MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN VRANCEA

COLEGIUL ECONOMIC „MIHAIL KOGĂLNICEANU”

GHID METODIC
MATEMATICĂ DE EXCELENȚĂ
CLASA A XI-A

AN ȘCOLAR 2018-2019

Prof. COJOCARIU AURORA

COLEGIUL ECONOMIC „MIHAIL KOGĂLNICEANU” FOCȘANI
GHID METODIC
MATEMATICĂ DE EXCELENȚĂ CLASA A XI-A
Prof. COJOCARIU AURORA

Cuprins

CAPITOLUL 1. ȘIRURI................................................................................................................pag. 3
CAPITOLUL 2. ȘIRURI RECURENTE......................................................................................pag. 6
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCȚII.....................................................................................pag. 10
CAPITOLUL 4. CONTINUITATE.............................................................................................pag. 13
CAPITOLUL 5. PROPRIETATEA LUI DARBOUX...............................................................pag. 16
CAPITOLUL 6. TEOREME DE MEDIE ALE CALCULULUI DIFERENȚIAL................pag. 18
CAPITOLUL 7. FUNCȚII CONVEXE......................................................................................pag. 19
CAPITOLUL 8. ECUAȚII TRANSCENDENTE......................................................................pag. 21
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................pag. 24

2
 CAPITOLUL 1. ȘIRURI

1.LIMITA UNUI ȘIR. SUBȘIRURI

1.1. Teoremă. Fie ( x n )n ≥0 un șir de numere reale. Atunci:

a) lim x n ¿ l ∈ R ⇔ ∀ ε > 0 ,∃ nε ∈ N astfel încât |x −l|< ε , ∀ n ≥ n
n→∞ n ε

b) nlim x n=∞ ⇔ ∀ ε >0 ,∃ nε ∈ N astfel încât x >ε , ∀ n≥ n

→∞ n ε

c) nlim x n=−∞ ⇔ ∀ ε > 0 ,∃ nε ∈ N astfel încât x ←ε , ∀ n≥ n

→∞ n ε

1.2. Exemplu. Pentru a demonstra că nlim an =0, unde a ∈ (−1,1 ), alegem ε > 0 și rezolvăm inecuația
→∞

|a n−0|< ε ⇔|a|n < ε (*).

1.3. Definiție. Fie ( x n )n ≥0 un șir de numere reale și ( k n )n ≥0 un șir strict crescător de numere naturale.
Atunci șirul ( x k ) n≥ 0 se numește subșir al șirului ( x n )n ≥0 .
n

( 2n+ 1 ) π
1.4. Exemplu. Șirul ( x n )n ≥0 , definit prin x n=sin admite subșirurile
2
( 4 n+1 ) π π π
( x 2 n )n ≥0,x 2 n=sin =sin( ¿ +2 nπ )=sin =1¿ și
2 2 2
( 4 n+3 ) π 3π 3π
( x 2 n+1 )n ≥ 0,x 2 n+1=sin =sin( ¿ +2 nπ)=sin =−1 ¿
2 2 2
1.5. Exemplu. Șirurile ( x n+1 ) n≥ 0, ( x n+2 ) n≥ 0 sunt subșiruri ale șirului ( x n )n ≥0 .
1.6. Proprietate.
a) Dacă ( x n )n ≥0 este un șir crescător (descrescător), atunci orice subșir
al său este crescător (descrescător).
b) Dacă ( x n )n ≥0 este un șir mărginit inferior (superior) atunci orice subșir al său este
mărginit inferior (superior).
1.7. Teoremă. Dacă ( x n )n ≥0 este un șir cu limita l ∈ Ŕ, atunci orice subșir al său are
limital.
1.8. Consecințe.
a) Dacă un șir conține cel puțin un subșir divergent atunci el este divergent
b) Dacă un șir conține cel puțin două subșiruri care au limite diferite atunci șirul nu are limită
(−1 )n n
1.9. Exemplu. Șirul ( x n )n ≥0 , definit prin x n= nu are limită deoarece subșirurile
2 n+1
2n −2 n−1 1 −1
x 2 n= și x 2 n+1= au lim x 2n = și lim x 2n +1= .
4 n+ 1 4 n+ 3 n→∞ 2 n→∞ 2
1.10. Lema lui Cesàro. Orice șir mărginit de numere reale conține cel puțin un subșir convergent.
1.11. Observații.
a) Un șir este nemărginit superior dacă și numai dacă are cel puțin un subșir cu limita+ ∞
b) Un șir este nemărginit inferior dacă și numai dacă are cel puțin un subșir cu limita −∞
După cum am văzut, dacă un șir are limită, orice subșir al său are aceeași limită. O reciprocă a acestei
teoreme poate fi formulată astfel:
1.12. Fie ( x n )n ≥0 un șir de numere reale și p ∈ N ¿. Dacă subșirurile ( x pn )n ≥0,( x pn+1 )n ≥0 ,...,
( x pn+ p−1 ) au aceeași limită l ∈ Ŕ, atunci șirul ( x n ) are limită și lim x n ¿ l .
n ≥0 n ≥0 n→∞

1.13. Exemple. Studiați existența limitelor următoarelor șiruri:

a) ( x n )n ≥0 , x n=cos nπ ;
(−1 )n n+1
b) ( x n )n ≥1,x n= ;
n2 +1
3
 n3

{
, n=3 k ,k ∈ N
2 n2+ 1
c) ( x n )n ≥0 , x n= 2 n+1 ,n=3 k +1 , k ∈ N .
n
, n=3 k +2 , k ∈ N
ln n
1.14. Aplicație. Fie ( x n )n ≥0 un șir pentru care subșirurile ( x 2 n )n ≥0, ( x 2 n+1 )n ≥ 0 și ( x 3 n )n ≥0 au limită.
Demonstrați că șirul ( x n )n ≥0 are limită.
2. ȘIRURI FUNDAMENTALE. CRITERIUL LUI CAUCHY

1.15. Definiție. Spunem că șirul de numerel reale ( x n )n ≥0 este un șir fundamental sau șir
Cauchy dacă ∀ ε >0 , ∃ nε ∈ N astfel încât |x m−x n|< ε , ∀ m , n ≥n ε.
1.16. Observație. Definiția de mai sus este echivalentă cu următoarea:
∀ ε >0 , ∃ nε ∈ N astfel încât |x n+ p −x n|<ε , ∀ p ∈ N , ∀ m ,n ≥ nε .
n
1.17. Exemplu. Șirul ( x n )n ≥0 , definit prin x n= este fundamental deoarece
n+1
n m 1 1 1 1 1 1
| || || |
|x n−x m|= n+1 − m+1 = 1− n+1 −1+ m+1 ≤ n+1 − m+1 < m+1 + n+ 1 < ε, pentru orice m , n≥ n ε,
2
unde n =[ ].
ε
ε
1.18. Lemă. Orice șir fundamental este mărginit.
1.20. Teoremă. Un șir de numele reale este convergent dacă și numai dacă este
fundamental.
1.21. Observație. Deoarece în R orice șir fundamental este convergent, vom spune că R
este spațiucomplet. Mulțimea Q nu are această proprietate, vezi de exemplu șirul:
1 n
e
( )
( n )n ≥1,e n= 1+ ,
n
care este fundamental deoarece converge în R la e, dar nu converge în Q deoarece e ∉ Q.
1.22. Exemple. Studiați convergența șirurilor:
1 1 1
a) ( x n )n ≥0 , x n= 2 + 2 +…+ 2 ;
0 1 n

2 2 2
1 1 1
b) ( x n )n ≥1, x n= + +…+ .
√1 √2 √n

3. CRITELII DE CONVERGENȚĂ PENTRU ȘIRURI

1.23. Teoremă. Fie ( x n )n ≥0 un șir de numere reale pentru care există nlim
→∞
( x n+1−x n ) =l∈ R.
a) Dacă l>0, atunci nlim
→∞
x n=+∞ .

b) Dacă l<0, atunci nlim

→∞
x n=−∞ .

1.24. Observație. Dacă nlim

→∞
( x n+1−x n ) =0, atunci nu putem preciza natura șirului ( x n )n ≥0 .
1
Exista șiruri convergente, de exemplu x n= , divergente spre + ∞, de exemplu x n=√ n, care verifică
n
condiția lim ( x n+1−x n ) =0.
n→∞

1.25. Criteriul raportului. Fie ( x n )n ≥0 un șir cu termeni strict pozitivi pentru care există
lim x n +1
=l ∈ [ 0 , ∞ ] .
n →∞
xn
4
 a) Dacăl<1, atunci nlim
→∞
x n=0.

b) Dacăl>1, atunci nlim

→∞
x n=∞ .

c) Dacăl=1, atunci nu putem preciza natura șirului ( x n )n ≥0 folosing criteriul

raportului.
x n+1
1.26. Teoremă. Fie( x n )n ≥0 un șir cu termeni pozitivi pentru care există lim n
n→∞ xn (
−1 =l ∈ Ŕ. )
a) Dacă l ∈ R¿ și șirul ( x n )n ≥0 este convergent, atuncinlim
→∞
x n=0.

b) Dacă l=∞, atunci nlim

→∞
x n=∞ .

c) Dacă l=−∞, atunci nlim

→∞
x n=0.

1.27. Observații.
x n+1
a) Condiția lim n
n→∞ ( xn )
−1 ∈ R fără convergența șirului ( x n )n ≥0 nu atrage după sine
¿

faptul că nlim
→∞
x n=0.

x n+1
Într-adevăr, dacă ( x n )n ≥0 , x n=n , atunci lim n
n→∞ ( xn )
−1 =1 și nlim
→∞
x n=∞ .

x n+1
b) Dacă lim n
n→∞ ( xn )
−1 =0 și ( x n )n ≥0 este convergent, atunci șirul x n poate avea

orice limită.
k ⋅n x n=k și lim n x n+1 −1 =0.
De exemplu, ( x n )n ≥0 , x n=
n+1
, k > 0, arenlim
→ ∞ n→∞ ( xn )
1.28. Exemple. Calculați limitele următoarelor șiruri:
e n ⋅ ln n
a) ( x n )n ≥1,x n= ;
n!
nn
b) ( x n )n ≥1, x n= n ;
2 ⋅ n!
1⋅ 3 ⋅5 ⋅ … ⋅ ( 2 n−1 )
c) ( x n )n ≥1, x n= ;
2⋅ 4 ⋅ 6 ⋅… ⋅ ( 2 n )
a ( a+1 ) ( a+2 ) … ( a+ n )
d) ( x n )n ≥0 ,x n= , a ∈ ( 0 ,1 ) .
n!
∞
1.29. Lema lui Stolz-Cesàro (cazul ). Fie ( x n )n ≥0 și ( y n ) n≥ 0 două șiruri cu proprietățile:
∞
a) Șirul ( y n ) n≥ 0 este cu termeni pozitivi strict crescător și nemărginit superior.
lim x n +1−x n
b) Există n →∞
=l∈ Ŕ .
y n+1− y n
xn lim x n
Înacestecondiții, șirul ( ) y n n ≥0
are limită și n→ ∞
yn
=l .

