1

Exemple 1o f : [0, ∞) → R, cu f ( x ) = şi y = 0 asimptotă orizontală.

1 + x2
Aria de calculat este reprezentată prin:
y
dx
A (u ) = ∫
u
= arctg x 0 = arctg u ⇒
u
0 1+ x 2

π
A = lim A (u ) = lim arctg u = ∈ R
(0,1) u →∞ u →∞ 2

0 M(u,0) x

1 y
2o f : [0, 1) → R, f ( x ) = are
1 − x2
x = 1 punct singular şi dreapta x = 1
asimptotă la graficul lui f; aria de calculat:
dx
A (u ) = ∫
u
= arcsin x 0 = arcsin u
u
0
1− x 2
x
π
A = lim A (u ) = lim arcsin u = ∈ R 0 M(u,0) x=1
u →1
u <1
u →1 2

Observaţie:
t (c − a)
Schimbarea de variabilă x = ϕ ( t ) cu ϕ ( t ) = unde :
c −t
ϕ : [ a, c ) → [ a, ∞ ) şi ϕ ∈ C1 ([ a, c ) ) aplică intervalul necompact [a, c) pe

[a, ∞). Din acest motiv, vom studia o integrală improprie de un singur
tip ori f : [a, ∞)→R cu interval de integrare nemărginit (tip I); ori
f : [a, c)→R cu funcţia de integrat nemărginită în x = c (punct singular al
lui f) (tip II).

530
 1. Integrale improprii. Proprietăti generale.
Definiţia VII.2.
1) Funcţia f: I → R este local integrabilă pe I, dacă şi numai dacă,
∀a, b∈ I cu a < b, f este inegrabilă Riemann pe [a, b] ⊆ I.
2) Funcţia f : [a, ∞) → R este local integrabilă pe [a, ∞), dacă şi
numai dacă, ∀u > a, f este integrabilă pe [a, u]⊂ [a, ∞) .
3) Funcţia f : [a, c) → R (cu x = c punct singular) este local
integrabilă pe [a, c), dacă şi numai dacă, pentru ∀u > a, f este integrabilă
pe [a, u]⊂ [a, c).
Observaţii:
1. Funcţia f : I → R, mărginită este local integrabilă pe I, dacă şi numai
dacă, f este continuă a.p.t. pe I.
2. Dacă f : [a, ∞) → R este local integrabilă pe [a, ∞), atunci pentru
∀ u > a, cu u variabil îi asociem lui f integrala Riemann
not
f ( x ) dx = F ( u )
u
(VII.10) ∫a

numită integrală parţială.

În mod analog pentru f : (−∞, b] → R, local integrabilă se asociază
pentru ∀ v < b cu v variabil, integrala parţială:
not
(VII.10') G ( v ) = ∫ f ( x ) dx .
b

În cazul f : R → R, f local integrabilă pe R, se asociază pentru

∀u, v∈R, cu v < u variabili, integrala parţială:
not
f ( x ) dx = H ( u, v ) . .
u
(VII.10") ∫ v

531
 Definiţia VII.3.
1] Fie f : [a, ∞) → R local integrabilă şi ∀u > a variabil. Dacă există limita
finită
not ∞
(VII.11) lim ∫ f ( x ) dx = lim F ( u ) = I1 = ∫ f ( x ) dx, I1 ∈ R
u

u →∞ a u →∞
a

∞
atunci spunem că, integrala improprie ∫ f ( x ) dx
a
este convergentă sau

că are sens în R şi valoarea ei este I1.

Dacă limita (VII.11) nu există sau este infinită, integrala
∞
improprie ∫ f ( x ) dx este divergentă sau nu are sens.
a

2] Fie f : (−∞, b] local integrabilă şi ∀v < b variabil. Dacă există limita

finită
not b

∫ f ( x ) dx = lim G (V ) = I ∫ f ( x ) dx, I
b
(VII.12) lim 2 = 2 ∈R
v →−∞ v v →−∞
−∞

b
atunci spunem că, integrala improprie ∫ f ( x ) dx
−∞
este convergentă sau

că are sens în R şi valoarea ei este I2.

Dacă limita (VII.12) nu există sau este infinită, integrala
b
improprie ∫ f ( x ) dx este divergentă sau nu are sens.
−∞

3] Fie f : R → R local integrabilă şi ∀u, v ∈ R variabili cu v < u. Dacă

există limita finită
not ∞
f ( x ) dx = lim H ( u , v ) = I 3 = ∫ f ( x ) dx, I
u
(VII.13) lim
v →−∞ v ∫ v →−∞
−∞
3 ∈R ,
u →+∞ u →+∞

532
 ∞
atunci spunem că, integrala improprie
−∞
∫ f ( x)dx este convergentă sau că

are sens în R şi valoarea ei este I3.

Dacă limita (VII.13) nu există sau este infinită integrala improprie
∞

∫
−∞
f ( x)dx este divergentă sau nu are sens în R.

Definiţia VII.4.
1o] Fie f : [a, c) → R cu x = c punct singular, f local integrabilă [a, c) şi u
variabil, cu a < u < c. Dacă există limita finită
not . c −
(VII.14) lim ∫ f ( x ) dx = lim F ( u ) = J1 =
u

u →c a u →c ∫ f ( x)dx, J 1 ∈R ,
u <c u <c a

c−
atunci spunem că, integrala improprie ∫ f ( x ) dx este convergentă sau
a

că are sens în R şi valoarea ei este J1.

