Ce este eutanasia?

Eutanasia provine din limba greaca, de la cuvantul "euthanasia », « eu » - bine, « Thanatos » – moarte,
insemnand "moarte frumoasa” sau usoara. Eutanasia este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se
suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de
a recurge la aceasta metoda, poate aparţine bolnavului, rudelor sau medicului, avand la baza compasiunea
sau mila fata de persoana care sufera.Conform religiei, dreptul de ridicare a vietii omului apartine exclusiv
lui Dumnezeu, ca Unul care ne-a creat, si nicio persoana nu are dreptul de a suprima viata altuia sau pe cea
proprie. Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea inseamna ucidere sau sinucidere.
Totodata eutanasia incalca si "Drepturile omului". In articolul 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului se spune ca "orice fiinta umana are dreptul la viata." iar in Conventia pentru protectia drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale este accentuat faptul ca "moartea nu poate fi aplicata in mod
intentionat."

Cand a aparut eutanasia?

Eutanasia a fost legiferata in anul 1906. in stastul Ohio, SUA. Ulterior a fost practicata in Germania, unde
Hitler a ordonat sa fie omorati copii nou-nascuti cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili si invalizii.
Conform cercetarilor facute pe baza documentelor procesului de la Nurenberg, intre anii 1939-1941 au fost
eliminate peste 70 de mii de vieti, considerate "existente fara valoare vitala'". Pentru unele state eutanasia a
devenit ceva normal in decursul anilor, si foarte multe persoane a decurs la aceasta metoda, in ciuda
eforturilor Bisericii Ortodoxe de a se opune acestei practici.
Numai in anul 1995, in Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedati, iar in 1998 au fost inregistrate
2565 de decese folosind aceeasi metoda. Acest lucru se intampla deoarece Olanda este prima tara din lume
in care eutanasia a fost legalizata.

In aprilie 2001, in cadrul Uniunii Europene, Olanda a legalizat eutanasia pe motive de

"compasiune". Drept conditii ale practicarii eutanasiei au fost stabilite urmatoarele:
a) Existenta unei boli incurabile sau a durerilor insuportabile.
b) Aducerea la cunostinta pacientului a tuturor solutiilor alternative.
c) Formularea unei a doua opinii de catre specialisti.
d) Cererea eutanasiei de catre pacientul insusi, in deplinatatea facultatilor sale.
e) Interzicerea faptului ca propunerea sa vina din partea medicilor curanti.
Exemplul Olandei a fost urmat l numai un an de Belgia, iar in momentul de fata din ce in ce mai multe
state se pregatesc sa recunoasca eutanasia drept o practica legala.
In marea majoritate a tarilor lumii eutanasia este interzisa. De exemplu, in SUA, numai in statul Oregon
aceasta este permisa, in Franţa se face o distinctie intre doua feluri de eutanasie – si anume - activa, cand
moartea survine conform interventiei medicilor, considerat omor premeditat, si pasiva – prin abtinerea
terapeutica de la tratament, in alte cuvinte, neacordarea asistentei medicale. In Suedia doar in cazuri
exceptionale, medicilor le este permis sa deconecteze aparatele care mentin bolnavul inca in viata. In
Marea Britanie eutanasia este interzisa in momentul de fata. Doar anii 1993 si 1994 sunt considerati o
exceptie, cand medicii aveau dreptul sa deconecteze de la aparate doar pacientii incurabili.

In statele in care eutanasie se practica, rolul medicilor este foarte important , deoarece ei hotarasc sau nu
soarta bolnavului. Ei sunt datori sa se convinga ca bolnavul are dureri insuportabile, nu mai are nici o sansa
de supravietuire si ca doreste sa moara. Insa aceasta hotarare, se ia numai dupa ce un al doilea medic este
de aceeasi parere.
Insa numai dupa varsta de 16 ani, se poate hotara eutanasia in cazul unui copil, deoarece aceasta este
considerata varsta, la care un copil este capabil sa inteleaga consecintele asumarii unui astfel de act.

Biserica ortodoxa nu va accepta niciodata eutanasia, ca si de altfel avortul, crima etc. Un preot de la
biserica "Înălţarea Crucii Domnului” din Moscova Alecsandr Ptiţîn sustine ca: «Prin suferinţe, omul se
curăţă de păcate. Spre exemplu, cancerul poate fi ca o răsplată pentru păcatele trupeşti, pentru perversiuni,
preacurvie. Anume ceea ce se întâmplă în Olanda – prostituţie şi narcomanie legalizate. Un creştin ortodox
nu moare. El trece la o altă viaţă. Pe când eutanasia este o renunţare la viitor. Un astfel de bolnav nimereşte
în iad, împreună cu medicul, care l-a ajutat să plece din viaţă. Biserica Ortodoxă nu va accepta niciodată
eutanasia».

