ALGEBRA VECTORIALĂ A VECTORILOR LIBERI

1. Spaţiul vectorial al vectorilor liberi

Vom nota cu X spaţiul geometric (intuitiv) conceput ca o mulţime de puncte. Noţiunile

de punct, dreaptă, plan şi spaţiu le considerăm noţiuni primare, cunoscute cu sensul lor
intuitiv din geometria elementară. Dreptele şi planele sunt submulţimi ale lui X.

Definiţia 1. Se numeşte segment orientat ca fiind orice pereche orientată de puncte din
spaţiu.

Dacă A, B sunt două puncte date ı̂n spaţiul X, atunci pentru segmentul orientat definit de
perechea de puncte (A, B) vom folosi notaţia AB. Deci orice segment orientat este un element
al produsului cartezian X × X.
Punctul A se numeşte originea segmentului orientat iar B extremitatea sa. Dacă A = B
atunci AA este segmentul nul notat 0.
Dacă A , B atunci dreapta determinată de punctel A şi B se numeşte dreapta suport a
segmentului orientat AB.

Definiţia 2. Două segmente orientate nenule au aceaşi direcţie dacă dreptele lor suport sunt
paralele sau coincid. În aceste caz, segmentele se numesc coliniare. În caz contrar cele două
segmente orientate se numesc necoliniare.

Definiţia 3. Două segmente orientate nenule cu aceeaşi direcţie, spunem că au acelaşi sens
dacă:
(i) dreptele lor suport sunt paralele şi extremităţile segmentelor lor se află ı̂n acelaşi semiplan
ı̂n raport cu dreapta determinată de originile lor.
sau dacă
(ii) dreptele lor suport coincid şi există un segment orientat necoliniar cu ele care are acelaşi
sens cu amândouă.

Definiţia 4. Se numeşte mărime (modul sau lungime) a unui segment orientat AB,
distanţa dintre punctele A şi B. Vom nota mărimea cu ||AB||.

Două segmente orientate AB şi CD au aceaşi mărime dacă ||AB|| = ||CD||.

Definiţia 5. Două segmente orientate se numesc echipolente dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi
sens şi aceeaşi mărime; vom nota aceasta cu AB ∼ CD.

Definiţia 6. Se numeşte vector liber o clasă de echivalenţă ı̂n raport cu relaţia de echipolenţă
pe mulţimea segmentelor orientate din spaţiu.
1
2 Daniela Roşu

Vom nota cu
−→ n o
AB = CD | CD ∼ AB ,
şi ı̂n general, vectorii liberi cu ~u, ~v .
În general vectorul liber este gândit printr-un reprezentat al tău. Dacă aplicăm vectorul
−→
liber ~u ı̂ntr-un punct A din spaţiu atunci vom obţine ~u = AB. Extremitatea B este astfel unic
determinată. Orice vector liber poate fi aplicat ı̂n orice punct din spaţiu.
Mulţimea tuturor segmentelor nule orientate defineşte un vector ce va fi numit vectorul liber
nul, notat cu ~0. Avem deci
n o
~0 = AA | A ∈ X .
Definim mărimea, direcţia şi sensul unui vector liber ca fiind mărimea, direcţia şi
respectiv sensul unui reprezentant oarecare al lui.
Vectorul liber de mărime egală cu unitatea se numeşte versor.
Notăm cu V3 mulţimea tuturor vectorilor liberi din spaţiu. Introducem pe V3 o structură de
spaţiu liniar.

Definiţia 7. Suma vectorilor liberi

Fie doi vectori liberi ~u, ~v ∈ V3 . Suma lor este vectorul notat ~u + ~v ∈ V3 , obţinut prin
• regula triunghiului: fie A un punct din spaţiu. Aplic ~u ı̂n punctul A şi vom obţine
−→ −−→
AB; aplic ~v ı̂n punctul B şi obţin BC. Se va forma astfel triunghiul ABC. Prin definiţie
~u + ~v este segmentul orientat care dă cea de a treia latură a triunghiului,
−→ −−→ −→
~u + ~v = AB + BC := AC
sau
• regula paralelogramului: fie A un punct din spaţiu. Aplic ~u ı̂n punctul A şi vom
−→ −→ −→ −→
obţine AB; aplic ~v ı̂n punctul A şi obţin AC. Pe segmentele orientate AB şi AC se
poate forma paralelogramul ABDC. Prin definiţie ~u + ~v este segmentul orientat care dă
diagonala mare (care pleacă din punctul A) a paralelogramului,
−−→
~u + ~v := AD.

Remarca 8. Regula de adunare a vectorilor este bine definită; astfel vectorul ~u +~v nu depinde
de punctul de plecare A.

Propoziţia 9. (V3 , +) are structură de grup comutativ; au loc următoarele proprietăţi:

a) (~u + ~v ) + w ~ , ∀ ~u, ~v , w
~ = ~u + (~v + w) ~ ∈ V3
b) Există vectorul notat ~0 ∈ V3 , numit vector nul, astfel ı̂ncât
~u + ~0 = ~0 + ~u = ~u, ∀ ~u ∈ V3 .
c) Pentru orice ~u ∈ V3 există vectorul −~u ∈ V3 , numit opusul lui ~u, astfel ı̂ncât
~u + (−~u) = (−~u) + ~u = ~0.
d) ~u + ~v = ~v + ~u, ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
 Algebra vectorială a vectorilor liberi 3

Definiţia 10. Înmulţirea cu scalari a vectorilor liberi

Fie α ∈ R, ~u ∈ V3 atunci ı̂nmulţirea cu scalar etse vectorul notat α ~u dat de:
a) dacă α = 0 sau ~u = ~0, atunci α ~u = ~0,
b) dacă α , 0 şi ~u , ~0, atunci α ~u este vectorul liber pentru care
(1) direcţia este aceeaşi cu a vectorului ~u,
(2) sensul este
• acelaşi cu sensul lui ~u, dacă α > 0
• opus sensului lui ~u, dacă α < 0
(3) mărimea este dată de
||α~u|| = |α| ||~u|| .