1.30. Consecință. Fie ( x n )n ≥1 un șir care are limită. Atunci

x + x +…+ x n
șirul ( y n ) n≥ 0 definit prin y n= 1 2 are limtă și nlim y n=lim x n.
n →∞ n→∞

1.31. Consecință. Fie ( x n )n ≥1 un șir cu termeni pozitivi care are limită. Atunci șirul ( y n ) n≥ 0 definit prin
n
y n= lim y n=lim x n.
1 1 1 1
+ + + …+ are limită și n → ∞ n→∞
x1 x 2 x 3 xn
5
1.32. Exemple. Calculați:
1 1
lim 1+ + …+
a) n →∞ 2 n;
ln n
lim 1 +2 p + …+n p
p

b) →∞
n ;
n p +1
1 1 1 1
c) lim
n→∞ √n
+
( +
√2 n √3 n
+…+ 2 ;
√n )
lim 1
d) n →∞
n (√ n+11 + √ n+12 + …+√ n+1n ).
0
1.33. Lema lui Stolz-Cesàro (cazul ). Fie ( x n )n ≥0 și ( y n ) n≥ 0 două șiruri cu proprietățile:
0
a) lim x n=lim y n=0 .
n→∞ n→∞

b) Șirul ( y n ) n≥ 0 este strict descrescător.

lim x n +1−x n
c) Există n →∞
=l∈ Ŕ .
y n+1− y n
xn lim x n
Înacestecondiții, șirul
yn ( ) n ≥0
are limită și n→ ∞
yn
=l .

1 1 1 π2
1.34. Exemplu. Admitem că ( x n )n ≥1, x n=1+ + + …+ este convergent și lim x n= . Calculați
2 2 32 n2 n→∞ 6
π2
(
lim n x n −
n→∞ 6
. )
1.35. Teoremă. Fie ( x n )n ≥0 un șir cu termeni pozitivi. Dacă
lim x n +1 n
=l ∈ Ŕ , atunci existănlim √ xn =l.
n →∞
→∞
xn
1.36. Consecință. Fie ( x n )n ≥1 un șir cu termeni pozitivi care are limită. Atunci șirul ( √n x 1 ⋅ x2 ⋅ … ⋅ x n )n ≥0
n
are limită și nlim √ x1 ⋅ x 2 ⋅… ⋅ x n= lim x n.
→∞ n→ ∞

1.37. Exemple. Calculați:

n n
a) lim √ C2 n;
n→∞
lim n
b) n→ ∞
n
;
√ n!
1.38. Observație. Reciproca lemei lui Stolz-Cesàro nu este în general adevărată după cum se vede din

n
lim x n lim (−1 )n lim x n +1−x n
exemplul x n=(−1 ) și y n=n. Avem n→ ∞
= n →∞
=0 și
n →∞
=lim 2 (−1 )
n +1
care nu
yn n y n+1− y n n →∞

există.
1.39. Teoremă. Fie ( x n )n ≥0 și ( y n ) n≥ 0 două șiruri cu proprietățile:
a) Șirul ( y n ) n≥ 0 este strict crescător și nemărginit superior;
lim x n
b) Există n→ ∞ =l ∈ Ŕ ;
yn
6
 lim y n+1
c) Există n →∞
= y ∈ R+¿− {1} ¿.
yn
lim x n +1−x n
Atunci există n →∞
și este egală cu l.
y n+1− y n
1.40. Fie ( x n )n ≥0 un șir de numere pozitive care verifică proprietățile:
lim x n +1
a) n →∞ =1 ;
xn
lim x n
b) n→ ∞ =α ∈ ( 0 , ∞ );
n
x n+1 n
c) lim
n→∞ ( ) xn
=β ∈ Ŕ .

Atunci există nlim

→∞
( x n+1−x n ) =α ln β .

TEST DE EVALUARE

lim x n
1. Se consideră șirul ( x n )n ≥0 definit prin x 0=0 și x n+1=x n +1+ √ 1+4 x n, ∀ n ≥ 0. Calculați n→ ∞
.
2
n
n
1
2. Fie șirul ( x n )n ≥1 definit prin x n=∑ 2 ,∀ n ≥1.
k=1 k −k +1

a) Arătați că șirul ( x n )n ≥1este convergent.

1 1
b) Demonstrați că l− < x n< l− ,∀ n ≥1, unde l=lim x n.
n n+1 n→∞

3. Fie a> 1 fixat, iar ( x n )n ≥0 un șir definit prin x 0 ∈ ( 0,1 ) și

x n+1=x n −xan ,∀ n ≥ 0. Determinați a știind că șirurile ( x n )n ≥0 și ( √1n ) n ≥1

au același ordin de convergență.

4. Fie ( x n )n ≥1 și ( y n ) n≥ 1 două șiruri de numere reale. Dacă nlim

→∞
x n=1, arătați că șirurile ( x y ) și ( y )
n n n ≥1 n n≥ 1

au aceleași puncte limită.

CAPITOLUL 2. ȘIRURI RECURENTE

1. RECURENȚTE LINIARE DE ORDINUL I

2.1. Definiție. Se numește relație de recurență de ordinul I o relație de forma:

(1) f ( n , x n +1 , x n )=0 , unde f : N × E × E → E , x n ∈ E , ∀ n ∈ N
¿

2.2. Exemple.1) ( x n )n ≥1, unde x n+1= √6+ xn , x 1=0.

n
1 1 x =−1
2) ( x n )n ≥1, unde x n+1= x n +
2 ()
2
, 1 .

n 1
3) ( x n )n ≥1, unde x n+1= x+ , x =1.
n+1 n ( n+1 ) ! 1

2.3. Definiție. O relație de recurență de forma:

(2) x n+1=an xn +b n, n ∈ N ¿, unde ( a n )n ≥0și ( b n )n ≥0 sunt șiruri date, se numește relație de recurență liniară
de ordinul I.

7
2.4. Observație. În 2.2.primulexemplureprezintărecurențaneliniară de ordinul I,
iarurmătoareledouasuntexemple de recurențeliniare de ordinul I.
2.5. Teoremă. Forma general a șirului( x n )n ≥1 dat de relația de recurență liniară (2) este:
n−1
x n+1=a1 a2 … an x 1 + ∑ b k a k+1 ak +2 … a n+ bn.
k=1
n 1
2.6. Exemplu. Pentrușirul( x n )n ≥1, unde x n+1= x+ , x =1 avem:
n+1 n ( n+1 ) ! 1
x 1=1
1
2 x2 =x1 +
1!
1
3 x 3=2 x2 +
2!
……………………
1
n x n=( n−1 ) x n−1 +
( n−1 ) !
Însumândegalitățileobținute, rezultă:
1 1 1 1 1
x n= +
(
+ +…+ , deci nlim
) x n=0+ 0⋅ e=0.
n n 1! 2! ( n−1 ) ! →∞

2. RECURENȚTE LINIARE DE ORDINUL II

2.7. Definiție. Se numește relație de recurență de ordinul II o relația de forma:

(1) f ( n , x n +2 , x n+1 , x n ) =0, unde f : N × E × E × E → E , x n ∈ E , ∀ n ∈ N .
¿

2.8. Definiție. O relație de recurență de forma:

(2) x n+2=an+1 x n+1 +bn x n +c n, n ∈ N ¿, unde ( a n )n ≥0, ( b n )n ≥0 și ( c n ) n≥ 0 sunt șiruri date, se numește relație de
recurență liniară de ordinul II.
Dacă ( c n ) n≥ 0 este un șir nenul, relația (2) reprezintă o recurență liniară de ordinul II, neomogenă; dacă
șirul ( c n ) n≥ 0 are toți termenii egali cu zero, relația (2) este recurență liniară de ordinul II, omogenă; dacă
șirurile ( a n )n ≥0, ( b n )n ≥0 și ( c n ) n≥ 0 sunt șiruri constante, spunem că (2) reprezintă o relație de recurentă
liniară de ordinul II cu coeficienți constanți.
2.9. Observație. c n se numește termen liber al recurenței (2) și poate fi dat și sub forma c n=g ( n ), unde
g : N → R este o funcție dată.
2.10. Exemple. 1) ( x n )n ≥1, unde x n+2=2 x 2n+1 +3 x 5n, n ∈ N ¿, x 1=1, x 2=1.
2) ( x n )n ≥1, unde x n=( n−1 ) x n−1 + ( n−1 ) x n−2, n>2, cu condițiile inițiale x 1=0, x 2=1.
3) ( x n )n ≥1, unde x n+2=3 x n +1−2 x n +3 n ( n+1 ) , n ∈ N , cu condițiile inițiale x 0=0 , x 1=2.
Primul este un exemplu de recurență neliniară de ordinul II, iar celelalte două sunt recurențe liniare de
ordinul II.
2.11. Observație. Termenul general al recurenței( x n )n ≥1, unde x 1=0, x 2=1,
x n=( n−1 ) x n−1 + ( n−1 ) x n−2,n>2, din exemplul 2), este:
n
x n=n ! [
1 1
− + …+
2 ! 3!
(−1 )
n! ]
, n ≥ 2.

Într-adevăr, observăm că
x n−n x n−1=−[ x n−1−( n−1 ) x n−2 ]= (−1 )2 [ x n−2−( n−2 ) x n−3 ]=…=(−1 )n−2 ( x 2−−2 x1 ) =(−1 )n. Atunci: (3)
xm x m−1 (−1 )m
= + , m>2.
m! ( m−1 ) ! m!

8
 n
Scriind (3) pentru m∈ { 3 , 4 , … , n } și adunând rezultatele, obținem x n=n ! [ 1 1
− + …+
2 ! 3!
(−1 )
n!
. ]
Nu întotdeauna se pot da formule explicite pentru termenul general al recurenței (2) din 2.10. Vom
vedea că acest lucru este posibil pentru recurențele liniare de ordinul II cu coeficienți constanți:
( 4 ) x n+ 2=ax n+1 +b x n + g ( n ) , n∈ N ,
{ ( 4' ) x 0=α , x 1=β
unde g : N → R este o funcție dată.
Analizăm mai întâi cazul recurențelor liniare de ordinul II, omogene, cu coeficienți constanți:
( 5 ) x n +2=ax n+1 +b x n , n∈ N ,
{ ( 5 ' ) x 0=α , x 1=β
.

