GEOMETRIE ANALITICĂ PLANĂ ŞI SPAŢIALĂ

Capitolul 1. Algebră vectorială

1.1. Noţiuni primare
Considerăm spaţiul ℝ3 euclidian.
Segmentul vârfurile căruia se iau intr-o ordine anumită este un
segment orientat.
Definiţie. Numim vector orice segment orientat în ℝ3.
Definiţie. Mărimea geometrică caracterizată prin valoare
absolută, direcţie şi sens se numeşte vector. Definiţie valabilă pentru
orice ℝn.
Vom răspunde la următoarele întrebări:
a) ce numim modul (lungime, valoare absolută) a vectorului? Ce
numim vector unitar?
b) ce numim origine şi extremitate a vectorului?
c) ce numim vector nul? Ce putem spune despre direcţia
vectorului nul?
d) cum se reprezintă grafic un vector?
e) cum se notează un vector? modulul vectorului? vectorul nul?
f) ce numim vectori la fel orientaţi? orientaţi în direcţii opuse?
g) ce numim vectori coliniari?
Menţionăm, că vectorul nul este coliniar cu oricare alt vector.
Vectorul BA se numeşte vector opus vectorului AB. Dacă
AB  a , atunci BA va fi notat prin  a.
Vom numi suport al vectorului nenul AB dreapta AB.
Doi vectori se numesc egali, dacă ei sunt la fel orientaţi şi au
aceeaşi lungime. Se notează a  b.
De la orice punct se poate depune un vector egal cu cel dat, şi
numai unul singur.
Vectorul AB este paralel cu dreapta
a , dacă dreapta AB este paralelă sau
coincide cu a. Respectiv, AB este paralel
cu planul  , dacă dreapta AB este paralelă
1
cu planul  sau se conţine în acest plan.
Să observăm, că orice doi vectori sunt paraleli cu unul şi
acelaşi plan. Această afirmaţie este evidentă din fig. 1.
Aşadar, doi vectori sunt întotdeauna coplanari. Însă, coplanari
pot fi trei sau mai mulţi vectori. Să precizăm această proprietate a
vectorilor prin următoarea afirmaţie Fig. 1
Definiţie. Vectorii se numesc coplanari, dacă sunt paraleli cu
unul şi acelaşi plan.
Construiţi imaginea unui paralelipiped, notaţi-i vârfurile şi
indicaţi:
a) doi vectori egali,
b) doi vectori coplanari,
c) patru vectori coplanari,
d) doi vectori coliniari cu lungimi diferite.
1.2. Adunarea şi scăderea vectorilor
Fie a şi b doi vectori.
Alegem un punct arbitrar O şi
depunem vectorul OA egal
cu a , iar din punctul A
depunem
vectorul AB egal cu b.
Vectorul OB numim sumă a
vectorilor a şi b. Se notează c  a  b. Fig. 2
Aplicând definiţia, verificaţi următoarele egalităţi: a  0  a,
a  (  a )  0.
Dacă vectorii a şi b sunt necoliniari, atunci figura OAB
este un triunghi (aşa cum este în fig. 2). Din această cauză, definiţia
noastră poartă denumirea de regulă a triunghiului de adunare a
vectorilor.
Aplicaţi regula la o pereche de vectori coliniari. Ce figuri pot fi
obţinute în acest caz?
Menţionăm, că rezultatul adunării vectorilor nu depinde de
2
punctul O de aplicare a lui a. Sau, dacă depunem vectorul a de la
un alt punct O, OA  a, şi respectiv OB  b, atunci
OB  OB.
Din regula triunghiului rezultă regula paralelogramului de
adunare a vectorilor. Construiţi desenul respectiv.
Adunarea vectorilor se supune legii asociative:
( a  b)  c  a  (b  c ).
Demonstraţi această lege, călăuzindu-vă de fig. 3.

Fig. 3
Pentru a aduna trei sau mai mulţi
vectori procedăm în felul următor:
depunem primul vector a1 de la un
punct arbitrar, de la extremitatea lui
depunem al doilea vector a2 , apoi de
la extremitatea acestuia – al treilea
vector a3 etc. Vectorul ce uneşte
originea primului vector a1 cu
extremitatea celui din urmă an este
suma vectorilor: a  a1  a2  ...  an .
Dată fiind legea asociativă, parantezele ce indică ordinea în care se
grupează temenii pentru a fi adunaţi, pot fi neglijate. Regula enunţată

3
poartă denumirea de regulă a poligonului.
Adunarea vectorilor se supune şi legii comutative:
a  b  b  a.
Numim diferenţă a vectorilor a şi b vectorul egal cu suma
vectorilor a şi  b . Deci, prin definiţie, a  b  a  ( b).
Cum poate fi construit vectorul
c  a  b ? Să depunem ambii vectori a
şi b de la un punct arbitrar O:
OA  a , OB  b. Vectorul BA ce uneşte

extremitatea lui b cu extremitatea lui a

este diferenţa a  b. Într-adevăr,
BO  b, iar conform regulii
triunghiului şi legii comutative,
BO  OA  BA  BA,

deci, BA  a  (b). Aşa dar, în virtutea

definiţiei diferenţei vectorilor BA  a  b.
Construiţi imaginea unei piramide patrulatere SABCD.
1. Aflaţi suma, vectorilor a) SC, BA şi CB ; b) AD, CS , SA
şi DC.
2. Reprezentaţi vectorii a) BS şi b) BC ca diferenţă a altor
vectori.
1.3. Înmulţirea vectorului cu un număr
Definiţie. Se numeşte produs al vectorului a cu numărul 
vectorul p cu proprietăţile următoare:
1. p    a .
2. p şi a sunt la fel orientaţi, dacă   0. p şi a sunt
orientaţi în direcţii diferite, dacă   0.
Evident, există un singur vector cu aceste proprietăţi. Îl notăm
 a.
Teorema 1.1 (condiţia de coliniaritate a vectorilor). Fie a şi
b doi vectori, b  0, a şi b sunt vectori coliniari  există un
număr  astfel, încât a   b.
4
 Demonstraţie. Fie a   b. Dacă   0, atunci a  0, şi deci,
a şi b sunt coliniari. Dacă   0, atunci, conform p. 2 din
definiţie, a şi b sunt orientaţi la fel sau în direcţii opuse. În ambele
cazuri a şi b sunt coliniari.
Fie a şi b coliniari. Dacă a  0, atunci a   b pentru
  0. Fie a  0, atunci a şi b sunt orientaţi la fel sau în direcţii
a a
opuse. Fie   în primul caz şi   în cazul al doilea.
b b

Examinăm vectorul p   b. În ambele cazuri considerate vectorul

p este orientat la fel cu a, iar modulul lui este egal cu

a
 b   b  a. Deci, p  a, deoarece aceşti vectori au aceeaşi
b

lungime şi direcţie, prin urmare, a   b.

■
Înmulţirea vectorului cu un număr se supune următoarelor legi:
 (  a )  ( )a
 ( a  b)   a   b
(   ) a   a   a
Daţi valori concrete lui  şi  (de exemplu,   3,   2
), construiţi arbitrar vectorii a şi b şi explicaţi demonstrarea
acestor legi pe desen.
1.4. Dependenţa liniară a vectorilor
Definiţie. Vectorul b se exprimă (liniar) prin vectorii
a1 , a2 ,..., an , dacă b poate fi reprezentat ca sumă a vectorilor

a1 , a2 ,..., an cu coeficienţi reali:

b  1 a1   2 a2  ...   n an ,  i  R.

Definiţie. Numim sistemul de vectori liniar dependent, dacă

unul din vectori poate fi exprimat prin ceilalţi vectori ai sistemului.
În fig. 4 este reprezentat un paralelipiped.

5
Sistemele de vectori
a) AB, AA1, DC1
b) B1D, DC1, AD
sunt liniar dependente. Într-adevăr,
DC1  AB1 şi conform regulii
paralelogramului, AB1  AA1  AB. Prin
urmare, DC1 poate fi exprimat prin
AA1 şi DC1.
Fig. 4
Pe de altă parte, AD  B1C1 şi, conform regulii triunghiului,
B1C1  B1D  DC1. Deci, AD poate fi exprimat prin B1D şi
DC1.
Dacă sistemul de vectori nu este liniar dependent, atunci îl vom
numi liniar independent. În fig. 4 sistemele
a) AA1 , AD
b) DC1, CA1
sunt liniar independente în virtutea teoremei 1.1.
Găsiţi în fig. 4 alte sisteme liniar dependente şi independente
de vectori.
Teorema 1.2. Fie a şi b doi vectori necoliniari. Atunci orice
vector c coplanar cu a şi b, se exprimă prin a şi b.
Demonstraţie. Depunem de la un oarecare punct O vectorii
OA  a , OB  b, OC  c. Deoarece
a, b şi c sunt coplanari, punctele O,

A, B şi C se află într-un plan. Însă, O, A

şi B nu se află pe o dreaptă, dat fiind că
a şi b nu sunt coliniari. Dacă C se
află pe dreapta OB (fig. 5), atunci, după
teorema 1.1, există un număr  astfel,
încât c   b, ceea ce înseamnă că c

6
Fig. 5
se exprimă prin a şi b (coeficientul de pe lângă a este 0) şi deci,
sistemul a, b şi c este liniar dependent.
Fie că C nu aparţine dreptei OB
(fig. 6). Ducem prin C o dreaptă
paralelă cu OB şi notăm punctul de
intersecţie a acestei drepte cu OA prin
C1. Aplicăm regula triunghiului:
OC  OC1  C1C. Conform teoremei
1.1, Fig. 6
există numerele  şi  astfel, încât OC1   a, C1C   b. Aşadar,
C  OC   a   b, deci, şi în acest caz sistemul a, b şi c este
liniar dependent. ■
Demonstrarea teoremei ilustrează următoarea afirmaţie
generală:
Nota 1.1. Dacă un fragment al sistemului dat de vectori este
liniar dependent, atunci şi întregul sistem este liniar dependent.
Nota 1.2. Sistemul de vectori care conţine un vector nul, este
liniar dependent.
Într-adevăr, 0 poate fi reprezentat ca sumă a celorlalţi vectori
din sistem cu toţi coeficienţii egali cu 0.
Din teoremele demonstrate mai sus rezultă următoarele
consecinţe:
Consecinţa 1.1. Sistemul de doi vectori este liniar dependent
 aceşti vectori sunt coliniari.
Consecinţa 1.2. Sistemul de trei vectori este liniar dependent
 aceşti vectori sunt coplanari.
Dependenţa liniară a sistemelor de patru vectori va fi cercetată
în tema ce urmează.
1.5. Bază a spaţiului vectorial
Teorema 1.3. Fie a, b şi c trei vectori necoplanari. Atunci

7
orice vector p se exprimă prin a, b şi c.
Demonstraţie. Aplicăm într-un
punct arbitrar O al spaţiului vectorii
OA  a, OB  b, OC  c, OP  p. Din

ipoteza teoremei reiese că punctele O,

A, B, C nu se află într-un plan. Dacă P
este situat pe dreapta OC (fig. 7),
atunci, în virtutea teoremei 1, vectorul
OP  p se exprimă prin c şi deci,
p se exprimă prin vectorii a, b şi
c, doi dintre coeficienţi fiind egali cu

Fig. 7
zero. Imaginea paralelipipedului din fig. 7 poartă un caracter auxiliar.
Fie că P nu se află pe dreapta OC. Prin P ducem o dreaptă
paralelă cu OC (fig. 8), şi fie P1 punctul de intersecţie a ei cu planul
OAB. Conform regulii triunghiului, OP  OP1  P1P. Vectorii
a, b, OP sunt coplanari, prin
urmare, după teorema 1.2, există
numerele  şi  pentru care
OP1   a   . P1P şi c sunt
coliniari, şi din teorema 1.1 există
umărul  pentru care P1P   c.
În fine, obţinem
p  OP   a   b   c. Această
Fig. 8
egalitate exprimă vectorul p prin a, b şi c.
■
Consecinţa 1.3. Orice sistem ce conţine mai mult de trei
vectori este liniar dependent.
Mulţimea tuturor vectorilor din spaţiu este un exemplu de
spaţiu vectorial. Teoria generală a spaţiilor vectoriale va fi dezvoltată

8
în cursu1 de algebră. Aici ţinem doar să menţionăm, că alte două
exemple de spaţii vectoriale sunt:
mulţimea tuturor vectorilor situaţi pe dreapta dată,
mulţimea tuturor vectorilor situaţi în planul dat.
Definiţie. Numim bază a spaţiului vectorial sistemul ordonat
de vectori cu următoarele proprietăţi:
a) acest sistem este liniar dependent,
b) orice vector al spaţiului vectorial se exprimă prin vectorii
acestui sistem.
Din teorema 1.3 imediat reiese că orice trei vectori
necoplanari formează o bază în spaţiu.
Reciproc, orice bază în spaţiu este alcătuită din trei vectori
necoplanari.
Aşadar, numărul 3 exprimă o caracteristică importantă a
spaţiului. Spaţiul este tridimensional. Respectiv, spaţiul vectorial din
exemplul a) este monodimensional, iar cel din exemplul b) este
bidimensional.
În viitor ne vom folosi de faptul că orice doi vectori necoliniari
formează o bază în plan. Este o consecinţă imediată din teorema 1.2.
1.6. Coordonatele vectorului în baza dată. Baze ortonormate
Fie (e1 , e2 , e3 ) o bază în spaţiu.
Nota 1.3. Nu uitaţi că baza este un sistem ordonat de vectori şi
deci, sistemul (e1 , e2 , e3 ) format din aceeaşi vectori într-o altă
ordine, este o bază ce diferă de cea iniţială.
Fie a un vector arbitrar. Conform definiţiei bazei, există
numerele a1 , a2 şi a3 astfel, încât:
a  a1 e1  a 2 e2  a 3 e3. (1.1)

Aici spunem că a este descompus în baza (e1 , e2 , e3 ) .

Să arătăm că a poate fi descompus în baza dată în mod unic.
Presupunem contrariul; există o altă descompunere
a  a1' e1  a2' e2  a3' e3. (1.2)

9
Scădem egalităţile parte cu parte: 0  (a1  a1' )e1  (a2  a2' )e2 
 (a3  a3' )e3 . Cel puţin unul din coeficienţii în descompunerea
(1.2) diferă de coeficientul corespunzător din (1.1). Fie a2'  a2 .

a1  a1' a3  a3'
Atunci din ultima egalitate obţinem e2  ' e1  ' e3 . Prin
a2  a 2 a2  a2
urmare, e2 poate fi exprimat prin e1 şi e3 , adică e1 , e2 , e3 este
un sistem liniar dependent, ceea ce intră în contradicţie cu definiţia
bazei. Unicitatea descompunerii (1.1) este demonstrată.
Coeficienţii a1 , a2 şi a3 determinaţi (conform celor expuse)
în mod univoc, poartă denumirea de coordonate a vectorului a în
baza (e1 , e2 , e3 ) . Ca şi vectorii bazei, coordonatele cer să fie luate
într-o ordine strict determinată.
Demonstraţi analogic că în plan orice vector a poate fi
descompus în mod unic în baza dată (e1 , e2 ).
Aşadar, orice vector în plan are două coordonate în baza dată.
Ce se întâmplă cu coordonatele la diferite acţiuni asupra vectorilor?
1. La adunarea vectorilor coordonatele respective se adună.
2. La scăderea vectorilor coordonatele respective se scad.
3. La înmulţirea vectorului cu un număr toate coordonatele se
înmulţesc la acest număr.
Să demonstrăm afirmaţia 1. Fie a1 , a2 şi a3 coordonatele lui
a, iar b1 , b2 şi b3 coordonatele lui b. (Coordonatele ambilor
vectori se iau în una şi aceeaşi bază (e1 , e2 , e3 ) ). Atunci
a  a1 e1  a 2 e2  a 3 e3 şi b b1 e1 b 2 e2 b 3 e3 . Adunăm parte cu
parte egalităţile şi facem transformările fireşti cu ajutorul legilor
adunării vectorilor şi înmulţirii cu un număr:
a  b  ( a1 b1 )e1  (a 2 b2 )e2  (a 3 b3 )e3 . Deci, vectorul a  b are

coordonatele a1 b1 , a 2 b2 , a 3 b3 în baza dată.

Demonstraţi afirmaţiile 2 şi 3.
10
 Teorema 1.4. Vectorii a  {a1, a2 , a3} şi b  {b1, b2 , b3} cu
coordonatele în baza dată sunt coliniari  coordonatele lor sunt
respectiv proporţionale.
Demonstraţie. Coliniaritatea vectorilor denotă, conform
teoremei 1.1, existenţa unui număr  astfel, încât a   b. Pe de
altă parte, proporţionalitatea coordonatelor denotă existenţa unui
număr  astfel, încât a1  b1 , a2  b2 , a3  b3 . Însă
b1 , b2 , b3 sunt, conform proprietăţii 3 de mai sus, coordonatele
vectorului  a, şi demonstrarea teoremei este imediată.
■
Definiţie. Baza de vectori (i, j , k ) este o bază ortonormată,
dacă vectorii i, j şi k sunt unitari (adică au lungimea 1) şi
reciproc perpendiculari doi câte doi.
Teorema 1.5. Lungimea vectorului a  {a1, a2 , a3}
coordonatele căruia sunt definite într-o bază ortonormată (i, j , k ) ,
este egală cu radicalul din suma pătratelor coordonatelor,
a  a12  a22  a32 . (1.3)

Demonstraţie. Depunem vectorii OA  a, OE1  i, OE2  j ,

OE3  k de la un punct arbitrar O.

Cercetăm mai întâi cazul a1  0, a2  0, a3  0. Aceasta
înseamnă că A nu este situat în
nici unul din planele
OE1E2 , OE1E3 , OE2 E3 (fig. 9).

Pornind de la punctul A, ducem o

serie de drepte paralele cu
OE1 , OE2 , OE3 aşa ca să
obţinem un paralelipiped
dreptunghiular
A1OA2 B3 B2 A3 B1 A1. După,
regula poligonului: Fig. 9

11
OA  OA1  A1B3  B3 A  OA1  OA2  OA3 . Care conform
teoremei 1.1, există trei numere , ,  astfel, încât OA1   i,
OA2   j , OA3   k , atunci OA   i   j   k şi, deci,  ,  şi
 sunt coordonatele vectorului a în baza (i , j , k ). Avem:
2
OA1  a1 , OA2  a2 , OA3  a3 . OA  OA12  OA22  OA32 , sau
a  a12  a22  a32 .

Fig. 10 Fig. 11
Cercetăm cazul când una din coordonate este egală cu zero iar
celelalte nu. Fie a3  0. Atunci A este situat în planul OA1 A2
(fig. 10). OA2  OA12  OA22 ca diagonală a dreptunghiului şi, deci,
a  a12  a22 .

În caz dacă numai o singură coordonată este diferită de zero

(fie a2  0, fig. 11), avem OA  a2 şi, deci, a  a22 în deplină
concordanţă cu formula (1.3). ■
Nota 1.4. Formula (1.3) este valabila numai în baze
ortonormate.
1.7. Produsul scalar al vectorilor
Fie a şi b doi vectori nenuli. Îi depunem de la un punct
arbitrar O: OA  a, OB  b . Numim unghi (sau unghi neorientat)
dintre a şi b unghiul format de semidreptele OA şi OB (fig. 12).

