată pentru t = 0 sau s = 0, rămânând să o verificăm pe cazurile t >0
şi s >0; t > 0 şi s < 0; t < 0 şi s > 0; t < 0 şi s < 0.
Discuţia în cele 4 cazuri este analogă, exemplificăm pentru t < 0 şi s > 0 când : s ⋅a are direcţia lui a
şi sensul acestuia, iar t(s ⋅a) are direcţia luia şi sensul opus luia. Cum t ⋅ s < 0 avem (t ⋅ s)a au
direcţia luia şi sens opus acestuia, rezultă că t(s ⋅a) şi (t ⋅ s)a au aceiaşi direcţie şi sens. Pentru
lungime avem :
|t(sa)| = | t | ⋅ |s ⋅a| = | t | ⋅ | s | ⋅ |a| = |t ⋅ s| | a|
în consecinţă avem egalitatea vectorilor:
t(s ⋅a) = (t ⋅ s)a.
Pentru 4) avem 1 ⋅a are aceeaşi direcţie şi sens cua iar |1 ⋅a| = | 1 | |a| = |a| de unde rezultă că :
1a = a. ‫ٱٱٱ‬

Propoziţia 2.4. Spaţiul vectorial al vectorilor liberi are dimensiunea 3.

Demonstraţie Fie A,B,C trei puncte necoliniare.
 C’ M
C

B’
A B

Pentru M un punct din planul ABC putem duce prin M paralele la AB şi AC, obţinând paralelogramul

AB’MC’. Evident AM = AB' + AC' iar din AB ; AB ' coliniari (cu presupunerea AB' ≠ O) şi

AC ; AC ' coliniari ( cu presupunerea AC' ≠ O) rezultă din relaţia (2.2) că există α, β ∈ R* astfel

încât AB ' = α AB iar AC' = β AC obţinând :

AM = α AB + βAC (2.3)

Cazul AB' = O implică M ∈ AC deci AC şi AM coliniari (dacă AM ≠ O) şi deci există α=0, β ∈

R* astfel încât să avem relaţia (2.3), analog AC' = O, cazul AM = O fiind evident pentru α = β = 0.
Din axiomele geometriei în spaţiu avem că există în spaţiu 4 puncte necoplanare, fie acestea notate A,

B, C, D. Să arătăm că sistemul S={ AB, AC, AD } este liniar, independent. Presupunem că S este

liniar dependent, adică există s, t, u ∈R cu s²+t²+u²≠0 şi

s AB + t AC + u AD = 0 (2.4)

Evident atunci unul din scalarii s, t, u este nenul, şi presupunem că u ≠ 0, celelalte cazuri tratându-le
analog. Relaţia (2.4) devine :
s t
AD = − AB − AC
u u
s t
Notând AB ' = − AB şi AC' = − AC , rezultă că B’ ∈ AB şi C’ ∈ AC, adică B’ şi C’, aparţine planului
u u
ABC, relaţia de mai sus devenind :

AD = AB' + AC'
care implică D, A, B, C coplanare, fals. În consecinţă S este sistem liniar independent.
Pentru M ∈ E3 considerăm planul (M,A,D) (presupunând că M ∉ AD), care taie planul (A,B,C) după
dreapta d, pe care luăm punctul E, E ≠ A.
Aplicând punctelor necoliniare A,D,E şi M din planul lor relaţia (2.3) obţinem :

AM = α AD + δ AE (2.5)

Notând δ AE = AF aplicăm punctelor necoliniare A,B,C şi F din planul lor relaţia (2.3) obţinând :

AF = βAB + γ AC
astfel egalitatea (2.5) devine :

AM = αAD + βAB + γ AC .

Relaţia rămâne adevărată şi dacă M ∈ AD, caz în care are forma :

AM = αAD + 0AB + 0AC

()
Pentru că a ∈ V3 notăm M = Φ−1A a şi deci AM = a . Rezultă că există α,β,γ∈R cu:

 a = αAD + βAB + γ AC

prin urmare S este sistem de generatori pentru V3. În consecinţă S este bază rezultând că
dimensiunea V3 este 3. ‫ٱٱٱ‬

Consecinţe
1). Relaţia a = t ⋅b, t ∈ R*, implică despre sistemul S = {a, b } că este liniar dependent. Atunci
Propoziţia 2.2 se poate transcrie : sistemul S = {a, b } este liniar dependent dacă şi numai dacă a şi
b sunt coliniari, fiind liniar independent în caz contrar.
2). Sistemul S = {a, b,c } este sistem liniar dependent, dacă şi numai dacă a, b,c sunt coplanari.
Considerând bijecţia φA : E → V3 din Propoziţia 1.2 a,b,c coplanari implică D se găseşte în planul

(A,B,C) unde B=φ-¹A (a), C=φ-¹A (b), D=φ¹A (c), adică relaţia AD = αAB + βAC se scrie c = α⋅a +

β⋅b deci S este liniar dependent. Reciproca este evidentă.