Propoziţia 11. Au loc următoarele proprietăţi:

a) α (~u + ~v ) = α~u + α~v , ∀ α ∈ R, ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
b) (α + β) ~u = α~u + β~u, ∀ α, β ∈ R, ∀ ~u ∈ V3 .
c) α (β~u) = (αβ) ~u, ∀ α, β ∈ R, ∀ ~u ∈ V3 .
d) 1 ~u = ~u, ∀ ~u ∈ V3 .

Din propoziţiile de mai sus deducem că spaţiul vectorilor liberi V3 este un spaţiu vectorial
real ı̂n raport cu adunarea vectorilor şi ı̂nmulţirea cu scalari a vectorilor.

Definiţia 12. Diferenţa a doi vectori liberi se obţine astfel: fie ~u, ~v ∈ V3 şi A un punct din
−→ −→
spaţiu. Aplic ~u ı̂n punctul A şi vom obţine AB; aplic ~v ı̂n acelaşi punct A şi obţin AC. Vom
obţine atunci
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −−→
~u − ~v = AB − AC = AB + CA = CA + AB = CB.
Prin definiţie avem că
−→ −→ −→
~u − ~v = AB − AC := AC.
−→ −→
Reţinem şi BA = −AB.

2. Dependenţa şi independenţa liniară a vectorilor liberi

Reamintim că vectorii u~1 , u~2 , . . . , u~n sunt

• liniar dependenţi dacă există scalarii α1 , α2 , . . . , αn , nu toţi simultan nuli astfel ı̂ncât
α1 u~1 + α2 u~2 + . . . + αn u~n = ~0.
• liniar independenţi dacă din orice combinaţie liniară nulă rezultă toţi scalarii nuli
α1 u~1 + α2 u~2 + . . . + αn u~n = ~0 ⇒ αi = 0, i = 1, n.

Definiţia 13. Doi vectori liberi se numesc coliniari dacă au aceaşi direcţie.

Propoziţia 14. Doi vectori liberi sunt coliniari dacă şi numai dacă sunt liniari dependenţi.
4 Daniela Roşu

Demonstraţie.
Necesitatea (“⇒”).
−→ −→
Fie ~u, ~v cei doi vectori coliniari. Îi aplicăm ı̂n punctul A şi obţinem ~u = AB, ~v = AC.
−→ −→
Presupunem ~u, ~v , ~0 şi fie λ = ± ||− AC||
→ , luat cu semnul plus sau minus ı̂n funcţie dacă AB şi
||AB||
−→
AC au sau nu acelaşi sens. Vom obţine ~v = λ~u ⇔ λ~u − ~v = ~0, ceea ce ı̂nseamnă că vectorii
sunt liniar dependenţi.
Suficienţa (“⇐”).
Presupunem că avem relaţia α~u + β~v = ~0, cu α, β , 0. Presupunem β , 0 şi obţinem
~v = −α
β
~u, adică ~u, ~v au aceaşi direcţie deci sunt coliniari.
Sintetizând: vectorii nenuli ~u şi ~v sunt coliniari dacă şi numai dacă există λ ∈ R astfel
ı̂ncât
~u = λ~v (1)

Definiţia 15. Un vector liber nenul este paralel cu un plan dacă dreapta suport a oricărui
reprezentant al său este paralelă cu planul sau este conţinut ı̂n plan. Trei vectori se numesc
coplanari dacă sunt paraleli cu acelaşi plan.

Propoziţia 16. Trei vectori liberi sunt coplanari dacă şi numai dacă sunt liniari dependenţi.

Demonstraţie. Demonstrăm doar suficienţa (“⇐”).

Presupunem că avem

relaţia

~ = ~0, cu α, β, γ nu toţi nuli. Presupunem γ , 0
α~u + β~v + γ w

~ = − αγ ~u + − βγ ~v . Dar αγ ~u este coliniar cu ~u, iar βγ ~v este coliniar cu ~v . Am
şi obţinem w
obţinut deci că w
~ este ı̂n acelaşi plan cu vectorii ~u şi ~v .
~ sunt coplanari dacă şi numai dacă există λ, µ ∈ R
Sintetizând: vectorii nenuli ~u, ~v şi w
astfel ı̂ncât
~ = λ~u + µ~v
w (2)

Propoziţia 17. Oricare patru vectori liberi sunt liniar dependenţi.

Corolarul 18. a) Doi vectori liberi sunt liniari independenţi dacă şi numai dacă sunt necoliniari.
b) Trei vectori liberi sunt liniari independenţi dacă şi numai dacă sunt necoplanari.

Prin urmare, oricare trei vectori liberi necoplanari sunt indepenţi şi constituie şi sistem de
generatori pentru orice alt vector liber, deci

Teorema 19. În spaţiul vectorial al vectorilor liberi V3 oricare trei vectori liberi necoplanari
formează o bază. Deci dimensiunea spaţiului V3 este 3.

Propoziţia 20. Fie planul π din spaţiul X şi notăm prin Vπ mulţimea tuturor vectorilor din
V3 paraleli cu planul π.
Atunci Vπ este un subspaţiu vectorial de dimensiune 2.
 Algebra vectorială a vectorilor liberi 5

Propoziţia 21. Fie dreapta d din spaţiul X şi notăm prin Vd mulţimea tuturor vectorilor din
V3 paraleli cu dreapta d (adică dreapta suport a oricărui reprezentant al lui ~u este paralelă sau
coincide cu d).
Atunci Vd este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1.

3. Produsul scalar al doi vectori liberi

Definiţia 22. Se numeşte produsul scalar al vectorilor liberi ~u, ~v numărul real notat cu
h~u, ~v i sau (~u, ~v ) sau ~u · ~v
şi dat de:
h~u, ~v i := k~uk · k~v k · cos (~
[
u, ~v ), (3)
pentru ~u, ~v , ~0, şi h~u, ~v i = 0, pentru ~u = ~0 sau ~v = ~0.