12
 Unghiul poate fi măsurat în radiani
sau în grade.
Dacă unul din vectori este nul, unghiul

dintre ei se consideră egal cu (aşa ne va
2
fi mai comod în expunerea materiei).
Fireşte, vectorii ce formează un unghi
drept se numesc perpendiculari. Fig. 12
Definiţie. Numim produs scalar al vectorilor a şi b numărul
egal cu produsul modulelor acestor vectori prin cosinusul unghiului
dintre ei.
Notăm produsul scalar prin ( ab). Conform definiţiei,
( ab)  a b cos  . (1.4)
2
Arătaţi că (a a )  a .
Numărul ( a a ) se mai notează şi a
2
şi poartă denumirea de
pătrat scalar al vectorului a. Avem
2
a  a . (1.5)

Demonstraţi afirmaţia: (ab)  0  a  b (condiţia de

perpendicularitate a vectorilor).
Teorema 1.6 (exprimarea produsului scalar în coordonate).
Produsul scalar al vectorilor a  {a1, a2 , a3} şi b  {b1, b2 , b3} cu
coordonatele definite într-o bază ortonormată, este egal cu suma
produselor coordonatelor respective,
(ab)  a1b1  a2b2  a3b3 . (1.6)
Demonstraţie. Dacă cel puţin unul din vectori este nul, atunci
ambele părţi ale egalităţii sunt egale cu zero. În continuare vom
cerceta două cazuri.
Fie a şi b vectori coliniari şi nenuli. Atunci, conform
teoremei 1, a   b, iar conform definiţiei (ab)  a b cos  ( 
este unghiul dintre vectori). Avem: a   b   b. Dacă a şi b
sunt orientaţi la fel, atunci   0 şi,

13
deci,    , iar   0 şi, deci, cos   1 (fig. 13).
Fig. 13
Dacă a şi b sunt orientaţi în direcţii
opuse, atunci   0,    ,    şi,
deci, cos   1 (fig. 14). În ambele
2
cazuri ( ab)   b   (b12  b22  b32 )

Fig. 14
(după teorema 1.4).
Folosind o altă înscriere,
( ab)  (b1 )b1  (b2 )b2  (b3 )b3 
 a1b1  a2b2  a3b3 .
În fine, fie a şi b necoliniari,
 unghiul dintre ei (fig. 15). Avem:
ab  OA  OB cos şi AB  b  a.
Aplicăm teorema cosinusurilor la
OAB : Fig. 15
2
AB 2  (b a )  OA2  OB 2  2OA  OB cos  

1 2 2 2
De aici (ab)   a  b  b  a . Transcriem
2 2
 a  b  2ab.
2 
egalitatea în coordonate, conform teoremei 1.4:
( a b) 
2

1 2
a1  a22  a32  b12  b22  b32  (b1  a1 ) 2  (b2  a2 ) 2  (b3  a3 ) 2 
şi după transformări, ( ab)  a1b1  a2b2  a3b3 .
■
Nota 1.5. Formula (1.6) este valabilă numai în baze
ortonormate.
Produsul scalar se bucură de următoarele proprietăţi:
1. (ab)  (b a) (legea comutativă)
2. ( a )b  a ( b)   ( ab)
3. (a  b)c  (ac )  (bc ) (legea distributivă).
Toate aceste proprietăţi pot fi demonstrate în baza teoremei 1.6.

14
 Spre exemplu, să demonstrăm proprietatea 3. Definim
coordonatele vectorilor a  {a1 , a2 , a3}, b  {b1 , b2 , b3} şi
c  {c1 , c2 , c3} într-o bază ortonormată arbitrară. Avem:
(a  b)c  (a1  b1 )c1  (a2  b2 )c2  (a3  b3 )c3 , iar ( a c )  (bc ) 
 (a1c1  a2c2  a3c3 )  (b1c1  b2c2  b3c3 ). Evident, aceste expresii
sunt egale.
Nota 1.6. Imediat din (1.4) obţinem formula de calculare a
unghiului dintre vectori:
( ab)
cos   . (1.7)
ab

Dacă vectorii a şi b sunt daţi în coordonate (în bază

ortonormată), atunci vom calcula cos  făcând uz de (1.3) şi (1.6).
1.8. Sisteme afine şi sisteme rectangulare carteziene de
coordonate în plan. Distanţa dintre puncte
Fie O un punct arbitrar în plan, (e1 , e2 ) o bază de vectori în
acest plan. Tripletul (O, e1 , e2 ) se numeşte sistem afin de
coordonate (s.a.) în plan. O este originea de coordonate, e1 , e2 –
vectorii de coordonate.
Construind sistemul afin de coordonate, depunem vectorii e1
şi e2 de la punctul O (fig. 16). Dreptele
ce conţin aceşti vectori poartă denumirea
de axe de coordonate (axa absciselor Ox
şi axa ordonatelor Oy respectiv).
Însăşi sistemul de coordonate se
mai notează şi xOy.
Nota 1.7. Axele Ox şi Oy într-un
sistem afin de coordonate nu formează
neapărat un unghi drept (acest unghi
poate fi ascuţit ca în fig. 16, sau obtuz), iar vectorii e1 şi e2 pot
avea lungimi diferite.

15
 Fie M un punct arbitrar în plan. Fig. 16
Unim originea O cu M printr-un vector. Numim OM rază-vector a
punctului M (fig. 16).
Definiţie. Numim coordonate ale punctului M în s.a.
(O, e1 , e2 ) coordonatele rază-vectorului OM în baza (e1 , e2 ).
Aşadar, conform definiţiei, exprimând OM prin e1 şi e2 ,
avem: OM  xe1  y e2 . Perechea de numere (x şi y) sunt
coordonatele lui M. Notăm M ( x, y ), x este abscisa punctului M, iar
y este ordonata lui.
Fiecare punct M în plan are o pereche de coordonate în
sistemul afin dat de coordonate. Coordonatele acestea se determină
univoc, deoarece coordonatele vectorului OM se determină univoc
(vezi 1.6). Reciproc, dacă punctele sunt diferite, coordonatele lor nu
pot coincide.
Cum poate fi construit punctul cu coordonatele (x,y) date în
s.a.? Depunem vectorii OM 1  xe1 , OM 2  y e2 de la originea de
coordonate. Aceşti vectori se vor situa pe axele Ox şi Oy respectiv.
Ducem două drepte paralele ca axele respective prin punctele M 1 şi
M 2 (fig. 17). La intersecţia lor obţinem punctul M. Conform regulii
paralelogramului,

OM  OM 1  OM 2  x e1  y e2 şi, deci, după definiţie, M este punctul

cerut cu coordonatele (x,y).
Construiţi un sistem afin de coordonate în plan
Fig. 17
şi punctele cu următoarele coordonate: A(–7,0), B(2,–3), C(–4,7).
Uneori vom întrebuinţa expresia "coordonatele vectorului în

16
sistemul afin de coordonate" având în vedere coordonatele lui în baza
respectivă (e1 , e2 ).
Teorema 1.7. Fie M ( x1 , y1 ) şi N ( x2 , y2 ) în s.a. Atunci
vectorul MN are coordonatele { x2  x1 , y2  y1}. Cu alte cuvinte,
pentru a calcula coordonatele vectorului scădem din coordonatele
extremităţii coordonatele originii acestui vector.
Demonstraţie. După regula
triunghiului, MN  ON  OM (fig. 18).
Conform definiţiei coordonatelor
punctului, rază-vectorii ON şi OM
au aceleaşi coordonate ca şi punctele
respective: ( x2 , y2 ) şi ( x1 , y1 ).
Diferenţa acestor vectori are
coordonatele {x2  x1, y2  y1} . ■ Fig. 18
Sistemul afin de coordonate, vectorii de coordonate ai căruia
(i , j ) formează o bază ortonormată, poartă denumirea de sistem
rectangular cartezian (s.r.c.). Sistemele rectangulare carteziene sunt
identice celor studiate în cursul şcolar de planimetrie.
Teorema 1.8. Distanţa dintre punctele M ( x1 , y1 ) şi
N ( x2 , y2 ) date în s.r.c. se calculează după formula
MN  ( x2  x1 ) 2  ( y2  y1 ) 2 . (1.8)
Nota 1.8. Formula (1.8) este valabilă numai în cazul
sistemelor rectangulare carteziene de coordonate.
1.9. Raportul simplu al punctelor
Fie M 1 şi M 2 două puncte în plan,  un număr real.
Definiţie. Punctul M divide segmentul M 1M 2 în raportul  ,
dacă are loc egalitatea
M1M   MM 2 . (1.9)
Numim numărul  raport simplu al punctelor M 1 , M 2 , M şi-1
notăm prin ( M 1M 2 ; M ).
17
 Evident, punctul M cu această proprietate se află pe dreapta
M 1M 2 . Dar nu neapărat pe
segmentul M 1M 2 . Dacă   0,
atunci, conform (1.9), M 1M şi
MM 2 sunt la fel orientaţi (fig. 19 a)
şi, deci, M într-adevăr aparţine
segmentului M 1M 2 . Însă, dacă
  0, atunci M 1 M şi MM 2 sunt
orientaţi în direcţii opuse şi deci, M
se află pe prelungirea segmentului M 1M 2 . Fig. 19
Care n-ar fi numărul  , pozitiv sau negativ (cu condiţia că
este diferit de –1), există un punct ce divide segmentul dat în raportul
 , şi numai unul singur. Reciproc, orice punct al dreptei M 1 M 2 ,
cu excepţia punctului M 2 , divide segmentul M 1M 2 într-un anumit
raport. Prin urmare, raportul ( M 1M 2 ; M ) este un număr bine
determinat pentru orice trei puncte M 1 , M 2 , M de pe dreaptă.
Nota 1.9. Nu există nici un punct al dreptei care ar divide
segmentul dat în raportul –1.
Construiţi un segment arbitrar M 1M 2 .
1. Construiţi punctul ce divide acest segment în raportul a) 2;
b) –3.
2. Construiţi un punct arbitrar K în interiorul segmentului
M 1M 2 şi, efectuând măsurări aflaţi raportul simplu ( M 1M 2 ; K )
cu aproximaţie.
Teorema 1.9. Fie că punctul M ( x, y ) divide segmentul
M 1M 2 în raportul  , M 1 ( x1 , y1 ), M 2 ( x2 , y2 ) (coordonatele
punctelor sunt definite într-un sistem afin dat). Atunci:
x  x2 y  y2
x 1 , y 1 . (1.10)
1  1 

18
 Demonstraţie. În virtutea teoremei 1.7, M 1M are
coordonatele {x  x1, y  y1}, MM 2 – coordonatele
{x2  x, y2  y}. Conform (1.9), M 1 M   MM 2 . Transcriem
această egalitate în coordonate: x  x1   ( x2  x),
y  y1   ( y2  y ). Efectuând transformări, obţinem:
(1   ) x  x1  x2 , (1   ) y  y1  y2 . Deoarece   1 (Nota 4),
putem împărţi ambele părţi ale egalităţilor la   1:
x1  x2 y  y 2
x , y 1 . ■
1  1 
Consecinţă. Mijlocul segmentului cu extremităţile M 1 ( x1 , y1 )
şi M 2 ( x2 , y 2 ) are coordonatele
x x y y
x 1 2, y 1 2. (1.10)
2 2
Demonstraţie. Din definiţia raportului simplu rezultă că
mijlocul M al segmentului divide acest segment în raportul   1.
Ne rămâne să substituim această valoare în (1.10).

1.10. Orientaţia planului. Unghiul orientat dintre vectori

În plan se evidenţiază două direcţii reciproc opuse de rotaţie
(fig. 20). Vom zice că planul este orientat, dacă
este fixată una din aceste direcţii de rotaţie pe
care o vom considera pozitivă, cea opusă fiind
considerată negativă. Alegerea direcţiei de
rotaţie pozitivă este în voia gustului, dar mai
frecvent drept pozitivă se ia direcţia contrară
rotaţiei acelor ceasornicului (cum v-aţi obişnuit
şi în cursul şcolar).
Deci, fie planul orientat. Numim s.a.
(O, e1 , e2 ) drept dacă rotaţia de la vectorul e1
către vectorul e2 se produce în direcţia pozitivă Fig. 20

19
(fig. 21 a), şi stâng în caz contrar (fig. 21 b).
(Desigur, avem în vedere acea rotaţie a cărui
unghi este mai mic decât 180°).
Evident, orientaţia s.a. depinde numai de
poziţia reciprocă a vectorilor lui de coordonate,
şi nicidecum de poziţia originii de coordonate.
De aceea în continuare ne vom referi şi la
orientaţia bazei de vectori fără a indica punctul
de aplicare a acestor vectori.
Fie a şi b doi vectori necoliniari ce formează Fig. 21
unghiul  .
Definiţie. Numim unghi orientat de la vectorul a până la
vectorul b în planul orientat numărul  dacă baza de vectori
( a, b) este dreaptă, şi numărul   dacă această bază este stângă.
Prin urmare, unghiul orientat dintre doi vectori (semidrepte) se
deosebeşte de unghiul obişnuit prin aceea că are semn.
În fig. 22 ABC este dreptunghiular şi isoscel, MNP este
echilateral.

Fig. 22
Aflaţi unghiurile orientate:
a) de la AB până la AC ; b) de la AC până la CB; c) de la NM
până la NP; d) de la MP până la NP.
Atenţie: pentru a determina unghiul mai întâi aplicăm ambii vectori
în unul şi acelaşi punct.
Teorema 1.10. Fie (O, i, j ) un s.r.c. drept, a un vector

20
unitar. Atunci coordonatele ( a1 , a2 ) ale acestui vector se
calculează după formulele a1  cos  , a2  sin  , unde  este
unghiul orientat de la vectorul i până la vectorul a.
Demonstraţie. În fig. 23 sunt reprezentate trei dintre poziţiile
posibile ale vectorului a în cadranele 1, 2 şi 3 respectiv.

Fig. 23
Valorile absolute a1 şi a2 ale coordonatelor vectorului a sunt
egale cu cos  şi sin  respectiv, fapt ce rezultă imediat din
relaţiile dintre unghiurile şi laturile triunghiului dreptunghic.
Semnele valorilor cos  şi sin  coincid de asemenea cu semnele
lui a1 şi a2 respectiv, fapt ce rezultă din identităţile:
cos( )  cos  , sin(  )   sin  . De exemplu, în poziţia c) avem
   (direcţia de rotaţie este negativă) şi deci,
cos   cos   0, sin    sin   0. De asemenea, a1  0, a2  0
(vezi fig. 23 c), şi identitatea semnelor este de faţă. Celelalte poziţii
pot fi cercetate analogic. ■
1.11. Formulele de transformare a coordonatelor afine şi celor
rectangulare carteziene
În unele aplicaţii ale metodei coordonatelor de care vom lua
cunoştinţă mai târziu, se cere de a calcula coordonatele punctelor în
unul din sistemele de coordonate, date fiind coordonatele lor în altul.
Fie (O, e1 , e2 ) şi (O, e1 , e2 ) două
s.a. Pentru a înlesni cercetările
uneori li se spune sistem "vechi" şi

21
sistem "nou" respectiv. Fie M un punct arbitrar în plan, (x, y)
coordonatele lui în sistemul "vechi", ( x, y) în sistemul "nou". Cum
pot fi exprimate x şi y prin x şi y ? Cu alte cuvinte, se cere de a
trece de la sistemul "vechi" la cel "nou".
Pentru început să definim poziţia sistemului "nou" faţă de cel
"vechi". Fie ( x0 , y0 ) coordonatele originii "noi" O, (c11 , c21 )
coordonatele primului vector "nou" de coordonate e1 , (c21 , c22 )
coordonatele Fig. 24
celui de al doilea e2 . (Toate coordonatele sunt raportate la
sistemul "vechi" (O, e1 , e2 ) (fig. 24)).
OM  OO  OO. (1.11)
După teorema 1.7, OM  {x, y}, OO  {x0 , y0 } în sistemul "vechi"
şi OM  {x, y} în sistemul "nou". Conform definiţiei
coordonatelor vectorului:
OM  xe1  ye2 , (1.12)
şi de asemenea, e1  c11 e1  c21 e2 , e2  c12 e1  c22 e2 . Substituind în
(1.12), transformăm: OM  (c11 x  c12 y)e1  (c21 x  c22 y)e2 .
Însă, OM  x e1  y e2 , OO  x0 e1  y0 e2 . Substituind în (1.11),
obţinem după transformări: x e1  y e2  (c11 x  c12 y  x0 )e1 
 (c21 x  c22 y  y0 )e2 . Însă, orice vector se descompune univoc în
baza dată, de unde rezultă egalităţile coeficienţilor similari:
 x  c11 x  c12 y  x0
 . (1.13)
 y  c21x  c22 y   y0

Acestea sunt formulele de transformare a coordonatelor afine. Aici,

repetăm ( x0 , y0 ) sunt coordonatele originii "noi", iar (c11 , c21 ) şi
(c12 , c22 ) – coordonatele vectorilor "noi" de coordonate (toate
raportate la sistemul "vechi").

22
 Dacă ambele sisteme de coordonate sunt rectangulare
carteziene, atunci formulele de trecere
(11) pot fi concretizate, dar capătă
importanţă orientaţia reciprocă a
sistemelor de coordonate. Fie (O, i, j )
un s.r.c. drept. Cercetăm două cazuri.
1. (O, i, j ) este de asemenea un
s.r.c. drept (fig. 25). Fie  unghiul
orientat de la i până la i. Atunci
unghiul Fig. 25

orientat de la i până la j va fi   . Conform teoremei 1.8,
2
i  {cos  , sin }, j  {cos(   2) , sin(   2)}, sau
j  { sin  , cos } în virtutea formulelor de reducere (coordonatele
vectorilor sunt raportate la s.r.c. "vechi"). Fie ( x0 , y0 )
coordonatele lui O în s.r.c. "vechi". Atunci ne rămâne să substituim
c11  cos  , c21  sin  , c12   sin  , c22  cos  în (1.13):
 x  x cos   y sin   x0
 , (1.14)
 y  x sin   y cos   y0

formulele de transformare a coordonatelor rectangulare carteziene

(cazul orientaţiei identice a s.r.c.).
2. (O, i, j ) este un s.r.c. stâng,
cum este cazul în fig. 26. Intervin unele
schimbări, şi anume, unghiul de la i

până la j  este   , şi respectiv,
2
c11  cos  , c21  sin  , c12  sin  ,

c22   cos  .
Fig. 26
În fine,
 x  x cos   y sin   x0
 , (1.15)
 y  x sin   y cos  y0

23
formulele de transformare a coordonatelor rectangulare carteziene
(cazul orientaţiei opuse a s.r.c.).
1.12. Definirea figurilor geometrice prin ecuaţii şi inecuaţii
Metoda coordonatelor elaborată de matematicianul francez
René Descartes constituie miezul geometriei analitice plane şi
spaţiale. Pe scurt, această metodă constă în următoarele: figurile
geometrice din plan sau din spaţiu se definesc prin relaţii algebrice
de gen ecuaţii sau inecuaţii, pentru care mai apoi aceste figuri să fie
supuse cercetării prin metode pur algebrice, numite analitice.
Deseori, această trecere uşurează soluţionarea problemelor
geometrice. Drept antipod al metodei analitice serveşte metoda
sintetică ce admite rezolvarea problemelor vizate doar prin
considerente pur geometrice.
Să precizăm unele noţiuni. Numim figură orice mulţime de
puncte în plan (în spaţiu).
Definiţia fundamentală a metodei coordonatelor. Fie dat în
plan un s.a. xOy. Zicem că figura  este definită de ecuaţia cu
două variabile F ( x, y )  0, dacă coordonatele oricărui punct al
figurii  verifică această ecuaţie şi reciproc, orice soluţie a
ecuaţiei reprezintă coordonatele unui punct al figurii .
Precizăm că figura poate fi definită în plan de o inecuaţie cu
două necunoscute strictă sau nestrictă, ca şi de un sistem sau
totalitate de ecuaţii şi inecuaţii.
Cunoaştem că punctul M aparţine intersecţiei figurilor 1 şi
 2 dacă el aparţine şi lui 1 , şi lui  2 . Prin urmare, dacă 1 şi
2 sunt definite de ecuaţiile F1 ( x, y )  0 şi F2 ( x, y )  0
respectiv, atunci figura   1   2 este definită de sistemul
 F1 ( x, y )  0
 .
 F2 ( x, y )  0

Pe de altă parte, punctul M aparţine reuniunii figurilor 1 şi

 2 dacă el aparţine sau lui 1 , sau lui  2 . Prin urmare, în

24
condiţiile enunţate mai sus, figura   1   2 este definită de
 F1 ( x, y )  0
totalitatea  .
 F2 ( x, y )  0
În ambele cazuri în locul ecuaţiilor pot figura inecuaţii. De
asemenea, numărul de figuri care se intersectează sau se reunesc
poate fi de 3, 4 etc. În sfârşit, figura poate fi definită şi de un sistem
polar de coordonate (în acest caz variabilele vor fi notate prin  şi
 ). În fig. 27 sunt prezentate câteva exemple.