Dacă limita (VII.14) nu există sau este infinită, integrala
c−
improprie ∫ f ( x ) dx este divergentă sau nu are sens.
a

2o] Fie f : [a, c] → R cu x = a, punct singular, f local integrabilă pe (a, c] şi

∀v variabil cu a < v < c. Dacă există limita finită
not
(VII.15) lim ∫ f ( x ) dx = lim G ( v ) = J 2 = ∫ f ( x ) dx, J 2 ∈ R ,
c c

v →a v v→a a+
v>a v>a

f ( x ) dx este convergentă sau

c
atunci spunem că, integrala improprie ∫ a+

că are sens în R şi valoarea ei este J2.

Dacă limita (VII.15) nu există sau este infinită, integrala

f ( x ) dx este divergentă sau nu are sens.

c
improprie ∫a+

533
3o] Fie f : (a, c) → R cu x1 = a, x2 = c puncte singulare, f local integrabilă
pe (a, c) şi ∀u, v ∈ (a, c) variabili cu a < v < u < c. Dacă există limita finită
not c−
(VII.16) lim ∫ f ( x ) dx = lim H ( u , v ) = J 3 = ∫ f ( x ) dx, J 3 ∈ R ,
u

v→a v v→a a+
u →c u →c

c−
atunci spunem că, integrala improprie ∫ f ( x ) dx este convergentă sau
a+

că are sens în R şi valoarea ei este J3.

Dacă limita (VII.16) nu există sau este infinită, integrala
c−
improprie ∫ f ( x ) dx este divergentă sau nu are sens.
a+

Exemple:

1o ∫ 0
∞
e − x dx = lim ∫ e− x dx = lim ∫ ( −e− x ) ' dx = lim −e− u
u →∞ 0
u

u →∞ 0
u

u →∞
( u

0 )=
= lim (1 − e −u ) = 1 ⇒ ∫ e − x dx convergentă, cu valoarea 1.
∞

u →∞ 0

2o ∫1
∞

u →∞ 1
u
e x dx = lim ∫ e x dx = lim e x
u →∞
( ) = lim ( e − e) = +∞ ⇒
u

1 u →∞
u

∞
⇒ ∫ e x dx este divergentă.
1

∞
ln xdx = lim ∫ ln xdx = lim ⎡( x ln x − x ) 1 ⎤ =
u
∫
u
3o
1 u →∞ 1 u →∞ ⎣ ⎦
∞
= lim ( u ln u − u + 1) = lim ⎡⎣u ( ln u − 1) + 1⎤⎦ = ∞ ⇒ ∫ ln xdx este
u →∞ u →∞ 1

divergentă.
∞
dx u dx ⎡1 x ⎤
u

∫−∞ x 2 + 4 = vlim
→−∞ ∫v x 2 + 4
o
4 = lim ⎢ arctg ⎥ =
v →−∞ 2 2 v ⎦⎥
u →∞ ⎢
u →∞ ⎣

⎡1 u 1 v⎤ 1 1
= lim ⎢ arctg − arctg ⎥ = arctg ( +∞ ) − arctg ( −∞ ) =
v →−∞ 2 2 2 2⎦ 2 2
u →∞ ⎣

534
 1 ⎡ π ⎛ π ⎞⎤ π ∞ dx π
= ⎢ − ⎜ − ⎟⎥ = ⇒ ∫ 2 este convergentă, cu valoarea .
2 ⎣ 2 ⎝ 2 ⎠⎦ 2 −∞ x + 4 2

= lim ⎡ −2 1 − x ⎤ =
1− dx u dx u
5o ∫ 0
= lim ∫
1 − x uu → 1 0 1 − x u →1 ⎣⎢ 0⎦⎥
<1

( )
1− dx
lim −2 1 − x + 2 = 2 ⇒ ∫ este convergentă, cu valoarea 2.
u →1 0
1− x

ln xdx = lim ⎡( x ln x − x ) v ⎤ =
1 1 1
6o ∫0+ ln xdx = lim
v → 0 ∫v v →0 ⎣ ⎦
v >0

= lim [ −1 − v ln v + v ] = −1 ⇒ ∫ ln xdx este convergentă, cu valoarea -1.

1

v →0 0+

∞ dx ∞ dx ∞ u
7o ∫ a x α
cu a > 0 şi α > 0; ∫ α = ∫ x −α dx = lim ∫ x −α dx =
a x a u →∞ a

⎧ln x u ; pentru α = 1 ⎧ln u − ln a; pentru α = 1

⎪ a
⎪
lim ⎨ 1 u = lim ⎨ 1 ⎡ 1 1 ⎤ =
u →∞
⎪ x −α+1
; pentru α ≠ 1 u →∞ −
⎪1 − α ⎢ u α−1 a α−1 ⎥ ; pentru α ≠ 1
⎩1 − α a
⎩ ⎣ ⎦

⎧
⎪∞ ; pentru α = 1
⎪⎪
= ⎨∞ ; pentru 0 < α < 1
⎪ 1
⎪ ; pentru α > 1
⎪⎩ ( α − 1) a
α−1

