CAPITOLUL II

ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE

1. Şiruri de numere reale

Vom studia în acest capitol o noţiune fundamentală din matematică

"limita unui şir numeric" recapitulând unele rezulate cunoscute din liceu
şi aducând completări cu concepte noi şi afirmaţii importante.
Definiţia II.1. 1] Se numeşte şir de numere reale orice funcţie
notat
f: N→R cu f (n) = xn ∈R, unde n este rangul sau locul în şir al

termenului general xn.

2] Dacă n0 < n1< ...nk < ... cu n ≤ nk este un şir strict crescător de numere
notat
naturale, prin definiţie şirul yk = xnk , k ∈ N se numeşte subşir al şirului

de termen general xn.

3] Se notează şirul prin ( xn )n∈N sau prin (xn) şi un subşir prin xnk ( ) k ≥0
sau

prin (x ) .
nk Nu se confundă şirul (xn) care este o funcţie cu mulţimea

elementelor sau termenilor şirului {x0, x1, ..., xn, ...}⊂ R.

4] Un şir (xn) se numeşte şir staţionar dacă există n0∈N a. î. xn = xn 0

( f ( n) = f (n0 ) ) , ∀n ≥ n0 . Un şir (xn) este şir constant dacă xn = x0 , ∀n≥0.

Un şir (xn) este şir periodic dacă există k∈N a. î. xn+ k = xn, ∀n∈N.
Exemple:

( −1)
n
1 1 1
1. x=n , n≥1: –1, , − , ,...
n 2 3 4

74
 ⎧ x0 , x1 , x2 , x3 , x4 , n < 5
2. xn = ⎨ cu: x0, x1, x2, x3, x4, 3, 3, ..., 3, ... este un
⎩3 ,n ≥ 5

şir staţionar, ∃ n0 = 5 a. î. ∀n ≥ 5 avem xn =3.

3. (xn)n ≥1 dat prin: 1, 0, 2, 3, 1, 0, 2, 3, ... este un şir periodic.
4. (xn)n ≥0 dat prin: a, a, a, ...... a∈ R, este un şir constant.

1 ( −1)
n

5. xn= + este un şir periodic cu termenii: 0, 1, 0, 1, ... pentru

2 2
∀n≥1.
1 1
6. xn= , n ≥ 0 şi xnk = 2 k +1
este un subşir, avem:
2n 2
⎧1 1 1 1 ⎫ ⎧ 1 1 1 1 ⎫
⎨ , 3 , 5 ,K , 2 n +1 ,K ⎬ ⊂ ⎨1, , 2 , 3 ,K , n ,K ⎬ şi ( xnk )k≥0=(yk)k≥0 =
⎩2 2 2 2 ⎭ ⎩ 2 2 2 2 ⎭

⎛ 1 ⎞
=⎜ 2 k +1 ⎟
.
⎝ 2 ⎠ k ≥0
Definiţia II.2.
1. Un şir de numere reale se numeşte şir mărginit dacă mulţimea
termenilor {xn | n ∈ N}⊂ R este o mulţime mărginită în R, adică există
[m, M] ⊂ R a. î. xn∈ [m, M], ∀n ∈ N.
2. Şirul (xn) este mărginit în R, dacă şi numai dacă există a>0 a. î. |xn| ≤ a,
∀n ∈ N adică xn∈[-a, a] ∀n ∈ N.
Exemple

( −1)
n

1. x=
n este mărginit deoarece există [-1,1]⊂R a. î. xn∈[-1,1],
n
∀n∈N*.
2. xn=(-1)n , ∀n∈N este mărginit: |xn| ≤ 1, ∀ ∈N.

75
3. xn = n (n∈N) este nemărginit în R; deoarece pentru ∀a >0, există n∈N
a. î. n = xn > a (axioma lui Arhimede).
4. xn = - n2 este nemărginit în R, deoarece pentru ∀ a > 0, a∈R există un
termen xn astfel încât: |xn|>a.
5. I. (xn) dat prin: 0, 1, 2, 0, 1, 2, ... este mărginit în R deoarece există
(-1,3) a. î. –1 < xn < 3, ∀n ∈ N.
II. (xn) dat prin: a, a, ..., a, ... este mărginit în R
Definiţia II. 3. 1] Un şir (xn) se numeşte şir crescător dacă avem:
xn ≤ xn+1, ∀n∈N şi (xn) se numeşte şir strict crescător dacă, avem:
xn< xn+1, ∀n∈N.
2] Un şir (xn) se numeşte şir descrescător dacă avem: xn ≥ xn+1, ∀n∈N şi
(xn) se numeşte şir strict descrescător dacă: xn > xn+1, ∀n∈N.
3] Un şir (xn) se numeşte şir monoton dacă este: fie crescător, fie
descrescător, fie strict crescător, fie strict descrescător.
Observaţii:
1. Se poate testa dacă un şir este monoton prin două procedee simple şi
anume:
I. precizând semnul diferenţei: (xn+1 - xn) pentru n∈N.
xn +1
II. comparând raportul cu 1, n∈N (în cazul xn ≠ 0 ∀n∈N şi
xn

eventual (xn) de semn constant).

2. Exemple
1. xn= n2, n∈N este şir strict crescător.
2. xn= - n, n∈N este şir monoton descrescător (strict).
n +1 2 3 4 5
3. xn= cu: , , , ... este şir monoton descrescător (strict).
n 1 2 3 4

76
 4. xn = 2, ∀ n ∈ N un şir constant este simultan crescător şi
descrescător.
5. Şirul xn: 0,0,0,1,1,1,2,2,2,..., n,n,n,... este un şir crescător.

n + ( −1)
n

6. xn = nu este monoton.
n
Vom considera următoarele clase de şiruri de numere reale: şiruri
convergente, şiruri divergente, şiruri fundamentale (Cauchy) şi şiruri
cu limită (în R ) pentru care se vor demonstra cele mai importante
proprietăţi.
Definiţia II.4.
1] Fie (xn)n≥1 un şir de elemente din R. Vom spune că un element x0∈ R
este limita şirului (xn), dacă şi numai dacă, avem:
(II.1)∀ V∈V (x0), ∃nv∈N a. î. ∀ n ≥ nv ⇒ xn∈V
şi vom nota lim xn = x0 sau lim xn = x0 sau xn → x0.
n →∞

Şirul (xn) este atunci, prin definiţie, un şir cu limită în R .

2] Dacă există lim xn = x0 şi x0 ∈ R, prin definiţie, (xn) este şir convergent
n →∞

în R, sau (xn) converge la x0 în R.

3] Dacă nu există lim xn = x0 sau x0 = + ∞ sau x0 = - ∞, prin definiţie, (xn)
n →∞

este şir divergent.

4] Şirul (xn) se numeşte şir fundamental sau şir Cauchy, dacă şi numai
dacă, satisface condiţia:
(II.2.){∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N a. î., ∀ n ≥ nε şi ∀p ∈N* ⇒ |xn+p - xn| < ε}.

77
 Observaţii:

1. Un şir cu limită, ∃ lim xn = x0, poate fi şir convergent dacă x0∈ R sau
n →∞

divergent dacă x0 = - ∞ sau x0 = + ∞.

2. Şirurile de numere reale (xn) şi (yn) cu proprietatea:
(II.3) ∃ n0 ∈ N a. î. xn = yn, ∀ n ≥ n0

au simultan aceeaşi limită: xn ⎯⎯

R
→ x0 ⇔ yn ⎯⎯
R
→ x0.
Această proprietate arată că se pot suprima sau adăuga un număr finit
de termeni ai şirului (xn) (se pot în general, modifica un număr finit de
termeni) fără a influenţa natura şirului: fie (xn) convergent, fie (xn)
divergent.
3. Proprietatea de monotonie a unui şir, poate avea loc suprimând un
număr finit de termeni care nu sunt în relaţia respectivă (şiruri crescătoare,
şiruri descrescătoare).
4. Definiţia dată şirului cu limită se poate formula şi astfel: “Un şir de
numere reale (xn)n∈N are limita x0 ∈ R , dacă în afara oricărei
vecinătăţi a elementului x0 rămân cel mult un număr finit de termeni
ai şirului”.
5. Orice şir staţionar este convergent, xn= xn , ∀ n ≥ n0, şi xn ⎯⎯
R
→ xn0 . Un
0

R
şir constant xn = x0 este un şir convergent şi xn → x0 .
6. Exemple:
n +1 def
1) xn = →1⇔ ∀ V ∈ V (1), există V' = (1 - ε, 1 + ε) ⊂ V cu ε>0
n
arbitrar şi convenabil ales, atunci ∃ nv∈N pentru ∀n ≥ nv avem xn∈V'⊂V
n +1 n +1 1
⇔ 1- ε < < 1 + ε ⇒ xn – 1 = - 1 < ε ⇒ < ε şi după axioma lui
n n n

78
 1
Arhimede există nε ∈N a. î. nε ≥ [ ] + 1. În consecinţă în afara oricărei
ε
vecinătăţi V ∈ V(1) se găsesc cel mult un numar finit de termeni: x0, x1,
... xnv şi avem ⇒ lim xn = 1 şi (xn) este şir convergent.
n →∞