Fig. 27
Reprezentaţi figurile definite de următoarele relaţii algebrice:
1. În s.r.c.: a) x  y  0; b) x  0; c) 
x  0
.
y  0


2. În s.p.: a)   4; b)   .
6
1.13 Produsul vectorial a doi vectori
Definiţie. Se numeşte produs vectorial a doi vectori a şi b,
şi se notează [ ab] , vectorul c care satisface următoarele trei
condiţii:
1) | c || [ab] || a || b | sin  , unde  este unghiul format de vectorii
a şi b.
2) vectorul c este ortogonal cu vectorii a şi b.
3) vectorul c este orientat astfel, încât privind din extremitatea lui
la vectorii a şi b, apoi cea mai scurtă rotaţie a primului vector
spre al doilea se efectuează împotriva acelor ceasornicului.
În fig. 28 este ilustrat vectorul c  [ab], unde c  a, c  b,
| c || a || b | sin  .
Proprietăţile algebrice ale produsului vectorial:

25
1) produsul vectorial este anticomutativ, adică [ab]  [b a ].
Într-adevăr, conform definiţiei date,
vectorii [ ab] şi [b a ] au acelaşi modul,
sunt ambii perpendiculari pe acelaşi plan
(planul determinat de vectorii a şi b, dar
sunt opus orientaţi.
2) produsul vectorial este asociativ faţă de
înmulţirea cu un număr: [ ab]   [ab].
Cu alte cuvinte, orice factor numeric poate
fi scos de sub semnul produsului vectorial.
3) produsul vectorial este distributiv în raport Fig. 28
cu adunarea vectorilor: [( a  b ) c ]  [ a c ]  [b c ].
4) [ a a ]  0, oricare ar fi vectorul a.
Aplicând aceste proprietăţi, putem înmulţi polinoame
vectoriale la fel ca şi cele algebrice, ţinând cont că produsul vectorial
nu posedă proprietatea comutativă.
Exemple:
1) [( 4 a  3b) 2c ]  8[ a c ]  6[bc ].
2) [(a  0,5b)(2c  3d )]  2[ac]  [bc]  3[a d ]  1,5[bd ].
Proprietăţile geometrice ale produsului vectorial:
1) doi vectori sunt coliniari atunci şi numai atunci când produsul lor
vectorial este nul.
Demonstraţie. a) Dacă vectorii a şi b sunt coliniari, atunci
unghiul dintre ei este   0 sau    . Dar sin 0  sin   0 şi, deci,
| [ ab] || a || b | sin  | a || b | 0  0, de aceea [ ab]  0. b) Reciproc,
dacă produsul vectorial al vectorilor a şi b este vectorul nul, atunci
| [ ab] || a || b | sin   0. Aceasta poate fi numai dacă cel puţin unul
din factori este egal cu zero. Dacă unul din vectorii a şi b este nul,
atunci el are orice direcţie şi, deci, a || b. Dacă sin   0, atunci
  0 sau    şi, deci, a || b.
2) modulul produsului vectorial [ ab] este egal numeric cu aria S a
paralelogramului construit pe aceşti doi vectori, aduşi preventiv la o
26
origine comună.
Demonstraţia este evidentă.
Exprimarea produsului vectorial prin coordonatele
vectorilor în sistemul rectangular de coordonate.
Fie i, j, k o bază. Dacă, privind din extremitatea vectorului
k la vectorii i, j , vedem că cea mai mică rotaţie a vectorului i
spre vectorul j pentru ai suprapune se efectuează împotriva acelor
ceasornicului, atunci tripletul de vectori (i, j , k ) se numeşte triplet
de dreapta, în caz contrar – triplet de stânga.
Fie daţi vectorii a  {x1 , y1 , z1} şi b  {x2 , y2 , z2 } într-un
sistem rectangular de coordonate. Îi descompunem după baza
i, j , k :

a  x1 i  y1 j  z1 k , b  x2 i  y2 j  z 2 k .
Aplicând proprietăţile algebrice 1, 2, 3, 4,l obţinem:
[ ab]  [( x1 i  y1 j  z1 k )( x2 i  y2 j  z 2 k )]  x1 x2 [ii ]  x1 y2 [i j ]  x1 z2 [i k ] 
 y1 x2 [ j i ]  y1 y2 [ j j ]  y1 z2 [ j k ]  z1 x2 [k i ]  z1 y2 [k j ]  z1 z 2 [k k ].
Având în vedere că [ii ]  [ j j ]  [k k ]  0 şi tripletul (i, j , k )
este de dreapta şi, deci, [i j ]  k , [ k i ]  j , [ j k ]  i, [ j i ]  k ,
[i k ]   j , [ k j ]  i, avem:

[ab]  x1 y2 k  x1 z 2 j  y1 x2 k  y1 z 2 i  z1 x2 j  z1 y2 i  ( y1 z 2  z1 y2 )i 
y1 z1 z1 x1 x1 y1
 ( z1 x2  x1 z 2 ) j  ( x1 y2  y1 x2 ) k  i j k 
y2 z2 z2 x2 x2 y2
i j k
 x1 y1 z1 .
x2 y2 z2

i j k
Adică [ab]  x1 y1 z1 . (1.16)
x2 y2 z2

Aşadar, pentru a afla produsul vectorial al vectorilor a  {x1 , y1 , z1}

şi b  {x2 , y2 , z2 } este suficient să calculăm determinantul (1.16):

27
 y z1 z1 x1 x1 y1 
[ ab]   1 , , . (1.17)
 y2 z2 z2 x2 x2 y2 
În ce condiţii vectorii a şi b vor fi coliniari? Pentru aceasta
trebuie ca [ ab]  0. Însă un vector este nul numai dacă toate
coordonatele lui sunt egale cu zero. Atunci având în vedere (1.17),
y1 z1 z1 x1 x1 y1
găsim că:    0.
y2 z2 z2 x2 x2 y2
De aici găsim că y1 z 2  z1 y 2  z1 x 2  x1 z 2  x1 y 2  y1 x 2  0,
de unde
x1 y1 z1
  . (1.18)
x2 y2 z2
Aşadar, pentru ca vectorii a  {x1 , y1 , z1} şi b  {x2 , y2 , z2 } să
fie coliniari este necesar şi suficient ca coordonatele lor de acelaşi
nume să fie proporţionale.
Exemplu. De calculat aria paralelogramului construit pe
vectorii a  2 p  q  r şi b  [( p  2r )( p  3q  4r )], dacă p, q, r
sunt toţi reciproc perpendiculari (doi câte doi).
Rezolvare: Transformăm expresia pentru b, bazându-ne pe
proprietăţile algebrice ale produsului vectorial:
b  [( p  2r )( p  3q  4r )]  [ p p]  3[ p q]  4[ p r ]  2[ r p ]  6[r q ]  8[r r ].
Întrucât [ p p ]  [ r r ]  0, [ p q ]  r , [ p r ]   q, [ r p ]  q,
[ r q ]   p,obţinem: b  6 p  2q  3r.
În baza proprietăţii geometrice 2 pentru aria paralelogramului
obţinem:
 1 1 1 2 2 1
S | [ ab] |  , ,  | {5,0,10} | 52  10 2  5 5 .
 2 32 3 6 6 2 

1.14 Produsul mixt a trei vectori

Definiţie. Fie a, b, c trei vectori. Se numeşte produs mixt al
vectorilor a, b, c produsul scalar al vectorului a cu vectorul
[b c ] (produsul vectorial al vectorilor b şi c ) şi se notează

28
( a bc ).
( abc)  (a[bc ]) | a || [bc ] | cos  ,  este unghiul dintre
vectorii a şi [bc ] .
Proprietăţile produsului
mixt:
1) modulul produsului mixt a trei
vectori este numeric egal cu
volumul paralelipipedului construit
pe aceşti vectori (adică avându-i ca
muchii).
Fig. 29
Într-adevăr, aducem vectorii a, b, c la origine comună şi
construim paralelipipedul, muchiile căruia sunt vectorii daţi (fig. 29).
Avem (abc)  (a[bc]) | a || [bc] | cos  , unde  este unghiul
dintre vectorii a şi [bc ] , iar | [bc ] | S – aria bazei
paralelipipedului şi | a | cos   H înălţimea paralelipipedului.
Obţinem | (abc) | SH  V.
2) produsul mixt este nul atunci şi numai atunci, când vectorii
a, b, c sunt coplanari.

Într-adevăr, conform definiţiei (abc) | a || b || c | sin  cos  ,

unde  este unghiul dintre vectorii b şi c , iar  unghiul dintre
vectorii a şi [bc ] . De aici urmează că produsul mixt este nul când:
a) cel puţin unul din factori este vector nul. Dar atunci este evident că
toţi trei vectori sunt coplanari, întrucât vectorul nul are orice direcţie.
b) sin   0. Atunci vectorii b şi c sunt coliniari şi, deci, vectorii
a, b, c sunt coplanari.

c) cos   0. Atunci vectorul a este ortogonal cu vectorul [bc ] ,

adică este coplanar cu vectorii b şi c .
Reciproc, dacă vectorii a, b, c sunt coplanari, atunci produsul
lor mixt este egal cu zero ( abc )  0. Într-adevăr, volumul
paralelipipedului, construit pe ei ca muchii, va fi egal cu zero.

29
 În sfârşit, să vedem cum se exprimă produsul mixt prin
componentele factorilor în sistemul rectangular de coordonate.
Fie daţi vectorii a  {x1 , y1 , z1}, b  {x2 , y2 , z 2 },
într-un sistem rectangular de coordonate. Aflăm
c  {x3 , y3 , z3 }
produsul lor mixt.
x1 y1 z1
y z2 z x2 x y2
( abc)  ( a[bc])  x1 2  y1 2  z1 2  x2 y2 z2 .
y3 z3 z3 x3 x3 y3
x3 y3 z3
Aşadar,
x1 y1 z1
( a b c )  x2 y2 z2 . (1.19)
x3 y3 z3
De aici găsim condiţia de coplanaritate a trei vectori: pentru ca
trei vectori să fie coplanari este necesar şi suficient ca determinantul
de ordinul al treilea format din coordonatele lor să fie egal cu zero,
x1 y1 z1
x2 y2 z2  0. (1.20)
x3 y3 z3
Exemplu. De arătat că
vectorii a  i  3 j  2 k ,
b  2i  3 j  4k , c  3i  12 j  6k sunt coplanari şi să se
descompună vectorul c prin vectorii a şi b.
Rezolvare: Calculăm produsul mixt al vectorilor daţi
1 3 2
( abc )  2 3  4  18  48  36  18  36  48  0.
3 12 6

Conform (1.19) vectorii a, b, c sunt coplanari şi întrucât vectorii a

şi b nu-s coliniari, aflăm descompunerea vectorului c prin
vectorii a şi b, c   a   b.
{3,12,6}   {1,3,2}   {2,3,4}  {  2 ,3  3 ,2  4 }.
  2   3
Obţinem sistemul: 
  3  12 De unde
  4  6
3 .
2


găsim   5,   1.
30
 Exerciţii propuse:
1. Sunt date punctele A(1,2, –3), B(2, –3,0), C(3,1, –9), D(5,7,4). Să
se calculeze distanţele dintre ele.
2. Să se determine valoarea şi direcţia forţei, componentele pe axele
de coordonate ale căreia sunt: x=10, y=5, z=10.
2 1 2
R: F  15, cos  , cos   , cos   .
3 2 3
3. Să se calculeze coordonatele punctului M, raza vector a căruia este
egală cu 8 unităţi şi formează cu axele de coordonate Ox şi Oz
respectiv unghiurile   45 ,   60 .
 
R:
M (4 2 ,4,4).
4. Să se determine dacă triunghiul cu vârfurile M 1 ( 4,1,4),
M 2 (0,7,4), M 3 (3,1,2) este obtuzunghiular. R:
M 2 M 3 M 1  90.
5. Să se afle unghiurile formate de raza vector a punctului A(6,2,9) cu
planele de coordonate.
40 85 116
R: cos   , cos   , cos   .
11 11 11
6. Segmentul de dreaptă mărginit de punctele A(–1,8,3) şi
B(9, –7, –2) este împărţit prin punctele C, D, E, F în cinci părţi egale.
Să se afle coordonatele acestor puncte.
R: C(1,5,2), D(3,2,1), E(5, –1,0), F(7,4, –1).
7. De aflat dacă punctele A(3, –2,3), B(0,4,9), C(2,0,5), D(2, –8, –1)
sunt coplanare.
8. Vectorii a şi b sunt ortogonali. Să se afle | a  b | şi | a  b |,
dacă | a | 5, | b | 12. R:
| a  b || a  b | 13.

31
 Capitolul 2. Elemente de geometrie analitică plană.
2.1. Reper cartezian. Distanţa dintre două puncte din plan
Fie (Ox,Oy) o pereche ordonată de axe ortogonale
(perpendiculare) în planul α, cu originea comună şi cu sensurile
pozitive ale axelor indicate prin săgeţi. Acest ansamblu se numeşte
reper cartezian în planul α şi se notează R O, Ox, Oy . Punctul O
se numeşte originea reperului. Axa Ox şi toate dreptele parale cu ea
se numesc drepte orizontale. Axa Oy şi toate dreptele paralele cu ea
se numesc drepte verticale. Dreptele care nu sunt verticale se numesc
drepte oblice. Fie că în plan este introdus un sistem de coordonate
xOy determinat de reperul R. Acest sistem se numeşte rectangular
(perpendicular) cartezian de coordonate, considerând pe fiecare axă
aceeaşi unitate. Fie, în sistemul xOy sunt date punctele М1(x1,y1) şi
М2(x2,y2), cu coordonatele x1, y1 şi x2, y2 respectiv. Se cere să se afle
distanţa dintre acestea două puncte, dacă sunt cunoscute
coordonatele. Vom nota distanţa prin M 1 M 2 (vezi fig. 30).

32
 Fig. 30
Unim punctele conform fig. 30 şi obţinem triunghiul М1М2В.
Observăm că este un triunghi dreptunghic, conform teoremei lui
Pitagora rezultă că:
2 2 2
M 1M 2  M 1 B  M 2 B , (2.1)
de unde M 1 B  x 2  x1 şi M 2 B  y 2  y1
Distanţa M1M2 se poate exprima în funcţie de coordonatele
celor două puncte.
M 1M 2   x2  x1  2   y2  y1  2 . (2.2)
Aceasta formulă are loc şi în cazurile când: M 1 = M 2 ,
M 1  M 2 , M 1 M 2 Ox sau M 1 M 2 Oy . Formula (2.2) este numită
formula distanţei dintre două puncte oarecare.
Punctul M mijlocului segmentului  M 1 M 2  , coordonate
punctului M sunt respectiv egale cu:
x 2  x1 y  y1
x şi y  2 ,
2 2
unde M(x,y) – mijlocul segmentului  M 1 M 2  .
Exemplu. Determinaţi lungimea segmentului [AB], unde A(1,2)
33
şi B(5,–1), precum şi coordonatele mijlocului segmentului [AB].
Rezolvare: Substituim coordonatele punctelor A şi B în formula
(2.2) şi calculăm distanţa AB   5  1 2    1  2 2  5 .
Fie C mijlocul segmentului [AB]. Calculăm coordonatele
1 5 2    1 1
punctului C(xc, yc), după (2.3) xC   3, y C   .
2 2 2
Răspuns: AB=5; C(3,1/2).
Dacă punctul C împarte segmentul  M 1 M 2  în raportul
    1 , atunci coordonatele punctului C se vor calcula după
formulele:
x 2  x1 y  y1
xc  şi y  2 . (2.4)
1  1 
În particular dacă   1 obţinem formulele (2.3).
2.2. Sistemul polar de coordonate
Vom construi sistemul polar de coordonate pe baza xOy. Unde
punctul O se numeşte pol, iar axa Ox – axa polară. Polul şi axa polară
determină sistemul polar de coordonate. Fie M un punct în acelaşi
plan. Notăm prin  unghiul dintre axa polară şi semidreapta
[OM ), iar  – distanţa  OM  . Atunci coordonatele polare a
punctului M vor fi  şi  adică M ( ,  ) ilustrat în fig. 31.

Fig. 31.

34
 Fie în sistemul xOy punctul M are coordonatele (x, y).

Fig. 32

Din fig. 32 uşor obţinem formulele de legătură dintre

coordonatele ambelor sisteme:
x
cos    x   cos  ;

y
(2.5)
sin    y   sin  ;

y
 x2  y2 , iar tg  (2.6)
x
 
Exemplu. Aflaţi distanţa dintre două puncte A , 4  şi
 4 
 3 
B , 3  cu coordonate polare.
 4 
Rezolvare: Coordonatele punctelor sunt date în sistemul de
coordonate polar, iar distanţa dintre două puncte se determină în
sistemul de coordonate carteziene. De unde calculăm coordonatele x
şi y pentru punctul A.

 2
x   cos  x  4 cos  x  4
4 2

35
  2
y   cos  y  4 sin  y  4
4 2

Punctul A în coordonate carteziene are coordonatele  2 2 , 2 2  .

În mod analog putem determina coordonatele punctului B  x, y  .
 2
x   cos   x  3 cos  x  3
4 2
 2
y   cos  y  3 sin  y  3
4 2
 2 2
Coordonate punctul B  3 2 , 3 2  . Conform formulei (2.2)
 
obţinem:
AB   x B  x A  2   y B  y A  2 =5.
Răspuns: AB  5 .
2.3. Ecuaţia dreptei cu coeficient unghiular
Considerăm d o dreapta oblică în plan, care are coeficientul
unghiular (panta) k  tg , unde  este unghiul dintre dreapta d şi
sensul pozitiv al axei Ox. Pentru fixarea poziţiei unei drepte nu este
suficient să cunoaştem numai coeficientul unghiular ci mai trebuie un
punct al dreptei. Cu aceste două elemente poziţia dreptei este
determinată. Fie M 0  0, b   d , iar M(x,y) un punct care se poate
deplasa liber pe aceasta dreaptă. Între punctele M şi M0 există relaţie
de legătură.

36
 Fig. 33
Vom încerca să găsim coordonatele vectorului
 
M 0 M   x, y  b şi a 0 – vectorul director a o d cu coordonatele

respective a0   cos  , sin   . Deoarece a o ( MM o ) rezultă că:
x yb
cos 

sin 
sau x  sin    y  b  cos  . (2.7)
Din ecuaţia (2.7) aflăm cu ce este egal y şi obţinem
y  x  tg  b , (2.8)
aşa cum am spus mai sus că:
y  y1
k  tg  2 , (2.9)
x 2  x1
unde M 1 ( x1 , y1 ) şi M 2 ( x2 , y2 ) aparţin dreptei d.

y  kxb. (2.10)
Am obţinut în (2.10) ecuaţia dreptei dată prin coeficientul
unghiular.
Drept exemplul poate servi următoarele ecuaţii a dreptelor
d 1 : y  3  10 x şi d 2 : y  3  2 x . Vom prezenta sub forma grafică
şi observăm că dreapta d1 creşte mai repede decât dreapta d2. Forma
schematică este prezentată în fig. 34.