In lupta pentru legalizarea eutanasiei, documentul intitulat « Dorinta de Viata » (Living Wills) a jucat un rol
esenţial. In anul 1967 Luis Kutner este cel care formulează primul document « Dorinţă de Viata » pentru
,,Societatea Eutanasica” din America (astazi numita ,,Alegerea de a Muri”), in scopul de a se recunoaste
public si legaliza eutanasia.
Primul proiect de lege privind "Dorinta de Viata” fost introdus in statul Florida in 1975. Autorul acestui
proiect afirma ca, 90 % din retardatii si bolnavii mental din Florida ar capata permisiunea de a muri, iar
statul ar economisi astfel 5 miliarde de dolari. Asociatia pentru persoane retardate si alte grupari ce apara
drepturile bolnavilor mental au luptat si ai au impiedicat aprobarea documentului in acel moment.
Insa, la numai cativa ani, legea a fost promulgată, si mai mult, presedintele SUA, de atunci, Bill Clinton si
sotia lui au participat la campania in favoarea eutanasiei, subliniind ca prin aceasta puteau fi controlate
costurile ingrijirii medicale. Intr-un interviu cu Tom Brokaw de la NBC, presedintele Clinton a afirmat ca
semnarea "Dorintelor de Viata” este ,,o cale sa starpim pe unii dintre ei”, fapt ce a starnit un val de
nemultumiri din partea taberei adverse.

Pentru a concluziona, putem spune ca reactiile si atitudinile cu privire la eutanasie, fac din aceasta un
subiect controversat in lumea larga. Conform religiei, eutanasia contravine poruncii « Sa nu ucizi! » , iar
medicii o vad ca curmare a unei suferinte, care ar duce la moarte inevitabil.
Parerea poate fi subiectiva in cele mai multe cazuri, in functie de persoana si de cazul in care, putem vedea
in eutanasie o varianta pentru nevoile celui in cauz

Eutanasia - Opinii si reglementari juridice in statele europene

Scris de Avocat Loredana MILOS

Dreptul la viata, dreptul la sanatate si dreptul la autonomie reprezinta drepturi fundamentale ale omenirii.

Aceste drepturi sunt reglementate in cadrul celor mai importante documente internationale referitoare la
drepturile omului. Astfel, articolul 3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului statueaza dreptul
fiecarui om la viata, libertate si inviolabilitatea persoanei.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului reglementeaza in articolele 2, 3, 7 si 8, dreptul persoanelor la

viata si sanatate, interdictia torturii si a tratamentelor degradante si inumane, precum si respectul vietii
private. De asemenea, Constitutia Romaniei din 1991 garanteaza in art. 22 alin.1 dreptul la viata, precum si
dreptul la integritate fizica si psihica a persoanei, art. 26 alin. 2 prevede dreptul fiecarei persoane de a
dispune de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri, iar
art. 34 al legii fundamentale garanteaza dreptul la ocrotirea sanatatii.

Termenul de "eutanasie" provine din limba greaca veche (eu - buna, thanatos - moarte) si este mentionat
initial in scrierile filozofului englez Francis Bacon, care il utiliza cu sensul de moarte fericita, linistita,
asigurata prin comportamentul activ al medicilor de a nu abandona bolnavul in situatia in care nu ii mai pot
asigura vindecarea.

Eutanasia este definita in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX) ca fiind:

1. Moarte fara dureri.
2. Metoda de provocare a unei morti nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinta
indelungata si grea;

Se vorbeste despre eutanasie activa, atunci cand ne referim la actiunea deliberata a unui tert de a produce
moartea unei persoane bolnave aflate in faza terminala in vederea curmarii suferintelor sale, la cererea
acesteia din urma. In categoria eutansiei active s-ar putea incadra si suicidul asistat, care presupune
furnizarea de catre o persoana de mijloace apte de a lua viata unei persoane bolnave. Prin eutanasia pasiva
se intelege moartea produsa in mod deliberat prin intreruperea alimentatiei sau tratamentului ori prin
abtinerea de la asigurarea acestora bolnavului aflat in faza terminala.