2. Şirul (xn) dat prin 1, 0, 1, 0, 1, 0, ... este şir divergent. Elementul 1∈R
nu este limita şirului (xn), deoarece în afara unor vecinătăţi V ∈ V(1) cad o
1 3
infinitate de termeni xn, ca exemplu: V = ( , ) în afara lui V cad o
2 2
infinitate de termeni egali cu 0. Elementul 0∈R nu este limita lui (xn)
deoarece există vecinătăţi W∈V(0) în afara cărora cad o infinitate de
1 1
termeni, ca exemplu W = (- , ) în afara lui W cad o infinitate de termeni
2 2
xn egali cu 1.
3. xn = n şirul numerelor naturale este divergent şi anume, nu există x0 ∈ R
1 1
a. î., lim xn = x0 . Fie V∈V (x0) cu V = (x0 - , x0 + ) şi în afara lui V se
n →∞ 2 2
1
află un singur număr natural dacă x0 > şi nici un număr natural dacă
2
1
x0 ≤ deci în afara lui V se găsesc o infinitate de numere naturale care
2
sunt termeni ai şirului xn = n, n ≥ 0.
1 def
4. Şirul xn = cu n ≥ 1 este şir fundamental (Cauchy) ⇔ ∀ε >0, ∃ nε∈N,
n2
1 1 1
∀ n ≥ nε şi ∀ p ≥ 1 ⇒ |xn+p - xn| ≤ − < < ε pentru ∀ n ≥ nε cu
n n+ p n

1
nε = [ ] + 1, p ≥ 1.
ε

79
 nπ
5. Şirul xn = sin , n ≥1 nu are limită în R. Avem |xn| ≤ 1, ∀ n ≥ 0 şi dacă
3

3
există x0 ∈ R cu lim xn = x0 atunci şi |x0| ≤ 1. Fie ε0 = , ∃n0 ∈ N a. î.
n →∞ 2

3 3 3 3
xn ∈ V ∈ V (x0) cu V = (x0 - , x0 + ) ⇔ x0 - < xn < x0 + ,
2 2 2 2

3
∀ n ≥ n0. Dacă se consideră n∈ N cu n = 6n0 ±1 şi xn ∈ V ⇔ x0 - <
2

(6n0 ± 1)π 3 3 3 3 3
< sin < x0 + ⇔ x0 - <± < x0 + ⇔ |± - x0|<
3 2 2 2 2 2

3 3 3 3 3
< . În aceste condiţii: 3 =| - (- )| = |( - x0) – ( - - x0)| ≤
2 2 2 2 2

3 3
≤| - x0| + | x0 + |< 3 , ceea ce este absurd.
2 2
Teorema II.1. (Teorema de caracterizare pentru şiruri cu
limită). Fie (xn) un şir de numere reale şi un element x0 ∈ R , atunci au loc
următoarele condiţii de caracterizare:
i) lim xn = x0, x0∈ R ⇔ (II.4) ∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N a. î. ∀ n ≥ nε
n →∞

⇒ d(xn, x0) = | xn - x0| < ε.

ii) lim xn = + ∞ ⇔ (II.5) ∀ a∈ R *+ , ∃ na ∈ N a. î. ∀ n ≥ na ⇒
n →∞

⇒ xn> a.
iii) lim xn = - ∞ ⇔ (II.6) ∀a∈ R*- (a < 0), ∃ na ∈ N a. î. ∀n ≥ na
n →∞

⇒ xn< a.
Demonstraţie: (i) Presupunem că lim xn = x0 în sensul definiţiei şi
n →∞

deci (II.1) adevărată. Pentru ε > 0 considerăm V∈V(x0) cu V=(x0- ε, x0+ ε)

în afara căreia cad un număr finit de termeni şi fie n' cel mai mare rang al

80
acestora. Alegem nε = n ' +1 şi atunci ∀ n ≥ nε ⇒ xn∈V⇔ | xn - x0| < ε,
∀n≥ nε deci (II.4).
Presupunem că (xn) îndeplineşte (II.4) şi luăm ∀V∈ V(x0), atunci
există V' = (x0- ε, x0+ ε)⊂ V pentru ∀ε>0 şi conform (II.4) există rangul
n ≥ nε a. î. | xn - x0| < ε ⇔ xn∈(x0- ε, x0+ ε) = V' ⊆ V, adică în afara lui V se
găsesc cel mult un număr finit de termeni xn.
(ii) Presupunem că lim xn = + ∞, atunci pentru orice a>0 pe
n →∞

intervalul (a, + ∞] ⊆ V ∈ V(+ ∞) se află toţi termenii şirului xn de la un

rang na încolo, deci pentru n ≥ na şi se obţine (II.5).
Presupunem că (xn) satisface (II.5), atunci ∀ V ∈ V(+ ∞) se alege
a>0 a. î. (a, + ∞] ⊆ V şi conform ipotezei există na ∈N a. î. ∀ n ≥ na ⇒
xn∈ (a, + ∞] ⊆ V ⇒ xn∈V, ∀ n ≥ na (definiţia limitei).
(iii) Se demonstrează similar cu (ii) considerând ∀a∈R* şi
vecinătăţile V∈V(- ∞) a. î. W' = [- ∞, a)⊂ W.
Observaţii:
1. Condiţia (II.4) din teoremă se poate interpreta astfel: termenii şirului
(xn): x0, x1, ..., xn, ... sunt aproximaţii succesive ale numărului x0 şi se
poate considera x0 ≅ xn, cu o eroare absolută En = |xn – x0| < ε convergentă
la zero în R.
2. Condiţia (II.4) este echivalentă cu afirmaţia: "şirul distanţelor
d(xn – x0) = |xn – x0| are limita zero, deci termenii xn sunt din ce în ce
mai apropiaţi de x0 atunci când n creşte", adică:
(II.4') lim xn = x0 ⇔ lim d ( xn , x0 ) = lim | xn − x0 | = 0.
n →∞ n →∞ n →∞

81
3.Afirmaţia din teorema precedentă în multe manuale universitare este
numită "definiţia limitei cu ε şi nε", Aceste condiţii fiind echivalente cu
definiţia limitei cu vecinătăţi (II.1) o pot înlocui pe aceasta care va fi în
acest caz o teorema de caracterizare pentru şirurile cu limită.
Teorema II.2. (Unicitatea limitei). Orice şir (xn) convergent în R
are limită unică.
Demonstraţie: Presupunem că avem lim xn = x0 şi lim xn = y0 cu
x0 ≠ y0 şi x0, y0∈R, atunci după proprietatea Hausdorff valabilă în R, există
V ∈ V (x0) şi W ∈ V (y0) a. î. V ∩ W = ∅. Fără a restrânge generalitatea,
considerăm x0 < y0 (sau y0< x0) şi d = |y0 - x0|, în aceste condiţii luăm
d d d d
V = (x0 - , x0 + ), W = (y0 - , y0 + ). În afara vecinătăţii V cad o
3 3 3 3
infinitate de termeni xn şi la fel pentru W, deci: deci x0 ≠ limxn, y0 ≠ limxn
este absurd şi atunci avem o singură limită: x0 = y0 = lim xn.
Consecinţa II.1. Prin adăugarea sau suprimarea unui număr finit de
termeni un şir convergent rămâne convergent cu aceeaşi limită.
Consecinţa II.2. Un şir de elemente (xn)n≥1⊂ R dacă are limită
(∃ lim xn ∈ R ) acesta este unică.
n →∞

Demonstraţie: Dacă lim xn = x0∈R, unicitatea limitei rezultă din

n →∞

teorema II.2. Fie y0 = + ∞ şi x0∈R, din teorema II.2. pentru ∀ε > 0 şi

a > x0+ ε, ∃ nε′ ≥ 1 şi nε′′ ≥ 1 a. î. |xn – x0| < ε, ∀ n ≥ nε′ şi xn > a> x0+ ε,

∀ n≥ nε′′ ⇔ ( xn< x0+ ε) ∧ ( xn > x0+ ε), ∀nε = max{ nε′ , nε′′ } ceea ce este

absurd, deci lim xn = + ∞ (⇔ y0= x0= + ∞). Printr-un raţionament analog se

n →∞

arată unicitatea limitei în cazul y0 = - ∞ şi x0∈R.

82
 Teorema II.3. Fie (xn)n≥1⊂ R pentru care există limita lim xn = x0
n →∞

(x0∈ R ), atunci orice subşir al său are limită egală cu x0.

