TESTE DE MATEMATICĂ

REZOLVĂRI
TEST 101

SUBIECTUL I
𝑧+𝑖 𝑧̅ −𝑖 ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑧+𝑖 𝑧̅−𝑖 𝑧̅ −𝑖 𝑧+𝑖
1) Dacă 𝛼 = 𝑧−𝑖 + 𝑧̅ +𝑖 → 𝛼̅ = (𝑧−𝑖 + 𝑧̅+𝑖) = 𝑧̅ +𝑖 + 𝑧−𝑖 = 𝛼 → 𝛼 ∈ 𝑅;

1
2) Dacă 𝑚 = 1 → 𝐴 = {1}, 𝐵 = {−1,2} → 𝑛(𝐴 − 𝐵) = 1; Pentru 𝑚 ≠ 1 → 𝐴 = {𝑚−1 , 𝑚} , 𝐵 =
1 1±√5
{−𝑚, 𝑚 + 1}. Dacă =𝑚→𝑚= → 𝑛(𝐴 − 𝐵) = 1. Analizăm acum cazurile când cele două
𝑚−1 2
1
= −𝑚 𝑚∈Φ
𝑚−1
↔ {𝑚 = ±√2. În final, 𝑚 ∈ { 2 , 0,1, ±√2};
1 1±√5
mulţimi au un element comun:
𝑚−1
=𝑚+1
𝑚=0
𝑚 = −𝑚 𝑚∈Φ
{ 𝑚 =𝑚+1
3) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞). Notând log 𝑥 (𝑥 + 2) = 𝑡 ∈ 𝑅, ecuaţia devine:
3 1 1 1 3 1 1 1 1 3 1 3 3 3
√𝑡 3 + 3𝑡 2 + 3𝑡 2 + 3 + √𝑡 3 − 3𝑡 2 + 3𝑡 2 − 3 = 4 ↔ √(𝑡 + ) + √(𝑡 − ) = 4 → 𝑡 = 2 →
𝑡 𝑡 𝑡 𝑡 𝑡 𝑡 𝑡 𝑡
log 𝑥 (𝑥 + 2) = 2 → 𝑥 2 − 𝑥 − 2 = 0 → 𝑥 = 2;
𝑚! 𝑚! (𝑚+1)!
2𝐴𝑛+1 = 𝐴𝑛𝑚 + 𝐴𝑛+1 2 (𝑚−𝑛−1)! = (𝑚−𝑛)! + (𝑚−𝑛)!
𝑚 = 2𝑛 + 2
4) { 𝑚𝑛 𝑛
𝑚+1
𝑛+1 ↔ { ↔{ 2 →
2∁𝑚+1 = ∁𝑚 + ∁𝑚 2
(𝑚+1)!
=
𝑚! 𝑚!
+ (𝑛+1)!(𝑚−𝑛−1)! 𝑚 = 3𝑚𝑛 + 3𝑛 + 1
𝑛!(𝑚−𝑛+1)! 𝑛!(𝑚−𝑛)!
(𝑚, 𝑛) = (4,1);

3𝛼−6 3𝛼−6 2
5) Cum 𝐴 ∈ (𝐴𝐵) → 𝐴 ( 4
impunem 𝐴𝐵 = 𝐵𝐶 = 5 → √( 4 − 3) + (𝛼 − 6)2 = 5 →
, 𝛼),
𝑥 = 𝑥𝐴 + 𝑥𝐶 − 𝑥𝐵
|𝛼 − 6| = 4 → 𝛼 ∈ {2,10}. Cazul i) Dacă 𝛼 = 2 → 𝐴(0,2) → { 𝐷
𝑦𝐷 = 𝑦𝐴 + 𝑦𝐶 − 𝑦𝐵 → 𝐷(1,2 + 2√6) şi
𝑥 =𝑥 +𝑥 −𝑥
cazul ii) Dacă 𝛼 = 10 → 𝐴(6,10) → {𝑦𝐷 = 𝑦𝐴 + 𝑦𝐶 − 𝑦𝐵 → 𝐷(7,10 + 2√6);
𝐷 𝐴 𝐶 𝐵

168
BOGDAN MARIUS DICU

𝐴𝐸 𝐴𝐶 3
= → 𝐴𝐸 =
𝐸𝐵 𝐵𝐶 2
6) Din teorema bisectoarei: {𝐴𝐷 𝐴𝐵 4 şi aplicăm teorema lui Pitagora în ∆ 𝐴𝐷𝐸, de unde
𝐷𝐶
= 𝐵𝐶
→ 𝐴𝐷 =3

√145
𝐷𝐸 = 6
;

SUBIECTUL II

1) a) Calculăm 𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 + 𝑥42 = (𝑥1 + ⋯ + 𝑥4 )2 − 2(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + ⋯ + 𝑥3 𝑥4 ) = 0. Adunând

primele trei linii ale determinantului, obţinem o linie formată din cifra 0, deci 𝑑1 = 0; b) Dacă 𝑦1 = 0
0 𝑦22 𝑦3 𝑦32 𝑦4 0
2 2
0 𝑦2 𝑦3 𝑦3 𝑦4 0 |
atunci 𝑦2,3,4 sunt rădăcinile ecuaţiei 𝑦 3 − 7𝑦 2 + 2𝑦 − 11. 𝑑2 = || |=0
0 𝑦2 𝑦32 𝑦4 0 0
𝑦2 𝑦2 + 𝑦3 𝑦3 + 𝑦4 𝑦4
𝑧1 + 𝑧2 + 𝑧3 = 2
(coloanele 1,4 conăţin elemente direct proporţionale); c) Avem {𝑧1 𝑧2 + 𝑧1 𝑧3 + 𝑧2 𝑧3 = 3. Suma
𝑧1 𝑧2 𝑧3=1
2 2 2 3 2
pătratelor: 𝑧1 + 𝑧2 + 𝑧3 = 4 − 6 = −2. Însumând relaţiile: 𝑥𝑖 − 2𝑥𝑖 + 3𝑥𝑖 − 1 = 0, obţinem:
∑ 𝑥𝑖3 + 7 = 0. Adunând liniile determinantului, se obţine o linie formată din 0, deci 𝑑3 = 0;

2) a) Calculăm valorile funcţiilor:

x 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
f(x) 2̂ 2̂ 0̂ 0̂
Din 𝑓(0̂) = 𝑓(1̂) → 𝑓 nu este injectivă. Pentru 1̂ ∈ 𝑍4 , ∄𝑥̂ ∈ 𝑍4 |𝑓(𝑥̂) = 1̂ → 𝑓 nu este injectivă;

x 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂
g(x) 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂ 0̂
Conform tabelului 𝑔 este bijectivă;

𝑥 + 2̂𝑦 + 3̂𝑧 + 𝑡 = 2̂ (1)

2(1) + (2): 4̂𝑥 + 4̂𝑧 + 4̂𝑡 = 2̂| ∙ 4̂ ̂
b) {2̂𝑥 + 𝑦 + 3̂𝑧 + 2̂𝑡 = 3̂ (2) → { → {𝑥 + 𝑧 + 𝑡 = 3 → 𝑡 = 1̂ →
̂ ̂ ̂
2(1) + (3): 3𝑥 + 3𝑧 = 1| ∙ 2 ̂ 𝑥+𝑧 =2 ̂
𝑥 + 𝑦 + 2̂𝑧 + 3̂𝑡 = 2̂ (3)
(𝑥, 𝑧) ∈ {(0,2), (1,1), (2,0), (4,3), (3,4)} →
(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡){(0,3,2,4), (1,4,1,4), (2,0,0,4), (4,2,3,4), (3,1,4,4)}; c) Fie ℎ(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐.Avem
ℎ(1̂) = 2̂ℎ(0̂)
{ Sunt trei cazuri: i) Dacă ℎ(0̂) = 0̂ → ℎ(𝑥) = 0̂!; ii) Dacă ℎ(0̂) = 1̂ → ℎ(1̂) = 2̂ →
ℎ(2̂) = 0̂
ℎ(𝑥) = 2̂𝑥 2 + 2̂𝑥 + 1̂; iii) Dacă ℎ(0̂) = 2̂ → ℎ(𝑥) = 2̂𝑥 + 2̂!;

169
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL III
(−1)𝑘−1 ∙(𝑘−1)! 1
1) a) 𝑃(𝑘): (ln(𝑥 + 𝑎))(𝑘) = (𝑥+𝑎)𝑘
. Etapa 1) 𝑃(1): (ln(𝑥 + 𝑎))′ = 𝑥+𝑎 adevărat. Etapa 2)
(−1)𝑘−1 ∙(𝑘−1)!
Presupunem 𝑃(𝑘): (ln(𝑥 + 𝑎))(𝑘) = adevărată → 𝑃(𝑘 + 1): (ln(𝑥 + 𝑎))(𝑘+1) =
(𝑥+𝑎)𝑘
′
′ (−1)𝑘−1 ∙(𝑘−1)! (−1)𝑘 ∙(𝑘)! 𝑘𝜋
((ln(𝑥 + 𝑎))(𝑘) ) = ( (𝑥+𝑎)𝑘 ) = (𝑥+𝑎)𝑘+1 adevărat; 𝑄(𝑘): (sin 𝑥)(𝑘) = sin (𝑥 + 2 ). Etapa 1)
𝜋 𝑘𝜋
𝑄(1): (sin 𝑥)′ = cos 𝑥 = sin (𝑥 + 2 ). Etapa 2) Presupunem 𝑄(𝑘): (sin 𝑥)(𝑘) = sin (𝑥 + 2 )
′ 𝑘𝜋 ′ 𝑘𝜋
adevărată → 𝑄(𝑘 + 1): (sin 𝑥)(𝑘+1) = ((sin 𝑥)(𝑘) ) = (sin (𝑥 + )) = cos (𝑥 + ) =
2 2
(𝑘+1)𝜋 3 (10)
sin (𝑥 + 2 ) ; b) 𝑓(𝑥) = ln(𝑥 2 + 6𝑥 + 8)𝑥 = 𝑥 ⏟3 (ln(𝑥
⏟ + 2) + ln(𝑥 + 4)) → 𝑓 (𝑥) =
ℎ 𝑔
(𝑔 ∙ ℎ)(10) = ∁10 0 (10)
𝑔 ∙ ℎ + ∁110 𝑔(9) ∙ ℎ′ + ∁10 2 (8)
𝑔 ∙ ℎ′′ + ∁10 3 (7)
𝑔 ∙ ℎ′′′. Cum ℎ(0) = ℎ′ (0) = ℎ′′(0)
10∙9∙8 (−1)7 ∙(7)! (−1)7 ∙(7)!
= 0 → 𝑓 (10) (0) = (𝑔 ∙ ℎ)(10) (0) = ( + ) ∙ 6 = −720 ∙ 7! ∙ (2−8 + 2−16 ); c)
1∙2∙3 28 48
𝑛 𝑛 𝑛
𝜋 𝜋 𝑛𝜋 𝑛𝜋
(1 + 𝑖)𝑛 = (√2 (cos + 𝑖 ∙ sin )) ↔ 𝑆1 + 𝑖 ∙ 𝑆2 = 2 2 cos + 𝑖 ∙ 2 2 ∙ sin , de unde obţinem
4 4 4 4
𝑛
𝑛𝜋
𝑆1 = 𝐶𝑛0 − 𝐶𝑛2 + 𝐶𝑛4 − 𝐶𝑛6 + ⋯ = 2 2 cos
4
{ 𝑛
𝑛𝜋
. (𝑒 𝑥 ∙ sin 𝑥)(𝑛) = ∁0𝑛 𝑒 𝑥 sin 𝑥 + ∁1𝑛 𝑒 𝑥 (sin 𝑥)′ + ⋯ +
1 3 5 7
𝑆2 = 𝐶𝑛 − 𝐶𝑛 + 𝐶𝑛 − 𝐶𝑛 + ⋯ = 2 ∙ sin 4 2
𝑛 𝑛
𝑛𝜋 𝑛𝜋
∁𝑛𝑛 𝑒 𝑥 (sin 𝑥)(𝑛) = 𝑒 𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑆1 + 𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑆2 = 2 2 ∙ 𝑒 𝑥 (sin 𝑥 ∙ cos + cos 𝑥 ∙ sin ) = 2 2 ∙ 𝑒 𝑥 ∙
4 4
𝑛𝜋
sin (𝑥 + 4 );

2) a) Funcţiile 𝑓 şi 𝑔 sunt continue deci primitivabile pe 𝑅; b) Evident ∄ lim ℎ(𝑥), deci ℎ este
𝑥→0
discontinuă, de speţa II, în 𝑥 = 0. Observând că ℎ(𝑥) = 𝑓 ′ (𝑥) − 𝑔(𝑥) → ℎ este primitivabilă; Pentru
edificare, ataşăm reprezentarea grafică a funcţiei ℎ:

0, 𝑥 ∈ [1,2)
1, 𝑥 ∈ [2,4)
c) 𝑢(𝑥) = log 2 [𝑥] = { . Funcţia
2, 𝑥 ∈ [4,8)
3, 𝑥 ∈ [8,9)
𝑢 este discontinuă, de speţa I, în mulţimea punctelor {2,4,8} dar, fiind mărginită pe [1,9] şi având un
9 2
număr finit de puncte de discontinuitate, înseamnă că este integrabilă. ∫1 log 2 [𝑥] ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 0 ∙ 𝑑𝑥 +
4 8 9
∫2 1 ∙ 𝑑𝑥 + ∫4 2 ∙ 𝑑𝑥 + ∫8 3 ∙ 𝑑𝑥 = 13.

170
BOGDAN MARIUS DICU

TEST 102

SUBIECTUL I

1) 𝑎1 + 𝑎2 + 𝑎3 + 𝑎4 + 𝑎5 = 𝑎1 𝑎2 𝑎3 → (𝑎 − 2𝑟) + (𝑎 − 𝑟) + 𝑎 + (𝑎 + 𝑟) + (𝑎 + 2𝑟) =
(𝑎 − 2𝑟)(𝑎 − 𝑟)𝑎 → 𝑎2 − 3𝑎𝑟 + 2𝑟 2 − 5 = 0 → ∆= 𝑟 2 + 20 = 𝑘 2 → (𝑘 − 𝑟)(𝑘 + 𝑟) = 20 de unde
𝑟 ∈ {−4,4} → (𝑎, 𝑟) ∈ {(−3, −4), (−9, −4), (3,4), (9,4)} → (𝑎1 , 𝑟) ∈
{(5, −4), (−1, −4), (−5,4), (1,4)}.

2 ∙ 22∙log2 𝑥+3 + 3; 2 ∙ log 2 𝑥 + 3 ≤ 0 ∧ 𝑥 ∈ (0,2]

2 ∙ 2 𝑔(𝑥) + 3, 𝑔(𝑥) ≤ 0 2 ∙ 23∙log2 𝑥+2 + 3; 3 ∙ log 2 𝑥 + 2 ≤ 0 ∧ 𝑥 ∈ (2, ∞)
2) 𝑓(𝑔(𝑥)) = { = =
3 ∙ 2 𝑔(𝑥) + 2, 𝑔(𝑥) > 0 3 ∙ 22∙log2 𝑥+3 + 2; 2 ∙ log 2 𝑥 + 3 > 0 ∧ 𝑥 ∈ (0,2]
3∙log2 𝑥+2
{3 ∙ 2 + 2; 3 ∙ log 2 𝑥 + 2 > 0 ∧ 𝑥 ∈ (2, ∞)
1
16𝑥 2 + 3, 𝑥 ∈ (0, ]
√8
1
24𝑥 2 + 2, 𝑥 ∈ ( , 2] ;
√8
3
{12𝑥 + 2, 𝑥 ∈ (2, +∞)
𝑥2𝑦 = 𝑎 𝑎 + 𝑏 = 14 𝑎 = 𝑥2𝑦 = 2
3) Notăm { 𝑦 2 𝑧 = 𝑏 → { 𝑏 + 𝑐 = 21 → {𝑏 = 𝑦 2 𝑧 = 12. Înmulţindu-le: 𝑥 3 𝑦 3 𝑧 3 = 63 → 𝑥𝑦𝑧 = 6
𝑧2𝑥 = 𝑐 𝑐 + 𝑎 = 11 𝑐 = 𝑧2𝑥 = 9
12
𝑧= 2
𝑦

⏞ 𝑦 = 2𝑥 → 𝑥 3 = 1 → 𝑥 = 1 → 𝑦 = 2 → 𝑧 = 3. Deci (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1,2,3);

→

4) Pentru ̅̅̅
𝑎𝑏, avem max(𝑎 ∙ 𝑏) = 81. Multiplii lui 9 convenabili sunt {0,9,18,27,36,45,54,63,72,81}
̅̅̅
şi 𝑎𝑏 ∈ {10,20, … ,90, 19,33,91,29,36,63,92,39,93,59,95,69,96,79,97,89,98,99} adică 27 cazuri
27 3
favorabile. Prin urmare, probabilitatea cerută este 𝑝 = = ;
90 10

⃗ | = √(𝑚 − 2)2 + (2𝑚 − 3)2 =

⃗ = (𝑚 − 2)𝑖 + (2𝑚 − 3)𝑗 este |𝑢
5) Lungimea vectorului 𝑢
𝑏 8
√5𝑚2 − 16𝑚 + 13 şi ia valoarea minimă pentru 𝑚 = − 2𝑎 = 5 ;
1 3
6) Ridicând la pătrat ambii membri ai relaţiei sin 𝑥 + cos 𝑥 = 2 → sin 𝑥 ∙ cos 𝑥 = − 8. Calculăm tg 𝑥 +
1 8
ctg 𝑥 = sin 𝑥∙cos 𝑥 = − 3;

SUBIECTUL II
𝑎 0 𝑏 𝑐 0 𝑑
1) a) 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = (0 𝑎 + 𝑏 0) ∙ ( 0 𝑐 + 𝑑 0 ) =
𝑏 0 𝑎 𝑑 0 𝑐
𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 0 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐
( 0 (𝑎 + 𝑏)(𝑐 + 𝑑) 0 ) = 𝐴(𝑎𝑐 + 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐); b) 𝑃(𝑛): 𝐴𝑛 (𝑎, 𝑏) =
𝑏𝑐 + 𝑎𝑑 0 𝑏𝑑 + 𝑎𝑐
(𝑎+𝑏)𝑛 +(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+𝑏)𝑛 −(𝑎−𝑏)𝑛
𝐴( 2
, 2
). Etapa 1) 𝑃(1): 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎, 𝑏); Etapa 2) Fie 𝑃(𝑛): 𝐴𝑛 (𝑎, 𝑏) =
(𝑎+𝑏)𝑛 +(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+𝑏)𝑛 −(𝑎−𝑏)𝑛
𝐴( 2
, 2
) adevărată. Calculăm 𝑃(𝑛 + 1): 𝐴𝑛+1 (𝑎, 𝑏) =
(𝑎+𝑏)𝑛 +(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+𝑏)𝑛 −(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+𝑏)𝑛+1 +(𝑎−𝑏)𝑛+1 (𝑎+𝑏)𝑛+1 −(𝑎−𝑏)𝑛+1
𝐴( 2
, 2
) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴 ( 2
, 2
). c) 𝐴𝑛 (𝑎, 𝑏) =
(𝑎+𝑏)𝑛 +(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+𝑏)𝑛 −(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎 + 𝑏)𝑛 + (𝑎 − 𝑏)𝑛 = 1024
𝐴(512, 512) = 𝐴 ( , )→{ 𝑛 𝑛 de unde
2 2 (𝑎 (𝑎
+ 𝑏) − − 𝑏) = 1024
𝑛
(𝑎 + 𝑏) = 1024 𝑎 = 1 𝑎 = 2 𝑎 = 16 𝑎 = 512
𝑎=𝑏
{ → { . Obţinem soluţiile: { 𝑏 = 1 , {𝑏 = 2, {𝑏 = 16, {𝑏 = 512;
(𝑎 − 𝑏)𝑛 = 0 (2𝑎)𝑛 = 210
𝑛 = 10 𝑛 = 5 𝑛 = 2 𝑛=1

171
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑛(𝑛+1) 2 𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1) 𝑛(𝑛+1)

2) a) 𝑓(1) + 𝑓(2) + ⋯ + 𝑓(𝑛) = 𝑛4 → 𝑎 ( ) +𝑏 + 𝑐 + 𝑑 ∙ 𝑛 = 𝑛4 →
2 6 2
3𝑎𝑛3 + (6𝑎 + 4𝑏)𝑛2 + (3𝑎 + 6𝑏 + 6𝑐)𝑛 + 2𝑏 + 6𝑐 + 12𝑑 = 12𝑛 . Prin rezolvarea sistemului,
3

obţinem: (𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑) = (4, −6,4, −1) → 𝑓 = 4𝑥 3 − 6𝑥 2 + 4𝑥 − 1; b) 𝑓 = 4𝑥 3 − 6𝑥 2 + 4𝑥 − 1 =

1
𝑥1 = 2
1+𝑖
4𝑥 3 − 2𝑥 2 ⏟
⏟ −4𝑥 2 + 2𝑥 ⏟
+2𝑥 − 1 = 0 → (2𝑥 − 1)(2𝑥 2 − 2𝑥 + 1) = 0 → 𝑥2 = 2
, de unde: |𝑥1 | +
1−𝑖
{𝑥3 = 2
1
|𝑥2 | + |𝑥3 | = √2 + ; c) Daca 𝑛 = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑔 → 𝑛 = (𝑛 − 1) + (𝑛 − 3) → 𝑛 = 4, deci 𝑔 = 𝑎𝑥 4 +
2
𝑏𝑥 3 + 𝑐𝑥 2 + 𝑑𝑥 + 𝑒 şi relaţia 𝑔(𝑥) = 𝑔′ (𝑥) ∙ 𝑔′′′ (𝑥) devine: 𝑎𝑥 4 + 𝑏𝑥 3 + 𝑐𝑥 2 + 𝑑𝑥 + 𝑒 =
1
96𝑎2 𝑥 4 + 96𝑎𝑏𝑥 3 + (18𝑏 2 + 48𝑎𝑐)𝑥 2 + (12𝑏𝑐 + 24𝑎𝑑)𝑥 + 6𝑏𝑑, de unde obţinem: 𝑎 = si
96
2
36𝑏 = 𝑐 1 1
{16𝑏𝑐 = 𝑑 → (𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑, 𝑒) ∈ {(96 , 1,36,576,3456) , (96 , −1,36, −576,3456)};
𝑏𝑑 = 576
SUBIECTUL III
′′′
1) a) Funcţia 𝑓 ′ este convexă pe (0, +∞) dacă 𝑓 ′′′ > 0. 𝑓 ′′′ = (ln 𝑥 (𝑥 2 + 4𝑥 + 1)) =
2 1 1 2𝑥 2 −4𝑥+2 2(𝑥−1)2
∁03 3 (𝑥 2 + 4𝑥 + 1) + ∁13 (− 2 ) (2𝑥 + 4) + ∁23 ∙2= = > 0, ∀𝑥 ∈ (0, +∞) ; b)
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥3 𝑥3
′ ′′ ′′ (𝑥) 𝑥 (𝑥
Funcţia 𝑔 este strict crescătoare pe 𝑅 dacă 𝑔 > 0. Dar 𝑔 =𝑒 + 3)2 > 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅; c) Avem
(−1)𝑘−1 (𝑘−1)! (−1)𝑛−1 (𝑛−1)! (−1)𝑛−2 (𝑛−2)!
(ln 𝑥)(𝑘) = , deci: 𝑓 (𝑛) (𝑥) = ∁0𝑛 (𝑥 2 + 4𝑥 + 1) + ∁1𝑛 (2𝑥 + 4)
𝑥𝑘 𝑥𝑛 𝑥 𝑛−1
(−1) 𝑛−3 (𝑛−3)!
+∁2𝑛 . 2 → 𝑓 (𝑛) (1) = (−1)𝑛−3 (𝑛 − 3)! (𝑛2 − 7𝑛 + 12) şi 𝑔(𝑛) (𝑥) = ∁0𝑛 𝑒 𝑥 (𝑥 2 + 2𝑥 + 3)
𝑥 𝑛−2
+∁1𝑛 𝑒 𝑥 (2𝑥 + 2) + ∁2𝑛 𝑒 𝑥 2 → 𝑔(𝑛) (0) = 𝑛2 + 𝑛 + 3;
1 ′
1 2 1 2 𝑒−1 1 2 1 𝑥 2𝑛+2 2
2) a) 𝐼0 = ∫0 𝑥𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2 𝑒 𝑥 | = 2
; b) 𝐼𝑛 = ∫0 𝑥 2𝑛+1 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 ( 2𝑛+2 ) 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
0
1
𝑥 2𝑛+2 𝑥 2 1 𝑥 2𝑛+2 𝑥 2 𝑒 1 𝑒
𝑒 | − ∫0 𝑒 ∙ 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − 𝐼 → 𝐼𝑛+1 = − (𝑛 + 1) ∙ 𝐼𝑛 ; c) Avem 𝐼7 =
2𝑛+2 0 2𝑛+2 2𝑛+2 𝑛+1 𝑛+1 2
1 15 𝑥 2 1 15 2 17
∫0 𝑥 𝑒 𝑑𝑥 > ∫0 𝑥 (𝑥 + 1)𝑑𝑥 = 144;

TEST 103

SUBIECTUL I
2024 2024
1) 𝑎𝑛 = 𝑎1 + (𝑛 − 1)𝑟 → 𝑎𝑛 = 2024 − 7𝑛 ≥ 0 → 𝑛 ≤ . Cum [ ] = 289 → primii 289
7 7
termeni ai progresiei sunt numere naturale, restul fiind numere întregi negative.
𝑚+14
2𝑚+13±15 𝑥 = 𝑚−1
2
2) (𝑚 − 1)𝑥 − (2𝑚 + 13)𝑥 + 𝑚 + 14 = 0 → 𝑥1,2 = →{ 1 şi condiţia: 4√𝑥1 +
2(𝑚−1)
𝑥2 = 1
4 𝑚+14 𝑚+14
√𝑥2 = 3 devine: √ 𝑚−1 = 2, cu 𝑚 ∈ (−∞, −14] ∪ (1, +∞), de unde
4
𝑚−1
= 16 → 𝑚 = 2.

3 3 3 3 3 3
3) √𝑥 − 1 + 3√(𝑥 − 1)2 + 3√𝑥 − 1 + 1 + √𝑥 − 1 − 3√(𝑥 − 1)2 + 3√𝑥 − 1 − 1 = 4 →
3 3 3 3
√(√𝑥
3
− 1 + 1) + √(√𝑥 − 1 − 1) = 4 → √𝑥 − 1 = 2 → 𝑥 = 9;
3 3

4) 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + 𝑑 = 10 → (𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑) ∈ {1027,1036,1045,1234,2035}. Pentru fiecare dintre

cvartetele care conţin cifra 0, avem câte 3 ∙ 3! variante iar pentru cvartetul care nu conţine cifra 0

172
BOGDAN MARIUS DICU

4 3∙3!∙4+4!
sunt 4! variante. Numărul cazurilor posibile este 𝐴10 − 𝐴39 . Probabilitatea cerută este 𝑝 = =
𝐴410 −𝐴39
4
189
;

⃗ | ≥ √2 ↔ (𝑚 − 3)2 + (5 − 𝑚)2 ≥ 2 → (𝑚 − 4)2 ≥ 0.

⃗ = (𝑚 − 3) ∙ 𝑖 + (5 − 𝑚) ∙ 𝑗 → |𝑢
5) Din 𝑢
𝜋 𝑘𝜋
6) 16 ∙ sin 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ cos 2𝑥 ∙ cos 4𝑥 ∙ cos 8𝑥 = 1 ↔ sin 16𝑥 = 1 → 𝑥 = (−1)𝑘 32 + 16 , 𝑘 ∈ 𝑍 .
𝜋 𝑘𝜋 2𝑘+1
Impunem condiţia: −2𝜋 ≤ (−1)𝑘 + ≤ 2𝜋. Distingem două cazuri: i) 𝑘 =par: −2 ≤ ≤2→
32 16 32
2𝑘−1
−32,5 ≤ 𝑘 ≤ 31,5 → 𝑘 ∈ {−32, −30, … ,30} adică 32 valori. ii) 𝑘 =impar: −2 ≤ ≤2→ 32
−31,5 ≤ 𝑘 ≤ 32,5 → 𝑘 ∈ {−31, −29, … ,31} adică 32 valori. În total, ecuaţia admite 64 soluţii;

SUBIECTUL II
1 1 1
1) a) Determinantul principal al sistemului este 𝑑 = |1 −1 2 | = 2(1 − 𝑚). Dacă 𝑚 ≠ 1, prin
1 1 𝑚
regula lui Cramer, metoda substituţiei sau metoda reducerii, obţinem: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (−2,2,1). Dacă
𝑥+𝑦+𝑧 =1 −3𝛼−1 𝛼+3
𝑚 = 1, sistemul devine { → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ( 2 , 2 , 𝛼) , 𝛼 ∈ 𝑅; b)
𝑥 − 𝑦 + 2𝑧 = −2
2𝑥 + 3𝑦 − 5𝑧 = 7 2𝑥 + 3𝑦 − 5𝑧 = 7
8𝑥 − 8𝑧 = 16
{ 2𝑥 − 𝑦 − 𝑧 = 3 ↔ { 6𝑥 − 3𝑦 − 3𝑧 = 9 ↔ { . Notăm 𝑧 = 𝛼 ∈ 𝑅 → (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 )
15𝑥 − 15𝑧 = 30
3𝑥 + 𝑦 − 4𝑧 = 7 9𝑥 + 3𝑦 − 12𝑧 = 21
11
= (𝛼 + 2, 𝛼 + 1, 𝛼), 𝛼 ∈ 𝑅 → 𝑥02 + 𝑦02 + 𝑧02 = 3𝛼 2 + 7𝛼 + 5 ≥ 12 ↔ (6𝛼 + 7)2 ≥ 0, ∀𝛼 ∈ 𝑅; c) Fie
𝑥+𝑦 = 𝛼+𝛽+1
𝛼 = 𝑧, 𝛽 = 𝑡. Sistemul devine: { → (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 , 𝑡0 ) = (𝛼 + 2, 𝛽 − 1, 𝛼, 𝛽), de
2𝑥 + 3𝑦 = 2𝛼 + 3𝛽 + 1
unde min(𝑥02 + 𝑦02 + 𝑧02 + 𝑡02 ) = min(2𝛼 2 + 4𝛼 + 2𝛽 2 − 2𝛽 + 5) = min [2(𝛼 + 1)2 +
1 2 5 5
2 (𝛽 − 2) + 2] = 2 ;

3𝑚+𝑛+1 3𝑚+𝑛+1 3𝑚+𝑛+1

2) a) 𝐴(𝑚) ∙ 𝐴(𝑛) = (3𝑚+𝑛+1 3𝑚+𝑛+1 3𝑚+𝑛+1 ) = 𝐴(𝑚 + 𝑛 + 1); b) Parte stabilă: conform
3𝑚+𝑛+1 3𝑚+𝑛+1 3𝑚+𝑛+1
pct.a); Asociativitate: (𝐴(𝑚) ∙ 𝐴(𝑛)) ∙ 𝐴(𝑝) = 𝐴(𝑚) ∙ (𝐴(𝑛) ∙ 𝐴(𝑝)) = 𝐴(𝑚 + 𝑛 + 𝑝 + 2);
Comutativitate: 𝐴(𝑚) ∙ 𝐴(𝑛) = 𝐴(𝑛) ∙ 𝐴(𝑚) = 𝐴(𝑚 + 𝑛 + 1); Element neutru: ∃! 𝐴(−1)|𝐴(𝑚) ∙
𝐴(−1) = 𝐴(−1) ∙ 𝐴(𝑚) = 𝐴(𝑚); Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝐴(𝑚), ∃𝐴(−𝑚 − 2)| 𝐴(𝑚) ∙
𝐴(𝑎) ∙ 𝐴(𝑏) = 𝐴(𝑐) 𝑎+𝑏+1 = 𝑐
𝐴(−𝑚 − 2) = 𝐴(−𝑚 − 2) ∙ 𝐴(𝑚) = 𝐴(−1); c) {𝐴(𝑏) ∙ 𝐴(𝑐) = 𝐴(𝑎) ↔ {𝑏 + 𝑐 + 1 = 𝑎 → 𝑎 = 𝑏 =
𝐴(𝑐) ∙ 𝐴(𝑎) = 𝐴(𝑏) 𝑐+𝑎+1=𝑏
−1 −1 −1
3 3 3
𝑐 = −1 → 𝐴(𝑎) = 𝐴(𝑏) = 𝐴(𝑐) = (3−1 3−1 3−1 );
3−1 3−1 3−1
SUBIECTUL III
𝑒 2𝑥 +𝑒 𝑥 +1 𝑒 2𝑥 +𝑒 𝑥 +1
1) a) lim = 1 → 𝑦 = 1 asimptotă orizontala la −∞; lim = 1 → 𝑦 = 1 asimptotă
𝑥→−∞ 𝑒 2𝑥 −𝑒 𝑥 +1 𝑥→∞ 𝑒 2𝑥 −𝑒 𝑥 +1
2𝑒 𝑥 (1+𝑒 𝑥 )(1−𝑒 𝑥 )
orizontala la ∞; b) 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑒 2𝑥 −𝑒 𝑥 +1)2
= 0 → 𝑥 = 0. Deducem că 𝑓 este strict crescătoare pe

173
 TESTE DE MATEMATICĂ

(−∞, 0) şi strict descrescătoare pe (0, +∞) şi 𝐴(0,3) este punct de maxim; c) Conform pct. a),b)

ℐ𝓂 𝑓 = (1,3];
<0
1 ⏞
𝑥 𝑛 (𝑥−1)
2) 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫0 𝑥 2017 +𝑥2016 +⋯+𝑥+1 𝑑𝑥 < 0 → 𝐼𝑛 ↘; 𝐼𝑛 > 0 → 𝐼𝑛 este convergent; b) 𝐼𝑛+2017 +
1 𝑥 𝑛+2017 +𝑥 𝑛+2016 +⋯+𝑥 𝑛 1 1
𝐼𝑛+2016 + ⋯ + 𝐼𝑛+1 + 𝐼𝑛 = ∫0 𝑥 2017 +𝑥 2016 +⋯+𝑥+1 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 𝑛 𝑑𝑥 = 𝑛+1; c) Conform monotoniei
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
şirului: 𝐼𝑛+2017 ≤ 𝐼𝑘 ≤ 𝐼𝑛 , ∀𝑘 = 𝑛, 𝑛 + 2017. De aici 2018 ∙ 𝐼𝑛+2017 ≤ 𝐼𝑛+2017 + 𝐼𝑛+2016 + ⋯ +
1
𝐼𝑛+2017 ≤ 2018(𝑛+1)
1
𝐼𝑛+1 + 𝐼𝑛 ≤ 2018 ∙ 𝐼𝑛 → 2018 ∙ 𝐼𝑛+2017 ≤ 𝑛+1
≤ 2018 ∙ 𝐼𝑛 → { 1 , de unde:
2018(𝑛+1)
≤ 𝐼𝑛
1 1 𝑛 𝑛
2018(𝑛+1)
≤ 𝐼𝑛 ≤ 2018(𝑛−2016) → 2018(𝑛+1) ≤ 𝑛 ∙ 𝐼𝑛 ≤ 2018(𝑛−2016). Aplicând teorema cleştelui,
1
rezultă lim (𝑛 ∙ 𝐼𝑛 ) = 2018 ;
𝑛→∞

TEST 104

SUBIECTUL I
3
1) Produsele 𝐴 şi 𝐵 conţin factorii nuli (√25 − 5) respectiv ( √27 − 3), deci 𝐴 = 𝐵 = 0;
2𝑚+1
−1 ≤ 𝑥𝑉 ≤ 1 −1 ≤ ≤1 17
𝑚−1
2) Impunem simultan condiţiile: { ↔{ 4𝑚−13 → 𝑚 ∈ [−2,0] ∩ [ 8 , ∞) →
−1 ≤ 𝑦𝑉 ≤ 1 −1 ≤ ≤1 4(𝑚−1)
𝑚 ∈ Φ;

3) Domeniul de existenţă: 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1,2) ∪ (2, +∞); Dacă 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1,2), inecuaţia devine:
𝑥 2 + 2 ≤ 3𝑥 → 𝑥 ∈ [1,2] ∩ (0,1) ∪ (1,2) → 𝑥 ∈ (1,2); Dacă 𝑥 ∈ (2, +∞) → 𝑥 2 + 2 ≥ 3𝑥 → 𝑥 ∈
((−∞, 1] ∪ [2, +∞)) ∩ (2, +∞) → 𝑥 ∈ (2, +∞). Deci 𝑥 ∈ (1,2) ∪ (2, +∞);
7 2016−𝑘 5
𝑘 2016 − 𝑘 ⋮ 7
4) 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘2016 (√5) (√7) ∈ 𝑄 → { → 𝑘 ⋮ 35 → 𝑘 ∈ {0 ∙ 35,1 ∙ 35, … ,57 ∙ 35}
𝑘⋮5
de unde deducem că sunt 58 termeni raţionali şi 2017 − 58 = 1959 termeni iraţionali;

⃗ , 𝑣 ) = ∢(𝑣 , 𝑤
5) Din ∢(𝑢 ⃗⃗ ) = ∢(𝑤 ⃗ ) → cos ∢(𝑢
⃗⃗ , 𝑢 ⃗ , 𝑣 ) = cos ∢(𝑣 , 𝑤
⃗⃗ ) = cos ∢(𝑤 ⃗ ), de unde:
⃗⃗ , 𝑢
−𝑚2 +𝑛2 −𝑚𝑛+𝑚−2𝑛 𝑚𝑛−𝑚−2𝑛
= = → −𝑚𝑛 + 𝑚 − 2𝑛 = 𝑚𝑛 − 𝑚 − 2𝑛 →
√𝑚2 +𝑛2 ∙√𝑚2 +𝑛2 √𝑚2 +𝑛2 ∙√(𝑛−1)2 +4 √𝑚2 +𝑛2 ∙√(𝑛−1)2 +4
−2𝑛 1−𝑚2
𝑚(𝑛 − 1) = 0. Cazul i) Dacă 𝑚 = 0 → 1 = → 𝑛 = 1; Cazul ii) Dacă 𝑛 = 1 → 1+𝑚2 =
|𝑛|√(𝑛−1)2 +4
𝑚−1
→ 𝑚 = 1. Deci (𝑚, 𝑛) ∈ {(0,1), (1,1)};
√𝑚2 +1

174
BOGDAN MARIUS DICU

𝑎
6) Ducem 𝐷𝑀 ⊥ 𝐴𝐵, 𝑀 ∈ (𝐴𝐵) → 𝐷𝑀 = 2 → ∢𝐴 = ∢𝐶 = 30°; ∢𝐵 = ∢𝐷 = 150°.