2.12. Definiție. Ecuația r 2=ar +b se numește ecuația caracteristică atașată relației de recurență (5), iar
g= X 2−aX −b se numește polinom caracteristic atașat relației de recurență (5).
2.13. Teoremă. Dacă ecuația caracteristică r 2=ar +b are două soluții reale și diferite r 1 și r 2, atunci
șirul care satisface relația (5) este de forma x n=c 1 r n1 +c 2 r 2n , n ∈ N , unde c 1 și c 2 se determină în mod
unic din condițiile inițiale x 0 și x 1 date de ( 5 ’ ).
2.14. Teoremă. Dacă ecuația caracteristică r 2=ar +b are soluții reale și egale r 1 ¿ r 2=α , atunci șirul
care satisface relația (5) este de forma
x n=c 1 α n + n c2 α n, n ∈ N , unde c 1 și c 2 se determină în mod unic din condițiile inițiale x 0 și x 1 date de
( 5 ’ ).
2.15. Teoremă. Dacă ecuația caracteristică r 2=ar +b, cu ∆ <0, are soluțiile
r 1,2 =ρ ¿, atunci şirul care satisface relaţia de recurenţă ( 5 ) are termenul general x n=r n ¿.
În toate cele trei situații din 2.13., 2.14. și 2.15. demonstrațiile se fac prin inducție matematică, dupa
n ∈ N . Pentru detalii, se pot consulta manualele de clasa a X-a.
2.16. Exemple. Determinați termenul general al șirului care verifică relația:
1) ( f n )n ∈ N cu f n+2=f n +1+ f n, n ∈ N , și f 0=1, f 1=1 (șirul lui Fibonacci).
2) ( x n )n ∈ N cu x n+2=4 x n+1 −4 x n, n ∈ N , și x 0=1, x 1=2.
3) ( x n )n ∈ N definit prin x n+2=2 x n+1 −4 x n cu condițiile inițiale x 0=x 1=1.
2.17. Teoremă. Dacă ( y n ) n∈ N este o soluție generală a recurenței liniare de ordinul II, omogene, cu
coeficienți constanți: ( 5 ) x n+2=axn +1+ b xn , n ∈ N , iar ( z n )n ∈ N este o soluție particulară a recurenței liniare
de ordinul II, neomogene, cu coeficienți constanți ( 4 ) xn +2=ax n +1+ b x n + g ( n ) , n ∈ N , atunci forma
generală a șirului ( x n )n ∈ N care verifică relația de recurență ( 4 ) este x n= y n + z n, n ∈ N .
2.18. Teoremă. Dacă g ( n )=γ n P ( n )cu γ ∈ R¿ și P un polinom nenul, atunci o soluție particulară pentru
relația de recurentă (4) este de forma z n=γ n Q ( n ), unde Q este un polinom cu grad ( Q ) =grad ( P ) + s, s
fiind ordinul de multiplicitate al lui γ pentru ecuația caracteristică r 2=ar +b.
2.19. Exemplu. Determinați șirul ( x n )n ∈ N , dat de relațiile:
x n+2=3 x n +1−2 x n +3 n ( n+1 ) , n ∈ N, cu x 0=1, x 1=2.

3. RECURENȚTE LINIARE DE ORDINUL K CU COEFICIENȚI CONSTANȚI

2.20. Definiție. i) O relație de recurență de forma:

(6) x n+k =a1 xn +k−1 +a2 x n+k−2 +…+a k x n , n∈ N , unde a 1, a 2,…,a k ∈ R ,a k ≠ 0 și g : N → R este o funcție
dată se numește relație de recurență liniară, neomogenă, de ordinul k, cu coeficienti constanți.
ii) O relație de recurență de forma:

9
(7) x n+k =a1 xn +k−1 +a2 x n+k−2 +…+a k x n + g ( n ) , n ∈ N , unde a 1, a 2,…,a k ∈ R ,a k ≠ 0 și g : N → R o funcție
dată se numește relație de recurență liniară, neomogenă, de ordinul k, cu coeficienti constanți.
2.21. Observație. Pentru studiul recurențelor liniare de ordin k ≥ 3 se păstreaza toate aspectele
teoretice precizate la recurențele de ordin II.

2.22. Exemple. Determinați șirul ( x n )n ∈ N , dat de relațiile:

a) x n+ 4+ 2 x n+ 3+3 x n+ 2+2 x n+1 + x n=0 și x 0=0 , x 1=0, x 2=−1, x 3=0 ;
b) x n+3 −3 x n +2+3 x n+ 1−x n=2n n și x 0=−6 , x 1=−4, x 2=−8 .

4. RECURENȚTE NELINIARE

Studiul convergenței unei recurențe neliniare se face în general apelând la teorema lui Weierstrass sau,
de la caz la caz, la alte criterii: lema Stolz-Cesàro, criteriul raportului, al radicalului, criteriul cleștelui
etc.
2.23. Teoremă (Weierstrass).
a) Dacă ( x n )n ∈ N este un șir monoton și mărginit atunci este convergent.
b) Dacă ( x n )n∈ N este un șir crescător și nemărginit superior, atunci lim x n=+∞ .
n→∞

c) Dacă ( x n )n ∈ N este un șir descrescător și nemărginit inferior, atunci nlim

→∞
x n=−∞ .

2.24. Definiție. Fie A ⊂ R, a ∈ A și f : A → A o funcție dată. Șirul ( x n )n ∈ N definit prin

x 0=a
{ x n+1=f ( xn ) , n ∈ N
se numește șirul aproximațiilor succesive asociat functiei f și elementului a ∈ A.

2.25. Teoremă. Fie A ⊂ R, a ∈ A și f : A → A o funcție, iar ( x n )n ∈ N șirul aproximațiilor succesive

asociat funcției f și elementului a ∈ A.
a) Dacă x 0=x 1, atunci șirul ( x n )n ∈ N este constant.
b) Dacă f este strict crescătoare, iar x 0 < x 1 ( x 0 > x 1) , atunci șirul ( x n )n ∈ N este strict crescător (strict
descrescător).
c) Dacă f este strict descrescătoare, atunci subșirurile( x 2 n )n ∈N și ( x 2 n+1 )n ∈ N sunt strict monotone de
monotonii diferite.
d) Dacă A este mărginită, atunci șirul ( x n )n ∈ N este mărginit.
2.26. Teoremă. Fie I un interval de forma [ a , b ], [ a , ∞ ), (−∞ , a ] , R, iar f : I → I o funcție continuă.
Dacă șirul ( x ) al aproximațiilor succesive asociat funcției f este convergent și lim x n=α , atunci
n n∈ N n→∞

α ∈ I și f ( α )=α.
2.27. Definiție. Fie A ⊂ R, a ∈ A și f : A → A o funcție dată. Punctul α ∈ A se numește punct fix pentru
f dacă f ( α )=α.
2.28. Definiție. Funcțiaf : A → A, A ⊂ R se numește contracție dacă existăλ ∈ ( 0,1 ) astfel încât
|f ( x ) −f ( y )|≤ λ| x− y|, ∀ x , y ∈ A.
2.29. Propoziție.Dacă f : I → I este o funcție derivabilă pe intervalul I și |f ' ( x )|≤ k <1 , ∀ x ∈ I atunci f este
contracție.
2.30. Teoremă. (Teorema de punct fix a lui Banach) Dacă f : R → R este o contracție, atunci șirul
aproximațiilor succesive asociat funcției f și punctului a ∈ R este convergent, iar limita lui este unicul
punct fix al funcției.
1
2.31. Exemplu. Arătați că șirul ( x n )n ≥0 definit prin x n+1= sin x n, n ≥ 0, cu x 0 ∈ R este convergent.
2
2.32.Exemplu. Arătați că următoarele șiruri sunt convergente:
a) ( x n )n ≥1 definit prin x n+1= √6+ xn , n ≥ 1, cu x 1=0.

10
a) ( x n )n ≥1 definit prin x n+1= √6−x n, n ≥ 1, cu x 1=0.

TEST DE EVALUARE

1. Fie șirul ( x n )n ≥1 definit prin relația de recurență x n+1=arctg x n, n ≥ 1, x 1> 0. Demonstrați că

3
lim √ n xn =
n→∞ √ 2
.

2. Se consideră șirul ( x n )n ≥0 definit prin relația:

x 3n+1 + ( 2 n+1 ) x n +1=x n, ∀ n ∈ N , x 0=a> 0.
Arătați că șirul ( x n )n ≥0 este convergent și calculați nlim
→∞
x n.
lim an
3. Fie ( a n )n ≥0un șir de numere reale astfel încât 1
= . Arătați că șirul( a n )n ≥0 este convergent și
n →∞
2
a +4 4
n

calculați limita sa.

1
4. Fie ( a n )n ≥1 un șir de numere reale strict pozitive dat de relația a n+ ln an=1+ , ∀ n ≥1. Arătați că
n
lim an =1 și lim n ⋅ ( a −1 )= 1 .
n
n→∞ n→∞ 2

CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCȚII

Fie D ⊂ R o submulțime nevidă, iar D ' ⊂ R , mulțimea punctelor de acumulare a mulțimii D. Fie
f : D → R o funcție, x 0 ∈ Ŕ punct de acumulare pentru D și l ∈ Ŕ.
lim f ( x )=l, dacă pentru orice
3.1. Definiție. Spunem că funcția f are limita lîn punctul x 0 și scriem x→ x 0

vecinătate V a lui l există o vecinătate U a lui x 0 astfel încât pentru orice x ∈ D∩ U ∖ { x 0 } să avem
f ( x ) ∈V .
3.2. Teoremă. Limita unei funcții într-un punct de acumulare al domeniului său, dacă există, este
unică.
3.3. Teoremă. Criteriul ( ε −δ )
a) Dacă x ∈ R ,l ∈ R , atunci lim f ( x )=l⇔ ∀ ε> 0 ,∃ δ ε >0 astfel încât
0 x→ x 0

∀ x ∈ D ∖ { x 0 } cu |x−x 0|< δε , să avem |f ( x ) −l|<ε.

b) Dacă x 0=∞ , l∈ R , atunci lim f ( x )=l ⇔ ∀ ε> 0 ,∃ δ ε >0 astfel încât ∀ x ∈ D cu x >δ ε, să avem
x→ ∞

|f ( x ) −l|<ε.
lim f ( x ) =l⇔ ∀ ε >0 , ∃δ ε >0 astfel încât ∀ x ∈ D cu x <−δ ε, să avem
c) Dacă x 0=−∞ , l∈ R, atunci x→−∞
|f ( x ) −l|<ε.
lim f ( x )=∞ ⇔ ∀ ε >0 , ∃δ ε >0 astfel încât
d) Dacă x 0 ∈ R ,l=∞ , atunci x→ x 0

∀ x ∈ D ∖ { x 0 } cu |x−x 0|< δε , să avem f ( x ) >ε.

e) Dacă x ∈ R ,l=−∞ , atunci lim f ( x )=−∞ ⇔ ∀ ε >0 , ∃δ ε >0 astfel încât
0 x→ x 0

∀ x ∈ D ∖ { x 0 } cu |x−x 0|< δε , să avem f ( x ) ←ε.

11
f) Dacă x 0=∞ , l=∞ , atunci lim f ( x )=∞⇔ ∀ ε >0 , ∃δ ε >0 astfel încât
x→ ∞

∀ x ∈ D cu x >δ ε, să avem f ( x ) >ε.

g) Dacă x 0=∞ , l=−∞ , atunci lim f ( x )=−∞⇔ ∀ ε >0 , ∃δ ε >0 astfel încât
x→ ∞

∀ x ∈ D cu x >δ ε, să avem f ( x ) ←ε.

h) Dacă x 0=−∞ , l=∞ , atunci lim f ( x ) =∞ ⇔ ∀ ε >0 , ∃δ ε >0 astfel încât
x→−∞

∀ x ∈ D cu x ←δ ε, să avem f ( x ) >ε.
i) Dacă x 0=−∞ , l=−∞, atunci lim f ( x ) =−∞ ⇔ ∀ ε >0 , ∃δ ε >0 astfel încât
x→−∞

∀ x ∈ D cu x ←δ ε, să avem f ( x ) ←ε.

