'LJLWDOO\VLJQHGE\9LUJLO0LKDLO=DKDULD

'1FQ 9LUJLO0LKDLO=DKDULD
Polinoame, probleme propuse la examenul de bacalaureat 2014-2016 JQ 9LUJLO0LKDLO=DKDULDF 5RPDQLD
O 52H ]YLUJLO#JPDLOFRP
Polinoame 'DWH

Forma algebricã a unui polinom

fC[X] este f = anXn + an-1Xn-1 + an-2Xn-2 + … + a0, unde n este gradul, an – coeficientul
dominant, a0 – termenul liber.
Funcţia polinomialã asociatã lui fC[X] este f :CC f () = f(), C; f()
fiind valoarea polinomului f în .
Teorema împãrţirii cu rest: f,gC[X], g0 existã polinoamele unice
q,rC[X] astfel încât f = gq + r, grad r < grad g.
Împãrţirea unui polinom cu X-a: Restul împãrţirii polinomului fC[X], f0 la
X-a este f(a).
Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = bn-1Xn-1 + bn-2Xn-2 + … + b0 al
împãrţirii polinomului f = anXn + an-1Xn-1 + an-2Xn-2 + … + a0 la binomul X-a; precum şi
restul acestei împãrţiri r = f(a);
an an-1 … a1 a0
a bn = an bn-1 = … b1 = ab2+a1 r=f(a)=ab1+a0
abn+an-1

Divizibilitatea polinoamelor
Definiţia 1.Fie f,gC[X], spunem cã g divide pe f şi notãm g / f dacã qC[x] astfel
încât f=gq.
Proprietãţi: a / f, aC*, fC[X];
1. g / f şi f0  r = 0;
2. g / f şi f0  grad f  grad g;
3. aC*  af / f;
4. f / f (refelexivitate);
5. f / g şi g / h  f / h (tranzitivitate);
6. f / g şi g / f   aC* cu f = ag (f,g sunt asociate în divizibilitate).
Definiţia2. Un polinom d se numeşte cel mai mare divizor comun (c.m.m.d.c.) al
polinoamelor f şi g dacã: 1) d / f şi d / g.
2) d’ / f şi d’ / g  d’ / d şi notãm d=(f,g)
Definiţia 3. Dacã d=1 atunci f şi g se numesc prime între ele.
Definiţia 4. Un polinom m se numeşte cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c.) al
polinoamelor f şi g dacã: 1) f / m şi g / m.
2) f / m’ şi g / m’  m / m’

1
Polinoame, probleme propuse la examenul de bacalaureat 2014-2016
f g
Teoremã. Dacã d=(f,g) atunci m =
d

Rãdãcinile polinoamelor
Definiţia 1. Numãrul C se numeşte rãdãcinã a polinomului f dacã şi numai dacã
f ()= 0.
Teorema lui Bezout: Numãrul C este rãdãcinã a polinomului f0(X-a) / f.
Definiţia 2. Numãrul  se numeşte rãdãcinã multiplã de ordinul p a polinomului f0
dacã şi numai dacã (X-a) / f iar (X-a)p+1 nu divide pe f.
Teoremã: Dacã fC[X] este un polinom de gradul n şi x1,x2,x3,…,xn sunt rãdãcinile lui
cu ordinele de multiplicitate m1,m2,m3,…,mn atunci
f  an ( X  x1 ) m ( X  x2 )m ...( X  xn )m unde an este coeficientul dominant al lui f, iar
1 2 n

m1 + m2 + … + mn = grad f.