Are loc următoarea caracterizare a ortogonalităţii:

Propoziţia 23. Doi vectori nenuli sunt ortogonali (perpendiculari) dacă şi numai dacă pro-
dusul lor scalar este nul.

Demonstraţie. Evident, h~u, ~v i = 0 dacă şi numai dacă k~uk = 0 sau k~v k = 0 sau cos (~
[
u, ~v ) =
cos (π/2) = 0, ceea ce ı̂nseamnă că cei doi vectori sunt ortogonali.

În (3) dacă luăm ~v = ~u obţinem h~u, ~ui = k~uk k~uk cos 0 = k~uk2 . Deci are loc următoarea
egalitate (legătura dintre normă şi produs scalar)
√
k~uk2 = ~u2 sau k~uk = ~u2 , unde ~u2 := h~u, ~ui
(adică pătratul mărimii unui vector liber este egal cu pătratul scalar al vectorului).

Propoziţia 24. Au loc următoarele proprietăţi:

a) h~v , ~ui = h~u, ~v i, ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
b) hλ~u, ~v i = h~u, λ~v i = λ h~u, ~v i, ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
c) h~u, ~v + wi
~ = h~u, ~v i + h~u, wi,
~ ∀ ~u, ~v , w
~ ∈ V3 .
d) h~u + ~v , wi
~ = h~u, wi
~ + h~v , wi,
~ ∀ ~u, ~v , w
~ ∈ V3 .

Spaţiul vectorial al vectorilor liberi V3 este spaţiu euclidian.

Fie B = {~i, ~j, ~k} o bază ortonormată a lui R3 , adică B este bază, iar vectorii bazei sunt
versori şi sunt ortogonali doi câte doi, i.e. verifică condiţiile

 ||~i|| = ||~j|| = ||~
k|| = 1,
 ~i⊥~j, ~i⊥~k, ~j⊥~k
sau echivalent
~i2 = ~j 2 = ~k 2 = 1 şi h~i, ~ji = h~i, ~ki = h~j, ~ki = 0. (4)
6 Daniela Roşu

Reamintim că existenţa bazelor ortonormate este asigurată de procedeul de ortonormalizare al

lui Gram–Schmidt.

Dacă ~u şi ~v sunt vectori arbitrari ı̂n spaţiul V3 , atunci ei se exprimă ı̂n baza B = {~i, ~j, ~k}
prin
~u = u1~i + u2~j + u3~k
(5)
~v = v1~i + v2~j + v3~k
tripletul (u1 , u2 , u3 ) reprezintând coordonatele lui ~u, iar tripletul (v1 , v2 , v3 ) pe cele ale lui ~v .

Expresia analitică a produsului scalar h~u, ~v i este

h~u, ~v i = u1 v1 + u2 v2 + u3 v3 . (6)

În particular
~u2 = h~u, ~ui = (u1 )2 + (u2 )2 + (u3 )2 ,
adică lungimea vectorului sau norma ~u este
q
k~uk = (u1 )2 + (u2 )2 + (u3 )2 (7)

Din definiţia (3) deducem expresia analitică a cosinusului unghiului dintre ~u şi ~v
h~u, ~v i u1 v1 + u2 v2 + u3 v3
cos (~u, ~v ) = = q q (8)
k~uk · k~v k (u1 )2 + (u2 )2 + (u3 )2 · (v1 )2 + (v2 )2 + (v3 )2

Considerăm un punct O fixat ı̂n spaţiul X pe care ı̂l numim origine, ı̂n punctul O aplicăm
vectorii ~i, ~j, ~k şi obţinem reperul notat Oxyz numit reper cartezian.
−−→
Dacă M este un punct oarecare ı̂n spaţiul X, atunci vectorul OM exprimat ı̂n baza B se
scrie
− −−→
r→ ~ ~ ~
M = OM = xi + y j + z k = (x, y, z) (9)
Tripletul (x, y, z) formează coordonatele punctului M şi vom nota M (x, y, z).
−−→
Vectorul −r→
M = OM se numeşte vectorul de poziţie al punctului M . Atunci
−−→ q
OM = x2 + y 2 + z 2 . (10)

Dacă M1 (x1 , y1 , z1 ) şi M (x2 , y2 , z2 ) atunci

−−−−→
M1 M2 = (x2 − x1 )~i + (y2 − y1 )~j + (z2 − z1 )~k (11)

şi
−−−−→ q
||M1 M2 || = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2 (12)
 Algebra vectorială a vectorilor liberi 7

4. Produsul vectorial al doi vectori liberi

Definiţia 25. Produsul vectorial al vectorilor liberi ~u, ~v ∈ V3 este un vector notat cu

~u × ~v

şi dat de:

a) dacă ~u, ~v sunt coliniari atunci ~u × ~v = ~0,
b) dacă ~u, ~v sunt necoliniari atunci ~u × ~v este vectorul care are
b1 ) direcţia perpendiculară pe planul determinat de vectorii ~u şi ~v ,
b2 ) sensul dat de regula burghiului (sau echivalent {~u, ~v , ~u × ~v } formează o bază orientată
pozitiv),
b3 ) mărimea elegală cu aria paralelogramului format cu cei doi vectori.

Propoziţia 26. Au loc următoarele proprietăţi:

i) Având ı̂n vedere că, din definiţie, produsul vectorial ~u × ~v este un vector ortogonal pe ambii
vectori ~u şi pe ~v obţinem că

h~u, ~u × ~v i = 0 = h~v , ~u × ~v i , ∀ ~u, ~v ∈ V3 .

ii) Folosind formula ariei unui paralelogram deducem că mărimea produsului vectorial:

k~u × ~v k = k~uk · k~v k · sin (~

u, ~v ), ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
[ (13)

iii) Are loc şi următoarea formulă de legătură dintre produsul vectorial şi produsul scalar, numit
şi identitatea lui Lagrange:

(~u × ~v )2 = k~uk2 k~v k2 − h~u, ~v i2 , ∀ ~u, ~v ∈ V3 . (14)

Într-adevăr, avem
 
(~u × ~v )2 = k~u × ~v k2 = k~uk2 k~v k2 sin2 (~u, ~v ) = k~uk2 k~v k2 1 − cos2 (~
[
u, ~v )
= k~uk2 k~v k2 − h~u, ~v i2 , ∀ ~u, ~v ∈ V3 .