SUBIECTUL II
̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂
1) a) 𝐴2 = (1 2) ∙ (1 2) = (1 0) → 𝐴100 = (1 0) ; 𝐵2 = (2 2) ∙ (2 2) = (0 2) →
2̂ 3̂ 2̂ 3̂ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 2̂ 3̂ 2̂ 1̂
3 0̂ 2̂ 4 0̂ 2̂ 100 0̂ 2̂ 100 100 1̂ 2̂
𝐵 =( )→𝐵 =( )→𝐵 =( )→𝐴 +𝐵 =( ); b) Prin calcul, obţinem
2̂ 3̂ 2̂ 1̂ 2̂ 1̂ 2̂ 2̂
1̂ 2̂ 0̂ 3̂ 2̂ 0̂ 2̂ 0̂ 2̂
2𝑘 2𝑘+1
̂ ̂
𝐶 = (3 0 3) , 𝐶 ̂ = (1 0 1); c) 𝐷 = (0̂ 0̂ 0̂) ; 𝐷 3 = 𝑂3 → 𝐷 𝑘 = 𝑂3 , ∀𝑘 ≥ 3 →
̂ ̂ ̂ 2

2̂ 2̂ 3̂ 2̂ 2̂ 1̂ 2̂ 0̂ 2̂
3̂ 2̂ 1̂
𝐷 + 𝐷 2 + 𝐷 3 + ⋯ + 𝐷 2017 = (2̂ 0̂ 2̂) → det(𝐷 + 𝐷 2 + 𝐷 3 + ⋯ + 𝐷 2017 ) = 0̂;
1̂ 2̂ 3̂
0̂ 0̂ 0̂ 1̂ 0̂ 0̂ 0̂ 1̂ 1̂ 1̂ 1̂ 1̂
2) a) ℳ = {𝑂 = (0̂ 0̂ 0̂) , 𝐼 = (0̂ 1̂ 0̂) , 𝐴 = (1̂ 0̂ 1̂) , 𝐵 = (1̂ 1̂ 1̂)}. Întocmim
0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 1̂ 1̂ 1̂ 0̂ 1̂ 1̂ 1̂
tablele operaţiilor aditivă:
+ O I A B
O O I A B
I I O B A
A A B O I
B B A I O
respectiv multiplicativă:
∙ O I A B
O O O O O
I O I A B
A O A A O
B O B O B
şi observăm că sunt verificate toate axiomele inelului comutativ; b) Unitaţile inelului (elementele
simetrizabile multiplicative) sunt: 𝒰 = {𝐼}. c) Construim tabla grupului lui Klein:
∘ 1𝐸 𝑢 𝑣 𝑤
1𝐸 1𝐸 𝑢 𝑣 𝑤
𝑢 𝑢 1𝐸 𝑤 𝑣
𝑣 𝑣 𝑤 1𝐸 𝑢
𝑤 𝑤 𝑣 𝑢 1𝐸
şi observăm că este la fel structurată ca tabla operaţiei (ℳ, +), de unde rezultă izomorfismul cerut.

SUBIECTUL III

1) a) 𝑓 este continuă şi dublu derivabilă pe intervalele: (−∞, −1], (−1, 1), [1, +∞) ca funcţie
polinomială. Cum 𝑙𝑠 (−1) = 𝑓(−1) = 𝑙𝑑 (−1) = 0 si 𝑙𝑠 (1) = 𝑓(1) = 𝑙𝑑 (1) = 0 → 𝑓 continuă pe 𝑅.
5𝑥 4 + 4𝑥 3 − 6𝑥 2 − 4𝑥 + 1, 𝑥 ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞)
Avem 𝑓 ′ (𝑥) = { → 𝑓𝑠′ (−1) = 𝑓𝑑′ (−1) = 0 şi
5𝑥 4 − 4𝑥 3 − 6𝑥 2 + 4𝑥 + 1, 𝑥 ∈ (−1,1)
𝑓𝑠′ (1) = 𝑓𝑑′ (1) = 0 → 𝑓 derivabilă pe 𝑅, cu derivata continuă. Calculăm derivata de ordinul doi:

175
 TESTE DE MATEMATICĂ

20𝑥 3 + 12𝑥 2 − 12𝑥 − 4, 𝑥 ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞)

𝑓 ′′ (𝑥) = { → 𝑓𝑠′′ (−1) = 0; 𝑓𝑑′′ (−1) = −16 → 𝑓
20𝑥 3 − 12𝑥 2 − 12𝑥 + 4, 𝑥 ∈ (−1,1)
𝑥 2 + 8𝑥 + 15 , 𝑥 ∈ (−∞, −2)
𝑥 2 − 1, 𝑥 ∈ [−2, −1]
nu este dublu derivabilă; b) 𝑔(𝑥) = 1 − 𝑥 2 , 𝑥 ∈ (−1,1) . Calculăm derivata funcţiei
2
𝑥 − 1, 𝑥 ∈ [1,2]
2
{ 𝑥 − 8𝑥 + 15 , 𝑥 ∈ (2, +∞)
2𝑥 + 8, 𝑥 ∈ (−∞, −2)
2𝑥, 𝑥 ∈ (−2, −1)
′ (𝑥) −2𝑥, 𝑥 ∈ (−1,1) care se anulează în {−4,0,4} şi întocmim tabelul de variaţie
𝑔 =
2𝑥, 𝑥 ∈ (1,2)
{ 2𝑥 − 8, 𝑥 ∈ (2, +∞)
x −∞ −4 −2 −1 0 1 2 4 +∞
g’ − 0 + − + 0 − + − 0 +
g ↘ ↗ ↘ ↗ ↘ ↗ ↘ ↗
6(𝑥 + 2), 𝑥 ∈ (−∞, −1)
Tabelul relevă existenţa a 7 puncte de extrem; c) ℎ′′ (𝑥) = { 6𝑥, 𝑥 ∈ (−1,1) care se anulează
6(𝑥 − 2), 𝑥 ∈ (1, +∞)
în {−2,0,2} şi întocmim tabelul de variaţie:
x −∞ −2 −1 0 1 2 +∞
h’’ − 0 + − 0 + − 0 +
h convexa concava convexa concava convexa concava

Conform tabelului, graficul funcţiei are 5 puncte de inflexiune;

SUBIECTUL III
1
1) a) 𝐼4 = ∫0 (1 + 𝑥) ∙ (1 + 𝑥 2 ) ∙ (1 + 𝑥 4 ) ∙ (1 + 𝑥 8 ) ∙ (1 + 𝑥 16 ) ∙ dx; Dar (1 + 𝑥) ∙ (1 + 𝑥 2 ) ∙
(1−𝑥)∙(1+𝑥)∙(1+𝑥 2 )∙(1+𝑥 4 )∙(1+𝑥 8 )∙(1+𝑥 16 ) 1−𝑥 32
(1 + 𝑥 4 ) ∙ (1 + 𝑥 8 ) ∙ (1 + 𝑥 16 ) = = = 1 + 𝑥 + 𝑥2 + ⋯
1−𝑥 1−𝑥
1
𝑥2 𝑥3 𝑥 32 1 1 1
+𝑥 31 → 𝐼4 = (𝑥 + + + ⋯+ )| =1+ + + ⋯+ ; b) Din 𝑓(𝑡) = 𝑡 − ln(𝑡 + 1) →
2 3 32 0 2 3 32
𝑡
𝑓 ′ (𝑡) = 𝑡+1 = 0 → 𝑡 = 0 → min 𝑓(𝑡) = 0 → ln(𝑡 + 1) ≤ 𝑡, ∀𝑡 ∈ (−1, +∞); Conform pct.b), avem:
5
∫22(… )𝑑𝑥 5
1
ln[1 + (2𝑥 − 4)𝑛 ] ≤ (2𝑥 − 4)𝑛 ⏞
→ 𝐽𝑛 ≤ ∫22(2𝑥 − 4)𝑛 𝑑𝑥 = 2𝑛+2 ;

TEST 105

SUBIECTUL I

1) Este suficient să demonstrăm că orice element al mulţimii 𝐴 verifică ecuaţia care defineşte
𝑛∙2𝑛 +1 𝑛 1
𝑛∙2𝑛 +1 { 𝑛
}
𝑛 1 {2 +𝑛} 1
elementele mulţimii 𝐵. Astfel [ 𝑛 ] = [2 + ] = (2𝑛 )𝑛 = 2 → 𝐴 ⊆ 𝐵;
𝑛

𝑥1 = 𝑚
2) Soluţiile ecuaţiei 𝑥 2 − (2𝑚 + 1) ∙ 𝑥 + 𝑚2 + 𝑚 = 0 fiind {𝑥 = 𝑚 + 1 → [𝑥1 ] + [𝑥2 ] = 3 ↔ [𝑚] +
2
[𝑚 + 1] = 3 → 2[𝑚] = 2 → 𝑚 ∈ [1,2);
𝑧−2>0 2 2
3) Condiţiile de existenţă: { implică 𝑧 ∈ (2,4) ∩ 𝑍 = {3} şi ecuaţia devine: 24𝑥 −9𝑦 −7 = 1
4−𝑧 >0
→ 4𝑥 2 − 9𝑦 2 = 7 → (2𝑥 − 3𝑦)(2𝑥 + 3𝑦) = 7. Redăm rezolvarea în tabelul următor:

176
BOGDAN MARIUS DICU

2x-3y 1 7 -1 -7
2x+3y 7 1 -7 -1
x 2 2 -2 -2
y 1 -1 -1 1
(x,y,z) (2,1,3) (2,-1,3) (-2,-1,3) (-2,1,3)
∁2 𝑛(𝑛−1) 3
4) Probabilitatea este 𝑝 = 2𝑛𝑛 = 0,375 → 2𝑛+1
= 8 → 𝑛(𝑛 − 1) = 3 ∙ 2𝑛−2 . Observăm că 𝑛 = 3 si
𝑛 = 4 verifică egalitatea şi demonstrăm că 𝑃(𝑛): 3 ∙ 2𝑛−2 > 𝑛(𝑛 − 1), ∀𝑛 ≥ 5 prin inducţie
matematică: Etapa 1) 𝑃(5): 24 > 20 (𝑎) . Etapa 2) Presupunem că 𝑃(𝑘): 3 ∙ 2𝑘−2 > 𝑘(𝑘 − 1) este
adevarată; Calculăm: 𝑃(𝑘 + 1): 3 ∙ 2𝑘−1 > 2𝑘(𝑘 − 1) > (𝑘 + 1)𝑘 ↔ 𝑘 > 3 adevărat.
2 2
5) Fie 𝑣 = 𝑎 ∙ 𝑖 + 𝑏 ∙ 𝑗. Conform enunţului {𝑎 + 𝑏 = 25 → (𝑎, 𝑏) ∈ {(−4,3), (4, −3)};
3𝑎 + 4𝑏 = 0
6) sin 2016° = sin(5 ∙ 360° + 216°) = sin(180° + 36°) = − sin 36°. În formula dată, luăm 𝑥 = 36°
şi obşinem, notând cu 𝑡 = sin2 36°, ecuaţia: 5(1 − 𝑡)2 − 10(1 − 𝑡)𝑡 + 𝑡 2 = 0 → 16𝑡 2 − 20𝑡 + 5 =
5−√5 5−√5 √10−2√5 √10−2√5
0→𝑡= 8
→ sin 36° = √ 8
= 4
, de unde sin 2016° = − 4
;

SUBIECTUL II
𝑚−1 1 1
1) a) Impunem det 𝐴 = | −5𝑚 −1 2| = 𝑚 + 1 ≠ 0 → 𝑚 ∈ 𝑅\{−1}; b) Calculăm 𝐴−1,
−1 1 2
𝑚 − 1 −5𝑚 −1
parcurgând etapele i) det 𝐴 = 𝑚 + 1 ≠ 0; ii) 𝑡𝐴 = ( 1 −1 1 ); iii) 𝐴∗ =
1 2 2
−4 −1 3
−4 −1 3 𝑚+1 𝑚+1 𝑚+1
10𝑚−2 2𝑚−1 −7𝑚+2
( 10𝑚 − 2 2𝑚 − 1 −7𝑚 + 2); iv) 𝐴−1 = 𝑚+1 𝑚+1 𝑚+1
∈ 𝑀3 (𝑍) → 𝑚 + 1 ∈
−5𝑚 − 1 −𝑚 4𝑚 + 1 −5𝑚−1 −𝑚 4𝑚+1
( 𝑚+1 𝑚+1 𝑚+1 )
0 −2 1 1 𝑥 0
{−1,1} → 𝑚 ∈ {−2,0}; c) 𝐴 ∙ 𝑋 = (6) ↔ ( 5 −1 2) ∙ (𝑦) = (6), de unde rezultă sistemul:
2 −1 1 2 𝑧 2
−2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 0
3𝑥 + 3𝑧 = 6
{ 5𝑥 − 𝑦 + 2𝑧 = 6 . Adunăm a doua ecuaţie primei şi ultimei ecuaţii { → 𝑥 + 𝑧 = 2. Fie
4𝑥 + 4𝑧 = 8
−𝑥 + 𝑦 + 2𝑧 = 2
2−𝛼
𝑧 = 𝛼 ∈ 𝑅 → 𝑥 = 2 − 𝛼, 𝑦 = 4 − 3𝛼 → 𝑋 = (4 − 3𝛼 ) , 𝛼 ∈ 𝑅;
𝛼
𝐶(𝑥) = 𝑥 2 − (2𝑚 − 2)𝑥 + 2𝑚 − 3
2) a) Aplicând algoritmul, obţinem { ; b) Redăm rezolvarea într-un
𝑅(𝑥) = 0
tabel:
x1,x3 m,1 m,m+1 m,2m-3 1,m+1 1,2m-3 m+1,2m-3
x2,x4 m+1,2m-3 1,2m-3 1,m+1 m,2m-3 m,m+1 m,1
x1 + x22 + x3 + x42 5m2-9m+11 4m2- m2+5m-1 5m2- 2m2+4m-1 m2+3m-1
10m+11 11m+11
m 4 1 −5 ± √57 11 ± √41 −1 ± √5 −3 ± √41
,1 ,2
5 2 2 10 2
c) Distingem cazurile: i) m=1 cu rădăcinile: 1,1,2,-1; ii) m=0 cu rădăcinile: 1,0,1,-3; iii) m=2 cu
rădăcinile: 1,2,3,1; iv) m=3 cu rădăcinile: 1,3,4,3; v) m=4 cu rădăcinile: 1,4,5,5;

177
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL III
𝑥1 = 𝑥2 = 1
1) a) Pentru că 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + 𝑥4 = 6, cele două rădăcini duble, numere naturale sunt: {
𝑥3 = 𝑥4 = 2
şi polinomul devine 𝑃(𝑥) = 𝑥 4 − 6𝑥 3 + 13𝑥 2 − 12𝑥 + 4, de unde: (𝑚, 𝑛, 𝑝) = (13,12,4); b) Dacă
𝑄 ′ (𝑥) 1 1 1
𝑄(𝑥) = (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) … (𝑥 − 𝑥100 ) → 𝑄(𝑥)
= 𝑥−𝑥 + 𝑥−𝑥 + ⋯ + 𝑥−𝑥 ; c) Derivând de două ori
1 2 100
3
𝑄 ′′′ (1)𝑄3 (1)−3𝑄′ (1)𝑄′′ (1)𝑄2 (1)+2𝑄(1)(𝑄′ ) (1) 1 1
succesiv relaţia de la pct.b), rezultă: 2𝑄 4 (1)
= (1−𝑥 3 + (1−𝑥 3 +
1) 2)
1
⋯ + (1−𝑥 3 = 𝑆. Dar 𝑄(1) = 101, 𝑄 ′ (𝑥) = 1 + 2𝑥 + 3𝑥 + ⋯ + 100𝑥 99 → 𝑄 ′ (1) =
2
100 )
5050, 𝑄 ′′ (𝑥) = 2 + 2 ∙ 3𝑥 + ⋯ + 99 ∙ 100 ∙ 𝑥 98 → 𝑄 ′′ (1) = 1 ∙ 2 + 2 ∙ 3 + ⋯ + 99 ∙ 100 = 333300.
Analog 𝑄 ′′′ (1) = 24497550 şi, astfel suma este calculată. Exerciţiu: Calculaţi suma 𝑇 = 𝑥1−3 +
𝑥2−3 + ⋯ + 𝑥100−3
;
1 1
2) a) 𝐼1 = ∫0 𝑒 𝑥 (𝑎𝑥 + 𝑏)𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 (𝑎𝑥 + 𝑏)|10 − ∫0 𝑒 𝑥 𝑎 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒(𝑎 + 𝑏) − 𝑏 − 𝑎(𝑒 − 1) = 𝑒𝑏 − 𝑏 +
1 1
𝑎; b) ∫0 𝑒 𝑥 (𝑎𝑥 + 𝑏)𝑛 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 (𝑎𝑥 + 𝑏)𝑛 |10 − 𝑛𝑎 ∫0 𝑒 𝑥 (𝑎𝑥 + 𝑏)𝑛−1 𝑑𝑥 = 𝑒 ∙ (𝑎 + 𝑏)𝑛 − 𝑏 𝑛 − 𝑎 ∙ 𝑛 ∙
1 (𝑎+𝑏)𝑛+1 −𝑏𝑛+1
𝐼𝑛−1 ; c) În prealabil, calculăm ∫0 (𝑎𝑥 + 𝑏)𝑛 𝑑𝑥 = şi folosind inegalitatea 𝑒 𝑡 ≥ 𝑡 +
𝑎(𝑛+1)
1 1 1
1, ∀𝑡 ∈ 𝑅, obţinem: 𝐼𝑛 ≥ ∫0 (𝑥 + 1)(𝑎𝑥 + 𝑏)𝑛 𝑑𝑥 = ∫ [(𝑎𝑥
𝑎 0
+ 𝑏) + (𝑎 − 𝑏)] (𝑎𝑥 + 𝑏)𝑛 𝑑𝑥 =
1 (𝑎+𝑏)𝑛+2 −𝑏𝑛+2 𝑎−𝑏 (𝑎+𝑏)𝑛+1 −𝑏𝑛+1
𝑎2 𝑛+2
+ 𝑎2 𝑛+1
;

TEST 106

SUBIECTUL I

1) Rezolvăm, în 𝑍, ecuaţia: (𝑎 − 𝑟)3 + 𝑎3 + (𝑎 + 𝑟)3 = 27 → 𝑎(𝑎2 + 2𝑟 2 ) = 9. Construim tabelul:

𝑎 1 3
𝑎2 + 2𝑟 2 9 3
𝑟 ±2 0
Deci tripletetele (−1,1,3), (3,1, −1) sunt soluţiile problemei;

𝑥 2 − 𝑥1 + 𝑚 = 0 + 2
2) Folosim suma 𝑥1 + 𝑥2 = 1 şi faptul că rădăcinile verifică ecuaţia: { 12 ⏞ 𝑥1 + 𝑥22 =
→
𝑥2 − 𝑥2 + 𝑚 = 0
𝑥 3 − 𝑥12 + 𝑚𝑥1 = 0 + 3 𝑥14 − 𝑥13 + 𝑚𝑥12 = 0 + 4
1 − 2𝑚 de unde { 13 ⏞
→ 𝑥 1 + 𝑥2
3
= 1 − 3𝑚; { ⏞ 𝑥1 + 𝑥24 =
→
𝑥2 − 𝑥22 + 𝑚𝑥2 = 0 𝑥24 − 𝑥23 + 𝑚𝑥22 = 0
𝑥 5 − 𝑥14 + 𝑚𝑥13 = 0 + 5
2𝑚2 − 4𝑚 + 1; { 15 ⏞ 𝑥1 + 𝑥25 = 5𝑚2 − 5𝑚 + 1 = 31 → 𝑚 ∈ {−2,3}.
→
𝑥2 − 𝑥24 + 𝑚𝑥23 = 0
𝑥−2 2
2𝑥−4 𝑥+1 2 𝑥−2 2
3) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ 𝑅\{−2, −1}. Observăm că (𝑥+1) ± 𝑥+2
+ (𝑥+2) = (𝑥+1) ±
𝑥−2 𝑥+1 𝑥+1 2 𝑥−2 𝑥+1 2 𝑥−2 𝑥+1
2 𝑥+1 𝑥+2 + (𝑥+2) = (𝑥+1 ± 𝑥+2) ≥ 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅\{−2, −1}. Ecuaţia devine: |𝑥+1 + 𝑥+2| +
𝑥−2 𝑥+1 2𝑥 2 +2𝑥−3 2𝑥+5 5 2𝑥 2 +2𝑥−3
|𝑥+1 − 𝑥+2| = 4. De aici: | 𝑥 2 +3𝑥+2 | + |𝑥2 +3𝑥+2| = 4. Sunt 6 cazuri: i) 𝑥 ∈ (−∞, − 2] → 𝑥 2 +3𝑥+2 −
2𝑥+5 5 2𝑥 2 +2𝑥−3 2𝑥+5
𝑥 2 +3𝑥+2
= 4 → 𝑥 = −4; ii) 𝑥 ∈ (− 2
, −2) → 𝑥 2 +3𝑥+2
+ 𝑥 2 +3𝑥+2 = 4 → 𝑥 ∈ Φ; iii) 𝑥 ∈
−√7−1 2𝑥 2 +2𝑥−3 2𝑥+5 −√7−1 2𝑥 2 +2𝑥−3 2𝑥+5
(−2, 2 ] → − 𝑥 2 +3𝑥+2 − 𝑥 2 +3𝑥+2 = 4 → 𝑥 ∈ Φ; iv) 𝑥 ∈ ( 2 , −1) → 𝑥 2 +3𝑥+2 − 𝑥 2 +3𝑥+2 =
√7−1 2𝑥 2 +2𝑥−3 2𝑥+5 √7−1
4 → 𝑥 ∈ Φ; v) 𝑥 ∈ (−1, ] → − 𝑥 2 +3𝑥+2 + 𝑥 2 +3𝑥+2 = 4 → 𝑥 = 0; vi) 𝑥 ∈ ( 2 , +∞) →
2
2𝑥 2 +2𝑥−3 2𝑥+5
𝑥 2 +3𝑥+2
+ 𝑥 2 +3𝑥+2 = 4 → 𝑥 ∈ Φ. Soluţia este: 𝑥 ∈ {−4,0};

178
BOGDAN MARIUS DICU

4) Elementele log 2 1 , log 2 2 , log 2 4 , log 2 8 , log 2 16, log 2 32, log 2 64 sunt singurele raţionale din
100−7 93
mulţimea 𝐴, deci probabilitatea cerută este 𝑝 = 100
= 100;

5) Avem: 𝑎2 = 𝑎1 + 𝑟 = 2𝑖 + 3𝑗, 𝑎3 = 𝑎2 + 𝑟 = 3𝑖 + 4𝑗. Prin inducţie matematică, obţinem: 𝑎𝑛 =

𝑛𝑖 + (𝑛 + 1)𝑗 şi condiţia |𝑎𝑛 | ≤ 10 devine: 𝑛2 + (𝑛 + 1)2 ≤ 100 → 𝑛 ∈ {1,2,3,4,5,6};
𝑥 (2𝑘−1)∙𝑥 (2𝑘+1)∙𝑥
6) Identitatea 2 ∙ sin 2 ∙ sin 𝑘𝑥 = cos 2
− cos
este un caz particular al formulei
2
trigonometrice: 2 ∙ sin 𝑎 ∙ sin 𝑏 = cos(𝑎 − 𝑏) − cos(𝑎 + 𝑏). Luăm 𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 şi, însumând relaţiile
(𝑛+1)𝑥 𝑛𝑥
𝑥 𝑥 (2𝑛+1)𝑥 sin ∙sin
obţinute, deducem că: 2 ∙ sin 2 ∙𝑆 = cos 2 − cos 2
→𝑆= 2
𝑥
2
;
sin
2

SUBIECTUL II

𝑎 𝑐 2 2 𝑎2 + 𝑏 2 = 5
5 11 𝑎 𝑏
𝑡
1) a) 𝐴 ∙ 𝐴 = ( );( )∙( ) = (𝑎 + 𝑏 𝑎𝑐 + 𝑏𝑑) → { 2
𝑐 + 𝑑2 = 25 . Obţinem
11 25 𝑐 𝑑 𝑏 𝑑 𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 𝑐 2 + 𝑑2
𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 = 11
cazurile:
a 1 2 1 2 1 2 1 2
b 2 1 2 1 2 1 2 1
c 0 0 5 5 3 3 4 4
d 5 5 0 0 4 4 3 3
ac+bd 10 5 5 10 11 10 10 11
1 2 3
1 2 2 1
Rămân soluţiile: 𝐴 ∈ {( ),( )}; b) Evident 𝐵 = (𝐵−1 )−1 = (0 1 2); c) Observăm că: 𝐶 ∙
3 4 4 3
0 0 1
𝐷 = 𝐷 ∙ 𝐶 = 𝑂3 . Aplicând binomul lui Newton: (𝐶 + 𝐷)𝑛 = 𝐶 𝑛 + 𝐷 𝑛 = 𝐸 𝑛 ;

2) a) 𝑥 6 − 1 = 0 → (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 + 1) = 0 → 𝑥 ∈ {−1,1, 𝛼, 𝛼 2 , 𝛽, 𝛽 2 }, unde

𝛼, 𝛽 ∈ 𝐶\𝑅, 𝛼 2 + 𝛼 + 1 = 0, 𝛽 2 − 𝛽 + 1 = 0; b) Aplicând teorema împărţirii cu rest, obţinem
egalitatea: 𝑥 100 + 𝑥 99 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 = (𝑥 − 1)(𝑥 2 + 𝑥 + 1)𝑢(𝑥) + 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐. Pentru 𝑥 =
1, obţinem 101 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐. Pentru 𝑥 = 𝛼 → 𝛼 + 1 = 𝑎𝛼 2 + 𝑏𝛼 + 𝑐 → 𝛼 + 1 = (𝑏 − 𝑎)𝛼 + 𝑐 − 𝑎,
𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 101
de unde sistemul { 𝑏 − 𝑎 = 1 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (33,34,34) → 𝑟(𝑥) = 33𝑥 2 + 34𝑥 + 34; c) 𝑥 100 +
𝑐−𝑎 =1
𝑥 99 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 = (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 + 1)𝑣(𝑥) + 𝑚𝑥 5 + 𝑛𝑥 4 + 𝑝𝑥 3 +
𝑞𝑥 2 + 𝑟𝑥 + 𝑠. Pentru 𝑥 = 1 → 𝑚 + 𝑛 + 𝑝 + 𝑞 + 𝑟 + 𝑠 = 101; 𝑥 = −1 → −𝑚 + 𝑛 − 𝑝 + 𝑞 − 𝑟 +
𝑠 = 1; 𝑥 = 𝛼 → 𝛼 + 1 = 𝑚𝛼 5 + 𝑛𝛼 4 + 𝑝𝛼 3 + 𝑞𝛼 2 + 𝑟𝛼 + 𝑠 ↔ 𝛼 + 1 = 𝛼(−𝑚 + 𝑛 − 𝑞 + 𝑟) −
−𝑚 + 𝑛 − 𝑞 + 𝑟 = 1
𝑚+𝑝−𝑞+𝑠 →{ . Pentru 𝑥 = 𝛽 → 𝛽 − 1 = 𝑚𝛽 5 + 𝑛𝛽 4 + 𝑝𝛽 3 + 𝑞𝛽 2 +
−𝑚 + 𝑝 − 𝑞 + 𝑠 = 1
−𝑚 − 𝑛 + 𝑞 + 𝑟 = 1
𝑟𝛽 + 𝑠 = 𝛽(−𝑚 − 𝑛 + 𝑞 + 𝑟) + 𝑚 − 𝑝 − 𝑞 + 𝑠 → { . A rezultat un sistem de
𝑚 − 𝑝 − 𝑞 + 𝑠 = −1
şase ecuaţii cu şase necunoscute. Rezolvând sistemul (de preferat prin metoda Gauss), obţinem:
𝑅(𝑥) = 16𝑥 5 + 17𝑥 4 + 17𝑥 3 + 17𝑥 2 + 17𝑥 + 17;

SUBIECTUL III

1) a) Folosim şirul lui Rolle: lim 𝑓(𝑥) = ± ∞; 𝑓 ′ (𝑥) = 30𝑥(𝑥 − 2)(𝑥 − 1)(𝑥 + 1). Calculăm valorile
𝑥→±∞
funcţiei în punctele critice: 𝑓(0) = −𝑚; 𝑓(2) = −𝑚 − 8; 𝑓(1) = 11 − 𝑚; 𝑓(−1) = 19 − 𝑚 →

179
 TESTE DE MATEMATICĂ

x −∞ −1 0 1 2 +∞ Concluzii
f(x) −∞ +∞

19 − 𝑚

−𝑚

11 − 𝑚

−8 − 𝑚
↓m
(−∞, −8) − + + + + + 𝑥1 ∈ (−∞, −1) 𝑥2,3,4,5 ∈ 𝐶\𝑅

−8 − + + + 0∗ + 𝑥1 ∈ (−∞, −1) 𝑥2 = 𝑥3 = 2
𝑥4,5 ∈ 𝐶\𝑅
(−8,0) − + + + − + 𝑥1 ∈ (−∞, −1) 𝑥2 ∈ (1,2)
𝑥3 ∈ (2, +∞) 𝑥4,5 ∈ 𝐶\𝑅
0 − + 0 + − + 𝑥1 ∈ (−∞, −1) 𝑥2 ∈ (1,2)
𝑥3 ∈ (2, +∞) 𝑥4 = 𝑥5 = 0
(0,11) − + − + − + 𝑥1 ∈ (−∞, −1) 𝑥2 ∈ (−1,0)
𝑥3 ∈ (0,1), 𝑥4 ∈ (1,2), 𝑥5 > 2
11 − + − 0 − + 𝑥1 ∈ (−∞, −1) 𝑥2,3,4 = 1 𝑥5 ∈
(2, +∞)
(11,19) − + − − − + 𝑥1 ∈ (−∞, −1) 𝑥2 ∈
(−1,0)𝑥3 ∈ (2, +∞), 𝑥4,5 ∈
𝐶\𝑅
19 − 0 − − − + 𝑥1,2 = −1; 𝑥3 ∈ (2, +∞),
𝑥4,5 ∈ 𝐶\𝑅
(19, +∞) − − − − − + 𝑥1 ∈ (2, +∞), 𝑥2,3,4,5 ∈ 𝐶\𝑅

*𝑓(2) = 𝑓 ′ (2) = 0 ≠ 𝑓′′(2)

Folosim metoda grafică, rezolvând ecuaţia: 𝑔(𝑥) = 6 ∙ 𝑥 5 − 15 ∙ 𝑥 4 − 10 ∙ 𝑥 3 + 30 ∙ 𝑥 2 = 𝑚. Avem:

𝑔′ (𝑥) = 30𝑥(𝑥 − 2)(𝑥 − 1)(𝑥 + 1) = 0 → 𝑥 ∈ {−1,0,1,2}. Întocmim tabelul de variaţie al funcţiei
𝑔:
x −∞ −1 0 1 2 +∞
g’(x) + 0 − 0 + 0 − 0 +
g(x) −∞ ↗ 19 ↘ 0 ↗ 11 ↘ −8 ↗ +∞
Analizăm numărul de puncte de intersecţie între 𝒢𝑔 şi dreptele 𝑦 = 𝑚, 𝑚 ∈ 𝑅 şi redăm rezultatele
tabelar:
m (−∞, −8) −8 (−8,0) 0 (0,11) 11 (11,19) 19 (19, +∞)
Nr.rad. 1 3 3 5 5 5 3 3 1

b) S-a rezolvat prin ambele

(𝑘−1)
metode, folosind teorema:,,Daca 𝑓(𝛼) = 𝑓 =⋯=𝑓 (𝛼) = 0 şi 𝑓 (𝑘) (𝛼) ≠ 0, atunci
′ (𝛼)

polinomul 𝑓 admite rădăcina reală 𝛼 multiplă de ordinul 𝑘’’; c) Conf. pct.a) 𝑚 ∈ (0,11);
𝑒 ′
𝑒 𝑥2 𝑒 𝑥2 1 𝑒 2 +1 𝑒 𝑥 𝑚+1
2) a) 𝐼1,1 = ∫1 𝑥 ∙ ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∙ ln 𝑥| − ∫1 ∙ ∙ 𝑑𝑥 = ; b) Avem: 𝐼𝑚,𝑛 = ∫1 ( ) ∙ ln𝑛 𝑥 ∙
2 1 2 𝑥 4 𝑚+1
𝑒
𝑥 𝑚+1 𝑒 𝑥 𝑚+1 1 𝑒 𝑚+1 𝑛
𝑑𝑥 = 𝑚+1
∙ ln𝑛 𝑥| − ∫1 𝑚+1
∙ 𝑛 ∙ ln𝑛−1 𝑥 ∙ 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑚+1
− 𝑚+1 ∙ 𝐼𝑚+1,𝑛−1 ; c) Din pct.b), pentru 𝑚 =
1

180
BOGDAN MARIUS DICU

𝑒 2017 2017 𝑒 2017

2016 şi 𝑛 = 2017 → 𝐼2016,2017 = − ∙𝐼 → 𝐼2016,2017 + 𝐼2017,2016 = ;
2017 2017 2017,2016 2017
Exerciţiu: Folosind relaţia de la pct. b), calculaţi: 𝐼5,5;

TEST 107

SUBIECTUL I

1) 𝑧 = 1 + 2 ∙ 𝑖 + 3 ∙ 𝑖 2 + ⋯ + 99 ∙ 𝑖 98 + 100 ∙ 𝑖 99 | ∙ 𝑖 → 𝑖 ∙ 𝑧 = 𝑖 + 2 ∙ 𝑖 2 + ⋯ + 99 ∙ 𝑖 99 + 100 ∙
𝑖 100. Scăzând relaţiile: 𝑧(1 − 𝑖) = 1 + 𝑖 + ⋯ + 𝑖 99 − 100𝑖 100 | ∙ (1 − 𝑖) → 𝑧(1 − 𝑖)2 = 1 − 𝑖 100 −
100(1 − 𝑖) → −2𝑖𝑧 = −100(1 − 𝑖) → 𝑧 = 50(1 − 𝑖) → 𝑧 2020 = 502020 [(1 − 𝑖)2 ]1010 = −502020 ∙
21010;
𝑥 2 +1
2) 𝑓(𝑥) = = 𝑚 → (𝑚 − 1)𝑥 2 − 𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑚 − 1 = 0. Pentru ca ecuaţia 𝑓(𝑥) = 𝑚 să nu
𝑥 2 −𝑥+1
admită rădăcini reale, se impune condiţia: ∆< 0 → 𝑚2 − 4(𝑚 − 1)2 < 0 → 3𝑚2 − 8𝑚 + 4 > 0 →
2 2
𝑚 ∈ (−∞, ) ∪ (2, +∞). Observaţie: imaginea funcţiei 𝑓 este mulţimea complementară: [ , 2];
3 3

Rezultatul este confirmat de grafic:

3) Se impune condiţia 𝑥 ≠ 0. Din |log 2 |𝑥|| − 1 = 0 → |log 2|𝑥|| = 1 → log 2 |𝑥| = ±1 → |𝑥| = 2±1 →
1 1
𝑥 = ±2±1 → 𝑥 ∈ {−2, − , , 2}. Întocmim tabelul:
2 2

x −∞ −2 −1 1 0 1 1 2 +∞
−
2 2
f(x) +∞ ↘ 0 ↗ 1 ↘ 0 ↗ +∞ +∞ ↘ 0 ↗ 1 ↘ 0 ↗ +∞
Folosind elementele din tabel precum şi o schiţă a graficului funcţiei, obţinem numărul soluţiilor
reale:

m 0 (0,1) 1 (1, +∞)

Nr. soluţii 4 8 6 2

181
 TESTE DE MATEMATICĂ

Rezultatul este confirmat de grafic:

1 100−𝑘 𝑛−1 𝑘 𝑇 ≥ 𝑇𝑘
𝑘
4) ∁100 ( ) ( ) = 𝑇𝑚𝑎𝑥 → { 𝑘+1 →
𝑛 𝑛 𝑇𝑘+1 ≥ 𝑇𝑘+2

1 100−𝑘
𝑛−1 𝑘 101−𝑘 𝑘−1 100! 𝑛−1 100! 1
𝑘 𝑘−1 1 𝑛−1
≥ (𝑘−1)!(101−𝑘)! 𝑘=67 101
∁100 (𝑛) ( 𝑛 ) ≥ ∁100 (𝑛) ( 𝑛 ) 𝑘!(100−𝑘)! 𝑛 𝑛
{ 100−𝑘 𝑘 99−𝑘 𝑘+1 → { 100! 1 100! 𝑛−1
⏞
→ ≤
1 𝑛−1 𝑘+1 1 𝑛−1 34
𝑘
∁100 (𝑛) ( 𝑛 ) ≥ ∁100 (𝑛) ( 𝑛 ) 𝑘!(100−𝑘)! 𝑛
≥ (𝑘+1)!(99−𝑘)! 𝑛
𝑛∈𝑁
101
𝑛≤ ⏞ 𝑛 = 3;
→
33

5) ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑀𝐵 = (7 − 𝑚) ∙ 𝑖 + (2 − 𝑚) ∙ 𝑗 → ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐴 = (3 − 𝑚) ∙ 𝑖 − 𝑚 ∙ 𝑗; ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑀𝐴 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐵 = (3 − 𝑚)(7 − 𝑚) −
3
2 2
𝑚(2 − 𝑚) = 𝑓(𝑚) → 𝑓(𝑚) = 2𝑚 − 12𝑚 + 21 = 2 [(𝑚 − 3) + ] → min(𝑀𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝑀𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ) = 3, atins
2
pentru 𝑚 = 3;
1 1 1 1 cos 𝑘° cos(𝑘+1)°
6) sin 𝑘°∙sin(𝑘+1)° = sin 1° [ctg 𝑘° − ctg (𝑘 + 1)°] ↔ sin 𝑘°∙sin(𝑘+1)° = sin 1° [ sin 𝑘° − sin(𝑘+1)° ] ↔
1 1 sin 1°
= ∙ ; Aplicând relaţia pentru 𝑘 = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
30°, 59° şi adunând, termen cu
sin 𝑘°∙sin(𝑘+1)° sin 1° sin 𝑘°∙sin(𝑘+1)°
1 2
termen, identităţile, obţinem: 𝑆 = ctg 30° − ctg 60° = √3 − = ;
√3 √3