∞ dx 1
⇒∫ este convergentă pentru α > 1, cu valoarea şi
a xα ( α − 1) a α−1
divergentă pentru α ≤ 1.
c− dx c− dx
= lim ∫ ( c − x ) dx =
u −λ
8o ∫ (c − x)
a λ
cu λ > 0; ∫
a
(c − x)
λ u →c a
u <c

535
 ⎧− ln ( c − x ) u ; pentru λ = 1
⎪ a
= lim ⎨ 1 =
( c − x ) ; pentru λ ≠ 1
u →c −λ+1
u <c ⎪−
⎩ 1− λ

⎧ln ( c − a ) − ln ( c − u ) ; pentru λ = 1
⎪⎪
= lim ⎨ 1 ⎡ 1 1 ⎤ =
u →c
⎪1 − λ ⎢ − λ−1 ⎥
; pentru λ ≠ 1
⎢⎣ ( c − a ) ( c − a ) ⎥⎦
λ−1
⎩⎪

⎧
⎪
⎪∞ ; pentru λ = 1
⎪ c− dx
= ⎨∞ ; pentru λ > 1 ⇒ ∫ este convergentă
( c − x)
λ
⎪ 1
a
1
⎪ ⋅ ; pentru λ < 1
⎪⎩1 − λ ( c − a )
λ−1

1 1
pentru λ < 1, cu valoarea ⋅ şi este divergentă pentru λ ≥ 1.
1 − λ ( c − a )λ−1

Astfel, au loc cazurile particulare:

1 1
dx dx 1
∫0+ x 2 este divergentă (λ = 2 > 1), iar ∫
0+ x
este convergentă (λ = < 1).
2

Observaţii:
1. Integralele improprii pe interval necompact, cu f : [a, c) → R, c ≤ +∞,
sunt de două tipuri:
∞
I pentru c = ∞, avem ∫ f ( x ) dx de tip I sau integrală pe
a

interval nemărginit.
II pentru c ∈ R finit şi x = c punct singular al lui f, avem
c−
∫ f ( x ) dx de tip II sau integrală improprie din funcţie nemărginită (în
a

limita superioară).

536
 t (c − a)
2.Prin schimbarea de variabilă x = ϕ ( t ) , ϕ ( t ) = cu ϕ ∈ C1 ([ a, c ) ) ,
c −t
cx
intervalul [a, c) este aplicat pe [a, ∞) şi la fel t = ϕ−1 ( x ) = aplică
x+c−a
[a, ∞) pe [a, c). Din acest motiv se are în vedere, în continuare, doar teoria
integralelor improprii cu interval nemărginit (de tip I).

f ( x ) dx este convergentă atunci prin schimbarea de

b
3. Dacă I 2 = ∫
−∞

∞
variabilă x = −t, se obţine ∫ − f ( −t ) dt = I1 . Toate aspectele studiate
−b

∞
pentru I1 = ∫ f ( x ) dx vor fi valabile şi pentru I 2 = ∫ f ( x ) dx , în caz de
b

a −∞

convergenţă.
Teorema VII.6. (Formula de reducere)
Fie f : R → R o funcţie local integrabilă pe R.
∞
(i) Dacă I 3 = ∫ f ( x ) dx este convergentă, atunci ∀a ∈ R sunt convergente
−∞

∞
integralele I1 = ∫ f ( x ) dx şi I 2 = ∫ f ( x ) dx
a
şi are loc formula de
a −∞

reducere:
∞ ∞
f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx ( I 3 = I 2 + I1 )
a
(VII.17) ∫
−∞ −∞ a

f ( x ) dx şi
a
(ii) Dacă există a ∈ R astfel încât integralele improprii I 2 = ∫
−∞

∞
I1 = ∫ f ( x ) dx sunt convergente, atunci este convergentă integrala
a

∞
improprie ∫ f ( x ) dx = I 3 şi are loc formula de reducere (VII.17).
−∞

Demonstraţia se bazează pe rezultatul cunoscut de la integrala

definită: dacă f este integrabilă pe [v, u], atunci ∀a cu v < a < u, f este
integrabilă pe [v, a ] şi pe [a, u] şi are loc egalitatea:
537
u a u

∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx ( H (u, v) = G (v) + F (u ) )
v v a

Folosind apoi definiţiile integralelor improprii şi proprietăţi ale limitei de

funcţii, se deduc direct afirmaţiile (i) şi (ii) şi formula (VII.17).
Observaţii
1. Pe baza teoremei de reducere şi a formulei (VII.17) se pot studia doar
integralele improprii pe interval nemărginit (de tipul I), de forma
∞
I1 = ∫ f ( x ) dx .
a

∞
2. Integrala improprie ∫ f ( x ) dx
a
este convergentă, dacă şi numai dacă,
∞
există a' ≥ a astfel încât integrala improprie ∫ f ( x ) dx
a′
este convergentă,
u a′ u u
căci F (u ) = ∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx = A + ∫ f ( x ) dx , cu A∈R şi,
a a a′ a′

din definiţia integralei improprii convergente, se obţine echivalenţa în

cauză.
3. În aplicaţii se întâlnesc integralele improprii mixte: intervalul de
integrare este nemărginit şi integrandul are cel puţin un punct singular;
convergenţa acestora se analizează prin izolarea punctelor singulare şi
trecerea la limită în fiecare termen independent, adică se face reducerea la
tipurile precizate prin teorema VII.6 şi observaţiile de mai sus.
∞ dx 1
Exemple ∫ cu f : ( 0, ∞ ) → R, f ( x) = , x = 0 punct
0+
x (1 + x ) x (1 + x )
δ ∞
singular. Fie ∀δ > 0, ∫ f ( x ) dx (de tip II) şi ∫ f ( x ) dx (de tip I).Avem:
0+ δ