Propoziţia 27. Doi vectori sunt coliniari dacă şi numai dacă produsul lor vectorial
este nul.

Proof. Necesitatea (“⇒”).

Fie ~u, ~v cei doi vectori coliniari. Atunci

k~u × ~v k = k~uk · k~v k · sin (~

u, ~v ) = k~uk · k~v k · sin (α) = 0,
[

unde α = 0 sau π.
Suficienţa (“⇐”).
Presupunem că ~u × ~v = 0. Conform definiţiei produsului vectorial avem că ~u sau ~v sunt
coliniari sau 0 = k~u × ~v k = k~uk k~v k sin (~
[u, ~v ) , ceea ce ı̂nseamnă că ~u = ~0 sau ~v = ~0 sau
[
(~
u, ~v ) = 0 sau π, deci vectorii daţi sunt coliniari. 
8 Daniela Roşu

Propoziţia 28. Au loc următoarele proprietăţi:

a) Produsul vectorial este anticomutativ, i.e. ~u × ~v = −~v × ~u, ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
b) (λ~u) × ~v = ~u × (λ~v ) = λ (~u × ~v ) , ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
c) ~u × (~v + w)
~ = ~u × ~v + ~u × w,
~ ∀ ~u, ~v , w
~ ∈ V3 .

Fie B = {~i, ~j, ~k} o bază ortonormată a lui R3 . Evident, folosind definiţia produsului vectorial
avem că
~i × ~j = ~k, ~j × ~k = ~i şi ~k × ~i = ~j.
Dacă
~u = u1~i + u2~j + u3~k ∈ V3
şi
~v = v1~i + v2~j + v3~k ∈ V3 ,
atunci găsim expresia analitică a produsului vectorial
 
 ~
 i ~j ~k 
 
~u × ~v =  u1 u2 u3  . (15)
 

 v1 v2 v3 
 

Propoziţia 29. Aria unui triunghi format de doi vectori liberi ~u şi ~v este jumătate din aria
paralelogramului format cu cei doi vectori, adică
1
A∆ = k~u × ~v k .
2

5. Produs pentru trei vectori liberi

Prezentăm ı̂n continuare produsul mixt şi produsul dublu vectorial pentru trei vectori liberi,
noţiuni care folosesc produsul scalar şi produsul vectorial a doi vectori liberi şi care prezintă
un interes geometric.

Definiţia 30. Fie ~u, ~v , w~ ∈ V3 . Produsul mixt al celor trei vectori este numărul real
notat cu h~u, ~v , wi
~ şi dat de:
h~u, ~v , wi
~ := h~u, ~v × wi
~ .

Propoziţia 31. Trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă produsul lor mixt
este nul.

Demonstraţie. Avem
h~u, ~v , wi
~ = 0 ⇔ k~uk k~v × wk ~v × w)
~ cos (~u,[ ~ = 0.
Dacă k~uk = 0 atunci ~u = ~0 care este evident coplanar cu ~v , w. ~ Dacă k~v × wk ~ = 0, atunci
~ = ~0 şi deci ~v , w
~v × w ~ sunt coplanari. Dacă cos (~u, ~v × w)
~ sunt coliniari. Deci ~u, ~v , w [ ~ = 0, adică
unghiul (~u,[~v × w)
~ = π/2, atunci ~u şi ~v × w ~ sunt vectori ortogonali. Dar ~v × w ~ este prin definiţie
perpendicular pe ~v şi pe w. ~ aparţin aceluiaşi plan, planul ortogonal pe ~v × w
~ deci ~u, ~v , w ~
 Algebra vectorială a vectorilor liberi 9

Remarca 32. Trei vectori liberi formează o bază ı̂n spaţiul V3 dacă şi numai dacă sunt necopla-
nari adică dacă şi numai dacă produsul lor mixt este nenul.

Propoziţia 33. Valoarea absolută a produsului mixt a trei vectori liberi necoplanari reprezintă
volumul paralelipipedului construit pe cu cei trei vectori ca muchii, adică
V = |h~u, ~v , wi|
~ .

Propoziţia 34. Au loc următoarele proprietăţi:

a) Permutările circulare nu afectează semnul produsului mixt, adică
h~u, ~v , wi
~ = h~v , w,
~ ~ui = hw,
~ ~u, ~v i , ∀ ~u, ~v , w
~ ∈ V3 .
b) h~u, ~v , wi
~ = − h~v , ~u, wi,
~ ∀ ~u, ~v , w
~ ∈ V3 .

Fie B = {~i, ~j, ~k} o bază ortonormată a lui R3 . Dacă

~u = u1~i + u2~j + u3~k ∈ V3 ,
~v = v1~i + v2~j + v3~k ∈ V3 ,
~ = w1~i + w2~j + w3~k ∈ V3 ,
w
atunci expresia analitică a produsului mixt este
u1 u2 u3 
 


 
h~u, ~v , wi
~ = 
 v1 v2 v3  . (16)
 
 w1 w2 w3 

Într-adevăr,  

 ~i ~j ~k 
 
~v × w
~= v1 v2 v3 
 


w1 w2 w3 
 

şi atunci rezultă
h~u, ~v , wi
~ = h~u, ~v × wi
~ = u1 (v2 w3 − v3 w2 ) + u2 (v3 w1 − v1 w3 ) + u3 (v1 w2 − v2 w1 ) .
Pe de altă parte, calculând determinantul obţinem prin dezvoltare după prima linie găsim
u1 u2 u3 
 


 

 v1 v2 v3  = u1 (v2 w3 − v3 w2 ) + u2 (v3 w1 − v1 w3 ) + u3 (v1 w2 − v2 w1 ) ,
 
 w1 w2 w3 
adică are loc egalitatea (16).