Observaţie Dacă B = {a,b,c } sunt vectori nenuli şi necoplanari, atunci conform consecinţei
2) ei formează un sistem liniar independent în V3 spaţiul vectorial de dimensiunea 3, deci este o bază
a lui V3. Avem pentru orice d∈ V3 scalarii α, β, γ ∈ R cu :
d = α⋅a + β⋅b + γ⋅c
ce sunt coordonatele lui d in baza aleasă.

C’
γa
M
C
c B βa B’
Ad b
a
αa
A’

Reamintind rezultatele din teoria spaţiilor vectoriale finit dimensiunile şi consecinţe ale afirmaţilor de
mai sus avem :
1) Egalitatea vectorilor are loc dacă şi numai dacă coordonatele lor în baza B coincid:
 α1 = α2
 d1 = α1 a + β1b + γ1 c
d1 = d2 ⇔ β1 = β2 unde 
γ = γ d2 = α2 a + β2 b + γ 2 c
 1 2

2) Coordonatele sumei a doi vectori se obţin din suma coordonatelor vectorilor, adică :

α = α1 + α2

 d1 + d2 = αa + βb + γc cu β = β1 + β2 iar di = αi a + βi b + γ i c, ∀i = 1,2
γ = γ + γ
 1 2

3) Coordonatele înmulţirii unui vector cu un scalar se obţin din înmulţirea coordonatelor vectorului cu
acel scalar adică:

α1 = t α

t d = α1 a + β1b + γ1 c cu β1 = t β iar d = αa + βb + γc
γ = t γ
 1
4) Condiţia de coliniaritate a doi vectori este echivalentă cu proporţionalitatea coordonatelor.
α1 β1 γ1
d1,d2 coliniari = = unde  di = αi a + βi b + γi c, ∀i = 1,2
α 2 β2 γ 2

5) Condiţia de coplanaritate a trei vectori este echivalentă cu anularea determinatului ce are liniile
exact coordonatele vectorilor, adică:
α1 β1 χ1
d1,d2,d3 coplanari α2 β 2 χ2 = 0
α3 β3 χ3

unde  di = αi a + βi b + γi c, ∀i = 1,3

Observaţie Un caz particular de bază in V3 este atunci când direcţiile lui a,b,c sunt
perpendiculare iar lungimea acestor vectori este unitară (|a| = |b| = |c|=1). Numim această bază “
bază ortonormată ”, desigur existând pericolul confuziei cu noţiunea de bază ortonormată de la spaţii
vectoriale euclidiene. Înlăturarea ei ne stabileşte următoarea ţintă, adică de a înzestra V3 cu o
structură de spaţiu vectorial euclidian real.

§ 3 PRODUS SCALAR, VECTORIAL ŞI MIXT

Fie a un vector liber nenul şi d o dreaptă în E3.

Definiţia 3.1. Prin proiecţia ortogonală a lui a pe d înţelegem vectorul liber notat π d a ()
având drept reprezentant segmentul orientat A ',B ' unde A’ respectiv B’ sunt proiecţiile pe d a le lui A

respectiv B iar AB ∈a.

 Propoziţia 3.2. Pentru α un plan în E3 şi  a,b ∈ V3 iar t ∈ R avem:

( ) ()
π α a + b = π α a + π α b
 ()
 ( 3.2.)
( ) ()
π α t a = t πα a

Demonstraţie:

Fie OA ∈a, OB ∈b, iar OABC paralelogram. Rezultă că OC ∈a +b. Notăm cu O’, A’, B’, C’
proiecţiile lui O, A, B, respectiv C pe α.