δ dx δ dx
J2 = ∫ = lim ∫ şi
0+
(1 + x ) x v>0 (1 + x ) x
v → 0 v

538
 ∞ dx u dx
I1 = ∫ = lim ∫ şi:
δ
(1 + x ) x u →∞ δ
(1 + x ) x

(
J 2 = lim 2 arctg x
v →∞
u

δ ) (
iar I1 = lim 2 arctg x
u →∞
u

δ ) . Deci:
∞ dx
J 2 = 2 arctg δ , I1 = π − 2 arctg δ , ∫ (1 + x )
0+
x
=J 2 + I1 = π .

Definiţia VII.5
Fie f : [a, ∞) → R o funcţie local integrabilă.
∞
1) Integrala improprie (de tipul I) ∫ f ( x ) dx
a
este, prin definiţie, absolut
∞
convergentă, dacă şi numai dacă, integrala improprie ∫ f ( x ) dx este
a

convergentă.
∞
2) Integrala improprie (de tipul I) ∫ f ( x ) dx
a
se numeşte simplu
∞
convergentă sau semiconvergentă, dacă şi numai dacă, ∫ f ( x ) dx
a
este
∞ ∞
convergentă şi ∫ f ( x ) dx este divergentă (dacă ∫ f ( x ) dx este
a a

convergentă şi nu este absolut convergentă).

Teorema VII.7 (Criteriul lui Cauchy)
∞
Fie f : [a, ∞) → R local integrabilă. ∫ f ( x ) dx
a
este convergentă, dacă şi

numai dacă, satisface condiţia Cauchy:

⎧∀ε > 0, ∃u0 ( ε ) ( oricât de mare dorim ) a.î. ∀u ', u '' ∈ [a, ∞), cu
( VII.18) ⎪⎨ u ''
⎪⎩u0 < u ' < u '' ⇒ ∫u ' f ( x ) dx ≤ ε

∞
Demonstraţie. Conform definitiei, ∫ f ( x ) dx
a
convergentă ⇔

există

539
 u T.Cauchy-Bolzano
lim ∫ f ( x ) dx = lim F (u ) ∈ R ⇔ ∀ε > 0, ∃u0 ( ε ) > 0 ( oricât de mare dorim )
u →∞ u →∞
a
u ′′
cu u0 ( ε ) > 0 a.î. ∀u′, u ′′ şi u0 ( ε ) < u′ < u′′ ⇒ F (u′) − F (u′′) < ε ⇔ ∫ f ( x)dx < ε ⇒
u′

⇒(VII.18).
Consecinţa VII.1
Fie f : [a, ∞) → R local integrabilă şi care are limită la +∞. Dacă
∞
∫ f ( x ) dx este convergentă, atunci (în mod necesar)
a
lim f ( x ) = 0 .
x →∞

Demonstraţia este o consecinţă imediată a teoremei Cauchy

(teorema VII.7).
Consecinţa VII.2
Fie f : [a, ∞) → R o funcţie local integrabilă. Dacă integrala improprie
∞
∫ f ( x ) dx este absolut convergentă, atunci ea este convergentă.
a

Demonstraţia este directă. Din teorema lui Cauchy, folosind

proprietatea integralei definite ∀u′, u′′ > a cu u′ < u′′ , avem:
u '' u ''
∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx . Astfel, rezultă (VII.18).
u' u'

Observaţii
1. Dacă f : [a, ∞) → R este local integrabilă şi există lim f ( x ) = l ≠ 0
x →∞

∞
(condiţie suficientă), atunci ∫ f ( x ) dx este divergentă.
a

2. Pe un interval compact [a, b] ⊂ R, integrabilitatea funcţei f implică şi

integrabilitatea funcţiei | f |.
3. Consecinţa VII.2 arată că pe un interval necompact din R,
∞
integrabilitatea lui |f | ( ∫ f ( x ) dx convergentă) implică integrabilitatea
a

540
 ∞
lui f ( ∫ f ( x ) dx convergentă), dar nu şi reciproc. (O integrală improprie
a

semiconvergentă, conform definiţiei, este convergentă şi nu este absolut

convergentă).
Fie f : [a, ∞) → R local integrabilă şi un şir numeric ( bn )n >1 ⊂ R

crescător, cu lim bn = +∞ şi a = b0 < b1 < … < bn < bn +1 < ... . Din faptul că f
n →∞

este local integrabilă pe [a, ∞), folosind şirul (bn), putem construi seria
numerică