Demonstraţie: Fie lim xn = x0 ∈ R, luăm ∀( xnk )k ≥0 ⊂ (xn)n≥1 şi ε > 0
n →∞

atunci există nε ∈ N a. î. (II.4) | xn- x0| < ε, ∀ n ≥ nε. Fie kε ∈ N cel mai mic
număr natural cu proprietatea: nkε ≥ nε, atunci ∀ k ≥ kε avem nk ≥ nkε ≥ nε

⇒ | xnk - x0| < ε şi lim xnk = x0.

k →∞

Dacă lim xn = + ∞ fixăm ( xnk )k ≥0 ⊂ (xn)n≥1 şi a ∈ R+, atunci există na∈N

n →∞

a. î. xn > a, ∀ n ≥ na. Notăm k0∈N cel mai mic număr natural astfel încât:
nk0 ≥ na, şi avem nk ≥ nk0 ≥ na ⇒ xnk > a ⇒ lim xnk = + ∞. La fel se arată că
k →∞

dacă lim xn = - ∞ ⇒ lim xnk = - ∞.

n →∞ k →∞

Observaţii:
1. Elementele x0∈R pentru care există subşiruri ( xnk )k ≥0 ⊂ (xn)n≥1 a. î.

lim xnk = x0 se numesc puncte limită ale şirului (xn). Mulţimea

k →∞

punctelor limită ale lui (xn) se notează cu L(xn); dacă (xn) este
convergent în R, atunci L(xn) = {x0}.
2. Dacă un şir (xn) conţine subşiruri care au limită, nu rezultă în mod
obligatoriu că şirul (xn) are limită.
3. Dacă (xn) conţine două subşiruri care au limite diferite atunci (xn) nu
are limită şi este şir divergent.
4. Dacă toate subşirurile lui (xn) sunt convergente cu limite egale, şirul
este convergent cu aceeaşi limită ca şi subşirurile sale.
Teorema II.4. Fie (xn)n≥1 un şir de numere reale, atunci au loc
afirmaţiile:

83
 (I.) Dacă (xn) este convergent în R, atunci (xn) este şir mărginit
(condiţie necesară).
(II.) Dacă (xn) este convergent în R, atunci (xn) este şir Cauchy
(condiţie necesară).
Demonstraţie: (I.) Fie lim xn = x0 ∈ R ⇔ (II.4) şi alegem ε0 = 1,
∃ n0 ∈ N a. î. ∀ n ≥ n0 ⇒ |xn - x0| < 1 ⇒ |xn| = | xn - x0 + x0| ≤ |xn – x0| + |x0| <
<1 + |x0|, ∀ n ≥ n0. Notăm M = max{|x1|, |x2|, ... | xn0 |, 1 + |x0|} şi obţinem

|xn| ≤ M, ∀ n∈ N ⇔ xn ∈ [- M, M], ∀ n∈ N şir mărginit.

ε
(II.) Fie lim xn = x0 ∈ R şi (II. 4) cu , conduce la | xn + p- xn| =
2
ε ε
=| xn + p – x0 + x0 - xn| ≤ | xn + p- x0| + | x0 - xn| < + = ε, ∀ p ≥1 şi ∀n ≥nε
2 2
(II.2)
⇒ din definiţia şirurilor fundamentale.
Observaţii:
1. Proprietatea de a fi şir mărginit este o condiţie necesară pentru
convergenţa unui şir, dar nu şi suficientă.
2. Există şiruri mărginite care nu sunt convergente.
Exemple:
1. xn = (-1)n cu |xn| ≤ 1 şir mărginit şi nu are limită (prin reducere la absurd
x0 = 1 şi y0 = -1 nu sunt limita lui xn), deci este şir divergent.
2. Şirul periodic (xn) n≥0 dat prin: 0, 1, 2, 0, 1, 2, ... este şir mărginit:
xn ∈ [- 1, 3], ∀ n∈N dar nu este convergent în R.
3. Vom preciza informaţii asupra convergenţei subşirurilor unui şir
mărginit. De asemenea, vom demonstra că dacă se adaugă o condiţie
suplimentară "de a fi şir monoton" la un şir mărginit atunci el este şir
convergent în R.

84
4. Vom demonstra că orice şir fundamental (Cauchy) este şir convergent
în R.
Teorema II.5. Fie (xn)n≥1 un şir de elemente din R cu limita x0∈ R ,
atunci au loc afirmaţiile:
(i) Şirul (|xn|)n≥1 are limita |x0| ( lim | xn | = |x0|);
n →∞

( )
(ii) Orice subşir xnk
k ≥1
are aceeaşi limită x0 ( lim xnk = x).
k →∞

Demonstraţie: (i) Fie x0∈R şi lim xn = x0 ⇔∀ε>0, ∃ nε∈N a. î.∀n ≥ nε

n →∞

⇒ | xn - x0| < ε ⇒ || xn | - |x0|| ≤ | xn - x0| < ε, ∀ n ≥ nε ⇒ lim |xn| = |x0|.

Fie x0 = + ∞ şi ∀a∈R+ fixat, atunci ∃ na∈N a. î. xn ≥ a, ∀n ≥ na ⇒ | xn |
≥ a, ∀n ≥ na ⇒ lim |xn| = + ∞. La fel se face raţionamentul în cazul x0 = -∞.
(ii) Afirmaţia (ii) a fost demonstrată în teorema II.3.
Observaţii:
1. Reciproca afirmaţiei (i) nu este adevărată: dacă şirul (x )
n n ≥1
este

convergent nu rezultă în mod necesar că şirul (xn) este convergent.

Exemplu: xn = (-1)n cu |xn| → 1 şi (xn) divergent.
2. Dacă (xn) conţine subşiruri care au limită nu rezultă că (xn) are limită.
Exemplu: (xn): 0, 1, 0, 1, 0, 1, ... cu x2k + 1 → 0 şi x2k → 1 este şir
divergent.
Teorema II.6. (Operaţii algebrice cu şiruri convergente).
Fie (xn) şi (yn) şiruri de numere reale convergente în R cu lim xn =x0
n →∞

şi lim yn = y0, atunci avem:

n →∞

(1) lim (xn ± yn) = x0 ± y0.

n→∞

(2) lim xn ⋅ yn = x0 ⋅ y0.

n→∞

85
 xn x
(3) Dacă yn ≠ 0, n ≥ 1 şi y0 ≠ 0 ⇒ lim = 0 .
n→∞ yn y0

Demonstraţie: (1) Pentru ∀ε>0, ∃ nε∈N a. î.

⎧ ε
⎧∀n ≥ nε′ ⎪⎪ xn − x0 ≤ 2 , ∀n ≥ nε′
⎨ ⇒⎨ ⇒ pentru∀n ≥ max {nε′ , nε′′} avem:
⎩∀n ≥ nε
′′ ε
⎪ y − y ≤ , ∀n ≥ n′′
⎪⎩ n 0
2
ε

( xn ± yn ) − ( x0 ± y0 ) ≤ xn − x0 + yn − y0 ≤ ε ⇒ lim ( xn ± yn ) = x0 ± y0 .

(2) xn yn − x0 y0 = ( xn − x0 )( yn − y0 ) + x0 ( yn − y0 ) + y0 ( xn − x0 ) , ∀n ≥ 1

⎧ xn − x0 ≤ ε1 ⎧ yn − y0 ≤ ε 2
⎪ ⎪
Dacă ⎨∀n ≥ nε′ şi ⎨∀n ≥ nε′ atunci există ε > 0 a. î.
⎪∀ε > 0 ⎪∀ε > 0
⎩ 1 ⎩ 2

ε1ε 2 + x0 ε 2 + y0 ε1 < ε şi luând nε ≥ max {nε′ , nε′′} avem:

xn yn − x0 y0 < ε , ∀n ≥ nε ⇒ lim xn ⋅ yn = x0 ⋅ y0.

n →∞

1 1
(3) Folosind (2) pentru acest caz este de arătat numai că: lim =
n →∞ y n y0

( yn ≠ 0, n ≥ 1; y0 ≠ 0 ) . ∀ε>0 fixat cum yn → y0 cu yn ≠ 0, y0 ≠ 0 există

M >0 a. î. |yn| ≥ M, ∀ n ≥ 1 şi pentru n ≥ nε din definiţia lim yn = y0 , avem:

n →∞

yn − y0 < ε M y0 , ∀n ≥ nε ≥ 1 .

1 1 y − y0 ε M y0
În aceste condiţii: − = n ≤ = ε pentru ∀n ≥ nε ⇒
yn y0 y0 yn y0 M

1 1 (2) x x
lim = ⇒ lim n = 0 .
n →∞ y n y0 n →∞ y y0
n

86
 Observaţii:

1. Teorema precedentă (privind operaţiile algebrice cu şiruri convergente)

are loc şi pentru şiruri cu limită, în general, respectând convenţiile (I)– (IV)
din definiţia mulţimii R .

2. Dacă (xn) este un şir convergent în R şi x∈R fixat, atunci au loc relaţiile:

(I) lim ( x + xn ) = x + lim xn ; (II) lim ( xxn ) = x lim xn ;

n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

⎧ xn 1 ⎧ x x
⎪lim = lim x ⎪ nlim =
(III) ⎨ n →∞ x x n→∞ n (IV) ⎨ →∞ x
n lim xn .
n →∞
⎪⎩ x ≠ 0 ⎪
⎩ xn ≠ 0; n ≥ 1
Consecinţa II.3. Dacă lim xn =0 şi (yn) este şir mărginit în R,
n →∞

atunci lim xn yn = 0.
n →∞

Demonstraţie:

⎧⎪lim xn = 0 ⎧ ε
⎪ xn yn ≤ M xn < M ⋅ , ∀n ≥ nε ⎛ ε ⎞
⎨
n →∞
⇒⎨ M ; ⎜ xn < , ∀n ≥ nε , ∀ε > 0 ⎟
⎪⎩ yn ≤ M ; ∀n ∈ N ⎪⎩n ≥ 1 ⎝ M ⎠
Consecinţa II.4. Fie (xn) un şir cu limită şi ∀α∈R*, atunci şirul
(αxn) are limită şi lim (α xn ) = α lim xn .
n →∞ n →∞

Demonstraţie: În teorema precedentă se consideră yn= α, n ≥ 1 şi

după (2) rezultă lim (α xn ) = α lim xn şi în cazul lim xn = ±∞ respectând
n →∞ n →∞ n →∞

convenţa (III) din definiţia mulţimii R .