A C
a
O

B
b

A’
C’
O’

B’
α

Evident OA || BC ; OO’ || BB ‘ implică planele (OO’A’A) şi (BB’C’B) paralele, deci O’A’|| B’C’. Analog

planele (OO’BB’) şi (AA’C’C) paralele implică O’B’ || A’C’ adică O’A’C’B’ paralelogram. Atunci O'C' =

O ' A ' + O 'B ' adică:

( ) ( ) ( ) ( )
π α OC = π α OA + π α OB sau π α a + b = π α a + π α b () ()
Fie OA ∈a şi OB ∈ ta. Notăm cu O’, A’ respectiv B’ proiecţiile lui O, A respectiv B pe α.

B
A
a

A’ B’
O’

OB O'B ' OB
Avem =
OA O' A '
dar
OA
( )
= t, de unde rezultă O 'B ' =t⋅ O ' A ' sau π α t a = t π α a .‫ٱٱٱ‬( )
 Consecinţă Pentru d dreaptă fixată sau α plan fixat proiecţiile ortogonale
π d :E3 → E3 şi π α : E3 → E3 sunt aplicaţii liniare.

Fie a,b doi vectori liberi.

Definiţia 3.3. Prin produsul scalar al vectorilor a şi b înţelegem numărul real notat a ּ◌b şi
definit prin:
0 daca a = 0 sau b = 0
a⋅ b =  (3.3)
 a b cosφ daca a ≠ 0 sau b ≠ 0

unde ϕ= m( AOB ) cu OA ∈a şi OB ∈b.

Observaţie Unghiul ϕ mai sus definit se numeşte unghiul dintre vectorii nenuli a şi b având
ϕ ∈ [0, π].

Propoziţia 3.3. Produsul scalar verifică proprietăţile:

1)a ּ◌a ≥ 0, ∀a ∈ V3; a ּ◌a = 0 a=0.
2) a ּ◌b = b ּ◌a, ∀ a,b ∈ V3. (3.4)
3) (a +b)c = a ּ◌c + b ּ◌c, ∀ a,b,c ∈V3.
4) (t ּ◌a)b = t(a ּ◌b), ∀ a, b ∈ V3, ∀ t ∈ R.
Demonstraţie
1) Evidentă pentrua =0, iar pentrua ≠0 avem a ּ◌a = |a|2 > 0. Cazul a =0 ⇒a ּ◌a =
0, este evident din definiţia produsului scalar. Presupunând a ≠0 avem
2
a ּ◌a= 0 cu |a| = 0 a = 0, fals deci a ּ◌a= 0 ⇒a =0.
2) Evidentă din definiţie.
4) În cazul a =0 sau b =0 sau t = 0, egalitatea este evidentă. Pentru rest vom considera t
> 0, când ta şi a au acelaşi sens deci unghiul ϕ dintre ta şi b coincide cu unghiul dintre a şi b.
Prin urmare avem:
(ta)b = |ta| ּ◌|b| cosϕ = t|a| ּ◌|b| cosϕ = t(ab)
Dacă t < 0, ta şia au sensuri contrare, notând cu ϕ unghiul dintre a şib rezultă că π - ϕ este
unghiul dintre ta şi b deci:
(ta)b=|ta| ּ◌|b|cos(π - ϕ)=(- t )|a| ּ◌|b| (- cosϕ) = t ּ◌|a| |b| cosϕ = t(ab).
3) Pentru a,b ∈ V3 şi e versor (|e| = 1) considerăm cazurile:

α). A, B şi E neseparate de planul perpendicularelor pe DE în O unde OE ∈e; OA ∈a iar OB ∈b.

Evident OC = a +b se găseşte in acelaşi semiplan deci proiecţiile pe d (dreapta luie) ale lui a,b
respectiv a +b au acelaşi sens.
 C
A

B
d
O E A’ B’
C’

Avem:

(a +b)e= |a + b| ּ◌ |e| cos ϕ = | OC |cos C’ÔC = | OC' | =

( ) () ()
π d a + b = π d a + π d b = | OA ' | + | OB' | =

= | OA | cos A’ÔA + | OB |cos B’ÔB =ae +be

β). A, E, C neseparate de planul perpendicularelor pe OE în O iar A şi B separate unde OE ∈ e;

OA ∈a; OB ∈b; OC ∈a +b.