3.4. Teoremă. (Criteriul cu șiruri sau teorema lui Heine) Fie f : D → R o funcție, x 0 ∈ Ŕ un punct de
acumulare pentru D și l ∈ Ŕ. Atunci:
lim f ( x )=l ⇔ ∀ ( an )n ≥0 ⊂ D∖ { x 0 } cu lim an =x 0 să avem lim ⁡f (¿ n→ ∞ a¿¿ n)=l ¿.
x→ x 0 n→∞

3.5. Observație. Negația logică a concluziei din 3.4. furnizează un criteriu ca o funcție f să nu aibă
limită într-un punct de acumulare x 0 al domeniului și anume: dacă există două șiruri ( a n )n ≥0 și ( b n )n ≥1 cu
termeni din D ∖ { x0 }, având limitele egale cu x 0, dar șirurile ( f ( an ) )n ≥0 și ( f ( bn ) )n ≥0 au limite diferite,
atunci funcțiaf nu are limită în x 0.
3.6. Aplicație. O funcție f : R → R, periodică și neconstantă, nu are limită la + ∞ și −∞.
Soluție: Deoarece funcția f este periodica, atunci există T > 0 astfel încât f ( x +T )=f ( x ) , ∀ x ∈ R. Dar
funcția f este o neconstantă, deci ∃ x 1 , x 2 ∈ R, astfel încât f ( x 1 ) ≠ f ( x 2 ).
Definim șirurile ( a ) , a =x + nT , ∀ n≥ 0 și ( b ) , b =x + nT , ∀ n ≥ 0. Evident, lim an =lim bn=∞.
n n ≥0 n 1 n n ≥0 n 2 n→∞ n →∞

Dar f ( an )=f ( x 1+ nT ) =f ( x 1 ) și f ( bn )=f ( x 2+ nT ) =f ( x 2 ), deci nlim

→∞
f ( an )=f ( x 1) ≠ f ( x 2 )= lim f ( bn ) , deci
n→ ∞

funcția f nu are limită la + ∞.

Se procedează similar pentru −∞.
3.7. Consecință. Dacă o funcție periodică f : R → R are limită la + ∞, atunci aceasta este finită și
funcția este constantă. În acest caz f ( x )=l , ∀ x ∈ R, unde lim f ( x )=l . Analog pentru −∞.
x→ ∞

3.8. Definiție. Fie f : D → R o funcție și x 0 ∈ R un punct de acumulare al mulțimii D ∩ (−∞ , x0 ].

Spunem că funcția f are limita l s ∈ Ŕ la stânga în punctul x 0 dacă pentru orice vecinătate V a lui l s
există o vecinătate U a lui x 0 astfel încât pentru orice
l =lim f ( x )
x ∈ D∩ U ∩ ( −∞ , x 0 ) să avem f ( x ) ∈V . Vom nota s x → x sau l s =f ( x 0−0 ).
0
x<x 0

l d = lim f ( x )=f (x 0 +0)

Analog se definește limita la dreapta în punctul x 0, care se noteaza x →x 0 .
x> x0

3.9. Teoremă. Fie x 0 ∈ R un punct de acumulare atât al mulțimii D ∩ (−∞ , x0 ], cât și al mulțimii
D ∩ [ x 0 , ∞ )și f : D → R o funcție.
a) Dacă funcția f are limită în punctul x 0, atunci funcția f are limite laterale în x 0 și
lim f ( x )= lim f ( x )= lim f ( x )
x→ x 0 x → x0 x→ x 0 .
x< x 0 x>x 0

lim f ( x )= lim f ( x )
b) Dacă funcția f are limite laterale în x 0 și x→ x 0 x→x ,atunci funcția f are limite în x 0 și
0
x< x 0 x>x 0

lim f ( x )= lim f ( x )= lim f ( x )

x→ x 0 x → x0 x→ x 0 .
x<x 0 x> x 0

12
3.10. Observație. Și în cazul limitelor laterale se pot da caracterizări ale acestora cu șiruri respectiv cu
ε −δ, transcrierea acestora fiind imediată.
3.11. Aplicație. Arătați că dacă o funcție are limită la stânga l s , respectiv limita la dreapta l d într-un
punct x 0 ∈ R, atunci
1 1
( ) ( )
l s =lim f x 0− , respectiv l d =lim f x0 + , unde n ∈ N ¿.
n→ ∞ n n →∞ n
l s =lim f ( x )
Soluție: Fie f : D → R, x 0 ∈ D' ∩ R. Deoarece există x →x , atunci pentru orice șir ( a n )n ≥1 inclus în
0
x<x 0

D, cu a n ¿ x 0, ∀ n ∈ N ¿, avem nlim
→∞
f ( an )=l s.
1
În particular alegem șirul ( a n )n ≥1, a n=x 0− , ∀ n ∈ N ¿. Analog pentru l d .
n

3.12. Teoremă. Fie D o submulțime nevidă a lui R, x 0 ∈ Ŕ un punct de acumulare al mulțimii D,

f : D → R o funcție care are limită în punctul x 0 și a , b ∈ Ŕ cu a< b.
Dacă a< lim f ( x )< b, atunci există o vecinătate U a punctului x cu proprietatea
x → x0 0

a< f ( x )< b , ∀ x ∈ D ∩U ∖ { x 0 }.
3.13. Consecință. Fie D o submulțime nevidă a lui R, x 0 ∈ Ŕ un punct de acumulare al mulțimii D,
f : D → R o funcție care are limită în punctul x 0.
lim f ( x ) >0 (respectiv lim f ( x ) <0 ), atunci există o vecinătate U a punctului x cu proprietatea
Dacă x→ x x→ x 0
0 0

f ( x ) >0 (respectivf ( x ) <0), ∀ x ∈ D ∩U ∖ { x 0 }.

3.14. Consecință. Fie D o submulțime nevidă a lui R, x 0 ∈ Ŕ un punct de acumulare al mulțimii D,
f : D → R o funcție. Dacă funcțiaf are limită finită în punctul x 0, atunci există o vecinătate U a
punctului x 0 astfel încât funcția f este mărginită pe D ∩U.
3.15. Propoziție. Dacă f : I → R este o funcție monotonă pe intervalul I ⊂ R, atunci funcția f are limite
laterale în orice punct din I.
3.16. Proprietate. Fie f : [ a , b ] → R o funcție și definim funcția g : [ a , b ] → R prin
g ( x ) ={ f (t )|t ∈ [ a , x ] } ¿.
Demonstrați că dacă x ∈ [ a , b ] și∃ lim f ( x ) =f ( x 0 ), atunci funcția g are limită în x .
0 x→ x0 0

3.17. Teoremă. Fie x 0 ∈ R și f , g , h : R → R trei funcții cu proprietățile:

g ( x ), x ∈ Q
a) f ( x )= {
h ( x ) , x ∈ R ∖Q
.

b) Funcțiile g și h au limită în punctul x 0.

lim g ( x )= lim h ( x ).
Atunci funcția f are limită în x 0 dacă și numai dacă x→ x 0x→ x 0

, x ∈Q
3.18. Exemplu. Fie f : R → R, f ( x )= {x2+x+1
2
1, x ∈ R ∖Q
. Atunci funcția f are limită în punctul

x 0 ⇔ 2 x 0 +1=x 20 +1 ⇔ x 0 ∈ { 0,2 }.
3.19. Teoremă. Fie D , E submulțimi nevide ale lui R, x 0 ∈ Ŕ un punct de acumulare pentru E și l ∈ Ŕ.
Dacă funcțiile f : D → E , g : E → R au următoarele proprietăți:
a) lim f ( x )= y 0,
x→ x 0

b) f ( x ) ≠ y 0 , ∀ x ∈ D ∖ { x 0 },
c) lim g ( y ) =l,
y → y0

13
 lim ( g ∘ f ) ( x ) =l.
atunci există x→ x 0

3.20. Observație. Ipoteza b) a teoremei 3.19. este esențială în sensul că dacă lipsește, atunci concluzia
s-ar putea să nu fie adevărată, așa cum ne arată următorul exemplu:
0 , x ∈Q 0 , x=0
3.21. Exemplu. Fie f , g : R → R, f ( x )= {
x ,x ∈R∖Q
și g ( x )= {
1 , x ∈ R ∖ {0 }
.

Evident, există lim

x →0
f ( x )=0 și lim g ( x )=1, dar ( g ∘ f )( x )=
x →0 {1 ,0x,∈x ∈R Q∖ Q , deci funcția g ∘ f nu are limită
în x 0=0 .
3.22. Proprietate. Fie f : I → R o funcție, unde I ⊂ R este un interval.
Dacă există α >0 astfel încât |f ( x ) −f ( y )|≤ α |x− y|, ∀ x , y ∈ I, atunci funcția f are limită în orice punct
din I.
3.23. Proprietate. Fie D o submulțime a lui R simetrică, față de origine, cu proprietatea că 0 ∈ D ' .
Dacă f : D → R este o funcție pară (respectiv impară), atunci lim f ( x ) există dacă și numai dacă există
x↘0

lim f ( x ) și în acest caz ele sunt egale (respectiv opuse).

x↗0

3.24. Consecință. Dacă f este o funcție pară, atunci există lim

x →0
f ( x ) dacă și numai dacă există lim f ( x )
x↘0

sau există lim

x↗0
f ( x ).

3.25. Consecință. Dacă f este o funcție impară, atunci există lim

x →0
f ( x ) dacă și numai dacă există

lim f ( x )=0sau există lim f ( x )=0.

x↘0 x↗0

TEST DE EVALUARE

1. Fie f : ( 0 ,∞ ) → ( 0 ,∞ ) o funcție mărginită.

1 1
(
Dacă lim f ( x )−
x↘0 2 √ ( ))
2 x↘0
2
f x =0 și lim ( f ( x )−2 f ( x ) )=0 , demonstrați că

lim f ( x )=0.
x↘0

2. Determinați funcțiile care verifică condițiile:

a) f ( x + y )=f ( x )+ f ( y ), ∀ x , y ∈ R;
b) ∃ lim f ( x ) .
x→ ∞

lim e x −x−1
3. Calculați, fără a folosi regula lui l’Hospital, x→0 , știind că această limită există și este
x2
finită.
4. Fie f , g : R → R două funcții cu proprietatea|f ( x ) −f ( y )|≤|g ( x )−g ( y )|, ∀ x , y ∈ R
a) Demonstrați că dacă există lim g ( x ) și este finită, atunci există și lim f ( x ) .
x→ ∞ x→ ∞

b) Rămâne concluzia adevărată dacă lim

x→ ∞
g ( x )=∞ ?

CAPITOLUL 4. CONTINUITATE

4.1. Definiție. Fie f : D → R, D ⊂ R și x 0 ∈ D. Funcția f este continuă în x 0 ∈ D, dacă pentru orice

vecinătate V a punctului f ( x 0 ) există o vecinătate U a lui x 0 astfel încât din faptul că x ∈ U ∩ D să
rezulte f ( x ) ∈V .

