1. Dreptul la viaţă: responsabilităţi şi angajamente.

Articolul 6 al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului insistă ca toate statele să recunoască şi în mod obligatoriu să
asigure supraveţuirea şi dezvoltarea copilului. Viaţa este darul lui Dumnezeu făcut omului înca de la creatie: „Şi luînd
Domnul Dumnezeu tărîna din pămînt, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă, şi s-a facut omul fiinţă vie". Omul
este o fiinţă responsabilă pentru că a fost înzestrat cu raţiune şi drept la libertate şi deci el este subiect activ şi responsabil
al existenţei sale. Declaratia de Independenţă a Statelor Unite (4 iulie 1776) arăta că toţi oamenii se nasc egali, avînd
dreptul la viaţa, libertate şi căutarea fericirii. Ulterior dreptul la viaţă, libertate şi fericire a fost inclus în declaraţiile privind
drepturile omului din alte state. Conceptul de fericire este cel mai dificil de definit, căutarea fericirii implicînd si dreptul de
a dispune de tine însuţi. Dreptul la viaţă deseori se tratează în dirctă legătură cu corpul fizic al omului şi starea lui de
sănătate. Vreme îndelungată dreptul de a dispune de corpul său (libertatea corporala) a fost refuzat din motive religioase,
morale şi a fost inclus in legislaţie mult mai tîrziu decît alte drepturi şi libertăţi. Dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi
cuprinde cel puţin doua aspecte: numai persoana poate dispune de fiinţa sa, de integritatea sa fizică şi de libertatea sa. Prin
exercitarea acestui drept persoana nu trebuie să încalce drepturile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Acest drept
are o valoare aparte pentru viaţa şi libertatea persoanei. În temeiul lui, omul are dreptul de a participa sau nu ca subiect de
anchetă, investigaţii, cercetări sociologice, psihologice, medicale sau de alta natură, de a accepta să se supună unor
experimente medicale, stiinţifice, de a accepta prin acte juridice transportul de organe si tesături umane, de a participa ca
subiect in operaţiile de inginerie genetica etc.În Declaraţia de la Monaco „Bioetica şi drepturile copilului” (capitolul 1.
„Provenienţa copilului”) se afirmă că fiecare copil este o fiinţă deosebită şi nouă, că respectul faţă de demnitatea lui începe
cu respectul faţă de demnitatea embrionului conceput în scopul reproducerii urmaşilor. Viaţa oricărui copil nu poate fi
privită ca un prejudiciu, indeferent de faptul că este sănătos sau deţine un anumit grad de handicap. Declaraţia confirmă
conceptele expuse în conţinutul altor documente internaţionale şi anume că dreptul la viaţă în contextul bioetic este
indispensabil legat de respectarea demnităţii umane. Articolul 2 al acestei Declaraţii prevede că orice om, bineînţeles şi
orice copil are dreptul la respectarea demnităţii şi drepturilor lui, indiferent de caracteristicile lui genetice.

În contextul dreptului inerent la viaţă, respectării demnităţii umane, în particular a copilului, este important ca
fiecare copil să înţeleagă că fiecare persoană posedă o constituţie unică, proprie doar lui, practic irepetabilă în lume.

Dar identitatea fiecărui copil (om) nu se rezumă doar la caracteristicile lui genetice, deoarece el se formează şi se
schimbă sub influenţa factorilor educativi, ecologic, a legăturilor emoţionale, sociale, spirituale şi culturale cu alţi oameni.

Tratatele internationale privind drepturile omului

 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10
de septembrie 1948
 Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptata de guvernele membre ale
Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950
 Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20
noiembrie 1989
 Conventia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la
justiţie în probleme de mediu, semnată la 25 iunie 1998
 Carta Europeana a Autonomiei Locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985
 \Organizatia Natiunilor Unite: www.un.org
 Parlamentul European: www.europarl.eu.int
 Consiliul Europei: http://ue.eu.int

Studiu de caz Citeşte textul şi răspunde la întrebări. «Art. 24. 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de
cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recreire 2. Statele părţi vor urmări
realizarea integrală a acestui drept şi, în mod deosebit măsurile corespun¬zătoare pentru: e) asigurarea ca toate grupurile
societăţii, mai cu seamă părinţii şi copiii, să fie informate, să aibă acces la educaţie şi să fie sprijinite în folosirea cunoştinţe
lor despre sănătatea şi alimentaţia copilului, avantajele alăptării, igiena şi salubritatea mediului ambiant şi prevenirea
accidentelor». (Convenţia cu privire la Drepturile Copilului)

• De ce Convenţia prevede drepturile copilului la sănătate? Ce rol are informarea şi educaţia în protecţia sănătăţii?
• De ce informaţii privind sănătatea ai nevoie?
Atelierul competenţei Contribuţie civică
• Explică sensul noţiunii dreptul inerent la viaţă?
• Descrie cum este respectat dreptul tău personal la viaţă?
• Explică prevederile Convenţiei cu privire la Sănătatea Copilului.
• Explică de ce sănătatea ta are valoare publică.
• Ce obligaţii concrete ale părinţilor faţă de dreptul la viaţă copii rezultă din textul Art. 27? «Părinţilor şi oricărei alte
persoane care au grijă de un copil le revine, în primul rând, responsabilitatea de a asigura în limita posibilităţilor şi a
mijloacelor lor financiare condiţiile de trai necesare dezvoltării copilului»? (Art. 27.Convenţia cu privire la Drepturile
Copilului).