B A

B’ O E C’ A’

Avem:

(
(a +b)e = | OC | cos C’ÔC = | OC' | = π d a + b = π d a + π d b ) () () =

() () ˆ − OB cosB'OB
π d a − π d b = OA ' − OB' = OA cos A 'OA ˆ =

a e + OB cos ( π − B'OB
ˆ ) = a e + OB cos (EOB
ˆ ) = ae + be

γ). Analog dacă planul perpendicular în O pe OE separă A şi B şi pe A şi C. În consecinţă pentru

oricee vector unitar avem:
(a+b) e = ae + be.

c
Atunci luânde = obţinem:
|c|

c c c
(a +b) = a +b .
|c| |e| |c|

sau înmulţind cu |c| şi ţinând cont de Proprietatea 4) şi 2) avem:

(a +b)c = ac +bc.
 Observaţie Am definit astfel pe V3 un produs scalar, obţinând structura de spaţiu vectorial
euclidian pentru V3. Doi vectori nenuli sunt ortogonali dacă produsul lor scalar este nul. Adică luând a
≠0 şi b ≠0 avem:
a ⊥b cu a ּ◌b = 0 |a| |b| cosϕ = 0 ϕ = 90°.
Mai mult obţinem:

|a|² =|a| ּ◌ |a| cos0 = a ּ◌a, deci |a| = a⋅a ;

deci considerând B = {i, j, k} o bază ortonormată avem:

i ⋅ i = j ⋅ j = k ⋅ k = 1, i ⋅ j = j ⋅ k = k ⋅ i = 0
Expresiile produsului scalar a doi vectori în funcţie de coordonatele lor în baza ortonormată B sunt:
a = a1i + a2 j + a3 k
 a ⋅ b = a1b1 + a2b2 + a3b3 unde  (3.5.)
b = b1i + b2 j + b3 k

Pentru lungimea luia avem:

a = a12 + a2 2 + a3 2 (3.6.)

iar pentru unghiul ϕ ∈ [0,π] dintre vectorii a şi b avem:

a ⋅b a1b1 + a 2b2 + a3b3

cos φ = = (3.7)
a b a + a22 + a3 2 b12 + b22 + b3 2
1
2

Observaţie Bazele ortonormate în V3 sunt de două tipuri. Baze de mână stângă, să le numim
prescurtat s-baze şi baze de mână dreaptă, d-baze.

j
k j
i

k i
s-bază d-bază

O d-bază este modelul schematic al dispunerii primelor trei degete ale mâinii drepte desfăcute

astfel încât să aibă în ordine direcţiile vectorilor {i, j, k} ai d-bazei. Aceleaşi considerente pentru s-

baze şi primele trei degete de la mâna stângă.

Definiţia 3.4. Fie B ={i,j,k} o d–bază a lui V3 şi a ∈ V3 – {0}. Numim cosinuşii directori ai
lui a unghiurile α, β, γ ∈ [0,π] dintre a şi i,j respectiv k.

Observaţie Dacă a = a1i + a2j + a3k atunci:

 γ
M3
k M
β
i
j M2

M1 α

a1
cos α =
a + a22 + a3 2
1
2

a2
cosβ =
a + a 2 2 + a3 2
1
2

a3
cos γ =
a + a 2 2 + a3 2
1
2

Luăm O∈E3, OM ∈a, OA ∈i, OB ∈j , OC ∈k şi proiectăm M pe OA, OB, OC în M1, M2
respectiv M3. Aplicăm în triunghiurile dreptunghice formate funcţiile trigonometrice obţinând relaţiile de
mai sus.
Evident cos²α + cos²β + cos²γ = 1.

Definiţia 3.5. Prin produsul vectorial al vectorilora şib înţelegem un vector notat a xb
definit prin:
0, daca a = 0 sau b = 0 sau a,b coliniari
a×b =  (3.8)
 a b sinφ e daca a ≠ 0 si b ≠ 0 si a,b necoliniar

unde e are sensul dat de direcţia de înaintare a burghiului cu axul perpendicular pe direcţiile lui a

şib ce se roteşte astfel încât a ajunge de aceeaşi direcţie şi sens cub.

e b a

e
a b

Observaţie Determinarea direcţiei lui e din definiţia de mai sus se face şi cu regula mâinii
drepte. Orientând degetul mare al mâinii drepte pe direcţia lui a (primul factor al produsului) şi
celelalte degete pe direcţia luib (al doilea factor al produsului), faţa palmei indică direcţia luie.