Observaţii:
1. Pentru ∀ (xn), (yn) din R şiruri cu limită şi α, β ∈ R*, avem
lim (α xn + β yn ) = α lim xn + β lim yn cu respectarea convenţiilor (II) şi (III)
n →∞ n →∞ n →∞

din definiţia mulţimii R .

87
2. Mulţimea şirurilor de numere reale cu limită satisface, cu anumite
restricţii, proprietatea de R – liniaritate, adică:
⎧lim (α xn ) = α lim xn ,α ∈ R* (omogenitate)
⎪ n→∞
⎨
n →∞
⇒ lim (α xn + β yn ) =α lim xn +
⎪⎩lim
n →∞
( xn + yn ) = lim xn + lim yn , (aditivitate)
n →∞ n →∞
n →∞ n →∞

+β lim yn ; α, β ∈ R* (R - liniaritate).
n →∞

Teorema II.7. (Criteriul majorării) Fie (xn) un şir de numere

reale şi x0∈R. Dacă avem:
(II.7) ( xn − x0 ≤ α n ) ∧ (α n ⎯⎯
R
→ 0, (α n )n ≥ 0 ⊂ R + )

atunci (xn) este convergent şi lim xn = x0.

n →∞

Demonstraţie:
⎧⎪∀ε > 0, ∃nε ∈ N a. î. ∀n ≥ nε
(α ⎯⎯
R
→ 0, (α n )n ≥ 0 ⊂ R + ) ⇔ ⎨
⎪⎩⇒ α n = α n < ε
n

(II.7) ⎧⎪lim xn = x0
⇒ ( ∀ε > 0, ∃n ∈ N a. î. ∀n ≥ nε ⇒ xn − x0 < ε ) ⇔ ⎨n →∞ .
⎪⎩ x0 ∈ R

Teorema II.8. Fie (xn)n≥1, (yn)n≥1, şiruri de numere reale cu limită,

atunci au loc afirmaţiile:
(i) Dacă lim xn < α (respectiv lim xn > β) atunci există n0∈N a. î.
n →∞ n →∞

xn< α (respectiv xn> β) pentru ∀ n ≥ n0 cu α∈ R (cu β ∈ R ).

(ii) Dacă xn < yn , ∀ n ≥ n0, n0∈N, atunci lim xn ≤ lim yn .
n →∞ n →∞

Demonstraţie: (i) Notăm lim xn = x0, x0 ∈ R . Dacă x0 ∈R, fie

n →∞

∀ε>0 a. î. x0 + ε < α, ∀ n ≥ nε cu n0 = nε. Dacă x0 = - ∞, fie a ∈ R cu

a < α fixat, atunci există na∈R a. î. xn < a<α ⇒ xn < α, ∀n ≥ na cu n0 = na.

La fel se arată că xn < α pentru n ≥ na = n0 în cazul x0 = + ∞.

88
 (ii) Dacă xn < yn , ∀ n ≥ n0 cu n0∈N şi notăm lim xn = x0,
n →∞

lim yn = y0 cu x0 , y0 ∈ R . Dacă x0 , y0 ∈R, presupunem că are loc relaţia

n →∞

(i )
x0 > y0 şi fie α fixat cu x0 >α> y0 ⇒ ∃n1 , n2 ∈ N a. î. ( yn < α, ∀ n ≥ n1) ∧

∧( xn > α, ∀ n ≥ n2) adică xn < α < yn şi pentru n ≥ max{n1, n2} avem

yn < xn ceea ce contrazice ipoteza din enunţ, deci rămâne valabilă relaţia

x0 ≤ y0 ( lim xn ≤ lim yn ).
n →∞ n →∞

Consecinţa II.5. (Proprietatea "Cleştelui"). Fie (xn)n≥1, (yn)n≥1,

(zn)n≥1, şiruri de elemente din R cu limită a. î. xn ≤ yn ≤ zn , ∀ n ≥ n0,

n0∈N (II.6). Dacă lim xn = lim zn = x0 , x0 ∈ R , atunci există lim yn = x0 .

n →∞ n →∞ n →∞

Demonstraţie: Fie x0 ∈ R , atunci ∀ n≥ 1, avem: | x0 - yn | ≤ | x0 -

- xn | + | xn - yn | ≤ | x0 - xn | + | xn - zn | ≤ | x0 - xn | + | xn - x0 | +| x0 - zn | ≤
(i )
≤ 2 | x0 - xn | +| x0 - zn |. Pentru ∀ε>0, ⇒ ∃n1 , n2 ∈ N a. î. n ≥ n1 şi n ≥ n2 ⇒

ε ε
| x0 - xn | < şi | x0 - zn | < . Pentru ∀ε > 0 şi n ≥ nε = max{n1, n2},
3 3
ε ε
avem: | x0 - yn | ≤ 2 | x0 - xn | +| x0 - zn | < 2 + = ε ⇒ ∃ lim yn = x0 .
3 3 n →∞

Consecinţa II.6. Fie (xn)n≥1, (yn)n≥1, şiruri de numere reale a. î.| xn | ≤

≤| yn |, ∀ n ≥ n0, n0∈N. Dacă lim yn = 0, atunci lim xn =0.

n →∞ n →∞

Demonstraţie: Dacă lim yn = lim yn =0, atunci din 0 ≤ | xn | ≤| yn |

n →∞ n →∞

folosind consecinţa precedentă rezultă lim xn =0 ⇒ lim xn =0.

n →∞ n →∞

2. Teoreme fundamentale pentru şiruri convergente

89
Teorema II.9. Un şir (xn)n≥1 de numere reale care este şir fundamental
(Cauchy) are următoarele proprietăţi:
(p1) (xn) este şir mărginit;
(p2) Dacă (xn) conţine un subşir ( xnk )k ≥1 convergent în R, atunci

(xn) este convergent şi are aceeaşi limită.

Demonstraţie. (p1) Fie ε1 = 1 şi (xn) şir Cauchy, atunci conform
definiţiei ∃n1 ∈ N a. î. | xn - xn1 | ≤ 1, ∀ n ≥ n1, ⇒ |xn| = | xn - xn1 + xn1 | ≤

≤ | xn - xn1 | + | xn1 | ≤ 1 + | xn1 |, ∀ n ≥ n1. Notăm M = max{|x1|, |x2|, ..., | xn1 |,

1 + | xn1 |} şi avem: |xn| ≤ M, ∀ n∈ N ⇒ (xn) este şir mărginit.

(p2) Fie ( xnk )k ≥1 ⊂ (xn)n≥1 cu lim xnk = x0 ⇔ ∀ε, ∃kε∈N a. î. ∀k ≥kε

k →∞

ε
≥ nkε ⇒ | xnk - x0| < ; (xn) şir fundamental ⇔ ∀ε > 0, ∃ nε′ ∈ N a. î. n ≥ nε′ ,
2
ε
cu nk ≥n ⇒| xnk - xn|< .
2
Cum avem kε ≥ nk′ε ≥ nε′ , notăm nε = max {kε, nε′ }, atunci | xn - x0| ≤

ε ε
≤ | xn - xn | + | xn - x0| < + = ε ⇔ ∃ lim xn = x0.
kε kε
2 2 n →∞

1 n
Exemple:1) xn = (1 + ) , este crescător şi majorat cu limita
n
2 < e < 3; lim xn = e.
n →∞

Folosind inegalitatea Bernoulli: (1 + t)n > 1 + nt, ∀ t ∈ (-1, ∞) – {0} şi

∀ n∈N avem:

90
 n +1 n +1
xn +1 ⎛ n + 2 ⎞
n +1
⎡⎛ n + 1 ⎞n +1 n ⎤ ⎡ n 2 + 2n ⎤ n +1 ⎛ 1 ⎞ n +1
=⎜ ⎟ : ⎢⎜ ⎟ ⋅ ⎥=⎢ ⎥ ⋅ = ⎜1 − ⎟ ⋅ >
n + 1 ⎥⎦ ⎢ ( n + 1)2 ⎥ ⎜ ⎟
⎝ ( n + 1) ⎠
xn ⎝ n + 1 ⎠ ⎢⎣⎝ n ⎠ n 2
n
⎣ ⎦
⎛ n +1 ⎞ n +1
> ⎜1 − ⎟⋅ = 1 ⇒ xn +1 > xn , ∀n ∈ N şi xn este şir crescător.
⎜ ( n + 1)2 ⎟ n
⎝ ⎠
n
⎛ 1⎞
Avem: xn = ⎜1 + ⎟ = 1 + Cn1 1n + Cn2 1
n2
+ ... + Cnk 1
nk
+ ... + Cnn 1
nn
=
⎝ n⎠
n(n − 1) 1 n(n − 1)...(n − k − 1) 1 n(n − 1)....1 1
= 2+ ⋅ 2 + ... + 2 + ⋅ k + .... + 2 + ⋅ n =
2! n k! n n! n
1 ⎛ 1 ⎞ 1 ⎛ 1 ⎞⎛ 2 ⎞ 1 ⎛ 1 ⎞ ⎛ k −1⎞
= 2 + ⎜ 1 − ⎟ + ⎜ 1 − ⎟ ⎜ 1 − ⎟ + ... + ⎜ 1 − ⎟ ... ⎜ 1 − ⎟ + ...
2! ⎝ n ⎠ 3! ⎝ n ⎠ ⎝ n ⎠ k !⎝ n ⎠ ⎝ n ⎠