14
4.2. Observație. Dacă x 0 este punct izolat, atunci definiția 4.1. se verifică automat. Deci într-un punct
izolat al domeniului o funcție este continuă.
În cele ce urmează, vom considera că x 0 ∈ D și, în același timp, x 0 este punct de acumulare al
domeniului D.
4.3. Teoremă (de caracterizare a continuității). Fie f : D → R, x 0 ∈ D, x 0 punct de acumulare pentru D.
Următoarele afirmații sunt echivalente:
1. f este continuă în x 0;
2. lim f ( x )=f ( x 0 );
x→ x 0

3. ( ∀ ) ( an )n ≥ 1 ⊂ D , n→
[ lim an=x 0 ⇒ lim f ( a n )=lim f ( x 0 ) ;
∞ n →∞ n→∞ ]
4. [( ∀ ) ε >0 , ( ∃ ) δ ε > 0 astfel încât ( ∀ ) x ∈ D,|x−x 0|< δ ε ⇒|f ( x )−f ( x 0 )|< ε ];
lim f ( x )= lim f ( x )=f ( x 0 )
5. x→ x 0 x → x0 (în cazul în care x 0 este punct de acumulare atât la stânga, cât și la
x< x 0 x>x 0

dreapta).
4.4. Definiție. Spunem că funcția f : D → R este discontinuă în x 0 ∈ D, x 0 – punct de acumulare pentru
D, dacă nu este continuă în acest punct.
4.5. Observație. În punctele în care funcția nu este definită, nu se pune problema continuității și nici
nu spunem că este discontinuă.
4.6. Definiție. Fie f : D → R o funcție, x 0 ∈ D un punct de discontinuitate pentru această funcție.
Spunem că:
a) x 0 este un punct de discontinuitate de speța I dacă limitele laterale în x 0 există și sunt finite (cu
precizarea că, dacă x 0este doar punct de acumulare la stânga vorbim numai de limita la stânga, iar dacă
x 0 este numai punct de acumulare la dreapta, vorbim de limită la dreapta);
b) x 0 este punct de discontinuitate de speța a II-a dacă nu e de speța I.
4.7. Observație. Într-un punct de discontinuitate de speța I, fie limitele laterale sunt finite și distincte,
fie limitele laterale sunt finite și egale, dar diferite de valoarea funcției în acel punct.
4.8. Exemple.
x2 −4
1. Funcția f : R → R, f ( x )= x −2
4 , x=2
{
, x≠2
este continuă în x=2, deoarece lim
x →2
f ( x )=f ( 2 ) =4.

1
2. Pentru funcția g : R → R , g ( x )=
{ x sin , x ≠ 0
x
1 , x=0
punctul x 0=0 este punct de discontinuitate de speța I

deoarece lim
x →0
f ( x )=0 ≠ 1=f ( 0 ) .

1
3. Pentru funcția h : R → R , g ( x ) = x
{
sin , x ≠ 0
1 , x=0
, punctul x 0=0 este punct de discontinuitate de speța a II-

a deoarece niciuna dintre limitele laterale în acest punct nu există.

4.9. Definiție. Fie f : D → R și A ⊂ D. Spunem că funcția f este continuă pe mulțimea A dacă este
continuă în fiecare x 0 ∈ A .
4.10. Exemple
1. Funcția f : R → R, f ( x )= { x }este continuă pe R ∖ Z.
1, x∈R
2. Funcția g : R → R, g ( x )= {
0,x ∈R∖Q
este discontinuă în orice punct x 0 ∈ R.
Toate punctele dreptei reale sunt discontinuități de speța a II-a pentru g.
4.11. Teoremă. Funcțiile elementare sunt continue (pe întregul lor domeniu de definiție).
4.12. Teoremă. Dacă f , g : D → R sunt funcții continue în x 0 ∈ D, atunci:
15
1. f +g este continuă în x 0;
2. f −g este continuă în x 0;
3. f ⋅ g este continuă în x 0;
f
4. dacă g ( x 0 ) ≠ 0 , atunci este continuă în x 0;
g
5. dacă f ( x ) >0, ( ∀ ) x ∈ D, atunci f g este continuă în x 0.
4.13. Teoremă.Dacă g : E → F, f : F → R, E , F ⊂ R sunt două funcții astfel încât g este continuă în
x 0 ∈ E, iar f este continuă în g ( x 0 ) ∈ F , atunci funcția f ∘ g este continuă în x 0.
4.14. Teoremă. Fie f : D → R o funcție continuă pe D.
1. Dacă ( a n )n ≥1 ⊂ D este un șir cu nlim an ∈ D , atunci lim f ( an )=f lim an , adică o funcție continuă
→∞ n→∞ (
n →∞ )
comută cu limite de șiruri.
2. Dacăg : E → D este o funcție oarecare, x 0 ∈ E este punct de acumulare pentru E, pentru care există
lim g ( x ) ∈ D, atunci lim f ( g ( x ) )=f lim g ( x ) , adică o funcție comută cu limitele de funcții.
x→ x 0 x→ x 0
( x →x
0
)
4.15. Teoremă. Dacă f : D → R este continuă în x 0 ∈ D și f ( x 0 ) > 0, atunci există o vecinătate V a lui x 0
astfel încât f ( x ) >0, ( ∀ ) x ∈V ∩ D.
4.16. Teoremă. Dacă a , b ∈ R cu a< b și f : [ a , b ] → R o funcție continuă atuncif are proprietatea lui
Darboux pe intervalul [ a , b ].
4.17. Consecință. Fie I ⊂ D un interval și f : D → R o funcție continuă. Atunci f ( I ) este interval.
4.18. Teoremă (Weierstrass). Fie a , b ∈ R, a< b și f : [ a , b ] → R o funcție continuă. Atunci f este
mărginită și își atinge marginile pe intervalul [ a , b ].
4.19. Teoremă. Fie I ⊂ D un interval și f : I → R o funcție. Dacă f are proprietatea lui Darboux și este
injectivă, atunci f este strict monotonă.
4.20. Aplicații.
1. Arătați că, dacă f : [ 0,1 ] → ( 0,1 ) esteo funcție surjectivă, atunci f nu este continuă.
Soluție: Presupunem că f ar fi continuă. Atunci din 4.17. și 4.18. rezultă că f ( [ 0,1 ] )este un interval de
forma [ m , M ] . Cum f este surjectivă, rezultă că f ( [ 0,1 ] ) =( 0,1 ), fals.
1 2 3
2. Fie a< b<c fixate. Arătați că ecuația + + =0 are o soluție cuprinsă în ( a , b ) și altă
x−a x−b x−c
soluție în( b , c ).
Soluție: Ecuația este echivalentă în R ∖ { a , b , c } cu:
( x−b )( x−c ) +2 ( x−a )( x−c ) +3 ( x−a )( x−b )=0
Fieg : R → R, g ( x )=( x−b )( x−c ) +2 ( x−a ) ( x−c ) +3 ( x−a )( x−b ) .Avem
g ( a ) =( a−b ) ( a−c ) > 0, g ( b ) <0, g ( c ) >0.
Cum g este continuă și g ( a ) ⋅ g ( b ) <0, din 4.16. rezultă că există x 1 ∈ ( a , b ) astfel încât g ( x 1 )=0 . Analog,
din g ( b ) ⋅ g ( c )< 0 și g continua există x 2 ∈ ( b , c )cu g ( x 2 )=0 .
4.21.Teoremă.Fie I ⊂ Dun interval și f : I → R o funcție monotonă. Atunci, pentru orice x 0 ∈ I , funcția
f admite în x 0limite la stânga și la dreapta.
4.22. Observație. Am arătatmaimult:
i) Dacăf : I → R este crescătoare pe intervalul I și x 0 ∈ I , atunci f ( x 0 −0 ) ≤ f ( x 0 ) ≤ f ( x 0 +0 ).
ii) Dacă f : I → R este descrescătoare pe intervalul Iși x 0 ∈ I , atunci f ( x 0 −0 ) ≥ f ( x 0 ) ≥ f ( x0 +0 ).
4.23. Consecință. O funcție monotonă pe un interval nu are puncte de discontinuitate de speța a II-a.
4.24. Teoremă. Fie I , J două intervale din R.
Dacă f : I → J este o funcție continuă și bijectivă, atunci f −1 : J → I este continuă.
4.25. Teoremă (Ecuația funcțională a lui Cauchy)

16
Dacă f : R → R este o funcție continuă și f ( x + y )=f ( x )+ f ( y ) pentru orice x , y ∈ R, atunci există a ∈ R
astfel încât f ( x )=ax.
4.26. Definiție. Fie D ⊂R , D ≠ ∅ și funcția f : D → R. Spunem că f este uniform continuă pe D dacă
pentru orice ε > 0, ∃ δ ε > 0 astfel încât pentru orice x 1 , x 2 ∈ D cu |x 1−x 2|<δ ε să rezulte că
|f ( x1 ) −f ( x 2 )|< ε.
4.27. Propoziție. Dacă D ⊂ R este nevidă și f : D → R este uniform continuă pe D, atunci f este
continuă pe D.
4.28. Observație. Reciprocapropozițieianterioare nu este, în general, adevărată. Într-adevăr, funcția
1
f :(0,1)→ R, f ( x )= este continuă pe ( 0,1 ) și arătăm că aceasta nu este uniform continuă pe ( 0,1 ) .
x
Presupunem prin absurd că f este uniform continuă pe ( 0,1 ) . Atunci pentru ∀ ε >0, ∃ δ ε > 0 astfel încât
pentru orice x , y ∈ ( 0,1 ) cu |x− y|< δ ε va rezulta că |f ( x ) −f ( y )|< ε. Pentru ε =2, ar exista δ >0 astfel
x
încât ∀ x , y ∈ ( 0,1 ) cu |x− y|< δ avem că |f ( x ) −f ( y )|< ε. Luăm y= ∈ ( 0,1 ) și |x− y|< δ ⇔ x <2 δ.
2
1 1 1 1
| |
Atunci |f ( x ) −f ( y )|= − = . Relația <ε =2 ar trebui să fie adevărată pentru orice x ∈ ( 0,1 ) cu
x y x x
lim 1
x→0 1
x <2 δ. Cum x>0 , relația <2, x ∈ ( 0,1 ), x <2 δ, este falsă. Așadar, presupunerea făcută este falsă.
=∞ x
x
4.29. Teoremă. Dacă a , b ∈ R, a< b și f : [ a , b ] → R este o funcție continuă, atunci f este uniform
continuă.
4.30. Funcția f : R → R,f ( x )=ax+ b, unde a , b ∈ R, este uniform continuă pe a , b ∈ R.
ε
Soluție: Fie ε > 0 arbitrar. Avem: |f ( x ) −f ( y )|=|a|⋅|x− y|< εdacă x , y ∈ R, cu |x− y|< =δ , deci f
|a|+1 ε
este uniform continuă.
4.31.Definiție. Fie D ⊂ Rși f : D → R o funcție. Spunem că f este o funcție lipschitziană dacă există
L>0 astfel încât |f ( x ) −f ( y )|≤ L|x− y| pentru orice x , y ∈ D.
4.32. Propoziție. Dacă f : D → R (D⊂ R) este lipschitziană, atunci f este uniform continuă.
4.33. Propoziție. Fie D ⊂ Ro mulțime și f : D → R o funcție uniform continuă. Atunci pentru orice șir
( x n )n ≥1 convergent de elemente din D rezultă că( f ( xn ) )n ≥1 este șir convergent.
4.34. Propoziție. Dacă f : R → R este periodică și continuă, atunci f este uniform continuă.