Pentru lungimea produsului vectorial găsim următoarea interpretare geometrică. Fie OA

∈a şi OB ∈b iar în planul OAB construim paralelogramul OACB. Notând cu α măsura unghiului
AOB şi cu A’ proiecţia lui A pe OB avem:
 b
A’ B
O C
a
A
OA = |a| ; AA’= OA sinα = |a|sinα. Aria paralelogramului este:
A = OB ⋅ AA’ = |a| ⋅ |b|·sinα
Considerând produsul vectorial dintre a şi b avem:
a xb = |a| ⋅ |b| · sinα ⋅e ,
având lungimea:
|a xb| = |a| ⋅ |b| sinα.
În concluzie lungimea vectorului produs vectorial este egală cu aria paralelogramului având laturile
reprezentanţi ai factorilor produsului vectorial.

Propoziţia 3.5. Fie B = {i,j,k} o d–bază ortonormată în V3. Atunci:

i xi =0 i xj =k i xk = -j
j x i = -k j x j = 0 j xk = i (3.9)
k x i = j k x j = -i k xk=0
Demonstraţie
2
Pentru a ∈ V3 avem a × a = a sin0 e = 0

Cum oricare doi vectori din B sunt perpendiculari rezultă că produsul lor vectorial este coliniar cu cel
de al treilea vector. Mai mult pentru a ≠b, a,b ∈ B avem:
|a xb| = |a| ⋅ |b| sin90° ⋅|e | =1
deci a xb = ±c undec ∈B - {a,b}. Alegerea semnului se face cu regula mâinii drepte (burghiului)
obţinând uşor egalităţile de mai sus. 

Observaţie Dacă B={i,j,k} este o d – bază ortonormată, atunci relaţiile (3.9) se pot obţine
utilizând o regulă de permutări circulare. Notăm cu i,j,k vârfurile triunghiului echilateral înscris într-
un cerc în ordine direct trigonometrică, indicând prin săgeţi sensul direct trigonometric. La calculul
produsului a xb avem:

j
k
a xb =c dacă de la a lab merg în sensul săgeţilor (direct trigonometric).
a xb = -c dacă de laa lab merg în sens contrar săgeţilor (invers trigonometric), unde a,b,c ∈ B
sunt vectori diferiţi.

Propoziţia 3.6. Fie a,b ∈ V3 şi B ={i,j,k} o d – bază ortonormată. Dacă 

a = a1i + a2 j + a3 k iar  b = b1i + b2 j + b3 k atunci:

a × b = ( a2b3 − a3b2 ) i + ( a3b1 − a1b3 ) j + ( a1b 2 − a2b1 ) k (3.10)

Demonstraţie În cazul a =0 sau b =0 avem a xb =0 iar egalitatea (3.10) este
îndeplinită. Pentru a ≠0 şib ≠0 notăm cu α unghiul dintre a şib.
a1 a2 a3
Cazul α=0 sau α=π implică a,b coliniare deci există k≠0 cu a = kb adică = = =k
b1 b2 b3

iar a xb = |a| |b| sin α ⋅e = 0. La fel membrul drept al relaţiei (3.10) este nul deci egalitatea este
îndeplinită.

Rămâne de studiat cazul 0 < α < π adică OA ∈a, OB ∈b determină planul (OAB). Evident
a xb este perpendicular pe acest plan care este paralel cu a şi b. În consecinţă (a xb) ⋅a = 0,

a1x + a2 y + a3 z = 0
(a xb) ⋅b = 0 deci considerând a × b = xi + yj + zk avem: 
b1x + b2 y + b3 z = 0

 a a2 a3 
Condiţia de necoliniaritate implică rang  1  = 2 deci putem presupune că a1b 2 − a2b1 ≠ 0 .
 b1 b2 b3 

Găsim soluţia sistemului:

a 2 b3 − a3 b 2 a3b1 − a1b3
x= z; y= z
a1b2 − a2b1 a1b2 − a2b1

La particular pentru z = ( a1b2 − a2b1 ) λ avem :

 x = ( a 2 b3 − a 3 b 2 ) λ

 y = ( a3 b1 − a1b3 ) λ λ∈R

z = ( a1b2 − a2b1 ) λ
Pentru determinarea lui λ vom apela la lungimea produsului vectorial.
Pentru a xb =xi + yj + zk avem conform formulei (3.6):
2 2 2 2
a × b = ( a2b3 − a3b2 ) + ( a3b1 − a1b3 ) + ( a1b2 − a2b1 )  λ2
 