1 ⎛ 1 ⎞ ⎛ n −1 ⎞ 1 1 1 1 1 1
... + ⎜ 1 − ⎟ ... ⎜ 1 − ⎟ < 2 + + + ... + + ... + < 2 + + 2 + ...
n! ⎝ n ⎠ ⎝ n ⎠ 2! 3! k! n! 2 2
1
1 − n −1
1 1 1 ⎛ 1 1 ⎞ 1 2 =
... + k −1 + ... + + n −1 = 2 + ⎜1 + + ... + n − 2 ⎟ = 2 +
2 2 2 ⎝ 2 2 ⎠ 2 1
1−
2
1
= 2 +1− < 3 ⇒ 2 ≤ xn < 3, ∀n ∈ N . Şirul (xn) crescător şi mărginit este
2n −1
convergent cu limita: e = lim xn şi 2 < e< 3.
n →∞

1 n + 1
2. yn = (1 + ) , este descrescător şi mărginit cu lim yn = e. După
n n →∞

(1 + t)n > 1 + nt, ∀ t ∈ (-1, ∞) – {0} şi ∀ n∈N, avem:

n +1
yn ⎛ n + 1 ⎞
n +1
⎡⎛ n + 2 ⎞ n +1 n + 2 ⎤ ⎡ ( n + 1)2 ⎤ n +1
=⎜ ⎟ : ⎢⎜ ⎟ ⋅ ⎥=⎢ ⎥ ⋅ =
yn +1 ⎝ n ⎠ ⎣⎢⎝ n + 1 ⎠ n + 1 ⎦⎥ ⎢ n 2 + 2n ⎥
⎣ ⎦
n+2

n + 1 ⎞ n + 1 n ( n + 2) + 1
n +1 2
⎛ 1 ⎞ n +1 ⎛
= ⎜1 + 2 ⎟ ⋅ > ⎜1 + 2 ⎟⋅ = > 1⇒
⎝ n + 2n ⎠ n + 2 ⎝ n + 2n ⎠ n + 2 n ( n + 2)
2

yn > yn +1 , ∀n ∈ N şi (yn) este descrescător. Pentru ∀ n≥ 1, avem:

91
 1 n 1 y y y
0 < yn - xn = (1 + ) ⋅ ≤ n ≤ 1 cu lim 1 = 0 ⇒ (xn) şi (yn) sunt
n n n n n →∞ n
convergente cu limite egale: e = lim xn= lim yn.
5
⎛ 1 ⎞ 3125
Din 2 = x1<e < y4= ⎜ 1 + ⎟ = <3 ⇒ 2 < e < 3.
⎝ 4 ⎠ 1024
1 n 1
3. Folosind xn = (1 + ) cu lim xn = e şir crescător şi yn= (1+ )n+1 cu
n n
1 n 1
lim yn = e şir descrecător, avem: (1 + ) < e < (1 + )n+1, de unde prin
n n
1 1
logaritmare se obţine: n ln (1 + ) < ln e <(n + 1)ln(1 + ) ⇒
n n
1 1 1 1 1 1 1
⇒ ln(1 + )< şi ln(1 + ) > ⇒ < ln(1 + )< , ∀ n ≥ 1
n n n n +1 n +1 n n
1 1
⇔ (II.7.) < ln(n + 1) – ln n < ,∀ n ≥ 1 inegalitate care se va folosi
n +1 n
în studiul convergenţei unor şiruri numerice.
1 ⎛ 1 1 1 ⎞
4. Să se calculeze lim xn = lim ⎜1 + + + ... + ⎟ cu α∈R.
n →∞ nα
n →∞
⎝ 2 3 n⎠
Prin inducţie se demonstrează:

2 ( )<
n + 1 −1
2 ( n +1 −1 < 1+ ) 1
2
+
1
3
+ ... +
1 ⎛ 1⎞
< ⎜ n − ⎟,n ≥1⇒
n ⎝ 2⎠ n α

< xn <
2 ( n −1 ) , n ≥ 1 şi cum lim 2 ( n +1 −1) = lim 2 ( n −1 )=
α n →∞ α n →∞ α
n n n

92
 ⎧ 1 ⎧ 1
⎪2; α = 2 ⎪2; dacă α = 2
⎪ ⎪
⎪ 1 ⎪ 1
= ⎨0; α > ⇒ lim xn = ⎨0; dacă α > .
⎪ 2 n →∞
⎪ 2
⎪ 1 ⎪ 1
⎪∞; α < 2 ⎪∞; dacă α < 2
⎩ ⎩
Teorema II.10. (Teorema fundamentală). Mulţimea numerelor
reale are următoarele proprietăţi fundamentale:
(P1) Proprietatea lui Dedekind. ∀A, B⊂R cu A ≠∅, B ≠ ∅ şi
∀(a, b)∈A× B cu a ≤ b, există c ∈R astfel încât a ≤ c ≤ b.
(P2) Proprietatea lui Weierstrass sau teorema de convergenţă a
şirurilor monotone. Orice şir monoton crescător şi majorat, (xn)n≥1 cu
elemente din R este convergent şi are limita egală cu sup{xn | n∈N}.

(Orice şir monoton descrescător şi minorat, (xn)n≥1 cu elemente din

R este convergent şi are limita egală cu inf{xn | n∈N}.)
(P3) Proprietatea Cleştelui. Fie ( an )n≥1 , ( bn )n≥1 două şiruri din R

cu proprietăţile:
(i) a1 ≤ a2 ≤ ... ≤ an ≤ ...; b1 ≥ b2 ≥ ... ≥ bn ≥ ... ;

(ii) an ≤ bn , ∀n ∈ N ; (iii) bn − an ⎯⎯
R
→0

atunci şirurile sunt convergente şi au limite egale.

(P4) Proprietatea Cantor – Dedekind. Orice şir de intervale
( I n )n≥1 închise, mărginite şi descrescător (prin incluziune) cu şirul
notat
lungimilor l ( I n ) = I n ⎯⎯
R
→ 0 are proprietatea că există un singur x0∈R
∞
a. î. I I n = { x0 } .
n =1

93
 (P5) Proprietatea Lui Cesaro (Lema lui Cesaro). Orice şir
mărginit cu elemente din R conţine cel puţin un subşir convergent în R.
(P6) Proprietatea lui Cauchy. Orice şir fundamental cu elemente
din R este şir convergent din R.
Demonstraţie. (P1) Fie A, B ∈ R mulţimi precizate şi după ipoteza
a ≤ b, ∀(a, b)∈A× B rezultă că A este majorată de b∈B şi există α = sup A
cu α≤ b (majorant al lui A). La fel rezultă că B este minorată de α (α este
minorant al lui B) şi există β = inf B cu β ≥ α. Fie un element c ∈ R fixat
a. î. α ≤ c ≤ β, atunci: a ≤ α ≤ c ≤ β ≤ b, ∀(a, b)∈A×B.
(P2) Fie (xn)n ≥1 ⊂ R şir crescător şi majorat, atunci există
sup{xn| n∈N*}∈ R (finit), notat x0 = sup{xn| n ≥1}.
Fie ∀ ε >0, din definiţia marginii superioare, există nε ≥1 a. î. x nε > x0 - ε,

deci avem: x0 - ε < x nε ≤ xn ≤ x0 < x0 + ε , ∀ n ≥ nε ⇔ | xn - x0 | < ε, ∀ n ≥ nε

şi ∀ε>0 ⇔ lim xn = x0, x0∈ R ⇒ (xn) convergent.

(P3) Fie ( an )n≥1 , ( bn )n≥1 cu proprietăţile (i), (ii), (iii) şi pentru m∈N

fixat cu m ≥ n ≥ 1 avem:
⎧an ≤ bm , ∀m, n ≥ 1 ⇔ ( an )n≥1 majorat de bm
⎪ (P2 )
an ≤ am ≤ bm ≤ bn ⇒ ⎨şi ⇒
⎪a ≤ b , ∀m, n ≥ 1 ⇔ b
⎩ m n ( n )n≥1 majorat de am
⎧∃a = lim an cu a = sup {an | n ≥ 1} şi a ≤ bm
⎪
(P2 )
n →∞
⇒⎨ ⇒ a ≤ b . Pentru ∀ n≥1,
⎪⎩∃b = lim bn cu b = inf {bn | n ≥ 1} şi am ≤ b
n →∞

avem: an ≤ a ≤ b ≤ bn ⇒ 0 ≤ b − a ≤ bn − an şi bn − an ⎯⎯
R
→ 0 ⇒ b − a = 0 şi

lim an = a = lim bn = b .
n →∞ n →∞

94
 (P4) Teorema Cantor – Dedekind a fost enunţată şi demonstrată
complet în paragraful "Proprietăţi topologice ale corpului numerelor
reale". Folosind (P3) şi considerând şirul de intervale I n = [ an , bn ] ,

constatăm că după ipotezele din (P4) sunt verificate (i), (ii), (iii) şi există
∞
lim an = a = lim bn a. î. I I n ={a}. Unicitatea elementului a se dovedeşte
n →∞ n →∞
n =1

∞ ∞
prin reducere la absurd. Fie {a'}= I
n =1
I n şi {a} = I I n , atunci avem:
n =1