~ ∈ V3 este vectorul
Definiţia 35. Produsul dublu vectorial al vectorilor ~u, ~v , w
~u × (~v × w)
~ . (17)

Propoziţia 36. Are loc următoarea proprietate:

~u × (~v × w)
~ = h~u, wi
~ ~v − h~u, ~v i w.
~
10 Daniela Roşu

Remarca 37. Produsul dublu vectorial este un vector coplanar cu vectorii din paranteză, i.e.
~ Într-adevăr, ~u × (~v × w)
cu ~v şi w. ~ este, din definiţia prodului vectorial, un vector ortogonal
pe ~u şi pe ~v × w,
~ iar ~v × w ~ este, tot din definiţia prodului vectorial, un vector ortogonal pe
~ deci vectorul ~u × (~v × w)
~v şi pe w, ~ este ı̂n acelaşi plan cu vectorii ~v şi w.
~ Evident are loc şi
caracterizarea cu produsul mixt a coplanarităţii a trei vectori:
h~u × (~v × w) ~ := h~u × (~v × w)
~ , ~v , wi ~ , ~v × wi
~ = 0.

Remarca 38. Produsul dublu vectorial nu este asociativ. Într-adevăr,

~u × (~v × w)
~ , (~u × ~v ) × w,
~
deoarece
~u × (~v × w)
~ = h~u, wi
~ ~v − h~u, ~v i w
~
iar, pe de altă parte,
(~u × ~v ) × w
~ = −w
~ × (~u × ~v ) = − hw,
~ ~v i ~u + hw,
~ ~ui ~v .
 Algebra vectorială a vectorilor liberi 11

6. Exerciţii
−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
(1) Se dă tetraedrul ABCD. Să se afle sumele de vectori: AB + BD + DC, AD + CB + DC,
−→ −−→ −−→ −−→
AB + CD + BC + DA.

Soluţie. Folosind regula triunghiului de adunare a doi vectori obţinem sumele.

(2) Să se arate că vectorii ~a, ~b, ~c ı̂nchid un triunghi dacă şi numai dacă ~a + ~b + ~c = ~0.

Soluţie. Să presupunem, mai ı̂ntâi, că vectorii ~a, ~b, ~c ı̂nchid un triunghi. Fie A un punct
−→
oarecare din spaţiu. Aplicăm vectorul liber ~c ı̂n punctul A şi obţinem ~c = AB. Apoi ı̂n
−−→
extremitatea B aplicăm vectorul ~a şi obţinem ~a = BC. Apoi ı̂n extremitatea C aplicăm
−→
vectorul ~b şi obţinem ~b = CA. Obţinem acum imediat, folosind regula triunghiului de
adunare a doi vectori
−−→ −→ −→ −→ −→ −→
~a + ~b + ~c = BC + CA + AB = BA + AB = AA = ~0.

Invers, să presupunem prin reducere la absurd că vectorii nu ı̂nchid un triunghi, adică,
−−→
folosind scrierea de mai sus, când aplicăm vectorul ~b ı̂n extremitatea C obţinem ~b = CD,
cu D , A. Acum, din ~a + ~b + ~c = ~0 obţinem
−−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→
~a + ~b + ~c = ~0 ⇔ BC + CD + AB = BD + AB = ~0 ⇔ AD = ~0 ⇔ A = D

care nu se poate, deci ceea ce am presupus este fals.

−−→
(3) Fie triunghiul ABC. Să se arate că mediana AD este dată de
−−→ 1 −→ −→
AD = AB + AC (18)
2
−−→ −−→ −→
Să se arate că vectorii mediane AD, BE, CF pot ı̂nchide un triunghi.

(4) Se dau doi vectori ~u şi ~v astfel ı̂ncât k~uk = 11, k~v k = 23 şi k~u − ~v k = 30. Să se
determine k~u + ~v k .

Soluţie. Din k~u − ~v k2 = 900 se va determina h~u, ~v i = −125. Se va obţine

q √ √
k~u + ~v k = ~u2 + 2 h~u, ~v i + ~v 2 = 121 − 250 + 529 = 121 − 250 + 529 = 20.

(5) Să se calculeze produsul scalar h5~u + 3~v , 2~u − ~v i, dacă se dau k~uk = 2, k~v k = 3 şi ~u ⊥ ~v
(~u este ortogonal pe ~v ).

(6) Să se calculeze h~u, ~v i, (~u + ~v )2 şi h2~u − ~v , 3~u + 4~v i, dacă se dau k~uk = 2, k~v k = 5 şi
[
(~
u, ~v ) = π/3.

(7) Să se determine parametrul λ astfel ı̂ncât vectorii ~u = ~i + 2λ~j − (λ − 1) ~k şi ~v =

(3 − λ)~i + ~j + 3~k să fie perpendiculari.
12 Daniela Roşu

(8) Se dau vectorii

~a = 2~i − ~k, ~b = −~j + 2~k, ~c = −3~i + 3~j.
Determinaţi numerele reale λ şi µ astfel ı̂ncât vectorul

~v = ~a + 2λ~b + 2µ~c

să fie:
a) perpendicular pe planul yOz
b) egal ı̂nclinat faţă de axele Ox, Oy, Oz.