şi de la definiţia pătratului lungimii produsului vectorial avem :

(1 − cos α ) = a b − ( a b cos α)
2 2 2 2 2 2 2 2
a × b = a b sin2 α = a b 2
=

( )(
= a12 + a22 + a3 2 b12 + b22 +b )−a b −a b −a b
3
2
1 1 2 2 3 3

2
Egalând cele două expresii obţinute pentru |a xb| avem:
 ∑a i
2
b j2 − ∑ aa bb i j i j
2 i ≠ j∈1,3 i ≠ j∈1,3
λ = = 1 adică λ=±1.
∑a i
2
bj − 2
∑ aa bb i j i j
i ≠ j∈1,3 i ≠ j∈1,3

În particular a =i, b =j avem i xj = λ⋅k şi am arătat că i xj =k, de unde rezultă λ=1. 

Observaţie Formal expresia produsului vectorial în d–baza B ={i,j,k} se poate obţine

dezvoltând după prima linie determinantul de ordinul trei ce are prima linie formată din vectorii i,j,k,
celelalte fiind în ordine, linia coeficienţilor luia respectiv linia coeficienţilor luib în baza B.

Dacă  a = a1i + a2 j + a3 k şi b = b1i + b2 j + b3 k atunci:

i j k
a a3 a a3 a a2
 a × b = a1 a2 a3 = 2 i - 1 j + 1 k (3.11)
b2 b3 b1 b3 b1 b 2
b1 b2 b3

Propoziţia 3.7. Pentru produsul vectorial găsim proprietăţile :

(1)a xb = - b xa, ∀ a,b∈V3
(2)a x (b +c) = a x b + a xc, ∀ a,b,c ∈ V3
(3) (a +b) x c = a xc +b xc, ∀ a,b,c ∈ V3
(4) (λa) xb = a x (λb) = λ⋅(a xb), ∀ a,b, ∈ V3, ∀ λ ∈ R
(5)a x (b xc) +b x (c xa) +c x (a xb)=0

Demonstraţie Fie d – baza B ={i,j,k} şi a = a1i + a2 j + a3 k ,  b = b1i + b2 j + b3 k iar

i j k i j k
c = c1i + c 2 j + c 3 k . Atunci  a × b = a1 a2 a3 = − b1 b2 b3 = −a × b adică relaţia (1)
b1 b2 b3 a1 a 2 a3

Pentru (2):

i j k i j k
(
a × b + c = a1 )
a2 a3 = a1 a2 a3 +
b1 + c1 b2 + c 2 b3 + c 3 b1 b2 b3

i j k
+ a1 a2 a3 = a × b + a × c.
c1 c 2 c3

Relaţia (3) este analogă cu (2).

Pentru (4):

i j k i j k
( )
λa × b = λa1 λa 2 λa3 = λ a1 a2 ( ) ( )
a3 = λ a × b = a × λb
b1 b2 b3 b1 b 2 b3

Pentru (5) să demonstrăm întâi egalitatea:

( ) ( ) ( )
a × b × c = ac b − a b c
Cum b xc este perpendicular peb şi c iar a x(b xc) este perpendicular pe b xc rezultă că d =
a x (b xc) este coplanar cu b şi c, adică d = α⋅b + β⋅c. Cum d este perpendicular pea avem
d⋅a=0 sau
α(a⋅b) + β⋅(a⋅c ) = 0
α β
Adică =− = λ sau d = (a⋅c)λ⋅b – (a⋅c)λ⋅c
a ⋅c a ⋅b

În particular pentru a = i , b =j, c =i avem d = i x (j xi) = i x(-k )=j şi 

() () ( ) ( ) ( )
d = ii λ j − i j λ i = λ j deci λ=1 adică a × b × c = ac b − a b c

Prin permutări circulare obţinem:

b x (c xa) = (b⋅a)c – (b⋅c)a
c x (a xb) = (c⋅b)a – (c⋅a)b
Prin adunare obţinem identitatea (5) numită identitatea lui Jacobi. ‫ٱٱ‬‫ٱ‬

Observaţie Vectorii a x (b xc) şi (a xb) xc se numesc dublul produs vectorial ai
vectorilor a,b,c. Evident ei sunt diferiţi, găsind în demonstraţia de mai sus formulele:

b c
a x (b xc) = (a⋅c)b – (a⋅b)c = (3.12)
ab ac

ultima egalitate fiind formală, în sensul dezvoltării determinantului după linia formată din vectori.