SUBIECTUL II
𝑥 − 4𝑦 + 𝑧 = −7 𝑥 − 4𝑦 = −7 − 𝛼
1) a) Din { , notând 𝑧 = 𝛼 ∈ 𝑅 → { → (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) =
2𝑥 + 𝑦 − 7𝑧 = 4 2𝑥 + 𝑦 = 4 + 7𝛼
10
(1 + 3𝛼, 2 + 𝛼, 𝛼), unde 𝛼 ∈ 𝑅. Din condiţia 𝑥02 + 𝑦02 + 𝑧02 = 5 → 𝛼 ∈ {− , 0} → (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) ∈
11
19 12 10
{(− 11 , 11 , − 11) ; (1,2,0)}; b) Din condiţia |𝑥0 − 𝑦0 | + |𝑧0 | = 2 → |2𝛼 − 1| + |𝛼| = 2 → 𝛼 ∈
1 5 1
{− 3 , 1} → (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) = (0, 3 , − 3) si (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) = (4,3,1); c) Dacă 𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 sunt termeni
3 11 7 3
consecutivi într-o progresie aritmetică, atunci 2𝑦0 = 𝑥0 + 𝑧0 → 𝛼 = 2 → (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) = ( 2 , 2 , 2);
Exerciţiu: aceeaşi cerinţă pentru progresie geometrică;
∙𝑥 𝑘−1
⏞ 𝑥 𝑘 + 𝑥 𝑘 = 0; ⏟
2) a) Din 𝑥 + 𝑥 = 0 → 𝑥 𝑘 + 𝑥 𝑘 + ⋯ + 𝑥 𝑘 = (𝑥 𝑘 + 𝑥 𝑘 ) + (𝑥 𝑘 + 𝑥 𝑘 ) + ⋯ +
𝑑𝑒 2𝑝 𝑜𝑟𝑖
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
(𝑥 + 𝑥 𝑘 ) = 0; b) (𝑥 + 1)6 = 𝑥 6 + 6𝑥 5 + 15𝑥 4 + 20𝑥 3 + 15𝑥 2 + 6𝑥 + 1 =
𝑘
⏞ 𝑥 6 + 𝑥 4 + 𝑥 2 + 1;

182
BOGDAN MARIUS DICU

c) Din (𝑥 + 1)6 = 𝑥 6 + 𝑥 4 + 𝑥 2 + 1 = 𝑥 + 1 → 𝑥 + 𝑥 4 + 𝑥 2 + 1 = 𝑥 + 1 → 𝑥 4 + 𝑥 2 = 0 → 𝑥 4 =
𝑥 2;

SUBIECTUL III
7
1) a) Demonstrăm, prin inducţie matematică, mărginirea: 𝑃(𝑛): 3 < 𝑎𝑛 (1); 𝑃(0): 3 < 2 ;
Presupunem: 𝑃(𝑘): 3 < 𝑎𝑘 adevărată: 𝑃(𝑘 + 1): 𝑎𝑘+1 = 𝑎𝑘2 − 6 ∙ 𝑎𝑘 + 12 = (𝑎𝑘 − 3)2 + 3 > 0
adevărat. Analog, se arată că: 𝑎𝑛 < 4; Monotonie: 𝑎𝑛+1 − 𝑎𝑛 = 𝑎𝑛2 − 7 ∙ 𝑎𝑛 + 12 =
(𝑎𝑛 − 3)(𝑎𝑛 − 4) < 0 → 𝑎𝑛 ↘ (2). Din (1), (2) → 𝑎𝑛 convergent. Trecând la limită relaţia de
recurenţă şi, ţinând cont de monotonie, 𝑎𝑛 → 3; b) Efectuând substituţia 𝑏𝑛 = 𝑎𝑛 − 3 → 𝑏𝑛+1 =
𝑛 𝑛
1 1 2 1 4 1 2 1 2
𝑏𝑛2 , 𝑏0 = 2 → 𝑏1 = (2) , 𝑏2 = (2) → 𝑏𝑛 = (2) = 𝑎𝑛 − 3 → 𝑎𝑛 = 3 + (2) ceea ce permite
𝑛
studiul convergenţei şi calculul limitei din această perspectivă; c) Avem lim √|log 2 𝑎𝑛 | =
𝑛→∞
1
𝑛 𝑛 𝑛
𝑛
1 2 𝑛
1 2 1 2 𝑛
lim √|log 2 (3 + (2) )| = lim √log 2 (3 + (2) ) = log 2 lim (3 + (2) ) = log 2 30 = 0;
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞

𝑥 2 − 1, 𝑥 ∈ (−∞, −1]
2) a) 𝑓(𝑥) = |𝑥 2 − 1| = { −𝑥 2 + 1, 𝑥 ∈ (−1,1) este continuă deci primitivabilă pe 𝑅 şi are mulţimea
𝑥 2 − 1, 𝑥 ∈ [1, +∞)
𝑥3
3
− 𝑥 + 𝑎, 𝑥 ∈ (−∞, −1]
𝑥3
primitivelor: 𝐹(𝑥) = − + 𝑥 + 𝑏, 𝑥 ∈ (−1,1) . Din condiţiile de continuitate în punctele de
3
𝑥3
{ − 𝑥 + 𝑐, 𝑥 ∈ [1, +∞)
3
𝑥3 4
4 3
− 𝑥 + 𝑏 − 3 , 𝑥 ∈ (−∞, −1]
𝑎= 𝑏−3 𝑥3
tranziţie, obţinem: { 4 → 𝐹(𝑥) = − + 𝑥 + 𝑏, 𝑥 ∈ (−1,1) . Cum 𝐹(2) = 1 → 𝑏 =
𝑐= 𝑏+3 3
𝑥3 4
{ 3
− 𝑥 + 𝑏 + 3 , 𝑥 ∈ [1, +∞)
𝑥3 7
3
−𝑥 −3,𝑥 ∈ (−∞, −1]
𝑥3 2
−1 şi primitva cerută este: 𝐹(𝑥) = − + 𝑥 − 1, 𝑥 ∈ (−1,1) ; b) ∫−2 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 0 funcţie
3
𝑥3 1
{ 3
− 𝑥 + 3 , 𝑥 ∈ [1, +∞)
2
impară, definită pe un compact simetric faţă de origine; c) Γ𝑔 [−2,2] = ∫−2 |||𝑥 2 − 1| − 1| − 1| 𝑑𝑥 =
1 − 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [0,1)
2
2 ∫0 |||𝑥 2 − 1| − 1| − 1| 𝑑𝑥. Explicităm funcţia ℎ(𝑥) = |||𝑥 2 − 1| − 1| − 1| = {3 − 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [1, √3)
𝑥 2 − 3, 𝑥 ∈ [√3, 2]
1 √3 2 24√3−32
şi Γ𝑔 [−2,2] = 2 ∙ (∫0 (1 − 𝑥 2 )𝑑𝑥 + ∫1 (3 − 𝑥 2 )𝑑𝑥 + ∫√3(𝑥 2 − 3)𝑑𝑥 ) = ;
3

TEST 108

SUBIECTUL I

1) 9𝑥 2 − 𝑦 2 = 32 ↔ (3𝑥 + 𝑦)(3𝑥 − 𝑦) = 32. Redăm cazurile de descompunere în tabelul următor:

183
 TESTE DE MATEMATICĂ

3x+y 1 2 4 8 16 32 -1 -2 -4 -8 -16 -32

3x-y 32 16 8 4 2 1 -32 -16 -8 -4 -2 -1
6x 33 18 12 12 18 33 -33 -18 -12 -12 -18 -33
2y -14 -4 4 14 14 4 -4 -14
x 3 2 2 3 -3 -2 -2 -3
y -7 -2 2 7 7 2 -2 -7
Deci 𝐴 = {(3, −7); (2, −2); (2,2); (3,7); (−3,7); (−2,2); (−2, −2); (−3, −7)}.(1) Egalitatea 𝑥 =
5𝑦+2 (2𝑦 + 2)|(5𝑦 + 2) (2𝑦 + 2)|(10𝑦 + 4)
∈ 𝑍 conduce la { → { → (2𝑦 + 2)|6 → 2𝑦 + 2 ∈
2𝑦+2 (2𝑦 + 2)|(2𝑦 + 2) (2𝑦 + 2)|(10𝑦 + 10)
{±1, ±2, ±3, ±6} → 2𝑦 ∈ {−8, −5, −4, −3, −1,0,1,4} → 𝑦 ∈ {−4, −2,0,2}. Corespunzător 𝑥 ∈
{3,4,1,2}. Prin urmare mulţimea 𝐵 = {(3, −4); (4, −2); (1,0); (2,2)}.(2). Din (1),(2)→ 𝐴 ∩ 𝐵 =
{(2,2)};

𝑥 = 0 → 𝑓 2 (0) − 2𝑓(0) + 1 = 0 → 𝑓(0) = 1

2) Pentru { → 𝑓 nu este injectivă;
𝑥 = 1 → 𝑓 2 (1) − 2𝑓(1) + 1 = 0 → 𝑓(1) = 1

3) Domeniul de existenţă: 𝑥 ∈ (−∞, −1) ∪ (−1,0) ∪ (0,1) ∪ (1, +∞). Dacă 𝑥 ∈ (−1,0) ∪ (0,1), baza
fiind subunitară, inecuaţia devine: 𝑥 4 − 5𝑥 2 + 4 ≤ 0 → 𝑥 ∈ [−2, −1] ∪ [1,2]. Ţinând cont de
domeniu, reţinem 𝑥 ∈ Φ. Dacă 𝑥 ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞), inecuaţia devine: 𝑥 4 − 5𝑥 2 + 4 ≥ 0 → 𝑥 ∈
(−∞, −2] ∪ [−1,1] ∪ [2, +∞). Ţinând cont de domeniu, reţinem 𝑥 ∈ (−∞, −2] ∪ [2, +∞) care este
soluţia inecuaţiei;

4) Numărul total de funcţii este 𝑛𝑝 = 43 = 64. Sunt strict monotone funcţiile redate în tabelul
următor:

f(1) 4 4 4 5 6 7 7 7
f(2) 5 5 6 6 5 5 6 6
f(3) 6 7 7 7 4 4 4 5
8 1
deci 𝑛𝑓 = 8 → 𝑝 = = ;
64 8
𝑦𝐵 −𝑦𝐴
5) Calculăm pantele dreptelor suport ale laturilor: 𝑚𝐴𝐵 = 𝑥𝐵 −𝑥𝐴
= 1, 𝑚𝐴𝐷 = −1, 𝑚𝐵𝐶 = 2, 𝑚𝐶𝐷 =
1
− . Din 𝑚𝐴𝐵 ∙ 𝑚𝐴𝐷 = −1 → 𝐴𝐵 ⊥ 𝐴𝐷; 𝑚𝐵𝐶 ∙ 𝑚𝐶𝐷 = −1 → 𝐵𝐶 ⊥ 𝐶𝐷. Deci patrulaterul având două
2
unghiuri opuse drepte este inscriptibil. Mijlocul 𝑀(7, −5) al diametrului 𝐵𝐷 este centrul cercului
circumscris patrulaterului şi raza cercului circumscris este 𝑅 = [𝐵𝑀] = √85 . Alte demonstraţii se
pot da folosind teorema cosinusului sau produsul scalar sau reciproca teoremei lui Ptolemeu;

184
BOGDAN MARIUS DICU

337 337
6) sin4 𝑥 + cos 4 𝑥 = . Notăm sin2 𝑥 = 𝑡 ∈ [0,1] şi ecuaţia devine: 𝑡 2 + (1 − 𝑡)2 = → 𝑡2 − 𝑡 +
625 625
4 4
sin 𝑥 = 5 𝑥 = (−1)𝑘 arcsin 5 + 𝑘𝜋
16 4 4
144
𝑡 = 25 sin 𝑥 = − 5 𝑥 = (−1)𝑘 arcsin (− ) + 𝑘𝜋
5
= 0 de unde 9 → 3 → 3 . Soluţia finală este
625
𝑡 = 25 sin 𝑥 = 5 𝑥 = (−1)𝑘 arcsin 5 + 𝑘𝜋
3 𝑘 3
{ {sin 𝑥 = − 5 {𝑥 = (−1) arcsin (− 5) + 𝑘𝜋
reuniunea celor patru soluţii particulare;

SUBIECTUL II
𝑥 + 1 2𝑥 + 1 2𝑥 + 1 5𝑥 + 3 5𝑥 + 3 5𝑥 + 3
1) a) det(𝑀(1, 𝑥 + 1, 𝑥)) = 0 ↔ |2𝑥 + 1 𝑥 + 1 2𝑥 + 1| = 0 → |2𝑥 + 1 𝑥 + 1 2𝑥 + 1| =
2𝑥 + 1 2𝑥 + 1 𝑥 + 1 2𝑥 + 1 2𝑥 + 1 𝑥 + 1
5𝑥 + 3 0 0 3 2 2
3
0 → |2𝑥 + 1 −𝑥 0 | = 0 → 𝑥 2 (5𝑥 + 3) = 0 → 𝑥 ∈ {− , 0}; b) 𝑀(2,1,1) = 𝐴 = (2 3 2) =
5
2𝑥 + 1 0 −𝑥 2 2 3
2 2 2 3 ∙ 22 3 ∙ 22 3 ∙ 22 32 ∙ 23 32 ∙ 23 32 ∙ 23
𝐼3 + 𝐵, unde 𝐵 = (2 2 2) ; 𝐵2 = (3 ∙ 22 3 ∙ 22 3 ∙ 22 ) ; 𝐵3 = (32 ∙ 23 32 ∙ 23 32 ∙ 23 ).
2 2 2 3 ∙ 22 3 ∙ 22 3 ∙ 22 32 ∙ 23 32 ∙ 23 32 ∙ 23
1 1 1
Prin inducţie matematică, demonstrăm ca 𝐵𝑘 = 3𝑘−1 ∙ 2𝑘 ∙ (1 1 1). Aplicând binomul lui
1 1 1
1 1 1
Newton 𝐴5 = (𝐼3 + 𝐵)5 = 𝐼3 + 5 ∙ 𝐵 + 10 ∙ 𝐵2 + 10 ∙ 𝐵3 + 5 ∙ 𝐵4 + 𝐵5 = 𝐼3 + 𝑆 ∙ (1 1 1), unde
1 1 1
5 1 0 0
7 −1 75 −1
3 ∙ 𝑆 = 5 ∙ 6 + 10 ∙ 62 + ⋯ + 65 → 3 ∙ 𝑆 + 1 = (1 + 6)5 → 𝑆 = 3 → 𝐴5 = (0 1 0) + 3 ∙
0 0 1
75 +2 75 −1 75 −1 7𝑛 +2 7𝑛 −1 7𝑛 −1
1 1 1 3 3 3 3 3 3
75 −1 75 +2 75 −1 7𝑛 −1 7𝑛 +2 7𝑛 −1
(1 1 1) = ; Generalizând, 𝐴𝑛 = ; c)
3 3 3 3 3 3
1 1 1 75 −1 75 −1 5
7 +2 7𝑛 −1 7𝑛 −1 𝑛
7 +2
( 3 3 3 ) ( 3 3 3 )
𝑎+𝑐 𝑏+𝑐 𝑏+𝑐
det(𝑀(𝑎, 𝑏, 𝑐)) = 0 ↔ |𝑏 + 𝑐 𝑎 + 𝑐 𝑏 + 𝑐 | = 0 →
𝑏+𝑐 𝑏+𝑐 𝑎+𝑐
𝑎 + 2𝑏 + 3𝑐 𝑎 + 2𝑏 + 3𝑐 𝑎 + 2𝑏 + 3𝑐 𝑎 + 2𝑏 + 3𝑐 0 0
| 𝑏+𝑐 𝑎+𝑐 𝑏+𝑐 | = 0→| 𝑏+𝑐 𝑎−𝑏 0 | = 0 → 𝑎 = 𝑏.
𝑏+𝑐 𝑏+𝑐 𝑎+𝑐 𝑏+𝑐 0 𝑎−𝑏
1 1
Deci ∆ 𝐴𝐵𝐶 este dreptunghic şi isoscel şi (sin 𝐴, sin 𝐵, sin 𝐶) = ( 2 , 2 , 1);
√ √

𝑎+𝑏
2) a) 𝑥 4 − (𝑎 + 𝑏)𝑥 3 + (𝑎𝑏 + 2)𝑥 2 − (𝑎 + 𝑏)𝑥 + 1 = 0|: 𝑥 2 → 𝑥 2 − (𝑎 + 𝑏)𝑥 + 𝑎𝑏 + 2 − +
𝑥
1
𝑥+ =𝑡 1
𝑥 𝑥+𝑥 =𝑎 2
→ {𝑥 2 − 𝑎𝑥 + 1 = 0 ; 𝑓 nu admite rădăcini
1 2
⏞ 𝑡 − (𝑎 + 𝑏)𝑡 + 𝑎𝑏 = 0 → {
=0 → 1
𝑥2 𝑥 − 𝑏𝑥 + 1 = 0
𝑥+𝑥 =𝑏
∆1 < 0 𝑎 ∈ {−1,0,1}
reale dacă { { → (𝑎, 𝑏) ∈ {−1,0,1} × {−1,0,1} → 𝑐𝑎𝑟𝑑 𝐴 = 9; b) Impunem ∆1 = 0
∆2 < 0 𝑏 ∈ {−1,0,1}
sau ∆2 = 0 → 𝑎, 𝑏 ∈ {±2} de unde (𝑎, 𝑏) ∈ {(−2, −2), (−2,2), (2, −2), (2,2)}; c) Pentru 𝑎, 𝑏 ∈
𝑎 √4−𝑎2 𝑏 √4−𝑏2
(−2,2), cele patru rădăcini sunt complexe nereale: 𝑥1,2 = 2 ± 𝑖 2
; 𝑥3,4 =2±𝑖 2
→ |𝑥1 | +
|𝑥2 | + |𝑥3 | + |𝑥4 | = 4;

185
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL III
′
𝑥 2 +3𝑥+5 𝑥 2 +3𝑥+5 −3𝑥 2 −8𝑥+3
1) a) lim = 1 → 𝑦 = 1 asimptotă orizontală la ±∞; b) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = =
𝑥→±∞ 𝑥 2 +1 𝑥 2 +1 (𝑥 2 +1)2
1
0→ 𝑥 ∈ {−3, }. Redăm monotonia funcţiei în tabelul următor:
3

x −∞ −3 1 +∞
3
f’ − 0 + 0 −
f ↘ 1 ↗ 11 ↘
2 2
1
−3 1
2 50 |𝑑| 25
Calculăm aria cu ajutorul determinantului: 𝑑 = | 1 11
1| = − 3
→ 𝒜∆ 𝑂𝑀𝑁 = 2
= 3
;
3 2
0 0 1

1
c) Calculăm lim 𝑓(𝑥)𝑥∙𝑓′(𝑥) =
𝑥→∞
2
2 3𝑥+4 (𝑥2 +1)
(𝑥2 +1) ∙
𝑥2 +1 𝑥2 +1 −3𝑥3 −8𝑥2 +3𝑥
𝑥 2 +3𝑥+5 −3𝑥3−8𝑥2 +3𝑥 3𝑥+4 3𝑥+4 1
lim ( 𝑥 2 +1 ) = lim [(1 + 𝑥 2 +1) ] =𝑒;
𝑥→∞ 𝑥→∞

1 sin 𝑥 = 0
2) a) sin 𝑥 = tg 𝑥 → sin 𝑥 ∙ (1 − ) =0→{ fals; b) tg 𝑎 = cos 𝑎 → sin 𝑎 =
cos 𝑥 cos 𝑥 = 1
√5−1 √2√5−2 𝜋 𝜋 √2
cos2 𝑎 → sin 𝑎 = 2
si cos 𝑎 = 4
; c) Fie 𝐵 ( 4 , 1) = 𝒢tg 𝑥 ∩ 𝒢ctg 𝑥 ; 𝐷 ( 4 , 2
) = 𝒢sin 𝑥 ∩
𝒢cos 𝑥 ; 𝐴(𝑎, cos 𝑎) = 𝒢cos 𝑥 ∩ 𝒢tg 𝑥 ; 𝐶 = 𝒢sin 𝑥 ∩ 𝒢ctg 𝑥 . Patrulaterul curbiliniu 𝐴𝐵𝐶𝐷 fiind simetric

186
BOGDAN MARIUS DICU

𝜋
𝜋 1 √2√5−2 1
faţă de dreapta 𝑥 = , rezultă că 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = 2 ∙ ∫𝑎4 (tg 𝑥 − cos 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 2 (− ln + ln − +
4 √2 4 √2

√5−1 √5−1
) = √5 − √2 − 1 + ln ;
2 4

TEST 109

SUBIECTUL I

𝑎1 = √log14 2
𝑏1 = √log15 3
1) In (𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 )2 ≤ (𝑎12 + 𝑎22 )(𝑏12 + 𝑏22 ), luăm: şi obţinem inegalitatea cerută;
𝑎2 = √log14 7
{𝑏2 = √log15 5

2) 𝑓(𝑥) = (𝑎1 𝑥 − 𝑏1 )2 + (𝑎2 𝑥 − 𝑏2 )2 = (𝑎12 + 𝑎22 ) ∙ 𝑥 2 − 2(𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 ) ∙ 𝑥 + 𝑏12 + 𝑏22 ≥ 0, ∀𝑥 ∈

𝑎12 + 𝑎22 > 0
𝑅 →{ → (𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 )2 ≤ (𝑎12 + 𝑏12 )(𝑎22 + 𝑏22 ).
∆= 4(𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 )2 − 4(𝑎12 + 𝑎22 )(𝑏12 + 𝑏22 ) ≤ 0
Generalizarea se obţine utilizând funcţia: 𝑓(𝑥) = ∑𝑛𝑘=1(𝑎𝑘 𝑥 − 𝑏𝑘 )2 şi acelaşi raîionament (metoda
𝑎 𝑎 𝑎
trinomului); Cazul ,,=’’ are loc dacă: 1 = 2 = ⋯ = 𝑛 .
𝑏1 𝑏2 𝑏𝑛

4 4 2 1
3) Ecuaţia (2√𝑥 + 6 + 3 √8𝑥 + 1) = 13(√𝑥 + 6 + √8𝑥 + 1) are sens pentru 𝑥 ∈ [− 8 , +∞).
2 3
Ecuaţia corespunde cazului de egalitate din relaţia 𝐶𝑆𝐵 şi conduce la 4 = 4 → 𝑥 = 10 ∈
√𝑥+6 √8𝑥+1
1
[− 8 , +∞).

4) 𝑃(𝑛): (𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 + ⋯ + 𝑎𝑛 𝑏𝑛 )2 ≤ (𝑎12 + 𝑎22 + ⋯ + 𝑎𝑛2 )(𝑏12 + 𝑏22 + ⋯ + 𝑏𝑛2 ). Etapa 1) 𝑃(1)
adevărată; 2) Presupunem 𝑃(𝑛) adevărată; Calculăm 𝑃(𝑛 + 1): (𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 + ⋯ + 𝑎𝑛 𝑏𝑛 +
𝑎𝑛+1 𝑏𝑛+1 )2 = (𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 + ⋯ + 𝑎𝑛 𝑏𝑛 )2 + 2(𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 + ⋯ + 𝑎𝑛 𝑏𝑛 )𝑎𝑛+1 𝑏𝑛+1 +
(𝑎𝑛+1 𝑏𝑛+1 )2 ≤ (𝑎12 + 𝑎22 + ⋯ + 𝑎𝑛2 )(𝑏12 + 𝑏22 + ⋯ + 𝑏𝑛2 ) + 2(𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 + ⋯ + 𝑎𝑛 𝑏𝑛 )𝑎𝑛+1 𝑏𝑛+1 +
?
(𝑎𝑛+1 𝑏𝑛+1 ≤⏞ (𝑎12 + 𝑎22 + ⋯ + 𝑎𝑛2 + 𝑎𝑛+1
)2 2 )(𝑏 2 2 2 2 2
1 + 𝑏2 + ⋯ + 𝑏𝑛 + 𝑏𝑛+1 ) ↔ (𝑎1 𝑏𝑛+1 − 𝑎𝑛+1 𝑏1 ) +
2
⋯ + (𝑎𝑛 𝑏𝑛+1 − 𝑎𝑛+1 𝑏𝑛 ) ≥ 0 adevărat;

187
 TESTE DE MATEMATICĂ

⃗ ∙ 𝑣 = (𝑎1 𝑖 + 𝑎2 𝑗 ) ∙ (𝑏1 𝑖 + 𝑏2 𝑗) ↔ 𝑎1 𝑏1 + 𝑎2 𝑏2 = √𝑎12 + 𝑎22 ∙ √𝑏12 + 𝑏22 ∙

5) Calculăm produsul: 𝑢
𝑎1 𝑏1 +𝑎2 𝑏2
cos 𝛼, de unde: cos 𝛼 = ≤ 1. Eliminând numitorii ăi ridicând la pătrat se obţine
√𝑎12 +𝑎22 ∙√𝑏12 +𝑏22

inegalitatea cerută;

6) Ecuaţia: (3 sin 𝑥 + 4 cos 𝑥)2 = 25 ↔ (3 sin 𝑥 + 4 cos 𝑥)2 = (32 + 42 )(sin2 𝑥 + cos2 𝑥)
sin 𝑥 cos 𝑥
corespunde cazului de egalitate din relaţia 𝐶𝑆𝐵 şi conduce la: = . Când cos 𝑥 = 0 →
3 4
3 3
sin 𝑥 = 0 contradicţie cu relaţia fundamentală. Deci tg 𝑥 = → 𝑥 = arctg4 4
+ 𝑘 ∙ 𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍;

SUBIECTUL II
𝑚−1 𝑚−6 1 𝐶1 +𝐶2 +𝐶3 2𝑚 − 6 𝑚 − 6 1
1) a) det(𝐴) = | 𝑚 𝑚−2 −4 | =
⏞ | 2𝑚 − 6 𝑚 − 2 −4 | =
3 𝑚−4 𝑚−5 2𝑚 − 6 𝑚 − 4 𝑚 − 5
2𝑚 − 6 𝑚 − 6 1
7
| 0 4 −5 | = 4(𝑚 − 3)(2𝑚 − 7); b) Dacă 𝑚 ∈ 𝑅\ {3, 2}, aplicăm regula Cramer:
0 2 𝑚−6
−2 𝑚 − 6 1
𝑑 1
𝑑𝑥 = |−2 𝑚 − 2 −4 | = −4(2𝑚 − 7) → 𝑥 = 𝑑𝑥 = 3−𝑚 = 𝑦 = 𝑧; Pentru 𝑚 = 3, sistemul
−2 𝑚 − 4 𝑚 − 5
2𝑥 − 3𝑦 + 𝑧 = −2 2𝑥 − 3𝑦 + 𝑧 = −2
11𝑥 − 11𝑧 = −8
devine: {3𝑥 + 𝑦 − 4𝑧 = −2 ↔ {9𝑥 + 3𝑦 − 12𝑧 = −6 → { → 𝑆 = ∅ ; Pentru 𝑚 =
18𝑥 − 18𝑧 = −12
3𝑥 − 𝑦 − 2𝑧 = −2 9𝑥 − 3𝑦 − 6𝑧 = −6
5𝑥 − 5𝑦 + 2𝑧 = −4
7 50𝑥 − 34𝑦 = −32
, avem:{7𝑥 + 3𝑦 − 8𝑧 = −4 ↔ { → 25𝑥 − 17𝑧 = −32 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) =
2
6𝑥 − 𝑦 − 3𝑧 = −4 125𝑥 − 85𝑧 = −80
17𝛼−32 27𝛼−92 (2𝑥 + 3𝑦 + 5𝑧)2 = 38(𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 )
( 25 , 25 , 𝛼) ; 𝛼 ∈ 𝑅; c) Sistemul { devine
𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 100
𝑥 𝑦 𝑧
(2𝑥 + 3𝑦 + 5𝑧)2 = (22 + 32 + 52 )(𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ) = = =𝑘
{ → {2 3 5 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (20,30,50);
𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 100 𝑘 = 10
𝑥1 𝑥2
2) a) Din (𝑥1 𝑦1 + 𝑥2 𝑦2 )2 = (𝑥12 + 𝑥22 )(𝑦12 + 𝑦22 ), deducem că: = = 𝑘 → 𝑥1,2 = 𝑘 ∙ 𝑦1,2 şi
𝑦1 𝑦2
𝑥1 + 𝑥2 = 2𝑚 + 1 = 𝑘(𝑦1 + 𝑦2 )
𝑥1 ∙ 𝑥2 = 𝑚 + 1 = 𝑘 2 𝑦1 ∙ 𝑦2
aplicăm relaţiile lui Viette . Eliminând 𝑘, obţinem: 𝑚 = 1.
𝑦1 + 𝑦2 = 4𝑚 + 2
{ 𝑦1 ∙ 𝑦2 = 6𝑚 + 2
𝑧
Verificarea se face cu uşurinţă; b) Din (𝑧1 𝑡1 + 𝑧2 𝑡2 + 𝑧3 𝑡3 )2 = (𝑧12 + 𝑧22 + 𝑧32 )(𝑡12 + 𝑡22 + 𝑡32 ) → 𝑡1 =
1
𝑧2 𝑧
𝑡2
= 𝑡3 = 𝑘 → 𝑧𝑖 = 𝑘 ∙ 𝑡𝑖 si aplicăm relaţiile lui Viette:
3
𝑧1 + 𝑧2 + 𝑧3 = −𝑛 − 1 = 𝑘(𝑡1 + 𝑡2 + 𝑡3 ) = −𝑘(2𝑛 + 2)
1
{𝑧1 𝑧2 + 𝑧1 𝑧3 + 𝑧2 𝑧3 = 𝑛 − 2 = 𝑘 2 (𝑡1 𝑡2 + 𝑡1 𝑡3 + 𝑡2 𝑡3 ) = 𝑘 2 (3𝑛 − 7) → 𝑛 = 1 si 𝑘 = 2 ; 𝑝 = 16; c)
𝑧1 𝑧2 𝑧3 = 𝑝 − 14 = 𝑘 3 𝑡1 𝑡2 𝑡3 = 𝑘 3 𝑝
Polinomul 𝑄 = 𝑡 + 4𝑡 2 − 4𝑡 − 16 = (𝑡 + 4)(𝑡 + 2)(𝑡 − 2) → 𝑡1,2,3 ∈ {−4, −2,2} şi condiţia 𝑡1𝛼 +
3

𝑡2𝛼 + 𝑡3𝛼 + 64 = 0 devine: (−4)𝛼 + (−2)𝛼 + 2𝛼 + 64 = 0 → 𝛼 = 3 unică;

SUBIECTUL III

1) a) Daca 𝑓(𝑥) = (𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑏𝑐)2 − (𝑎2 + 𝑏 2 )(𝑥 2 + 𝑐 2 ) → 𝑓 ′ (𝑥) = 2𝑎(𝑎𝑥 + 𝑏𝑐) − 2𝑥(𝑎2 + 𝑏 2 ) =

𝑎𝑐
0 → 𝑥 = 𝑏 . Întocmim tabelul:

188
BOGDAN MARIUS DICU

x −∞ 𝑎𝑐 +∞
𝑏
f’ + 0 −
f ↗ 0 ↘
Conform tabelului: 𝑓(𝑥) ≤ 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅; b) Pentru 𝑥 = 𝑑, folosind rezultatul de la pct.a) se obţine
relaţia cerută; c) Studiem monotonia funcţiei 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 + 𝑛3 + 𝑝3 − 3𝑛𝑝 ∙ 𝑥, 𝑔′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 3𝑛𝑝 =
0 → 𝑥 = ±√𝑛𝑝 şi întocmim tabelul de variaţie:

x 0 √𝑛𝑝 +∞
g’ 0
g ↘ (√𝑛3 ↗
2
− √𝑝3 )
2
Conform tabelului: 𝑔(𝑥) ≥ (√𝑛3 − √𝑝3 ) ≥ 0, ∀𝑥 ∈ [0, +∞). Pentru 𝑥 = 𝑚 → 𝑚3 + 𝑛3 + 𝑝3 ≥
𝑎+𝑏+𝑐 3
3𝑚𝑛𝑝 → 3
≥ √𝑎𝑏𝑐 (inegalitatea mediilor);

𝑏 𝑏 2 𝑏 𝑏
2) a) Din ∫𝑎 (𝑡 ∙ 𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥)) ∙ 𝑑𝑥 ≥ 0, ∀𝑡 ∈ 𝑅 → (∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 ) ∙ 𝑡 2 − 2 ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 ∫𝑎 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 ∙ 𝑡 +
𝑏 2 𝑏 2 𝑏 𝑏
(∫𝑎 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 ) ≥ 0, ∀𝑡 ∈ 𝑅 → ∆≤ 0 → (∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑔(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 ) ≤ (∫𝑎 𝑓 2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 ) ∙ (∫𝑎 𝑔2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 ); b)
𝑥
Luăm 𝑓, 𝑔: [0,1] → 𝑅, 𝑓(𝑥) = √𝑥, 𝑔(𝑥) = 𝑒 2 integrabile (funcţii elementare) şi aplicăm inegalitatea
𝑥 2
1 1 1 𝑒−1
stabilită la pct.a): (∫0 √𝑥 ∙ 𝑒 2 ∙ 𝑑𝑥 ) ≤ (∫0 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 ) ∙ (∫0 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 ) = ; c) Luăm 𝑓, 𝑔: [1, 𝑒] → 𝑅
2
𝑒 2 𝑒 𝑒 𝑒 3 −1
integrabile şi aplicăm inegalitatea Cauchy: (∫1 𝑥 ∙ √ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥) ≤ (∫1 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 ) ∙ (∫1 ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 ) = 3 ;

TEST 110

SUBIECTUL I

1) log 𝑎 (𝑥 + 𝑦) + log 𝑎 (𝑥 2 − 𝑥𝑦 + 𝑦 2 ) = log 𝑎 𝑦 + log 𝑎 (3𝑥 2 − 𝑦 2 ) ↔ (𝑥 + 𝑦) ∙ (𝑥 2 − 𝑥𝑦 + 𝑦 2 ) =

𝑥
:𝑦 3 =𝑡
𝑦
𝑥 3 𝑥 2
𝑦 ∙ (3𝑥 2 − 𝑦 2 ) → 𝑥 3 + 𝑦 3 = 3𝑥 2 𝑦 − 𝑦 3 → 𝑥 3 − 3𝑥 2 𝑦 + 2𝑦 3 = 0 →
⏞ (𝑦) − 3 (𝑦) ⏞ 𝑡3 −
+2=0 →
𝑥 𝑥
3𝑡 2 + 2 = 0 → 𝑡 = ∈ {1 − √3, 1 + √3, 1}. Reţinem: ∈ {1 + √3, 1};
𝑦 𝑦

1
2) Calculăm ∆= (2𝑚 + 1)2 şi impunem condiţia 𝑚 ≠ − 2 astfel încât să existe triunghiul. Rădăcinile
ecuaţiei ataşate sunt: 𝑥1 = 𝑚, 𝑥2 = −𝑚 − 1 şi vârfurile triunghiului sunt 𝐴(𝑚, 0), 𝐵(−𝑚 −
𝑚 0 1
1 (2𝑚+1)2 −𝑚 − 1 0 1| = (2𝑚+1)3 →
1,0), 𝑉 (− , − ) şi formăm determinantul: 𝑑 = |
2 4 1 (2𝑚+1)2 4
−2 − 4
1
|(2𝑚+1)3 | 3 1
𝒜∆ 𝑉𝐴𝐵 = 8
= 1 → 2𝑚 + 1 = ±2 → 𝑚 ∈ {− 2 , 2};

3) 3(2𝑥 + 2−𝑥 ) + 2(3𝑦 + 3−𝑦 ) = 10 − 𝑧 2 . Pentru 𝑎 > 0 → 𝑎 + 𝑎−1 ≥ 2. De aici 3(2𝑥 + 2−𝑥 ) +
2(3𝑦 + 3−𝑦 ) ≥ 10 → 10 − 𝑧 2 ≥ 10 → 𝑧 = 0 → 𝑥 = 0, 𝑦 = 0;
1 120 1
4) 𝑝 = ∁5 = 40∙39∙38∙37∙36 = 658008 ;
40

189
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝜋
5) Fie 𝑅 raza cercului circumscris poligonului. Avem ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴1 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴2 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴3 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴7 = 𝑅 2 cos +
5

4𝜋 𝜋 𝜋
𝑅 2 cos 5
= 𝑅 2 cos 5 + 𝑅 2 cos (𝜋 − 5 ) = 0;

𝐴 𝐵 (𝑝−𝑏)(𝑝−𝑐) 𝑝(𝑝−𝑏) 𝑝−𝑐 𝑝 𝑎+𝑏−𝑐 𝑎+𝑏+𝑐

6) Presupunând că sin 2 = cos 2 → √ 𝑏𝑐
=√ 𝑎𝑐
→ 𝑏
=𝑎→ 𝑏
= 𝑎
→ 𝑎2 −
𝑎+𝑏 = 0
𝑎𝑐 − 𝑏 2 − 𝑏𝑐 = 0 → (𝑎 − 𝑏)(𝑎 + 𝑏) − 𝑐(𝑎 + 𝑏) = 0 → { fals.
𝑎 =𝑏+𝑐
SUBIECTUL II
cos 𝑎 sin 𝑎 1 𝐶1 +𝑖𝐶2 𝑧 sin 𝑎 1
1) a) ∆= |cos 2𝑎 sin 2𝑎 cos 𝑎 + 𝑖 ∙ sin 𝑎 | = 2
⏞ |𝑧 sin 2𝑎 𝑧 | = 0 (𝐶1 ~𝐶3 ), 𝑧 =
cos 3𝑎 sin 3𝑎 cos 2𝑎 + 𝑖 ∙ sin 2𝑎 𝑧 3 sin 3𝑎 𝑧 2
cos 𝑥 + 𝑖 ∙ sin 𝑥 0
cos 𝑎 + 𝑖 ∙ sin 𝑎 ; b) 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = ( )∙
0 cos 𝑥 − 𝑖 ∙ sin 𝑥
cos 𝑦 + 𝑖 ∙ sin 𝑦 0
( )=
0 cos 𝑦 − 𝑖 ∙ sin 𝑦
cos(𝑥 + 𝑦) + 𝑖 ∙ sin(𝑥 + 𝑦) 0
( ) = 𝐴(𝑥 + 𝑦); c) Conform pct.b), rezultă
0 cos(𝑥 + 𝑦) − 𝑖 ∙ sin(𝑥 + 𝑦)
𝜋 𝜋 −1 0
că: 𝐴𝑛 (𝑥) = 𝐴(𝑛𝑥) → 𝐴100 ( 4 ) = 𝐴 (100 4 ) = 𝐴(25𝜋) = 𝐴(𝜋) = ( );
0 −1
3𝑚+2
1 5 𝑥 +𝑥2 5 5 1 37 𝑦 +𝑦2 +𝑦3 +𝑦1 𝑦2𝑦3
2) a) 𝑥1 ∗ 𝑥2 = 7 → 1+𝑥 =7→ 6
𝑚 = 7 → 𝑚 = 1; b) 𝑦1 ∗ 𝑦2 ∗ 𝑦3 = 47 → 1+𝑦 =
1 𝑥2 1+
6 1 𝑦2 +𝑦1 𝑦3 +𝑦2 𝑦3
𝑛
37 1+ 37 1 15 𝑧 +𝑧2 +𝑧3 +𝑧4 +𝑧1 𝑧2 𝑧3 +𝑧1 𝑧2 𝑧4 +𝑧1 𝑧3 𝑧4 +𝑧2 𝑧3 𝑧4 15
47
→ 36
11 = 47 → 𝑛 = 1; c) 𝑧1 ∗ 𝑧2 ∗ 𝑧3 ∗ 𝑧4 = 19 → 1+𝑧 = 19 →
1+ 1 𝑧2 +𝑧1 𝑧3 +𝑧1 𝑧4 +𝑧2 𝑧3 +𝑧2 𝑧4 +𝑧3 𝑧4 +𝑧1 𝑧2 𝑧3 𝑧4
36
𝑝 9
− 15
72 72
14 1 = 19 → 𝑝 = 54;
1− −
72 72