Acceptarea eutanasiei de catre societatea umana reprezinta o problema foarte delicata, avand in vedere
faptul ca vizeaza unele dintre drepturile fundamentale ale omului: dreptul la viata, dreptul la sanatate si
dreptul la autonomie.

Biserica Catolica respinge eutanasia

Biserica Catolica a condamnat si condamna in permanenta eutanasia, incepand cu Papa Pius al XII-lea care
scria in lucrarea sa Mystici Corporis din 1943: "Tot ce se opune vietii insesi, cum ar fi omorul de orice fel,
genocidul, avortul, eutanasia si chiar sinuciderea voluntara, toate aceste practici si altele de acest gen sunt o
rusine. Ele otravesc civilizatia umana si ii pangaresc mai mult pe cei care le comit decat pe cei care le
indura." Biserica isi fundamenteaza pozitia de condamnare a eutanasiei pe cateva principii crestine
fundamentale. Astfel, pe de o parte, medicul, care a depus juramantul lui Hippocrate, este slujitorul vietii,
astfel ca nu poate lua viata unui om la cererea acestuia, deoarece acela care cere nu poate da acest drept din
moment ce el insusi nu il are. Pe de alta parte, in viziunea crestina, nu exista suferinta inutila, suferinta si
moartea fiind sacralizate prin moartea lui Iisus pe cruce.

Eutanasia se practica in lume, legal sau nu

Se pune intrebarea daca legiuitorul poate autoriza practicarea eutanasiei.

Din punct de vedere al tehnicii legislative, raspunsul ar fi negativ, deoarece potrivit modului de functionare
a dreptului penal, legiuitorul este cel care traseaza niste reguli generale, abstracte si impersonale, iar
judecatorul este cel care trebuie sa aplice aceste reguli unor cazuri speciale, concrete, individuale. Drept
urmare, legiferarea eutanasiei, ar presupune o misiune extrem de dificila in sarcina judecatorilor cu prilejul
aplicarii normelor legale in practica, fiind extrem de greu, daca nu imposibil de decelat abuzurile care se
pot savarsi in asemenea situatii. Totusi, Olanda si Belgia au adoptat legi speciale cu privire la eutanasie.

Avand in vedere faptul ca eutanasia este practicata, oficial sau nu, in toata lumea, s-a pus, de nenumarate
ori, problema daca este intr-adevar necesara legiferarea acesteia in statele europene, cu atat mai mult cu cat,
desi in majoritatea statelor aceasta constituie o infractiune, exista o evidenta discrepanta intre prevederile
legale existente si punerea acestora in practica.

Consiliul Europei impotriva mortii asistate

Recomandarea 1418 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei din anul 1999 cu privire la protectia
drepturilor omului si a demnitatii bolnavilor aflati in faza terminala si a persoanelor aflate pe moarte,
observa pentru prima data faptul ca aceste persoane necesita ingrijri speciale, solicitandu-se in acest sens
statelor membre sa protejeze dreptul la autodeterminare al bolnavilor aflati in faza terminala si a
persoanelor aflate pe moarte, fara a recunoaste prin aceasta dreptul unei persoane de a alege momentul si
modalitatea pentru propria moarte. Recomandarea 1418 cere statelor membre sa sustina interdictia in ceea
ce priveste luarea intentionata a vietii unui bolnav aflat in faza terminala ori pe moarte, cata vreme: este
recunoscut faptul ca dreptul la viata, mai ales privitor la persoanele aflate in faza terminala a bolii sau pe
patul de moarte, este garantat de catre statele membre in concordanta cu prevederile art. 2 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului; este recunoscut faptul ca dorinta de a muri a unei persoane aflata in faza
terminala a bolii sau pe patul de moarte nu poate constitui o cerere legala de a i se lua viata de catre
altcineva; este recunoscut faptul ca dorinta de a muri a unei a unei persoane aflata in faza terminala a bolii
sau pe patul de moarte nu poate constitui o justificare legala pentru a duce la bun sfirsit actiuni intentionate
cu scopul de a cauza moartea. Europenii chestionati asupra eutanasiei Comitetul de Ministri ai Consiliului
Europei, in lumina Recomandarii 1418 (1999) si avand in vedere faptul ca pozitia legala a statelor membre
fata de problema eutanasiei este diferita, a solicitat Comitetului de organizare pe probleme de bioetica
realizarea unui studiu cu privire la cele mai relevante aspecte legislative si practice ale eutanasiei in statele
membre.
In acest sens, Comitetul de organizare pe probleme de bioetica a intocmit un chestionar la care au raspuns
35 de state membre, printre care se numara si Romania, interpretarea chestionarului fiind publicata la 20
ianuarie 2003. Consideram ca acest chestionar este in masura sa ofere o imagine de ansamblu cu privire la
pozitia oficiala a tarilor participante referitor la problematica eutansiei, motiv pentru care vom prezenta in
cele ce urmeaza cateva dintre intrebarile chestionarului si raspunsurile cele mai relevante ale tarilor
participante, cu mentiunea ca de la data publicarii acestuia pana in prezent, este posibil ca reglementarile
tarilor participante sa fi suferit modificari, cum s-a intamplat de altfel si in tara noastra.