Soluţie. Avem

~v = 2~i − ~k + 2λ(−~j + 2~k) + 2µ(−3~i + 3~j)

~v = (2 − 6µ)~i + (−2λ + 6µ)~j + (−1 + 4λ)~k

a) ~v ⊥ yOz ⇔
  
~
v ⊥ ~j · ~j = 0
~
v −2λ + 6µ =0 1 1
⇔ ⇔ ⇒ λ = ,µ =
v ⊥ ~k
~ v · ~k = 0
~ −1 + 4λ = 0 4 12

b) cos(~v ,~i) = cos(~v , ~j) = cos(~v , ~k) ⇔

d d d

~v · ~i ~v · ~j ~v · ~k
⇔ = =
k~v k · k~ik k~v k · k~jk k~v k · k~kk
2 7
⇒ ~v · ~i = ~v · ~j = ~v · ~k ⇒ 2 − 6µ = −2λ + 6µ = −1 + 4λ ⇒ λ = , µ = .
5 30

(9) Se dau vectorii ~a şi ~b despre care se ştie că k~ak = 3, k~bk = 2, ](~a, ~b) = π3 . Se consideră
apoi vectorii
~c = 2~a − 3~b, d~ = ~a + ~b.
Calculaţi:
a) ~a · ~b, k~ck, ](~a, ~c)
b) aria paralelogramului determinat de vectorii ~c şi d~

Soluţie. Avem
a) ~a · ~b = k~ak · k~bk · cos π3 = 3
k~ck2 = ~c · ~c = (2~a − 3~b) · (2~a − 3~b) = 4~a · ~a − 6~a · ~b − 6~b · ~a + 9~b · ~b =
= 4k~ak2 − 12~a · ~b + 9k~bk2 = 36 ⇒ k~ck = 6
~a · ~c 1 1 1
cos(~ad
, ~c) = = ~a · (2~a − 3~b) = (2k~ak2 − 3~a · ~b) =
k~ak · k~ck 18 18 2
b) ~c × d~ = (2~a − 3~b) × (~a + ~b) = 2~a × ~a + 2~a × ~b − 3~b × ~a − 3~b × ~b = 5~a × ~b
√
⇒ A = k~c × dk ~ = 5k~a × ~bk = 5k~ak · k~bk · sin π = 15 3.
3
 Algebra vectorială a vectorilor liberi 13

(10) Determinaţi scalarii λ, µ ∈ R astfel ı̂ncât punctele

A(2, λ, 1), B(3, 7, 5), C(µ, 10, 9)

să fie coliniare.

−→ −−→
Soluţie. AB = ~i + (7 − λ)~j + 4 ~k, BC = (µ − 3)~i + 3~j + 4~k
 ~ ~j ~k 
−→ −−→  i
AB × BC =  1 7 − λ 4  = ~0 ⇒


 µ−3 3 4 
(16 − 4λ)~i + (4µ − 16)~j + (24 − 3λ − 7µ + λµ)~k = ~0 ⇒ λ = µ = 4.

(11) Să se calculeze produsul mixt h~u − ~v , ~v − w,

~ w~ − ~ui.

Soluţie. Suma vectorilor este

(~u − ~v ) + (~v − w) ~ − ~u) = ~0

~ + (w

deci cei trei vectori pot ı̂nchide un triunghi. Prin urmare, vectorii sunt coplanari, deci
produsul lor mixt este nul.

(12) Să se calculeze aria paralelogramului construit cu vectorii ~u = ~i+2~j −~k şi ~v = 2~i−~j +3~k.

Soluţie. Aria aria paralelogramului construit cu doi vectori daţi este

 

 ~i ~j ~k 
 
A = k~u × ~v k , unde ~u × ~v = 1 2 −1  = 5~i − 5~k − 5~j.
 


2 −1 3 
 


Deci
q √
A = 52 + (−5)2 + (−5)2 = 5 3.

(13) Să se calculeze produsul vectorial (~u + ~v )×(~u − ~v ) şi să se dea o interpretare geometrică
rezultatului obţinut.

Soluţie. Avem

(~u + ~v ) × (~u − ~v ) = ~u × ~u − ~u × ~v + ~v × ~u − ~v × ~v = ~0 − 2~u × ~v − ~0 = −2~u × ~v .

Deci
k(~u + ~v ) × (~u − ~v )k = k−2~u × ~v k = 2 k~u × ~v k .
Pe de altă parte se poate vedea că cele două laturi ale unui paralelogram format cu doi
vectori ~u şi ~v sunt ~u + ~v şi ~u − ~v . Deci interpretarea geometrică a egalităţii de mai sus
este: aria paralelogramului având drept laturi diagonalele unui paralelogram este egală
cu dublul ariei paralelogramului iniţial.
14 Daniela Roşu

(14) Să se arate că dacă ~u × ~v = ~v × w ~ = ~0.

~ × ~u, atunci ~u + ~v + w
~ =w
Soluţie. Avem
~u × ~v = −w ~ × ~v = ~0 ⇔ (~u + w)
~ × ~v ⇔ ~u × ~v + w ~ × ~v = ~0,
ceea ce ı̂nseamnă echivalent că vectorii (~u + w) ~ şi ~v sunt coliniari, adică există λ ∈ R
~ = λ~v . Deci ~u = λ~v − w.
astfel ı̂ncât ~u + w ~ Înlocuim vectorul ~u ı̂n egalitatea ~u ×~v = w~ ×~u
şi obţinem
(λ~v − w)
~ × ~v = w
~ × (λ~v − w)
~ ⇔ (λ~v ) × ~v − w
~ × ~v = w
~ × (λ~v ) − w
~ ×w
~
⇔ −w
~ × ~v = λw
~ × ~v ⇔ λ = −1.
Se obţine, ı̂nlocuind λ = −1,
~u = −~v − w ~ = ~0.
~ ⇔ ~u + ~v + w

(15) Să se arate că vectorii ~u = ~i+2~j +3~k, ~v = 2~i+3~j +4~k şi w
~ = 3~i+4~j +5~k sunt coplanari.
Soluţie. Se calculează produsul mixt al celor trei vectori şi se obţine
1 2 3 
 


 
h~u, ~v , wi
~ = 2 3 4  = 0


 
 3 4 5 
şi deci, folosind caracterizarea, se obţine că cei trei vectori sunt coplanari.