37
 Fig. 34

Cazuri particulare:
Dacă b=0 dreapta trece prin origine şi are coeficientul
unghiular k, iar
y=kx. (2.11)
Dacă k =1 şi b=0 obţinem dreapta
y=x (2.12)
ce reprezintă ecuaţia bisectoarei a cadranelor I şi III.
Dacă k = –1 obţinem ecuaţia
y = –x (2.13)
care se numeşte a doua bisectoare a cadranelor II şi IV.
Dacă k=0 atunci unghiul   0 şi se obţine o paralelă la axa
Ox. Ecuaţia (2.10) se reduce la:
y=b. (2.14)
(2.14) este ecuaţia dreptei paralelă la axa Ox.
Pentru b>0 dreapta paralelă la axa Ox se află deasupra originii,
pentru b<0 este sub origine.
Pentru b=0 se obţine chiar axa Ox şi
y=0. (2.15)
Considerăm o dreaptă paralelă cu Oy la distanţa a de aceasta şi
un punct M(x,y) situat pe dreaptă. Obţinem ecuaţia:
38
 x=a sau x=–a (2.16)
Ecuaţia (2.14) este ecuaţia unei paralele cu ordonata Oy. Pentru
a>0 paralela este la dreapta originii şi pentru a<0 la stânga originii.
Pentru a=0 se obţine axa Oy, deci ecuaţia axei Oy este:
x=0 (2.17)
Exemplu. Aflaţi ecuaţia dreptei ce trece prin punctul A(0, –8)
şi formează cu direcţia axei Ox unghiul de 1200.
Rezolvare: Se cunoaşte segmentul pe axa Oy şi unghiul de
120 . După formula (2.9) aflăm k=tg120o, astfel k   3 , iar b=–8.
0

În ecuaţia (2.10) punem datele respective, din condiţia problemei

obţinem y   3 x  8 .
Răspuns: y   3 x  8
2.4. Ecuaţia generală a dreptei
Fie ecuaţia F(x,y)=0 defineşte o linie, dacă valorile lui x şi y
sunt soluţiile acestei ecuaţii, le vom considera drept coordonatele
punctelor unui plan în raport cu sistemul de coordonate dat. Dreapta
poate fi reprezentată printr-o ecuaţie de gradul întâi cu două
necunoscute. Ecuaţia dreptei în raport de coordonatele x şi y poate fi
adusă la forma:
Ax + By + C = 0, A 2  B 2  0 , (2.18)
unde coeficienţii A, B, C al acestei ecuaţii sunt numere reale.
Ecuaţia (2.18) este numită ecuaţia generală a dreptei.
În tabelul 1, sunt reprezentate cazurile particulare deduse din
ecuaţia generală (2.18), în care se dă valoarea coeficienţilor, forma
ecuaţiei şi poziţia dreptei în sistemul cartezian de coordonate.
Tabelul 1.
Valoarea Forma ecuaţiei va Poziţia dreptei în sistemul
coeficienţilor fi: cartezian de coordonate este:
C=0 Ax+By=0 Dreapta trece prin originea
axelor de coordonate
A=0 By+C=0 Dreapta este paralelă la axa Ox
B=0 Ax+C=0 Dreapta este paralelă la axa Oy
39
A=C=0 y=0 Dreapta coincide cu axa Ox
B=C=0 x=0 Dreapta coincide cu axa Oy
Din cele expuse în tabelul 1. vedem că ecuaţia (2.18) descrie
dreptele planului, inclusiv toate dreptele particulare. De aceea ecuaţia
(2.18) şi se numeşte ecuaţia generală a dreptei.
A
Dacă în ecuaţia generală a dreptei notăm prin k   şi
B
C
b , ( B  0), obţinem ecuaţia (2.10) unde:
B
A C
y  x (2.19)
B B
sau
y  x  b . (2.20)
Astfel dreaptă din plan este caracterizată printr-o ecuaţie de
gradul întâi de două variabile.
Exemplu. Determinaţi unghiul format de dreapta 3x+3y–5=0
cu direcţia axei Ox.
Rezolvare: Din ipoteza problemei, observăm că dreapta este
dată de ecuaţia (2.18). Acesta ecuaţie o scriem în forma (2.20). Deci
3
y  x  şi coeficientul unghiular este k  1, tg  1, iar
5
unghiul format de dreaptă şi direcţia axei Ox este 1350.
Răspuns: 1350.
2.5. Ecuaţia dreptei în formă vectorială
Fie d o dreaptă în planul xOy şi punctul M 0  x0 , y0   d , iar
n   A, B vector nenul perpendicular pe dreapta d. Fie M ( x, y ) un

punct arbitrar, ce aparţine dreptei d şi diferă de punctul M 0 ( x0 , y0 )

atunci vectorul M 0 M   x  x0 , y  y0  este perpendicular la vectorul
n   A, B , deci produsul scalar al acestor vectori este egal cu zero:
( n  M 0 M )  0. (2.21)
Ecuaţia (2.21) se numeşte ecuaţia vectorială a dreptei. Ecuaţia (2.21)

40
o scriem în raport cu coordonatele punctelor M şi M0:
A x  x0   B y  y 0   0 . (2.22)
În ecuaţia (2.22) numerele x0, y0 pot fi considerate coordonatele
punctului fixat, iar x, y – coordonatele punctului curent al liniei
corespunzătoare ecuaţiei. Ecuaţia (2.22) se numeşte ecuaţia dreptei
ce trece prin punctul dat perpendicular vectorului dat.

2.6. Ecuaţia canonică a dreptei

Fie punctul M 0  x0 , y0   d şi a   m, n – vector coliniar cu
dreapta d. Vectorul a ce numeşte vectorul director al dreptei.
Punctul M ( x, y ) este un punct arbitrar ce aparţine dreptei d, iar
vectorii M 0 M   x  x0 , y  y0  şi a   m, n sunt coliniari, atunci
coordonatele acestor vectori sunt proporţionali, şi deci putem scrie:
x  x0 y  y 0
 (2.23)
m n
Ecuaţia (2.23) poartă denumirea de ecuaţie canonică a dreptei.
Notând rapoartele ecuaţiei (2.23) prin t obţinem:
x  x  mt

y  y
0

0 nt unde t – parametru şi variază în limitele

   t   (2.24)

Ecuaţiile (2.24) se numesc ecuaţii parametrice ale dreptei.

2.7. Ecuaţia dreptei în tăieturi
Considerăm o dreaptă, care taie axele de coordonate în
punctele M 1  a,0  şi M 2  0, b  . Presupunem că a  0 şi b  0 , iar
a şi b reprezintă punctele de intersecţie a dreptei cu axele de
coordonatele Ox şi Oy fig. 35.

41
 Fig. 35

Atunci ecuaţia dreptei are forma:

x y
  1. (2.25)
a b

Aceasta ecuaţie are denumirea de ecuaţia dreptei în tăieturi.

Ecuaţia unei drepte sub forma (2.25) se poate scrie ori de câte
ori cunoaştem punctele situate pe axele de coordonate ale dreptei.
Pentru a determina punctele, unde dreapta taie axele Ox şi Oy vom
substitui în ecuaţia generală (2.18) y=0 şi respectiv x=0 încât
 C   C
obţinem punctele   ,0  şi  0,  . În general pentru a verifica
 A   B
dacă punctul P0  x0 , y0  se găseşte pe dreapta Ax + By + C = 0, se
înlocuiesc coordonatele din ecuaţia (2.18) şi se verifică egalitatea
Ax0 + By0 + C = 0.
x 1 y  2
Exemplu. Se dă dreapta  .
1 3
a) Aflaţi ecuaţia dreptei d în tăieturi;
b) Găsiţi ecuaţiile simetricelor dreptei d faţă de axele Ox, Oy şi
faţă de origine.

42
 Rezolvare:
a) Ecuaţia dreptei d poate fi scrisă după formula (2.24), unde
x y
 1
avem 5 5 reprezintă ecuaţia dreptei în tăieturi cu punctele
3
5 
M 1  ,0  şi M 2  0,5 pe axe.
3 
b) simetrica dreptei d faţă de axa Ox este determinată de
5 
tăieturile în punctele M 1  ,0  şi M 2  0,5 , astfel ecuaţia dreptei
3 
x y
 1
este: 5 5 . Analog simetrica d faţă de Oy are ecuaţia:
3
x y x y
 1  1
5 5 şi simetrica faţă de origine are ecuaţia: 5 5 .
 
3 3
Se observă că aceeaşi ecuaţie poate fi obţinută prin schimbările:
y   y simetria faţă de Ox, x   x simetria faţă de Oy şi respectiv
x   x
simetria faţă de O  y   y
.

2.8. Panta unei drepte oblice

O dreaptă oblică d este determinată printr-un punct
M 0  x0 , y0   d şi de panta k numită anterior coeficientul unghiular.
Punctul M(x,y) aparţine dreptei d dacă şi numai dacă
y  y 0  k  x  x 0  . Evident, că punctele M ( x, y )  M 0 ( x0 , y0 )
aparţine dreptei d dacă panta k a dreptei d este determinată de
formula:
y  y0
k , x  x0 . (2.26)
x  x0
Dacă dreapta d1 are panta k1, iar d2 respectiv panta k2 atunci:
1. d1 d 2  k1  k 2

43
2. d1  d 2  k1  k 2  1
Exemplu. Să se determine panta şi lungimea laturilor
patrulaterului cu vârfurile: A(–5,4), B(3,5), C(7,–2), D(–1,–3).
Rezolvare: Vom determina pantele laturilor:
54 1 25 7  3    2 1
k AB   ; k BC   ; k CD   ;
3    5 8 73 4 1 7 8
34 7
k AD   . Observăm că k AB  k CD  AB CD şi
 1    5 4
k BC  k AD  BC AD . Aşadar ABCD este un paralelogram.
Verificăm ce fel de paralelogram? Determinăm poziţia laturilor AB
7
şi BC k AB  k BC    1 rezultă că laturile nu sunt perpendiculare
32
deci ABCD nu este dreptunghic. Verificăm dacă nu este un romb.
Pentru aceasta este suficient să calculăm lungimile a două laturi
consecutive. Folosind formula distanţei găsim:
AB   3    5  2   5  4  2  65 , BC   7  3 2     2   5  2  65 .
Astfel AB  BC  65 de unde rezultă că ABCD este romb.
Răspuns: ABCD este romb.
2.9. Ecuaţia dreptei determinată de un punct şi panta
Pentru a determina poziţia dreptei este necesar să cunoaştem
panta ei (adică coeficientul unghiular) cât şi punctul de pe dreaptă.
Fie dreapta d definită prin punctul M 0  x0 , y0   d şi coeficientul
unghiular notat prin k (panta), unde k  tg . Punctul M(x,y) aparţine
dreptei d dacă şi numai dacă satisface ecuaţia:
y  y0  k  x  x0  . (2.27)
Prin urmare, (2.27) reprezintă ecuaţia dreptei determinată de punctul
M 0  x0 , y0  şi de panta (coeficientul unghiular) k.
Caz particular:
Ecuaţia (2.27) poate fi scrisă sub forma y=kx+b, unde k este
panta, iar b  y 0  kx0 . Numărul real b se numeşte ordonata la

44
origine, deoarece dreapta d intersectează axa Oy în punctul (0,b).
Ecuaţia dreptei oblice care trece prin origine, putem considera că
x0  0, y 0  0 , atunci y = kx, iar b=0.
Pentru k=1 obţinem y=x care reprezintă ecuaţia primei
bisectoare a unghiurilor axelor de coordonate, iar pentru k=–1
obţinem y=–x care este ecuaţia celei de a doua bisectoare a
unghiurilor axelor de coordonate. Dacă k=0 atunci se obţine o
paralelă la axa Ox, ecuaţia fiind y=b. Dacă k şi b sunt parametri reali
atunci y=kx+b reprezintă orice dreaptă oblică din plan.
2.10. Ecuaţia dreptei determinată de două puncte
Considerăm două puncte distincte M 1  x1 , y1  şi M 2  x2 , y 2 
prin care se poate duce o dreaptă şi pe aceasta dreaptă un punct
curent M (x,y). Condiţia necesară şi suficientă ca pe dreapta M1M2 să
se afle punctul M(x,y) este ca vectorii M 1M 2 , MM 1 să fie
coliniari, deoarece ei au un punct comun M1 şi prin urmare sunt
situaţi pe aceeaşi dreaptă. Deoarece coordonatele sunt proporţionale
obţinem ecuaţia dreptei definită de cele două puncte M 1  x1 , y1  şi
M 2  x2 , y 2  ce poate fi scrisă:

x  x1 y  y1
 , (2.28)
x 2  x1 y 2  y1

unde x 2  x1 şi y 2  y1 .
Cazuri particulare:
Dacă x1=x2, atunci dreapta d este verticală şi are ecuaţia
x=x1. (2.29)
Dacă y1=y2, atunci dreapta d este orizontală şi are ecuaţia
y=y1. (2.30)
Dacă x1  x 2 atunci dreapta d este oblică. Ecuaţia dreptei
oblice este determinată de punctul M 1  x1 , y1  şi panta (coeficientul

45
unghiular) (vezi formula 2.25)
y 2  y1
k . (2.31)
x 2  x1
Astfel coeficientul unghiular a unei drepte date de două puncte
reprezintă raportul dintre diferenţa ordonatelor şi diferenţa absciselor
celor două puncte.
y  y1
y  y1  2  x  x1  (2.32)
x 2  x1
y  y1  k  x  x1  . (2.33)
Exemplu. Se dă triunghiul cu vârfurile A(–5,4), B(3,5),
C(–1,–3). Aflaţi:
a) ecuaţia dreptei (AB);
b) ecuaţia mediatoarei segmentului [BC].
Rezolvare:
a) Vom folosi ecuaţia (2.28), deoarece cunoaştem coordonatele a
x    5 y  4
două puncte prin care trece dreapta: d AB :  şi prin
3    5 5  4
calcul ajungem la ecuaţia generală a dreptei x – 8y + 37 = 0.
b) Mediatoarea unui segment este perpendiculara pe segment dusă
prin mijlocul segmentului. Pentru a determina ecuaţia acesteia vom
determina mai întâi mijlocul M al segmentului [BC] şi apoi panta
3    1 5    3
dreptei BC: xM   1 şi y M   1 . Rezultă că
2 2
punctul M(1,1). După formula (2.31) calculăm panta
35 1
k BC   2 . Aflăm panta mediatoarei k m   . În acest
1 3 2
moment putem aplica formula (2.33) pentru a găsi ecuaţia
1
mediatoarei: y  1   ( x  1).
2
Răspuns: x – 8y + 37 = 0 şi x+2y–3=0.
2.11. Ecuaţia dreptei dată de determinant
46
 Aplicaţiile determinanţilor în geometrie au dezvoltat un nou
domeniu al matematicii, îmbinând algebra cu geometria. Sunt multe
aplicaţii în geometrie, însa în liceu se pune accent pe 3 formule:
determinarea ecuaţiei unei drepte data de două puncte când se cunosc
coordonatele lor, calculul ariei unui triunghi când se cunosc
coordonatele punctelor vârfuri, ale triunghiului şi verificarea dacă
trei puncte sunt coliniare, atunci când se ştiu coordonatele acestora.
Aceste formule sunt prezentate, împreună cu exemple.
În cazul când ecuaţia dreptei este dată de două puncte distincte
M 1  x1 , y1  şi M 2  x2 , y 2  , M ( x, y )  d ecuaţia ei se poate scrie
sub formă de determinant. Din ecuaţia (2.28) rezultă:
x y 1
x1 y1 1 0 (2.34)
x2 y2 1
dezvoltând determinantul după prima linie se obţine o ecuaţie de
gradul I în raport cu x şi y. Dacă înlocuim x, y prin x1, y1
determinantul are două linii identice şi dreapta trece prin punctul M1.
La fel dacă înlocuim x, y prin x2, y2 determinantul are două lini
identice şi dreapta trece prin punctul M2. Condiţia de coliniaritate a
trei puncte M 1  x1 , y1  , M 2  x2 , y2  , M 3  x3 , y3  , este dată de
determinantul egal cu zero.
x1 y1 1
x2 y2 10 (2.35)
x3 y3 1
Aria triunghiului cu vârfurile A x1 , y1  , B x2 , y2  , C  x3 , y3  , se
poate determina cu formula:
1
S  det A ,
2
unde

47
 x1 y1 1 1 1 1
det A  x 2 y2 1 sau det A  x1 x2 x3 .
x3 y3 1 y1 y2 y3

Exemplu. Verificaţi dacă punctele  A(1,2), B (2,3),

C ( 3,2) sunt coliniare.
Rezolvare: Calculăm determinantul:
1 2 1
2 3 1  3649 24  0.
3 2 1

Deci punctele A, B şi C sunt coliniare.

Exemplu. Pentru ce valori ale parametrului real  punctele
A  ,3 , B  2,   1 , C  3,5 sunt coliniare?

Rezolvare: Punctele  A, B şi C sunt coliniare, dacă

determinantul coordonatelor este egal cu zero:
 3 1
2   1 1  0      1  10  9  3   1  0.
3 5 1

2  7  10  0 .
  49  40  9,

1  2; 2  5 ,    2;5

Răspuns:    2,5 .
Cu ajutorul formulei (2.34) se poate verifica dacă punctele sunt
coliniare.
2.12. Ecuaţiile parametrice ale dreptei determinate de două
puncte
Reamintim de ecuaţia dreptei ce trece prin două puncte

48
M 1  x1 , y1  şi M 2  x2 , y 2  fig. 36.

Fig. 36

x  x1 y  y1
  t, t  R (2.36)
x 2  x1 y 2  y1

 x  x1  t ( x 2  x1 )
sau  tR (2.37)
 y  y1  t ( y 2  y1 )

Cazuri particulare:

 x  x1
dacă t=0 obţinem  avem punctul M 1  x1 , y1  ,
 y  y1

 x  x2
dacă t=1 obţinem  avem punctul M 2  x2 , y 2  ,
 y  y2

49
 1
pentru t
2
aflăm mijlocul segmentului  M 1M 2  adică

x1  x 2 y  y2
coordonatele punctului: x  şi y  1 .
2 2
2.13. Centrul de greutate
Fie punctele M i  xi , yi , zi  , i  1,..., n , şi mi , i  1,..., n cu
proprietatea m1  m2  ...  mn  0 . Punctul G  x, y  definit prin:
m1 x1  m2 x2  m3 x3  ...  mn xn
x ,
m1  m2  m3  ...  mn
m1 y1  m2 y2  m3 y3  ...  mn yn
y . (2.38)
m1  m2  m3  ...  mn
Se numeşte centrul de greutate al sistemului de puncte M1, M2,
M3,..., Mn raportat la sistemul de ponderi m1 , m2 ,..., mn .
Dacă m1=m2=...=mn atunci se spune că sistemul este omogen şi
centrul de greutate are coordonatele.
x  x  x  ...  xn
x 1 2 3 ,
n
y  y2  y3  ...  yn
y 1 . (2.39)
n
Dacă n=2 obţinem mijlocul segmentului  M 1 M 2  , iar pentru
n=3 obţinem coordonatele centrului de greutate a triunghiului
M1M2M3.
Exemplu. Se dă triunghiul de vârfurile A(–7,3), B(8,2), C(5,7).
Să se găsească coordonatele centrului de greutate a triunghiului ABC.
Rezolvare:
Vom folosi ecuaţia (2.39), deoarece cunoaştem coordonatele
punctelor A, B, C.
785 3 27
x 2 y  4;
3 3

50
Am obţinut coordonatele centrului de greutate a triunghiului ABC şi
G ABC   2,4  .
Răspuns: GABC   2,4 .

2.14. Ecuaţia normată a dreptei

Să presupunem că avem ecuaţia dreptei
A0 x  B0 y  C 0  0 , (2.40)
şi vectorului normal n0   A0 , B0  este egală cu unu. Ecuaţia


generală (2.18) se reduce la forma normată prin împărţirea la


n  A2  B 2 .

Mărimea
1
N (2.41)
A  B2
2

se numeşte factor de normare.

Înmulţim ecuaţia (2.18) la factorul de normare (2.41) obţinem:
A B C
x y 0 (2.42)
A2  B 2 A2  B 2 A2  B 2
Ecuaţia (2.42) este ecuaţia normată a dreptei. Expresiile de pe
lângă x şi y – reprezintă valori ale sinusului şi cosinusului şi de aceea
nu pot primi valori mai mari decât o unitate după valoarea absolută.