⎛ ∞ bn+1 ⎞
b1 b2 bn+1

(VII.19) ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx + ... + ∫ f ( x)dx + ... ⎜ = ∑ ∫ f ( x ) dx ⎟ ,

b0 b1 bn ⎝ n =0 bn
⎠

f ( x ) dx, ∀n ≥ 0 şi şirul sumelor parţiale

bn+1
cu termenul general un = ∫
bn

n −1
( Sn )n∈N unde S n = u0 + ... + un = ∑ ∫ f ( x ) dx .
bk +1

bk
k =0

Teorema VII.8
∞
Dacă integrala ∫ f ( x ) dx
a
este convergentă, atunci şi seria numerică
∞
(VII.19) ∑ ∫ f ( x ) dx este convergentă şi are loc egalitatea:
bn+1

bn
n=0

∞ ∞
( VII.20 ) ∫a f ( x ) dx = ∑ ∫b f ( x ) dx .
bn+1

n =0 n

∑∫ f ( x ) dx este convergentă,
bn+1
Dacă f este nenegativă pe [a, ∞) şi seria
bn
n=0

∞
atunci integrala improprie ∫ f ( x ) dx este convergentă şi are loc egalitatea
a

(VII.20).
n −1
Demonstraţie: Avem S n = ∑ ∫ f ( x ) dx şi ca atare, rezultă:
bk +1

bk
k =0

541
 ∞
⎛ n −1 bk +1 ⎞ n b

lim S n = lim ⎜ ∑ ∫ f ( x ) dx ⎟ = lim ∫ f ( x ) dx = lim F (bn ) = ∫ f ( x ) dx = I1 ∈ R

n →∞ n →∞
⎝ k =0 bk ⎠ n→∞ a n →∞
a
∞

∑∫ f ( x ) dx este convergentă.
bn+1
Deci
bn
n=0

∑∫ f ( x ) dx este convergentă, notăm

bn+1
Dacă f(x) ≥ 0, ∀x ≥ a şi
bn
n=0

S = lim Sn ∈ R , suma seriei numerice. Pentru orice u cu a < u, există nu∈N

n →∞

a. î. u < bnu şi cum F(u) este strict crescătoare pe [a, ∞), avem:

u bnu nu −1
0 ≤ ∫ f ( x ) dx = F (u ) ≤ f ( x ) dx = ∑ ∫ f ( x ) dx ≤ S ⇒ F este mărginită
bk +1

a
∫ a k =0
bk

superior pe [a, ∞) şi, fiind strict crescătoare, există limita

u ∞ ∞
lim F (u ) = I1 ∈ R ⇒ I1 = lim ∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx adică ∫ f ( x ) dx este o
u →∞ u →∞
a a a

integrală improprie convergentă.

Observaţii
1. Dacă f: [a, ∞) →R nu are semn constant, atunci convergenţa seriei
numerice (VII.19) nu implică întotdeauna convergenţa integralei improprii
∞
∫ f ( x ) dx .
a

2. Dacă seria numerică (VII.19) este convergentă pentru orice şir numeric
( bn )n≥0 cu bn crescător, lim bn = +∞ şi bn> a, ∀ n≥ 0, atunci convergenţa
n →∞

∑∫ f ( x ) dx
bn+1
seriei implică convergenţa integralei improprii
bn
n=0

∞
∫ f ( x ) dx , chiar dacă f nu este pozitivă pe [a, ∞).
a

542
3. Această teoremă VII.18 pune în evidenţă legătura dintre integrale
improprii şi serii numerice. Din acest motiv, se poate stabili o analogie
între criteriile de convergenţă pentru integrale improprii şi cele deja
demonstrate pentru serii numerice, după următorul tabel:

Serii numerice Integrale improprii

∞ ∞

∑ an ∫ f ( x ) dx
a
n=0

an∈R, n∈N termen general f: [a, ∞) →R

n → ∞; n indice de sumare x → ∞; x variabilă de integrare

F(u) = ∫ f ( x ) dx integrală parţială;

n u
Sn = ∑a
k =0
k sumă parţială; n∈N a

∀ u>a
lim Sn = S ∈ R suma seriei lim F (u ) = I1 ∈ R valoarea integralei
n →∞ u →∞

∞ def ∞ def

∑ an conv. ⇔ ∃ lim Sn = S ∈ R ∫ f ( x ) dx convergentă ⇔

n →∞ a
0

∃ lim F (u ) = I1 ∈ R
u →∞

∞ I1 valoarea integralei improprii

S suma seriei convergente S = ∑ an
∞
∫ f ( x ) dx
0
convergente I1=
a

4. Studiul integralelor improprii se bazează pe studiul seriilor numerice şi

se află la confluenţa dintre teoria integralelor definite şi cea a funcţiilor
reale cu limită. Analogia cu seriile numerice nu este completă; integralele
improprii absolut convergente se încadrează în teoria integralei Lebesgue.
5. Din observaţia precedentă rezultă că se pot reformula, pentru integralele
improprii, unele proprietăţi ale integralei definite, precum: liniaritatea

543
monotonia, formula Leibniz – Newton, integrarea prin părţi, schimbarea de
variabilă etc.
6. Problema fundamentală din studiul integralelor improprii este aceea a
convergenţei, analoagă cu convergenţa seriilor numerice. În concluzie,
vom urmări:
I. natura integralei improprii (fie convergentă, fie divergentă);
II. valoarea (numerică) a unei integrale improprii convergentă.
Teorema VII.9.
Fie f, g: [a, ∞) →R funcţii local integrabile. Dacă integralele improprii
∞ ∞

∫ f ( x ) dx
a
şi ∫ g ( x ) dx
a
sunt convergente, atunci pentru ∀λ, µ∈R este

∞
convergentă integrala improprie ∫ ⎡⎣λf ( x ) + µg ( x )⎤⎦ dx şi are loc egalitatea:
a