(16) Să se calculeze mărimea ı̂nălţimii paralelipipedului construit pe vectorii

~u = 2~i + ~j − ~k, ~v = 3~i + 2~j + 1~k, w
~ = −~j + 2~k,
considerându-se că baza paralelipipedului este formată cu primii doi vectori.
Soluţie. Produsului mixt a trei vectori liberi necoplanari reprezintă volumul paralelip-
ipedului construit pe cu cei trei vectori ca muchii, i.e.
V = |h~u, ~v , wi|
~
iar  
2

 1 −1 
h~u, ~v , wi
~ = 3 2 1  = 7.


0 −1 2 
 

Aria bazei este jumătate din aria paralelogramului format cu cei primii doi vectori, iar
 
 ~ ~
 i j ~k 
 
~u × ~v =  2 1 −1  = 3~i − 5~j + ~k
 
 
3 2 1
 
 

şi deci q √
A = k~u × ~v k = 32 + (−5)2 + 12 = 35.
Lungimea ı̂nălţimii paralelipipedului va fi atunci
√
V 35
= .
A 7
 Algebra vectorială a vectorilor liberi 15

−→ −−→ −→
(17) Se dau vectorii OA = 12~i−4~j +3~k, OB = 3~i+12~j −4~k, OC = 2~i+3~j −4~k. Demonstraţi
că ∆AOB este isoscel, iar ∆AOC este dreptunghic. Calculaţi perimetrul triunghiului
ABC şi măsura unghiului A.
Soluţie. Avem
−→ q −−→
kOAk = 122 + (−4)2 + 32 = 13 = kOBk,
deci triunghiul ∆AOB este isoscel.
−→ −→ −→ −→
OA · OC = 12 · 2 + (−4) · 3 + 3 · (−4) = 0 ⇒ OA⊥OC
deci triunghiul ∆AOC este dreptunghic.
−→ −−→ −→ −→ √
AB = OB − OA = −9~i + 16~j − 7~k ⇒ kABk = 386
−→ −→ −→ −→ √
AC = OC − OA = −10~i + 7~j − 7~k ⇒ kACk = 198
−−→ −→ −−→ −→ √
BC = OC − OB = −~i − 9~j ⇒ kABk = 82
Perimetrul triunghiului ABC este
√ √ √
P = 386 + 198 + 82.
−→ −→ !
AB · AC 251 251
cos  = −→ −→ = √ √ ⇒  = arccos √ √ .
kABk · kACk 386 · 198 386 · 198

(18) Se dau punctele A, B şi C prin vectorii lor de poziţie

−→ −−→ −→
OA = 14~i − 7~j + 2~k, OB = 2~i + 2~j − 7~k, OC = −2~i + 7~j + 2~k.
Să se arate că triunghiul AOB este dreptunghic şi că triunghiul BOC este isoscel. Să
se determine perimetrul triunghiului ABC, aria sa şi lungimea ı̂nălţimii din A.
−→ −−→ −→
Soluţie. Se determină mai ı̂ntâi vectorii AB, BC şi AC. Se obţine
−→ −→ −−→ −−→ −→
AB = AO + OB = OB − OA = −12~i + 9~j − 9~k = (−12, 9, −9) ,
−−→ −−→ −→ −→ −−→
BC = BO + OC = OC − OB = −4~i + 5~j + 9~k = (−4, 5, 9) ,
−→ −→ −→ −→ −→
CA = CO + OA = OA − OC = 16~i − 14~j = (16, −14, 0) .
Calculăm acum produse scalar pentru a vedea care vectori sunt ortogonali. Avem
−→ −−→ −→ −−→
hOA, OBi = 28 − 14 − 14 = 0 ⇔ OA ⊥ OB,
deci ∆AOB este dreptunghic ı̂n punctul O.
Calculăm lungimile de laturi
−−→ q √
||OB|| = 22 + 22 + (−7)2 = 57,
−→ q √
||OC|| = (−2)2 + 72 + 22 = 57,
−−→ q √
||BC|| = (−4)2 + 52 + 92 = 122,
prin urmare, ∆BOC este isoscel.
16 Daniela Roşu

Perimetrul ∆ABC se obţine calculând

−→ q √
||AB|| = (−12)2 + 92 + (−9)2 = 306,
−−→ q √
||BC|| = (−4)2 + 52 + 92 = 122,
−→ q √
||CA|| = 162 + (−14)2 + 02 = 452,
şi deci
−→ −−→ −→ √ √ √
P =||AB|| + ||BC|| + ||CA|| = 306 + 122 + 452.
Aria ∆ABC este dată de
1 −−→ −→ 3q 2 3√ √
A∆ = ||BC × CA|| = 42 + 482 + (−8)2 = 4132 = 3 1033,
2 2 2
deoarece
 
 ~
 i ~j ~k 
−−→ −→    
BC × CA =  −4 5 9  = 126~i + 144~j − 24~k = 3 42~i + 48~j − 8~k .


16 −14 0 
 


Pe de altă parte
√ √
1 −−→ A∆ 3 1033 1033
A∆ = h · ||BC|| ⇒ h = 2 −−→ = 2 √ =6 √ .
2 ||BC|| 122 122