SUBIECTUL III

1) a) 𝑓2′ (𝑥) = 6𝑥 2 − 18𝑥 + 12 = 0 → 𝑥 ∈ {1,2}. Redăm monotonia în tabelul următor:

x −∞ 1 2 +∞
𝑓2′ + 0 − 0 +
𝑓2 ↗ 10 ↘ 9 ↗

190
BOGDAN MARIUS DICU

3 −12𝑥 2 +18𝑥+24
𝑓 (𝑥) 𝑓3 (𝑥)−2𝑥 2𝑥 3 −9𝑥 2 +12𝑥+5
b) lim (𝑓2 (𝑥)) = lim ( 2𝑥 3 −6𝑥2 +6𝑥−2 ) = lim ((1 +
𝑥→∞ 1 𝑥→∞ 𝑥→∞

(−3𝑥2 +6𝑥+7)(−12𝑥2 +18𝑥+24)

2𝑥3 −6𝑥2 +6𝑥−2 2𝑥3 −6𝑥2 +6𝑥−2
−3𝑥 2 +6𝑥+7 −3𝑥2 +6𝑥+7
) ) = ∞ c) Sunt trei cazuri: i) Dacă 𝑚 = 1 → 𝑓1 (𝑥) =
2𝑥 3 −6𝑥 2 +6𝑥−2

2𝑥 3 − 6𝑥 2 + 6𝑥 − 2, 𝑓1′ (𝑥) = 6(𝑥 − 1)2 ≥ 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 → 𝑓 ↗ deci polinomul are o rădăcina reala şi

două rădăcini complexe nereale; ii) Dacă 𝑚 < 1, lim 𝑓(𝑥) = ±∞ si 𝑓(1) = (𝑚 − 1)(𝑚2 + 𝑚 +
𝑥→±∞
4), 𝑓(𝑚) = 3(𝑚 − 1)(𝑚 + 1). Întocmim tabelul:
𝑚 𝑥 −∞ 𝑚 1 +∞ Concluzii
𝑓′ −∞ 3(𝑚 − 1)(𝑚 + 1) +∞

(𝑚 − 1)(𝑚2 + 𝑚 + 4)
(−∞, −1) − + − + 𝑥1 ∈ (−∞, 𝑚), 𝑥2 ∈
(𝑚, 1) 𝑥3 ∈ (1, +∞)
−1 − 0 − + 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑚 𝑥3 ∈
(1, +∞)
(−1,1) − − − + 𝑥1,2 ∈ 𝐶\𝑅
𝑥3 ∈ (1, +∞)
iii) Dacă 𝑚 > 1 se procedeaza analog;
−2 2
2) a) 𝑓2017 (−2) + 𝑓2017 (2) = ∫−2 (𝑡 3 − 𝑡)2017 𝑑𝑡 + ∫−2(𝑡 3 − 𝑡)2017 𝑑𝑡 = 0 + 0 = 0. A doua integrală
este nulă întrucât conţine o funcţie impară definită pe un compact centrat în origine; b) 𝑓𝑛 (𝑥) =
𝑥
∫−2(𝑡 3 − 𝑡)𝑛 ∙ 𝑑𝑡 = 𝐹(𝑥) − 𝐹(−2) → 𝑓𝑛′ (𝑥) = 𝐹 ′ (𝑥) = (𝑥 3 − 𝑥)𝑛 = 0 → 𝑥 ∈ {−1,0,1}. Dacă 𝑛 este
par, 𝑓𝑛′ (𝑥) > 0 → funcţia 𝑓𝑛 (𝑥) este strict crescătoare pe [−2, +∞). Dacă 𝑛 este impar, monotonia
este descrisă în tabelul următor:

𝑥 −2 −1 0 1 +∞
𝑓𝑛′ − 0 + 0 − 0 +
𝑓𝑛 ↘ ↗ ↘ ↗
1 1
c) 𝑓𝑛′′ (𝑥) = 𝑛(𝑥 3 − 𝑥)𝑛−1 (3𝑥 2 − 1) = 0 → 𝑥 ∈ {−1, − , 0, 3 , 1}. Sunt două cazuri: i) Dacă 𝑛 este
√3 √
par:
𝑥 −2 −1 1 0 1 1 +∞
−
√3 √3
𝑓𝑛′′ − 0 + 0 − 0 + 0 − 0 +
𝑓𝑛 concavă convexă concavă convexă concavă convexă
ii) Dacă 𝑛 este impar:
𝑥 −2 1 1 +∞
−
√3 √3
𝑓𝑛′′ + 0 − 0 +
𝑓𝑛 convexă concavă convexă

191
 TESTE DE MATEMATICĂ

TEST 111

SUBIECTUL I

1) Dacă 3𝑆𝑛 , 2𝑆𝑛+1 , 𝑆𝑛+2 sunt termeni consecutivi într-o progresie aritmetică: 4𝑆𝑛+1 = 3𝑆𝑛 +
𝑞𝑛+1 −1 𝑞𝑛 −1 𝑞𝑛+2 −1
𝑆𝑛+2 → 4𝑏1 𝑞−1
= 3𝑏1 𝑞−1
+ 𝑏1 𝑞−1
→ 4𝑞 𝑛+1 = 3𝑞 𝑛 + 𝑞 𝑛+2 → 𝑞 2 − 4𝑞 + 3 = 0 → 𝑞 = 3;

𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏 𝑓 ∘ 𝑔 = 2𝑥 + 2 𝑎𝑐𝑥 + 𝑎𝑑 + 𝑏 = 2𝑥 + 2
2) Fie {𝑔(𝑥) = 𝑐𝑥 + 𝑑. Sistemul {𝑔 ∘ ℎ = 6𝑥 + 3 devine: { 𝑐𝑒𝑥 + 𝑐𝑖 + 𝑑 = 6𝑥 + 3 , de unde
ℎ(𝑥) = 𝑒𝑥 + 𝑖 ℎ ∘ 𝑓 = 3𝑥 + 4 𝑒𝑎𝑥 + 𝑒𝑏 + 𝑖 = 3𝑥 + 4
𝑎𝑐 = 2
𝑐𝑒 = 6
obţinem: 𝑒𝑎 = 3 . Din primele trei ecuaţii, rezultă:
𝑎𝑑 + 𝑏 = 2
𝑐𝑖 + 𝑑 = 3
{ 𝑒𝑏 + 𝑖 = 4
𝑑+𝑏 =2 𝑏=1
(𝑎, 𝑐, 𝑒) = (1,2,3) → {2𝑖 + 𝑑 = 3 → {𝑑 = 1
3𝑏 + 𝑖 = 4 𝑖=1
13
𝑏 = − si soluţiile sunt: (𝑓, 𝑔, ℎ) ∈
−𝑑 + 𝑏 = 2 5
23
(𝑎, 𝑐, 𝑒) = (−1, −2, −3) → {−2𝑖 + 𝑑 = 3 → 𝑑 = −
5
−3𝑏 + 𝑖 = 4 19
{ {𝑖 = − 5
13 23 19
{(𝑥 + 1,2𝑥 + 1,3𝑥 + 1), (−𝑥 − , −2𝑥 − , −3𝑥 − )};
5 5 5

3) Condiţie de existenţă: 𝑥 ≠ −1. Ecuaţia log 24 (𝑥 2 + 2𝑥 + 1) − 2 log 2|𝑥 + 1| + 1 = 0 se scrie astfel:

(log 22 |𝑥 + 1|2 )2 − 2 log 2 |𝑥 + 1| + 1 = 0 → (log 2|𝑥 + 1| − 1)2 = 0 → log 2 |𝑥 + 1| = 1 →
|𝑥 + 1| = 2 → 𝑥 ∈ {−3,1};

4) Metoda I (inducţie matematică): 𝑃(𝑛): 𝐴 = 62𝑛+1 + 15𝑛 ⋮ 7. Etapa 1) 𝑃(0): 6 + 1 ⋮ 7 adevărat;

Etapa 2) Fie 𝑃(𝑘): 62𝑘+1 + 15𝑘 adevărată. Calculăm 𝑃(𝑘 + 1): 62𝑘+3 + 15𝑘+1 = 36 ∙ 62𝑘+1 + 15𝑘 ∙
2𝑘+1
15 = 15 (6
⏟ + 15𝑘 ) + 21 ∙ 62𝑘+1 ⋮ 7. Cum 𝑃(0), 𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1) sunt adevărate, rezultă că
⋮7
𝑃(𝑛) adevarată; Metoda II (binomul lui Newton): 𝐴 = 62𝑛+1 + 15𝑛 = (7 − 1)2𝑛+1 + (14 + 1)𝑛 =
∁02𝑛+1 72𝑛+1 − ∁12𝑛+1 72𝑛 + ⋯ + ∁2𝑛 2𝑛+1 0 𝑛 1
2𝑛+1 7 − ∁2𝑛+1 + ∁𝑛 14 + ∁𝑛 14
𝑛−1
+ ⋯ + ∁𝑛−1 𝑛
𝑛 14 + ∁𝑛 ⋮ 7;
Metoda III: Fiind date polinoamele: 𝑃(𝑥) = (𝑥 2 + 𝑥)2𝑛+1 + (𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1)𝑛 , 𝑄(𝑥) = 𝑥 2 + 𝑥 +
1, demonstrăm că 𝑃(𝑥) ⋮ 𝑄(𝑥), ∀𝑥 ∈ 𝑅, calculând 𝑃(𝜀), unde 𝜀 este rădăcina cubică a unitaţii:
𝑃(𝜀) = 0 → 𝑃(𝜀̅) = 0 → 𝑃(𝑥) ⋮ (𝑥 − 𝜀)(𝑥 − 𝜀̅) = 𝑄(𝑥). Pentru 𝑥 = 2 → 𝑃(2) ⋮ 𝑄(2) ↔ 62𝑛+1 +
15𝑛 ⋮ 7. Exerciţiu: Folosind ideea din metoda III, compuneţi o problemă similară celei originale.

5) Fie 𝑁𝑑 simetricul punctului 𝑁 faţă de dreapta 𝑑 şi {𝐴} = (𝑀𝑁𝑑 ) ∩ 𝑑. Evident, suma 𝐴𝑀 + 𝐴𝑁 =

1
𝑀𝑁𝑑 este minimă. 𝑚𝑁𝑁𝑑 = − 𝑚 = 1 → (𝑁𝑁𝑑 ): 𝑦 − 𝑦𝑁 = 𝑚𝑁𝑁𝑑 (𝑥 − 𝑥𝑁 ) ↔ 𝑦 − 3 = 𝑥 − 4 şi
𝑑
𝑦 =8−𝑥 9 7 14 7
formăm sistemul: { → 𝐴 (2 , 2). Procedând analog, obţinem: 𝐵 ( 5 , 0) şi 𝐶 (0, 3) →
𝑦=𝑥−1
|𝑑| 413
𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = 2
= 60
;
𝑐∙cos 𝐴 𝑃𝑁
6) Aplicând teorema sinusurilor în ∆ 𝐴𝑃𝑁: sin 𝐶
= sin 𝐴 → 𝑃𝑁 = 𝑎 ∙ cos 𝐴. Analog: 𝑀𝑃 = 𝑏 ∙ cos 𝐵 şi
̂
𝑀𝑃∙𝑀𝑁∙sin 𝑃𝑀𝑁 𝑅2 ∙sin 2𝐴∙sin 2𝐵∙sin 2𝐶
𝑀𝑁 = 𝑐 ∙ cos 𝐶. 𝑃𝑀𝑁 ̂ + 𝑁𝑀𝐴
̂ = 𝑃𝑀𝐴 ̂ = 𝜋 − 2𝐴̂ → 𝒜∆ 𝑀𝑁𝑃 = = ,
2 2
𝑏∙𝑐∙sin 𝐴 𝒜 1
𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = 2
= 2𝑅2 sin 𝐴 ∙ sin 𝐵 ∙ sin 𝐶 → 𝒜 ∆𝐴𝐵𝐶 = 2∙cos 𝐴∙cos 𝐵∙cos 𝐶
= 2(√3 + 1);
∆𝑀𝑁𝑃

192
BOGDAN MARIUS DICU

SUBIECTUL II

1) a) Înmulţim a doua ecuaţie cu 2, prima ecuaţie cu (−1) şi, adunându-le se obţine următoarea
2 4 1 2 𝛼 𝛽 1−𝛼 2−𝛽
egalitate: 𝑌 = ( )→𝑋=( ); b) Evident: 𝑈 = ( ),𝑉 = ( ) , 𝛼, 𝛽, 𝛾, 𝛿 ∈
0 1 3 4 𝛾 𝛿 3−𝛾 −𝛿
𝑝𝑐𝑡.𝑏)
1 2 ⏞
𝑅; c) Adunăm primele două, respectiv ultimele două ecuaţii: 𝐴 + 𝐶 = ( ) → 𝐴=
3 0
𝛼 𝛽 1−𝛼 2−𝛽 1+𝛼 2+𝛽
( ),𝐶 = ( ) si 𝐵 = ( ) , 𝛼, 𝛽, 𝛾, 𝛿 ∈ 𝑅 (o infinitate de soluţii);
𝛾 𝛿 3−𝛾 −𝛿 3 + 𝛾 2𝛾 − 𝛿
2) a)
∘ 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂
𝑥 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂
𝑥 + 1̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 + 2̂ 𝑥 ̂2𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥
𝑥 + 2̂ 𝑥 + 2̂ 𝑥 𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 ̂2𝑥 + 1̂
2̂𝑥 2̂𝑥 ̂2𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 + 1̂ 𝑥 𝑥 + 2̂ 𝑥 + 1̂
2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 2̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 𝑥 + 2̂
2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 𝑥 + 2̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥
Exerciţiu: Verificaţi dacă (ℳ1 ,∘) este grup şi, în caz afirmativ, verificaţi dacă este izomorf cu grupul
permutărilor de ordin 3: (𝑆3 ,∘); b) Fie 𝑔𝑎,𝑏 = 𝑎𝑥 + 𝑏, 𝑔𝑐,𝑑 = 𝑐𝑥 + 𝑑 ∈ ℳ2 . Parte stabilă: 𝑔𝑎,𝑏 ∘ 𝑔𝑐,𝑑 =
∘ 𝑔𝑐,𝑑 ) ∘ 𝑔𝑒,𝑓 = 𝑔𝑎,𝑏 ∘ (𝑔𝑐,𝑑 ∘ 𝑔𝑒,𝑓 ) = 𝑔𝑎𝑐𝑒,𝑎𝑐𝑓+𝑎𝑑+𝑏 ; Comutativitate:
𝑔𝑎𝑐,𝑎𝑑+𝑏 Asociativitate: (𝑔𝑎,𝑏
falsă; Element neutru: 𝑔𝑎,𝑏 ∘ 𝑔1,0 = 𝑔1,0 ∘ 𝑔𝑎,𝑏 = 𝑔𝑎,𝑏 ; Elemente simetrizabile: 𝑔𝑎,𝑏 ∘ 𝑔1 ,−𝑏 = 𝑔1 ,−𝑏 ∘
𝑎 𝑎 𝑎 𝑎
𝑔𝑎,𝑏 = 𝑔1,0;c)
+ 0̂ 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥2 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂
0̂ 0̂ 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥2 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂
1̂ 1̂ 0̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥
𝑥 𝑥 𝑥 + 1̂ 0̂ 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 + 𝑥 + 1̂
2 𝑥2 𝑥 2 + 1̂
𝑥 + 1̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 1̂ 0̂ 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2
𝑥2 𝑥2 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂ 0̂ 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂
𝑥 + 1̂
2
𝑥 + 1̂
2 𝑥2 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 1̂ 0̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥
𝑥2 + 𝑥 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂ 𝑥2 𝑥 2 + 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂ 0̂ 1̂
𝑥 + 𝑥 + 1̂
2
𝑥 + 𝑥 + 1̂
2 𝑥2 + 𝑥 𝑥 + 1̂
2 𝑥2 𝑥 + 1̂ 𝑥 1̂ 0̂
Parte stabilă: Conform tabelului; Asociativitate: Proprietate generală pentru suma funcţiilor;
Comutativitate: Simetrie faţă de diagonala principală a tabelului; Element neutru: 0̂; Elemente
simetrizabile: Există pentru toate funcţiile, conform tabelului;

SUBIECTUL III

1) a) Din condiţia de continuitate în 𝑥 = 1 → 𝑝 = 𝑚 + 𝑛 − 1 şi din condiţia 𝑓(0) = 𝑓(2) → 𝑝 =

𝑚 ∙ 𝑥 2 − (𝑚 + 4) ∙ 𝑥 + 1 , 𝑥 ∈ [0,1]
−5 → 𝑛 = −𝑚 − 4. Funcţia devine: 𝑓(𝑥) = { . Din condiţia de
𝑥 2 + 𝑥 − 5 , 𝑥 ∈ (1,2]
7 ∙ 𝑥 2 − 11 ∙ 𝑥 + 1 , 𝑥 ∈ [0,1] 𝑡.𝑅𝑜𝑙𝑙𝑒
derivabilitate în 𝑥 = 1 → 𝑚 = 7, 𝑛 = −11 → 𝑓(𝑥) = { ⏞ ∃𝑐 ∈
→
𝑥 2 + 𝑥 − 5 , 𝑥 ∈ (1,2]
11
(0,2)|𝑓 ′ (𝑐) = 0. Dacă 𝑐 ∈ (0,1) → 𝑓 ′ (𝑐) = 14𝑐 − 11 = 0 → 𝑐 = ∈ (0,1). Dacă 𝑐 ∈ (1,2) →
14
1
𝑓 ′ (𝑐) = 2𝑐 + 1 = 0 → 𝑐 = − 2 ∉ (1,2); b) Ca funcţii elementare funcţiile 𝑔, ℎ sunt de tip Rolle pe
𝑡.𝐶𝑎𝑢𝑐ℎ𝑦
𝑔′ (𝜀) 𝑔(1)−𝑔(0) 3𝜀 2 +2𝜀+1 4−1 1+√7
[0,1] ⏞
→ ∃𝜀 ∈ (0,1) astfel încât ℎ′ (𝜀) = ℎ(1)−ℎ(0) → = 3−1 → 𝜀 = ∈ (0,1); c)
2𝜀+1 6
𝑢(𝑎)−𝑢(𝑎−𝑟)
∃𝜑1 ∈ (𝑎 − 𝑟, 𝑎)|𝑢′ (𝜑1 ) = 𝑎−(𝑎−𝑟)
Aplicăm funcţiei 𝑢 teorema lui Lagrange pe intervalele { 𝑢(𝑎+𝑟)−𝑢(𝑎)
→
∃𝜑2 ∈ (𝑎, 𝑎 + 𝑟)|𝑢′ (𝜑2 ) = 𝑎+𝑟−𝑎

193
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑢′ (𝜑1 ) = 𝑢′ (𝜑2 ). Funcţia 𝑢′ verifică condiţiile teoremei lui Rolle pe intervalul [𝜑1 , 𝜑2 ] → ∃𝜑 ∈
(𝜑1 , 𝜑2 )|𝑢′′ (𝜑) = 0.
1
2) a) Calculăm, prin parţi, integralele 𝐼 = ∫ 𝑒 𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2 𝑒 𝑥 (sin 𝑥 − cos 𝑥) şi 𝐽 =
1
∫ 𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2 𝑒 𝑥 (sin 𝑥 + cos 𝑥). Deci 𝐹(𝑥) = ∫ 𝑒 𝑥 (sin 𝑥 − cos 𝑥) 𝑑𝑥 = −𝑒 𝑥 cos 𝑥 + 𝒞. Din
1
𝐹(0) = 0 → 𝒞 = 1 → 𝐹(𝑥) = −𝑒 𝑥 cos 𝑥 + 1 → Φ(𝑥) = ∫(−𝑒 𝑥 cos 𝑥 + 1)𝑑𝑥 = − 2 𝑒 𝑥 (sin 𝑥 +
𝜋 𝜋
𝜋 𝑒 2 −𝜋 1 𝑒 2 −𝜋
cos 𝑥) + 𝑥 + 𝒦. Din Φ ( 2 ) =0→𝒦 = 2
→ Φ(𝑥) = − 2 𝑒 𝑥 (sin 𝑥 + cos 𝑥) + 𝑥 + 2
→
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 2𝑒 2 −2√2𝑒 4 −𝜋 𝑒 2 −3
Φ (4 ) = 4
; b) 𝒱 = 𝜋 ∫04 𝑓 2 (𝑥)𝑑𝑥 = 𝜋 ∫04 𝑒 2𝑥 (1 − sin 2𝑥)𝑑𝑥 = 𝜋 4
; c) Γ𝑓[0,𝜋] =
2
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋

∫0 |𝑒 𝑥 (sin 𝑥 − cos 𝑥)| 𝑑𝑥 = ∫0 𝑒 𝑥 (cos 𝑥 − sin 𝑥) 𝑑𝑥 + ∫ 𝑒 𝑥 (sin 𝑥 − cos 𝑥) 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 cos 𝑥|04 −

2 4
𝜋
2

4
𝜋 𝜋
𝑥
𝑒 cos 𝑥| = √2𝑒 4 − 1;
2
𝜋
4

TEST 112

SUBIECTUL I

1) Dacă şirul (𝑎𝑛 )𝑛≥1 este o progresie aritmetică, atunci: 2𝑎𝑛+1 = 𝑎𝑛 + 𝑎𝑛+2 , ∀𝑛 ≥ 1. De aici,
obţinem 22𝑎𝑛+1 = 2𝑎𝑛 +𝑎𝑛+2 → (2𝑎𝑛+1 )2 = 2𝑎𝑛 ∙ 2𝑎𝑛+2 ceea ce dovedeşte că şirul (2𝑎𝑛 )𝑛≥1 este o
2
progresie geometrică; Dacă şirul (𝑏𝑛 )𝑛≥1 este o progresie geometrică, atunci: 𝑏𝑛+1 = 𝑏𝑛 ∙ 𝑏𝑛+2 →
2
log 2 𝑏𝑛+1 = log 2 (𝑏𝑛 ∙ 𝑏𝑛+2 ) → 2 log 2 𝑏𝑛+1 = log 2 𝑏𝑛 + log 2 𝑏𝑛+2 ceea ce dovedeşte că şirul
(log 2 (𝑏𝑛 ))𝑛≥1 este o progresie aritmetică.
𝑓↗
2) Dacă { → ∀𝑥1 ≥ 𝑥2 → 𝑔(𝑥1 ) ≤ 𝑔( 𝑥2 ) → 𝑓(𝑔(𝑥1 )) ≤ 𝑓(𝑔(𝑥2 )) → 𝑓 ∘ 𝑔 ↘. Exemplu: Fie
𝑔↘
𝑓: (0, +∞) → 𝑅, 𝑓(𝑥) = log 2 𝑥 ↗
{ 1 𝑥 → 𝑓 ∘ 𝑔: 𝑅 → 𝑅, (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) = −𝑥 ↘. Analog, pentru celălalt caz.
𝑔: 𝑅 → (0, +∞), 𝑔(𝑥) = (2) ↘

4(𝑥 + 2)(𝑦 + 3) = (𝑥 + 𝑦 + 5)2 4(𝑥 + 2)(𝑦 + 3) = [(𝑥 + 2) + (𝑦 + 3)]2

3) Sistemul devine: { → {
8𝑥(3𝑦 + 1) = (2𝑥 + 3𝑦 + 1)2 4(2𝑥)(3𝑦 + 1) = [(2𝑥) + (3𝑦 + 1)]2
[(𝑥 + 2) − (𝑦 + 3)]2 = 0 𝑥−𝑦 =1
→{ →{ → (𝑥, 𝑦) = (2,1);
2
[(2𝑥) − (3𝑦 + 1)] = 0 2𝑥 − 3𝑦 = 1
𝑛 )!
4) (𝐶𝑚 𝑛
= 720 → 𝐶𝑚 𝑛
= 6. Conform triunghiului lui Pascal: 𝐶𝑚 ∈ {∁24 , ∁16 , ∁56 };
𝑀𝐵 𝑁𝐶 𝑃𝐴 1
5) Soluţie sintetică: Aplicăm reciproca teoremei lui Ceva: 𝑀𝐶 ∙ 𝑁𝐴 ∙ 𝑃𝐵 = 2 ∙ 1 ∙ 2 = 1 → 𝐴𝑀, 𝐵𝑁, 𝐶𝑃
𝑥 −𝑥 1 2 2 4
concurente; Soluţie analitică: 𝑥𝑀−𝑥 𝐵 = 2 → 𝑥𝑀 = − 3. Procedând analog, obţinem: 𝑀 (− 3 , − 3),
𝐶 𝑀
(𝐴𝑀): 16𝑥 − 5𝑦 + 4 = 0
5 5 2
Ecuaţiile dreptelor { (𝐵𝑁): 4𝑥 − 11𝑦 + 1 = 0 . Demonstrăm că sistemul admite
𝑁 (2 , 1) , 𝑃 (− 3 , 3).
(𝐶𝑃): 8𝑥 + 17𝑦 + 2 = 0
16 −5 4
o soluţie unică, impunând condiţia: 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴 = 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴̅. Într-adevăr: | 4 −11 1| = 0 (𝐶1 ~𝐶2 );
8 17 2
sin 32° 32∙sin 1°∙cos 1°∙cos 2°∙cos 4°∙cos 8°∙cos 16°−sin 32°
6) 32 ∙ sin 1° ∙ cos 2° ∙ cos 4° ∙ cos 8° ∙ cos 16° − cos 1°
= cos 1°
=
16∙sin 2°∙ cos 2°∙cos 4°∙cos 8°∙cos 16°−sin 32° 8∙sin 4°∙ cos 4°∙cos 8°∙cos 16°−sin 32° 4∙sin 8°∙cos 8°∙cos 16°−sin 32°
cos 1°
= cos 1°
= cos 1°
=
2∙sin 16°∙cos 16°−sin 32° sin 32°−sin 32°
cos 1°
= cos 1°
= 0;

194
BOGDAN MARIUS DICU

SUBIECTUL II

1) a) Folosind proprietatea: ,,determinantul produsului este egal cu produsul determinanţilor’’ şi

10 4
observând că a zecea matrice a produsului este ( ) şi are determinantul nul (este singulară),
25 10
𝑎2 + 𝑏𝑐 = 7
2 7 4 𝑎 𝑏 2 7 4
obţinem det 𝑃 = 0; b) 𝐴 = ( )↔( ) =( ) → { 𝑎𝑏 = 2 → 𝑎4 − 7𝑎2 + 6 = 0 →
6 7 𝑐 𝑎 6 7
𝑎𝑐 = 3
√6 √6
1 2 −1 −2 √6 3
−√6 − 3
𝐴 ∈ {( ),( ),( ),( )}; c) Demonstrăm, prin inducţie matematică,
3 1 −3 −1 √6
−
√6
−√6
2
√6 2
𝑛−1 𝑛−1
(𝑏 𝑐 0
𝑛−1 𝑛−1 ) , 𝑑𝑎𝑐ă 𝑛 = 2𝑘
propoziţia: 𝑃(𝑛): 𝐵𝑛 = { 0 𝑏 𝑐 . Etapa de verificare: 𝑃(1): 𝐵 =
𝑛 𝑛−1
0
( 𝑛−1 𝑛 𝑏 𝑐 ) , 𝑑𝑎𝑐ă 𝑛 = 2𝑘 + 1
𝑏 𝑐 0
0 𝑏 2 𝑏𝑐 0
( ),𝐵 = ( )adevărată; Etapa de demonstraţie: Fie 𝑃(𝑛) adevărată. Calculăm 𝑃(𝑛 + 1):
𝑐 0 0 𝑏𝑐
𝑛−1 𝑛−1
Dacă 𝑛 = 2𝑘: 𝐵𝑛+1 = (𝑏 𝑐 0 0 𝑏 0 𝑏 𝑛 𝑐 𝑛−1 ) adevărat; analog
𝑛−1 𝑛−1 ) ∙ ( 𝑐 0) = ( 𝑛−1 𝑛
0 𝑏 𝑐 𝑏 𝑐 0
𝑆 𝑆2
𝑛 𝑛 𝑛 𝑘
pentru 𝑛 = 2𝑘 + 1; 𝐴 = (𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝐵) = ∑𝑖=0 ∁𝑛 (𝑎 ∙ 𝐼2 ) 𝑛−𝑘
𝐵 = ∑𝑖=0 ∁𝑛 𝑎𝑛−𝑘 𝐵𝑘 = ( 1
𝑘 𝑛 𝑘
),
𝑆3 𝑆1
0 𝑛 2 𝑛−2
𝑆1 = ∁𝑛 𝑎 + ∁𝑛 𝑎 𝑏𝑐 + ⋯
unde: {𝑆2 = ∁1𝑛 𝑎𝑛−1 𝑏 + ∁3𝑛 𝑎𝑛−3 𝑏 2 𝑐 + ⋯;
𝑆3 = ∁1𝑛 𝑎𝑛−1 𝑐 + ∁3𝑛 𝑎𝑛−3 𝑏𝑐 2 + ⋯

2) a) 𝑃 = 𝑥 2017 + 𝑥 2016 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 = (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) … (𝑥 − 𝑥2017 ) → 𝐴 = −𝑃(1) ∙

𝑃(−1) = 0. Altă soluţie: Polinomul 𝑃 admite rădăcina 𝑥1 = −1 → 1 − 𝑥12 = 0 → 𝐴 = 0; b) 𝑥 2017 +
𝑥 2016 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 = 𝑥 2015 (𝑥 2 + 𝑥 + 1) + 𝑥 2012 (𝑥 2 + 𝑥 + 1) + ⋯ + 𝑥 2 (𝑥 2 + 𝑥 + 1) 𝑥 + 1,
𝑃′ 1 1 1
deci câtul este: 𝑥 2015 + 𝑥 2012 + ⋯ + 𝑥 2 şi restul este: 𝑥 + 1; c) = + + ⋯+ .
𝑃 𝑥−𝑥1 𝑥−𝑥2 𝑥−𝑥2017
2
1 1 1 (𝑃′ ) −𝑃′′ 𝑃 1
Derivând egalitatea: (𝑥−𝑥 )2
+ (𝑥−𝑥 )2
+ ⋯ + (𝑥−𝑥 )2
= , de unde obţinem: 𝐵 = (1−𝑥 +
1 2 2017 𝑃2 1)
2

𝑃(1) = 2018
2 2017∙2018
1 1 (𝑃′ (1)) −𝑃′′ (1)𝑃(1) 𝑃 ′ (1)
=
(1−𝑥2 )2
+ ⋯+ (1−𝑥2017 )2
= 𝑃2 (1)
. Cum { 2 , rezultă 𝐵.
′′ (1) 2016∙2017∙2018
𝑃 = 3

SUBIECTUL III
𝑥 2 −2𝑥−3
1) a) Derivata funcţiei: 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥−1)2
se anulează în 𝑥 ∈ {−1,3}. Obţinem tabelul:

x −∞ −1 1 3 +∞
f’ + 0 − − 0 +
f −∞ ↗ −3 ↘ −∞ +∞ ↘ 5 ↗ +∞
𝑓(𝑥)
b) 𝑚 = lim 𝑥 = 1, 𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = 0 → 𝑦 = 𝑥 este asimptotă oblică la ±∞ respectiv
𝑥→±∞ 𝑥→±∞
lim 𝑓(𝑥) = −∞, lim 𝑓(𝑥) = +∞ → 𝑥 = 1 este asimptotă verticală; c) Numărul soluţiilor reale ale
𝑥→1 𝑥→1
𝑥<1 𝑥>1
ecuaţiei 𝑓(𝑥) = 𝑚, 𝑚 ∈ 𝑅 este redat în tabelul următor:
m (−∞, −3) −3 (−3,5) 5 (5, +∞)
Nr. soluţii 2 1 0 1 2

195
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥5 𝑥3
2) a) ∫(𝑥 2 − 𝑥 + 1) ∙ (𝑥 2 + 𝑥 + 1) ∙ 𝑑𝑥 = ∫(𝑥 4 + 𝑥 2 + 1) 𝑑𝑥 = 5 + 3 + 𝑥 + 𝒞; b) Prelucrăm
𝐴+𝐶 =0
𝑥 2 −1 𝑥 2 −1 𝐴𝑥+𝐵 𝐶𝑥+𝐷
= (𝑥 2 −𝑥+1)∙(𝑥2 +𝑥+1) = 𝑥 2 −𝑥+1 + 𝑥 2 +𝑥+1 → { 𝐴 − 𝐶 + 𝐵 + 𝐷 = 1 → (𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷) =
𝑥 4 +𝑥 2 +1 𝐴+𝐶+𝐵−𝐷 =0
𝐵 + 𝐷 = −1
1
1 1 𝑥 2 −1 1 2𝑥−1 2𝑥+1 1 𝑥 2 −1 1 𝑥 2 −𝑥+1 ln 3
(1, − , −1, − ) → = ( − 2 ) → ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ln | =− ; c)
2 2 𝑥 4 +𝑥 2 +1 2 𝑥 2 −𝑥+1 𝑥 +𝑥+1 𝑥 4 +𝑥 2 +1 2 𝑥 2 +𝑥+1 0 2
𝑥 2 −1 𝑥 2 −1 𝑥 2 −1 1 2𝑥−1 2𝑥+1 1 2𝑥−√3 2𝑥+√3
𝑥 8 +𝑥 4 +1
= 𝑥 4 +𝑥2 +1 + 𝑥 4 −𝑥2 +1 = 2 (𝑥 2 −𝑥+1 − 𝑥 2 +𝑥+1) + 2 3
(𝑥 2 − 3𝑥+1 − 𝑥 2 + 3𝑥+1) →
√ √ √
1 𝑥 2 −1 ln 3 1 2−√3
∫0 𝑥 8 +𝑥4 +1 ∙ 𝑑𝑥 = − 2 + 2√3 ln 2+√3;

TEST 113

SUBIECTUL I

1) Dacă 2𝑥 + 𝑦, 𝑥 + 4𝑦, 𝑥 + 6𝑦 sunt termeni consecutivi într-o progresie aritmetică şi 𝑥 + 𝑦, 𝑥 + 𝑦 +

2, 4𝑥 + 𝑦 + 3 sunt termeni consecutivi într-o progresie geometrică, atunci au loc simultan egalităţile:
2(𝑥 + 4𝑦) = (2𝑥 + 𝑦) + (𝑥 + 6𝑦) 𝑥=𝑦 2 2
{ 2 →{ 2 → (𝑥, 𝑦) ∈ {(1,1); (− , − )}. Ambele
(𝑥 + 𝑦 + 2) = (𝑥 + 𝑦)(4𝑥 + 𝑦 + 3) 3𝑥 − 𝑥 − 2 = 0 3 3
verifică.
𝑚+1 𝑚2 −2𝑚+5
− 2
− 4
1
| 𝑚−1 𝑚2 −10𝑚+5 | 5
2) Vârfurile celor trei parabole sunt coliniare:
|− 2 − 4
1| = 0 → 𝑚 ∈ {− 3 , 1};
𝑚+1 𝑚2 +6𝑚+5
2 4
1
3 3
√ √𝑥 + 1 − 3√𝑥 = 𝐴
𝐴+𝐵 =2
3) Notăm { 3 3 şi obţinem sistemul { →𝐴+𝐵 =1→
3 3
√ √(𝑥 + 1)2 + √(𝑥 + 1)𝑥 + √𝑥 2 = 𝐵 𝐴∙𝐵 =1
3 3
√ √𝑥 + 1 − 3√𝑥 = 1 → 3√𝑥 + 1 = 1 + 3√𝑥 → 𝑥 ∈ {−1,0}. Ambele verifică.