⎧an ≤ a′ ≤ bn
⎨ ⇒ lim an ≤ a′ ≤ lim bn ⇒ a ≤ a′ ≤ a şi deci a' = a.
⎩∀n ∈ N n →∞ n →∞

def
(P5) Fie ( xn )n≥1 ⊂R un şir mărginit ⇔ ∃I1 = [ a, b] ⊂ R a.î. xn ∈ I1 , ∀n ≥ 1 .

a+b ⎡ a + b ⎤ ′′ ⎡ a + b ⎤
Considerăm c = şi intervalele I1′ = ⎢ a, , I2 = ⎢ , b ⎥ dintre
2 ⎣ 2 ⎥⎦ ⎣ 2 ⎦
care cel puţin unul conţine o infinitate de termeni ai şirului (xn); îl notăm I2.
Acelaşi procedeu îl aplicăm lui I2 şi în mod inductiv construim un şir
descendent de intervale închise şi mărginite ( I n )n≥1 cu proprietatea că

l(In )
l ( I n +1 ) = şi fiecare dintre ele conţine o infinitate de termeni ai şirului
2
(xn). În aceste condiţii există xn1 ∈ I1 , există xn2 ∈ I 2 cu n2 ≥ n1,..., există

l ( I1 ) b − a
xnk ∈ I k cu nk ≥ nk -1,.... Avem l ( I k ) = = k ⎯⎯⎯k →∞
→ 0 şi atunci
2k 2
∞
există un singur punct x0 ∈ I I k cu x0 = lim ak = lim bk şi I k = [ ak , bk ] .
k →∞ k →∞
k =1

Din alegerea făcută termenilor xnk , avem ak ≤ xnk ≤ bk , ∀k ≥ 1 şi deci,

95
lim ak ≤ lim xnk ≤ lim bk ⇒ lim xnk = x0 ⇒ şubşirul ( xnk ) este convergent şi
k →∞ k →∞ k →∞ k →∞

lema lui Cesaro este demonstrată.

(P6) Fie ( xn )n≥1 ⊂ R un şir fundamental, atunci după teorema II.9 ((p1) şi
( p2 ) ( p5 )
(p2)) ⇒ ( xn ) este şir mărginit şi după (p5) ⇒ ∃ xnk ( ) k ≥1
⊂ ( xn )n≥1 şi ( xnk )

( P2 )
convergent cu lim xnk = x0 ⇒ şirul (xn) este convergent cu aceeaşi limită:
k →∞

x0 = lim xn .
n →∞

Consecinţa II.7. Fie ( xn )n≥1 ⊂ R un şir monoton, atunci avem:

(xn) este şir convergent ⇔ (xn) este şir mărginit şi lim xn = sup { xn | n ∈ N* }
n →∞

pentru (xn) crescător, lim xn = inf { xn | n ∈ N* } pentru (xn) descrescător.

n →∞

Demonstraţia este directă din (P2) (proprietatea Weierstrass).

Consecinţa II.8. (Teorema lui Cauchy pentru şiruri numerice).
Fie ( xn )n≥1 ⊂ R un şir de elemente din R, atunci avem: (xn) este şir

convergent în R ⇔ (xn) este şir fundamental (Cauchy).

Consecinţa II.9. Un şir de elemente din R conţine cel puţin un
subşir care are limită în R .
Demonstraţie: Dacă (xn) este un şir mărginit după (P5) (lema lui

Cesaro), există cel puţin un subşir xnk ( ) convergent în R. Dacă (xn) este un
şir nemărginit atunci prin inducţie se poate construi:

- un subşir crescător xnk ( ) cu lim x k →∞

nk = + ∞, dacă (xn) este nemajorat sau

- un subşir descrescător xnk ( ) cu lim x k →∞

nk = - ∞, dacă (xn) este neminorat.

Teorema II.11. Fie A ⊂ R, A ≠ ∅ atunci avem:

96
 ⎧⎪(i ) x ≤ b, ∀x ∈ A
(II.8.) b = sup A ⇔ ⎨
⎪⎩(ii ) ∃ ( xn )n ≥1 ⊂ A a.î. lim
n →∞
xn = b

⎧⎪(i ) a ≤ x, ∀x ∈ A
(II.9.) a = inf A ⇔ ⎨ .
⎪⎩(ii ) ∃ ( xn )n ≥1 ⊂ A a.î. lim
n →∞
xn = a

Demonstraţie: (II.8) Condiţia (i) rezultă din definiţia marginii

superioare (cel mai mic majorant pentru A).
1
(ii) Fie cn < b cu lim cn = b şi avem: dacă b < + ∞ luăm cn = b − ,
n →∞ n
iar dacă b = + ∞ luăm cn = n . Din definiţia marginii superioare şi faptul că

lim cn = b cu cn < b rezultă că ∀ n ≥1, ∃ xn∈A cu xn > cn şi atunci ∀ n ≥1

n →∞

⇒ cn < xn< b⇒ lim xn = b . Fie c < b fixat, conform ipotezei ∃ xn∈A cu

n →∞

lim xn = b , deci ∃ n0∈N a. î. xn > c, ∀ n ≥ n0 şi deci b = sup A, tocmai

n →∞

(II.8.).
În acelaşi mod se demonstrează echivalenţa (II.9.).
Consecinţa II.10. Fie A ⊂ R cu A ≠ ∅, atunci avem:

⎧(v) x ≤ b, ∀x ∈ A
(II.10.) b = sup A ⇔ ⎨
⎩(vv) ∀ε > 0, ∃ xε ∈ A a.î. xε > b − ε

⎧(v) a ≤ x, ∀x ∈ A
(II.11.) a = inf A ⇔ ⎨ .
⎩(vv) ∀ε > 0, ∃ xε ∈ A a.î. xε < a + ε
Demonstraţia este directă din teorema precedentă şi definiţiile
pentru marginea superioară (cel mai mic majorant) şi marginea inferioară
(cel mai mare minorant).

97
 Definiţia II.5. Fie ( xn )n≥1 ⊂ R şi x0 ∈ R . Elementul x0 se numeşte

punct limită al şirului (xn) dacă există un subşir (x )

nk k ≥1
⊂ (xn)n≥1 cu

lim xnk = x0 . Notăm prin L(xn) mulţimea punctelor limită ale lui (xn).
k →∞

Teorema II.12. Fie A ⊂ R, x0 ∈ R au loc următoarele afirmaţii

echivalente:
(A1) x0 este punct de acumulare al mulţimii A, dacă şi numai dacă,

există (xn)n≥1⊂ A, xn ≠ x0 şi lim xn = x0 .

def
(A2) x0 este punct aderent al mulţimii A ( ⇔ ∀V∈V( x0 ), V∩A≠∅),

dacă şi numai dacă, există (xn)n≥1⊂ A şi lim xn = x0 .

(A3) A este mulţime închisă, dacă şi numai dacă, orice şir

convergent de elemente din A are drept limită un element din A.
(A4) A este mulţime compactă, dacă şi numai dacă, orice şir de
elemente din A conţine un subşir convergent (cu limita un punct aderent al
lui A).
Demonstraţie: (A1) Condiţia este suficientă după definiţia limitei
cu vecinătăţi şi definiţia punctelor de acumulare. Fie x0 ∈R punct de

acumulare al lui A şi alegem: x1∈A ∩( x0 - 1, x0 + 1) cu x1 ≠ x0 ;

1 1
x2∈A∩( x0 - , x0 + ) cu x2≠ x1, în mod inductiv obţinem xn∈A cu
2 2
⎛ 1 1⎞
proprietatea că: ∀n∈N, xn ∈ ( A − { x0 } ) ∩ ⎜ x0 − , x0 + ⎟ ⇒ ∃ lim xn = x0 .
⎝ n n⎠

⎛ 1 1⎞
:(A2) Fie x0 un punct aderent al mulţimii A, atunci ⎜ x0 − , x0 + ⎟ ∩A
⎝ n n⎠

≠∅,

98
 ⎛ 1 1⎞
∀ n ≥1. Considerăm xn∈ ⎜ x0 − , x0 + ⎟ ∩ A, ∀ n≥1 ⇒ lim xn = x0 .
⎝ n n⎠

Reciproc, avem: Dacă (xn)n≥1⊂ A şi lim xn = x0 , atunci ∀ε > 0,

avem ( x0 - ε, x0 + ε) ∩ A = {xn| n ≥ nε}, deci x0 este punct aderent al lui

A.
( A2 )
(A3) Dacă A este mulţime închisă, (xn)n≥1⊂ A cu lim xn = x0 ⇒ x0

este punct aderent al lui A închisă, deci x0 ∈A. Reciproc, dacă există

(xn)n≥1⊂ A cu lim xn = x0 , atunci x0 este punct aderent al lui A cu x0 ∈A şi

conform definiţiei A este închisă.

(A4) se va demonstra în capitolul "Spaţii metrice".
Observaţii:
1. După proprietăţile de: mărginire, monotonie, convergenţă şi existenţa
limitei, şirurile se clasifică astfel:

⎛1⎞ ⎛ 2n ⎞
2. Şiruri mărginite, de exemplu: ((-1)n)n ≥ 1; ⎜ ⎟ ; ⎜ n ⎟ ;
⎝ n ⎠n≥1 ⎝ 2 + 1 ⎠n≥0

⎛ ( −1)n ⎞
⎜ ⎟ ; (sin n)n≥0 etc.
⎜ n ⎟
⎝ ⎠ n≥1

⎛ 5n ⎞ ⎛ n2 ⎞
3. Şiruri nemărginite de exemplu: ( 2n )n≥0 ; ⎜ n ⎟
; ⎜ ⎟ ; −n(3
)
⎝ 3 ⎠n≥0 ⎝ n + 1 ⎠n≥0 n≥0

etc.