Pentru dublul produs a × b × c( ) avem:

a b
( a × b ) × c = −c × ( a × b ) = − c a cb
( ) ( )
= a c b − bc a

Observaţie În demonstraţia Propoziţiei 3.6. am justificat identitatea lui Lagrange:

( )
2 2 2 2
a × b = a b − ab

Definiţia 3.6. Numim produsul mixt al vectorilor a,b,c ∈V3 numărul real notat (a,b,c) şi
definit prin:
(a,b,c) = (a xb)⋅c (3.13)

Observaţie Pentru a,b,c nenuli şi necoplanari să considerăm segmentele orientate OA

∈a, OB ∈b, OC ∈c, OD ∈a xb şi să formăm paralelipipedul cu laturile OA, OB, OC.
 D H
C

α α F G
B

O
C’

E
A

( ) (
Notând cu α măsura unghiului ∠COD avem: a,b,c = a × b c = a × b c cos α )
Am arătat că |a xb| este egală cu aria paralelogramului OAEB, iar dacă considerăm C’ proiecţia lui
C pe planul OAEB avem din triunghiul dreptunghic OCC’:

CC’ = OC⋅ cos ∠OCC’ = ±|c| cosα.

În consecinţă am găsit pentru modulul produsului mixt a vectorilor nenuli şi necoplanari

a,b,c expresia:
|(a,b,c)| = AOAEB⋅CC’ = Volumul paralelipipedului OAEBCFGH.
Deci modulul produsului mixt a trei vectori este egal cu volumul paralelipipedului construit din
reprezentanţii acestora cu originea comună.

Propoziţia 3.8. Produsul mixt are următoarele proprietăţi. Fie d–baza B={i,j,k} şi

a = a1i + a2 j + a3 k , b = b1i + b2 j + b3 k iar c = c1i + c 2 j + c 3 k . Atunci:

a1 a2 a3
(1) (a,b,c) = b1 b2 b3 (3.14)
c1 c 2 c3

(2) (a,b,c) = (b,c,a) = (c,a,b) , ∀ a,b,c ∈V3

(3) (a,b,c) = - (b,a,c), ∀a,b,c ∈ V3
(4) (a +a’,b,c) = (a,b,c) + (a’,b,c), ∀ a,b,c,a’ ∈ V3
(5) (λa,b,c) = λ (a,b,c), ∀ a,b,c ∈ V3, ∀λ ∈ R
(6) (a,b,c) = 0 dacă şi numai dacă:
α) cel puţin unul din vectori este vectorul nul.
β) doi vectori sunt coliniari
γ) vectorii sunt coplanari
Demonstraţie Avem :
 i j k
a a3 a a3 a a2
a xb= a1 a2 a3 = 2 i - 1 j + 1 k
b2 b3 b1 b3 b1 b2
b1 b2 b3

şi atunci:
a1 a2 a3
a a3 a1 a3 a1 a2
( ) ( )
a,b,c = a × b c = 2
b2
c - c +
b 3 1 b 2 b3 2
c = b1 b2
b1 b2 3
b3 ,
c1 c 2 c3

ultima egalitate rezultând din proprietatea de dezvoltare a determinantului după ultima linie. Egalităţile
(2) – (5) sunt consecinţe directe ale lui (1) şi a proprietăţilor determinantului.
(6) În situaţiile β) sau γ) avem că volumul paralelipipedului format de reprezentanţi cu originea
comună a celor trei vectori este nul. În consecinţă |(a,b,c)| = 0 de unde (a,b,c) = 0. Evident
cazul α) implică produsul mixt nul. Reciproc, dacă presupunem căa,b,c sunt nenuli şi necoplanari
avem că volumul paralelipipedului este strict pozitiv adică (a,b,c) ≠ 0, contrazicem ipoteza. Rămân
deci posibilităţile α) saua,b,c coplanari adică β) sau γ).‫ٱٱ‬‫ٱ‬