4)
f(1) 1 1 1 1 1 2 2 1 2 3 3 2 3 2 3 3 3
f(2) 2 1 1 2 3 2 3 1 2 3 2 1 1 2 2 3 3
f(3) 3 2 3 2 3 3 3 1 2 3 1 1 1 1 2 1 2
Sunt 17 funcţii monotone, respectiv 2 funcţii strict monotone;

196
BOGDAN MARIUS DICU

𝑦 + 2𝑥 − 3 ≥ 0
5) Condiţii de existenţă: {𝑦 − 2𝑥 + 1 ≥ 0. Cele trei semiplane se intersectează în 𝐴(1,1). Prin urmare
𝑥−𝑦 ≥0
soluţia unică a ecuaţiei este: (𝑥, 𝑦) = (1,1). Ecuaţia este verificată;
2 2 2
6) Fie 0 < 𝑎 < 𝑏 < 𝑐, laturile triunghiului. Avem: {𝑐 = 𝑎 + 𝑏 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = ( 4 , 𝑏, 4 ) → suma
3𝑏 5𝑏
2𝑏 = 𝑎 + 𝑐
3 4 12
cerută sin 𝐴 + sin 𝐵 + sin 𝐶 = 5 + 5 + 1 = 5 ;

SUBIECTUL II
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
1) a) Fie 𝑎 = ( ),𝑏 = ( ),𝑐 = ( ). Din relaţia 𝑎(𝑏(𝑘)) = 𝑐(𝑘),
∗ 3 ∗ 1 2 ∗ 1 ∗ 3 1 4 2
𝑐(1) = 𝑎(𝑏(1)) = 3 = 𝑎(2)
𝑐(2) = 𝑎(𝑏(2)) = 1 → 𝑏(2) = 4 1 2 3 4
obţinem . Calculul complet este: ( )∘
𝑐(3) = 𝑎(𝑏(3)) = 4 → 𝑎(1) = 4 4 3 2 1
{𝑐(4) = 𝑎(𝑏(4)) = 2 → 𝑏(4) = 3
1 2 3 4 1 2 3 4
( )=( ) b) Compunând la stânga şi, ulterior, la dreapta cu permutările
2 4 1 3 3 1 4 2
1 2 3 4 1 2 3 4
inverse, se obţine: 𝑥 2 = ( ) = 𝑢. Observăm că 𝑥 = ( ) verifică. Avem:
1 2 3 4 1 2 3 4
𝑥(𝑥(1)) = 1(1)
(1) (3)
𝑥(𝑥(2)) = 2(2)
⏞ 𝑥(2) = 1. Dacă 𝑥(3) = 3 →
. Dacă 𝑥(1) = 2 → ⏞ 𝑥(3) = 3 şi rămâne 𝑥(4) = 4.
𝑥(𝑥(3)) = 3(3)
{𝑥(𝑥(4)) = 4(4)
𝑦(𝑧(1)) = 1(1)
𝑦(𝑧(2)) = 4(2)
Continuând procedeul, obţinem soluţiile: {𝑒4 , 𝜏12 , 𝜏13 , 𝜏14 , 𝜏23 , 𝜏24 , 𝜏34 }; c) Avem: si
𝑦(𝑧(3)) = 2(3)
{𝑦(𝑧(4)) = 3(4)
𝑧(𝑦(1)) = 2(5)
(5) (1) (5) (2)
𝑧(𝑦(2)) = 4(6)
⏞ 𝑧(1) = 2 →
. Dacă 𝑦(1) = 1 → ⏞ 𝑦(2) = 1!. Dacă 𝑦(1) = 2 →
⏞ 𝑧(2) = 2 →
⏞ 𝑦(2) =
𝑧(𝑦(3)) = 3(7)
{𝑧(𝑦(4)) = 1(8)
(6) (4) (8) (3)
4→ ⏞ 𝑧(4) = 4 →
⏞ 𝑦(4) = 3 →
⏞ 𝑧(3) = 1 →⏞ 𝑦(1) = 2. Rămâne că 𝑦(3) = 1, 𝑧(1) = 3 → (𝑦, 𝑧) ∈
1 2 3 4 1 2 3 4
{( ),( )}. Analog, pentru cazurile: 𝑦(1) = 3 si 𝑦(1) = 4;
2 4 1 3 3 2 1 4
𝑎 ∙ 𝑓𝑐,𝑑 (𝑥), 𝑓𝑐,𝑑 (𝑥) ≥ 0 𝑎𝑐 ∙ 𝑥, 𝑥 ≥ 0
2) a) 𝑓𝑎,𝑏 ∘ 𝑓𝑐,𝑑 = 𝑓𝑎,𝑏 (𝑓𝑐,𝑑 (𝑥)) = { ={ = 𝑓𝑎𝑐,𝑏𝑑 ; b) Parte stabilă:
𝑏 ∙ 𝑓𝑐,𝑑 (𝑥), 𝑓𝑐,𝑑 (𝑥) < 0 𝑏𝑑 ∙ 𝑥, 𝑥 < 0
conform pct.a); Asociativitate: (𝑓𝑎,𝑏 ∘ 𝑓𝑐,𝑑 ) ∘ 𝑓𝑚,𝑛 = 𝑓𝑎,𝑏 ∘ (𝑓𝑐,𝑑 ∘ 𝑓𝑚,𝑛 ) = 𝑓𝑎𝑐𝑚,𝑏𝑑𝑛 ; Comutativitate:
𝑓𝑎,𝑏 ∘ 𝑓𝑐,𝑑 = 𝑓𝑐,𝑑 ∘ 𝑓𝑎,𝑏 = 𝑓𝑎𝑐,𝑏𝑑 ; Element neutru: ∃! 𝑓1,1 ∈ ℳ𝑓 |𝑓𝑎,𝑏 ∘ 𝑓1,1 = 𝑓1,1 ∘ 𝑓𝑎,𝑏 = 𝑓𝑎,𝑏 ;
Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑓𝑎,𝑏 ∈ ℳ𝑓 , ∃𝑓1 ,1 |𝑓𝑎,𝑏 ∘ 𝑓1 ,1 = 𝑓1 ,1 ∘ 𝑓𝑎,𝑏 = 𝑓1,1. Deci (ℳ𝑓 ,∘)
𝑎𝑏 𝑎𝑏 𝑎𝑏
este grup comutativ.; c) 𝑓 2+𝛽 ∘ 𝑓√3−√𝛼, 2 = 𝑓tg 15°,log2 3 ∘ 𝑓ctg 15°,log3 2 ↔ 𝑓3−𝛼, 2+𝛽 = 𝑓1,1 →
√3+√𝛼, 2 2𝛽+1 2𝛽+1
(𝛼, 𝛽) = (2,1);

SUBIECTUL III

197
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝐿𝑎𝑔𝑟𝑎𝑛𝑔𝑒
1) a) Funcţia 𝑓: (0, +∞) → 𝑅, 𝑓(𝑥) = ln2 𝑥 este de tip Rolle pe [𝑎, 𝑏] ⏞
→ ∃𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏)| 𝑓 ′ (𝑐) =
𝑓(𝑏)−𝑓(𝑎) 2 ln 𝑐 ln2 𝑏−ln2 𝑎 2 ln 𝑐 2(1−ln 𝑐)
𝑏−𝑎
↔ 𝑐
= 𝑏−𝑎
, Funcţia 𝑢(𝑐) = 𝑐
are derivata 𝑢′ (𝑐) = 𝑐2
< 0, 𝑐 > 1, deci 𝑢 ↘.
Aplicând inegalităţii: 𝑎 < 𝑐 < 𝑏|𝑢(… ) → 𝑢(𝑎) > 𝑢(𝑐) > 𝑢(𝑏) → 2𝑎(𝑏 − 𝑎) ln 𝑏 <
𝑎𝑏(ln2 𝑏 − ln2 𝑎) < 2𝑏(𝑏 − 𝑎) ln 𝑎; b) Observăm că 𝑥 ∈ {−1,0,1} verifică ecuaţia. Observăm că dacă
ecuaţia admite o rădăcină strict pozitivă, atunci ea admite şi rădăcina opusă. Vom demonstra că
ecuaţia nu admite alte soluţii. Folosim funcţia 𝑔: 𝑅 → 𝑅, 𝑔(𝑡) = 𝑥 𝑡 , 𝑥 > 0, 𝑥 ≠ 1. Aplicând t.
1 1
1 1 𝑥 7 −𝑥 9
∃𝑐1 ∈ (9 , 7) |𝑥 𝑐1 ln 𝑥 = 1 1
− 2 2
Lagrange: 7 9
1 1 şi ecuaţia devine: 63 𝑥 𝑐1 ln 𝑥 = 195 𝑥 𝑐2 ln 𝑥, care nu are
1 1 𝑥 13 −𝑥 15
∃𝑐2 ∈ ( , ) |𝑥 𝑐2 ln 𝑥 = 1 1
{ 15 13 −
13 15
𝑥+2 𝑥+1
soluţii. Altă rezolvare: Substituim 𝑥 = 𝑡 4095 . Exerciţiu. c) Fie ℎ: [𝑥+1 , 𝑥
] → 𝑅, ℎ(𝑡) = 𝑒 𝑡 de tip Rolle.
𝑥+1 𝑥+2
𝑥+2 𝑥+1 𝑥+2
𝑥+2 𝑥+1 𝑐 𝑒 𝑥 −𝑒 𝑥+1
Aplicând teorema lui Lagrange: ∃𝑐 ∈ (𝑥+1 , 𝑥 ) astfel încât 𝑒 = 𝑥+1 𝑥+2 ∈ (𝑒 𝑥+1 , 𝑒 𝑥 ) → 𝑒 𝑥+1 <
−
𝑥 𝑥+1
𝑥+1 𝑥+2 𝑥+1
𝑥(𝑥 + 1) (𝑒 𝑥 − 𝑒 𝑥+1 ) < 𝑒 𝑥 , de unde, aplicând ,,criteriul cleştelui’’, obţinem: lim 𝑥(𝑥 +
𝑥→∞
𝑥+1 𝑥+2
1) (𝑒 𝑥 −𝑒 𝑥+1 ) = 𝑒;
𝜋 𝜋 𝜋
𝜋4
2) a) ∫ 4𝜋 𝑥 3 ∙ tg 7 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2 ∙ ∫04 𝑥 3 ∙ tg 7 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 ≤ 2 ∙ ∫04 𝑥 3 ∙ 𝑑𝑥 = 512; b) Studiem monotonia funcţiei
−
4
𝑔: [1,5] → 𝑅, 𝑔(𝑥) = (𝑥 2 − 6𝑥 + 8)2𝑛 cu ajutorul derivatei: 𝑔′ (𝑥) = 2𝑛(𝑥 2 − 6𝑥 + 8)2𝑛−1 (2𝑥 −
6) = 0 → 𝑥 ∈ {2,3,4}. Redăm variaţia funcţiei în tabelul următor:
𝑥 1 2 3 4 5
𝑔′ − 0 + 0 − 0 +
𝑔 9𝑛 ↘ 0 ↗ 1 ↘ 0 ↗ 9𝑛
𝑏 5
Aplicând inegalitatea: 𝑚(𝑏 − 𝑎) ≤ ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 ≤ 𝑀(𝑏 − 𝑎) → 0 ≤ ∫1 (𝑥 2 − 6𝑥 + 8)2𝑛 ∙ 𝑑𝑥 ≤
9𝑛 , ∀𝑛 ∈ 𝑁 ; c) Aplicăm funcţiei 𝑓 (continuă deci integrabilă) teorema de medie: ∃𝑐 ∈ (0,1)|𝑓(𝑐) =
1
1 1 𝑥2 𝑥 𝑛+1 1−𝑐 𝑛+1 1 1 1
∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
1−0 0
→ 1 + 𝑐 + 𝑐 2 + ⋯ + 𝑐 𝑛 = (𝑥 + 2
+ ⋯+ 𝑛+1 0
)| ↔ 1−𝑐
= 𝑛+1 + 𝑛 + ⋯ + 2 + 1.

TEST 114

SUBIECTUL I

𝑎 = √100020001 = √108 + 2 ∙ 104 + 1 = √(104 + 1)2 = 10001.

1) { 3 3 3
Deci 𝑎 = 𝑏;
𝑏 = √1000300030001 = √1012 + 3 ∙ 108 + 3 ∙ 104 + 1 = √(104 + 1)3 = 10001.

√𝑥 2 − 6𝑥 + 9, √𝑥 2 − 6𝑥 + 8 ≤ √3 𝑠𝑖 𝑥 ≤ 2
√𝑔2 (𝑥) + 1, 𝑔(𝑥) ≤ √3 = {
√𝑥 2 − 2𝑥 + 1, √𝑥 2 − 2𝑥 ≤ √3 𝑠𝑖 𝑥 > 2
2) Calculăm 𝑓(𝑔(𝑥)) =
𝑥 2 − 6𝑥 + 8, √𝑥 2 − 6𝑥 + 8 > √3 𝑠𝑖 𝑥 ≤ 2
𝑔2 (𝑥), 𝑔(𝑥) > √3 = {
{ 𝑥 2 − 2𝑥, √𝑥 2 − 2𝑥 > √3 𝑠𝑖 𝑥 > 2
3 − 𝑥, 𝑥 ∈ [1,2]
𝑥 − 1, 𝑥 ∈ (2,3]
de unde 𝑓 ∘ 𝑔 = ;
𝑥 2 − 6𝑥 + 8, 𝑥 ∈ (−∞, 1)
{ 𝑥 2 − 2𝑥, 𝑥 ∈ (3, +∞)

198
BOGDAN MARIUS DICU

𝑥2 > 0
𝑥2 ≠ 1
3) Condiţii de existenţă: 𝑥 + 2 ≥ 0 → 𝒟: 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞). Sunt două cazuri: i) Dacă 𝑥 ∈
√𝑥 + 2 + 𝑥 > 0
{ 3𝑥 + 3 > 0
(0,1) inecuaţia log 𝑥 2 (√𝑥 + 2 + 𝑥) ≥ log 𝑥 2 (3𝑥 + 3) devine √𝑥 + 2 + 𝑥 ≤ 3𝑥 + 3 → 𝑥 ∈ (0,1); ii)
Dacă 𝑥 ∈ (1, +∞) inecuaţia conduce la: √𝑥 + 2 + 𝑥 ≥ 3𝑥 + 3 → 𝑥 ∈ ∅. Deci soluţia inecuaţiei este
𝑥 ∈ (0,1).

4) Folosind inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Scwartz: (1 + 2𝑥 + 3𝑥 2 + ⋯ + 𝑛𝑥 𝑛−1 )2 ≤

(12 + 22 + ⋯ + 𝑛2 ) (1 + 𝑥 2 + ⋯ + 𝑥 2𝑛−2 ) ↔ (1 + 2𝑥 + 3𝑥 2 + ⋯ + 𝑛𝑥 𝑛−1 )2 ≤
𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1)(𝑥 2𝑛 −1)
6(𝑥 2 −1)
. Altă soluţie: prin inducţie matematică. Exerciţiu.

𝐴(𝑎, 𝑎 + 3𝑟) 𝐴𝐵 = 𝑟√5

5) Conform enunţului: { 𝐵(𝑎 + 𝑟, 𝑎 + 5𝑟) . Calculăm lungimile laturilor: {𝐵𝐶 = 𝑟√2 şi aplicăm
𝐶(𝑎 + 2𝑟, 𝑎 + 4𝑟) 𝐴𝐶 = 𝑟√5
5𝑟 2 +5𝑟 2 −2𝑟 2 4 4
cos 𝐴 = 10𝑟 2
=5 𝐴 = arccos 5
5𝑟 2 +2𝑟 2 −5𝑟 2 1 1
teorema cosinusului: cos 𝐵 = 2 10𝑟2 = 10 → 𝐵 = arccos √10 ; Alte soluţii: cu ajutorul
√ √
1 1
{ cos 𝐶 =
√10 {𝐶 = arccos √10
pantelor şi folosind calculul vectorial.

6) Folosim teorema sinusurilor şi teorema cosinusului şi identitatea sin2 𝐴 + sin2 𝐵 + sin2 𝐶 =

𝑎2 𝑏2 𝑐2
2(cos 𝐴 ∙ sin 𝐵 ∙ sin 𝐶 + sin 𝐴 ∙ cos 𝐵 ∙ sin 𝐶 + sin 𝐴 ∙ sin 𝐵 ∙ cos 𝐶) devine: 4𝑅2 + 4𝑅2 + 4𝑅2 =
𝑏2 +𝑐 2 −𝑎2 𝑏𝑐 𝑎 2 +𝑐 2 −𝑏 2 𝑎𝑐 𝑎 2 +𝑏2 −𝑐 2 𝑎𝑏
2( ∙ 2 + ∙ 2 + ∙ 2 ) adevărat;
2𝑏𝑐 4𝑅 2𝑎𝑐 4𝑅 2𝑎𝑏 4𝑅

SUBIECTUL II
3𝑚 − 2 2 − 𝑚 1 − 2𝑚 ∑ 𝐿𝑖 1 1 1
1) a) 𝑑 = | 2 − 𝑚 1 − 2𝑚 3𝑚 − 2| = ⏞ | 2 − 𝑚 1 − 2𝑚 3𝑚 − 2| = −21𝑚2 + 30𝑚 − 13 ≠
1 − 2𝑚 3𝑚 − 2 2 − 𝑚 1 − 2𝑚 3𝑚 − 2 2 − 𝑚
0, ∀𝑚 ∈ 𝑅 (∆< 0). Deci sistemul este de tip Cramer, şi calculăm determinanţii aferenţi celor trei
necunoscute.
𝑚 2 − 𝑚 1 − 2𝑚
𝑑
Astfel: 𝑑𝑥 = |𝑚 1 − 2𝑚 3𝑚 − 2| = 𝑚(−21𝑚2 + 30𝑚 − 13) → 𝑥 = 𝑑𝑥 = 𝑚. Analog: 𝑦 = 𝑧 =
𝑚 3𝑚 − 2 2 − 𝑚
2𝑥 + 3𝑦 − 5𝑧 + 3𝑡 = 3(1)
(1) + (3): 4𝑦 − 4𝑧 + 4𝑡 = 4
𝑚; b) { 𝑥 + 2𝑦 − 3𝑧 + 2𝑡 = 2(2) → { → {𝑦 − 𝑧 + 𝑡 = 1. Fie
2 ∙ (2) + (3): 5𝑦 − 5𝑧 + 5𝑡 = 5
−2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 1(3)
𝑧=𝛼∈𝑅
{ . Soluţia sistemului devine: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (𝛼, 𝛼 − 𝛽 + 1, 𝛼, 𝛽)𝛼,𝛽∈𝑅 ; c) Pentru sistemul
𝑡=𝛽∈𝑅
𝑥 + 2𝑦 + 3𝑧 = 6 1 2 3
2𝑥 − 𝑦 + 𝑧 = 2
{ , 𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅, formăm matricea principală 𝐴 = (2 −1 1) şi matricea extinsă 𝐴̅ =
𝑥+𝑦+𝑎∙𝑧 =4 1 1 𝑎
𝑥+𝑦+2∙𝑧 =𝑏 1 1 2
1 2 3 6 1 2 3 1 2 6
(2 −1 1 2). Din |2 −1 1| = 0 şi |2 −1 2| = 0 → (𝑎, 𝑏) = (2,4). Dacă (𝑎, 𝑏) = (2,4),
1 1 𝑎 4 1 1 𝑎 1 1 𝑏
1 1 2 𝑏
sistemul este compatibil unic nedeterminat 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴 = 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴̅ = 2. Luând: 𝑥, 𝑦 necunoscute

199
 TESTE DE MATEMATICĂ

principale şi 𝑧 = 𝜏 ∈ 𝑅 necunoscută secundară, soluţia sistemului este: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (2 − 𝜏, 2 −

𝜏, 𝜏)𝜏∈𝑅 . Dacă 𝑏 ≠ 4, sistemul este incompatibil 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴 ≠ 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴̅.
1 1
𝑥 ∈ (−∞, 2] −𝑥 ≥0 1 1 1 1 1
2) a) Parte stabilă: { 1
→ {21 → − (2 − 𝑥) (2 − 𝑦) ≤ 0 → 2 − (2 − 𝑥) (2 − 𝑦) ≤
𝑦 ∈ (−∞, 2] 2
−𝑦 ≥0
1 1 1 1 1 1
2
→ 𝑥 ∗ 𝑦 ∈ (−∞, 2]; Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧) = 2 − (2 − 𝑥) (2 − 𝑦) (2 − 𝑧);
1 1 1 1
Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑦 ∗ 𝑥 = 2 − (2 − 𝑥) (2 − 𝑦); Element neutru: ∃! 𝑒 ∈ (−∞, 2] |𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑒 ∗
1 1 1
𝑥 = 𝑥 → 𝑒 = − 2 ; Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑥 ∈ (−∞, 2] , ∃𝑥′ ∈ (−∞, 2] |𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗
1 1 1 1 1 3 2017 1 1
𝑥 = − → 𝑥′ = − 1 ; b) ∗ (− ) ∗ (− ) ∗ … ∗ (− ) = ∗ 𝑎 = ; c) Se arată, prin inducţie
2 2 −𝑥 2 ⏟ 2 2 2 2 2
2
𝑎
1 1 𝑛 1
matematică, că are loc relaţia: ⏟
𝑥 ∗ 𝑥 ∗ … ∗ 𝑥 = 2 − (2 − 𝑥) . Cu notaţia: 2 − 𝑥 = 𝑡, ecuaţia devine:
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖
1 1 1 1
− 𝑡17 + − 𝑡13 = − 𝑡16 + − 𝑡14 → 𝑡17 − 𝑡16 − 𝑡 14 + 𝑡13 = 0 → 𝑡13 (𝑡 4 − 𝑡 3 − 𝑡 + 1) = 0 →
2 2 2 2
1 1
𝑡13 (𝑡 − 1) 2 (𝑡 2
+ 𝑡 + 1) = 0 → 𝑡 ∈ {0,1} → 𝑥 = ± 2 ∈ (−∞, 2];

SUBIECTUL III

1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑔′ (𝑥) = 0; b) Din 𝑓 ′ (𝑥) = 0 → 𝑓(𝑥) = 𝑘 = 𝑓(0) = 𝜋 → : arcsin 2𝑥√1 − 𝑥 2 +

1 1 2𝑥
2 arccos 𝑥 = 𝜋 , ∀𝑥 ∈ (− , ); c) Din 𝑔′ (𝑥) = 0 → 𝑔(𝑥) = 𝑘 = 𝑔(√2 − 1) = 0 → arctg −
√2 √2 1−𝑥 2
1−𝑥 2
arcctg 2𝑥
= 0 , ∀𝑥 ∈ (0, 1);
𝜋
𝜋 𝜋
𝑛 𝑛+1 sin𝑛+2 𝑥 2 2
2) a) 𝐼 = ∫0 sin 𝑥 ∙ sin 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2 ∫0 sin
2 2 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2 | = ;b) 𝐽 =
𝑛+2 0 𝑛+2
𝜋
𝜋 𝜋 𝜋
𝑛 𝑛+2 𝑛 cos𝑛+1 𝑥 2
∫0 cos 𝑥 ∙ sin 3𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 4 ∫0 cos
2 2 𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 − ∫0 cos 𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
2
𝑛+1 0
| −
𝜋
cos𝑛+3 𝑥 2 3𝑛+1 1 1 𝐶𝑛0
4 𝑛+3 0
| = (𝑛+1)(𝑛+3) ; c) 𝐴 = ∫0 𝑥 ∙ (1 + 𝑥 2 )𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (∁0𝑛 𝑥 + ∁1𝑛 𝑥 3 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝑥 2𝑛+1 )𝑑𝑥 = 2
+
𝑛+1 1
𝐶𝑛1 𝐶𝑛2 𝐶𝑛𝑛 1 1 (1+𝑥 2 ) 2𝑛+1 −1
+ +⋯+ , respectiv: 𝐴 = ∫0 𝑥 ∙ (1 + 𝑥 2 )𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = | = , de unde se obţine
4 6 2𝑛+2 2 𝑛+1 2𝑛+2
0
identitatea cerută.

TEST 115

SUBIECTUL I
log 90 log (2∙32 ∙5) log 2+2 log2 3+log2 5 1+2𝑎+𝑏
1) log 60 90 = log2 60 = log2 (22 ∙3∙5) = 2 log
2
= ;
2 2 2 2+log2 3+log2 5 2+𝑎+𝑏

2) Ordonăm ecuaţia după puterile parametrului 𝑚: (𝑥 2 − 3𝑥 + 2) ∙ 𝑚2 − (2𝑥 3 − 7𝑥 2 + 7𝑥 − 2) ∙

𝑚 + 𝑥 4 − 4𝑥 3 + 5𝑥 2 − 2𝑥 = 0 ↔ (𝑥 − 1)(𝑥 − 2) ∙ 𝑚2 − (𝑥 − 1)(𝑥 − 2)(2𝑥 − 1) ∙ 𝑚 +
𝑚=𝑥
𝑥(𝑥 − 1)2 (𝑥 − 2) = 0 → 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 2 şi 𝑚2 − (2𝑥 − 1) ∙ 𝑚 + 𝑥(𝑥 − 1) = 0 → { →
𝑚 =𝑥−1
𝑥3 = 𝑚, 𝑥4 = 𝑚 + 1. Cazul i) Dacă 𝑚 > 2 rădăcinile formează o progresie aritmetică în ordinea:
1,2, 𝑚, 𝑚 + 1 → 𝑚 = 3. Cazul ii) Dacă 𝑚 = 1 este imposibil; Cazul iii) Dacă 𝑚 ∈ (1,2) rădăcinile
1
formează o progresie aritmetică în ordinea: 1, 𝑚, 2, 𝑚 + 1 de unde 𝑚 = ; Cazul iv) Dacă 𝑚 = 0 este
2

200
BOGDAN MARIUS DICU

imposibil; Cazul v) Dacă 𝑚 + 1 < 1 rădăcinile formează o progresie aritmetică în ordinea: 𝑚, 𝑚 +

1
1,1,2 → 𝑚 = −1. În final, 𝑚 ∈ {−1, 2 , 3};

3 3 3 3 3 3
3) Ecuaţia √𝑥 + 2 − 3√(𝑥 + 3)2 + 3 √𝑥 + 3 + √𝑥 − 5 − 3√(𝑥 − 4)2 + 3 √𝑥 − 4 = 1 se scrie în
3 3 3 3 3 3
forma: √𝑥 + 3 − 3√(𝑥 + 3)2 + 3 √𝑥 + 3 − 1 + √𝑥 − 4 − 3√(𝑥 − 4)2 + 3 √𝑥 − 4 − 1 = 1, de
3 3 3 3
unde obţinem: √(√𝑥 + 3 − 1) + √(√𝑥 − 4 − 1) = 1 ↔ √𝑥 + 3 + √𝑥 − 4 = 3. Notăm
3 3 3 3

3 𝑎+𝑏 =3
{𝑥 + 3 = 𝑎3 şi rezultă sistemul { 3 → 𝑎3 − (3 − 𝑎)3 = 7 → 2𝑎3 − 9𝑎2 + 27𝑎 − 34 =
𝑥−4=𝑏 𝑎 − 𝑏3 = 7
0 → 2𝑎3 − 4𝑎2 − 5𝑎2 + 10𝑎 + 17𝑎 − 34 = 0 → (𝑎 − 2)(2𝑎2 − 5𝑎 + 17) = 0 → 𝑎 = 2 → 𝑥 = 5;
(2𝑛)! (2𝑛−2)! 4! 2!
4) 𝐴22𝑛 ∙ 𝐴22𝑛−2 ∙ 𝐴22𝑛−4 ∙ … ∙ 𝐴24 ∙ 𝐴22 = 𝑃2𝑛 ↔ (2𝑛−2)! ∙ (2𝑛−4)! ∙ … ∙ 2! ∙ 0! = (2𝑛)!;

(𝐴𝑂): 𝑥 = 0
𝑐
5) Fie 𝐴𝑂, 𝐵𝐷, 𝐶𝐸 înălţimi în ∆𝐴𝐵𝐶. Ecuaţiile lor sunt: {(𝐵𝐷): 𝑦 = 𝑎 (𝑥 − 𝑏) şi sunt concurente în
𝑏
(𝐶𝐸): 𝑦 = (𝑥 − 𝑐)
𝑎
𝑏𝑐
punctul 𝐻 (0, − ). Analog se procedează pentru celelalte linii importante.
𝑎

𝑃𝑖𝑡𝑎𝑔𝑜𝑟𝑎 𝑃𝑖𝑡𝑎𝑔𝑜𝑟𝑎 𝑃𝑖𝑡𝑎𝑔𝑜𝑟𝑎

6) Din ∆ 𝑂𝐴𝐵 ⏞
→ 𝑂𝐵 = 2. Din ∆ 𝑂𝐵𝐶 ⏞
→ 𝑂𝐶 = 3. Din ∆ 𝑂𝐷𝐶 ⏞
→ 𝑂𝐷 = 4 → 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 =
𝐴𝐶∙𝐵𝐷
2
→ 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = 12;

SUBIECTUL II

1 1 + √3 3 + √3
1) a) 𝐴 + 𝐴2 + 𝐴3 = ( )↔
2 −3 − √3 1 + √3

cos 𝑥 + cos 2𝑥 + cos 3𝑥 sin 𝑥 + sin 2𝑥 + sin 3𝑥 1 1 + √3 3 + √3

( ) = 2( )→
−(sin 𝑥 + sin 2𝑥 + sin 3𝑥) cos 𝑥 + cos 2𝑥 + cos 3𝑥 −3 − √3 1 + √3
1+√3
cos 𝑥 + cos 2𝑥 + cos 3𝑥 = 2 √3
{ → 8 cos3 𝑥 + 4 cos2 𝑥 − 4 cos 𝑥 − 3 − √3 = 0 → cos 𝑥 ∈ { 2 } →
3+√3
sin 𝑥 + sin 2𝑥 + sin 3𝑥 = 2
𝑘 𝑘
𝑥 = ± 6 + 2𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍 care verifică şi a doua ecuaţie. b) 𝑃(𝑘): 𝐵𝑘 = 2 (3𝑘 + 1 3𝑘 − 1). Etapa de
𝜋 1
3 −1 3 +1
2 1 𝑘 𝑘
); Etapa de demonstraţie: Dacă 𝑃(𝑘): 𝐵𝑘 = 2 (3𝑘 + 1 3𝑘 − 1) →
1
verificare: 𝑃(1): 𝐵 = (
1 2 3 −1 3 +1
𝑘 𝑘 2 1 1 3𝑘+1 + 1 3𝑘+1 − 1
𝑃(𝑘 + 1): 𝐵 𝑘+1 1 3
= 2( 𝑘 + 1 3 − 1 )( ) = 2 ( 𝑘+1 ); c) 𝐶 𝑘 =
3 − 1 3𝑘 + 1 1 2 3 − 1 3𝑘+1 + 1
2𝑘−1 0 2𝑘−1 𝑆 0 𝑆 321 0 321
( 0 0 0 ). 𝐶 + 2𝐶 2 + 3𝐶 3 + ⋯ + 𝑛𝐶 𝑛 = 321 ∙ 𝐶 ↔ (0 0 0) = ( 0 0 0 )→
𝑘−1 𝑘−1 𝑆 0 𝑆 321 0 321
2 0 2
1 + 2 ∙ 2 + 3 ∙ 22 + ⋯ + 𝑛 ∙ 2𝑛−1 = 321| ∙ 2 → 2 + 2 ∙ 22 + 3 ∙ 23 + ⋯ + 𝑛 ∙ 2𝑛 = 642 → 𝑛 ∙ 2𝑛 −
2𝑛 + 1 = 321 → 2𝑛 (𝑛 − 1) = 320 → 2𝑛 (𝑛 − 1) = 26 (6 − 1) → 𝑛 = 6;

2) a) Dacă 𝑃(𝑥) = 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑, egalitatea 𝑃(2) + 𝑃(4) + 𝑃(6) + ⋯ + 𝑃(2𝑘) = 2𝑘 4 +

2𝑏
8𝑘 3 + 9𝑘 2 + 4𝑘 devine: 𝑎 ∙ 2 ∙ 𝑘 2 ∙ (𝑘 + 1)2 + 3
∙ 𝑘 ∙ (𝑘 + 1) ∙ (2𝑘 + 1) + 𝑐 ∙ 𝑘 ∙ (𝑘 + 1) + 𝑑 ∙ 𝑘 =
4 3 2 3 2
2𝑘 + 8𝑘 + 9𝑘 + 4𝑘 → 𝑃(𝑥) = 𝑥 + 3𝑥 + 𝑥 + 1 (prin metoda identificării coeficienţilor); b)
𝑎1 = 1
Pentru 𝑛 = 1, obţinem 𝑄(𝑎1 ) = 5 = 3𝑎12 + 𝑎1 + 1 → { 4; Pentru 𝑛 = 2, obţinem 𝑄(𝑎1 ) +
𝑎1 = −
3

201
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑎2 = 3 𝑎3 = 5
𝑄(𝑎2 ) = 36 → { 10; Pentru 𝑛 = 3, obţinem 𝑄(𝑎1 ) + 𝑄(𝑎2 ) + 𝑄(𝑎3 ) = 117 → { 16
𝑎2 = −3 𝑎3 = −
3
4
valori care confirmă existenţa progresiei şi soluţiile: (𝑎1 , 𝑟) ∈ {(1,2); (− 3 , −2)}; c) Fie 𝑅(𝑥) = 𝑎𝑥 +
𝑏. Din 𝑅(1) ∙ 𝑅(2) … ∙ 𝑅(𝑖) = (𝑖 + 1)!, pentru 𝑖 = 1 → 𝑅(1) = 𝑎 + 𝑏 = 2 şi pentru 𝑖 = 2 → 𝑅(1) ∙
𝑅(2) = 6 → 𝑅(2) = 2𝑎 + 𝑏 = 3 → 𝑅(𝑥) = 𝑥 + 1 care verifică relaţia din enunţ.

SUBIECTUL III

1) a) Tangenta la 𝐺𝑓 în punctul 𝑥0 = 2 are ecuaţia: 𝑦 − 𝑓(2) = 𝑓 ′ (2)(𝑥 − 2) ↔ 𝑦 = (𝑚 + 4)𝑥 + 𝑛 −

𝑚=1 𝑔(1) = ℎ(1)
4. Dar conform enunţului: 𝑦 = 5𝑥 − 3 → { ; b) Impunem condiţiile simultane: { ′ ,
𝑛=1 𝑔 (1) = ℎ′(1)
𝑎+2=𝑏 𝑎=3 𝑚2 −𝑚3 4 4−2𝑝−(4+2𝑝) 4 4𝑝
de unde: { →{ ; c) Avem tg 𝜑 = |1+𝑚 | ↔ 13 = |1+(4−2𝑝)(4+2𝑝)| ↔ 13 = |17−4𝑝2 |.
3=𝑏−2 𝑏=5 2 ∙𝑚3
4 4𝑝 17 4 4𝑝 17
Se obţin două cazuri: i) 13 = 17−4𝑝2 → 𝑝 ∈ {− 4 , 1}; ii) 13 = − 17−4𝑝2 → 𝑝 ∈ {−1, 4 }. Toate soluţiile
verifică.
1 1
2) a) Avem 𝑒 𝑡 ≥ 𝑡 + 1 ≥ 2√𝑡 ; b) 𝐼𝑛 = ∫0 𝑒 𝑥 𝑒 2𝑥 𝑒 3𝑥 … 𝑒 𝑛𝑥 𝑑𝑥 ≥ ∫0 2√𝑥 ∙ 2√2𝑥 ∙ … ∙ 2√𝑛𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2𝑛 ∙
𝑛(𝑛+1)
𝑛 1 2(𝑒 2 −1)
+1
1 𝑛 𝑥2 2𝑛+1 ∙√𝑛! 1 𝑛(𝑛+1)𝑥
√𝑛! ∙ ∫0 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 = 2𝑛 ∙ √𝑛! ∙ 𝑛 | = 𝑛+2
. Dar 𝐼𝑛 = ∫0 𝑒 2 𝑑𝑥 = 𝑛(𝑛+1) , de unde se
+1
2 0 2
𝑛(𝑛+1)
2(𝑒 2 −1) 𝑛(𝑛+1)
2𝑛+1 ∙√𝑛! 2𝑛−1 √𝑛!∙𝑛(𝑛+1)
obţine: 𝑛(𝑛+1) ≥ →𝑒 2 −1≥ ; c) Tangentele la 𝒢𝑓 în punctele de
𝑛+2 𝑛+2
2
𝑥 =1 𝑦 − (𝑚 + 2) = 3(𝑥 − 1) 3
abscise { 1 sunt { şi se intersectează în punctul de abscisă 𝑥 = 2 şi aria
𝑥2 = 2 𝑦 − (𝑚 + 6) = 5(𝑥 − 2)
3
2
cerută este egală cu: 𝒜 = ∫12(𝑥 2 + 𝑥 + 𝑚 − 3𝑥 − 𝑚 + 1)𝑑𝑥 + ∫3 (𝑥 2 + 𝑥 + 𝑚 − 5𝑥 − 𝑚 + 4)𝑑𝑥 =
2
1
12
şi nu depinde de valorile lui 𝑚, deci 𝑚 ∈ 𝑅;

TEST 116

SUBIECTUL I
3 3
1) 𝐴 = (4 + 2 ∙ √7 + √49) ∙ √1 − 12 ∙ √7 + 6 ∙ √49 = (22 + 2 ∙ √7 + √72 ) ∙
3 3 3 3 3

3
√23 − 3 ∙ 22 ∙ 3√7 + 3 ∙ 2 ∙ 3√72 − 3√73 = (2 − 3√7) ∙ (22 + 2 ∙ 3√7 + 3√72 ) = 1;
1 1
𝑥1 + 𝑥2 = 2𝑚 + 1 = 𝑥 + 𝑥
3 4
1 1 𝑚+3
𝑥1 ∙ 𝑥2 = 3𝑛 = 𝑥 ∙ 𝑥 2𝑚 + 1 = 𝑛−1
2) Avem: 𝑚+3
3 4
→{ 6 → (𝑚, 𝑛) ∈ {(2,2), (−1, −1)}. Ambele
𝑥3 + 𝑥4 = 6 3𝑛 = 𝑛−1
𝑛−1
{ 𝑥3 ∙ 𝑥4 = 6
verifică.

3) 4𝑥 + 16𝑦 + 64 𝑧 + 3 = 2𝑥+1 + 22𝑦+1 + 23𝑧+1 ↔ (2𝑥 − 1)2 + (4𝑦 − 1)2 + (8 𝑧 − 1)2 = 0, de

unde (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (0,0,0);

𝑎 2 +4 4𝑎, 𝑎2 ∈ 𝑁 𝑛(𝑛−1)
4) Pentru ca să existe 𝐶4𝑎 impunem: { 2
→ 𝑎 = 2 şi binomul devine: (2 + √2) .
4𝑎 ≥ 𝑎 + 4
𝑘
Binomul conţine 𝑛(𝑛 − 1) + 1 termeni. Impunem: 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘𝑛(𝑛−1) 2𝑛(𝑛−1)−𝑘 ∙ (√2) ∈ 𝑄 → 𝑘 ∈

202
BOGDAN MARIUS DICU

𝑛(𝑛−1) 𝑛(𝑛−1)
{0,2, … , 𝑛(𝑛 − 1)}. Sunt deci + 1 termeni raţionali şi termeni iraţionali. Prin urmare
2 2
𝑛(𝑛−1)
2
+ 1 = 46 → 𝑛 = 10.