∞ ∞ ∞
(VII.21) ∫ ⎡⎣λf ( x ) + µg ( x )⎤⎦ dx = λ ∫ f ( x ) dx + µ ∫ g ( x ) dx .
a a a

Demonstraţie: Conform definiţiei, avem:

∞
⎡u ⎤
∫a ⎣ ( ) ( )⎦ u →∞ ⎢⎣ ∫a ⎡⎣λf ( x ) + µg ( x )⎤⎦ dx ⎥⎦ =
⎡ λ f x + µg x ⎤ dx = lim

⎡ u u
⎤ u u
= lim ⎢λ ∫ f ( x ) dx + µ ∫ g ( x ) dx ⎥ = λ lim ∫ f ( x ) dx + µ lim ∫ g ( x ) dx =
u →∞ u →∞ u →∞
⎣ a a ⎦ a a
∞ ∞ ∞
= λ ∫ f ( x ) dx + µ ∫ g ( x ) dx ∈ R. Astfel, ∫ ⎡⎣λf ( x ) + µg ( x ) ⎤⎦ dx este convergentă
a a a

şi are loc egalitatea (VII.21).

544
 Observaţii:
∞
1. Mulţimea funcţiilor f: [a, ∞) →R local integrabile, cu ∫ f ( x ) dx
a

convergentă, notată ℑ([a ,∞)) are structură algebrică de spaţiu vactorial

real.
2. Aplicaţia : ℑ([a ,∞)) → R care asociază fiecărui f ∈ℑ([a ,∞)) numărul
∞
real I1 = ∫ f ( x ) dx (convergentă) este liniară, după egalitatea (VII.21) din
a

teorema VII.9.

2. Criterii de convergenţă pentru integrale improprii

Problema convergenţei integralelor improprii va fi studiată în două

situaţii: integrantul are semn constant şi apoi când integrantul are semn
variabil. În afară de teorema lui Cauchy, aplicabilă fără condiţii asupra
semnului integrantului, vom avea criterii de comparaţie cu inegalităţi şi cu
limită, criteriul integral al lui Cauchy (pentru funcţii pozitive) şi criterii de
tip Abel-Dirichlet, Leibniz (pentru funcţii de semn oarecare).
Presupunem f ≥ 0, ∀ x ∈[a, ∞) (cazul f(x) ≤ 0, ∀x∈[a, ∞) nu se
∞
studiază deoarece convergenţa ∫ f ( x ) dx
a
este echivalentă cu convergenţa

∞
integralei ∫ ⎡⎣− f ( x )⎤⎦ dx ).
a

u
Condiţia f ≥ 0, ∀ x ≥ a implică faptul că F(u) = ∫ f ( x)dx , ∀ u > a este o
a

funcţie monoton crescătoare şi, în acest caz, existenţa limitei lim F (u ) este
u →∞

545
echivalentă cu faptul că F(u) este majorată (mărginită superior) pentru
u →∞.
Teorema VII.10
Fie f : [a, ∞) →R pozitivă şi local integrabilă. Integrala improprie
∞
∫a
f ( x)dx este convergentă, dacă şi numai dacă, F(u) este majorată pe

[a, ∞) pentru u →∞.

∞ def
Demonstraţie: ∫
a
f ( x)dx convergentă ⇔ ∃ lim F (u ) = I1 ∈ R .
u →∞

Totodată, existenţa lim F (u ) , cu F funcţie crescătoare, este echivalentă cu

u →∞

faptul că F majorată pentru u → ∞.

Teorema VII.11. (Criteriul de comparaţie cu inegalităţi - I)

Fie f , g: [a, ∞) →R pozitive şi local integrabile. Dacă avem: f (x) ≤ g(x),

∀ x ≥ a, atunci au loc afirmaţiile:
∞ ∞
1) ∫
a
g ( x)dx convergentă ⇒ ∫ a
f ( x)dx convergentă;

∞ ∞
2) ∫
a
f ( x)dx divergentă ⇒ ∫a
g ( x)dx divergentă.

Demonstraţie: Din ipoteza f (x) ≤ g(x), ∀ x ≥ a, rezultă că:

u u
F(u) = ∫ fdx ≤ G(u) = ∫ gdx , ∀ u > a.
a a

∞
1) Dacă ∫
a
g ( x)dx este convergentă, atunci G(u) este majorată

pentru u →∞. Aşadar, din inegalitatea F(u) ≤ G(u), ∀ u > a rezultă că F(u)
∞
este majorată pentru u→∞. Deci, după teorema VII.10, ∫
a
f ( x)dx este

convergentă.

546
 ∞
2) Dacă ∫ a
f ( x)dx este divergentă, atunci lim F (u ) = ∞ . Cum
u →∞

F(u) este crescătoare şi pozitivă rezultă că F(u) este nemajorată pentru

u →∞. Deoarece F(u) ≤ G(u), ∀ u > a rezultă că G(u) nemajorată pentru
u→∞. Dar G(u) este crescătoare şi pozitivă, deci lim G (u ) = ∞ , ceea ce
u →∞

∞
înseamnă că ∫a
g ( x)dx este divergentă.