Fig. 37

Notăm prin:
51
 A B C
 cos ;  sin  ;    (2.43)
A B
2 2
A B
2 2
A  B2
2

Înlocuim în ecuaţia (2.42) expresiile (2.43) obţinem:

x cos   y sin     0 (2.44)
Ecuaţia (2.44) se numeşte ecuaţia normată a dreptei, unde  
distanţa de la dreapta d până la originea de coordonate.
Deoarece toţi coeficienţii ecuaţiei (2.37) şi (2.44) sunt proporţionali
cu coeficienţii ecuaţiei (2.39) rezultă că aceste ecuaţii determina una
şi aceeaşi dreaptă.
2.15. Intersecţia a două drepte
Fie două drepte d1 şi d 2 reprezentate prin ecuaţiile generale:
d1 : A1 x  B1 y  C1  0 şi d 2 : A2 x  B2 y  C2  0 .
Acestea două drepte pot fi paralele, perpendiculare, coincidente
şi concurente. În cazul în care cele două drepte sunt concurente
punctul lor de intersecţie se află prin rezolvarea sistemului format din
ecuaţiile celor două drepte:
 A1 x  B1 y  C1  0
 (2.45)
 A2 x  B2 y  C 2  0
Exemplu. Prin punctul de intersecţie a dreptelor x  y  8  0
şi 3x–y+4=0 este dusă o dreaptă paralelă la dreapta x–2y+4=0. Să se
scrie ecuaţia dreptei.
Rezolvare: Aflăm punctul de intersecţie a dreptelor, rezolvând
 x  y 8  0  x 1
sistemul de ecuaţii 3 x  y  4  0  x  8  y

3 8  y   2 y  4  0


 y  7
punctul de intersecţie M(1,7), deci dreapta trece prin punctul M cu
1
ecuaţia y–7=k(x–1). Din ecuaţia x–2y+4=0 aflăm k  . Astfel
2
1
obţinem y  7  ( x  1). Am obţinut ecuaţia generală a dreptei
2
solicitată: x–2y+13=0.
Răspuns: x–2y+13=0.
52
 2.16. Condiţiile de paralelism şi perpendicularitate a dreptelor
Fixăm reperul cartezian xOy şi dreptele oblice
d1 : y  k1 x  b1 , (2.46)
d 2 : y  k 2 x  b2 . (2.47)
Ţinând cont de pantele k1 şi k2 acestea drepte sunt paralele dacă
şi numai dacă au pantele egale şi sunt perpendiculare dacă şi numai
dacă produsul pantelor lor este egal cu ( –1). Astfel:
a) dreptele sunt paralele dacă:
k1  k 2 . (2.48)
b) dreptele sunt perpendiculare dacă:
k 2  k 2  1 (2.49)
Pentru ca două drepte să coincidă, pe lângă faptul că sunt
paralele trebuie să aibă un punct comun. Acest punct îl luăm pe axa
Oy, deci ordonatele de la origine trebuie să fie egale: b1=b2 pentru ca
aceste drepte să coincidă trebuie ca: k1=k2, b1=b2.
Dacă dreptele sunt date prin ecuaţiile generale d1 :
A1
A1 x  B1 y  C1  0 şi d 2 : A2 x  B2 y  C 2  0 , atunci k1   ,
B1
A2
k2   şi dreptele sunt paralele dacă:
B2
A1 B1 C1
  . (2.50)
A2 B2 C 2
Pentru ca două drepte să coincidă, toţi coeficienţii sunt
proporţionali, deci
A1 B1 C1
  . (2.51)
A2 B2 C2
şi dreptele sunt perpendiculare dacă şi numai dacă:
A1 A2  B1 B2  0 (2.52)
În cazul în care dreptele sunt date prin ecuaţiile lor canonice
53
 x  x1 y  y1 x  x2 y  y2
d1 :  şi d2 :  condiţiile de
m1 n1 m2 n2
perpendicularitate şi de paralelism se scriu cu ajutorul vectorilor
 
directori a1   m1 , n1  şi a 2   m2 , n 2  şi sunt paralele, dacă:
m1 n1
 (2.53)
m2 n 2
şi perpendiculari, dacă:
m1 m2  n1 n 2  0 . (2.54)
Două drepte coincid, dacă şi numai dacă au coeficienţii proporţionali.
Exemplu. Scrieţi ecuaţia dreptei care trece prin punctul A(–2,3)
x y
perpendicular pe dreapta   1.
4 5
Rezolvare: Ecuaţia solicitată are forma y–3=k(x+2). Din
5
condiţiile problemei determinăm y x  5 , unde panta este
4
5
k1  . Coeficientul unghiular al dreptei perpendicular pe dreapta
4
4
dată aflăm după formula (2.48) şi k 2   . Valoarea obţinută o
5
4
substituim şi obţinem ecuaţia y 3   x  2 sau în formă
5
generală 4x+5y–7=0.
Răspuns: 4x+5y–7=0.
2.17. Unghiul dintre două drepte
Dacă ecuaţiile dreptelor sunt date prin pantă d1 : y  k1 x  b1 ,
d 2 : y  k 2 x  b2 .

54
 Fig. 38
Atunci unghiul  se determină
k1  tg 1 , k 2  tg 2 , şi    2  1 , unde obţinem că:

k2  k1
tg  (2.55)
1  k2  k1

Fie  unghiul dintre două drepte (vezi fig. 38) date prin ecuaţiile
generale d1 : A1 x  B1 y  C1  0 şi d 2 : A2 x  B2 y  C 2  0 . În acest
caz unghiul dintre aceste două drepte poate fi calculat după formula:
A1 A2  B1B2
cos  . (2.56)
A12  B12  A22  B22
Unghiul  dintre două drepte date în forma canonică
x  x1 y  y1 x  x2 y  y2
d1 :  şi d 2 :  poate fi determinat astfel:
m1 n1 m2 n2

m1 m2  n1n2
cos   (2.57)
m12  n12  m22  n22

Remarcă: Pentru a găsi unghiul ascuţit expresiile din

55
formulele din partea dreaptă le vom scrie după modul.
2.18. Distanţa de la un punct la o dreaptă
Fie M 0  x0 , y0  un punct din plan şi h o dreaptă cu ecuaţia
Ax  By  C  0 . Atunci distanţa de la M 0 la dreapta h este dată de
formula:
Ax0  By0  C
d  M 0 ; h  (2.58)
A2  B 2
Exemplu. Aflaţi lungimea înălţimii din vârful A a triunghiului
ABC, cunoscând coordonatele vârfurilor A(1,0), B(5,–2), C(3,3).
Rezolvare: Din ipoteză trebuie să aflăm lungimea înălţimii din
vârful A la dreapta BC. Mai întâi aflăm ecuaţia dreptei BC : după
formula (2.27) şi obţinem 5 x  2 y  21  0 .
Aflăm distanţa de la punctul A(1,0), la BC : 5 x  2 y  21  0 după
5  1  2  0  21 16
(2.54) d ( A, BC )   .
5 2
2 2
29
16
Răspuns: .
29
2.19. Fascicul de drepte
Presupunem că avem două drepte diferite
d1 : A1 x  B1 y  C1  0 şi d 2 : A2 x  B2 y  C2  0 , care nu sunt
paralele sau coincidente. Intersecţia d1  d 2  M 0 este caracterizată
prin sistemul liniar:
 A1 x  B1 y  C1  0
 A1 B2  A2 B1  0. (2.59)
 A2 x  B2 y  C 2  0
Dacă se dă coordonatele punctului M 0  x0 , y0  , atunci punctul
M0 poate fi considerat ca punct de intersecţie a dreptelor cu ecuaţiile
x=x0 şi y=y0. Printr-un punct M0 trece o infinitate de drepte.
Definiţie. Numim fascicul de drepte mulţimea tuturor dreptelor
din plan care trec prin unul şi acelaşi punct M 0 numit vârful
fasciculului.

56
 În cazul când punctul M0 este determinat ca intersecţia a două
drepte d1 şi d2, atunci ecuaţia unei drepte oarecare din fasciculul de
vârf poate fi scrisă ca:
p A1 x  B1 y  C1   q A2 x  B2 y  C2   0, p 2  q 2  0, p, q  R 2 .(2.60)
Ecuaţia (2.56) reprezintă o ecuaţie de gradul întâi cu necunoscutele x,
y. Dacă grupăm (2.60) obţinem:
x pA1  qA2   y  pB1  qB2   C1  C 2  0 (2.61)
Formula (2.60) se numeşte ecuaţia fasciculului cu vârful M0.
Într-adevăr pA1  qA2  0 şi pB1  qB2  0 , unde A1 B2  A2 B1  0
implică p=q=0, deci toate dreptele dpq trec prin punctul M 0  x0 , y0  .
Numerele reale p şi q sunt parametri, cel puţin unul fiind nenul. Fie
p
q0 şi împărţim ecuaţia (2.60) la q şi notăm raportul q  t
obţinem ecuaţia:
t ( A1 x  B1 y  C1 )  A2 x  B2 y  C 2  0 . (2.62)
De aceea în practică se operează cu formulele:
d1 : A1 x  B1 y  C1  0, t  A1 x  B1 y  C1   A2 x  B2 y  C 2  0
(2.63)
sau cu
d 2 : A2 x  B2 y  C 2  0 A1 x  B1 y  C1  t ( A2 x  B2 y  C2 )  0 ( 2.64)
Prin aceste ecuaţii putem determina orice dreaptă din
fasciculul de drepte cu vârful în M0.. Fie dreapta d : Ax  By  0
trece prin origine. Mulţimea tuturor dreptelor paralele sau
coincidente cu d se numeşte fascicul de drepte paralele. De aceea
dreapta d se numeşte linia de reper a fasciculului. O dreaptă oarecare
din fasciculul de drepte paralele cu linia de reper are forma
Ax  By  r  0 , unde r este un parametru real. Aceasta ecuaţie se
numeşte ecuaţia fasciculului de drepte paralele.
Exemplu. Aflaţi ecuaţiile înălţimilor unui triunghi format de
dreptele d1: x–y+2=0, d2: 3x–y+1=0, d3: x+2y+2=0 fără a determina
57
coordonatele vârfurilor.
Rezolvare: Pentru a calcula înălţimile triunghiului ABC vom
folosi fasciculul de drepte. Aplicăm formula (2.62) de intersecţie
dintre dreptele d1  d 2 avem: x  y  2  t (3x  y  1)  0.
Deschidem parantezele şi obţinem
1  3t t2
x(1  3t )  y (1  t )  t  2  0  y  x . Dreapta obţinută
1 t 1 t
este perpendiculară pe dreapta d3. din condiţia (2.52) avem că
1  3t  1 
     1  t  1 . Dacă t=1 înlocuim în ecuaţia fasciculului
1 t  2 
şi avem ecuaţia înălţimii x(1  3  1)  y (1  1)  1  2  0 
4x  2 y  3  0 . Analog se calculează şi celelalte înălţimi.
x  y  2  t ( x  2 y  2)  0  x(1  t )  y (2t  1)  2  2t  0 
1 t 2  2t
y x şi 3x  y  1  0  y  3x  1 . Utilizăm
2t  1 2t  1
 1 t 
condiţia că 3   1  t  4 . Înlocuim în ecuaţia
 2t  1 
fasciculului
x  y  2  t ( x  2 y  2)  0  x  y  2  4( x  2 y  2)  0 
x  y  2  4 x  8 y  8  0  3 x  9 y  6  0  x  3 y  2  0
Am obţinut ecuaţia înălţimii x  3 y  2  0 . Aplicăm formula (2.61)
şi d 2  d 3 avem: 3 x  y  1  t ( x  2 y  2)  0 şi ecuaţia d1:x–y+2=0.
de unde t=4 atunci ecuaţia înălţimii este: 7x+7y+9=0.
Răspuns: 4 x  2 y  3  0 , x  3 y  2  0 , 7x+7y+9=0.
Probleme rezolvate
1. Scrieţi ecuaţiile dreptelor, ce trec prin punctul A(–5,7) şi situate la
distanţa de 3 de la punctul B(0,7).
Rezolvare: Se scrie ecuaţia dreptei care trece prin punctul
A(–5,7) utilizând formula (2.27) după care obţinem ecuaţia dreptei:
y–7=k(x–5) sau kx–y–5k+7=0 . În cazul dat nu cunoaştem valoarea
coeficientului unghiular k, dar ştim distanţa, conform (2.57) aflăm că
58
 k  0    1  7   7  5k   5k
3 3 . Rezolvăm aceasta ecuaţie
k    1 k 2 1
2 2

3
unde k   . Înlocuim înlocuim acest coeficient în ecuaţia dreptei
4
3 3
şi obţinem ecuaţiile x  y  5   7  0  3 x  4 y  13  0 pentru
4 4
3 3  3
k şi  x  y  5      7  0  3x  4 y  43  0 pentru
4 4  4
3
k .
4
Răspuns: 3 x  4 y  13  0 şi – 3 x  4 y  43  0 .
2. Aflaţi punctul M având abscisa mai mare decât ordonata de două
ori şi situat pe dreapta determinată de punctele A(3,1) şi B(–1,4).
Rezolvare: După formula (2.35) aflăm ecuaţia dreptei
x3 y 1 x  3 y 1
d AB :     3x  9  4 y  4 
1 3 4 1 4 3
,
3 13
3 x  4 y  13  0  y   x 
4 4
3
unde k   . Punctul M are coordonatele (2a,a) din ipoteză atunci
4
3
conform formulei (2.27) avem că: y  a    x  2a  . Deschidem
4
parantezele şi obţinem ecuaţia:
4 y  4a  3 x  6a  0  3 x  4 y  10a  0 .
Aflăm cu ce este egală coordonata punctului M. Rezolvăm ca sistem
3 x  4 y  10a  0
de ecuaţii  3x  4 y  13  0 . Observăm că dreptele sunt paralele

după formula (2.48), şi pentru a demonstra condiţia că M  d AB
 13 13 
rezultă că –10a=–13 de unde M  ,  . Cea ce trebuia de
 5 10 

59
demonstrat.
 13 13 
Răspuns: M  , .
 5 10 
3. Scrieţi ecuaţia dreptei, ce trece prin punctul A(–2,3) perpendicular
x y
pe dreapta  1.
4 5
Rezolvare: Conform (2.27) obţinem ecuaţia y–3=k(x+2). Din
5 5
condiţiile problemei determinăm y  x  5 , panta este k1  .
4 4
Coeficientul unghiular al dreptei perpendiculare pe dreapta dată îl
4
aflăm după formula (2.48) şi k 2   . Valoarea obţinută o punem
5
4
în ecuaţia y  3    x  2 sau 4x+5y–7=0.
5
4. Prin punctul de intersecţie a dreptelor x  y  8  0 şi 3x–y+4=0
este dusă o dreaptă paralelă la dreapta x–2y+4=0. Scrieţi ecuaţia
dreptei.
Rezolvare: Aflăm punctele de intersecţie a dreptelor prin
rezolvarea sistemului de ecuaţii
 x  y  8  0  x  8 y x 1
   Punctul M(1,7)
3 x  y  4  0 3 8  y   2 y  4  0 y  7
este punctul de intersecţie. Dreapta care trece prin punctul M este:
1
y  7  k ( x  1). Din ecuaţia x–2y+4=0 aflăm panta k  . Astfel
2
am obţinut ecuaţia dreptei y  7  k ( x  1) sau 2x–y+5=0.
Răspuns: 2x–y+5=0.
x 1 y  2
5. Se dă dreapta  .
1 3
a) Scrieţi ecuaţia dreptei d în tăieturi;
b) Să se găsească ecuaţiile simetricelor d dreptei date faţă de
axele Ox, Oy şi faţă de origine.

60
 Rezolvare:
x y
 1
a) Ecuaţia dreptei d poate fi scrisă în tăieturi 5 5 unde
3
5 
M 1  ,0  şi M 2  0,5 sunt punctele de intersecţie cu axele.
3 
b) simetricul dreptei d faţă de axa Ox este determinată de
 5
tăieturile M 1  ,0  şi M 2  0,5 astfel ecuaţia dreptei este:
3 
x y
 1
5 5 . Analog simetrica dreptei faţă de Oy are ecuaţia:
3
x y x y
 1  1
5 5 , şi simetrica faţă de origine are ecuaţia: 5 5 .
 
3 3
Se observă că aceeaşi ecuaţie poate fi obţinută prin schimbările:
y   y –simetria faţă de Ox, x   x simetria faţă de Oy şi
 x  x
respectiv simetria faţă de O  y   y .

x y
Răspuns:  5 3   5  1
6. Aflaţi lungimea înălţimii dusă din vârful A a triunghiului ABC,
cunoscând coordonatele vârfurilor A(1,0), B(5,–2), C(3,3).
Rezolvare. Aflăm lungimea înălţimii dusă din vârful A la
dreapta BC. Mai întâi aflăm ecuaţia dreptei BC : după formula
(2.27) şi obţinem 5 x  2 y  21  0. Aflăm distanţa de la punctul
A(1,0), la BC : 5 x  2 y  21  0 după (2.57)
5  1  2  0  21 16
d ( A, hBC )   .
5 2
2 2
29

61
 16
Răspuns: .
29
7. Se consideră dreptele d1 : x  2 y  3  0, d 2 : 4 x  y  9  0,
d 3 : 2 x  3 y  1  0 ce reprezintă suporturile laturilor [AB], [BC]
respectiv [AC] ale triunghiului ABC.
1) Determinaţi coordonatele vârfurilor triunghiului ABC;
2) Aflaţi aria triunghiului ABC;
3) Găsiţi distanţa de la originea axelor de coordonate la
dreapta d 1 .
Rezolvare:
1) Pentru a determina coordonatele vârfurilor triunghiului ABC se
calculează:
a) intersecţia dreptelor d1 cu d2 şi găsim punctul A  d1  d 2 .
Rezolvăm sistemul
x  2 y  3  0  x  2y  3 4 2 y  3  y  9  0
    
4 x  y  9  0 4 x  y  9  0 x  2 y  3
 x  2y  3 x  2 y  3 x  3
  
8 y  12  y  9  0  7 y  21 y  3

b) Analog calculăm intersecţia dreptelor d2 cu d3 şi găsim punctul

B  d 2  d 3 . Rezolvăm sistemul după metoda lui Cramer:
 4x  y  9  0 9 1
 x   28
2 x  3 y  1  0 1 3
4 1 4 9
  14 y   14
2 3 2 1

x
x 2

y
y  1

c) Calculăm intersecţia dreptelor d1 cu d3 şi găsim punctul
C  d 3  d1 . Rezolvăm sistemul:

62
  x  2y  3  0 3 2
 x   7
2 x  3 y  1  0 1 3
1 2 1 3
 7 y  7
2 3 2 1

x
x  1

y
y 1

Am determinat coordonatele vârfurilor A(3,3), B(2,-1) şi C(–1,1).
2) Dacă ştim coordonatele punctelor A, B şi C calculăm aria
triunghiului:
3 3 1
1
det A  2 1 1  14 şi deci S  det A  7.
1 1 1 2

3) Distanţa de la origine O(0,0) la dreapta d1 : x  2 y  3  0 aplicăm

formula distanţei de la un punct la o dreaptă d 1 obţinem:
1  0  ( 2)  0  3 3
d  O, d1    .
1  (2)
2 2
5
3
Răspuns: A(3,3), B(2,1) şi C(–1,1), S  7 , d  .
5
8. Aflaţi proiecţia punctului M(4,9) pe dreapta care trece prin
punctele M1(3,1) şi M2(5,2).
Rezolvare: Pentru a afla proiecţia punctului M pe dreapta M1M2
vom găsi “umbra” acestui punct pe dreaptă. Mai întâi aflăm ecuaţia
dreptei duse prin două puncte
x  3 y 1 x  3 y 1 1 1
M 1M 2 :     y  x  . Am aflat ecuaţia
5  3 2 1 2 1 2 2
dreptei M 1M 2 . Punctul M(4,9) este proiecţia pe dreaptă. Folosim
(2.27) şi obţinem ecuaţia dreptei y  9  k ( x  4) . Aflăm
coeficientul unghiular k din condiţia problemei k M1M 2  k  1 . Din

63
ecuaţia dreptei panta k  2 . Înlocuim panta în ecuaţia de mai sus şi
obţinem y  9  2( x  4)  y  2 x  17. Pentru a afla proiecţia
punctului M pe dreapta M 1M 2 rezolvăm sistemul de ecuaţii şi
aflăm punctul de intersecţie:
 2 y  x  1 2  2 x  17   x  1 x  7
   .
 y  2 x  17  y  2 x  17 y  3
Răspuns: PrM 1 M 2 M  (7,3).
9. Aflaţi ecuaţia traiectoriei pe care se deplasează punctul M, ce se
află de două ori mai aproape de punctul A(2,0) faţă de punctul
B(8,0).
Rezolvare: Pentru a găsi ecuaţia traiectoriei punctului M(x,y)
este necesar ca punctul să aparţină dreptei cu condiţiile problemei
adică 2 AM  BM .
Folosim ecuaţia dreptei dusă prin două puncte
2  x  2 2  y2   x  8 2  y2 ridicăm ambele părţi la pătrat şi
obţinem 4 x  4 x  4  4 y  x 2  16 x  64  y 2  3x 2  3 y 2  48  0
2 2

sau x 2  y 2  16  0. Traiectoria punctului M reprezintă un cerc cu

raza 4 şi centrul cercului în origine C(0,0).
Răspuns: x 2  y 2  16  0.
10. Pentru ce valori ale parametrului real m  punctele  A(m,3),
B  2, m  1 şi C(3,5)  sunt coliniare?
Rezolvare: Punctele A, B şi C sunt coliniare dacă determinantul este
zero.
m 3 1
2 m  1 1  0  m m  1 1  10  9  3 m  1 1  5m  6  0 
3 5 1

m 2  7 m  10  0  m1  2 şi m2  5 . Pentru m1  2 şi m2  5
punctele A, B şi C sunt coliniare.
Răspuns: m   2,5 . Punctele A, B şi C sunt coliniare.
11. Aflaţi ecuaţia dreptei ce trece prin punctul de intersecţie a
64
dreptelor d1 : 2 x  3 y  6  0, d 2 : x  2 y  4  0 şi este paralel cu
dreapta y=x.
Rezolvare: Aplicăm formula (2.61) de intersecţie dintre
dreptele d1  d 2 avem: 2 x  3 y  6  t ( x  2 y  4)  0. Desfacem
parantezele obţinem x(2  t )  y (2t  3)  6  4t  0 . (*) . Din ecuaţia
2t 6  4t
(*) aflăm ecuaţia dreptei de intersecţie. y   x .
2t  3 2t  3
2t
Panta dreptei este egală cu k 2   . Din ipoteză dreptele sunt
2t  3
2t
paralele. Avem că   1  2  t  2t  3  3t  1 . t1 .
2t  3 3
Înlocuim
1
2 x  3 y  6  t ( x  2 y  4)  0  2 x  3 y  6  ( x  2 y  4)  0 
3
x y70
Răspuns: y=x+7.