Una dintre intrebarile cuprinse in chestionar a fost aceea daca exista coduri profesionale care
reglementeaza eutanasia.

In Albania, Codul Deontolo gic din 1998 prevede (cu privire la eutansie) ca alinarea suferintelor si durerii
este una dintre sarcinile de baza ale unui medic. Grabirea sfarsitului vietii unei persoane este contrara eticii
medicale.
In Belgia, unul dintre statele care a legiferat eutansia in anul 2002, Codul Deontologic Medical cuprinde
reglementari explicite cu privire la eutanasie. Astfel, potrivit articolului 95, un medic nu poate in mod
deliberat sa provoace moartea unei persoane bolnave si nici sa o ajute sa comita suicid.

Republica Ceha interzice in cadrul Codului Etic al Camerei Medicilor eutanasia si sinuciderea asistata. In
Finlanda, The Finish Medical Association (Asociatia Medicala Finlandeza) a publicat o carte de etica
medicala, in care este descrisa si acceptata doar eutanasia pasiva, in sensul ca atunci cand starea sanatatii
pacientului nu mai poate fi imbunatatita si acesta este pe moarte, masurile de prelungire a vietii pot fi
ridicate.

In Germania, The Federal Medical Association (Asociatia Federala Medicala) a publicat un ghid intitulat
"Principles of the Federal medical Association on medical accompanied dying" (Principiile Asociatiei
Federale Medicale privind moartea asis tata), in care exista indicatii conform carora masurile de prelungire
a vietii pot fi omise sau intrerupte, in concordanta cu vointa pacientului, daca aceste masuri doar intarzie
moartea si evolutia bolii nu mai poate fi stopata.

Codul profesional al medicilor din Italia interzice expres eutanasia in art. 36, in sensul ca un medic, chiar si
la cererea pacientului, nu poate practica sau facilita tratamente apte sa cauzeze moartea pacientului.
Articolul 45 din Codul deontologic al medicilor din Luxemburg interzice eutanasia, prin aceea ca medicul
nu are dreptul de a provoca in mod deliberat moartea pacientului.

Olanda si Romania, la poluri opuse In Olanda, tara in care eutanasia este legiferata din anul 2001,
asociatiile profesionale de medici si asistente medicale au conceput ghiduri de buna practica medicala in
cazuri de eutansie, aceasta putand fi practicata numai de catre un medic.

Eutanasia este prohibita expres si de catre codurile deontologice si de etica din Polonia, Portugalia si
Slovacia.
In Romania, chiar daca la momentul intocmirii chestionarului nu existau prevederi exprese referitoare la
eutanasie, in prezent, Codul de deontologie medicala din 2005 prevede la art. 121: "Se interzice cu
desavarsire eutanasia, adica utilizarea unor substante sau mijloace in scopul de a provoca decesul unui
bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii, chiar daca a fost cerut insistent de un bolnav perfect
constient.", iar la art. 122: "Medicul nu va asista sau indemna la sinucideri ori autovatamari prin sfaturi,
recomandari, imprumutarea de instrumente, oferirea de mijloace. Medicul va refuza orice explicatie sau
ajutor in acest sens".
Legile sunt contra
O alta intrebare cuprinsa in chestionar a fost aceea daca exista legi care reglementeaza eutanasia in tarile
participante.
In Cipru, art. 218 din codul penal interzice sinuciderea asistata. Legislatia daneza permite numai eutanasia
pasiva. The Law of Georgia on Helth Care (Legea privind Asistenta pentru Sanatate din Georgia) statueaza
in articolul 151 interdictia personalului medical si a oricarei alte persoane de a comite eutanasia ori de a
participa la aceasta.
In Olanda, eutanasia este o infractiune incriminata de art 293 din codul penal. Cu toate acestea, prin
adoptarea de catre Parlamentul olandez a actului intitulat "The termination of Life on Request and Assisted
Suicide (Review Procedure) Act" (Legea privind sfarsitul vietii la cerere si sinuciderea asistata - Proceduri
de control), s-a statuat ca eutanasia nu este privita ca si infractiune si nu se pedepseste daca sunt indeplinite
cateva conditii, respectiv medicul curant este exceptat de la aplicarea pedepsei prevazute de codul penal
daca a respectat cu strictete criteriile expres prevazute in lege si a raportat comiterea acestui act, urmand ca
o comisie de control sa aprecieze daca in speta s-au respectat intocmai cerintele legale.