TEST DE EVALUARE

1. Arătați că funcțiaf : R → Rcu f ( x ) +sin f ( x )=x 3, ( ∀ ) x ∈ R, este continuă.

2. Arătați că dacă funcțiaf : R → R este continuă și are proprietatea f ( 2 x )+ f ( 3 x )=5 x,( ∀ ) x ∈ R, atunci
f ( x )=x,( ∀ ) x ∈ R.
3. Se consideră funcțiaf : R → R continuă cu proprietatea f ( f ( x ) )=x 2,( ∀ ) x ∈ R. Arătați că:
a) f este strict crescătoare pe ¿;
b) f ( 0 )=0
c) f (−x )=f ( x ), ( ∀ ) x ∈ R.
4. Determinați funcția continuăf : R → Rcu proprietățile:
f ( f ( x ) )=x , ( ∀ ) x ∈ R
{f ( x )+ y=f ( x + f ( y ) ) , ( ∀ ) x , y ∈ R
.

CAPITOLUL 5. PROPRIETATEA LUI DARBOUX

17
PrinI sau J vom înțelege interval de numere reale, iar prin „x cuprins între a și b” vom înțelege „
x ∈ [ a , b ] sau x ∈[b , a]”.
5.1. Definiție. Spunemcăfuncțiaf : I → R are proprietatea lui Darboux, dacă pentru orice a , b ∈ I , a< b
și pentru orice λ cuprins între f (a) și f (b), există c ∈ [ a , b ] astfel încât f ( c ) =λ.
5.2. Observații.
- în definiția anterioară, numărulc, dacă există, depinde de λ;
- dacăλ=f (a) sau dacăλ=f (b), este evident că putem alege c=a, respectiv c=b. Din acest motiv, în
ceea ce urmează, va fi de substanță cazul în care λ ∉ { f ( a ) , f ( b ) }, bineînțeles dacă
f (a)≠ f (b)
- dacă funcțiaf : I → R are proprietatea lui Darboux și dacă există a , b ∈ I , a< b astfel încât
f (a)⋅ f (b)< 0, atunci f are cel puțin o rădăcină c ∈( a , b);
- dacă funcțiaf : I → R are proprietatea lui Darboux și nu are rădăcini reale, atunci f are semn constant
pe I.
5.3. Observația. O funcțief : I → Rnu are proprietatea lui Darboux dacă existăa , b ∈ I , a< b și există λ
cuprins între f (a) și f (b), astfel încât orice ar fi c ∈ [ a , b ], f ( c ) ≠ λ.
5.4. Interpretare geometrică
Interpretarea geometrică a proprietății lui Darboux este
următoarea:
- funcțiaf : I → R are proprietatea lui Darboux, dacă și numai
dacă, alegând pe graficul funcției f două puncte distincte
arbitrare A ( a , f ( a ) ) și B ( b , f ( b ) ) , orice dreaptă orizontală care
separă punctele A și B va intersecta graficul funcției cel puțin
într-un punct C ( c , f ( c ) ) care are abscisa cuprinsă între a și b.

În exemplul grafic de mai jos, punctele C 1, C 2 îndeplinesc de asemenea condițiile, dar punctulD nu.
Amintim o teoremă care stabilește o clasă destul de largă de funcții care au proprietatea lui Darboux.
Vom vedea însă că nu sunt singurele asemenea funcții.
5.5. Teoremă (Cauchy-Bolzano)
Orice funcție continua f : I → R are proprietatea lui Darboux
5.6. Exemple de funcții care au proprietatealuiDarboux, dar care nu sunt continue
1
Exemplul 1.Funcțiaf : R → R, f ( x )
{
=
sin , x ≠ 0
x
α , x=0
are proprietatea lui Darboux dacă și numai dacă

α ∈ [ −1,1 ].
1
Exemplul 2. Funcțiaf : R → R, f ( x )=
{cos 2 , x ≠ 0
x
α , x=0
are proprietatea lui Darboux dacă și numai dacă

α ∈ [ 0,1 ].
5.7. Observație. Exemplul 2 ne permite să afirmăm că produsul a două funcții cu proprietatea lui
Darboux (dacă se poate defini) nu are neapărat proprietatea Darboux (altfel spus, mulțimea funcțiilor
cu proprietatea Darboux nu este stabilă în raport cu înmulțirea).
1 1
Într-adevăr, funcțiilef , g : R → R, f ( x )=
{cos , x ≠ 0
x
1 , x =0
{
și g ( x )=
cos , x ≠ 0
x
−1, x=0
au proprietatea lui Darboux,

iar produsul lor nu.

5.8. Exemple de funcții care nu au proprietatealuiDarboux
−1 , x< 0
Exemplul 1.Funcția signum, sgn :R → R, sgn (
{
x ) = 0 , x=0 , nu are proprietatea lui Darboux.
1 , x> 0
18
 1
Demonstrație: Alegema=0, b=3, λ= ∈[f ( a ) , f ( b ) ] și observăm că f (c )≠ λ, ∀ c ∈ R.
2
Exemplul 2. Funcția parte fracționară f : R → R, f ( x )= { x }nu are proprietatea lui Darboux.
9 9
Demonstrație:Alegânda= ; b=1, avem f ( a )= și f ( b )=0.
10 10
1 9
Dacă alegem λ= , cum pentru orice c ∈ [ a , b ] avem f ( c ) ∈
2 10 [ )
,1 ∪ {0 }, deducem că f (c )≠ λ,

∀ c ∈ [ a , b ] , deci f nu are proprietatea lui Darboux

5.9. Propoziție. Imaginea oricărei funcții f : I → R care are proprietatea lui Darboux este un interval.
5.10. Corolar. O funcțief : I → R, a cărei imagine nu este interval, nu are proprietatea lui Darboux.
5.11. Propoziție. Fie f : I → R o funcție care are proprietatea lui Darboux. Dacă x 0 ∈ I este un punct de
discontinuitate al funcției, atunci cel puțin una dintre limitele laterale ale funcției f în x 0 nu există.
5.12. Corolar. Punctele de discontinuitate ale unei funcții care au proprietatea lui Darboux, dacă
există, sunt de speța a II-a.
5.13. Coralar. O funcție cu discontinuități de speța I nu are proprietatea lui Darboux.
Funcțiilor parte întreagă și parte fracționară, dar și multor altora, li se poate aplica corolarul anterior.
5.14. Corolar. O funcție monotonăf : I → R care are proprietatea lui Darboux este continua.
5.15. Propoziție. O funcție injectivăf : I → R care are proprietatea lui Darboux este strict monotonă.
5.16. Corolar. O funcție injectivă f : I → R care are proprietatea lui Darboux este continua.
5.17. Corolar.Dacăf : I → R este o funcție bijectivă care are proprietate lui Darboux, atunci f și f −1
sunt continue.
5.18. Teoremă (Darboux). Dacă funcția f : I → R este derivabilă, atunci funcția f ' are proprietatea lui
Darboux.

TEST DE EVALUARE

1. Fie α ∈ ¿. Demonstrați că:

π
a) există n0 ∈ N , astfel încât pentru orice n ≥ n0 există și este unic x n ∈ 0 , [ ] 4
, cu proprietatea că

sin n x n+ cosn x n=α;

b) șirul ( x n) n≥ n este convergent și calculați limita acestuia.
0

2. Fie a , b ∈ R cu a< b, iar f : [ a , b ] → [ a ,b ] o funcție surjectivă, continuă pe [ a , b ] și derivabilă pe ( a , b ).

2
Arătați că există c ∈ ( a , b ) cu ( f ' ( c ) ) =1.
3. Determinați funcțiilef : R → R care au proprietatea lui Darboux și, în plus, pentru orice x ∈ R există n
f ∘ f ∘ … ∘ f ( x )=x
natural impar astfel încât (⏟ n funcții
) .
4. Demonstrați că dacă funcția f : R → R are proprietatea lui Darboux și |f | este continua, atunci f este
continuă.

CAPITOLUL 6. TEOREME DE MEDIE ALE CALCULULUI DIFERENȚIAL

6.1. Teorema lui Rolle. Fie a , b ∈ R, a< b și f : [ a , b ] → R o funcție care îndeplinește condițiile:
1. f este continuă pe [a , b];
2. f este derivabilă pe (a , b);
3. f ( a )=f (b).
Atunci există c ∈( a , b) astfel încât f ' ( c )=0.
6.2. Observație. Teorema lui Rolle admite o interpretate geometrică simplă: dacă funcția

19
f : [ a , b ] → Rverifică ipotezele teoremei lui Rolle. Atunci există cel puțin un punct ( c , f ( c ) ) pe graficul
lui f , cu proprietatea că tangenta în( c , f ( c ) ) la graficul lui f este paralelă cu Ox.
6.3. Consecință. Între două zerouri ale unei funcții derivabile pe un interval se află cel puțin un zero al
derivatei.
6.4. Aplicație.Fie I ⊂ R un interval și f : I → Ro funcție continuă pe I și derivabilă pe I. Atunci între
două zerouri ale lui f există cel puțin un zero al lui λ f +f ', pentru orice λ ∈ R.
6.5. Aplicație. Fie f , g : [ a , b ] → Rdouă funcții derivabilă cu g '( x )≠ 0, ∀ x ∈[a , b]. Arătați că există
f ( a )−f (c ) f ' ( c )
c ∈( a , b) astfel încât = .
g ( c ) −g (b) g ' ( c )
6.6. Teoremă. (Reciproca teoremei lui Rolle) Fie f : [ a , b ] → R o funcție derivabilă și strict convexă
(respectivă strict concavă). Atunci, oricare ar fi c ∈ ( a , b ) cu f ' ( c )=0, există x 1 , x 2 ∈[a , b], x 1< c< x2
astfel încât f ( x 1 ) =f ( x 2 ).
6.7. Teorema lui Lagrange. Fie a , b ∈ R, a< b și f : [ a , b ] → R o funcție cu proprietățile:
1. f este continuă pe [a , b];
2. f este derivabilă pe (a , b).
f ( b ) −f ( a ) '
Atunci există c ∈( a , b) astfel încât =f ( c ).
b−a
6.8. Observație. Teorema lui Lagrange are următoarea interpretare geometrică: dacă o funcție
f : [ a , b ] → R verifică ipotezele teoremei lui Lagrange, atunci există cel puțin un punctc ∈( a , b) astfel
încât tangenta la graficul lui f în punctul ( c , f ( c ) ) este paralelă cu dreapta care trece prin punctele
( a , f ( a ) ) și ( b , f ( b ) ).
6.9. Consecințe ale teoremei lui Lagrange
1. Funcții cu derivata nulă: Dacă f o funcție are derivata nulă pe un interval, atunci ea este constantă pe
acest interval.
2. Funcții cu derivate egale: Dacă două funcții au derivatele egale pe un interval, atunci ele diferă
printr-o constantă pe acest interval, adică:
dacă f , g : I → R sunt derivabile pe intrevalul I și f ' ( x )=g' ( x ) ,∀ x ∈ I , atunci există c ∈ R astfel încât
f ( x )=g ( x ) +c,∀ x ∈ I
3. Derivata unei funcții într-un punct: Fie f : I → R, I interval, x 0 ∈ I .
Dacă:
a) f este continuă în x 0;
b) f este derivabilă pe I ∖ { x 0 };
lim f ' ( x )=l ∈ Ŕ , atunci f are derivata în x 0 și f ' ( x 0 )=l.
c) există x→ x 0

'
Dacă l ∈ R, atunci f este derivabilă în x 0 și f ( x 0 )=l.
4. Monotonia funcțiilor: Fie f : I → R, I interval, o funcție derivabilă pe intervalul I.
Dacă:
a) f ' ( x ) ≥ 0, ∀ x ∈ I , atunci f este crescătoare pe I;
b) f ' ( x ) ≤ 0,∀ x ∈ I , atunci f este descrescătoare pe I;
c) f ' ( x ) >0, ∀ x ∈ I , atunci f este strict crescătoare pe I;
d) f ' ( x ) <0,∀ x ∈ I , atunci f este strict descrescătoare pe I;
6.10. Aplicații.
a−b a a−b
1. Arătați că, dacă 0< a<b, atunci < ln < .
a b b
2. Determinați funcția f : R → R, derivabilă pe R, și care verifică relația f ' ( x )+ λ f ( x )=0 ,∀ x ∈ R, unde
λ ∈ R.