Ecuaţii algebrice
Definiţia 1. O ecuaţie de forma f(x) = 0 unde f0 este un polinom, se numeşte
ecuaţie algebricã.
Teorema lui Abel-Ruffini: Ecuaţiile algebrice de grad mai mare decât patru nu
se pot rezolva prin radicali.
Teorema lui D’Alambert-Gauss: Orice ecuaţie algebricã de grad mai mare sau
egal cu unu, are cel puţin o rãdãcinã (complexã).
Formulele lui Viète: Dacã numerele x1,x2,…,xn sunt rãdãcinile polinomului fC[x],
f = anXn + an-1Xn-1 + …+ an, an0 atunci:
 an 1
 x1  x2  ...  xn   a
 n
 an  2
 x1 x2  ...  x1 xn  x2 x3  ...  xn 1 xn  a
 n
 an  3
 x1 x2 x3  x1 x2 x4  ...  xn  2 xn 1 xn   a
 n
 ......................................................
 ak
 x1 x2 ... xk  x1 x2 ... xk 1 xk 1  ...  xm  k 1 xm  k  2 ... xm  ( 1)k
 an
.......................................................

 n a0
 x1 x2 ... xn  ( 1) a
 n


2
Polinoame, probleme propuse la examenul de bacalaureat 2014-2016
Polinoame cu coeficienţi din R, Q, Z
Teoremã: Dacã fR[X], f = anXn + an-1Xn-1 + …+ a0, a00 admite pe  = a + ib,
b0 ca rãdãcinã, atunci el admite ca rãdãcinã şi pe = a – ib, iar  şi au acelaşi
ordin, de mutiplicitate.
Teoremã: Dacã un polinom fQ[X] admite pe  = a + b d (a,bQ, b0,
dR\Q) ca rãdãcinã, atunci el admite şi pe = a – b d , iar  şi au acelaşi ordin,
de mutiplicitate.
p
Teoremã: Dacã un polinom fZ[X], grad f1, admite o rãdãcinã  = Q,
q
(p,q) = 1 atunci p / a0 şi q / an.
În particular dacã fZ[X] are rãdãcina =pZ atunci p / a0.

3
Polinoame, probleme propuse la examenul de bacalaureat 2014-2016
Exerciţii propuse:
1. Se consideră polinomul f = X 3 + aX 2 + 8X + 3, unde a este număr real.
a) Determinați numărul real a, știind că f (1) = 0 .
b) Pentru a = 6, determinați câtul și restul împărțirii polinomului f la polinomul
X 2 + 5X + 3 .
c) Demonstrați că, dacă a∈(−4,4), atunci polinomul f nu are toate rădăcinile reale.
2. Se consideră polinomul f = X 3 −3X 2 −6X +8 .
a) Arătați că f (2) = −8 .
b) Determinaţi câtul și restul împărțirii polinomului f la polinomul X −1.
c) Demonstrați că (x1 +1)2 +(x2+1)2 +(x3 +1)2 =30, unde x1, x2 și x3 sunt rădăcinile
polinomului f .
3. Se consideră polinomul f = X 3 − 5X + a, unde a este număr real.
a) Arătați că f (0) = a .
b) Determinați numărul real a pentru care x13  x23  x33  2016-4a , unde x1, x2 și x3
sunt rădăcinile polinomului f .
c) Demonstrați că polinomul f are cel mult o rădăcină în mulțimea numerelor întregi.
4. Se consideră polinomul f = X 3 + X 2 + 4X + 4.
a) Arătați că f (−1) = 0.
b) Determinați câtul și restul împărțirii polinomului f la polinomul X 2 + 3X + 2.
1 1 1 1 1 1 3
c) Demonstrați că        , unde x1 , x2 și x3 sunt
x1 x2 x3 x1 x2 x2 x3 x3 x1 4
rădăcinile polinomului f .
5. Se consideră polinomul f = X 3−X 2 + aX + 2, unde a este număr real.
a) Arătați că f (-1) + f (1) = 2, pentru orice număr real a.
b) Determinați numărul real a , pentru care polinomul f este divizibil cu polinomul
X 2 - 2X + 2 .
c) Demonstrați că x13  x23  x33  3 x1 x2  3 x2 x3  3 x1 x3  5 , pentru orice număr real
a, unde x1, x2 și x3 sunt rădăcinile polinomului f .
6. Se consideră polinomul f = X 3−2X 2−2X +1.
a) Arătați că f (1) =−2.
b) Determinaţi câtul și restul împărțirii polinomului f la polinomul X +1.
c) Demonstrați că (x2 + x3)(x3 + x1)(x1 + x2) =−3, unde x1, x2 și x3 sunt rădăcinile
polinomului f .
7. Se consideră polinomul f = X 4 + mX 2 + 2, unde m este număr real.
a) Determinați numărul real m, știind că f (1) = 0.
b) Demonstrați că x12  x22  x32  x42  2  x1 x2  x1 x3  x1 x4  x2 x3  x2 x4  x3 x4   0 ,
pentru orice număr real m, unde x1, x2, x3 și x4 sunt rădăcinile polinomului f .
c) Pentru m = 3 , descompuneți polinomul f în factori ireductibili în ℝ[X ].
8. Se consideră polinomul f = X 3 − 4X 2 + mX + 4, unde m este număr real.
a) Arătați că f (−1) + f (1) = 0 , pentru orice număr real m .