Probleme propuse spre rezolvare

1. Scrieţi ecuaţiile dreptelor ce trece prin punctul A(−1,2) şi:
a) vectorul director a   3,4  ;
b) punctul B(2,5) al dreptei;
c) vectorul normal n  1,6 ;
d) panta m = 3.
Scrieţi ecuaţia generală şi ecuaţia normată a dreptei în fiecare din
cazurile a), b), c), d).
2. Se dau dreptele ce determină laturile triunghiului ABC. AB: 5x +
+2y – 11=0, AC: x – y + 2=0, BC: 2x + 5y + 4=0.
Determinaţi:
a.Coordonatele vârfurilor triunghiului ABC;
b. Aria triunghiului ABC;

65
 c.Distanţa de la originea sistemului de axe la dreapta AC;
d. Ecuaţia medianei duse din C pe AB;
e.Ecuaţia înălţimii duse din A pe BC;
f. Coordonatele punctului D astfel încât ACBD să fie
paralelogram;
g. Lungimea laturii AB;
h. Coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC;
i. Coordonatele centrului cercului circumscris triunghiului
ABC.
3. Se dă triunghiul de vârfuri A(–1,3), B(2,–1), C(3,6). Să se
găsească:
a. ecuaţia dreptei AC;
b. ecuaţia paralelei prin B la AC;
c. ecuaţia mediatoarei segmentului [BC];
d. ecuaţia medianei din C;
e. ecuaţia înălţimii din C.
4. Aflaţi proiecţia punctului B(–2,1) pe dreapta d : 2x + y + 1 = 0.
5. Scrieţi ecuaţia dreptei ce trece prin punctul C(1,3) şi este
echidistantă de punctele A(–1,0), B(1,–1).
6. Determinaţi coordonatele simetricelor punctului A(–1,2) faţă de
dreapta d : x + y + 1 = 0 şi apoi faţă de punctul B(–1,–4).
7. Se consideră sistemul cartezian de coordonate xOy şi punctele
A(3,0), B(0,2), M(3,–3), respectiv N(–2,2). Să se demonstreze că
dreptele AN, BM şi perpendiculara din O pe AB sunt concurente.
8. Paralelogramul ABCD are vârfurile consecutive A şi B de
coordonate A(–3,–1) şi B(2,11/4). Se ştie că punctul Q(3,1/2) este
intersecţia diagonalelor paralelogramului. Să se afle coordonatele
vârfurilor C şi D şi ecuaţia laturii BC.
9. Scrieţi ecuaţia dreptei care trece prin punctul M ce intersectează
dreptele 5x–y+10=0, 8x+4y+9=0 şi este paralelă la dreapta x+3y=0.
2.20. Sistemul de coordonate în spaţiu
Punctul de intersecţie a axelor de coordonate se numeşte
66
originea axelor de coordonate. Axa Ox – se numeşte axa absciselor,
axa Oy – axa ordonatelor şi axa Oz – aplicata.

Fig. 39

Fie punctul M un punct arbitrar în spaţiu atunci proiecţiile pe axele

respective vor fi Mx, My, Mz (fig. 39). Coordonatele punctului M
sunt numere ce determină mărimea segmentului x=OMx, y=OMy şi
z= OMz . Punctul M are coordonatele x, y, z.

2.21. Distanţa dintre două puncte

Fie date două puncte M 1  x1 , y1 , z1  şi M 2  x2 , y2 , z 2  .
Distanţa d dintre aceste două puncte (lungimea segmentului M 1M 2 )
poate fi determinată după formula:
d  x2  x1  2   y2  y1  2   z2  z1  2 (2.65)
Coordonatele x, y, z ale punctului М, care împarte segmentul M1M2,
mărginit de M1(x1,y1,z1) şi M2(x2,y2,z2) în raport  poate fi determinat
cu ajutorul formulei:
x  x 2 y  y 2 z  z 2
x 1 , y 1 , z 1 (2.66)
1  1  1 
În particular, =1 atunci coordonatele punctului de mijloc a acestui
segment sunt:

67
 x1  x 2 y  y2 z z
x , y 1 , z 1 2 , (2.67)
2 2 2
unde x, y, z sunt coordonatele mijlocului segmentului M 1 M 2 .
2.22. Ecuaţia generală a planului
Într-un sistem cartezian de coordonate Oxyz orice plan poate fi
reprezentat ca locul geometric al punctelor, coordonatele căruia
satisfac ecuaţia de forma F(x,y,z)=0, sau printr-o ecuaţie de gradul
întâi ca:
Ax+By+Cz+D=0, (2.68)
unde A, B, C, D sunt coeficienţii ecuaţiei, cu cel puţin un coeficient
nenul adică, A2  B 2  C 2  0. Ecuaţia (2.68) se numeşte ecuaţia
generală a planului.
Poziţia unui plan într-un sistem de coordonate este determinată
de punctul M 0  x0 , y0 , z0  care aparţine acestui plan şi de vectorul
perpendicular pe plan n   A, B, C  . Vectorul n se numeşte
vectorul normal.

Fig. 40
Fie vectorul n   A, B, C perpendicular la planul  , atunci în
planul  există cel puţin două puncte M 0  x0 , y0 , z0  şi
M 1  x, y , z  , astfel încât vectorii n   A, B, C şi M 0 M 1 sunt
perpendiculari, şi produsul scalar este egal cu zero. Dacă vom

68
exprima produsul scalar prin coordonatele lor obţinem ecuaţia:
A x  x0   B y  y 0   C  z  z 0   0 (2.69)
se numeşte ecuaţia planului dată de un punct şi vectorul normal.
Deschidem parantezele în ecuaţia (2.69) şi notăm prin
D  Ax0  By 0  Cz 0 .
Obţinem ecuaţia (2.67)
Ax+By+Cz+D=0, (2.70)
unde A, B, C, D sunt coeficienţii ecuaţiei şi nu sunt egali cu zero în
acelaşi timp. Ecuaţia (2.68) şi (2.69) reprezintă ecuaţia generală a
planului. Să analizăm cazuri particulare de poziţionare a planului
într-un sistem cartezian de coordonate. În tabelul 2 se indică valoarea
coeficienţilor, forma ecuaţiei şi poziţia planului în sistemul cartezian
de coordonate.

Tabelul 2.
Valoarea Forma ecuaţiei Poziţia planului în sistemul
coeficienţilor cartezian de coordonate
D  0; Ax+By+Cz=0 Planul acestei ecuaţii trece
A  0; B  0; prin originea axelor de
C0 coordonate
D  0; By+Cz+D=0 Planul este paralel la axa Ox
A  0; B  0;
C0
D  0; Ax+Cz+D=0 Planul este paralel la axa Oy
A  0; B  0;
C0

D  0; Ax+Bx+D=0 Planul este paralel la axa Oz

A  0; B  0;
C0

69
 D  0; Ax+By=0 Planul va trece prin axa de
A  0; B  0; coordonate Oz
C0
D  0; By+Cz=0 Planul va trece prin axa de
A  0; B  0; coordonate Ox
C0
D  0; Ax+Cz=0 Planul va trece prin axa de
A  0; B  0; coordonate Oy
C0
D  0; Ax+D=0 Planul este paralel cu planul de
A  0; B  0; coordonate  Oyz 
C0

D  0; By+D=0 Planul este paralel cu planul de

A  0; B  0; coordonate  Oxz 
C0
D  0; Cz+D=0 Planul este paralel cu planul de
A  0; B  0; coordonate  Oxy 
C 0
D  0; Ax=0 Planul coincide cu
A  0; B  0; coordonatele planului  Oyz 
C0
D  0; By=0 Planul coincide cu
A  0; B  0; coordonatele planului  Oxz 
C0
D  0; Cz=0 Planul coincide cu
A  0; B  0; coordonatele planului  Oxy 
C 0
Presupunem că toţi coeficienţii planului A, B, C, şi D sunt
diferiţi de zero atunci planul taie axele de coordonate Ox, Oy şi Oz
în segmentele a, b, c, iar punctele de intersecţie ale planului cu axele
de coordonate sunt A a,0,0  , B 0, b,0 , C  0,0, c  , atunci planul

70
 D
intersectează pe axele de coordonate segmente în care a   ,
A
D D
b , c .
B C
Ecuaţia acestui plan poate fi scrisă:
x y z
  1 (2.71)
a b c
Ecuaţia (2.70) se numeşte ecuaţia planului în tăieturi sau ecuaţia
planului cu segmente determinate pe axele de coordonate.
Exemplu. Scrieţi ecuaţia planului ce trece prin punctul
M(2,–2,4) şi se intersectează cu axa abscisei în punctul a=–3, iar cu
axa aplicaţiei respectiv în punctul c=2.
Rezolvare: Din ipoteză cunoaştem coordonatele a şi b,
x y z
înlocuim în ecuaţia (2.70) obţinem:    1 . Aflăm punctul
3 b 2
de intersecţie de pe axa Oy, înlocuind coordonatele x, y şi z cu
2 2 4
valorile punctul M(2,–2,4) obţinem ecuaţia:   1
3 b 2
6 6
b . De unde aflăm punctul b   . Astfel obţinem ecuaţia
11 11

x y z
planului:  3  6  1.
2

11
x y z
Răspuns:  3   1
6 2 .
11
2.23. Ecuaţiile planului exprimate sub diferite forme
În dependenţă de modul de reprezentare a planului în sistemul
cartezian de coordonate putem obţine diferite ecuaţii exprimate prin
determinanţi.
a) Ecuaţia planului ce trece prin trei puncte necoliniare. Fie

71
date trei puncte distincte A x1 , y1 , z1  , B  x2 , y2 , z2  , C  x3 , y3 , z3 
ce nu aparţin aceleiaşi drepte şi determină planul ce trece prin ele. În
acest plan luăm un punct arbitrar M  x, y, z  astfel încât vectorii
AM , AB, AC sunt coplanari şi produsul mixt este egal cu zero.

Punctul M se află în planul determinat de punctele

A x1 , y1 , z1  , B x2 , y2 , z2  , C  x3 , y3 , z3  . Exprimând produsul mixt
prin coordonate punctelor A x1 , y1 , z1  , B x2 , y2 , z2  , C  x3 , y3 , z3  ,
obţinem ecuaţia planului care trece prin aceste trei puncte.
x  x1 y  y1 z  z1
x 2  x1 y 2  y1 z 2  z1  0 (2.72)
x3  x1 y3  y1 z 3  z1
Egalitatea (2.72) este ecuaţia planului ce trece prin trei puncte
A, B, C.
b) Ecuaţia planului paralel cu două direcţii neparalele.
Planul  trece printr-un punct M 0  x0 , y0 , z0  şi doi vectori
necoliniari a   a1 , a2 , a3  şi b   b1 , b2 , b3  fiecare paralel cu planul
 . Vectorul a se numeşte paralel cu planul  , dacă este situat pe
dreapta paralelă cu planul  sau în planul  . Pentru a scrie ecuaţia
planului  care trece prin punctul M 0  x0 , y0 , z0  şi este paralel la
vectorii a   a1 , a2 , a3  , b   b1 , b2 , b3  , luăm un punct arbitrar
M ( x, y, z ) al planului  . Vectorii M 0 M   x  x0 , y  y0 , z  z0  ,
a şi b sunt coplanari şi ţinând cont de expresia analitică a
produsului scalar obţinem ecuaţia planului determinat de vectorii
M 0M , a  l1 , m1 , n1  şi b l2 , m2 , n2  poate fi scrisă sub forma:
x  x0 y  y0 z  z0
l1 m1 n1  0 (2.73)
l2 m2 n2
Egalitatea (2.73) este ecuaţia planului care trece prin punctul M
şi doi vectori a şi b.
72
 c) Ecuaţia planului ce trece prin două puncte.
Fie punctele A x1 , y1 , z1  şi B x2 , y2 , z2  şi vectorul
n   l , m, n . Pentru a găsi ecuaţia planului ce trece prin A şi B
paralel la n luăm un punct arbitrar M ( x, y, z ) în planul  . Astfel
vectorii AM  ( x  x1 , y  y1 , z  z1 ), AB   x2  x1 , y2  y1 , z2  z1 
şi vectorul n   l , m, n sunt coplanari. Produsul mixt al acestor
vectori este egal cu zero. Astfel obţinem ecuaţia planului de forma:
x  x1 y  y1 z  z1
x 2  x1 y 2  y1 z 2  z1  0 . (2.74)
l m n

d) Ecuaţia planului ce trece prin punctul M 0  x0 , y0 , z0 

perpendicular la planurile A1 x  B1 y  C1 z  D1  0 şi
A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0 .
x  x0 y  y0 z  z0
A1 B1 C1  0 (2.75)
A2 B2 C2

e) Ecuaţia planului care trece prin două puncte A x1 , y1 , z1 

şi B  x2 , y2 , z2  perpendicular la planul Ax+By+Cz+D=0.
x  x1 y  y1 z  z1
x 2  x1 y 2  y1 z 2  z1  0 . (2.76)
A B C
Exemplu. Alcătuiţi ecuaţia planului ce intersectează punctele
M1(2,–1,3) şi M2(3,1,2) paralel la vectorul a ={3,–1,4}.
Rezolvare: Folosim formula (2.74).
x2 y 1 z 3
1 2  1  0  8 x  16  z  3  3 y  3  6 z  18 
3 1 4
 x  2  4 y  4  0  7x  7 y  7z  0
Răspuns: 7x–7y–7z=0.
Exemplu. Alcătuiţi ecuaţia planului ce trece prin punctul

73
M1(3,4,–5) paralel la vectorii a1   3,1,1 , a2  1,2,1 .
Rezolvare: utilizăm ecuaţia (2.74) şi înlocuim respectiv datele
din ipoteză.
x3 y4 z5
3 1  1  0  x  3  6 z  30  y  4  z  5 
1 2 1
 2 x  6  3 y  12  0   x  2 y  7 z  16  0.
Răspuns: x+4y+7z+16=0.
2.24. Ecuaţia dreptei în spaţiu
O dreaptă în spaţiu poate fi determinată ca intersecţia a două
suprafeţe. Dacă privim intersecţia acestor suprafeţe ca un sistem de
 F1 ( x, y, z )  0
ecuaţii de forma  atunci obţinem ecuaţia dreptei.
 F2 ( x, y, z )  0
a) Dreapta determinată de două puncte în plan
Considerăm o dreaptă determinată prin două puncte distincte
M 1  x1 , y1, z1  şi M 2  x2 , y 2 , z2  , şi pe aceasta dreaptă un punct
M(x,y,z). Condiţia necesară şi suficientă ca punctul M(x,y,z) să
aparţină dreptei M1M2 este ca vectorii M 1M 2 , MM 1 să fie
coliniari. Ecuaţia dreptei care trece prin două puncte date M 1 şi M 2
poate fi scrisă ca:
x  x1 y  y1 z  z1
  , (2.77)
x 2  x1 y 2  y1 z 2  z1

x1  x 2 ; y1  y 2 ; z1  z 2

Ecuaţia (2.76) se numeşte ecuaţia dreptei ce trece prin două puncte.

Ecuaţiile parametrice ale dreptei determinate de două puncte
M 1  x1 , y1, z1  şi M 2  x2 , y 2 , z2  :
(2.78)
 x  x1  t  x 2  x1 

 y  y1  t  y 2  y 1  t  R

 z  z1  t  z2  z1 

74
 Fie dreapta d trece prin punctul M 0  x0 , y0 , z0  paralel la
vectorul director al dreptei    l , m, n  . Un raţionament similar în
acest caz dreapta este dată prin ecuaţia:
x  x0 y  y 0 z  z 0
  (2.79)
l m n
Ecuaţia (2.79) reprezintă forma canonică a dreptei în spaţiu. Dacă
egalăm ecuaţia (2.79) cu t vom primi ecuaţiile parametrice de forma:
 x  x 0  lt

 y 
z  z

y 0  mt ,
0  nt
t  R.
(2.80)
În (2.80) sunt ecuaţiile parametrice ale dreptei în spaţiu.
b) Poziţia unei drepte faţă de un plan
x  x0 y  y 0 z  z 0
Fie dreapta d:   şi planul
l m n
 : Ax  By  Cz  D  0 atunci obţinem că:
Dacă Al  Bm  Cn  0 , atunci dreapta intersectează planul
într-un punct.
Dacă Al  Bm  Cn  0 si Ax0  By 0  Cz 0  D  0 atunci d  .
Dacă Al  Bm  Cn  0 si Ax0  By0  Cz 0  D  0 , atunci
d 
Pentru a determina punctul de intersecţie dintre dreaptă d şi
planul a . Mai întâi scriem ecuaţia dreptei sub forma parametrică şi
înlocuim în ecuaţia planului, de unde se determină parametrul t, cu
acesta ne întoarcem la ecuaţiile parametrice ale dreptei şi găsim
coordonatele punctului de intersecţie.
c) Dreapta ca linie de intersecţie a două plane.
În spaţiu dreapta poate fi privită ca linia de intersecţie a două
plane h1 şi h2 . Din punct de vedere analitic dreapta poate fi
reprezentată printr-un sistem de ecuaţii de gradul întâi.
 A1 x  B1 y  C1 z  D1  0
 (2.81)
 A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0

75
 Coordonatele oricărui punct al dreptei de intersecţie a cestor
plane satisfac ambele ecuaţii şi reciproc. Sistemul (2.81) determină
dreapta de intersecţie a celor două planuri.
Pentru a afla ecuaţia dreptei prin sistemul de ecuaţii (2.81)
este necesar să aflăm coordonatele unui punct M 0  x0 , y0 , z0  , ce
aparţine dreptei, cât şi coordonatele vectorul director r al dreptei l,
m şi n. Coordonatele vectorilor normali ale suprafeţelor sunt
a1 ( A1 , B1 , C1 ) şi a2 ( A2 , B2 , C2 ) . Produsul vectorial a acestor doi
vectori a1 şi a2 este dat prin: r  [a1  a2 ] , iar coordonatele
vectorului r pot fi scrise ca:
B1 C1 A1 C1 A1 B1
l ,m ,n (2.82)
B2 C2 A2 C2 A2 B2
Remarcăm, că sistemul (2.81) determină dreapta de
intersecţie a celor două planuri, utilizând algoritmul de mai sus.
Exemplu. Alcătuiţi ecuaţia canonică şi ecuaţiile parametrice a
dreptei ce trece prin punctul M  4,6,10  şi formează cu axele de
coordonate unghiurile   45 0 ,   60 0 ,   60 0 .

