1.1.

Noţiuni primare
Considerăm spaţiul ℝ3 euclidian.
Segmentul vârfurile căruia se iau intr-o ordine anumită este un
segment orientat.
Definiţie. Numim vector orice segment orientat în ℝ3.
Definiţie. Mărimea geometrică caracterizată prin valoare
absolută, direcţie şi sens se numeşte vector. Definiţie valabilă pentru
orice ℝn.
Vom răspunde la următoarele întrebări:
a) ce numim modul (lungime, valoare absolută) a vectorului? Ce
numim vector unitar?
b) ce numim origine şi extremitate a vectorului?
c) ce numim vector nul? Ce putem spune despre direcţia
vectorului nul?
d) cum se reprezintă grafic un vector?
e) cum se notează un vector? modulul vectorului? vectorul nul?
f) ce numim vectori la fel orientaţi? orientaţi în direcţii opuse?
g) ce numim vectori coliniari?
Menţionăm, că vectorul nul este coliniar cu oricare alt vector.
Vectorul BA se numeşte vector opus vectorului AB. Dacă
AB  a , atunci BA va fi notat prin  a.
Vom numi suport al vectorului nenul AB dreapta AB.
Doi vectori se numesc egali, dacă ei sunt la fel orientaţi şi au
aceeaşi lungime. Se notează a  b.
De la orice punct se poate depune un vector egal cu cel dat, şi
numai unul singur.
Vectorul AB este paralel cu dreapta a , dacă dreapta AB este
paralelă sau coincide cu a. Respectiv, AB este paralel cu planul  ,
dacă dreapta AB este paralelă cu planul 
sau se conţine în acest plan.
Să observăm, că orice doi vectori sunt
paraleli cu unul şi acelaşi plan. Această
afirmaţie este evidentă din fig. 1.
Aşadar, doi vectori sunt întotdeauna
coplanari. Însă, coplanari pot fi trei sau mai
mulţi vectori. Să precizăm această proprietate
a vectorilor prin următoarea afirmaţie Fig. 1
Definiţie. Vectorii se numesc coplanari, dacă sunt paraleli cu
unul şi acelaşi plan.
Construiţi imaginea unui paralelipiped, notaţi-i vârfurile şi
indicaţi:
a) doi vectori egali,
b) doi vectori coplanari,
c) patru vectori coplanari,
d) doi vectori coliniari cu lungimi diferite.
1.2. Adunarea şi scăderea vectorilor
Fie a şi b doi vectori.
Alegem un punct arbitrar O şi
depunem vectorul OA egal cu
a , iar din punctul A depunem
vectorul AB egal cu b.
Vectorul OB numim sumă a
vectorilor a şi b. Se notează c  a  b. Fig. 2
Aplicând definiţia, verificaţi următoarele egalităţi: a  0  a,
a  (a)  0.
Dacă vectorii a şi b sunt necoliniari, atunci figura OAB este
un triunghi (aşa cum este în fig. 2). Din această cauză, definiţia
noastră poartă denumirea de regulă a triunghiului de adunare a
vectorilor.
Aplicaţi regula la o pereche de vectori coliniari. Ce figuri pot fi
obţinute în acest caz?
Menţionăm, că rezultatul adunării vectorilor nu depinde de
punctul O de aplicare a lui a. Sau, dacă depunem vectorul a de la un
alt punct O, OA  a, şi respectiv OB  b, atunci OB  OB.
Din regula triunghiului rezultă regula paralelogramului de
adunare a vectorilor. Construiţi desenul respectiv.
Adunarea vectorilor se supune legii asociative:
(a  b)  c  a  (b  c).
Demonstraţi această lege, călăuzindu-vă de fig. 3.

Fig. 3
Pentru a aduna trei sau mai mulţi
vectori procedăm în felul următor:
depunem primul vector a1 de la un
punct arbitrar, de la extremitatea lui
depunem al doilea vector a2 , apoi de
la extremitatea acestuia – al treilea
vector a3 etc. Vectorul ce uneşte
originea primului vector a1 cu
extremitatea celui din urmă an este suma vectorilor:
a  a1  a2  ...  an .
Dată fiind legea asociativă, parantezele ce indică ordinea în care se
grupează temenii pentru a fi adunaţi, pot fi neglijate. Regula enunţată
poartă denumirea de regulă a poligonului.
Adunarea vectorilor se supune şi legii comutative:
a  b  b  a.
Numim diferenţă a vectorilor a şi b vectorul egal cu suma
vectorilor a şi  b . Deci, prin definiţie, a  b  a  (b).
Cum poate fi construit vectorul
c  a  b ? Să depunem ambii vectori a şi
b de la un punct arbitrar O:
OA  a, OB  b. Vectorul BA ce uneşte
extremitatea lui b cu extremitatea lui a
este diferenţa a  b. Într-adevăr,
BO  b, iar conform regulii triunghiului
şi legii comutative, BO  OA  BA  BA,
deci, BA  a  (b). Aşa dar, în virtutea definiţiei diferenţei
vectorilor BA  a  b.
Construiţi imaginea unei piramide patrulatere SABCD.
1. Aflaţi suma, vectorilor a) SC, BA şi CB ; b) AD, CS , SA

şi DC.
2. Reprezentaţi vectorii a) BS şi b) BC ca diferenţă a altor
vectori.
1.3. Înmulţirea vectorului cu un număr
Definiţie. Se numeşte produs al vectorului a cu numărul 
vectorul p cu proprietăţile următoare:
1. p    a.