2𝑥 − 𝑦 + 2 = 0
𝐴=𝑑∩ℎ→{ → 𝐴(2,6)
𝑥+𝑦−8 = 0
𝐴𝐵 = 2√5
2𝑥 − 𝑦 + 2 = 0
5) Avem 𝐵 = 𝑑 ∩ 𝑔 → { → 𝐵(0,2) → {𝐵𝐶 = 2√17 → 𝒫∆ 𝐴𝐵𝐶 = 2√5 + 2√17 +
𝑥 + 4𝑦 − 8 = 0
𝑥 + 4𝑦 − 8 = 0 𝐴𝐶 = 6√2
𝐶 = 𝑔∩ℎ → { → 𝐶(8,0)
{ 𝑥+𝑦−8=0
2 6 1
|𝑑|
6√2. Pentru arie, calculăm 𝑑 = |0 2 1| = 36 → 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = 2 = 18;
8 0 1

̂ = 60° → 𝑂𝑀 = 1, 𝑂𝐴 =
6) Fie 𝑂𝑀 ⊥ 𝐴𝐵, 𝑀 ∈ 𝐴𝐵, 𝑂𝑁 ⊥ 𝐶𝐷, 𝑁 ∈ 𝐶𝐷. Din ∆ 𝐴𝑀𝑂: 𝐴𝑀 = √3, 𝑀𝑂𝐴
𝐴𝐷 𝐴𝑂 𝑂𝐷
2. Din ∆ 𝑂𝐴𝐷: = = → 𝐴𝐷 = 3√2 − √6. Fie 𝐷𝐻 ⊥ 𝐴𝐵, 𝐻 ∈ 𝐴𝐵. Din ∆ 𝐴𝐷𝐻: 𝐷𝐻 =
sin 60° sin 75° sin 45°
√3 si 𝐴𝐻 = 2√3 − 3 → 𝐷𝐶 = 2√3 − 2𝐴𝐻 = 6 − 2√3. Deci 𝒫𝐴𝐵𝐶𝐷 = 2√3 + 2(3√2 − √6) + 6 −
(2√3+6−2√3)√3
2√3 = 6√2 − 2√6 + 6 şi 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = 2
= 3√3 ;

SUBIECTUL II
+/−
𝑎 𝑏 2 5 4 2 2 (𝑎 + 𝑏)2 = 9
1) a) ( ) =( ) → {𝑎 + 𝑏 = 5 → ⏞ { → (𝑎, 𝑏) ∈
𝑏 𝑎 4 5 2𝑎𝑏 = 4 (𝑎 − 𝑏)2 = 1
{(1,2), (2,1), (−1, −2), (−2, −1)} de unde 𝑋 ∈ {(1 2) , (2 1) , (−1 −2) , (−2 −1)}; b)
2 1 1 2 −2 −1 −1 −2
3 3 𝑎+𝑐 𝑏+𝑑 3 3 𝑎+𝑐 =3
𝐴+𝐵 =( ) ( )=( )
Sistemul de ecuaţii { 3 3 devine { 𝑏+𝑑 𝑎+𝑐 3 3 →{ 𝑏+𝑑 =3 →
4 5 𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 4 5 𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 = 4
𝐴∙𝐵 =( ) ( )=( )
5 4 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 5 4 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 = 5
𝑐 =3−𝑎
𝑑 =3−𝑏
{𝑎(3 − 𝑎) + 𝑏(3 − 𝑏) = 4. Scăzând ultimele două ecuaţii: 𝑎 − 𝑏 = ±1 → (𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑) ∈
𝑎(3 − 𝑏) + 𝑏(3 − 𝑎) = 5
{(2,1,1,2), (1,2,2,1)} → 𝐴 = (2 1) , 𝐵 = (1 2) şi invers. c) În mulţimea dată: 𝑆 ∙ 𝑇 = 𝑇 ∙ 𝑆 →
1 2 2 1
203
 TESTE DE MATEMATICĂ

10 8 18 18
𝑆2 + 𝑇2 = ( ) (𝑆 + 𝑇)2 = ( )
{ 8 10 → { 18 18 de unde, procedând ca la pct.a), rezultă: 𝑆 =
8 10
2∙𝑆∙𝑇 =( ) (𝑆 − 𝑇)2 = ( 2 −2)
10 8 −2 2
2 1 1 2
( ),𝑇 = ( ) şi invers.
1 2 2 1
3 3
2) a) Parte stabilă: ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅 → 𝑥 ∗ 𝑦 = ( √𝑥 + 3√𝑦 − 1) ∈ 𝑅; Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗
3 3
(𝑦 ∗ 𝑧) = ( 3√𝑥 + 3√𝑦 + 3√𝑧 − 2) ; Comutativitate: ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅: 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑦 ∗ 𝑥 = ( 3√𝑥 + 3√𝑦 − 1) ;
Element neutru: ∃! 𝑒 ∈ 𝑅|𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑒 ∗ 𝑥 = 𝑥 → 𝑒 = 1; Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑥 ∈
3 3 3 3 3 3
𝑅, ∃𝑥 ′ = (2 − √𝑥 ) ∈ 𝑅|𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗ 𝑥 = 1; b) 𝑥 ∗ 𝑥 = (2 √𝑥 − 1) ; 𝑥 ∗ 𝑥 ∗ 𝑥 = (3 √𝑥 − 2) . Prin
𝑥∗𝑦 =𝑧
3
𝑥 ∗ 𝑥 ∗ … ∗ 𝑥 = (𝑛 √𝑥 − 𝑛 + 1) ; c) {𝑦 ∗ 𝑧 = 𝑥 →
3
inducţie matematică, obţinem: ⏟
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖 𝑧∗𝑥 =𝑦
3 3
( √𝑥 + 3√𝑦 − 1) = 𝑧 3 3
√𝑥 + √𝑦 − √𝑧 = 1
3

3
3 3 3
( 3√𝑦 + √𝑧 − 1) = 𝑥 → { √𝑦 + √𝑧 − √𝑥 = 1 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1,1,1);
3

3 3 3 3
(
3
√ 𝑧 +
3
√ 𝑥 − 1) = 𝑦 √𝑧 + √𝑥 − √𝑦 = 1
{
SUBIECTUL III
𝑓𝑎 (𝑥)
1) a) 𝑚 = lim = 𝑎 = 2 ; 𝑛 = lim [𝑓𝑎 (𝑥) − 𝑚 ∙ 𝑥] = −1 ceea ce confirmă ecuaţia asimptotei
𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞
′
𝑎∙𝑥 2 +𝑥+1 𝑎𝑥(𝑥+2)
oblice; b) 𝑓𝑎′ (𝑥) = ( ) = (𝑥+1)2
şi punctele de extrem sunt 𝐴(0,1), 𝐵(−2,1 − 4𝑎) iar
𝑥+1
distanţa dintre acestea este [𝐴𝐵] = √(0 + 2)2 + (1 − 1 + 4𝑎)2 = 2√5 → 𝑎 = ±1; c)
𝑥+1
1
𝑎∙𝑥 2 +𝑥+1 𝑎∙𝑥2 +𝑥+1 𝑥+1 𝑎∙𝑥 2 +𝑥+1
lim (𝑓(𝑥)) = lim (
𝑓(𝑥) ) = 𝑙 → ln 𝑙 = lim 2 ln ( ) =
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥+1 𝑥→∞ 𝑎∙𝑥 +𝑥+1 𝑥+1
2
ln(𝑎∙𝑥 +𝑥+1)−ln(𝑥+1)
1 1 2𝑎𝑥+1 1
lim
𝑎 𝑥→∞ 𝑥
= 𝑎 lim (𝑎∙𝑥2 +𝑥+1 − 𝑥+1) = 0 → 𝑙 = 1;
𝑥→∞

1 217 1 𝑛 𝑛 1 1
2) a) 𝐼2 = ∫0 (1 + √𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 6
; b) 𝐼𝑛 = ∫0
(1 + √𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥(1 + √𝑥) | − ∫0 𝑥 ∙ 𝑛 ∙
0
𝑛−1 1 𝑛 1 𝑛−1 𝑛 𝑛
(1 + √𝑥) 𝑑𝑥 = 2𝑛 − ∫0 √𝑥 (1 + √𝑥) 𝑑𝑥 = 2𝑛 − 𝐼𝑛 + 𝐼𝑛−1 → (𝑛 + 2)𝐼𝑛 = 2𝑛+1 + 𝑛∙
2√𝑥 2 2 2
𝑛
4 𝑛 1 4 2𝑛+2
𝐼𝑛−1 ; c) Din 1 + √𝑥 ≥ 2 ∙ √𝑥 , ∀𝑥 ≥ 0, se obţine relaţia: 𝐼𝑛 ≥ 2 ∫0 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑛+4 (1). Dar 𝐼𝑛 =
1 𝑛
1 2∙𝐶 𝑘 2∙𝐶 𝑘 2𝑛+2
∫0 (∁0𝑛 + ∁1𝑛 𝑥 2 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝑥 2 ) 𝑑𝑥 = ∑𝑛𝑘=0 𝑘+2𝑛 (2). Din (1), (2) → ∑𝑛𝑘=0 𝑘+2𝑛 > 𝑛+4 , ∀𝑛 ≥ 1.

TEST 117

SUBIECTUL I
𝑎 = 1 ̅̅̅
1) Fie 𝑥 = ̅̅̅
𝑎𝑏. Condiţia din enunţ devine: ̅̅̅
𝑏𝑎 − ̅̅̅
𝑎𝑏 = 72 → 9(𝑏 − 𝑎) = 72 → { → 𝑎𝑏 = 19.
𝑏=9
Dacă 𝑥 = ̅̅̅̅̅
𝑎𝑏𝑐 , condiţia din enunţ devine: ̅̅̅̅̅
𝑐𝑏𝑎 − ̅̅̅̅̅
𝑎𝑏𝑐 = 72 → 99(𝑐 − 𝑎) = 72 imposibil;
∙𝑥1
2) Conform ecuaţiei: 𝑥12 − 𝑥1 − 1 = 0 → 𝑥12 = 𝑥1 + 1 →
⏞ 𝑥13 = 𝑥12 + 𝑥1 = 2𝑥1 + 1 → 𝑥14 = 3𝑥1 +
𝑥15 −2𝑥14 +3𝑥12 +1 𝑥25 −2𝑥24 +3𝑥22 +1 2𝑥1 +3 2𝑥 +3
2 → 𝑥15 = 5𝑥1 + 3. În aceste condiţii: 𝐸 = + = + 2 =
𝑥15 +2𝑥13 −3𝑥1 +2 𝑥25 +2𝑥23 −3𝑥2 +2 6𝑥1 +7 6𝑥2 +7
24𝑥1 𝑥2 +64(𝑥1 +𝑥2 )+42 𝑥1 + 𝑥2 = 1 82
. Din relaţiile lui Viette: { → 𝐸 = 55 ;
36𝑥1 𝑥2 +42(𝑥1+𝑥2 )+49 𝑥1 𝑥2 = −1

204
BOGDAN MARIUS DICU

3) Condiţiile de existenţă conduc la 𝑥 ∈ (3, +∞) şi notând 2log3 (√𝑥+1−2) = 𝑡 > 0, inecuaţia devine:
𝑡 2 − 6𝑡 + 8 ≤ 0 → 𝑡 ∈ [2,4] → 2 ≤ 2log3 (√𝑥+1−2) ≤ 22 → 1 ≤ log 3 (√𝑥 + 1 − 2) ≤ 2, de unde
𝑥 ∈ [24; 120]
obţinem: 3 ≤ √𝑥 + 1 − 2 ≤ 9 → 5 ≤ √𝑥 + 1 ≤ 11 → 25 ≤ 𝑥 + 1 ≤ 121 → { →
𝑥∈𝑁
inecuaţia admite: 120 − 24 + 1 = 97 soluţii numere naturale;

4) Mulţimea 𝐴 × 𝐴 conţine 90 ∙ 90 − 90 = 8010 perechi ordonate. Dintre acestea, cele care răspund
cerinţei sunt:

(11,11) (12,21) (13,31) (14,41) (15,51) (16,61) (17,71) (18,81) (19,91)

(21,12) (22,22) … … … … … … …
… … … … … … … … …
… … … … … … … … …
… … … … … … … … …
… … … … … … … … …
… … … … … … … … …
… … … … … … … … …
(91,19) (92,29) … … … … … … (99,99)
𝑛𝑓 81 9
şi probabilitatea cerută este: 𝑝 = = = ;
𝑛𝑡 8010 890

⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐴𝑀
5) 𝐴𝐻 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝐻
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐴𝐻
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐴𝐻
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ (𝐴𝑀
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝐻
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ) = 𝐴𝐻
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐻𝑀
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 0 (vectori perpendiculari).

𝑎2 < 𝑏 2 + 𝑐 2 𝑎 = 2𝑘
6) Din inegalităţile: {𝑏 2 < 𝑎2 + 𝑐 2 rezultă că triunghiul 𝐴𝐵𝐶 este obtuzunghic şi {𝑏 = 3𝑘 . Calculăm
𝑐 2 > 𝑎2 + 𝑏 2 𝑐 = 4𝑘
𝑏2 +𝑐 2 −𝑎 2 7 √1−𝑐𝑜𝑠2 𝐴 √15 √23 √15
cos 𝐴 = 2𝑏𝑐
= 8 → tg 𝐴 = cos 𝐴
= 7
. Procedând analog: tg 𝐵 = 11
si tg 𝐶=− 2
;

SUBIECTUL II
0 1 1
|𝑑|
1) a) Avem 𝐴0 (0,1), 𝐴1 (1,3), 𝐴2 (2,7) → 𝒜∆ 𝐴0 𝐴1 𝐴2 = 2
, unde 𝑑 = |1 3 1| = 2 → 𝒜∆ 𝐴0 𝐴1 𝐴2 =
2 7 1
1; b) Presupunem, prin reducere la absurd, că există punctele coliniare: 𝐴𝑝 , 𝐴𝑞 , 𝐴𝑟 unde 𝑝, 𝑞, 𝑟 sunt
𝑝 𝑝2 + 𝑝 + 1 1
naturale, distincte. Cum: 𝑑 = |𝑞 𝑞 2 + 𝑞 + 1 1| = (𝑞 − 𝑝)(𝑟 − 𝑝)(𝑟 − 𝑞) ≠ 0, rezultă că oricare
𝑟 𝑟2 + 𝑟 + 1 1
ar fi trei puncte distincte din familia (𝐴𝑛 )𝑛∈𝑁 , acestea sunt necoliniare; c) Punctele 𝐴0 şi 𝐴1
determină o dreaptă; punctele 𝐴0 , 𝐴1 , 𝐴2 determină: 1 + 2 drepte;…; punctele: 𝐴0 , 𝐴1 , … , 𝐴𝑘
𝑘(𝑘+1)
determină: 1 + 2 + ⋯ + 𝑘 = 2
= 45 drepte, de unde: 𝑘 = 9;

3𝑥𝑦−4𝑥−4𝑦+6 𝑥𝑦 − 𝑥 − 𝑦 + 1 > 0 (𝑥 − 1)(𝑦 − 1) > 0

2) a) Parte stabilă: Daca 1 < <2→{ →{ ,
2𝑥𝑦−3𝑥−3𝑦+5 𝑥𝑦 − 2𝑥 − 2𝑦 + 4 > 0 (𝑥 − 2)(𝑦 − 2) > 0
3𝑥𝑦−4𝑥−4𝑦+6
inegalităţi verificate pentru ∀𝑥, 𝑦 ∈ (1,2); Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 2𝑥𝑦−3𝑥−3𝑦+5 ∗ 𝑧 =
⏟
𝑢
3𝑢𝑧−4𝑢−4𝑧+6 𝑥𝑦𝑧−2(𝑥+𝑦+𝑧)+6 3𝑥𝑦−4𝑥−4𝑦+6
2𝑢𝑧−3𝑢−3𝑧+5
= 𝑥𝑦+𝑦𝑧+𝑧𝑥−3(𝑥+𝑦+𝑧)+7
= 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧); Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 = 2𝑥𝑦−3𝑥−3𝑦+5
= 𝑦 ∗ 𝑥;
3𝑥𝑒−4𝑥−4𝑒+6
Element neutru: ∃! 𝑒 ∈ (1,2)|𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑒 ∗ 𝑥 = 𝑥 → 2𝑥𝑒−3𝑥−3𝑒+5
= 𝑥 → 2𝑒(𝑥 − 1)(𝑥 − 2) =
𝑥≠1
𝑥≠2
3
⏞ 𝑒 = ∈ (1,2); Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑥 ∈ (1,2), ∃𝑥′ ∈ (1,2)|𝑥 ∗
3(𝑥 − 1)(𝑥 − 2) →
2

205
 TESTE DE MATEMATICĂ

3𝑥𝑦−4𝑥−4𝑦+6
3 3𝑥𝑦−4𝑥−4𝑦+6 2−
𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗ 𝑥 = 2 → 𝑥 ′ = 3 − 𝑥 ∈ (1,2); b) Morfism: 𝑓(𝑥 ∗ 𝑦) = 𝑓 (2𝑥𝑦−3𝑥−3𝑦+5) = 3𝑥𝑦−4𝑥−4𝑦+6
2𝑥𝑦−3𝑥−3𝑦+5
=
−1
2𝑥𝑦−3𝑥−3𝑦+5
𝑥𝑦−2𝑥−2𝑦+4 (2−𝑥)(2−𝑦)
𝑥𝑦−𝑥−𝑦+1
= (𝑥−1)(𝑦−1) = 𝑓(𝑥) ∙ 𝑓(𝑦); Bijectivitatea este demonstrată în tabelul următor, unde
1
𝑓 ′ (𝑥) = − (𝑥−1)2:

x 1 2
f’ −
f ∞ ↘ 0
3 4 5 𝑝+1 3 4 𝑝+1
c) Conform pct.b): 𝑓 (2 ∗ 3
∗4 ∗ …∗ 𝑝
) = 𝑓 (2) ∙ 𝑓 (3) ∙ …∙ 𝑓( 𝑝 ) = 1 ∙ 2 ∙ … ∙ (𝑝 − 1) =
(𝑝 − 1)! = 2016! → 𝑝 = 2017;

SUBIECTUL III

1) a) Metoda I: Folosim formula Leibniz-Newton: 𝑓 (𝑛) (𝑥) = ∁0𝑛 𝑒 𝑥 (𝑥 2 + 3𝑥 + 2) + ∁1𝑛 𝑒 𝑥 (2𝑥 + 3) +

2∁2𝑛 𝑒 𝑥 = 𝑒 𝑥 [𝑥 2 + (2𝑛 + 3) ∙ 𝑥 + 𝑛2 + 2𝑛 + 2]; Metoda II: Folosim inducţia matematică pentru a
verifica propoziţia: 𝑃(𝑛): 𝑓 (𝑛) (𝑥) = 𝑒 𝑥 [𝑥 2 + (2𝑛 + 3) ∙ 𝑥 + 𝑛2 + 2𝑛 + 2]. Etapa1) 𝑃(0): 𝑓(𝑥) =
𝑒 𝑥 (𝑥 2 + 3𝑥 + 2) adevărat; Etapa 2) Fie 𝑃(𝑛): 𝑓 (𝑛) (𝑥) = 𝑒 𝑥 [𝑥 2 + (2𝑛 + 3) ∙ 𝑥 + 𝑛2 + 2𝑛 + 2]
′
adevărată; Formăm 𝑃(𝑛 + 1): 𝑓 (𝑛+1) (𝑥) = (𝑓 (𝑛) ) = 𝑒 𝑥 [𝑥 2 + (2𝑛 + 5) ∙ 𝑥 + (𝑛 + 1)2 + 2(𝑛 +
𝑝 𝑝 𝑝(𝑝+1)(2𝑝+1)
1) + 2]adevarată; b) Ecuaţia ∑𝑘=1 𝑓 (𝑘) (0) = 32 devine: ∑𝑘=1(𝑘 2 + 2𝑘 + 2) = 32 → 6
+
𝑝(𝑝+1)
2 2
+ 2𝑝 = 32 → 2𝑝3 + 9𝑝2 + 19𝑝 − 192 = 0. Căutăm o rădăcina naturală printre divizorii
termenului liber şi găsim soluţia naturală, unică 𝑝 = 3; c) Tabelul de variaţie al funcţiei este:
x −∞ 0 1 2 +∞
f’ − − 0 + +
f ’’ − 0 + + +
f 0 descresc. -2 descresc. convexă -e cresc. convexă 0 cresc. convexă +∞
concavă
Funcţia admite asimptota orizontală: 𝑦 = 0 la −∞, are un punct de minim 𝐴(1, −𝑒) şi un punct de

inflexiune 𝐵(0, −2).

𝑥2 √𝑒−1
√𝑒−1 √𝑒−1 𝑥 2 2𝑥
2) a) 𝐼0 = ∫0 𝑥 ∙ ln(1 + 𝑥 2 ) ∙ 𝑑𝑥 = 2
∙ ln(1 + 𝑥 2 )| − ∫0 ∙
2 1+𝑥 2
∙ 𝑑𝑥 =
0
𝑒−1 √𝑒−1
𝑒−1 √𝑒−1 𝑥 3 +𝑥−𝑥 𝑒−1 𝑥2 √ 2
ln(1+𝑥 ) 1
2
− ∫0 1+𝑥 2
∙ 𝑑𝑥 = 2
− |
2 0
+ 2
| = 2 ; b) Din ln(1 + 𝑥 2 ) ≤
0
2 √𝑒−1 2𝑛+1 2 √𝑒−1 2𝑛+3 (𝑒−1)𝑛+2
𝑥 → ∫0 𝑥 ∙ ln(1 + 𝑥 ) ∙ dx ≤ ∫0 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 → 𝐼𝑛 ≤ 2𝑛+4
; c) Fie 𝑙 =

206
BOGDAN MARIUS DICU

𝑛2 2 1 2 2 2 3 2 𝑛 2 1
√(1 + (1 ) ) ∙ (1 + (2 ) ) ∙ (1 + (3 ) ) ∙ … ∙ (1 + (𝑛) ) → ln 𝑙 = 12 [ln (1 + (1 ) ) +
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
2 𝑛
2 2 𝑛 2 1 𝑖 𝑖 2
ln (1 + ( ) ) + ⋯ + ln (1 + ( ) ) ] = ∑𝑛𝑖=1 ln (1 + ( ) ), de unde: lim ln 𝑙 =
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛→∞
1 1 1
1 𝑥2 1 𝑥2 2𝑥 ln 2 𝑥2 ln(1+𝑥 2 )
∫0 𝑥 ∙ ln(1 + 𝑥 2 ) ∙ 𝑑𝑥 = 2
∙ ln(1 + 𝑥 2 )| − ∫0 2
∙ 1+𝑥2 ∙ 𝑑𝑥 = 2
− 2
| + 2
| =
0 0 0
1
1 ln 2− 2
ln 2 − → 𝑙 = 𝑒
2
2 = ;
√𝑒

TEST 118

SUBIECTUL I

1) 2 ∙ (√2𝑎 − 1 + √2𝑏 − 1) ≤ 2𝑎 + 2𝑏 ↔ 0 ≤ 2𝑎 − 1 + 2√2𝑎 − 1 + 1 + 2𝑏 − 1 + 2√2𝑏 − 1 +

2 2
1 ↔ 0 ≤ (√2𝑎 − 1 − 1) + (√2𝑏 − 1 − 1) adevărat. Cazul ,,=’’ are loc pentru 𝑎 = 𝑏 = 1;

8𝑚 + 17 > 0 17
∆> 0 𝑚 ∈ (− 8 , +∞)
2𝑚+3
2) Impunem condiţiile: 𝑆 > 0 → >0 →
𝑚 ∈ (−∞, − 2) ∪ (1, +∞) → 𝑚 ∈
𝑚−1 3
𝑚+2
𝑃>0 >0
{ { 𝑚−1 { 𝑚 ∈ (−∞, −2) ∪ (1, +∞)
17 𝑚+2
(− , −2) ∪ (1, +∞); Produsul rădăcinilor 2𝑥1 si 2𝑥2 este: 𝑃 = 2𝑥1 ∙ 2𝑥2 = 2𝑥1 +𝑥2 = 4 = →
8 𝑚−1
7+√33 7−√33
𝑚 = 2. Ecuaţia devine: 4𝑥 − 7 ∙ 2𝑥 + 4 = 0 cu rădăcinile: 𝑥1 = log 2 şi 𝑥2 = log 2 ;
2 2

2𝑥 2 + (𝑦 − 3)𝑥 − 𝑦 2 + 3𝑦 − 2 = 0
3) Grupăm cele două ecuaţii după puterile lui 𝑥: { 2 şi obţinem
2𝑥 − 3(𝑦 − 1)𝑥 − 2𝑦 2 + 9𝑦 − 9 = 0
𝑦−1
𝑥1 = 2
, 𝑥2 = −𝑦 + 2 (2𝑥 − 𝑦 + 1)(𝑥 + 𝑦 − 2) = 0
soluţiile: { −𝑦+3 . Sistemul devine: { , de unde
𝑥3 = 2𝑦 − 3, 𝑥4 = (𝑥 − 2𝑦 + 3)(2𝑥 + 𝑦 − 3) = 0
2
2𝑥 − 𝑦 + 1 = 0 2𝑥 − 𝑦 + 1 = 0 𝑥 + 𝑦 − 2 = 0 𝑥 + 𝑦 − 2 = 0
rezultă patru sisteme: { ,{ ,{ ,{ . În final,
𝑥 − 2𝑦 + 3 = 0 2𝑥 + 𝑦 − 3 = 0 𝑥 − 2𝑦 + 3 = 0 2𝑥 + 𝑦 − 3 = 0

207
 TESTE DE MATEMATICĂ

1 5 1
soluţiile sistemului iniţial sunt: (𝑥, 𝑦) ∈ {( , ) ; ( , 2) ; (1,1)};
3 3 2

2𝑘 ∙(𝑘−1)
4) Scriem termenul general al sumei ca pe o diferenţă de termeni de rang consecutiv: (𝑘+1)!
=
2𝑘 ∙[(𝑘+1)−2] 2𝑘 2𝑘+1 2𝑘 ∙(𝑘−1) 2𝑘 2𝑘+1 2𝑛+1
(𝑘+1)!
= 𝑘!
− (𝑘+1)!. Astfel: ∑𝑛𝑘=0 (𝑘+1)!
= ∑𝑛𝑘=0 ( 𝑘! − (𝑘+1)!) = 1 − (𝑛+1)!. Altă metodă:
inducţie matematică;

5) Sintetic: Fie 𝑆 = 𝐴𝐶 ∩ 𝐵𝐷. În triunghiul 𝐴𝐵𝐷: 𝐷𝐸, 𝐴𝑆 sunt mediane, deci 𝐵𝐹 este mediană şi
5
[𝐴𝐹] = [𝐹𝐷]. Analitic: 𝐸, 𝑆 sunt mijloacele segmentelor: [𝐴𝐵], [𝐴𝐶] → 𝐸(3,0), 𝑆 (4, ). Ecuaţiile
2
(𝐷𝐸): 𝑦 = −5𝑥 + 15 8 5 (𝐵𝐹): 𝑥 + 2𝑦 − 6 = 0 5
dreptelor: { 5 → 𝐺 ( , ). Ecuaţiile dreptelor: { → 𝐹 (1, )
(𝐴𝐶): 𝑦 = ∙ 𝑥 3 3 (𝐴𝐷): 2𝑦 = 5𝑥 2
8

este mijlocul segmentului [𝐴𝐷].

208
BOGDAN MARIUS DICU

̂ = 30°
𝐴𝐵
̂
= 3 = 6 = 12 → { 𝐵𝐶 = 60° . Dacă 𝑅 este raza cercului, din teorema
̂
𝐴𝐵 ̂
𝐵𝐶 ̂
𝐶𝐷 ̂
𝐷𝐴 360°
6) Avem: =
1 2 ̂ = 90°
𝐶𝐷
̂
𝐷𝐴 = 180°
√3−1
𝐴𝐵 = 2𝑅 − 2𝑅 2 cos 30° = 𝑅 2 (2 − √3) → 𝐴𝐵 = 𝑅 ∙ 2
2 2
√
𝐴𝐵 𝐵𝐶
cosinusului, calculăm: 𝐵𝐶 2 = 𝑅 2 → 𝐵𝐶 = 𝑅 → √3−1
= 1
=
𝐶𝐷 2 = 2𝑅 2 → 𝐶𝐷 = 𝑅 ∙ √2 √2
{ 𝐷𝐴 = 2 ∙ 𝑅
𝐶𝐷 𝐷𝐴
= (= 𝑅);
√2 2

SUBIECTUL II
2
1) a) Succesiv: 𝐴2 − (𝑎 + 𝑑) ∙ 𝐴 + (𝑎𝑑 − 𝑏𝑐) ∙ 𝐼2 = 𝑂2 ↔ (𝑎 + 𝑏𝑐 𝑎𝑏2 + 𝑏𝑑) −
𝑎𝑐 + 𝑐𝑑 𝑑 + 𝑏𝑐
2 𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 0 0 0
(𝑎 + 𝑎𝑑 𝑎𝑏 + 𝑏𝑑 )+( )=( ); b) Înmulţim relaţiile:
𝑎𝑐 + 𝑐𝑑 𝑎𝑑 + 𝑑2 0 𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 0 0
𝐴2 = Tr 𝐴 ∙ 𝐴 − det 𝐴 ∙ 𝐼2
{ 2 şi obţinem:
𝐵 = Tr 𝐵 ∙ 𝐵 − det 𝐵 ∙ 𝐼2
𝐴2 𝐵2 = Tr 𝐴 ∙ Tr 𝐵 ∙ 𝐴 ∙ 𝐵 − Tr 𝐴 ∙ det 𝐵 ∙ 𝐴 − Tr 𝐵 ∙ det 𝐴 ∙ 𝐵 + det 𝐴 ∙ det 𝐵 ∙ 𝐼2
{ 2 2 . Cum 𝐴2 𝐵2 =
𝐵 𝐴 = Tr 𝐵 ∙ Tr 𝐴 ∙ 𝐵 ∙ 𝐴 − Tr 𝐵 ∙ det 𝐴 ∙ 𝐵 − Tr 𝐴 ∙ det 𝐵 ∙ 𝐴 + det 𝐵 ∙ det 𝐴 ∙ 𝐼2
𝐵2 𝐴2 → 𝐴𝐵 = 𝐵𝐴. Observaţie: Este adevărată şi reciproca acestei proprietăţi.; c) Conform a) 𝐴2 =
2𝐴 − 𝐼2 → 𝐴3 = 2𝐴2 − 𝐴 = 3𝐴 − 2𝐼2 → ⋯ → 𝐴2017 = 2017𝐴 − 2016𝐼2 . De aici, obţinem:
Det(2𝐴 − 𝐼2 ) ∙ Det(3𝐴 − 2𝐼2 ) ∙ Det(4𝐴 − 3𝐼2 ) ∙ … ∙ Det(2017𝐴 − 2016𝐼2 ) = det 𝐴2 ∙
det 𝐴3 ∙ … ∙ det 𝐴2017 = (det 𝐴)2 ∙ (det 𝐴)3 ∙ … ∙ (det 𝐴)2017 = 1;
𝑥1 = 𝑥2 = 𝑥3 = 𝑠 3𝑠 + 2𝑡 = 7
2) a) Fie { 𝑥 = 𝑥 = 𝑡 . Din relaţiile lui Viette: { 2 → (𝑠, 𝑡) ∈
4 5 3𝑠 + 6𝑠𝑡 + 𝑡 2 = 19
9 38
{(1,2), (− 7 , 7 )}. Dacă (𝑠, 𝑡) = (1,2) → 𝑓 = (𝑥 − 1)3 (𝑥 − 2)2 = 𝑥 5 − 7𝑥 4 + 19𝑥 3 − 25𝑥 2 +
9 38
16𝑥 − 4 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (25,16,4). Analog, tratăm cazul: (𝑠, 𝑡) = (− , ); b) Fie (𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 ) =
7 7
(+)
3 2
(𝑢, −𝑢, 𝑥3 ). Impunem ca ±𝑢 să verifice ecuaţia { 𝑢 3− 𝑢 2− 𝑚𝑢 + 4 = 0 →
⏞ 𝑢 = ±2 → 𝑚 = 4; c)
−𝑢 − 𝑢 + 𝑚𝑢 + 4 = 0
6
𝑥13 − 5𝑥12 + 5𝑥1 + 𝛼 − 𝑥 = 0
1
6
𝑥23 − 5𝑥22 + 5𝑥2 + 𝛼 − 𝑥2
=0
Observând că 𝑥𝑘 ≠ 0, putem scrie relaţiile: 6 care, prin însumare, dau:
𝑥33 − 5𝑥32 + 5𝑥3 + 𝛼 − =0
𝑥3
3 2 6
{𝑥4 − 5𝑥4 + 5𝑥4 + 𝛼 − 𝑥4
=0
−𝛼
35 − 5 ∙ 15 + 25 + 4𝛼 − 6 −6 = 0 → 𝛼 = 5;

SUBIECTUL III
1
𝑚𝑇 = 𝑓 ′ ( ) = 1 + 𝑎
2
1) a) Calculăm pantele celor două drepte: { 𝑦𝐵 −𝑦𝐴 𝑓(1)−𝑓(0) → (𝑇) ∥ (𝐴𝐵); b)
𝑚𝐴𝐵 = 𝑥𝐵 −𝑥𝐴
= 1−0
=1+𝑎
𝑥 = −1 → 𝑀(−1,6𝛼 + 7)
Calculăm 𝑔′′ (𝑥) = 60𝑥 3 − 60𝑥 = 0 → { 𝑥 = 0 → 𝑁(0,6𝛼) . Formăm determinantul: 𝑑 =
𝑥 = 1 → 𝑃(1,6𝛼 − 7)
−1 6𝛼 + 7 1
|0 0 1| = 12𝛼 = 0 → 𝛼 = 0; c) ℎ′ (𝑥) = 12(𝑥 − 𝑚)(𝑥 − 1)(𝑥 + 1) = 0 → 𝑥 ∈
1 6𝛼 − 7 1

209
 TESTE DE MATEMATICĂ

−1 −16𝑚 − 3 1
{−1,1, 𝑚}. Calculăm determinantul 𝑑 = | 1 −3 1| = −2𝑚4 − 4𝑚2 + 6 → 𝒜 =
4 2
𝑚 −𝑚 + 6𝑚 − 8𝑚 1
|𝑑| −2𝑚4 − 4𝑚2 + 6 = 6 → 𝑚 = 0
= 3 → |−2𝑚4 − 4𝑚2 + 6| = 6 → { ;
2 −2𝑚4 − 4𝑚2 + 6 = −6 → 𝑚 = ±√√7 − 1
1 1 1 1
2) a) Ecuaţia tangentei la 𝐺𝑓 în punctul de abscisă 𝑥0 = 2 este: 𝑦 − 𝑓 (2) = 𝑓 ′ (2) (𝑥 − 2) ↔ 𝑦 −
4 4 1
√𝑒 = √𝑒 (𝑥 − 2) : (𝑇); b) Fie 𝐴, 𝐵 punctele în care (𝑇) intersectează dreptele: 𝑥 = 0, 𝑥 = 1 şi
respectiv 𝐶(0, 𝑓(0)) şi 𝐷(1, 𝑓(1)) şi 𝐸(0,0), 𝐹(1,0). Întrucât funcţia este convexă: 𝒜𝐸𝐹𝐵𝐴 < Γ𝑓[0,1] <
4 4
√𝑒 3 √𝑒
( 2 + 2 )∙1
(1+𝑒)∙1 1 𝑒+1 𝑥3
𝒜𝐸𝐹𝐷𝐶 → 2
< Γ𝑓[0,1] < 2
→ 4√𝑒 < ∫0 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 < 2
; c) Graficul functiei 𝑔(𝑥) = 𝑥 2 −1
27 3 27
are asimptotele: 𝑥 = 1 si 𝑦 = 𝑥 şi intersectează dreapta 𝑦 = 10 în punctul (2 , 10) şi aria cerută este

27 3 2 𝑥3 27 1 12
𝒜 = 10 (2 − 1) + ∫3 (𝑥 2 −1 − 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 20 + 2 ln 5
;
2

TEST 119

SUBIECTUL I

𝑏1 (3𝑞 4 + 31𝑞 2 + 3) = 175 3𝑞4 +31𝑞2 +3 35

1) Sistemul devine: { → = 2 → 6𝑞 4 − 35𝑞3 + 62𝑞 2 −
𝑏1 (𝑞 3 + 𝑞) = 10 𝑞3 +𝑞
1
:𝑞2 𝑞+ =𝑥
𝑞
1 1
⏞ 6 (𝑞 2 + 2 ) − 35 (𝑞 + ) + 62 = 0 →
35𝑞 + 6 = 0 → ⏞ 6𝑥 2 − 35𝑥 + 50 = 0 →
𝑞 𝑞
5 1 5 1
𝑥1 = 2 → 𝑞 + 𝑞 = 2 → 𝑞 ∈ {2 , 2}
{ 10 1 10 1
. În final, avem solutiile: (𝑞, 𝑏1 ) ∈
𝑥2 = 3
→𝑞+𝑞 = 3
→ 𝑞 ∈ {3 , 3}
1 1 1
{(2 , 16) , (2,1), (3 , 27) , (3, 3)};

2) a) Dacă 𝑓 este pară → 𝑓(−𝑥) = 𝑓(𝑥) ↔ (𝑚 − 1) ∙ 𝑥 3 + (𝑚 − 2) ∙ 𝑥 2 + (2𝑚 − 2) ∙ 𝑥 + 2𝑚 − 4 =

−(𝑚 − 1) ∙ 𝑥 3 + (𝑚 − 2) ∙ 𝑥 2 − (2𝑚 − 2) ∙ 𝑥 + 2𝑚 − 4, ∀𝑥 ∈ 𝑅 → 𝑚 = 1; 𝑓(𝑥) = −𝑥 2 − 2 pară; b)
Dacă 𝑓 este impară → 𝑓(−𝑥) = −𝑓(𝑥) → −(𝑚 − 1) ∙ 𝑥 3 + (𝑚 − 2) ∙ 𝑥 2 − (2𝑚 − 2) ∙ 𝑥 + 2𝑚 −
4 = −(𝑚 − 1) ∙ 𝑥 3 − (𝑚 − 2) ∙ 𝑥 2 − (2𝑚 − 2) ∙ 𝑥 − 2𝑚 + 4 → 𝑚 = 2; 𝑓(𝑥) = 𝑥 3 + 2𝑥 imparî;

210
BOGDAN MARIUS DICU

3) 𝑥 2 + 2𝑦 2 + 2𝑥𝑦 − 4𝑥 − 6𝑦 + 5 = 0 → 𝑥 2 + 2(𝑦 − 2)𝑥 + 2𝑦 2 − 6𝑦 + 5 = 0.Pentru ca 𝑥 ∈ 𝑅,

impunem: ∆≥ 0 → −4(𝑦 − 1)2 ≥ 0 → 𝑦 = 1 → 𝑥 2 − 2𝑥 + 1 = 0 → 𝑥 = 1. Deci: (𝑥, 𝑦) = (1,1);

∁𝑘𝑛 = ∁𝑛−𝑘
𝑛 , ∀𝑛, 𝑘 ∈ 𝑁, 𝑛 ≥ 𝑘 23
4) Se cunosc formulele: { . Folosindu-le, rezultă: 𝐶100 −
∁𝑛 = ∁𝑛−1 + ∁𝑘−1
𝑘 𝑘
𝑛−1 , ∀𝑛, 𝑘 ∈ 𝑁 ∗
, 𝑛 ≥ 𝑘 + 1
76 77 77 77
𝐶99 − 𝐶99 = ∁100 − ∁100 = 0;

5) Fie 𝑀(𝑥, 𝑦)|𝑀𝐴2 − 𝑀𝐵2 = 1 → (𝑥𝐴 − 𝑥𝑀 )2 + (𝑦𝐴 − 𝑦𝑀 )2 − (𝑥𝐵 − 𝑥𝑀 )2 − (𝑦𝐵 − 𝑦𝑀 )2 = 1 →

𝑚𝑑 = −2
(1 − 𝑥)2 + (1 − 𝑦)2 − (3 − 𝑥)2 − (2 − 𝑦)2 = 1 → 𝑦 = −2𝑥 + 6 (𝑑). Din { 𝑦 −𝑦 1→
𝑚 = 𝐵 𝐴= 𝐴𝐵 𝑥𝐵 −𝑥𝐴 2
𝑚𝑑 ∙ 𝑚𝐴𝐵 = −1 → 𝑑 ⊥ 𝐴𝐵;
sin(arcsin 𝑥) 𝑥
6) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ [−1,1]. Avem tg (arcsin 𝑥) = cos(arcsin 𝑥) = ± , 𝑥 ≠ ±1 şi,
√1−𝑥 2
ctg (arcctg 𝑥) 𝑥 𝑥∙√3
respectiv: cos (arcctg 𝑥) = ± =± . Pentru 𝑥 ≠ ±1, ecuaţia devine: ± =
√1+ctg2 (arcctg 𝑥) √1+𝑥 2 √1−𝑥 2
𝑥∙√5 1
± → 𝑥 = 0 si 3 + 3𝑥 2 = 5 − 5𝑥 2 → 𝑥 = ± . Pentru 𝑥 ≠ ±1, relaţia nu se verifică.
1+𝑥 2 2