Rezolvare: în calitate de vector director r putem lua vectorul
  
unitar al acestei drepte care îl putem descompune după baze i , j , k
. Din ipoteză se cunoaşte unghiurile atunci coordonate vectorului
2 1 1
director a  cos   i  cos   j  cos   k   i   j   k. După
2 2 2
formula (2.76) aflăm ecuaţia canonică a dreptei:
x4 y  6 z  10
  .
2 2 12 12
x4 y  6 z  10
Egalăm cu t ecuaţia canonică    t şi obţinem
2 2 12 12

76
 2
x 4
t;
2
1
ecuaţiile parametrice y  6  t ;
2
1
z  10  t.
2
Răspuns:
x4 y  6 z  10 2 1 1
  ,x  4 t ; y  6  t ; z  10  t.
2 2 12 12 2 2 2
2.26. Distanţe în spaţiu
Distanţa de la punct la un plan: Dacă M  x0 , y0 , z0  este un
punct, iar  este un plan cu ecuaţia Ax  By  Cz  D  0 atunci
distanţa de la punctul M la planul  este dată de formula:
Ax 0  By 0  Cz 0  D
d  M ,   . (2.83)
A2  B 2  C 2
Distanţa de la un punct la dreaptă: Dacă M  x0 , y0 , z0  este
un punct, iar h este o dreaptă dată de ecuaţiile
x  x0 y  y0 z  z0
  atunci distanţa de la punctul M la dreapta h
l m n
este:

2 2 2
y  y0 z  z 0 z  z0 x  x0 x  x0 y  y0
 
m n n l l m (2.84)
D M , h  
l m n
2 2 2

Exemplu. Aflaţi ecuaţia planului paralel la planul

2x+y–4z+5=0 care se află la distanţa 21 de la punctul P(1,2,0).
Rezolvare: Din ipoteză se cunoaşte ecuaţia planului. Utilizând
ecuaţia (2.82) avem:
2  1  1  2    4  0  D 4 D
21   21   21  4  D .
2 2  12    4  2 21

obţinem D=17 şi D=–25. Ecuaţiile planului sunt 2x+y–4z+17=0,

77
2x+y–4z–25=0.
Răspuns: 2x+y–4z+17=0, 2x+y–4z–25=0.
2.27. Unghiuri în spaţiu
Prin unghiul dintre două plane se înţelege unghiul diedru al
planelor. Deseori la rezolvarea problemelor este necesar de aflat
unghiul format de o dreapta şi un plan, dintre două plane, între două
drepte
a) Unghiul format de o dreaptă şi un plan
Definiţie. Se numeşte unghiul format de dreapta d şi planul 
şi se notează  cel mai mic dintre unghiurile formate de dreapta d
cu proiecţia ei pe planul  .
Teorema 2.1. Dacă d este o dreaptă de ecuaţia
x  x0 y  y 0 z  z 0
d:   , iar  un plan de ecuaţia
l m n
 : Ax  By  Cz  D  0
atunci
Al  Bm  Cn
sin   (2.85)
A2  B 2  C 2 l 2  m 2  n 2
Demonstraţie. Dacă n   A, B, C  şi a   l , m, n , atunci
 

unghiul  format de dreapta d cu planul  , vom înţelege unghiul

ascuţit dintre dreapta d şi proiecţia ei pe planul  . Din definiţia
 
  3 

unghiului, rezultă că    2  (a, n)  sau    2  (a, n)  .
   
Prin urmare din sin   cos  obţinem relaţia (2.86).
Cazuri particulare:
 
Dacă dreapta d este paralelă cu planul dat vectorii n şi a
vor fi perpendiculari şi Al  Bm  Cn  0 .
Dacă dreapta este perpendiculară pe plan  , atunci vectorii
  A B C
n şi a sunt coliniari şi, deci are loc relaţia:   .
l m n
b) Unghiul dintre două plane

78
Fie date două plane 1 : A1 x  B1 y  C1 z  D1  0 şi
 2 : A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0 . Vectorii normali la aceste plane
n1   A1 , B1 , C1 şi n2   A2 , B2 , C2  şi  este unul dintre cele două
unghiuri diedre formate de planele 1 şi  2 va fi egal cu unghiul
dintre vectorii n1 şi n2 perpendiculari la aceste plane determinat
prin formula:
n1  n2 A1 A2  B1B2  C1C2
cos   (2.86)
n1  n2 A12  B12  C12  A22  B22  C22
Cazuri particulare:
Două plane sunt paralele ( 1  2 ) dacă şi numai dacă are loc
condiţia de paralelism dintre două plane:
A1 B1 C1 D1
   . (2.87)
A2 B2 C 2 D2
Două planuri  1 şi  2 sunt perpendiculare ( 1   2 ) ,
atunci şi vectorii directorii n1 şi n2 sunt perpendiculari, deci
produsul lor scalar este egal cu zero şi condiţia de perpendicularitate
este determinată de relaţia:
A1 A2  B1 B2  C1C 2  0 . (2.88)
şi reciproc dacă se respectă condiţia (2.89) planele sunt
perpendiculare între ele.
Având în vedere că măsura unghiului dintre două plane
 
perpendiculare este şi cos  0. din ecuaţia (2.87) obţinem
2 2
ecuaţia (2.89).
Două plane coincid daca şi numai dacă:
A1 B1 C1 D1
   . (2.89)
A2 B2 C 2 D2
La intersecţia a două planuri şi se obţine o dreaptă, dacă

79
A1 B A C B A
 1 sau 1  1 sau 1  1 . Aceasta se obţine rezolvând
A2 B2 A2 C 2 B2 A2
sistemul cu ecuaţiile celor două planuri.
c) Unghiul dintre două drepte exprimate prin ecuaţiile
canonice
Fie dreptele d1 şi d2 prin ecuaţiile canonice:
x  x1 y  y1 z  z1
d1 :   (2.90)
l1 m1 n1
x  x2 y  y2 z  z 2
d2 :   . (2.91)
l2 m2 n2
Unghiul format de aceste drepte este egal cu unghiul 
dintre vectorii directori a1   l1 , m1 , n1 şi a2   l2 , m2 , n2  . Se
calculează conform formulei:
l1l 2  m1 m2  n1 n2
cos   (2.92)
l  m12  n12  l 22  m22  n22
1
2

Cazuri particulare importante:

Dreptele d1 şi d2 sunt paralele atunci dacă şi numai dacă
vectorii directori a1   l1 , m1 , n1 şi a2   l2 , m2 , n2  sunt coliniari,
adică:
l1 m1 n1
  . (2.93)
l2 m2 n2
Dreptele sunt perpendiculare, dacă produsul scalar dintre
vectorii ( a1 a2 )  0 şi unghiul este drept. Prin urmare:
l1l 2  m1 m 2  n1 n 2  0 (2.94)
Este condiţia de perpendicularitate a două drepte.
Coordonatele centrului de greutate G al unui triunghi cu vârfurile
M i  xi , yi , zi  , i  1,2,3 sunt:
x1  x 2  x3 y  y  y3 z z z
xG  , yG  1 2 , zG  1 2 3 (2.95)
3 3 3

80
Volumul unui tetraedru cu vârfurile M i  xi , yi , zi  , i  1,2,3,4
1
este dat de formula: V   , unde
6
x1 y1 z1 1
x2 y2 z2 1
 (2.96)
x3 y3 z3 1
x4 y4 z4 1

Exemplu.  Se dau patru puncte A(4,7,8), B(–1,13,0), C(2,4,9) şi

D(1,8,9). Alcătuiţi ecuaţia: Planului ABC; Dreptei AB; Dreptei DM
perpendiculară pe planul ABC; Dreptei DP paralel cu dreapta AB;
Calculaţi: Unghiul dintre dreapta AD şi planul ABC; Unghiul dintre
planul xOy şi planul ABC.
Rezolvare: a) După formula (2.72) alcătuim ecuaţia planului
ABC:
x4 y7 z 8 x4 y7 z 8
 1 4 13  7 0 8  0, 5 6 8  0.
24 47 98 2 3 1

După regula lui Kramer calculăm determinantul de ordinul trei şi

obţinem:
6( x  4)  15 z  8  16 y  7   12 z  8  24 x  4  5 y  7   0.

Deschidem parantezele şi împărţim la (–3), obţinem ecuaţia planului

ABC: 6x–7y–9z+97=0.
b) Aflăm ecuaţia dreptei AB după formula (2.85)
x4 y7 z 8 x4 y 7 z 8
     .
 1  4 13  7 0  8 5 6 8
c) Determinăm ecuaţia dreptei DM perpendiculară pe planul ABC. În
calitate de vector director al planului vom folosi vectorul

81
 x 1 y  8 z  9
n  {6,7,9} . Obţinem ecuaţia în forma   .
6 7 9
d) În calitate de vector director a dreptei DP putem considera
vectorul AB  {5,6,8}. Avem ecuaţia dreptei DP paralelă cu
x 1 y  8 z  9
dreapta AB:   .
5 6 8
e) Pentru a calcula sinusul unghiului dintre dreapta AD şi planul
ABC. Din punctul c) am calculat vectorul normal al panului
n  {6,7,9} . Aflăm vectorul director a dreptei d AD .
AD  1  4,8  7,9  8 de unde AD    3,1,1 . Sinusul unghiului
dintre planul ABC şi dreapta AD este egal cu modulul cosinusului
dintre vectorii n şi AD . Pentru a calcula unghiul folosim

6  (3)    7   1    9  1
sin( )  cos( n  AD)  
3  12  12  62    7     9 
2 2 2

34
 .
1826

Vom calcula cosinusul unghiului dintre planul xOy şi planul ABC,

adică cosinusul unghiului dintre vectorii normali ai planelor

6  0    7  0    9 1 9
cos(n, n1 )   .
02  02  12   6 2
   7    9
2 2
166

Exemplu. Aflaţi ecuaţia planului care intersectează axa Oz şi

formează cu planul 2 x  y  5 z  0 un unghi egal cu 600 .
Rezolvare: Ecuaţia planului ce trece prin axa Oz are forma
Ax  By  0 . (vezi tabelul 2). Dacă împărţim la B obţinem
A A
x y 0. Notăm m , obţinem mx+y=0. Vectorului
B B
n1  {m,1,0} este perpendicular la planul 2 x  y  5z  0 din
ipoteză, formează cu vectorul planului n2  {2,1, 5} un unghi de

82
 n1  n2 A1 A2  B1B2  C1C2
600 . Rezultă că cos   şi
n1  n2 A  B12  C12  A22  B22  C22
1
2

obţinem că
1


2  m  1 1   5  0 
2m  1

2 m 2  12  02 22  12   5   2
10 m 2  1

10 m 2  1  2 2m  1  10 m 2  1  16m 2  16m  4 

1
6m 2  16m  6  0  m1  3; m2  .
3
1
Ecuaţiile planului sunt:  3 x  y  0 şi x y 0.
3
2.28. Fascicul de plane
Definiţie. Fie d o dreaptă din spaţiu.Totalitatea planelor care
conţin dreapta d se numeşte fascicul de plane determinat de dreapta
d. În acest caz dreapta d se numeşte axa fasciculului.
Teorema 2.2. Fie d o dreaptă din spaţiu având ecuaţiile
 A1 x  B1 y  C1 z  D1  0
 (2.97)
 A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0
Atunci orice plan din fasciculul cu axa d are o ecuaţie de forma:
r ( A1 x  B1 y  C1 z  D1 )  s ( A2 x  B2 y  C 2 z  D2 )  0 (2.98)

cu r , s  R astfel încât r 2  s 2  0. Reciproc orice ecuaţie de

forma (2.98) cu r , s  R , r 2  s 2  0 defineşte un plan din fasciculul
cu axa d.
Demonstraţie. Fie  un plan oarecare din fasciculul cu axa d.
Atunci  va avea o ecuaţie de forma  : Ax  By  Cz  D  0 cu
A, B, C  R astfel A 2  B 2  C 2  0. Dreapta d este dată de
intersecţia a două plane  1 cu ecuaţia A1 x  B1 y  C1 z  D1  0 şi
respectiv  2 cu ecuaţia A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0. Deoarece
83
 1   2    d , sistemul

 A1 x  B1 y  C1 z  D1  0

 A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0 (2.99)
 Ax  By  Cz  D  0

este compatibil nedeterminat. Combinând teorema Kronecker-
Cappelli şi teorema lui Kramer, rezultă că:
 A1 B1 C1   A1 B1 C1 D1 
   
rang  A2 B2 C 2   rang  A2 B2 C2 D2   3 (2.100)
 A B C   A B C D 
 

Pe de altă parte  1   2  d avem

 A1 B1 C1 
 
rang  A2 B2 C2   2 . (2.101)
 
 
Din relaţiile (2.100) şi (2.101) obţinem că matricea
 A1 B1 C1 D1 
 
 A2 B2 C2 D2  are rangul 2, deci ultima linie a matricei este o
 A B C D 

combinaţie liniară a primelor două. Aşadar ecuaţia (2.98) se poate
scrie sub forma:
(rA1  sA2 ) x  (rB1  sB2 ) y  (rC1  sC 2 )  rD1  sD2  0 (2.102)

Coeficienţii (rA1  sA2 ), (rB1  sB2 ), (rC1  sC2 ) nu se pot anula

A1 B1 C1
simultan. În contrar, obţinem şirul de rapoarte egale  
A2 B2 C 2
ceea ce contrazice  1   2  d . Este evident că acest plan conţine
dreapta de intersecţie a celor două plane.
Dacă M 0  x0 , y0 , z0  este un punct nesituat pe dreapta de
84
intersecţie a celor două plane, din relaţia (2.98) obţinem:
r ( A1 x0  B1 y0  C1 z0  D1 )  s( A2 x0  B2 y0  C2 z0  D2 )  0, (2.103)

se pot determina r şi s, ca planul să treacă prin punctul M0. Dacă în

s
ecuaţia (2.103) notăm   se poate scrie ecuaţia fasciculului sub
r
forma:
A1 x0  B1 y0  C1 z0  D1   ( A2 x0  B2 y0  C2 z0  D2 )  0. (2.104)
Teorema este demonstrată.
Exemplu. Scrieţi ecuaţia planului care trece prin dreapta de
intersecţie a planelor x − y + z −3 = 0, x + y − z + 1 = 0 şi este
paralel cu axa Ox.
Rezolvare: Planul căutat face parte din fasciculul
(r  s ) x  (r  s) y  ( r  s) z  3r  s  0 . Din ipoteză ştim, că planul
este paralel cu Ox. r  s  0 putem lua r = −1, s = 1 şi avem ecuaţia:
2y − 2z + 4 = 0 sau y − z + 2 = 0.
Răspuns: y − z + 2 = 0.
2.29. Ecuaţia normată a planului
Ecuaţia normată a planului are forma:
x cos   y cos   z cos     0 , (2.105)
unde  ,  ,  – unghiurile perpendiculari duse din originea axelor
de coordonate pe plan, iar  – distanţa de la originea axelor de
coordonate până la plan. Ecuaţia normată a planului se deosebeşte de
ecuaţia (2.68) prin aceea că coeficienţii de pe lângă x, y, z sunt
coordonatele vectorului unitar n   cos  , cos  , cos   perpendicular
pe plan, iar termenul liber are valoarea negativă. Ecuaţia (2.68) poate
fi reprezentată prin ecuaţia normată dacă o înmulţim la factorul de
1
normare M  nenul se determină de poziţia
A  B2  C 2
2

punctului pe plan. Notăm prin:

85
 A B
 cos  ;  sin  ;
A  B C
2 2 2
A  B2  C 2
2

(2.106)
C D
 cos  ;  
A2  B 2  C 2 A2  B 2  C 2
Înlocuim în ecuaţia (2.68) expresiile (2.106) obţinem (2.105).
Ecuaţia (2.105) se numeşte ecuaţia normată a planului.
Probleme rezolvate
1. Alcătuiţi ecuaţia canonică a dreptei determinată de planele
 1 : x  2 y  5 z  4  0  1 : 3x  2 y  z  12  0 .
Rezolvare. Din ipoteză aflăm coordonatele vectorilor directori
n1  1,2,5 şi n2   3, 2,1 . Calculăm produsul vectorial
dintre aceşti doi vectori r  [ n1 n2 ] . Coordonatele căruia se
 2 5 5 1 1  2
determină ca r  , ,   12,16,4 sau
 2 1 1 3 3  2
r   3,4,1
. Am aflat coordonatele vectorului director. Aflăm punctul
de intersecţie a acestor două plane. Presupunem că coordonata z=0,
atunci
 x  2 y  15 z  4  0  x  2y  4  0
  
 3 x  2 y  z  12  0 3 x  2 y  12  0
x  2 y  4  0 x  4
 
 4y  0 y  0

Deci punctul M (4,0,0) aparţine dreptei format de acestea două

x4 y0 z 0
plane:   .
3 4 1
x4 y z
Răspuns:   .
3 4 1

86
 Capitolul 3. Linii de ordinul doi
3.1. Cercul
Definiţie. Ecuaţia sub forma
a11 x 2  2a12 xy  a22 y 2  2a13 x  2a23 y  a33  0, (3.1)
în care cel puţin unul din coeficienţii a11 , a12 , a22 este diferit de zero
se numeşte ecuaţie de gradul doi cu două necunoscute.
Figura plană definită de ecuaţia (3.1) într-un s.a. se numeşte
linie (sau curbă) de ordinul doi.
Nota 3.1. Dacă figura dată  este definită de o ecuaţie de
gradul doi în s.a. dat, atunci şi în oricare alt sistem afin de
coordonate  poate fi definită de o asemenea ecuaţie.
Ca exemplu de linie de ordinul doi avem cercul.
1. Daţi definiţia cercului.
2. Deduceţi ecuaţia cercului cu centrul şi raza date în s.r.c.
3. Arătaţi că cercul este o linie de ordinul doi.
Linii de ordinul doi, în afară de cerc, sunt elipsa, hiperbola şi
parabola.
3.2. Elipsa

87
 Definiţie. Fie F1 şi F2 două puncte în plan, F1F2  2c.
Numim elipsă locul geometric al punctelor planului, astfel încât
suma distanţelor la două puncte fixe F1 şi F2 , numite focare, este
o mărime constantă 2a, mai mare decât 2c.
Aşadar, conform definiţiei, elipsa constă din acele puncte M ,
care verifică egalitatea
MF1  MF2  2a. (3.2)
1. De ce este necesară restricţia 2a  2c ? (Aplicaţi inegalitatea
triunghiului).
2. Ce figură vom obţine în cazul 2a  2c ?
3. Iar în cazul F1  F2 ?
4. Construiţi o elipsă cu ajutorul unei sfoare, a două cuie şi
creionului. Comparaţi imaginea obţinută cu fig. 41.

Fig. 41
Deducem ecuaţia elipsei. Alegem s.r.c. xOy în aşa mod încât
direcţia axei absciselor să coincidă cu direcţia semidreptei F1F2 ,
iar O să fie mijlocul segmentului F1F2 . Acest s.r.c. poartă
denumirea de sistem canonic de coordonate. Fireşte, putem folosi şi
oricare alt s.r.c., însă ecuaţia în sistemul canonic este una din cele
mai simple.
Ce coordonate au punctele F1 şi F2 în sistemul canonic?