4
Polinoame, probleme propuse la examenul de bacalaureat 2014-2016
b) Pentru m = −1, arătați că polinomul f se divide cu polinomul X 2−1.
1 1 1
c) Determinați numărul real m, știind că x12  x22  x32  4      0 , unde
 x1 x2 x3 
x1, x2 și x3 sunt rădăcinile polinomului f .
9. Se consideră polinomul f = X 3 + 5X 2 − 4 .
a) Arătați că f (1) = 2 .
b) Determinaţi câtul și restul împărțirii polinomului f la polinomul X +1.
x  x3 x3  x1 x1  x2
c) Demonstrați că 2    3 , unde x1, x2 și x3 sunt rădăcinile
x1 x2 x3
polinomului f .
 
     și a∈ℤ5.
10. În ℤ5 [X ] se consideră polinomul f = X3 + aX, unde Z  0,1,2,3,4
5


a) Calculaţi f 0 .

b) Determinaţi a∈ℤ5, știind că f 3  3 .

    
c) Arătaţi că, dacă f 1  f 2 , atunci f 3  f 4 .
11. Se consideră polinomul f = X 3 + mX − 3, unde m este număr real.
a) Pentru m = 2, arătaţi că f (1) = 0.
b) Determinaţi numărul real m , stiind că polinomul f este divizibil cu X +1.
c) Arătaţi că, pentru orice număr real strict pozitiv m, polinomul f are două rădăcini
de module egale.
12. Se consideră polinomul f = X 3 − 2X 2 −2X +1.
a) Arătaţi că f (1) = −2.
b) Arătaţi că polinomul f este divizibil cu polinomul X +1.
1 1 1
c) Determinaţi numărul real a pentru care    a  x1 x2  x2 x3  x3 x1 
x1 x2 x2 x3 x3 x1
unde x1, x2 și x3 sunt rădăcinile polinomului f .
13. Se consideră polinomul f = X 3 − mX + 2, unde m este număr real.
a) Arătați că f (0) = 2 .
b) Determinați numărul real m, știind că restul împărțirii lui f la polinomul
g = X 2+X−2 este egal cu 0 .
c) Demonstrați că x13  x23  x33  6 , pentru orice număr real m, unde x1, x2 şi x3 sunt
rădăcinile polinomului f.
14. Se consideră polinomul f = X 3 −5X 2 + 5X −1.
a) Arătați că f (1) = 0.
b) Arătați că f (a) + f (−a) + 2 ≤0, pentru orice număr real a .
c) Demonstrați că x12  x22  x32  15 x1 x2 x3 , unde x1, x2 și x3 sunt rădăcinile
polinomului f .
15. Se consideră polinomul f = X 3 +2X 2 + X +m, unde m este număr real.
a) Arătaţi că f (0) = m.