SUBIECTUL II
2𝒜 2𝒜 2𝒜
ℎ𝑎 ℎ𝑏 ℎ𝑐
𝑎 𝑏 𝑐
1) a) 𝑑1 = | 1 1 1
|= |1 1 1 | = 0 (𝐿1 ~𝐿2 ); b) 𝑑2 =
𝑎 𝑏 𝑐 𝑎 𝑏 𝑐
1 1 1 1 1 1
𝑙𝑎 (𝑏 + 𝑐) 𝑙𝑏 (𝑎 + 𝑐) 𝑙𝑐 (𝑎 + 𝑏)
1 1 1
| sin
𝐴
sin
𝐵
sin
𝐶 |=
2 2 2
1 1 1
𝐴
𝐶1 ∙sin
2
𝐵
𝐶2 ∙sin
𝐴 𝐵 𝐶 2
2𝑏𝑐 ∙ cos 2 2𝑎𝑐 ∙ cos 2 2𝑎𝑏 ∙ cos 2 𝐶3 ∙sin
𝐶
2𝒜 2𝒜 2𝒜
2
|| 1
𝐴
1
𝐵
1
𝐶
|| =
⏞ | 1𝐴 1
𝐵
1 | = 0 (𝐿 ~𝐿 ); c) 𝑑 =
𝐶 1 2 3
sin sin sin sin sin sin
2 2 2
2 2 2
1 1 1
𝑚𝑎2 𝑚𝑏2 𝑚𝑐2
|𝑚𝑏2 𝑚𝑐2 𝑚𝑎2 | =
𝑚𝑐2 𝑚𝑎2 𝑚𝑏2
2(𝑏2 +𝑐 2 )−𝑎 2 2(𝑎 2 +𝑐 2 )−𝑏2 2(𝑎2 +𝑏2 )−𝑐 2
4 4 4 𝐿1 +𝐿2 +𝐿3 3(𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 ) 3(𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 ) 3(𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 )
|2(𝑎2+𝑐 2 )−𝑏2 2(𝑎 2 +𝑏2 )−𝑐 2 2(𝑏2 +𝑐 2 )−𝑎2 | 1
=
⏞ |2(𝑎2 + 𝑐 2 ) − 𝑏 2 2(𝑎2 + 𝑏 2 ) − 𝑐 2 2(𝑏 2 + 𝑐 2 ) − 𝑎2 |
| 4 4 4 | 64
2(𝑎 2+𝑏2 )−𝑐 2 2(𝑏2 +𝑐 2 )−𝑎2 2(𝑎2 +𝑐 2 )−𝑏2 2(𝑎2 + 𝑏 2 ) − 𝑐 2 2(𝑏 2 + 𝑐 2 ) − 𝑎2 2(𝑎2 + 𝑐 2 ) − 𝑏 2
4 4 4
𝐶2,3 −𝐶1 3(𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 ) 0 0
1 2 2 27(𝑎2 +𝑏2 +𝑐 2 )(𝑎2 𝑏2 +𝑎2 𝑐 2 +𝑏2 𝑐 2 −𝑎4 −𝑏4 −𝑐 4 )
=
⏞ |2(𝑎 + 𝑐 ) − 𝑏 3(𝑏 − 𝑐 ) 3(𝑏 − 𝑎2 )| =
2 2 2 2 =
64 64
2(𝑎2 + 𝑏 2 ) − 𝑐 2 3(𝑐 2 − 𝑎2 ) 3(𝑐 2 − 𝑏 2 )
27
− 128 ∙ (𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 ) ∙ [(𝑎2 − 𝑏 2 )2 + (𝑎2 − 𝑐 2 )2 + (𝑏 2 − 𝑐 2 )2 ] = 0 → 𝑎 = 𝑏 = 𝑐 → ∆𝐴𝐵𝐶 este
echilateral;

211
 TESTE DE MATEMATICĂ

2) a)
∘ 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂
𝑥 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂
𝑥 + 1̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 + 2̂ 𝑥 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥
𝑥 + 2̂ 𝑥 + 2̂ 𝑥 𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 1̂
2̂𝑥 2̂𝑥 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 + 1̂ 𝑥 𝑥 + 2̂ 𝑥 + 1̂
̂2𝑥 + 1̂ ̂2𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 2̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 𝑥 + 2̂
2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 + 2̂ ̂2𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 𝑥 + 2̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥
b) Parte stabilă: adevarată conform tabloului; Asociativitate: adevarată conform teoriei; Element
neutru: 𝑥; Elemente simetrizabile: conform tabelului, toate funcţiile admit simetrice. Comutativitate:
fals; Deci, (ℳ ,∘) este grup; c) În mulţimea ℳ există patru funcţii egale cu inversele lor. În grupul
permutărilor de ordinul trei 𝒮3 nu se verifică această proprietate, deci grupurile nu sunt izomorfe;

SUBIECTUL III
ln(1+𝑥)∙ln(1+2𝑥 2 )∙ln(1+3𝑥 3 )∙…∙ln(1+𝑛𝑥 𝑛 ) ln(1+𝑥) ln(1+2𝑥 2 ) ln(1+𝑛𝑥 𝑛 )
1) a) 𝑎𝑛 = lim 𝑛(𝑛+1) = lim 𝑥
∙ 𝑥2
∙ …∙ 𝑥𝑛
= 𝑛! ; b)
𝑥→0 𝑥 2 𝑥→0
sin 𝑥+sin 2𝑥+sin 4𝑥+⋯+sin 2𝑛 𝑥 sin 𝑥 sin 2𝑥 sin 2𝑛 𝑥
𝑏𝑛 = lim + +⋯+ = lim ( ) = 1 + 2 + ⋯ + 2𝑛 =
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥 𝑥
𝑛+1 1+𝑏𝑛 2𝑛+1 𝑐 2
2 − 1; c) 𝑐𝑛 = = ; Monotonie: 𝑛+1 = < 1 pentru 𝑛 suficient de mare; Mărginire:
𝑎𝑛 𝑛! 𝑐𝑛 𝑛+1
𝑐𝑛+1 2 2
𝑐𝑛 > 0 = 𝑚 → 𝑐𝑛 convergent. Din : 𝑐 = 𝑛+1 → 𝑐𝑛+1 = 𝑛+1 ∙ 𝑐𝑛 , de unde, trecând la limită, se
𝑛
obţine: ℓ = 0 ∙ ℓ = 0;
𝜋
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
1 sin(𝑥+ ) −sin(𝑥+ ) 1 cos(𝑥+ )−1 2 √2+1
4 4 4
2) a) ∫0 2
𝜋 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 2
𝜋 ∙ 𝑑𝑥 = − ∫0 2
𝜋 ∙ 𝑑𝑥 = ∙ ln | 𝜋 | = ln ( ).
sin(𝑥+ ) sin2(𝑥+ ) 1−cos2(𝑥+ ) 2 cos(𝑥+ )+1 √2−1
4 4 4 4 0
𝜋 𝜋
1 1
Altă metodă: ∫0 2
𝜋 ∙ 𝑑𝑥 = √2 ∫0 sin 𝑥+cos 𝑥
2 ∙ 𝑑𝑥 şi se aplică a doua schimbare de variabila,
sin(𝑥+ )
4
𝑥 1 𝑥 2 −𝑥+6 𝑥 2 −𝑥+6 𝑥 2 −𝑥+6 (𝑥+2)+(𝑥 2 −2𝑥+4) 1 1
substituind: 𝑡 = tg ; b) ∫0 ∙ 𝑑𝑥 ; = = = +
2 𝑥 3 +8 𝑥 3 +8 (𝑥+2)(𝑥 2 −2𝑥+4) (𝑥+2)(𝑥 2 −2𝑥+4) 𝑥 2 −2𝑥+4 𝑥+2
𝜋
1 𝑥 2 −𝑥+6 1 𝑥−1 1 1 𝜋 3 sin 𝑥+cos 𝑥+1−sin 𝑥∙cos 𝑥
si, ∫0 𝑥 3 +8
∙ 𝑑𝑥 = arctg | + ln|𝑥 + 2||0 = + ln ; c) ∫0
4
sin3 𝑥+cos3 𝑥
∙
√3 √3 0 6 √3 2
sin 𝑥+cos 𝑥+1−sin 𝑥∙cos 𝑥 (sin 𝑥+cos 𝑥)+(sin2 𝑥−sin 𝑥∙cos 𝑥+cos 2 𝑥) 1
𝑑𝑥; 3 3
sin 𝑥+cos 𝑥
= (sin 𝑥+cos 𝑥)∙(sin2 𝑥−sin 𝑥∙cos 𝑥+cos 2 𝑥)
= sin2 𝑥−sin 𝑥∙cos 𝑥+cos 2 𝑥 +
𝜋
1 2 1 1 2
= 2−sin 2𝑥 + ∙ . Calculăm 𝐴 = ∫04 2−sin 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 , efectuând substituţia: 𝑡 = tg 𝑥 →
sin 𝑥+cos 𝑥 √2 sin(𝑥+𝜋)
4
1 1
𝑑𝑡 1 2 𝑑𝑡 1 𝑑𝑡 2 𝑡− 2 𝜋 𝜋 2𝜋
𝑑𝑥 = →𝐴= ∫0 2𝑡 ∙ = ∫0 𝑡 2 −𝑡+1 = ∙ arctg 2
| = ( + )= . 𝐵=
1+𝑡 2 2− 1+𝑡 2 √3 √3 √3 6 6 3√3
1+𝑡2 2 0
𝜋
𝜋 𝜋
1 1 cos(𝑥+ )−1 4 1 √2+1
4
∫0 4
𝜋 ∙ 𝑑𝑥 = ∙ ln | 2 𝜋 | = 2 ln ;
sin(𝑥+ ) cos(𝑥+ )+1 √2−1
4 4 0

TEST 120

SUBIECTUL I

1) Întocmim tabelul:
𝒰(𝑛) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
𝒰(𝑛5 ) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Observăm că: 𝑛5 − 𝑛 = (𝑛 − 1)𝑛(𝑛 + 1)(𝑛2 + 1) ⋮ 2 ∙ 3. Conform tabelului 𝒰(𝑛5 − 𝑛) = 0 → 𝑛5 −
𝑛 ⋮ 10 si 𝑛5 − 𝑛 ⋮ 60. Alte soluţii: a) inducţie matematică; b) Se analizează cazurile: 𝑛 ∈
{5𝑘 ± 2,5𝑘 ± 1,5𝑘}𝑘 ∈ 𝑁 ∗ ;

212
BOGDAN MARIUS DICU

𝑥𝑉1 ≥ 1
2) Pentru ca funcţia 𝑓 să fie strict crescătoare pe 𝑅, trebuie ca: { , unde 𝑉1,2 sunt vârfurile
𝑥𝑉2 ≤ 1
𝑚+1
2
≥1
corespunzătoare celor două parabole şi 𝑓𝑑 (1) ≥ 𝑓𝑠 (1) → { 3𝑚+1
≤1 → 𝑚 = 1. Se poate
8
−2𝑚 + 3 ≥ 𝑚
verifica, grafic, soluţia obţinută.

(𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 )2 + (𝑥 2 − 𝑥𝑦 + 𝑦 2 )2 = 10 𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 𝑢
3) { 2 2 3 2 2 3 . Notând { 2 , obţinem sistemul
(𝑥 + 𝑥𝑦 + 𝑦 ) + (𝑥 − 𝑥𝑦 + 𝑦 ) = 28 𝑥 − 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 𝑣
2 2 𝑢+𝑣 =𝑆 𝑆 2 − 2𝑃 = 10| ∙ 3𝑆
simetric {𝑢3 + 𝑣 3 = 10, de unde, notând: { , rezultă: { 3 →
𝑢 + 𝑣 = 28 𝑢∙𝑣 =𝑃 𝑆 − 3𝑆𝑃 = 28| ∙ (−2)
3 +
{ 3𝑆 3− 6𝑃𝑆 = 30𝑆 → ⏞ 𝑆 3 − 30𝑆 + 56 = 0 → 𝑆 3 − 16𝑆 − 14𝑆 + 56 = 0 → (𝑆 − 4)(𝑆 2 + 4𝑆 −
−2𝑆 + 6𝑃𝑆 = −56
𝑆∈𝑍
𝑆=4
14) = 0 → ⏞ { şi formăm ecuaţia de grad doi, având rădăcinile: 𝑢, 𝑣: 𝑡 2 − 𝑆𝑡 + 𝑃 = 0 →
𝑃=3
𝑡 =1
{1 → (𝑢, 𝑣) ∈ {(1,3); (3,1)}. Obţinem două sisteme omogene/simetrice: i)
𝑡2 = 3
𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 1| ∙ 3 −
{ 2 →⏞ (𝑥 + 𝑦)2 = 0 → 𝑦 = −𝑥 → 𝑥 2 = 1, de unde soluţiile întregi: (𝑥, 𝑦) ∈
𝑥 − 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 3
𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 3 −
{(1, −1), (−1,1)}; ii) { 2 ⏞ (𝑥 − 𝑦)2 = 0 → 𝑥 = 𝑦 → 𝑥 2 = 1, de unde soluţiile
→
𝑥 − 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 1| ∙ 3
întregi: (𝑥, 𝑦) ∈ {(1,1), (−1, −1)}; Rezolvarea grafica:

100 100 𝜋
4) Calculăm (√3 + 𝑖) în două moduri: prin formula lui Moivre: (√3 + 𝑖) = [2 (cos 6 + 𝑖 ∙
𝜋 100 100𝜋 100𝜋 2𝜋 2𝜋
sin 6 )] = 2100 (cos 6
+ 𝑖 ∙ sin 6
) = 2100 (cos (24𝜋 + 3
) + 𝑖 ∙ sin (24𝜋 + 3
)) =
1 √3 0100
2100 (− 2 + 𝑖 ∙ 2
) (1) şi prin binomul lui Newton: (√3 + 𝑖) = ∁100 350 + ∁1100 349 √3 ∙ 𝑖 −
2
∁100 348 − ⋯ + ∁100 0 50 2 49 4 48 98
100 (2). Din (1), (2) → 𝑆 = 𝐶100 3 − 𝐶100 3 + 𝐶100 3 − ⋯ − 𝐶100 3 + 𝐶100
100
=
−299 ;

213
 TESTE DE MATEMATICĂ

1 1
𝐴𝐵2 = 20 𝑅𝑇𝑃
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗
5) 𝐴𝐻 ∙ 𝐵𝑀 = 2 ∙ 𝐴𝐻 ∙ (𝐵𝐶 + 𝐵𝐴) = − 2 ∙ 𝐴𝐻 ∙ 𝐴𝐵 (𝐴𝐻 ⊥ 𝐵𝐶 ). Din formula distanţei { 𝐴𝐶 2 = 5 → ⏞
𝐵𝐶 2 = 25
𝑚𝑎𝑠 ∢𝐵𝐴𝐶 = 90°. Prin urmare: |𝐴𝐻 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ | = 𝐴𝐵∙𝐴𝐶 = 2 şi cos 𝐵𝐴𝐻 ̂ = cos(90° − 𝐴𝐵𝐶 ̂ = √5 si
̂ ) = sin 𝐴𝐵𝐶
𝐵𝐶 5

⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = − 1 ∙ 2 ∙ 2√5 ∙ √5 = −2;

⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐵𝑀
𝐴𝐻
2 5

6) Fie 𝐴̂ = 60° → 𝐶̂ = 135° → 𝐵̂ = 45°, 𝐷

̂ = 120°. Ducem: 𝐷𝐸 ⊥ 𝐴𝐵, 𝐶𝐹 ⊥ 𝐴𝐵 şi notând: 𝐷𝐸 =
ℎ
𝐴𝐸 = 1 ℎ 2
ℎ→{ √3. Cum 𝐴𝐵 = 𝐴𝐸 + 𝐸𝐹 + 𝐹𝐵 → 2 + = + 1 + ℎ → ℎ = 1 → 𝐴𝐷 = , 𝐵𝐶 = √2.
√3 √3 √3
𝐵𝐹 = ℎ
1
1 2 (2+ +1)∙1 9+√3
√3
Calculăm 𝒫𝐴𝐵𝐶𝐷 = 2 + + √2 + 1 + = 3 + √2 + √3 şi 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = = ;
√3 √3 2 6

SUBIECTUL II

1 2 𝑥 𝑦 𝑥 𝑦 1 2 1 2 2
1) a) Ecuaţia: 𝐴 ∙ 𝑋 + 𝑋 ∙ 𝐴 = 2𝐴2 devine: ( )∙( )+( )∙( ) = 2( ) , de
−1 0 𝑧 𝑡 𝑧 𝑡 −1 0 −1 0
2𝑥 − 𝑦 + 2𝑧 = −2
1 2 3
2𝑥 + 𝑦 + 2𝑡 = 4 1 2
unde: { →𝑋=( ); b) Ecuaţia: 𝐵 ∙ 𝑌 ∙ 𝑡𝐵 = 𝐵∗ ↔ (0 1 4) ∙ 𝑌 ∙
−𝑥 + 𝑧 − 𝑡 = −2 −1 0
−𝑦 + 2𝑧 = −4 0 0 1
1 0 0 1 −2 5 1 −2 5 −1
1 0 0
−1 𝑡
(2 1 0) = (0 1 −4). Calculăm: 𝐵 = (0 1 −4) si ( 𝐵) = (−2 1 0) →
3 4 1 0 0 1 0 0 1 5 −4 1
−1
1 0 0
𝑌 = (𝐵−1 ∙ 𝐵∗ ) ∙ ( 𝑡𝐵) → 𝑌 = (−2 1 0); c) Întrucât matricea 𝐶 este singulară, rezolvam
5 −4 1
1 2 −3 𝑥 𝑚 𝑎 6 6 6
ecuaţia: 𝐶 ∙ 𝑍 = 𝐷 astfel: (2 1 2 ) ∙ ( 𝑦 𝑛 𝑏 ) = (5 5 5). Se obţin trei sisteme:
3 3 −1 𝑧 𝑝 𝑐 5 5 5

214
BOGDAN MARIUS DICU

𝑥 + 2𝑦 − 2𝑧 = 6
{2𝑥 + 𝑦 + 2𝑧 = 5 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1,1,1); şi încă două sisteme similare, de unde: (𝑚, 𝑛, 𝑝) =
3𝑥 + 3𝑦 − 𝑧 = 5
1 1 1
(𝑎, 𝑏, 𝑐) = (1,1,1) → 𝑍 = (1 1 1);
1 1 1
2) a) Fie 𝜀 si 𝜀̅ rădăcinile complexe nereale ale polinomului 𝑥 2 + 𝑥 + 1. Pentru ca 𝑓 ⋮ 𝑥 2 + 𝑥 + 1 este
suficient ca 𝑓(𝜀) = 0 ↔ 1 + 𝜀 2 + 𝑎𝜀 + 𝑏 = 0 → 𝑎 = 1, 𝑏 = 0.b) Fie 𝜔 şi 𝜔 ̅ rădăcinile reale ale
polinomului 𝑥 − 𝑥 + 1 → 𝜔 = −1 si 𝜔 − 𝜔 + 1 = 0. Dar 𝑔(𝜔) = 𝜔 + 𝜔96 + ⋯ + 𝜔3 + 1 =
2 3 2 99

(−1)33 + (−1)32 + … + (−1)3 + 1 = 0 → 𝑔 ⋮ (𝑥 − 𝜔) → 𝑔 ⋮ (𝑥 − 𝜔 ̅) → 𝑔 ⋮ (𝑥 − 𝜔) ∙ (𝑥 − 𝜔 ̅) =

𝑥 2 − 𝑥 + 1; c) Descompunem 𝑥 4 + 𝑥 2 + 1 = 𝑥 4 + 2𝑥 2 + 1 − 𝑥 2 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 + 1).
Aplicând teorema împărţirii cu rest, obţinem: 𝑥 100 + 𝑥 50 + 𝑥 + 1 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 +

𝑥=𝜀 2
1)𝑐(𝑥) + 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑. Pentru { → { 𝜀 = 𝑎 + 𝑏𝜀 2+ 𝑐𝜀 + 𝑑 →
𝑥=𝜔 𝜔 = −𝑎 + 𝑏𝜔 + 𝑐𝜔 + 𝑑

𝑏−𝑐+1=0
{ − 𝑑 − 𝑎 = 0 → 𝑟(𝑥) = 𝑥;
𝑏
𝑏+𝑐−1=0
−𝑎 − 𝑏 + 𝑑 = 0
SUBIECTUL III
′ 𝑥∙𝑒 𝑥 ∙(𝑥 2 +2𝑥+2)
𝑥 2 ∙𝑒 𝑥
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( 𝑥+1 ) = (𝑥+1)2
= 0 → 𝑥 = 0. Funcţia este strict ↘ pe intervalele (−∞, −1) şi
(−1,0] respectiv strict ↗ pe intervalul [0, +∞);

b) 𝑓(𝑥) ≥ 𝑥 2 , ∀𝑥 ∈

215
 TESTE DE MATEMATICĂ

(−1, +∞) ↔ 𝑒 𝑥 ≥ 𝑥 + 1, ∀𝑥 ∈ (−1, +∞). Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei: 𝑢(𝑡) = 𝑒 𝑡 pe
𝑓(𝑥)−𝑓(0) 𝑒 𝑥 −1
intervalul: [0, 𝑥] → ∃𝑐 ∈ (0, 𝑥)|𝑓 ′ (𝑐) = ↔ 𝑒𝑐 = ∈ (𝑒 0 , 𝑒 𝑥 ) → 𝑒 𝑥 − 1 ≥ 𝑥. Cazul , , = ′′
𝑥−0 𝑥
1 (𝑛) (−1)𝑛 ∙𝑛!
are loc pentru 𝑥 = 0; c) Relaţia (𝑥+1) = (𝑥+1)𝑛+1 , ∀𝑛 ∈ 𝑁, 𝑥 ∈ (−1, +∞) se verifică prin inducţie
𝑥 2 ∙𝑒 𝑥 [(𝑥 2 −1)+1]∙𝑒 𝑥 𝑥 1 𝑥
matematică; 𝑓(𝑥) = = (𝑥 − 1)𝑒 + ⏟ 𝑒 . Aplicăm formula Leiniz-Newton:
=⏟
𝑥+1 𝑥+1 𝑥+1
𝑔(𝑥) ℎ(𝑥)
(𝑛) (𝑛) 1 1
𝑔 (𝑥) = ∁0𝑛 𝑒 𝑥 (𝑥 − 1) + ∁1𝑛 𝑒 𝑥 =𝑒 𝑥 (𝑥
+ 𝑛 − 1) si ℎ (𝑥) = ∁0𝑛 𝑒 𝑥
𝑥+1
− ∁1𝑛 𝑒 𝑥 (𝑥+1)2 +
2! (−1)𝑛 𝑛!
∁2𝑛 𝑒 𝑥 (𝑥+1)3 − ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝑒 𝑥 (𝑥+1)𝑛+1;

𝑒+1 𝑥 4 𝑒+1 𝑥 4 −1+1 𝑒+1 1 𝑥4 𝑥3 𝑥2

2) a) ∫2 𝑥−1
∙ 𝑑𝑥 = ∫2 𝑥−1
∙ 𝑑𝑥 = ∫2 (𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 + 𝑥−1) ∙ 𝑑𝑥 = ( 4 + 3
+ 2
+𝑥+
𝑒+1 (𝑒+1)4 −16 (𝑒+1)3 −8 (𝑒+1)2 −4 1 𝑥𝑛
ln|𝑥 − 1|)| = 4
+ 3
+ 2
+ 𝑒; b) 𝑛 = 2𝑘: ∫0 𝑥+1
∙ 𝑑𝑥 =
2
1
1 𝑥 2𝑘 +𝑥 2𝑘−1 −𝑥 2𝑘−1 −𝑥 2𝑘−2 +⋯−𝑥−1+1 𝑥 2𝑘 𝑥 2𝑘−1 1 1
∫0 𝑥+1
𝑑𝑥 = ( 2𝑘 − 2𝑘−1 + ⋯ − 𝑥 + ln|𝑥 + 1|)| = 2𝑘 − 2𝑘−1 + ⋯ +
0
1 1 𝑥𝑛 1 1 1
− 1 + ln 2; 𝑛 = 2𝑘 + 1: ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = − + ⋯ − + 1 − ln 2 ; c) Intrucât funcţia 𝑓(𝑥) =
2 𝑥+1 2𝑘+1 2𝑘 2
1
𝑥 2017 𝑥 2017 3 𝑥 2𝑛+1 3 𝑥 2𝑛+1 −𝑥 2𝑛−1 +𝑥 2𝑛−1 −𝑥 2𝑛−3 +⋯+𝑥 3 −𝑥+𝑥
𝑥 2 −1
este impară: ∫21 𝑥 2 −1 ∙ 𝑑𝑥 = 0 ; ∫2 𝑥 2 −1
∙ 𝑑𝑥 = ∫2 𝑥 2 −1
∙ 𝑑𝑥 =
−
2
3
𝑥 2𝑛 𝑥 2𝑛−2 𝑥2 1 32𝑛 −22𝑛 32𝑛−2 −22𝑛−2 32 −22 1 8
( + + ⋯+ + ln|𝑥 2 − 1|)| = + + ⋯+ + ln ;
2𝑛 2𝑛−2 2 2 2 2𝑛 2𝑛−2 2 2 3

TEST 121

SUBIECTUL I

1) 𝑆 = log 2 tg 1° + log 2 tg 2° + log 2 tg 3° + ⋯ + log 2 tg 89° = log 2 (tg 1° ∙ tg 2° ∙ … ∙ tg 89°). Dar:

sin 𝑥 cos 𝑥
tg 𝑥 ∙ tg (90° − 𝑥) = ∙ = 1 → tg 1° ∙ tg 89° = tg 2° ∙ tg 88° = ⋯ = tg 44° ∙ tg 46° =
cos 𝑥 sin 𝑥
tg 45° = 1 → 𝑆 = log 2 1 = 0;

2𝑥 2 +4𝑥+5 1
2) 𝑓(𝑥) = √log 2 𝑥 2 +2𝑥+2
= √log 2 (2 + 1+(𝑥+1)2 ); Din: −2 ≤ 𝑥 ≤ 1 → −1 ≤ 𝑥 + 1 ≤ 2 → 0 ≤
1 1 11 1
(𝑥 + 1)2 ≤ 4 → 1 ≤ 1 + (𝑥 + 1)2 ≤ 5 → 5
≤ 1+(𝑥+1)2 ≤ 1 → 5
≤ 2 + 1+(𝑥+1)2 ≤ 3 →
11 1 9 9
log 2 5
≤ log 2 (2 + (𝑥+1)2 ) ≤ log 2 3 → √log 2 4 ≤ 𝑓(𝑥) ≤ √log 2 3 → 𝐼𝑚 (𝑓) = [√log 2 4 , √log 2 3];

Altă soluţie: Studiul funcţiei cu ajutorul derivatei;

216
BOGDAN MARIUS DICU

log 2 𝑥 + log 3 𝑦 + log 5 𝑧 = 3 log 2 𝑥 + log 3 𝑦 + log 5 𝑧 = 3 log 2 𝑥 = 𝑎

3) { log 2 𝑦 ∙ log 3 𝑥 = 1 →{ log 3 𝑦 ∙ log 2 𝑥 = 1 . Notăm: {log 3 𝑦 = 𝑏 şi sistemul
log 5 𝑥 ∙ log 2 𝑧 = 1 log 5 𝑧 ∙ log 2 𝑥 = 1 log 5 𝑧 = 𝑐
𝑎+𝑏+𝑐 =3 𝑎 = 1, 𝑏 = 1, 𝑐 = 1
1 1
devine: { 𝑎 ∙ 𝑏 = 1 → 𝑎 + 𝑎 + 𝑎 = 3 → 𝑎2 − 3𝑎 + 2 = 0 → { 1 1 , de unde,
𝑎 = 2, 𝑏 = 2 , 𝑐 = 2
𝑎∙𝑐 =1
revenind la notaţie: (𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ {(2,3,5), (4, √3, √5)} care verifică şi condiţiile de existenţă: 𝑥, 𝑦, 𝑧 ∈
(0, +∞);
𝑘 𝑘−1 √2 1
𝑇 ≥ 𝑇𝑘 𝑘
∁100 𝑘−1
(√2) ≥ ∁100 (√2) 𝑘
≥ 101−𝑘
4) Fie 𝑇𝑚𝑎𝑥 = 𝑇𝑘+1 → { 𝑘+1 →{ 𝑘+1 → { . De aici,
𝑇𝑘+1 ≥ 𝑇𝑘+2 𝑘 𝑘 𝑘+1 1 √2
∁100 (√2) ≥ ∁100 (√2) ≥
100−𝑘 𝑘+1
obţinem: 201 − 101√2 ≤ 𝑘 ≤ 202 − 101√2. Aproximând: 59,6 ≤ 𝑘 ≤ 60,6 → 𝑘 = 60 → 𝑇𝑚𝑎𝑥 =
60
𝑇61 = ∁100 ∙ 230. Cum acest termen este raţional, înseamnă că cel mai mare termen iraţional al
59 61 59 61 1 2 1
dezvoltării este fie 𝑇60 fie 𝑇62 . Deci: 𝑇60 ? 𝑇62 → ∁100 (√2) ? ∁100 (√2) → 41∙40 ? 61∙60 → 1640 >
1
1830
. Deci cel mai mare termen iraţional al dezvoltării este 𝑇60 ;

⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑀𝐴
𝑀𝑁 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 1 (𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝑁 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ )
2
1 1 1
5) Avem: ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑁𝑃 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐷𝑃 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑁𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 − (𝐴𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵) = (𝐴𝐵 𝐴𝐷 ) → 𝑀, 𝑁, 𝑃, 𝑄 coliniare; Altă
2 4 4
1 1 1
⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑃𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑃𝑄 = ⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐵𝐷 + 2 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐷𝑄 = 4 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = 4 (𝐴𝐵 𝐴𝐷 )
{
demonstraţie: Arătăm că: (𝑀𝑁 ∥ 𝐴𝐶, 𝑁𝑃 ∥ 𝐴𝐶, 𝑃𝑄 ∥ 𝐴𝐶);

6) Cu ajutorul teoremei lui Pitagora, calculăm lungimile laturilor şi diagonalelor patrulaterului 𝐵𝐸𝐹𝐺.
Astfel 𝐵𝐸 = 6√2, 𝐸𝐹 = 2√10, 𝐹𝐺 = 5, 𝐺𝐵 = 9, 𝐸𝐺 = 3√5, 𝐹𝐵 = 4√10 şi aplicăm teorema
𝐵𝐸 2 +𝐵𝐺 2 −𝐸𝐺 2 1
∆𝐵𝐸𝐺: cos 𝐵̂ = 2𝐵𝐸∙𝐵𝐺
=
√2
1
∆𝐵𝐸𝐹: cos 𝐸̂ = −
cosinusului în √5 ;
1
∆𝐸𝐹𝐺: cos 𝐹̂ =
√10
3
{ ∆𝐹𝐺𝐵: cos 𝐺̂ = 5

SUBIECTUL II

1) a) Ordonăm după 𝑚 ecuaţia: (𝑑𝑚 )𝑚∈𝑅 : (𝑚 − 1)𝑥 + (𝑚 − 2)𝑦 + 2𝑚 − 3 = 0 şi obţinem: 𝑚(𝑥 +

𝑦 + 2) −𝑥 − 2𝑦 − 3 = 0. Cum coordonatele punctului fix nu depind de parametrul 𝑚 impunem
𝑥+𝑦+2=0
condiţiile: { → 𝐴(−1, −1) este punctul fix cerut; b) Din 𝑑𝑚 ⊥ 𝑑𝑛 → 𝑚𝑑𝑚 ∙ 𝑚𝑑𝑛 =
−𝑥 − 2𝑦 − 3 = 0

217
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑚−1 𝑛−1 (2𝑛 − 3)|(3𝑛 − 5)

3𝑛−5 (2𝑛 − 3)|(6𝑛 − 10)
−1 → (− )∙ (− ) = −1 → 𝑚 = ∈𝑍→{ →{ →
𝑚−2 𝑛−2 (2𝑛 − 3)|(2𝑛 − 3)
2𝑛−3 (2𝑛 − 3)|(6𝑛 − 9)
(2𝑛 − 3)|1 → 2𝑛 − 3 ∈ {−1,1} → (𝑚, 𝑛) ∈ {(2,1), (1,2)}; c) Rezolvând sistemele:
𝑥 + 𝑦 − 2 = 0 (𝑚 − 1)𝑥 + (𝑚 − 2)𝑦 + 2𝑚 − 3 = 0 (𝑚 − 1)𝑥 + (𝑚 − 2)𝑦 + 2𝑚 − 3 = 0
{ ,{ si { ,
2𝑥 − 𝑦 − 1 = 0 𝑥+𝑦−2=0 2𝑥 − 𝑦 − 1 = 0
1 1 1
1−𝑚 7−5𝑚 −4𝑚 + 7 4𝑚 − 5 1| = 0. Scădem
obţinem 𝐴(1,1), 𝐵(−4𝑚 + 7,4𝑚 − 5), 𝐶 (3𝑚−5 , 3𝑚−5) → | 1−𝑚 7−5𝑚
3𝑚−5 3𝑚−5
1
1 1 1
−1 1 3
−4𝑚 + 6 4𝑚 − 6 0| = 0 → (4𝑚 − 6) |
linia 1 din liniile 2,3: | 6−4𝑚 − 3𝑚−5 − 3𝑚−5| = 0 → 𝑚 = 2 ;
1 2
12−8𝑚
3𝑚−5 3𝑚−5
0

𝑎 ∙ 𝑓 ,𝑓 ≥ 0 𝑎 ∙ 𝑎 ∙ 𝑥, 𝑥 ≥ 0
2) a) Parte stabilă: 𝑓𝑚 ∘ 𝑓𝑛 = { 𝑚 𝑛 𝑛 ={ 𝑚 𝑛 ∈ ℳ; Asociativitatea: proprietate
𝑏𝑚 ∙ 𝑓𝑛 , 𝑓𝑛 < 0 𝑏𝑚 ∙ 𝑏𝑛 ∙ 𝑥, 𝑥 < 0
𝑎 ∙ 𝑎 ∙ 𝑥, 𝑥 ≥ 0
generală a compunerii funcţiilor; Comutativitatea: 𝑓𝑚 ∘ 𝑓𝑛 = 𝑓𝑛 °𝑓𝑚 = { 𝑚 𝑛 . Element
𝑏𝑚 ∙ 𝑏𝑛 ∙ 𝑥, 𝑥 < 0
neutru: ∃! 𝑒 ∈ ℳ, 𝑒(𝑥) = 𝑥|𝑓𝑚 ∘ 𝑒 = 𝑒 ∘ 𝑓𝑚 = 𝑓𝑚 ; Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑓𝑚 ∈ ℳ,
1
𝑥, 𝑥 ≥ 0 𝑓1 ∘ 𝑓2 = 𝑓3
−1 𝑎𝑚
există 𝑓𝑚 = { 1 | 𝑓𝑚 ∘ 𝑓𝑚−1 = 𝑓𝑚−1 ∘ 𝑓𝑚 = 𝑥; b) Sistemul {𝑓2 ∘ 𝑓3 = 𝑓1 devine:
𝑥, 𝑥 < 0 𝑓3 ∘ 𝑓1 = 𝑓2
𝑏𝑚
𝑎1 𝑎2 = 𝑎3 ; 𝑏1 𝑏2 = 𝑏3
{𝑎2 𝑎3 = 𝑎1 ; 𝑏2 𝑏3 = 𝑏1, de unde: (𝑎1 , 𝑎2 , 𝑎3 ) = (𝑏1 , 𝑏2 , 𝑏3 ) = (1,1,1) → 𝑓1 = 𝑓2 = 𝑓3 = 1𝑅 (funcţia
𝑎3 𝑎1 = 𝑎2 ; 𝑏3 𝑏1 = 𝑏2
16 ∙ 𝑥 , 𝑥 ≥ 0 𝑎𝑛𝑘 ∙ 𝑥, 𝑥 ≥ 0 16 ∙ 𝑥 , 𝑥 ≥ 0
identică); c) 𝑓
⏟𝑛 ∘ 𝑓𝑛 ∘ … ∘ 𝑓𝑛 = {81 ∙ 𝑥 , 𝑥 < 0 → { 𝑘 ={ →
𝑏𝑛 ∙ 𝑥, 𝑥 < 0 81 ∙ 𝑥 , 𝑥 < 0
𝑑𝑒 𝑘 𝑜𝑟𝑖
𝑎𝑘 = 16 = 161 = 42 = 24
{ 𝑛𝑘 → (𝑎𝑛 , 𝑏𝑛 ) ∈ {(16,81), (4,9), (2,3)};
𝑏𝑛 = 81 = 811 = 92 = 34

SUBIECTUL III
𝑥 3 −2𝑥 2 −𝑥+2 (𝑥−1)(𝑥+1)(𝑥−2)
1) a) Calculăm derivata funcţiei: 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑥
= 𝑥
= 0 → 𝑥 ∈ {1,2}. Întocmim
tabelul:
x 0 1 2 +∞
f’ + 0 − 0 +
f ↗ 𝑓(1) ↘ 𝑓(2) ↗
2(𝑥 3 −𝑥 2 −1) 2
b) 𝑓 ′′ (𝑥) = 𝑥2
şi notăm 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 − 𝑥 2 − 1 → 𝑔′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 2𝑥 = 0 → 𝑥 ∈ {3}; Tabelul
următor
x 0 2 +
3
g’ − 0 +
g −1 ↘ 31 ↗ +∞
−
27
2
justifică existenţa unui singur zerou al derivatei 𝑓 ′′ în intervalul (3 , +∞), cu schimbare de semn, deci
3
arată că funcţia 𝑓 are un singur punct de inflexiune; c) Comparăm argumentele: √2, √3 ∈ (1,2):

218
BOGDAN MARIUS DICU

6
= √8
{ √2
3
3 6 . Întrucât, pe intervalul (1,2), funcţia este strict descrescătoare, din: √2 < √3 → 𝑓(√2) >
√3 = √9

3
𝑓(√3) ;
2 𝑒𝑥 1 𝑒𝑥
2) a) Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫1 ⏟ ( − 1) 𝑑𝑥 < 0 → 𝐼𝑛 ↘ (1). Mărginire: 0 ≤ 𝑥 𝑛 ≤
𝑥𝑛 𝑥
<0
𝑒2 2 𝑒2 2 2 𝑒𝑥
𝑛 | ∫1 (… ) 𝑑𝑥 → 0 ≤ 𝐼𝑛 ≤ ≤ 𝑒 (2). Din (1), (2) → şirul 𝐼𝑛 este convergent; b) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑛 𝑑𝑥 =
𝑥 𝑛+1 𝑥
2 2 𝑥 𝑛 𝑒2
𝑥 1
𝑒 𝑛 | + ∫1 𝑒 𝑛+1 𝑑𝑥 = 𝑛 − 𝑒 + 𝑛𝐼𝑛+1 (3); c) Trecând la limită relaţia (2) → lim 𝐼𝑛 = 0. Din
𝑥 1 𝑥 2 𝑛→∞
𝑒2 𝑛
(3): 𝐼𝑛 = 𝑛 − 𝑒 + (𝑛 + 1)𝐼𝑛+1 , de unde, trecând la limită: lim 𝑛𝐼𝑛 = 𝑒;
2 𝑛+1 𝑛→∞

TEST 122

SUBIECTUL I
1 3 5 99
1) 𝑎 = (√15 − √10) ∙ (√15 − √10) ∙ (√15 − √10) ∙ … ∙ (√15 − √10) = [√5(√3 −
1+3+⋯+99 2∙1−1+2∙2−1+⋯+2∙50−1 2500
√2)] = [√5(√3 − √2)] = [√5(√3 − √2)] = [5(√3 −
2 1250 1250 1251
√2) ] = (25 − 10√6) > (25 − 10√6) , întrucât baza 25 − 10√6 este subunitară
(exerciţiu!);

(4𝑚 + 2)2 − 32 ≥ 0
(𝑚 + 2)2 − 8𝑛 ≥ 0
2) Impunem condiţii astfel încât rădăcinile 𝑥1 , 𝑥2 ∈ (0, +∞): 𝑚+2 > 0 →𝑚∈
4𝑚 + 2 > 0
{ 2𝑛 > 0
−4√2−2 4√2−2
(−2, 4
] ∪ [ 4 , +∞) ; 𝑛 ∈ (0, +∞). Din relaţiile lui Viette:
𝑥1 + 𝑥2 = 4𝑚 + 2
(𝑚, 𝑛) = (1,1)
𝑥1 𝑥2 = 8 →{ .
{ (𝑥1 , 𝑥2 ) ∈ {(2,4), (4,2)}
log 2 𝑥1 + log 2 𝑥2 = 𝑚 + 2
log 2 𝑥1 ∙ log 2 𝑥2 = 2𝑛

219
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥−1>0
3) Pentru existenţa logaritmilor, impunem condiţiile: {𝑥 − 3 > 0 → 𝑥 ∈ (3,4) ∪ (4, +∞). Se face
𝑥−3≠1
notaţia log 𝑥−3 (𝑥 − 1) = 𝑡 şi inecuaţia devine: √𝑡 − 1 ≤ 3 − 𝑡. Pentru ca radicalul să existe şi
𝑡−1≥0
inecuaţia să aibă sens, impunem { → 𝑡 ∈ [1,3]. Ridicând la pătrat ambii membri (pozitivi):
3−𝑡 ≥ 0
𝑡 2 − 7𝑡 + 10 ≥ 0 → 𝑡 ∈ (−∞, 2] ∪ [5, +∞). Tinând cont de domeniu: 𝑡 ∈ [1,2] → 1 ≤
log 𝑥−3(𝑥 − 1) ≤ 2. Distingem două cazuri: i) Dacă 𝑥 ∈ (3,4) baza subunitară: 𝑥 − 3 ≥ 𝑥 − 1 ≥
(𝑥 − 3)2 → 𝑥 ∈ 𝜙, ii) Dacă 𝑥 ∈ (4, +∞) baza supraunitară: 𝑥 − 3 ≤ 𝑥 − 1 ≤ (𝑥 − 3)2 → 𝑥 ∈
((−∞, 2] ∪ [5, +∞)) ∩ (4, +∞) → 𝑥 ∈ [5, +∞).