Observaţii:

1. Criteriul de comparaţie cu inegalităţi este anevoios de aplicat, deoarece

necesită stabilirea în prealabil a inegalităţii: f (x) ≤ g(x).
∞
2. Pentru aplicarea acestui criteriu, putem folosi afirmaţia: " ∫ f ( x ) dx
a

∞
convergentă ⇔ ∫ f ( x ) dx convergentă pentru orice a0 > a şi a0 suficient
a0

de mare ales". Deci comparaţia celor două funcţii f şi g ar fi suficientă "de

la un loc încolo" potrivit de depărtat de x = a.

Teorema VII.12. (Criteriul de comparaţie cu inegalităţi - II)

Fie f , g: [a, ∞) →R pozitive şi local integrabile. Dacă există a0 > a, astfel

încât f (x) ≤ g(x), ∀ x ∈ [a0, ∞), atunci au loc afirmaţiile:
∞ ∞
1') ∫
a
g ( x)dx convergentă ⇒ ∫ a
f ( x)dx convergentă;

∞ ∞
2') ∫
a
f ( x)dx divergentă ⇒ ∫a
g ( x)dx divergentă.

Demonstraţia se obţine direct din teorema VII.11 şi observaţia 2.

547
 Teorema VII.13. (Criteriul de comparaţie cu limită).

Fie f , g: [a, ∞) →R pozitive şi local integrabile. Dacă există limita

f ( x)
(VII.22) lim = l şi l ∈ [ 0, ∞ ]
x →∞ g ( x)

atunci au loc afirmaţiile:

∞ ∞
1°) pentru l finit (l < ∞) şi ∫ a
g ( x)dx convergentă ⇒ ∫ a
f ( x)dx este

convergentă;

∞ ∞
2°) pentru l nenul (l >0) şi ∫ a
g ( x)dx divergentă ⇒ ∫a
f ( x)dx este

divergentă;

∞ ∞
3°) pentru 0 < l < +∞, integralele ∫a
f ( x)dx şi ∫
a
g ( x)dx au aceeaşi

natură.

Demonstraţie:

1) Fie 0 ≤ l < + ∞. Atunci (VII.22) ⇔

⎧⎪∀ε > 0, ∃uε > 0 şi uε > a a. î. ∀x > uε > a

(VII.22') ⎨ .
⎪⎩⇒ ( l − ε ) g ( x) < f ( x) < ( l + ε ) g ( x)

∞
Deci f(x) < ( l + ε) g (x), ∀ x > uε > a. Cum ∫ g ( x ) dx
a
este convergentă,

∞
după teorema VII.12, rezultă că ∫ f ( x ) dx este convergentă.
a

548
 f ( x) g ( x)
2) l ≠ 0 ⇔ lim = l ≠ 0 ⇔ lim = l < +∞ . Din (VII.22'),
x →∞ g ( x) x →∞ f ( x )

∞
rezultă că g(x) < ( l + ε) f(x), ∀ x > uε > a. Astfel, cum ∫ f ( x ) dx
a
este

∞
divergentă, după teorema VII.12, rezultă că ∫ g ( x ) dx este divergentă.
a

3) Fie 0 < l< ∞ şi (VII.22'). Alegem ε > 0 a. î. l - ε > 0. Cum

∞

∫ f ( x ) dx este convergentă şi
a
(l - ε) g(x) < f(x), ∀ x > uε > a, după teorema

∞
VII.11, rezultă că ∫ g ( x ) dx este convergentă.
a

∞
Când ∫ g ( x ) dx este convergentă, având
a
f(x)<(l+ ε) g (x), ∀x>uε>a,

∞
după teorema VII.11, rezultă că ∫ f ( x ) dx este convergentă.
a

∞
Când ∫ f ( x ) dx este divergentă şi
a
f(x) < ( l + ε) g (x), ∀ x > uε > a,

∞
după teorema VII.11, rezultă că ∫ g ( x ) dx este divergentă.
a

∞
Când ∫ g ( x ) dx este divergentă şi
a
( l + ε) g(x) < f(x), ∀ x > uε > a,

∞
după teorema VII.11, rezultă că ∫ f ( x ) dx este divergentă.
a

549
 Teorema VII.14. (Criteriul în α)

Fie f : [a, ∞) →R pozitivă şi local integrabilă.

∞
(i) Dacă există α > 1 a. î. lim x α f ( x) = l < ∞ , atunci
x →∞ ∫ a
f ( x)dx este

convergentă;

∞
(ii) Dacă există α ≤ 1 a. î. lim x α f ( x) = l > 0 , atunci
x →∞ ∫ a
f ( x)dx este

divergentă.

∞
dx
Demonstraţie: Ştiind că ∫ x ( a > 0)
a
α
este convergentă când α > 1

şi divergentă când α ≤ 1, pentru (i) aplicăm criteriul de comparaţie cu

1
limită, cazul 1°), cu g ( x) = (teorema VII.13 - 1°), iar pentru (ii)
xα
1
aplicăm criteriul de comparaţie cu limită, cazul 2°), tot cu g ( x) =
xα
(teorema VII.13 - 2°).

Teorema VII.15. (Criteriul în λ)

Fie f : [a, c) →R, cu x = c punct singular şi f pozitivă, local integrabilă.

c−
(i) Dacă există λ <1 a. î. lim ( c − x ) f ( x) = l < ∞ , atunci
λ

x →c ∫
a
f ( x)dx este
x<c

convergentă;

c−
(ii) Dacă există λ ≥ 1 a. î. lim ( c − x ) f ( x) = l > 0 , atunci
λ

x →c ∫ a
f ( x)dx este
x >c

divergentă.