Observaţie Expresia (1) ne permite să calculăm:

a1 a2 a3
b2 b3 b b3 b b2
a ⋅ (b xc) = a1 - 1 a2 + 1 a = b1 b2 b3 =(a,b,c).
c2 c3 c1 c 3 c1 c 2 3
c1 c 2 c3

Rezultă deci :

( a,b,c ) = ( a × b ) c = a (b × c ) (3.15)

relaţie care arată că ordinea de dispunere a produsului scalar şi vectorial între cei trei vectori poate fi
inversată. Afirmaţia de mai sus era previzibilă şi din notaţia produsului mixt. Atragem atenţia că
ordinea vectorilor nu poate fi schimbată decât ţinând cont de egalităţile din Propoziţia 3.8.
Să prezentăm in încheierea capitolului un scurt rezumat al produselor introduse, insistând asupra
condiţiilor de anulare a lor.

Rezumat

Fie B ={i,j,k} o d–bază în V3 şi a = a1i + a2 j + a3 k , b = b1i + b2 j + b3 k iar

c = c1i + c 2 j + c 3 k vectori din V3.

- Produsul scalar

Expresia: a ⋅ b = a1b1 + a2b2 + a3b3 (3.16)

Anulare: a⋅b = 0 α) a ⊥b

β) cel puţin unul din vectori este vectorul nul.

- Produsul vectorial
 i j k
Expresia: a xb = a1 a2 a3 (3.17)
b1 b2 b3

Anulare: a xb =0 α) a,b coliniari

β) cel puţin unul din vectori este vectorul nul

- Produsul mixt
a1 a2 a3
Expresia: (a,b,c) = b1 b2 b3 (3.18)
c1 c 2 c3

Anularea: (a,b,c) = 0 α) a,b,c coplanari

β) cel puţin doi vectori sunt coliniari
γ) cel puţin un vector este vectorul nul

- Dublul produs vectorial

Expresia:

b c
1) a x (b xc) = =
ab ac

 3 3
  3 3

= b1 ∑ am c m − c1 ∑ ambm  i + b2 ∑ am c m − c 2 ∑ ambm  j +
 m =1 m =1   m =1 m =1 
(3.19’)
3 3
 
+ b3 ∑ am c m − c 3 ∑ ambm  k.
 m =1 m =1 

ac bc
2) (a xb) xc = =
a b

 3 3
  3 3

= b1 ∑ am c m − a1 ∑ bm c m  i + b2 ∑ am c m − a2 ∑ bm c m  j +
 m =1 m =1   m =1 m =1 
(3.19”)
3 3
 
+ b3 ∑ am c m − a3 ∑ bm c m  k.
 m =1 m =1 

Observaţie Interpretând produsul vectorial ca o lege de compoziţie internă aceasta nu este

asociativă, deoarece expresiile 1) şi 2) de mai sus sunt diferite.
Anularea:
1) a x (b x c)=0 α) este perpendicular pe planul paralel cu direcţiile lui b şi c
β) b şic coliniari
γ) cel puţin unul din vectori este vectorul nul
2) (a xb) xc=0 α) c este perpendicular pe planul paralel cu direcţiile luia şib
β) a şib coliniari
γ) cel puţin unul din vectori este vectorul nul
 Exemplu În d – baza B ={i,j,k} avem vectorii
a = 2i + 3j + xk b = -4i + 5j + k
c = -i + 2j d = 3i + yj + 2k
e = zi + tj + 2k
Să se găsească valoarea parametrilor x,y,z,t ∈ R pentru care
1)a ⊥b
2) a coliniar cu d
3) a,b,c coplanari
4)e perpendicular pe planul determinat de direcţiile lui b şic.

Soluţie
a ⊥b ⇒ a ⋅b = 0 -8 +15+x =0 x = -7

i j k
a,d coliniari⇒ a xd = 2 3 x =(6-xy)i – (4-3x)j + (2y -9)k = 0
3 y 2

4 9
x= ;y=
3 2
2 3 x
7
a,b,c coplanari ⇒ (a,b,c) = 0 ⇒ −4 5 1 = 0 -8x-3 + 5x -4 = 0 x=-
3
−1 2 0

e perpendicular pe planul determinat de direcţiile luib şic ⇒e x ( b x c)=0

b c
= 0 e⋅b = 0; e⋅c = 0
eb e c

 2
 t = − 3
-4z+5t -2 = 0; -z+2t = 0  .
z = − 4
 3