SUCCESUL ŞCOLAR.

EŞECUL ŞCOLAR

Succesul şcolar se defineşte prin formarea la elevi, în concordanţă cu cerinţele

programelor şcolare, a structurilor cognitive (sisteme de cunoştinţe),
operaţionale(priceperi, capacităţi, abilităţi), psihomotrice (deprinderi), afectiv-
motivaţionale şi socio-morale (atitudini, trăsături de voinţă şi caracter). Succesul
şcolar trebuie analizat din perspectiva obţinerii de către elevi a unui randament şcolar
superior, care să le permită în viitor integrarea socio-profesională şi realizarea unei
personalităţi productive, receptive faţă de schimbări, intelingente, creative, capabile
să ia decizii şi să se adapteze rapid la situaţii noi.
Insuccesul şcolar se defineşte prin rămânerea în urmă la învăţătură a unor elevi,
care nu reuşesc să obţină un randament şcolar la nivelul cerinţelor programelor şi ale
manualelor şcolare. El este premisa inadaptării la mediul socio-profesional, la nivelul
cerinţelor acestuia.
Factorii reuşitei şcolare
Succesul şcolar angajează întreaga personalitate a elevului şi care este dependent de
interacţiunea mai multor factori:
- factorii biologici: se referă la starea de sănătate a organismului, la anumite
deficienţe ale analizatorilor la echilibrul endocrin, la boli cronice şi tulburări
nervoase şi mai ales la bazele biologice ale creierului funcţiile analitico-sintetice
ale acestuia, irigarea sanguină, calitatea neuro-transmiţătorilor, legăturile dintre
neuroni, rapiditatea formării reflexelor condiţionate etc.
- factorii psihologici cuprind procesele psihice(cognitive, afective, volitive),
însuşirile psihice(temperament, aptitudini, interese), fenomene psihice(atenţia şi
limbajul), nivelul de inteligenţă şi de aspiraţie, atitudinea faţă de muncă, voinţa
de a învăţa, anumite tulburări de personalitate(nelinişte, hiperemotivitate,
infantilism, nevroze), tulburări de activitate(apatie, dezinteres, oboseală,
încetineală).
- Factorii pedagogici se referă la stilul didactic al profesorului, eficienţa
metodelor de predare-învăţare alese, ca şi a celor de evaluare, proiectarea şi
 realizarea situaţiilor de învăţare, interesul faţă de rezultatele obţinute de elevi
etc.
- Factorii socio-culturali cuprind mediul psiho-socio-cultural familial şi grupul de
prieteni ai copilului.
- Factorii stresanţi pot fi de natură fizică(zgomot, aer poluat, iluminare
insuficientă, frig, umezeală), de natură fiziologică(boli organice, subnutriţie,
somn insuficient), de natură psiho-socială(supraîncărcare, lipsa de antrenament
în învăţare, vizionarea abuzivă la T.V. şi jocuri pe calculator, anumite conflicte
dintre părinţi şi elevi, între profesori şi elevi şi chiar în relaţia elevi-elevi).
Aceşti factori reduc capacitatea de învăţare, elevul stresat trecând prin trei faze:
- faza de alarmă: stare generală de oboseală, tulburări de memorie şi nervozitate.
- faza de agitaţie, febrilitate şi hiperactivitate.
- Faza de depresie şi apatie, când elevul este epuizat, are dureri de cap, îşi pierde
capacitatea de muncă, devine obsesiv.
Surmenajul intelectual poate fi evitat prin înlăturarea factorilor stresanţi, dozarea
raţională a eforturilor elevilor, prin sport şi prin plimbări în aer liber, respectarea
orelor de somn, alternarea muncii cu odihna activă, asigurarea condiţiilor de viaţă şi
de studiu, pregătirea zilnică a lecţiilor. În ceea ce priveşte profesorul, acesta trebuie
să se pregătească pentru activităţile didactice şi să folosească metode activ-
participative, realizând lecţii de învăţare deplină şi evaluare formativă pentru
constatarea progresului şi înlăturarea rămânerilor în urmă la învăţătură.
Mijloacele de identificare şi cauzele eşecului şcolar
Eşecul şcolar este o realitate complexă în şcoala contemporană, el fiind de
cauze psiho-individuale, socio-familiale şi pedagogice. El poate fi prevenit, diminuat
sau înlăturat dacă este identificat la timp pe baza studierii cauzelor, dacă se cunosc
fazele acestui proces şi se acţionează în etape de către toţi factorii educaţionali,
folosindu-se metode adecvate.
Eşecul şcolar este un proces care se desfăşoară în patru faze:
În prima fază elevul apare nemulţumit de şcoală pentru că nu înţelege lecţiile şi
nu poate rezolva temele şcolare. A, urmare, apar primele goluri în cunoştinţe,
priceperi şi deprinderi, precum şi complexele de inferioritate, observând că ceilalţi
colegi reuşesc mai bine decât el.
 Faza a doua se caracterizează prin apariţia unor lipsuri grave în cunoştinţe şi
incapacitatea elevului de a realiza independent sarcinile şcolare.
În faza a treia apar note nesatisfăcătoare urmate de corigenţe, profesorii
încearcă unele măsuri dar, de cele mai multe ori, fără să cunoască adevăratele cauze.
Elevul manifestă uneori rezistenţă sau revoltă, alteori face dezordine în clasă sau
devine neliniştit.
Faza a patra este faza nepromovării clasei, ca urmare a eşecului încercărilor
şcolii sau familiei de a înlătura insuccesul şcolar al elevului. În unele cazuri, ca
urmare a unor deficienţe în metodele folosite de şcoală sau familie, elevul poate
merge în continuare pe o cale greşită, fiind greu de recuperat(fugă de la şcoală,
vagabondaj, refuzul de a învăţa, abandonarea şcolii).
Mediocritatea este şi ea o formă a insuccesului şcolar, dar care poate fi mai
uşor înlăturată, întrucât elevii din această categorie au posibilităţi intelectuale, dar nu
vor să înveţe din diferite cauze. Un diagnostic corect al eşecului şcolar nu poate fi
stabilit decât printr-o colaborare strânsă între profesorii clasei, dirigintele clasei,
familie şi chiar medic de familie.
Cauzele mediocrităţii pot fi:
- cauze psiho-individuale: anatomo-fiziologice, psihice
- cauze socio-familiale: familii dezorganizate, dezinteresul părinţilor sau,
dimpotrivă, cerinţe prea mari din partea familiei ce depăşesc posibilităţile
elevului, conflicte familiale, atitudinea familiei faţă de şcoală, comportamentul
prea dur sau prea liberal al părinţilor
- cauze pedagogice: metode ineficiente de învăţare, lipsa de îndrumare a elevilor,
deficienţe în controlul şi evaluarea randamentului şcolar, relaţia profesor-elev,
lipsa de motivaţie a învăţării, orientarea şcolară şi profesională greşită,
atmosfera nefavorabilă din clasă sau şcoală privind activitatea de învăţare.
Eşecul şcolar şi mediocritatea pot fi înlăturate prin colaborarea tuturor factorilor
educaţionali în depistarea cauzelor care au dus la instalarea acestora şi eliminarea
acestor cauze.

Prof. Nicolăiţă Dan, Şc. „Gheorghe Magheru” Caracal