550
 Demonstraţia este imediată, folosind criteriul de comparaţie cu
1
limită (teorema VII.13), cu g ( x) = cunoscut fiind faptul că
(c − x)
λ

c− dx
∫ (c − x)
a λ
este convergentă pentru λ< 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.

Teorema VII.16 (Criteriul integral al lui Cauchy).

Fie f : [1, ∞) →R o funcţie monoton descrescătoare şi pozitivă.Următoarele

afirmaţii sunt echivalente:
∞
(I) seria numerică ∑ f (n) este convergentă.
n =1

(II) şirul numeric {∫ 1

n
f ( x)dx } n ≥1
este convergent.

∞
(III) integrala improprie ∫
1
f ( x)dx este convergentă.

Demonstraţie: Fie Sn = f(1) + f(2) + ...+ f(n) şirul de sume parţiale

∞

∑ f ( n)
n
al seriei numerice
n =1
şi Vn = ∫
1
f ( x)dx termenul general al

şirului (∫
1
n
f ( x)dx ) n ≥1
. Funcţia f, monoton descrescătoare, este integrabilă

pe [1, ∞). Deci f este şi local integrabilă. Cum f ≥ 0, integrala definită a lui
f are proprietatea de monotonie. Astfel, avem:
2 3
f ( 2 ) ≤ ∫ f ( x ) dx ≤ f (1) , f ( 3) ≤ ∫ f ( x ) dx ≤ f ( 2 ) ,..., f ( n ) ≤
1 2

n
≤ ∫ f ( x ) dx ≤ f ( n − 1) . Adunând aceste inegalităţi, obţinem:
n −1

551
(VII.23) Sn – f(1) ≤ Vn, ∀n ≥ 1 şi Vn ≤ Sn – 1, ∀n ≥ 2.
∞ def
(I) ⇒ (II) Dacă ∑ f ( n)
n =1
este convergentă ⇒ (Sn) este convergent în R.

Deci (Sn) este (în mod necesar) şir mărginit. Din (VII.23) (Vn≤ Sn– 1, ∀n≥2),
rezultă că şirul (Vn )n ≥1 este mărginit superior şi, fiind crescător, rezultă prin

teorema Weierstrass, că (Vn) este şir convergent în R.

(II) ⇒ (I) Dacă şirul (Vn )n ≥1 este convergent atunci (în mod necesar) este

şir mărginit şi, din (VII.23) (Sn – f(1) ≤ Vn, ∀n ≥ 1), rezultă că (Sn) este
mărginit. Şirul (Sn) fiind monoton crescător şi mărginit este convergent. Ca
∞
urmare, seria ∑ f (n) este convergentă.
n =1

u
(II) ⇒ (III) Fie F(u) = ∫ f ( x ) dx , ∀u ≥ 1 şi l = lim V
1
n →∞
n . Pentru orice u ≥1,

există n∈N a. î. u < n şi deci F(u) ≤ F(n) = Vn ≤ l. Dar lim Vn = l ⇔ ∀ε>0,

n →∞

∃ nε∈N a. î. ∀ n ≥ nε ⇒ | Vn - l | < ε. Fie un → ∞. Atunci, un > nε de la un

rang încolo şi deci F(un) ≤ F(nε) = Vnε ≤ l - ε. Cum F(un) ≤ l, rezultă că

l - ε <F(un) ≤ l < l + ε, adică | F(un) - l | < ε, pentru n suficient de mare.

∞
Aşadar, lim F (un ) = l , în R şi astfel, ∫ f ( x ) dx ( = l ) este convergentă.
n →∞
1

(III) ⇒ (II) rezultă din faptul că F(n) = Vn, ∀n ≥1 şi din definiţia integralei
improprii convergente.

552
 Consecinţa VII.3.

Fie f : [1, ∞) →R o funcţie pozitivă şi descrescătoare. Atunci seria

∞ ∞

∑
n =1
f (n) şi integrala improprie ∫ f ( x ) dx au aceeaşi natură.
1

Demonstraţia este evidentă din echivalenţa (I) ⇔ (III) şi din

criteriul integral al lui Cauchy (teorema VII.16).

Consecinţa VII.4.

1
Fie f : [1, ∞) →R cu f ( x) = , pozitivă şi descrescătoare pentru α >0.
xα
Atunci seria armonică generalizată sau seria lui Riemann
∞ ∞ ∞
1 dx
∑1
f ( n) = ∑
1 nα
şi integrala improprie ∫x α
au aceeaşi natură. Deci sunt
1

convergente pentru α > 1 şi divergente pentru α ≤1.

Demonstraţia este directă, din consecinţa VII.3 şi teorema VII.16.

Consecinţa VII.5

Fie g: [a, ∞) →R pozitivă şi local integrabilă, iar f : [1, ∞) →R local

integrabilă. Dacă există M > 0, astfel încât | f (x) | ≤ Mg(x), ∀ x ≥ a şi
∞ ∞
integrala ∫ g ( x ) dx este convergentă, atunci
a
∫ f ( x ) dx
a
este absolut

∞ ∞
convergentă şi are loc inegalitatea: ∫ f ( x ) dx ≤ M ∫ g ( x ) dx .
a a

553