20
 π a sin a π a
3. Arătați că, dacă 0< a<b< , atunci < < ⋅ .
2 b sin b 2 b
4. Dacăf : ( a , ∞ ) → R, a< 1 este derivabilă, cu derivata monotonă și mărginită pe intervalul ¿, atunci
șirul ( a n )n ≥1 cu termenul general:
a n=f ' ( 1 ) +f ' ( 2 )+ …+ f ' ( n ) −f ( n ) este convergent.
6.11. Teorema lui Cauchy. Fie a , b ∈ R, a< b și f , g : [ a , b ] → R douăfuncții continue cu proprietățile:
a) f , g continue pe [a , b];
b) f , g derivabile pe (a , b)
c) g' ( x ) ≠ 0, ∀ x ∈(a , b)
f ( b )−f (a) f ' (c)
Atunci există c ∈( a , b) astfel încât = .
g ( b )−g(a) g' ( c )
6.12. Aplicație. Fie a , b ∈ R, a< b și f , g : [ a , b ] → R două funcții continue pe [ a , b ] și derivabile pe
(a , b). Arătați că există trei puncte x 1 , x 2 ∈ [ a , b ], x 3 ∈(a ,b) astfel încât
( x 1−f ( x 2) ) g ' ( x 3 )=( g ( x1 ) −x 2) f ' (x 3).

TEST DE EVALUARE

1. Fie f : R → R o funcție de două ori derivabilă, cu f ” ( x ) ≥ 0 ( ∀ ) x ∈ R. Arărați că

f ( x+ f ' ( x ) ) ≥ f ( x ), ∀ x ∈ R.
2. Fie f : ( 0,1 ) →(0 , ∞) o funcție de două ori derivabilă, pentru care există x 1, x 2, x 3 ∈ ( 0,1 ) diferite, în
progresie aritmetică, și f ( x 1 ), f ( x 2 ), f ( x 3 ) sunt în progresie geometrică. Arătați că există c ∈( 0,1) astfel
încât f (c ), f ' (c ), f ' ' (c ) să fie în progresie geometrică.
3. Fie f : ( a ,b ) → R o funcíe de două ori derivabilă. Arătați că, dacă pe graficul lui f există trei puncte
coliniare, atunci există c ∈( a , b) astfel încât f (c)=0
4.Se consideră funcția derivabilă f : [ a , b ] → R. Demonstrați că, oricum ar fi n ∈ N ¿, există numerele
f ' θ + f ' ( θ2 ) +…+ f ' ( θ n )
θ1 <θ2 <…< θnîn intervalul (a , b) astfel încât: f ( b ) −f (a) = ( 1) .
b−a n

CAPITOLUL 7. FUNCȚII CONVEXE

7.1. Definiție. O mulțime A ⊂ Rse numește mulțime convexă dacă ∀ x , y ∈ A și ∀ t ∈ [ 0,1 ], avem că
tx + ( 1−t ) y ∈ A.
7.2. Exemple.
a) R este o mulțime convexă.
b) Orice interval I ⊂ R este o mulțime convexă.
c) Mulțimea vidă este o munțime convexă.
d) Mulțimea A=[ 0,1 ] ∪[2,3] nu este convexă.
7.3. Definiție. Fie I un interval de numere reale și f : I → R o funcție.
a) Spunem că funcția f este convexăpe I dacă ∀ x1 , x 2 ∈ I și ∀ t ∈[0,1], are loc
f ¿.
b) Spunem că funcția f este concavă peI dacă ∀ x1 , x 2 ∈ I și ∀ t ∈[0,1], are loc
f ¿.
c) Spunem că funcțiaf este strict convexă (strict concavă) peI dacă inegalitățile de mai sus sunt stricte,
∀ x1 , x 2 ∈ I , x 1 ≠ x 2 și ∀ t ∈(0,1).
7.4. Observație. O funcțief : I → Reste convexă peI dacă și numai dacă funcția −f este concavă.
7.5. Interpretare geometrică. Fie I un interval și x 1 , x 2 ∈ I , x 1< x2 fixate.
Oricepunct x ∈ ( x 1 , x 2 )se scrie sub forma x=x t =t x 1+(1−t ) x 2, unde t ∈ ( 0,1 ).
21
Dacăfuncțiaf : I → R este convexă pe I, atunci:
f ¿, adica f ( x t ) ≤ tf ( x 1 ) + ( 1−t ) f (x 2 ).
Fie A ( x 1 , f ( x1 ) ) și B ( x 2 , f ( x 2 ) ), atunci segmentul [ AB ] este graficul funcției:
g : [ 0,1 ] → R , g ( t ) =tf ( x 1 ) + ( 1−t ) f ( x 2) .
În consecință, graficul funcției cuprins între A și B este situat sub coarda AB, pentru orice puncte
A , B ∈ Gf .

În mod analog, dacă funcțiaf este concavă, atunci graficul funcției cuprins între A și B este situat
deasupra coardei AB, pentru orice puncte A , B ∈ G f .
7.6. Proprietate. Fie I ⊂ Run interval. O funcție f : I → R este convexă dacă și numai dacă pentru orice
x , y , z ∈ I cu x < y < z avem:
f ( x )−f ( y) f ( y )−f ( z )
≤ .
x−y y−z
7.7. Teoremă. FieI ⊂ R un interval și f : I → R o funcție de două ori derivabilă pe I.
a) Funcția f este convexă pe I dacă și numai dacă și numai dacă f ' ' ( x ) ≥ 0, ∀ x ∈ I
b) Funcția f este concavă pe I dacă și numai dacă și numai dacă f ' ' ( x ) ≤ 0, ∀ x ∈ I
7.8. Observație. Dacă funcția f : I → R este o funcție de două ori derivabilă pe I, f ' ' ( x ) ≥ 0, ∀ x ∈ I și
mulțimea { x ∈ I ∨f ' ' ( x ) =0 } este finită, atunci funcția f este o funcție strict convexă. Analog, pentru
funcții strict concave.
7.9. Proprietate. Fie f , g : I → R:
a) Dacă funcțiile f , g sunt convexe (concave), atunci funcția f +g este o funcție convexă (concavă).
b) Dacă funcția f este convexă și g este concavă, atunci funcția f −g este convexă.
c) Dacă există funcția f ∘ g, funcțiile f , g sunt convexe (concave) și funcția f este crescătoare, atunci
f ∘ g este convexă (concavă).
7.10. Proprietate. Dacă I , J ⊂ R sunt două intervale și funcția f : I → J este inversabilă, atunci:
a) Dacă f este convexă și crescătoare, atunci f −1 este concavă și crescătoare.
b) Dacă f e ste convexă și descrescătoare, atunci f −1 este convexă și descrescătoare.
7.11. Inegalitatea lui Jensen. Fie I ⊂ R un interval și f : I → R o funcție. Funcția f este convexă pe I
dacă și numai dacă ∀ n ≥2, ∀ x1 , x 2, …, x n ∈ I și ∀ t 1 , t 2 , … , t n ≥ 0 cu t 1 +t 2+ …+t n=1, are loc relația:
f ( t 1 x 1 +t 2 x 2 +…+t n x n ) ≥ t 1 f ( x 1 ) +t 2 f ( x 2 ) +…+ t n f ( xn ).
7.12. Corolar. Fie I ⊂ R un interval și f : I → R o funcție. Funcția f este concavă pe I dacă și numai
dacă ∀ n ≥2, ∀ x1 , x 2 , … , x n ∈ I și ∀ t 1 , t 2 , … , t n ≥ 0, cu t 1+ t 2 +…+t n=1 are loc relația:
f ( t 1 x 1 +t 2 x 2 +…+t n x n ) ≥ t 1 f ( x 1 ) +t 2 f ( x ❑2 ) +…+t n f ( x ❑n) .
7.13. Corolar. Fie f : I → R, unde I ⊂ R este un interval și n ≥ 2 un număr natural.
a) Dacă funcția f este convexă pe I, atunci:
x 1 + x 2+ …+ x n f ( x 1 ) + f ( x 2 ) + f ( xn )
f( n ) ≤
n
, ∀ x1 , x2 , … , xn ∈ I .

b) Dacă funcția f este concavă pe I, atunci:

22
f ( x + x +n…+ x ) ≥ f ( x )+ f (nx )+ f ( x ) , ∀ x , x , … , x ∈ I .
1 2 n 1 2 n
1 2 n

7.14. Inegalitatea lui Hölder. Dacă a 1 , a2 , … , an , b1 ,b 2 , … , bn ≥ 0 și p>1, q >1 cu proprietatea

1 1
+ =1 , atunci:
p q
n n 1 n 1

∑ a1 b 1 ≤ ∑ a
i=1
( ) (∑ )
i=1
p p
1
i=1
b q q
1 .

7.15. Proprietate. Fie I un interval și f : I → R o funcție derivabilă.

a) Funcția f este convexă dacă și numai dacă:
f ( x ) ≥ f ( a ) + f ' ( a ) ( x−a ) , ∀ a , x ∈ I .
b) Funcția f este strict convexă dacă și numai dacă:
f ( x ) > f ( a ) +f ' ( a ) ( x−a ) , ∀ a , x ∈ I , x ≠ a.
7.16. Proprietate. Orice funcție convexă pe un interval deschis este continuă pe acel interval.

TEST DE EVALUARE

π ab
3 2
1. Determinați maximul expresiei f ( a ,b ,c ) =3 a + b sin ( 2 )
+ c −2 ( ab +bc+ ca ), unde a , b , c ∈[0,1].

2. Fie n ∈ N , n ≥ 2. Arătați că dacă într-un triunghi ascuțitunghic avem relația

n
a ⋅ tg n A +b ⋅tg n B+c ⋅tg n C=2 p ( √3 ) , atunci triunghiul este echilateral.
b−a
3. Fie f : [ a , b ] → R o funcție convexă. Demonstrați că funcția g : 0 , [ 2 ]
→ R definită prin

g ( x )=f ( a+b2 −x )+ f ( a+2 b + x) este crescătoare.

4. Fie f , g : [ 0,1 ] → R+¿¿ două funcții cu proprietățile f este convexă, g este concavă,
f ( 0 )=0 , g ( 0 )=1 și f ( 1 ) =g ( 1 ) >0.
Arătați că g ( x )−f ( x ) ≥ 1−x , ∀ x ∈ [ 0,1 ] .