(19) Se dau punctele A (3, 0, 0), B (2, 4, 0), C = (−3, −1, 0) şi D (0, 0, 5). Să se afle punctele
M, N, P şi Q care ı̂mpart muchiile AB, AC, DB şi respectiv DC ı̂n acelaşi raport k. Să
−−→ −→
se arate şi că M N = P Q.
Soluţie. Se determină mai ı̂ntâi vectorii de poziţie ai punctelor date. Precizăm că ı̂n
−→ −−→
general vectorii de poziţie se notează şi cu ~rA := OA, ~rB := OB etc. Obţinem
−→
~rA = OA = (xA − xO )~i + (yA − yO ) ~j + (zA − zO ) ~k
= xA~i + yA~j + zA~k = 3~i = (3, 0, 0) ,
−−→
~rB = OB = (xB − xO )~i + (yB − yO ) ~j + (zB − zO ) ~k
= xB~i + yB~j + zB~k = 2~i + 4~j = (2, 4, 0) ,
−→
~rC = OC = (xC − xO )~i + (yC − yO ) ~j + (zC − zO ) ~k
= xC~i + yC~j + zC ~k = −3~i − ~j = (−3, −1, 0) ,
−−→
~rD = OD = (xD − xO )~i + (yD − yO ) ~j + (zD − zO ) ~k
= xD~i + yD~j + zD~k = 5~k = (0, 0, 5) .
Pe de altă parte scriem şi
−→ −−→ −→
AB = OB − OA = (xB − xA )~i + (yB − yA ) ~j + (zB − zA ) ~k = (−1, 4, 0) ,
−→ −→ −→
AC = OC − OA = (xC − xA )~i + (yC − yA ) ~j + (zC − zA ) ~k = (−6, −1, 0) ,
−−→ −−→ −−→
DB = OB − OD = (xB − xD )~i + (yB − yD ) ~j + (zB − zD ) ~k = (2, 4, −5) ,
−−→ −→ −−→
DC = OC − OD = (xC − xD )~i + (yC − yD ) ~j + (zC − zD ) ~k = (−3, −1, −5) .
 Algebra vectorială a vectorilor liberi 17

Din enunţul problemei cerem ca

−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −→
AM = k M B, AN = k N C, DP = k P B, DQ = k QC .

Obţinem că
−−→ −−→ −−→ −−→
AM = ~rM − ~rA , AN = ~rN − ~rA , DP = ~rP − ~rD , DQ = ~rQ − ~rD ,
−−→ −−→ −−→ −→
M B = ~rB − ~rM , N C = ~rC − ~rN , P B = ~rB − ~rP , QC = ~rC − ~rQ .

Relaţiile de proporţionalitate devin

~rM − ~rA = k (~rB − ~rM ) , ~rN − ~rA = k (~rC − ~rN ) ,

~rP − ~rD = k (~rB − ~rP ) , ~rQ − ~rD = k (~rC − ~rQ )

sau echivalent
~rA + k~rB ~rA + k~rC ~rD + k~rB ~rD + k~rC
~rM = , ~rN = , ~rP = , ~rQ = .
1+k 1+k 1+k 1+k
Deci
(3, 0, 0) + k (2, 4, 0) 1
~rM = = (3 + 2k, 4k, 0) ,
1+k 1+k
(3, 0, 0) + k (−3, −1, 0) 1
~rN = = (3 − 3k, −k, 0) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (2, 4, 0) 1
~rP = = (2k, 4k, 5) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (−3, −1, 0) 1
~rQ = = (−3k, −k, 5) .
1+k 1+k
Calculăm acum
−−→ 1 1
M N = ~rN − ~rM = (3 − 3k, −k, 0) − (3 + 2k, 4k, 0)
1+k 1+k
1 −5k ~ ~
= (−5k, −5k, 0) = (i + j),
1+k 1+k
iar
−→ 1 1
P Q = ~rQ − ~rP = (−3k, −k, 5) − (2k, 4k, 5)
1+k 1+k
1 −5k ~ ~
= (−5k, −5k, 0) = (i + j)
1+k 1+k
−−→ −→
deci M N = P Q.

(20) Arătaţi că trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă prosusul lor mixt este nul.

Soluţie. Vom furniza demonstraţia geometrică.

Necesitatea (“⇒”). Să presupunem că avem vectorii ~a, ~b, ~c coplanari şi fie π planul
lor. Atunci, din definiţia produsului vectorial, ~b × ~c este un vector ortogonal pe planul
π deci şi pe orice vector paralel cu π. Deci ~b × ~c este un vector ortogonal şi pe ~a ceea
ce este echivalent cu h~a, ~b × ~ci = 0 ⇔ (~a, ~b, ~c) = 0.
18 Daniela Roşu

Suficienţa (“⇐”). Dacă (~a, ~b, ~c) = 0, atunci, echivalent, h~a, ~b × ~ci = 0 deci ~a este
ortogonal pe ~b × ~c şi, prin urmare, ~a este paralel cu planul vectorilor ~b şi ~c (care sunt şi
ei ortogonali pe ~b × ~c). Aceasta ı̂nseamnă că vectorii ~a, ~b şi ~c sunt coplanari.

(21) Demonstraţi reciproca teoremei lui Pitagora (dacă ı̂n triunghiul ABC are loc relaţia
−→2 −→2 −−→2
AB + AC = BC atunci triunghiul este dreptunghic).
Soluţie. Presupunem că are loc relaţia
−→2 −→2 −−→2 −→ −→ −−→
AB + AC = BC ⇔ ||AB||2 + ||AC||2 = ||BC||2 .
Deducem că
−−→ −→ −→ −−→ −→ −→ −−→ −→ −→ −→ −→
BC = AC − AB ⇒ BC 2 = (AC − AB)2 ⇔ ||BC||2 = hAC − AB, AC − ABi
−−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
⇔ ||BC||2 = hAC, ACi − hAC, ABi − hAB, ACi + hAB, ABi
−−→ −→ −→ −→ −→
⇔ ||BC||2 = ||AC||2 − 2hAB, ACi + ||AB||2
−→ −→ −→ −→ −−→ −→ −→ −→ −→
⇔ 2hAB, ACi = ||AB||2 + ||AC||2 − ||BC||2 ⇔ hAB, ACi = 0 ⇔ AB ⊥ AC
adică unghiul din vârful A este unghi drept.

(22) Se consideră punctele

A(2, 3, 1), B(4, 1, −2), C(6, 3, 7), D(−5, −4, 8).
Se cer:
a) Perimetrul şi aria triunghiului ABC, măsura unghiului A, lungimea medianei din
A şi distanţa de la punctul A la dreapta BC
b) Volumul tetraedrului ABCD şi distanţa de la punctul D la planul ABC