5
Polinoame, probleme propuse la examenul de bacalaureat 2014-2016
b) Pentru m =1, arătați că x13  x23  x33  5 x1 x2 x3 , unde x1, x2 și x3 sunt rădăcinile
polinomului f .
c) Determinaţi numărul natural prim m , știind că polinomul f are o rădăcină
întreagă.
16. Se consideră polinomul f = X 3 + 2X 2 − 6X + 3.
a) Arătați că f (1) = 0.
b) Determinați câtul și restul împărțirii polinomului f la polinomul X 2 + 3X−3.
1 1 1
c) Demonstrați că x1  x2  x3     0 , unde x1, x2 și x3 sunt rădăcinile
x1 x2 x3
polinomului f .
17. Se consideră polinomul f = X 3 − 4X 2 + mX + 2, unde m este număr real.
a) Arătaţi că f (0) = 2.
b) Determinați numărul real m pentru care x1 = x2 + x3, unde x1, x2 și x3 sunt
rădăcinile polinomului f .
c) Pentru m = 8, arătați că polinomul f nu are toate rădăcinile reale.
18. Se consideră polinomul f = X 3 + mX 2 + mX +1 , unde m este un număr real.
a) Calculaţi f (−1) .
b) Determinaţi numărul real m stiind că x12  x22  x32  1 , unde x1, x2, x3 sunt
rădăcinile complexe ale polinomului f .
c) Determinaţi valorile reale ale lui m pentru care toate rădăcinile polinomului f sunt
reale.
19. Se consideră x1, x2, x3 rădăcinile complexe ale polinomului f = X 3 + X + a, unde a este
număr real.
a) Pentru a = −2, arătaţi că f(1) = 0.
b) Determinaţi numărul real a, ştiind că  2  x1  2  x2   2  x3   2.
c) Pentru a ≠ 0, determinaţi unpolinom de grad trei, având coeficienţii reali, care are
1 1 1
rădăcinile , şi .
x1 x2 x3
20. Se consideră x1, x2, x3 rădăcinile polinomului f = X 3 − 2X 2 + 3X + m, unde m este
număr real.
a) Calculați f (1) .
b) Arătaţi că x12  x22  x32  2 .
c) Determinați numărul real m știind că x13  x23  x33  8 .
21. Se consideră polinomul f = X 3 − 4X 2 + X + 2 .
a) Arătaţi că f (1) = 0 .
b) Determinaţi câtul şi restul împărţirii polinomului f prin X−1.
1 1 1
c) Arătaţi că  x1  x2  x3       2 ştiind că x1, x2 și x3 sunt rădăcinile
 x1 x2 x3 
polinomului f.
22. Se consideră polinomul f = X 3 − 3X 2 + aX − 2 , unde a este număr real.
a) Arătaţi că f (2) = 2(a −3) .

6
Polinoame, probleme propuse la examenul de bacalaureat 2014-2016
b) Determinaţi numărul real a ştiind că polinomul f este divizibil prin X 2 − X +1.
c) Pentru a = 3, rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia f (2x ) = 0.
23. Se consideră polinomul f = X 3 − 6X 2 + mX − 6 , unde m este număr real.
a) Calculați f (0).
1 1 1
b) Arătaţi că    1 ştiind că x1, x2 şi x3 sunt rădăcinile polinomului f.
x1 x2 x1 x3 x2 x3
c) Determinaţi numărul real m știind că rădăcinile polinomului f sunt trei numere
întregi consecutive.
24. Se consideră polinomul f = X 3 + X 2 − 4X + 2a , unde a este număr real.
a) Calculați f (0).
b) Determinaţi numărul real a ştiind că 1+ i este rădăcină a polinomului f.
c) Pentru a = 3, arătați că x13  x23  x33  31 , unde x1, x2 și x3 sunt rădăcinile
polinomului f.
25. Se consideră polinomul f = X 3 + X 2 − 3X + 2 .
a) Calculați f (0) .
b) Determinaţi câtul și restul împărţirii polinomului f la X 2 − 4 .
c) Arătați că  x1  x2    x2  x3    x3  x1   20 știind că x1, x2 și x3 sunt
2 2 2

rădăcinile lui f .

Virgil-Mihail Zaharia