99
 ⎛1⎞ ⎛ n2 ⎞
4. Şiruri monotone de exemplu: ⎜ ⎟ ; ( n 2 ) ; ( −2− n ) ; ⎜ 2 ⎟
⎝ n ⎠ n≥1 ⎝ n + 4 ⎠ n≥0
n ≥0 n≥0

etc.
5. Şiruri care nu sunt monotone de exemplu: ((-2)n)n≥1; (sin n)n≥0;
⎛ ( −1)n ⎞
⎜ ⎟ etc.
⎜ n ⎟
⎝ ⎠ n≥1

⎛ ( −1)n ⎞ – n
6. Şiruri convergente în R de exemplu: ⎜ ⎟ ; (1 – 3 )n ≥ 0;
⎜ n ⎟
⎝ ⎠ n≥1

⎛1 nπ ⎞
⎜ sin ⎟ etc.
⎝n 3 ⎠ n≥0
7. Şiruri divergente
I. şiruri care nu au limită, de exemplu: (1 + (-1)n)n≥1;
⎛ nπ ⎞
⎜ sin ⎟ etc.
⎝ 4 ⎠ n≥1

II. şiruri cu limită în R , de exemplu (3 ) n

n≥ 0
;

⎛ n2 ⎞
( −2 )n≥0 ; ⎜ n2 + 4 ⎟ etc.
n

⎝ ⎠ n≥0

8. Putem, în concluzie, să indicăm următoarea schemă:

100
 (xn) nemărginit cu lim xn ∈ R

(xn) mărginit şi divergent

(xn) convergent

(xn)
monoton

3. Limite extreme ale unui şir de numere reale

Fie (xn)n≥0⊂ R şi îi asociem şirurile:

⎧α 0 = inf { x0 , x1 ,...} ;α1 = inf { x1 , x2 ,...} ;...;α n = inf { xn , xn +1 ,...} ...
( II.12 ) ⎪⎨α = inf xk
⎪⎩ n
k ≥n

⎧ β 0 = sup { x0 , x1 ,...} ; β1 = sup { x1 , x2 ,...} ;...; β n = sup { xn , xn +1 ,...} ;...

( II.13) ⎪⎨ β = sup xk
⎪⎩ n
k ≥n

Din formulele de definiţie pentru (αn), (βn) şi definiţiile marginilor,

rezultă că au loc inegalităţile:
(II.14) α 0 ≤ α1 ≤ ... ≤ α k ≤ ... ≤ β k ≤ ... ≤ β1 ≤ β 0

care arată că (αn) este un şir crescător şi (βn) este şir descrescător. Conform
observaţiei că orice şir monoton are limită în R , rezultă că există limită
lim α n şi lim β n . Dacă (xn) este şir mărginit în R, atunci (αn) este crescător
n →∞ n →∞

101
şi majorat, deci există lim α n = sup{αn| n∈N}; la fel, (βn) este descrescător
n →∞

şi minorat, deci există lim β n = inf {βn| n∈N}. Vom considera cazul
n →∞

general al unui şir oarecare (xn)n≥1⊂ R.

Definiţia II.6. Fie (xn)n≥0⊂ R şi (αn)n≥1 dat prin (II.12), (βn)n≥1 dat
prin (II.13).
1] Se numeşte limita superioară a şirului (xn) elementul β∈ R definit
prin:

(II.13') β = lim β n = lim ⎡⎢sup xk ⎤⎥ = inf{β n | n ∈ N} = inf ⎡⎢sup xk ⎤⎥ = limxn .

notat

n →∞ n →∞ ⎣ k ≥ n ⎦ n ⎣ k ≥n ⎦ n →∞

2] Se numeşte limita inferioară a şirului (xn) elementul α∈ R definit

prin:
notat
(II.12') α = lim α n = lim ⎡inf xk ⎤ = sup{α n | n ∈ N} = sup ⎡inf xk ⎤ = limxn .
n →∞ n →∞ ⎣ k ≥ n ⎦ n ⎣ k ≥n ⎦ n →∞

3] Elementele α, β∈ R se numesc limitele extreme ale şirului de numere

reale (xn).
Observaţii:
1. Orice şir de numere reale posedă limită inferioară şi limită superioară,
deşi nu orice şir de numere reale este şir cu limită în R .

( )
2. Dacă xnk
k ≥1
⊂ (xn) este un subşir, atunci avem:

(II.15.) limxn ≤ limxnk ≤ limxnk ≤ limxnk .

n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

⎧⎪limxn = −1
3. Exemple: 1) xn = ( −1) cu x2k =1 şi x2k+1 = -1 ⇒ ⎨
n

⎪⎩limxn = +1

⎧0 n = 4k
nπ ⎪
2) xn = sin = ⎨−1 n = 4k − 1 ⇒ lim xn =-1, lim xn = 1.
2 ⎪
⎩1 n = 4k + 1
102
 ⎧ n
⎪⎪ n + 1 n par ⎪⎧lim xn = 0 ( lim x2 k +1 = 0 )
3) xn = ⎨ ⇒⎨
⎪1 n impar ⎪⎩lim xn = 1 ( lim x2 k = 1)
⎪⎩ 3n
4. Limitele extreme ale lui (xn) sunt puncte limită ale şirului (adică
există un subşir al său care are drept limită acest punct (element)) şi am
notat cu L((xn) n≥1) mulţimea punctelor limită ale lui (xn).
Teorema II.13. Fie (xn)n≥0 ⊂ R, atunci au loc afirmaţiile:

(i) limxn ≤ limxn ;

(ii) Dacă (xn) este şir mărginit avem: (xn) convergent în R ⇔

(II.16) lim xn = x0 = limxn = limxn ;

(iii) limxn este cel mai mic element din L((xn) n≥1) şi limxn este cel

mai mare element din L((xn) n≥1) adică ∀a ∈L((xn) n≥1), avem:

(II.17.) limxn ≤ a ≤ limxn .

Demonstraţie: (i) Relaţia rezultă din definiţie.
(ii) Presupunem că avem: limxn = limxn = x0 unde:

x0 = lim ⎡inf xk ⎤ = lim ⎢⎡sup xk ⎥⎤ = lim α n = lim β n ⇒ ∀ε>0, ∃ n0∈N a. î.

n →∞ ⎣ k ≥ n ⎦ n→∞ ⎣ k ≥ n ⎦

∀ n ≥ n0 ⇒ x0 - ε < αn ≤ βn ≤ x0 + ε ⇒ x0 - ε < xn< x0 + ε, ∀ n ≥ n0 şi

∀ε > 0 ⇒ ∃ lim xn = x0 . Presupunem că avem: lim xn = x0 şi considerăm

n →∞ n →∞

ε > 0 atunci există n0∈N ⇒ xn∈ ( x0 - ε, x0 + ε) şi atunci din definiţia

şirurilor (αn), (βn), avem: αn, βn∈ ( x0 - ε, x0 + ε) pentru ∀ n ≥ n0. În aceste

condiţii: lim αn, lim βn∈ ( x0 - ε, x0 + ε) deci lim αn = lim βn = x0 ⇒

limxn = limxn = x0 tocmai (II.16.).

103
 (iii) Fie β = limxn = lim β n = lim ⎡⎢sup xk ⎤⎥ = inf ⎡⎢sup xk ⎤⎥ şi (βn)
n →∞ n →∞ ⎣ k ≥n ⎦ ⎣ k ≥n ⎦

descrescător ⇒ există xnk ( ) k ≥1

⊂ (xn)n≥1 a. î. lim xnk = β şi β este cel mai
k →∞

mare element din L((xn) n≥1). Dacă presupunem că există x0 ∈ L((xn) n≥1) cu

x0 > β, atunci există un subşir xnl ( ) l ≥1

⊂ (xn)n≥1 a. î. lim xnl = x0 . Fie ε > 0
l →∞

a. î. 0 < ε < x0 - β şi cum lim β n =β, ∃ n0∈N a. î. ∀ n ≥ n0 ⇒ βn< x0 + ε şi

n →∞

avem: xn ≤ yn< x0 + ε, ∀ n ≥ n0, fapt ce exclude existenţa subşirului

(x )
nl l ≥1
cu lim xnl = x0 . La fel se arată α = lim xn este cel mai mic element
l →∞

din L((xn) n≥1).