88
 Fie M ( x, y ) un punct arbitrar al elipsei (fig. 41). Scriem
egalitatea (3.2) în coordonate, aplicând (1.8):
( x  c ) 2  y 2  2a  ( x  c) 2  y 2 .
Ridicăm ambele părţi ale egalităţii la pătrat. După transformări avem:
a ( x  c ) 2  y 2  a 2  xc.
Ridicăm iarăşi la pătrat. După transformări obţinem:
x2 y2
  1.
a2 a2  c2
Deoarece a  c după definiţie, a 2  c 2 este un număr pozitiv. Îl
notăm prin b 2 . Deci,
b2  a 2  c 2. (3.3)
În fine, obţinem ecuaţia
x2 y2
  1. (3.4)
a 2 b2
Aşadar, coordonatele oricărui punct al elipsei satisfac ecuaţia
(3.4). Pentru a putea conchide că (3.4) defineşte elipsa, conform
metodei coordonatelor, ne rămâne să demonstrăm că orice soluţie a
ecuaţiei (3.4) reprezintă coordonatele unui punct de pe elipsă.
Fie că coordonatele punctului M ( x, y ) verifică (3.4). Notăm
r1  MF1 , r2  MF2 . Aplicând (1.8), obţinem: r12  ( x  c) 2  y 2 ,
r22  ( x  c) 2  y 2 . Exprimând y 2 din (3.4) şi luând în consideraţie
a2  x2 2 2
(3.3), obţinem: r  ( x  c) 
1
2 2
(a  c ). După transformări
a2
2 2
 cx   cx 
avem: r   a   . Analog obţinem r22   a   .
1
2

 a   a 
cx cx
Prin urmare, r1  a  a , r2  a  a . Însă, c  a, conform
definiţiei. De asemenea, x  a, altfel nu poate avea loc (3.4).
cx cx cx
Atunci a
a şi, deci, semnul expresiilor a  şi a 
a a
89
coincid cu semnul lui a, adică aceste expresii sunt pozitive. Atunci
 c
 r  a  x
 1 a

r c
.
(3.5)
 2  a 
 a
x

Acest sistem implică egalitatea r1  r2  2a, adică

MF1  MF2  2a, ce dovedeşte că M se află pe elipsă (vezi
definiţia).
Prin urmare, (3.4) defineşte elipsa şi poartă denumirea de
ecuaţie canonică a elipsei. Deoarece (3.4) este o ecuaţie de gradul
doi, ajungem la concluzia că elipsa este o linie de ordinul doi.
Cercul este un caz particular al elipsei.
Să cercetăm elipsa în baza
ecuaţiei ei canonice. A fost deja
remarcat că pentru orice punct
M ( x, y ) al elipsei, x  a.

Analog, y  b. Aceste inegalităţi

servesc ca dovadă a faptului că
elipsa este situată într-un dreptunghi
cu laturile 2a şi 2b, şi deci, este o
figură mărginită (fig. 42).
Fig. 42
Aflăm punctele de intersecţie a elipsei cu axele de coordonate:
A1  ( a,0), A2 ( a,0), B1  (0,b), B2 (0, b). Acestea sunt
vârfurile elipsei. Segmentul A1 A2  2a este axa mare a elipsei,
B1 B2  axa mică. Respectiv, a şi b se numesc semiaxe ale elipsei
(mare şi mică). Menţionăm că a  b în virtutea (3.3). F1 şi F2
sunt focarele elipsei, iar F1 F2  2c este distanţa focală. Raportul
c
se notează  şi este numit excentricitate. Menţionăm că   1 în
a
cazul elipsei.
Construiţi schematic în s.r.c. elipsele cu semiaxele

90
a1  8, b1  2 şi a2  8, b2  6 respectiv. Calculaţi excentricităţile
 1 şi  2 , comparaţile. Formulaţi o ipoteză privind legătura dintre
forma geometrică a elipsei şi excentricitatea ei.
Fie M ( x, y ) un punct arbitrar al elipsei, deci, x şi y verifică
ecuaţia (3.4). Atunci coordonatele punctelor M 1 ( x, y ) şi
M 2 ( x, y ) tot satisfac (3.4) deoarece această ecuaţie conţine numai
pătratele variabilelor. Deci, la fel şi M 1 , şi M 2 aparţin elipsei.
1. Depuneţi M , M 1 , M 2 pe desen.
2. Cum sunt punctele M 1 şi M 2 în raport cu M faţă de axele
de coordonate?
a a
Dreptele d1 : x   0 şi d1 : x   0, se numesc drepte
 
directoare ale elipsei.
3.3. Hiperbola
Definiţie. Fie F1 şi F2 două puncte în plan, F1 F2  2c.
Numim hiperbolă locul geometric al punctelor planului pentru
fiecare din care modulul diferenţei distanţelor până la F1 şi F2
este o mărime constantă 2a, mai mică decât 2c.
Deci, egalitatea
MF1  MF2  2a, (3.6)
caracterizează punctele hiperbolei.
Deducerea ecuaţiei canonice a
hiperbolei repetă într-o mare măsură
cazul elipsei. Alegem s.r.c. canonic
xOy ca şi în 3.2. Fie M ( x, y ) un
punct al hiperbolei (fig. 43). Potrivit
definiţiei modulului, condiţia (3.6)
este echivalentă cu Fig. 43
 MF1  MF2  2a
 MF  MF  2a. Să examinăm cazul MF1  MF2  2a, celălalt
 2 1

91
caz fiind absolut analog.
Scrieţi condiţia MF1  MF2  2a în coordonate şi transformaţi
ecuaţia obţinută ca şi în 3.2. Recurgând în momentul potrivit la
substituţia
b2  c2  a2 (3.7)
aduceţi ecuaţia la forma
x2 y2
  1. (3.8)
a2 b2
Aşadar, coordonatele oricărui punct al hiperbolei satisfac
ecuaţia (3.8). Pentru a demonstra afirmaţia reciprocă presupunem că
coordonatele punctului M ( x, y ) verifică (3.1), notăm r1  MF1 ,
r2  MF2 . După transformări (similare celor din 3.2.) obţinem:
cx cx
r1  a  , r2  a  .
a a
Spre deosebire de cazul elipsei, cercetarea semnelor expresiilor
de sub semnul modulului nu este univocă. Deoarece x  a, altfel nu
cx
are loc (3.8), avem a  c  a. Examinăm două cazuri:
cx cx
a) x  0. Atunci a   0, a   0 şi deci,
a a
cx cx
r1   a  , r2  a  . (3.9)
a a
Observăm că r1  r2  2a.
cx cx
b) x  0. Atunci a   0, a   0, deci,
a a
cx cx
r1  a  , r2  a  , (3.10)
a a
de unde r1  r2  2a.
În fine, am demonstrat că (3.8)
defineşte hiperbola, care, prin urmare,
este de asemenea o linie de ordinul doi.

92
Numim (3.8) ecuaţia canonică a hiperbolei. Să cercetăm hiperbola în
baza ecuaţiei canonice. Hiperbola intersectează axa Ox în punctele
A1 (  a,0) şi A2 ( a,0), şi nu intersectează Fig. 44
axa Oy. A1 şi A2 sunt vârfurile hiperbolei. Segmentul A1 A2  2a
este axa reală a hiperbolei, iar mărimea 2b se numeşte axa
imaginară. a şi b sunt semiaxele hiperbolei, F1 şi F2 – focarele, şi
c
F1 F2  2c – distanţa focală a ei. Numim mărimea  
a
excentricitate. Menţionăm că pentru hiperbolă   1. Hiperbola
constă din două ramuri (fig. 44).
Care sunt axele de simetrie ale hiperbolei?
a a
Dreptele d1 : x   0 şi d 2 : x   0, numite directoare, au
 
o semnificaţie aparte de care ne vom ocupa mai târziu.
Construim un dreptunghi cu laturile 2a şi 2b simetrice faţă de
axele de coordonate şi apoi dreptele ce conţin diagonalele lui, l1 şi
l2 (fig. 44). Aceste drepte se numesc asimptote, iar dreptunghiul
menţionat – dreptunghi asimptotic. Asimptotele hiperbolei se bucură
de o proprietate.
Teorema 3.1. Dacă punctul M de pe hiperbolă se depărtează
nemărginit de originea de coordonate, atunci el se apropie
nemărginit de una din asimptote.
Demonstraţie. Ecuaţiile asimptotelor sunt:
bx bx
l1 : y   , l2 : y  . (3.11)
a a
Fie M un punct variabil al hiperbolei (îl luăm, de exemplu, pe
ramura dreaptă, cum este în fig. 45). Fie MM 1  l2 , MM 2 || Oy.
Atunci OKA2  M 1M 2 M şi deci, OKA2 ~ MM 2 M 1.
MM 1 OA2 a a
Atunci   , MM 1   MM 2 . Fie
MM 2 OK a  b2
2
a  b2
2

93
( x, y ) coordonatele lui M. Atunci abscisa lui M 2 este x, iar
bx
ordonata o aflăm din (3.11), y . Evident,
a
bx a bx 
MM 2  y2  y   y, deci, MM 1    y .
a a b 
2 2 a 
b
x şi y satisfac ecuaţia hiperbolei (3.8), de unde avem y  x2  a2 .
a
a  bx b 2 
Calculăm limita: lim MM1  lim   x  a2  
x  a 2  b 2 x   a a 
b
 lim  x  x 2  a 2   0. Deci,
a 2
 b 2 x   
MM 1  0 când x  , ce şi cerea să fie
demonstrat. Acelaşi rezultat poate fi
obţinut şi pentru punctele de pe ramura
stângă. ■
Dacă a=b atunci hiperbola se
numeşte echilaterală.

Fig. 45
3.4. Parabola
Definiţie. Fie F un punct, d o dreaptă în plan, F  d . Numim
parabolă locul geometric al punctelor egal depărtate de F şi d.
Aşadar, parabola constă din aceste puncte M care verifică
egalitatea MF  MM 1. Alegem s.r.c.
xOy aşa încât O să fie mijlocul
segmentului ce uneşte F cu d a
perpendicularei coborâte din F pe d,
şi Oy || d (fig. 46). Acesta este s.r.c.
canonic pentru parabola dată. Să

94
deducem ecuaţia parabolei. Fie p distanţa de la F până la d. Atunci F
 p 
are coordonatele  ,0 . Conform
2 
Fig. 46
p 2
definiţiei, MM 1  MF , deci,  x    x  p   y 2 . Deoarece
2  2
ambele părţi ale egalităţii sunt pozitive, ca şi expresia de sub radical,
ultima ecuaţie este echivalentă cu ecuaţia:
2 2
p   p
  x   x    y .
2

2   2
După transformări obţinem:
y 2  2 px. (3.12)
Aceasta este ecuaţia canonică a parabolei. F se numeşte focar al
parabolei, d – directoare, p – parametru. Ecuaţia directoarei este
p
x  0. Excentricitatea  a parabolei este egală cu 1. Punctul
2
O(0,0) este vârful parabolei. Parabola cu ecuaţia (3.12) este arătată în
fig. 47.
Care sunt axele de simetrie ale parabolei?
Segmentul ST (fig. 47) se numeşte
coardă focală a parabolei. Arătaţi că
ST=2p.
Parabola ca şi hiperbola este o
figură nemărginită. Parabola poate fi
definită şi de alte ecuaţii tot aşa de
simple.
În cursul şcolar de algebră parabola
a fost definită pe altă cale, şi anume, ca Fig. 47
2
grafic al funcţiei pătrate y=ax .
3.5. Definirea liniilor de ordinul doi cu ajutorul focarelor şi a
directoarelor

95
 Elipsa, hiperbola şi parabola au o serie de proprietăţi comune,
unele fiind de ordin geometric, iar altele – algebric. Proprietatea
descrisă în tema prezentă (teorema 3.2) a fost descoperită de
geometrul antic Apoloniu.
Teorema 3.2. Pentru orice
punct al elipsei (hiperbolei,
parabolei) raportul distanţei până
la focar către distanţa până la
directoarea respectivă este un
număr constant egal cu
excentricitatea elipsei (respectiv, a
hiperbolei, parabolei). Fig. 48
Nota 3.2. Afirmaţia teoremei poate fi raportată la oricare din
cele două focare ale elipsei. Prin "directoare respectivă"
subînţelegem acea directoare care este mai aproape de focarul dat.
Evident, în cazul parabolei afirmaţia teoremei se referă la unicele
focar şi directoare pe care le posedă.
Demonstraţia teoremei. Menţionăm că afirmaţia este evidentă
în cazul parabolei (vezi definiţia parabolei şi valoarea lui  în 3.4).
Fie F2 focarul drept al elipsei, d 2 directoarea respectivă, M(x,y) un
punct arbitrar al elipsei, MM 2 distanţa de la M până la d. Abscisa
a
punctului M 2 este (vezi ecuaţia directoarei d 2 în 3.2). Atunci

a
MM 2   x. Distanţa MF2 (notată în 3.2 prin r2 ) este egală,

conform (3.5), cu a  x, deoarece
c
 . Calculăm raportul
a
MF2 a  x
  .
MM 2 a  x


96
 Fie F1 acum focarul stâng al hiperbolei, d1 directoarea
respectivă, M(x,y) un punct de pe ramura stângă, Fig. 49
a
MM 1 distanţa de la M până la d1 (fig. 49). M 1 are abscisa 

a
(vezi ecuaţia directoarei d1 în 3.3). Avem MM 1    x. Pe de

MF1  a  x
  .
altă parte, MF1   a  x . Deci, MM 1  a  x

■
Nota 3.3. Are loc şi teorema reciprocă. Cu alte cuvinte, elipsa
(hiperbola, parabola) reprezintă locul geometric al punctelor cu
proprietatea indicată în condiţia teoremei 3.2.
Ţinând cont de toate aceste considerente, putem afirma că
proprietatea descrisă în teorema 3.2 reprezintă de fapt o definiţie
noua unică a celor trei linii de ordinul doi, fapt ce explică titlul temei
prezente.
3.6. Ecuaţiile polare a liniilor de ordinul doi
Ecuaţiile (3.4), (3.8) şi (3.12) definesc respectiv elipsa,
hiperbola şi parabola în s.r.c. Bineînţeles, aceste ecuaţii diferă
considerabil una de alta. Teorema 3.2 ne-a convins însă, că cele trei
linii de ordinul doi au proprietăţi geometrice comune. La aceeaşi
concluzie, dar sub aspect algebric, vom ajunge şi la finele temei
prezente. Şi anume, va fi demonstrat că în sistemul polar de
coordonate (vezi 1.12) toate cele trei curbe pot fi definite de ecuaţii
asemănătoare.
Alte proprietăţi comune ale
liniilor de ordinul doi vor fi stabilite în
cadrul geometriei proiective la anul 2.
Să calculăm mai întâi lungimea
coardei focale a elipsei şi a hiperbolei

97
(vezi 3.4).
Fie ST coarda focală a elipsei (fig. 50). Abscisele punctelor S şi
F sunt Fig. 50
deci, coordonatele lui S au forma (c, y0 ). Substituindu-le în ecuaţia
a2  c2
elipsei, avem după transformări: y02  b 2 .
a2
b4 b2
Conform (3.7), y02  , de unde y 0  .
a2 a
2b 2
Deoarece S şi T sunt simetrice în raport cu Ox, ST  .
a
1
Mărimea p  ST se numeşte parametru focal. Menţionăm că
2
b2
pentru elipsă p  . Evident, coarda focală dusă prin focarul stâng
a
are aceeaşi lungime.
Cercetările ce urmează se referă la oricare din liniile de ordinul
doi studiate. Aşa dar, fie  o elipsă sau o hiperbolă (mai precis,
ramura dreaptă a ei), sau o parabolă. Analizând figurile 41, 44, şi 47,
vedem că toate liniile indicate mai sus pot fi reprezentate în mod
schematic aşa cum este arătat în fig. 51. Aici F este focarul liniei (cel
stâng în cazul elipsei, cel drept în cazul hiperbolei), d – directoarea
respectivă. Definim în plan un sistem polar de coordonate cu polul în
F şi axa polară FE aşa, încât FE să fie orientată dinspre d şi să fie
perpendiculară pe d. Fie K un punct arbitrar al figurii , KK1  d ,
KK   FE , SF  FE , SS1  d . Avem:
KF    raza polară a punctului K,
SF  p  ojumătate din coarda focală.
După cum a fost arătat în tema precedentă,
figura  este definită de condiţia

98
MF
 ,
MM 1
unde  este excentricitatea. Aplicăm această
condiţie la punctele S şi K, ambele aparţinând Fig. 51
SF SF p
figurii . Obţinem: SS   , de unde SS1   , şi
1  
KF
 , KF 
iar KK1   . Însă,
KK1  
p
K1K  QK   QF  FK    SS1  FK     cos  , deci,

 p
  cos  . După transformări, avem
 
p
 . (3.13)
1   cos 
Aceasta este ecuaţia liniei de ordinul doi  în coordonate polare.
Nota 3.4. Polul sistemului polar poate fi ales în oricare alt
punct remarcabil, de exemplu, în celălalt focar, în centrul de
simetrie al figurii (dacă aceasta există) sau într-un vârf al ei.
Desigur, ecuaţia obţinută nu va avea în acest caz forma (3.12), ci
alta.
Nota 3.5. Revenim la menţiunea că în cazul hiperbolei, (3.13)
defineşte numai ramura dreaptă a acesteia.
3.7. Alte linii de ordinul doi
În afară de cele trei linii de ordinul doi cercetate (aici
circumferinţa este considerată un caz particular al elipsei), mai există
şi altele. Fără a întreprinde o cercetare mai profundă, să dăm câteva
exemple.
Fie xOy un s.r.c. în plan.
a) Figura definită de ecuaţia sub forma
x2 y2
  1, a  0, b  0 (3.14)
a 2 b2

99
Este o mulţime vidă (De ce?), însă, conform definiţiei din 3.1, ea tot
este considerată drept o linie de ordinul doi. Din anumite motive
această linie poartă denumirea de elipsă imaginară, prin analogie cu
(3.4).
b) Ecuaţia
x2 y2
  0, a  0, b  0 (3.15)
a2 b2
x y
a  b  0
este echivalentă cu totalitatea  , care defineşte reuniunea
x  y  0

a b
a două drepte l1 şi l2 ce se intersectează în originea de coordonate
(fig. 52) şi sunt simetrice în raport cu ambele axe de coordonate.
Această linie de ordinul doi se numeşte pereche de drepte reale
concurente.

Fig. 52 Fig. 53 Fig. 54

c) Ecuaţia
x2 y 2
  0, a  0, b  0 (3.16)
a2 b2
defineşte figura ce conţine un singur punct în plan, şi anume,
originea de coordonate (fig. 53), şi se numeşte, prin analogie cu b),
pereche de drepte imaginare concurente.

100
 d) Ecuaţia
x 2  a 2  0, a  0 (3.17)
x  a  0
este echivalentă cu totalitatea  x  a  0, şi defineşte reuniunea a

două drepte l1 şi l2 paralele cu axa Oy (fig. 54). Această linie de
ordinul doi se numeşte pereche de drepte reale paralele.
e) Ecuaţia
x 2  a 2  0, a  0 (3.18)
defineşte o figură vidă, care, însă, din motivele expuse deja în a), tot
este o linie de ordinul doi şi poartă denumirea de pereche de drepte
imaginare paralele (prin analogie cu d)).
f) În sfârşit, ecuaţia
x 2  0, a  0 (3.19)
este echivalentă cu ecuaţia x = 0,
definind, deci, axa Oy (fig. 55), însă,
potrivit definiţiei din 3.1, tot este
considerată drept linie de ordinul doi, şi se
numeşte pereche de drepte coincidente.
Aşadar, am enumerat 9 tipuri de linii
de ordinul doi (vezi ecuaţiile (3.4), (3.8),
(3.12) şi (3.14) – (3.19)). Apare întrebarea:
există oare alte tipuri de linii de ordinul
doi în afară de cele enumerate? Teorema Fig. 55
următoare (pe care o vom enunţăm fără a o demonstra) dă un răspuns
negativ.
Teorema 3.3. Pentru orice linie  de ordinul doi în plan
există un aşa sistem rectangular cartezian de coordonate, în care 
este definită de o ecuaţie sub una din formele (3.4), (3.8), (3.12) sau
(3.14) – (3.19).
Teorema implică o clasificare a tuturor liniilor de ordinul doi
în plan. Sau, există 9 clase de linii de ordinul doi în plan. Orice linie
de ordinul doi aparţine uneia şi numai uneia din aceste clase.
101
 Bibliografie
1. Mihăileanu. N. Geometrie analitică, proiectivă şi
diferenţială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
2. Urdişte C., Tomuleanu V., Vernic Gh. Matematica.
Geometrie analitică. Manual pentru clasa a XI-a. Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
3. Simionescu Gh. Geometrie analitică. Manual pentru clasa a
XI-a-secţia reală şi anul III. Licee de specialitate. Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1967
4. Bahvalov C., Babuşcin L., Ivaniţcaea V. Geometria
analitică. Manual pentru instituţiile pedagogice. Editura Lumina.
Chişinău.1967.
5. Давыдов Н. А., Коровкин П. П., Никольский В. Н.
Сборник задач по математическому анализу. Москва:
Просвещение, 1973.
6. Данко П. Е., Попов А. Г. Высшая математика в
упражнениях и задачах. В 2ч. Москва: Высшая школа, 1974. Т.1.

102