In Norvegia, art. 236 al codului penal interzice oricarei persoane sa asiste pe cel care doreste sa isi ia viata,
insa art. 235 prevede o circumstanta ate nuanta, in sensul ca pentru fapta anterior mentionata, pedeapsa
poate fi redusa sau poate imbraca o forma mai usoara, daca autorul faptei a actionat motivat de
compasiunea fata de un bolnav in faza terminala. In Danemarca, sinuciderea asistata este definita in
sectiunea 240 a codului penal ca fiind asistarea unei persoane in comiterea suicidului, iar in sectiunea 239 a
codului penal danez este incriminata moartea asis tata care presupune uciderea unei persoane la cererea sa.

In Portugalia, art. 134 din Codul penal incrimineaza uciderea la cerere a unui pacient, iar art. 133 -
eutanasia din compasiune.
Potrivit prevederilor art. 179 din Codul penal al Romaniei, fapta de a determina sau de a inlesni sinuciderea
unei persoane, daca sinuciderea sau incercarea de sinucidere a avut loc, constituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Art. 314 din Codul penal roman incrimineaza parasirea,
alungarea sau lasarea fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se
ingriji, de catre acela care o are sub paza sau ingrijire, punandu-i in pericol iminent viata, sanatatea sau
integritatea corporala. Medicul trebuie sa fie convins ca pacientul este in deplinatatea facultatilor mintale.

La intrebarea cuprinsa in chestionar cu privire la criteriile care trebuie respectate inainte de a se lua masura
eutanasiei sau sinuciderii asistate, Olanda si Danemarca au fost tarile care putut prezenta la momentul
respectiv criterii explicite care trebuie respectate cu strictete inainte de luarea masurii eutanasiei.

Astfel, potrivit legislatiei daneze, este acceptata doar eutanasia pasiva, constand in abtinerea de la inceput
de la acordarea tratamentului care prelungeste viata sau intreruperea acestuia, cu conditia ca tratarea
pacientului sa fie inutila, iar pacientul sa fie pe moarte.

In Olanda, cand medicului i se adreseaza o cerere de eutanasiere sau de sinucidere asistata, acesta trebuie sa
aiba in vedere urmatoarele: sa fie convins ca pacientul a facut de bunavoie cererea si ca aceasta a fost bine
chibzuita; sa fie convins ca suferintele pacientului sunt insuportabile si nu exista nici o perspectiva ca
starea acestuia sa se imbunatateasca; sa informeze pacientul asupra starii sale de sanatate si asupra
perspectivelor existente; sa ajunga la concluzia, impreuna cu pacientul, ca nu exista o alternativa rezonabila
cu privire la starea de sanatate a acestuia; sa consulte cel putin un alt medic care sa vada pacientul si sa isi
exprime in scris opinia cu privire la indeplinirea cerintelor pentru luarea in cauza a masurii eutanasiei.
Indiferent care ar fi opinia pe care o persoana ar avea-o cu privire la problema eutanasiei si indiferent daca
eutanasia va fi la un moment dat legiferata in mai multe state sau nu, intreaga umanitate trebuie sa tina
seama de faptul ca adevarata drama a bolnavului incurabil sau aflat in faza terminala este pe plan
psihologic, astfel ca de cele mai multe ori, cand bolnavul isi exprima dorinta de a muri, de fapt nu exprima
dorinta de a fi ucis, ci deznadejdea de a nu mai fi sustinut, iubit si ajutat sa moara cu demnitate.

Acest sens ascuns si profund al "dorintei de a muri" este subliniat si in Declaratia asupra eutanasiei
publicata de Congregatia pentru Doctrina credintei la 5 mai 1980: "Rugamintile bolnavilor foarte grav, care
uneori isi cer moartea, nu trebuie intelese ca fiind expresia unei adevarate vointe de eutanasie; ele sunt
aproape intotdeauna cereri de ajutor si afectiune ale unor suflete ravasite de tulburare