CAPITOLUL 8. ECUAȚII TRANSCENDENTE

Această temă constituie o continuare firească a temei: „Ecuații exponențiale și logaritmice

nonstandard” din Matematica de excelență pentru concursuri, olimpiade și centre de excelență, pentru
clasa a X-a.
Considerăm ecuația f ( x )=0, unde f : D → R,D ⊂ R este o funcție dată. Dacă f este o funcție
polinomială nenulă, atașată unui polinom din C [ X ], ecuația se numește algebrică. O ecuație care nu
poate fi redusă la o ecuația elgebrică, folosind operațiile: adunare, înmulțire, ridicare la putere etc., se
numește transcendentă.
De exemplu, x 3−5 x+ 2=0 reprezintă o ecuație algebrică de gradul trei; arătăm că ecuația
ln ( 1+ x )=2−2 x, x >−1 este transcendentă. Presupunem contrariul: există un polinom nenul
P ∈ R [ X ] astfel încât pentru funcția sa polinomială f , avem f ( x )=ln (1+ x ) +2 x−2, pentru orice x >−1.
Evident, P nu este un polinom constant. Fie n ∈ N ¿ gradului polinom P. Derivând de n+1 ori în ambii
(−1 )n ⋅n !
membri ai relației de mai sus, obținem: 0= n+1 , pentru orice x >−1.
( x+ 1 )
Punând x=0, obținem 0=(−1 )n ⋅ n!, care evident reprezintă o contradicție.
Nu ne propunem să verificăm dacă anumite ecuații sunt sau nu transcendente; scopul nostru este de a
rezolva astfel de ecuații.

23
Nu există metode generale de rezolvare. Fiecare ecuație propusă trebuie examinată aparte: i se caută
caracteristicile și pe baza lor se elaborează un mod de rezolvare.
Vom prezenta câteva moduri de abordare a acestor ecuații. În mare parte, acestea au fost expuse în
tema mai sus amintită, dar de data aceasta avem la îndemână puternicul instrument oferit de aparatul
analizei matematice.

1. UTILIZAREA MONOTONIEI UNOR FUNCȚII

8.1. Propoziție. Fie f , g : A → R , A ⊂ R.

a) Dacă funcțiile f și g sunt strict crescătoare (descrescătoare) pe A, atunci f +g este o funcție strict
crescătoare (descrescătoare) pe A.
b) Dacă f , g : A →(0 , ∞) sunt strict crescătoare (descrescătoare), atunci f ⋅ g este funcție strict
crescătoare (descrescătoare).
8.2. Propoziție. Fie f : A → B, g :B → C, A , B , C ⊂ R.
a) Dacă funcțiile f și g sunt strict monotone, de aceeași monotonie, atunci g ∘ f strict crescătoare.
a) Dacă funcțiile f și g sunt strict monotone, de monotonii diferite, atunci g ∘ f strict descrescătoare.
8.3. Teoremă. Dacă I ⊂ R este interval și f : I → R este o funcție derivabilă pe I, atunci sunt adevărate
următoarele afirmații:
a) f este crescătoare dacă și numai dacă f ' ( x ) ≥ 0, ∀ x ∈ I .
b) f este descrescătoare dacă și numai dacă f ' ( x ) ≤ 0, ∀ x ∈ I .
8.4. Teoremă (de caracterizare a funcțiilor strict monotone). Dacă I ⊂ R este interval și f : I → R
este o funcție derivabilă pe I, atunci:
a) f este strict crescătoare pe I dacă și numai dacă:
i) f ' ( x ) ≥ 0, ∀ x ∈∫ (I );
ii) nu există două puncte a , b ∈ I cu a< b astfel încât pentru orice x ∈ ( a , b ) să avem f ' ( x )=0
b) f este strict descrescătoare pe I dacă și numai dacă:
i) f ' ( x ) ≤ 0, ∀ x ∈∫ (I );
ii) nu există două puncte a , b ∈ I cu a< b astfel încât pentru orice x ∈ ( a , b ) să avem f ' ( x )=0
8.5. Propoziție. Dacă funcția f este strict monotonă pe un interval I, iar c este o constantă reală,
atunci ecuațiaf ( x )=c are pe intervalul I cel mult o soluție.
Demonstrație: Fie f o funcție strict crescătoare. Presupunem că ecuația f ( x )=c are cel puțin două
soluții diferite x 1 , x 2 pe intervalul I. Fie x 1 ¿ x 2. Deoarece f este strict crescătoare, rezultă
f ( x 1 ) < f (x 2), contradicție cu f ( x 1 ) =f ( x 2 )=c.
8.6. Propoziție. Dacă funcțiile f și g sunt monotone pe intervalul I, de monotonii diferite, cel puțin
una dintre ele strict monotonă, atunci ecuația f ( x )=g ( x) are cel mult o soluție în interval I.
8.7. Teoremă. Dacă funcția f are proprietate lui Darboux pe intervalul I (în particular dacă f este
continuă pe I) și dacă a , b ∈ I astfel încât f (a)⋅ f (b)< 0, atunci ecuația f ( x )=0 are cel puțin o soluție
între a și b.
8.8. Probleme:
1. Rezolvați ecuația x 3−6 x 2+ 3 x +6 x ln x+2=0, x >0.
1 1
2. Rezolvați ecuația 4 x+ x +9 x+ x =275.
3. Rezolvați în mulțimea numerelor reale: ( √ 3 ) x −2x−1=1.

2. REZOLVAREA UNOR ECUAȚII CU AJUTORUL

24
 TEOREMEI LUI ROLLE ȘI A TEOREMELI LUI LAGRANGE

8.9. Teoremă (Rolle). Fie a , b ∈ R, cu a< b, iar f : [ a , b ] → R o funcție continuă pe [a , b], derivabilă pe
(a , b) și f ( a )=f (b). Atunci există cel puțin un punct c ∈( a , b), astfel încât f ' ( c )=0.
8.10. Consecintă. Între două rădăcini ale unei funcții derivabile pe un interval se află cel puțin o
rădăcină a derivatei.
8.11. Teoremă (Lagrange). Fie a , b ∈ R, cu a< b, iar f : [ a , b ] → R o funcție continuă pe [ a , b ] și
derivabilă pe (a , b).
f ( b ) −f ( a )
Atunci există c ∈( a , b) astfel încât =f ' (c).
b−a
8.12. Probleme:
x
1. Determiați numărul de rădăcini reale ale ecuației: −ln ( x +1 ) +1=0 .
x+1
2. Rezolvați în R ecuația: 2 x +3 x +6 x =3 x2 +5 x +3.
3. Rezolvați ecuația: 3 x + 6x =4 x +5 x

3. UTILIZAREA CONVEXITĂȚII

8.13. Definiție. O funcție f : I → R este convexă pe intervalul I ⊂ Rdacă oricare ar fi

x 1 , x 2 ∈ I ,∀ λ ∈ [ 0,1 ] are loc inegalitatea:
f ( λ x1 + ( 1− λ ) x2 ) ≤ λ f ( x 1 ) + ( 1−λ ) f ( x 2).
Dacă inegalitatea este de sens contrar, funcția se numește concavă. Dacă inegalitățile precedente sunt
stricte pentru x 1 ≠ x 2 și λ ∈(0,1), atunci spunem că f este strict convexă (strict concavă).
8.14. Observație. Funcția f este concavă pe intervalul I dacă și numai dacă – f este convexă.
8.15. Teoremă. Fie I ⊂ R un interval, iar f : I → R o funcție derivabilă de două ori pe I. Atunci f este
convexă pe I dacă și numai dacă f ”(x )≥ 0, ∀ x ∈ I .
8.16. Propoziție.
a) Produsul dintre o funcție convexă și o funcție constantă pozitivă este o funcție convexă.
b) O sumă de funcții convexe este o funcție convexă.
c) Dacă g : I → J este convexă pe intervalul I, iar f : J → R este convexă și crescătoare pe intervalul J,
atunci f ∘ g este convexă.
d) Dacă f : I → Jeste inversabilă pe intervalul I, iar g :J → I este inversa sa, atunci:
1) f convexă și crescătoare ⇒ g este concavă și crescătoare;
2) f convexă și descrescătoare ⇒ g convexă și descrescătoare.
e) Dacă f : I → R este convexă și neconstantă pe intervalul I, atunci f nu își poate atinge valoare cea
mai mare în interiorul intervalului.
8.17. Propoziție. Dacă funcția f : I → R este strict convexă pe intervalul I, iar g : I → R este o funcíe
liniară, atunci ecuația f ( x )=g ( x ) are cel mult două soluții pe intervalul I.
8.18. Probleme:
1
1. Fie a> 1,afixat. Rezolvați în R ecuația: a x +a x =a2 + √ a.
2. Rezolvați ecuația: ( 2 x+ 4 ) ⋅ 4 x −( 2 x 2 +6 x +5 ) ⋅ 2x + x +1=0 .

TEST DE EVALUARE

1. Rezolvați ecuația 3 x + 22 x+1=6 x +5.

2. Determinați numărul de rădăcini reale ale ecuației: 4 e 3 ¿.
3. Rezolvați în R ecuația: 9 ⋅ 4 x =6 ⋅5 x +2 x + 3x +1.
4. Arătați că dacă a ⋅ 2 x + b⋅ 3x +c ⋅5x =0 pentru orice x ∈ R, atunci a=b=c=0.
25
BIBLIOGRAFIE
 Andrica D., Duca D., Purdea I., Pop I., Matematica de bază, Ed. Studiorum, Cluj-Napoca. 2001.
 Aramă L., Morozan T., Culegere de probleme de analiză matematică pentru bacalaureat și
admitere în învățământul superior, Ed. Universal Pan, Busurești, 1981
 Bătinețu-Giurgiu D.M., Eckstein G., Bîrchi-Damian I., Dragomir L., Prajea M., Semenescu A.,
Olimpiadele naționale de matematică. 1990-2003, VI-XII Ed. Bîrchi, 2004
 Berinde V., Maiorescu Gh., Ienuțaș V., Mușuroia N., Concursul interjudețean de matematică
„Gr.C. Moisil”, Editura Cub Press 22, 2012
 Brânzei D., Brânzei R., Anița S., Anița A., Șiruri recurente în liceu , Ed. Gil, Zalău, 1996
 Brackner W.W., „Funcții cu proprietatea lui Darboux”, Lucrările Seminarului de Didactica
Matematicii 1987, Universitatea din Cluj-Napoca, Facultatea de Matematică, pp. 34-74
 Catana A., Catana A., Probleme de analiză matematică și observații metodologice, Ed. Didactică
și Pedagogică, București, 1993
 Muntean I., Popa D., Metoda șirurilor recurente, Editura Gil, Zalău, 1995
 Pop V., Lupsor V., Mușuroia N., Boroica Gh., Jecan E., Lobonț Gh., Matematică pentru grupele
de performanță. Clasa a XI-a, Ed. Dacia Educațional, Cluj-Napoca, 2003
 Scheneider V. și colag., Teme pregătitoare pentru olimpiadă, Editura Valeriu, 2002
 Sirețchi Gh., Calcul diferențial și integral, vol. 2, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985
 Tămîian T., Probleme selectate din reviste selecte, Editura Cub Press, Baia Mare, 2002
 Colecția revistei Gazeta Matematică
 Colecția Revistei Recreații matematice
 www.viitoriolimpici.ro

26