Teorema II.14. Fie (xn)n≥1 ⊂ R, un şir de numere reale pozitive,
atunci avem:
xn +1 x
(II.18) lim ≤ lim n xn ≤ lim n xn ≤ lim n +1 .
n →∞ xn n →∞ n →∞ n →∞ x
n

Demonstraţia este directă folosind definiţia limitelor extreme ale

lui (xn) şi relaţiile dintre ele.
Consecinta II.11. Fie (xn)n≥1 ⊂ R *+ , atunci:

xn +1
Dacă există l = lim cu l ∈ R există şi lim n xn = l .
n →∞ x n →∞
n

⎧limx = +∞
2n 2 ( −1) ⎧ x2 n → +∞
n
⎪ n→∞n
Exemple: 1) xn = ⇒⎨ ⇒⎨ ;
n +1 ⎩ x2 n +1 → −∞ ⎪lim xn = −∞
⎩ n→∞

⎧limx = +∞
⎧ x2 n → +∞ ⎪ n→∞n
2) xn = ( −3) ⇒ ⎨ ⇒⎨
n
;
⎩ x2 n +1 → −∞ ⎪lim xn = −∞
⎩ n→∞

104
 ⎧limxn = 1
( −1) 1 + ( −1) ⎧ x2 n → 1
n n
⎪
3) xn = + ⇒⎨ ⇒ ⎨ n→∞ .
n 2 ⎩ x2 n +1 → 0 ⎪lim xn = 0
⎩ n→∞

Şiruri numerice remarcabile

1 n 1
Am studiat convergenţa şirurilor xn = (1 + ) şi yn = (1 + )n + 1
n n
dovedind că: lim xn = lim yn = e cu xn < e < yn , ∀n ≥ 1 .
n →∞ n →∞

1 1
1) Sirul xn = 1 + + ... + - ln n, n ≥1 este descrescător şi minorat de
2 n
zero, deci convergent cu limita lim xn = c (Constanta lui Euler). Folosind
1 1
(II.7) < ln(n + 1) − ln n < , ∀n ≥ 1 obţinem:
n +1 n
n
1 n n
1
∑
k =1 k + 1
< ∑
k =1
⎡
⎣ ln ( k + 1) − ln k ⎤
⎦ < ∑
k =1 k
, ∀ n≥1 ⇔

n
1 n
1
∑
k =1 k + 1
< ln ( ) ∑ , ∀n≥1; ⇒ ∀n≥1 avem:
n + 1 <
k =1 k

1
xn+1 - xn = - ln(n+1) + ln n<0⇒ (xn) este descrescător (xn+1<xn, ∀n≥1).
n +1
n
1
Pentru ∀ n ≥ 1, avem: 0 < ln(n+1) - ln n < ∑k
k =1
- ln n = xn < x1 = 1 ⇒

(xn)∈(0,1), ∀n ≥1 este şir mărginit. După teorema lui Weierstrass (xn) este
convergent cu lim xn = c.

n + ( −1)
n

2) Să se arate că xn = ⎯⎯
R
→1 . Avem:
n − ( −1)
n

105
 n + ( −1) 2 ( −1)
n n
2 2
xn − 1 = −1 = ≤ ≤ = α n pentru n ≥ 2 şi
n − ( −1) n − ( −1) n − ( −1) n −1
n n n

α n ⎯⎯
R
→ 0 , deci există lim xn = 1 .
n →∞

n
3) Să se precizeze natura şirului: xn = ∑ ka k − a n +1 unde a∈R.
k =1

Avem:
n
a + na n + 2 − (n + 1)a n +1
∑ ka k = a + 2a 2 + ... + na n = pentru ∀a≠1 ⇒
(1 − a )
2
k =1

a 1 n +1 a
xn = + na n + 2 − a n +1 − a n +1 = +
(1 − a ) (1 − a ) (1 − a ) (1 − a )
2 2 2 2

⎧ a
⎪ ;dacă | a |< 1 lim na n = 0 ( )
⎪ (1 − a )
2 n →∞
⎡ a n +1 1 1 ⎤ ⎪
+ na n +1 ⎢ − ⋅ − ⎥ ⇒ lim xn = ⎨∞;dacă a = 1
⎢⎣ (1 − a ) n (1 − a ) n ⎥⎦ n→∞
2 2
⎪∞;dacă a > 1
⎪
⎪⎩ ∃;dacă a ≤ 1
a + ... + an R
4) Fie ( an )n≥1 ⊂ R*+ cu lim an = a ∈ R , atunci xn = 1 ⎯⎯ → a,
n →∞ n
n
yn = n a1 ⋅ a2 ⋅ ... ⋅ an ⎯⎯
R
→ a şi zn = ⎯⎯
R
→ a . Notăm tn = an – a
1
a1 + 1
a2 + ... + a1n

ε
şi lim tn = 0 ⇔ ∀ε>0, ∃ nε∈N a. î. ∀ n ≥ nε ⇒ |tn| < .
n →∞ 2
t1 + t2 + ... + tn t1 + t2 + ... + tnε tnε +1 + ... + tn
Avem: = + şi
n n n

t1 + t2 + ... + tn t1 + t2 + ... + tnε tn +1 + ... + tn ε tnε +1 t

≤ + ε < + + ... + n <
n n n 2 n n

106
 ε ⎛ ε ε ⎞ ε n − nε ε ε t
< + ⎜ + ... + ⎟ = + ε < + = ε . Cum xn − a = n cu tn →0
2 ⎝ 2n 2n ⎠ 2 2n 2 2 a
ln a1 +...+ ln an
ln n a1 ⋅a2 ⋅...⋅an
⇒ lim xn = a . Avem yn = n a1 ⋅ a2 ⋅ ... ⋅ an = e =e n
cu
n →∞

1 1
lim an = a, lim ln an = ln a ⇒ lim yn = eln a = a . Cum lim = ⇒
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ a a
n

n 1
lim zn = lim = 1 =a.
1
a1 + 1
a2 + ... + an a
1

n a + ... + an
Avem: Hn ≤ Gn ≤ Mn ⇔ ≤ n a ⋅ a ⋅ ... ⋅ a ≤ 1
1 2 şi
+ a12 + ... + a1n
1 n
a1 n

lim Hn =lim Gn =lim Mn=a.

⎧ ⎛ ⎞
⎪ x = ⎜ 1 + cos 2kπ ⎟ 2k → 2
⎪ 2k ⎜ b ⎟ 2k + 1
n ⎪⎪ ⎝ =1 ⎠
5) xn = (1 + cos nπ ) ⇒⎨ ⇒ (xn)
n +1 ⎪ ⎡ ⎤
⎢ ⎥ 2k + 1
⎪ x2 k +1 = ⎢1 + cos ( 2k + 1) π ⎥ →0
⎪ 2k + 2
⎢ b
⎥
⎩⎪ ⎣ =−1 ⎦
este şir divergent.
⎡ nπ ⎤ nπ
6) xn = n3 ⎢sin ⎥ este şir nemărginit ( n3→ + ∞ şi | sin | ≤ 1) cu:
⎣ 2 ⎦ 2

⎧ 3 ⎡ π⎤
⎪ x2 k = ( 2k ) ⎢sin 2k 2 ⎥ = ( 2k ) sin kπ = 0 → 0
3

⎪ ⎣ ⎦
⎨ ⇒ (xn) este şir
⎪x ⎡ π ⎤
= ( 2k + 1) ⎢sin(2k + 1) ⎥ = (−1) ( 2k + 1) div.
3 k 3

⎪⎩ 2 k +1 ⎣ 2⎦

divergent.

107
 1 1 ⎧ xn < xn +1
7) xn = 1 + + ... + este şir crescător ⎨ şi divergent. După
2 n ⎩n ≥ 1
1
consecinta II.8. (Teorema lui Cauchy), avem pentru ε = şi p =n ⇒
2
1 1 1 1 1 1 1
x2 n − xn = + + ... + > + ... + =n = ⇒ (xn) nu este
n +1 n + 2 n + n E5555555
2n 2Fn 2n 2
n termeni

şir fundamental ⇒ (xn) este şir divergent.

1⎛ a ⎞
8) Fie a > 0 şi (xn) definit recurent prin: x0 > 0, xn = ⎜ xn −1 + ⎟ . Avem:
2⎝ xn −1 ⎠

1⎛ a⎞
x0 > 0 şi x1 = ⎜ x0 + ⎟ > 0 ; presupunem xn −1 > 0 ⇒
2⎝ x0 ⎠

1⎛ a ⎞
xn = ⎜ xn −1 + ⎟ > 0 ⇒(prin inducţie) xn> 0, ∀n ≥ 0. Din relaţia de
2⎝ xn −1 ⎠
2
1⎛ a2 ⎞ 1⎛ a ⎞
recurenţă rezultă: x n2 = ⎜ x n2−1 + 2 + 2a ⎟ ⇒ x n2 − a = ⎜ x n−1 − ⎟ ≥0⇒
4 ⎜⎝ x n−1 ⎟
⎠ 4 ⎜⎝ x n−1 ⎟
⎠
(*) x n2 ≥ a, ∀n ∈ N şi dacă există lim xn , atunci lim xn ≠ 0. Şirul xn este
n →∞ n →∞

⎞ 1 a − x n−1
2
1⎛ a ⎞ 1⎛ a
monoton: xn − xn −1 = ⎜ xn −1 + ⎟ − xn −1 = ⎜ − xn −1 ⎟ = ⋅ ≤0
2⎝ xn −1 ⎠ 2 ⎝ xn −1 ⎠ 2 xn −1
după (*) ⇒ (xn) este monoton descrescător şi mărginit inferior, după
proprietatea lui Weierstrass este convergent, fie l = lim xn . Din relaţia de
n →∞

1⎛ a⎞
recurenţă, avem: l = ⎜ l + ⎟ ⇔ 2l 2 = l 2 + a ⇒ l = a şi lim xn = a .
2⎝ l⎠ n →∞

⎧0; 0 < a < 1

an ⎪
9) xn = cu a >0. Avem: lim a n = ⎨1; a = 1 .
1+ a 2n n →∞
⎪∞; a > 1
⎩
108