2. p şi a sunt la fel orientaţi, dacă   0. p şi a sunt

orientaţi în direcţii diferite, dacă   0.
Evident, există un singur vector cu aceste proprietăţi. Îl notăm
 a.
Teorema 1.1 (condiţia de coliniaritate a vectorilor). Fie a şi
b doi vectori, b  0, a şi b sunt vectori coliniari  există un
număr  astfel, încât a   b.
Demonstraţie. Fie a   b. Dacă   0, atunci a  0, şi deci,
a şi b sunt coliniari. Dacă   0, atunci, conform p. 2 din definiţie,
a şi b sunt orientaţi la fel sau în direcţii opuse. În ambele cazuri a
şi b sunt coliniari.
Fie a şi b coliniari. Dacă a  0, atunci a   b pentru   0.
Fie a  0, atunci a şi b sunt orientaţi la fel sau în direcţii opuse. Fie
a a
 în primul caz şi    în cazul al doilea. Examinăm
b b

vectorul p   b. În ambele cazuri considerate vectorul p este

a
orientat la fel cu a, iar modulul lui este egal cu   b   b  a.
b

Deci, p  a, deoarece aceşti vectori au aceeaşi lungime şi direcţie,

prin urmare, a   b. ■
Înmulţirea vectorului cu un număr se supune următoarelor legi:
 ( a)  ( )a
  (a  b)   a   b
(   )a   a   a
Daţi valori concrete lui  şi  (de exemplu,   3,   2 ),
construiţi arbitrar vectorii a şi b şi explicaţi demonstrarea acestor
legi pe desen.
1.4. Dependenţa liniară a vectorilor
Definiţie. Vectorul b se exprimă (liniar) prin vectorii
a1, a2 ,..., an , dacă b poate fi reprezentat ca sumă a vectorilor
a1, a2 ,..., an cu coeficienţi reali:
b  1 a1   2 a2  ...   n an , i  R.
Definiţie. Numim sistemul de vectori liniar dependent, dacă
unul din vectori poate fi exprimat prin ceilalţi vectori ai sistemului.
În fig. 4 este reprezentat un paralelipiped.
Sistemele de vectori
a) AB, AA1, DC1

b) B1D, DC1, AD
sunt liniar dependente. Într-adevăr,
DC1  AB1 şi conform regulii
paralelogramului, AB1  AA1  AB. Prin
urmare, DC1 poate fi exprimat prin
AA1 şi DC1. Fig. 4
Pe de altă parte, AD  B1C1 şi, conform regulii triunghiului,
B1C1  B1D  DC1. Deci, AD poate fi exprimat prin B1D şi DC1.
Dacă sistemul de vectori nu este liniar dependent, atunci îl vom
numi liniar independent. În fig. 4 sistemele
a) AA1, AD
 b) DC1, CA1
sunt liniar independente în virtutea teoremei 1.1.
Găsiţi în fig. 4 alte sisteme liniar dependente şi independente
de vectori.
Teorema 1.2. Fie a şi b doi vectori necoliniari. Atunci orice
vector c coplanar cu a şi b, se exprimă prin a şi b.
Demonstraţie. Depunem de la un oarecare punct O vectorii
OA  a, OB  b, OC  c. Deoarece

a, b şi c sunt coplanari, punctele O,

A, B şi C se află într-un plan. Însă, O, A
şi B nu se află pe o dreaptă, dat fiind că
a şi b nu sunt coliniari. Dacă C se află
pe dreapta OB (fig. 5), atunci, după
teorema 1.1, există un număr  astfel,
încât c   b, ceea ce înseamnă că c Fig. 5
se exprimă prin a şi b (coeficientul de pe lângă a este 0) şi deci,
sistemul a, b şi c este liniar
dependent.
Fie că C nu aparţine dreptei OB
(fig. 6). Ducem prin C o dreaptă
paralelă cu OB şi notăm punctul de
intersecţie a acestei drepte cu OA prin
C1. Aplicăm regula triunghiului:
OC  OC1  C1C. Conform teoremei 1.1, Fig. 6
există numerele  şi  astfel, încât OC1   a, C1C   b. Aşadar,

C  OC   a   b, deci, şi în acest caz sistemul a, b şi c este

liniar dependent. ■
 Demonstrarea teoremei ilustrează următoarea afirmaţie
generală:
Nota 1.1. Dacă un fragment al sistemului dat de vectori este
liniar dependent, atunci şi întregul sistem este liniar dependent.
Nota 1.2. Sistemul de vectori care conţine un vector nul, este
liniar dependent.
Într-adevăr, 0 poate fi reprezentat ca sumă a celorlalţi vectori
din sistem cu toţi coeficienţii egali cu 0.
Din teoremele demonstrate mai sus rezultă următoarele
consecinţe:
Consecinţa 1.1. Sistemul de doi vectori este liniar dependent
 aceşti vectori sunt coliniari.
Consecinţa 1.2. Sistemul de trei vectori este liniar dependent
 aceşti vectori sunt coplanari.