4) Sunt ∁36 = 20 posibilităţi de alegere a unui grup de 3 persoane. Pentru fiecare comitet sunt 𝑃3 = 6
variante de ocupare a celor trei funcţii. Deci, în total, sunt 20 ∙ 6 = 120 posibilităţi de formare a
comitetului.

𝐴𝐵2 = 225 𝑟.𝑡.𝑃𝑖𝑡𝑎𝑔𝑜𝑟𝑎

5) Folosind formula distanţei: {𝐵𝐶 2 = 625 ⏞
→ 𝑚ă𝑠(∢𝐵𝐴𝐶) = 90°. Fie 𝐴𝐸, 𝐸 ∈ 𝐵𝐶,
𝐴𝐶 2 = 400
𝑥 −𝑥 3 12 12
bisectoarea interioară a unghiului drept. Din teorema bisectoarei : 𝑥𝐸 −𝑥𝐵 = 4 → 𝑥𝐸 = 7 → 𝐸 ( 7 , 0).
𝐶 𝐸
12−0
Panta bisectoarei 𝐴𝐸 este: 𝑚𝐴𝐸 = 12 = −7. Cum bisectoarea exterioară este perpendiculară pe
0−
7
1 1
cea interioară, panta celei dintâi este: 𝑚𝑑 = 7 şi ecuaţia bisectoarei exterioare devine: 𝑦 − 12 = 7 ∙
𝑥;

6) Împărţim √3 ∙ sin3 𝑥 − (4 + √3) ∙ sin2 𝑥 ∙ cos 𝑥 + (4 + √3) ∙ sin 𝑥 ∙ cos2 𝑥 − √3 ∙ cos3 𝑥 = 0 prin
cos3 𝑥: √3 ∙ tg 3 𝑥 − (4 + √3) ∙ tg 2 𝑥 + (4 + √3) ∙ tg 𝑥 − √3 = 0 (presupunerea cos 𝑥 = 0 ar conduce
la sin 𝑥 = 0), şi notăm tg 𝑥 = 𝑡 ∈ 𝑅. Se obţine: √3(𝑡 3 − 1) − (4 + √3)𝑡(𝑡 − 1) = 0 → 𝑡1 = 1 şi
1
ecuaţia de grad doi: √3𝑡 2 − 4𝑡 + √3 = 0 → 𝑡2 = √3, 𝑡3 = şi soluţia finală este 𝑥 ∈
√3
𝜋 𝜋 𝜋
{ 4 + 𝑚𝜋|𝑚 ∈ 𝑍} ∪ { 6 + 𝑛𝜋|𝑛 ∈ 𝑍} ∪ { 3 + 𝑝𝜋|𝑝 ∈ 𝑍};

SUBIECTUL II
𝐶1 ∙cos2 𝐴
𝐶2 ∙cos2 𝐵
1 1 1 𝐶3 ∙cos2 𝐶cos2 𝐴 cos 2 𝐵 cos 2 𝐶
1) a) 𝐷1 = | tg 2 𝐴 2
tg 𝐵 2
tg 𝐶 | =
⏞ |sin2 𝐴 sin2 𝐵 sin2 𝐶 | ∙
cos2 𝐵 ∙ cos 2 𝐶 cos 2 𝐶 ∙ cos 2 𝐴 cos2 𝐴 ∙ cos 2 𝐵 1 1 1
𝐿1 +𝐿2 1 1 1
cos2 𝐴 ∙ cos 2 𝐵 ∙ cos 2 𝐶 = ⏞ |sin2 𝐴 sin2 𝐵 sin2 𝐶 | ∙ cos 2 𝐴 ∙ cos 2 𝐵 ∙ cos 2 𝐶 = 0 ; b) 𝐷2 =
1 1 1
12 34 56 104 𝐶1 +102 𝐶2 +𝐶3 123456 34 56 1 34 56
|24 69 12| =
⏞ |246912 69 12| = 123456 ∙ |2 69 12| ⋮ 123456; c) 𝐷3 =
37 3 68 373068 3 68 3 3 68

220
BOGDAN MARIUS DICU

10 𝜋 𝜋 10
10𝜋 5𝜋
cos cos cos 5𝜋 (1 + 𝑖√3) = [2 (cos + 𝑖 ∙ sin )]
3 3
3 3
10𝜋 5𝜋 10 10 𝑀𝑜𝑖𝑣𝑟𝑒
| sin 3 sin 3 sin 5𝜋 ||. Avem (√3 + 𝑖)
𝜋
= [2 (cos 6 + 𝑖 ∙ sin 6 )]
𝜋
⏞
→ 𝐷3 =
|
10 10 20
(1 + 𝑖√3) (√3 + 𝑖) (1 + 𝑖)20 20 𝜋 𝜋
{ (1 + 𝑖) = [√2 (cos 4 + 𝑖 ∙ sin 4 )]
10𝜋 5𝜋
3
cos cos
3
cos 5𝜋
10 | 10𝜋 5𝜋 | = 0 (𝐿 = 𝐿 + 𝑖 ∙ 𝐿 );
2 | sin sin sin 5𝜋 | 3 1 2
3 3
10𝜋 10𝜋 5𝜋 5𝜋
cos 3 + 𝑖 ∙ sin 3 cos 3 + 𝑖 ∙ sin 3 cos 5𝜋 + 𝑖 ∙ sin 5𝜋

𝑎 − 12𝑏 13𝑏 −12 13 −12 13

2) a) 𝐴(𝑎, 𝑏) = ( ) = 𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝑀, unde 𝑀2 = ( )∙( )=
−13𝑏 𝑎 + 12𝑏 −13 12 −13 12
−25 ∙ 𝐼2 . Deci 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = (𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝑀) ∙ (𝑐 ∙ 𝐼2 + 𝑑 ∙ 𝑀) = (𝑎𝑐 − 25𝑏𝑑) ∙ 𝐼2 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) ∙
𝑀 → 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(𝑎𝑐 − 25𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐); (𝑎𝑐 − 25𝑏𝑑)2 + 25(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 = 𝑎2 𝑐 2 +
625𝑏 2 𝑑2 + 25𝑎2 𝑑2 + 25𝑏 2 𝑐 2 = (𝑎2 + 25𝑏 2 )(𝑐 2 + 25𝑑2 ) = 1– partea stabilă fiind astfel
verificată; Asociativitate: [𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑)] ∙ 𝐴(𝑒, 𝑓) = 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ [𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑒, 𝑓)] =
𝐴(𝑎𝑐𝑒 − 25𝑏𝑑𝑒 − 25𝑎𝑑𝑓 − 25𝑏𝑐𝑓, 𝑎𝑐𝑓 − 25𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒); Comutativitate: 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) =
𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎𝑐 − 25𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐); Element neutru: ∃! 𝐴(𝑢, 𝑣) ∈ 𝒜|𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑢, 𝑣) =
𝑎𝑢 − 25𝑏𝑣 = 𝑎
𝐴(𝑢, 𝑣) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎, 𝑏) → { → 𝐴(𝑢, 𝑣) = 𝐴(1,0); Elemente simetrizabile:
𝑎𝑣 + 𝑏𝑢 = 𝑏
𝑎𝑐 − 25𝑏𝑑 = 1
𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎𝑐 − 25𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) = 𝐴(1,0) → { →
𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 = 0
simetricul lui 𝐴(𝑎, 𝑏) este 𝐴(𝑎, −𝑏) ∈ 𝒜; b) Parte stabilă: ∀(𝑥, 𝑦), (𝑧, 𝑡) ∈ ℬ → (𝑥, 𝑦) ∗ (𝑧, 𝑡) =
(𝑥𝑧 − 25𝑦𝑡, 𝑥𝑡 + 𝑦𝑧) ∈ ℬ, întrucât: (𝑥𝑧 − 25𝑦𝑡)2 + 25(𝑥𝑡 + 𝑦𝑧)2 = 1. Asociativitate:
((𝑥, 𝑦) ∗ (𝑧, 𝑡)) ∗ (𝑢, 𝑣) = (𝑥, 𝑦) ∗ ((𝑧, 𝑡) ∗ (𝑢, 𝑣)) = (𝑥𝑧𝑢 − 25𝑦𝑡𝑢 − 25𝑥𝑡𝑣 − 25𝑦𝑧𝑣, 𝑥𝑧𝑣 −
25𝑦𝑡𝑣 + 𝑥𝑡𝑢 + 𝑦𝑧𝑢); Comutativitate: (𝑥, 𝑦) ∗ (𝑧, 𝑡) = (𝑧, 𝑡) ∗ (𝑥, 𝑦) = (𝑥𝑧 − 25𝑦𝑡, 𝑥𝑡 + 𝑦𝑧) ;
Element neutru: (𝑥, 𝑦) ∗ (1,0) = (1,0) ∗ (𝑥, 𝑦) = (𝑥, 𝑦). Elemente simetrizabile: (𝑥, 𝑦) ∗ (𝑥, −𝑦) =
(𝑥, −𝑦) ∗ (𝑥, 𝑦) = (1,0). c) Fie 𝑓: 𝒜 → ℬ, 𝑓(𝐴(𝑎, 𝑏)) = (𝑎, 𝑏). Morfism: 𝑓(𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑)) =
𝑓(𝐴(𝑎, 𝑏)) ∗ 𝑓(𝐴(𝑐, 𝑑)) = (𝑎𝑐 − 25𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐). Injectivitate: 𝑓(𝐴(𝑎, 𝑏)) = 𝑓(𝐴(𝑐, 𝑑)) → (𝑎, 𝑏) =
(𝑐, 𝑑) → 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑐, 𝑑). Surjectivitate: prin expresia funcţiei;

SUBIECTUL III
1
lim = −∞
𝑥→−2 (𝑥−1)2 (𝑥+2)
𝑥<−2
1) a) lim 𝑓(𝑥) = 0 → 𝑦 = 0 este asimptotă orizontală la ±∞. 1 → 𝑥 = −2
𝑥→±∞ lim (𝑥−1)2 (𝑥+2) = +∞
𝑥→−2
{ 𝑥>−2
1
lim = +∞
𝑥→1 (𝑥−1)2 (𝑥+2)
asimptotă verticală. 𝑥<1 1 → 𝑥 = 1 asimptotă verticală; b) Calculăm derivata
lim (𝑥−1)2 (𝑥+2) = +∞
{𝑥→1
𝑥>1
′ (𝑥) 3−3𝑥 2 3(1+𝑥)
funcţiei 𝑓 = (𝑥 3 −3𝑥+2)2 = − (𝑥−1)3 (𝑥+2)2 = 0 → 𝑥 = −1 şi întocmim tabelul de variaţie:

x −∞ −2 −1 1 +∞
f’ − − 0 + −
f 0 +∞ ↘ 1 ↗ +∞ +∞
↘ −∞ 4 ↘ 0
Numărul soluţiilor ecuaţiei 𝑓(𝑥) = 𝑚, 𝑚 ∈ 𝑅 este redat în tabelul următor:

221
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑚 Nr. solutii
(−∞, 0) 1
0 0
1 1
(0, )
4
1 2
4
1 3
( , +∞)
4

𝑓(𝑥) 1 1
1
c) 𝑔(𝑥) = (𝑓(𝑥)) = ((𝑥 − 1)2 (𝑥 + 2))(𝑥−1)2(𝑥+2) . lim ((𝑥 − 1)2 (𝑥 + 2))(𝑥−1)2(𝑥+2) = 0+ −∞ = 𝑙 →
𝑥→−2
𝑥>−2
1 0∞
ln((𝑥−1)2 (𝑥+2)) −∞ −∞ 2 (𝑥−1)2 (𝑥+2)
ln 𝑙 = lim (𝑥−1)2 = = −∞ → 𝑙 = 𝑒 = 0. lim ((𝑥 − 1) (𝑥 + 2)) =
⏞𝑙→
𝑥→−2 (𝑥+2) 0+ 𝑥→1
𝑥>−2
1 ∞0
ln((𝑥−1)2 (𝑥+2)) −∞ −∞ 2 (𝑥−1)2 (𝑥+2)
ln 𝑙 = lim (𝑥−1)2 (𝑥+2) =0 = −∞ → 𝑙 = 𝑒 = 0. lim ((𝑥 − 1) (𝑥 + 2)) =
⏞𝑙→
𝑥→1 + 𝑥→∞
∞
∞
ln((𝑥−1)2 (𝑥+2)) ln 𝑡
ln 𝑙 = lim (𝑥−1)2 (𝑥+2)
=
⏞ lim 𝑡 = 0 → 𝑙 = 𝑒 0 = 1;
𝑥→∞ ⏟ 𝑡→∞
𝑡

1 𝑥
2) a) ℱ(𝑥) = 2 ∙ (arctg 𝑥 + 𝑥 2 +1) este continuă şi derivabilă, ca rezultat al operaţiilor cu funcţii
1 1 1−𝑥 2 1 1 3𝑥 2 +2𝑥+1
elementare şi ℱ ′ (𝑥) = ( 2 + (𝑥 2 2 ) = (𝑥 2 = 𝑓(𝑥); b) 𝐼 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 =
2 𝑥 +1 +1) +1)2 𝑥 3 +𝑥 2 +𝑥+1
⏟
𝑢(𝑥)
1 1 1 𝑥 4 +2𝑥 3 +4𝑥 2 +2𝑥+1 1 𝑥 2 (𝑥+1)2 +3𝑥 2 +2𝑥+1
∫0 𝑢(𝑥) ∙𝑢 ′ (𝑥)
∙ 𝑑𝑥 = ln|𝑢||10 = ln 2 ; c) 𝐽 = ∫0 (𝑥 3 +𝑥2 +𝑥+1)2 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 3 +𝑥2 +𝑥+1)2 𝑑𝑥 =
1 𝑥2 1 3𝑥 2 +2𝑥+1 1 𝑥 2 +1−1 1 1 1
∫0 (𝑥 2 +1)2
𝑑𝑥 + ∫0 (𝑥 3 +𝑥 2 +𝑥+1)2
𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 2 +1)2
𝑑𝑥 − 𝑥 3 +𝑥2 +𝑥+1| = (arctg 𝑥 − 2 ∙
0
1
𝑥 3 𝜋+4
(arctg 𝑥 + 𝑥 2 +1
))| + 4 = 8 .
0

222
BOGDAN MARIUS DICU

TEST 123

SUBIECTUL I

√3 ± √8 = √2 ± 1 𝑧1 = √√2 + 1 + 𝑖 ∙ (√√2 − 1)
1) Aplicând formula radicalilor compuşi: { si { ,
√4 ± √12 = √3 ± 1 𝑧2 = √√3 + 1 + 𝑖 ∙ (√√3 − 1)
|𝑧1 | = 2 ∙ √2 308
de unde { . Inegalitatea: |𝑧1308 | < |𝑧2264 | ↔ (|𝑧1 |)308 < (|𝑧2 |)264 ↔ (2 ∙ √2) <
|𝑧2 | = 2 ∙ √3
3 308
(22 ) 1 264
264
(2 ∙ √3) ↔ 2264
< (32 ) ↔ 2198 < 3132 ↔ (23 )66 < (32 )66 ↔ 866 < 966 ;

𝑥1 + 𝑥2 = 2𝑚 + 1 𝑚=1
𝑥 ∙ 𝑥 = 2𝑚 𝑛=5
2) Aplicăm relaţiile lui Viette: { 𝑥1 2 𝑥 →{ ;
2 1 +2 2 =𝑛 (𝑥 , 𝑥 ) ∈ {(1,2), (2,1)}
1 2
2 𝑥1 ∙ 2 𝑥2 = 8
(… )3
3 3 3 3 3 3 3
⏞ 2𝑥 + 5 + 3√(𝑥
3) √𝑥 + 1 + √𝑥 + 4 = √𝑥 + 2 + √𝑥 + 3 → + 1)(𝑥 + 4)(√𝑥 + 1 + √𝑥 + 4) =
3 3 3 3 3
2𝑥 + 5 + 3√(𝑥 + 2)(𝑥 + 3)(√𝑥 + 2 + √𝑥 + 3). Distingem două cazuri: a) √𝑥 + 1 + √𝑥 + 4 =
5
3 3
𝑥 + 1 = −𝑥 − 4 → 𝑥 = − 2 3 3
√𝑥 + 2 + √𝑥 + 3 = 0 → { 5 şi b) √(𝑥 + 1)(𝑥 + 4) = √(𝑥 + 2)(𝑥 + 3) →
𝑥 + 2 = −𝑥 − 3 → 𝑥 = −
2
4 = 6 fals;
1∙4 2∙5 3∙6 𝑛(𝑛+3) 1∙4 2∙5 3∙6 𝑛(𝑛+3) 𝑛+3
4) 𝑆𝑛 = ln 2∙3 + ln 3∙4 + ln 4∙5 + ⋯ + ln (𝑛+1)(𝑛+2) = ln [2∙3 ∙ 3∙4 ∙ 4∙5 ∙ … ∙ (𝑛+1)(𝑛+2)] = ln 3𝑛+3 : 𝑃(𝑛).
1∙4 4
Etapa de verificare: 𝑃(1): 𝑆1 = ln 2∙3 = ln 6 adevărat; Etapa de demonstraţie: 𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1).
1∙4 2∙5 3∙6 𝑘(𝑘+3) 𝑘+3
Presupunem 𝑃(𝑘): ln + ln + ln + ⋯ + ln (𝑘+1)(𝑘+2) = ln adevarată. Calculăm:
2∙3 3∙4 4∙5 3𝑘+3
1∙4 2∙5 𝑘(𝑘+3) (𝑘+1)(𝑘+4) 𝑘+3 (𝑘+1)(𝑘+4) 𝑘+4
𝑃(𝑘 + 1): ln 2∙3 + ln 3∙4 + ⋯ + ln (𝑘+1)(𝑘+2) + ln (𝑘+2)(𝑘+3) = ln 3(𝑘+1) + ln (𝑘+2)(𝑘+3) = ln 3(𝑘+2)
𝑃(1)adev.
adevarată. Cum } → 𝑃(𝑛)adev.
𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1)
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐵𝐷
5) 𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ ) ∙ (𝐵𝐴
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐵𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ ) = (𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ ) ∙ (−𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ ) = 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ = 3 −
2 = 1.

6) Dacă: tg (𝛼 − 15°), tg 𝛼 , tg (𝛼 + 15°) sunt termeni consecutivi într-o progresie geometrică,

sin(𝛼−15°)∙sin(𝛼+15°) cos 30°−cos 2𝛼
atunci: tg 2 𝛼 = tg (𝛼 − 15°) ∙ tg (𝛼 + 15°) → tg 2 𝛼 = cos(𝛼−15°)∙cos(𝛼+15°) → tg 2 𝛼 = cos 30°+cos 2𝛼 ,
√3−cos 2𝛼 1−cos 2𝛼 √3−cos 2𝛼 𝜋 𝜋 𝜋
de unde: tg 2 𝛼 = → 1+cos 2𝛼 = → cos 2𝛼 = 0 → 2𝛼 = → 𝛼 = 4 ∈ (0, 2 );
√3+cos 2𝛼 √3+cos 2𝛼 2

SUBIECTUL II
1 2 3
1) a) Întrucât 𝛼 2 = ( ), deducem că: 𝛼 2𝑘 = 𝑒 si 𝛼 2𝑘+1 = 𝛼, ∀𝑘 ∈ 𝑁. Astfel: 𝛼 1 ∙ 𝛼 2 ∙ 𝛼 3 ∙ … ∙
1 2 3
𝛼 2017 =𝛼 ∙ 𝑒 ∙ 𝛼 ∙ … ∙ 𝛼 = 𝛼 1009 = 𝛼; b) Înmulţim relaţia 𝛼 ∙ 𝑥 2 ∙ 𝛼 −1 = 𝛼 2 , întâi la stânga cu 𝛼 −1 şi
𝑥(𝑥(1)) = 3 (1)
apoi la dreapta cu 𝛼 şi rezultă: 𝑥 2 = 𝛼 → 𝑥(𝑥(𝑘)) = 𝛼(𝑘) → {𝑥(𝑥(2)) = 2 (2). Dacă 𝑥(1) =
𝑥(𝑥(3)) = 1 (3)
(1) (1) (2) (3) (1)
⏞ 𝑥(1) = 3!. Dacă 𝑥(1) = 2 →
1→ ⏞ 𝑥(2) = 3 →
⏞ 𝑥(3) = 2 →
⏞ 𝑥(2) = 1!. Dacă 𝑥(1) = 3 →
⏞ 𝑥(3) = 3!.

223
 TESTE DE MATEMATICĂ

Deci, ecuaţia dată nu are soluţii in 𝑆3 . Altă soluţie: Dacă 𝑥 2 = 𝛼 → 𝑠𝑔𝑛(𝑥 2 ) = (𝑠𝑔𝑛(𝑥))2 =
𝑢(𝑣(1)) = 2 (1)
𝑢(𝑣(2)) = 3 (2)
𝑢∙𝑣 =𝛼 𝑢(𝑣(𝑘)) = 𝛼(𝑘) 𝑢(𝑣(3)) = 1 (3)
𝑠𝑔𝑛(𝛼) → (±1)2 = −1!; c) Din { −1 → → . Dacă
𝑣∙𝑢 =𝛼 −1
𝑣(𝑢(𝑘)) = 𝛼 (𝑘) 𝑣(𝑢(1)) = 3 (4)
𝑣(𝑢(2)) = 1 (5)
{ {𝑣(𝑢(3)) = 2 (6)
(4) (1) (6) (2) (5) (3)
⏞ 𝑣(1) = 3 →
𝑢(1) = 1 → ⏞ 𝑢(3) = 2 →
⏞ 𝑣(2) = 2 →
⏞ 𝑢(2) = 3 →
⏞ 𝑣(3) = 1 →
⏞ 𝑢(1) = 1 → 𝑢 =
(4) (2) (6) (3)
1 2 3 1 2 3 ⏞ 𝑣(2) = 3 →
⏞ 𝑢(3) = 3 →
⏞ 𝑣(3) = 2 →
⏞ 𝑢(2) =
( ),𝑣 = ( ). Dacă 𝑢(1) = 2 →
1 3 2 3 2 1
(5) (1) (4)
⏞ 𝑢(1) = 2 → 𝑢 = (1
⏞ 𝑣(1) = 1 →
1→
2 3
2 3 1
⏞ 𝑣(3) =
) respectiv 𝑣 = (
). Dacă 𝑢(1) = 3 →
2 1 3
3 2 1
(3) (6) (1) (5) (2)
3→ ⏞ 𝑢(3) = 1 →⏞ 𝑣(1) = 2 →⏞ 𝑢(2) = 2 →⏞ 𝑣(2) = 1 →⏞ 𝑢(1) = 3 → 𝑢 = (1 2 3) , 𝑣 =
3 2 1
1 2 3
( );
2 1 3
2) a) Efectuând împărţirea, obţinem câtul ℎ = 𝑥 2 + 3̂𝑥 + 2̂ şi restul 𝑟 = 2̂𝑥 + 1̂; b) Eliminăm
2̂𝑥 + 3̂𝑦 + 𝑧 = 1̂(1)
(1) + (3): 2̂𝑦 + 4̂𝑧 = 1̂(4)
necunoscuta 𝑥: { 𝑥 + 𝑦 + 2̂𝑧 = 4̂(2) → { → (4) + 3̂ ∙ (5): 0̂ ∙ 𝑧 =
2̂ ∙ (2) + (3): 𝑦 + 2̂𝑧 = 3̂(5)
3̂𝑥 + 4̂𝑦 + 3̂𝑧 = 0̂(3)
̂0 → 𝑧 ∈ {0̂, 1̂, 2̂, 3̂, 4̂} si obţinem soluţiile: (𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ {(1̂, 3̂, 0̂), (1̂, 1̂, 1̂), (1̂, 4̂, 2̂), (1̂, 2̂, 3̂), (1̂, 0̂, 4̂)};
c) Pentru ca polinomul ℎ să fie ireductibil în 𝑍6 [𝑋], trebuie să ne asiguram ca el nu are radacini în 𝑍6 .
Astfel: ℎ(0̂) = 𝑎̂ ≠ 0̂; ℎ(1̂) = 1̂ + 𝑎̂ ≠ 0̂ → 𝑎̂ ≠ 5̂. Observând că 𝑥̂ 2𝑘+1 = 𝑥̂, ∀𝑥̂ ∈ 𝑍6 → ℎ(2̂) =
2̂ + 2̂ + ⋯ + 2̂ + 𝑎̂ = 2̂ + 𝑎̂ ≠ 0̂ → 𝑎̂ ≠ 4̂ ; ℎ(3̂) = ⏟
⏟ 3̂ + 3̂ + ⋯ + 3̂ + 𝑎̂ = 3̂ + 𝑎̂ ≠ 0̂ → 𝑎̂ ≠
1009 1009
4̂ + 4̂ + ⋯ + 4̂ + 𝑎̂ = 4̂ + 𝑎̂ ≠ 0̂ → 𝑎̂ ≠ 2̂, ℎ(5̂) = ⏟
3̂, ℎ(4̂) = ⏟ 5̂ + 5̂ + ⋯ + 5̂ + 𝑎̂ = 5 + 𝑎̂ ≠ 0̂ →
1009 1009
𝑎̂ ≠ 1̂. Prin urmare ∀𝑎̂ ∈ 𝑍6 , polinomul ℎ este reductibil în 𝑍6 [𝑋];

SUBIECTUL III
𝑓′ (𝑐) 𝑓(𝑒)−𝑓(1) 1
1) a) Conform teoremei lui Cauchy, ∃𝑐 ∈ (1, 𝑒) astfel încât să avem relaţia 𝑔′ (𝑐) = 𝑔(𝑒)−𝑔(1) = 𝑒 2 −1;
t.Lagrange 𝑥 𝑥+1
𝑥+1 𝑥 𝑥+1 𝑥 𝑢( )−𝑢( )
b) Fie 𝑢: [ ,
𝑥 𝑥−1
] → 𝑅, 𝑢(𝑡) = 𝑒 𝑡 ⏞
→ ∃c ∈ ( ,
𝑥 𝑥−1
) |𝑢′ (𝑐) = 𝑥−1
𝑥 𝑥+1
𝑥
= 𝑒𝑐 ∈
−
𝑥−1 𝑥
𝑥+1 𝑥 𝑥+1 𝑥 𝑥+1 𝑥
(𝑒 𝑥 , 𝑒 𝑥−1 ) → 𝑒 𝑥 < 𝑥(𝑥 − 1) [𝑒 𝑥−1 − 𝑒 𝑥 ] < 𝑒 𝑥−1 , de unde trecând la limită (in ∞):
𝑥 𝑥+1
lim 𝑥(𝑥 − 1) [𝑒 𝑥−1 − 𝑒 𝑥 ] = 𝑒; c) Functia 𝑣: [𝑎, 𝑏] → 𝑅, 𝑣(𝑥) = ℎ3 (𝑥) − 𝑥 3 verifică ipotezele
𝑥→∞
teoremei Rolle: ∃𝑑 ∈ (𝑎, 𝑏)|𝑣 ′ (𝑑) = 0 ↔ 3ℎ2 (𝑑) ∙ ℎ′ (𝑑) − 3𝑑2 = 0 → ℎ2 (𝑑) ∙ ℎ′ (𝑑) = 𝑑2 ;
1 𝑒𝑥 (2𝑥−1)𝑒 𝑥 1
2) a) Căutăm extremele funcţiei: 𝑓: [4 , 1] → 𝑅, 𝑓(𝑥) = . 𝑓 ′ (𝑥) = = 0 → 𝑥 = 2, de unde
√𝑥 2𝑥√𝑥
1 𝑏
punctele de extrem: 𝑚 = 𝑓 (2) = √2𝑒, 𝑀 = 𝑓(1) = 𝑒. Aplicând: 𝑚(𝑏 − 𝑎) ≤ ∫𝑎 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 ≤ 𝑀(𝑏 −
3√2𝑒 1 𝑒𝑥 3𝑒 𝜋 𝜋
𝑎), obţinem: ≤ ∫1 ∙ 𝑑𝑥 ≤ ; b) Cum sin(𝑥 2 + 𝑥 + 1) ≤ 1, ∀𝑥 ∈ [− , ] → 𝑒 𝑥 ∙
4 4 √𝑥 4 2 2
𝜋
sin(𝑥 2 + 𝑥 + 1) ≤ 𝑒 𝑥 , relaţie care integrată, membru cu membru, conduce la: ∫ 2𝜋 𝑒 𝑥 ∙
−
2

224
BOGDAN MARIUS DICU

𝜋 𝜋
1
sin(𝑥 2 + 𝑥 + 1) ∙ 𝑑𝑥 ≤ 𝑒 2 − 𝑒 − 2 ; c) Folosind teorema sugerată: ∃𝑐 ∈ (2,3)|𝑓(𝑐) = ∙
3−2
3
∫2 (𝑛𝑥 𝑛−1 + (𝑛 − 1)𝑥 𝑛−2 + ⋯ + 3𝑥 2 + 2𝑥 + 1) ∙ 𝑑𝑥 → 𝑓(𝑐) = (𝑥 𝑛 + 𝑥 𝑛−1 + ⋯ + 𝑥 + 𝑥)|32 = 2

3𝑛+1 −2𝑛+1 −1
2
. Calculul sumei 𝑓(𝑐) = 𝑛𝑐 𝑛−1 + (𝑛 − 1)𝑐 𝑛−2 + ⋯ + 3𝑐 2 + 2𝑐 + 1, se face înmulţind
𝑛𝑐 𝑛+1 −(𝑛+1)𝑐 𝑛 +1
egalitatea cu 𝑐 şi scăzând cele două relaţii. Se obţine, în final, egalitatea: (𝑐−1)2
=
3𝑛+1 −2𝑛+1 −1
2
;

TEST 124

SUBIECTUL I
𝑛(𝑛+1)(𝑛+2) 𝑛 = 1: 𝑎2 = 2
1) În relaţia 𝑎2 + 𝑎6 + 𝑎12 + ⋯ + 𝑎𝑛2 +𝑛 = , luăm { →
3 𝑛 = 2: 𝑎2 + 𝑎6 = 8 → 𝑎6 = 6
𝑎 +𝑟 = 2 𝑎 =1 𝑛(𝑛+1)(𝑛+2)
{ 1 →{ 1 . Altă soluţie: Relaţia 𝑎2 + 𝑎6 + 𝑎12 + ⋯ + 𝑎𝑛2 +𝑛 = → 𝑎1 + 𝑟 +
𝑎1 + 5𝑟 = 6 𝑟=1 3
𝑛(𝑛+1)(𝑛+2)
𝑎1 + 5𝑟 + ⋯ + 𝑎1 + (𝑛2 + 𝑛 − 1)𝑟 = 3
→ 𝑛𝑎1 + 𝑟 ∑𝑛𝑘=1(𝑘 2 + 𝑘 − 1) =
𝑛(𝑛+1)(𝑛+2) 𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1) 𝑛(𝑛+1) 𝑛(𝑛+1)(𝑛+2) 𝑟 𝑟
3
→ 𝑛𝑎1 + 𝑟( 6
+ 2 − 𝑛) = 3
→ 3 𝒏𝟑 + 𝑟𝒏𝟐 + (𝑎1 − 3) 𝒏 =
1 𝟑 2 𝑎 =1
𝒏 + 𝒏𝟐 + 3 𝒏, de unde, identificând coeficienţii → { 1 ;
3 𝑟=1
𝑥 𝑥 𝑥
1+sin 𝑥−cos 𝑥 2 sin2 +2 sin cos 𝑥
2) 𝑓(𝑥) = = 2
𝑥
2
𝑥
2
𝑥 = tg 2, funcţie impară pe domeniul considerat;
1+sin 𝑥+cos 𝑥 2 cos2 +2 sin cos
2 2 2

3 3 3 33
3) Ecuaţia √(𝑥 + 𝑦)2 + 2(𝑥 2 − 𝑦 2 ) ∙ √2 + (𝑥 − 𝑦)2 ∙ √4 = √27 + 27𝑦 ∙ √2 + 9𝑦 2 ∙ √4 + 2𝑦 3
2 3 3
devine √[𝑥 + 𝑦 + √2(𝑥 − 𝑦)] = √(3 + √2𝑦) ↔ |𝑥 + 𝑦 + √2(𝑥 − 𝑦)| = 3 + √2𝑦. Cazul i) dacă
3 3 3 3

3 𝑥+𝑦 =3 𝑥=2
𝑥 + 𝑦 + √2(𝑥 − 𝑦) ≥ 0, obţinem: { →{ soluţie care verifică condiţiile; Cazul ii) dacă
𝑥−𝑦 =𝑦 𝑦=1
3 𝑥 + 𝑦 = −3 𝑥=0
𝑥 + 𝑦 + √2(𝑥 − 𝑦) < 0, obţinem: { →{ soluţie care verifică condiţiile;
𝑥 − 𝑦 = −𝑦 𝑦 = −3
𝑛
̅̅̅̅̅̅̅̅, adică: 9 ∙ 10 ∙ 10 =
4) 𝑝 = 𝑛𝑓 , unde 𝑛𝑝 = 90000 şi 𝑛𝑓 este numărul elementelor de forma 𝑎𝑏𝑐𝑏𝑎
𝑝
1
900 şi 𝑝 = 100;
3
5) Din formula distanţei: [𝐴𝐵] = [𝐶𝐷] = 5 → [𝐵𝐶] = [𝐴𝐷] = 2. Calculăm panta dreptei 𝑚𝐴𝐵 = 4 →
4 4
𝑚𝐵𝐶 = − 3 → (𝐵𝐶): 𝑦 − 4 = − 3 (𝑥 − 5). Coordonatele punctului 𝐶(𝑎, 𝑏) verifică ecuaţia dreptei 𝐵𝐶
4
𝑏 − 4 = − (𝑎 − 5) 31 12 19 28
şi formula distanţei [𝐵𝐶]. Rezultă sistemul { 3 → 𝐶(5 , 5
) sau 𝐶 ( 5 , 5
).
(𝑎 − 5) + (𝑏 − 4) = 4 2 2
𝑥𝐷 = 𝑥𝐴 + 𝑥𝐶 − 𝑥𝐵 31 12
Pentru că diagonalele se înjumătaţesc: {𝑦 = 𝑦 + 𝑦 − 𝑦 . Pentru: 𝐴(1,1), 𝐵(5,4), 𝐶 ( 5 , 5 ) →
𝐷 𝐴 𝐶 𝐵
11 3 19 28 1 13
𝐷 ( 5 , − 5) şi pentru 𝐴(1,1), 𝐵(5,4), 𝐶 ( 5 , 5
) → 𝐷 (− 5 , 5
);
1 1 1 1
6) Din sin 𝛼 = cos(90° − 𝛼) → 𝑆 = sin 30°∙sin 31° + sin 31°∙sin 32° + sin 32°∙sin 33° + ⋯ + sin 59°∙sin 60° =
1 1 1 1 1
cos 59°∙cos 60°
+ cos 58°∙cos 59° + ⋯ + cos 30°∙cos 31° = 𝐶; Alta solutie: sin 𝑘°∙sin(𝑘+1)° = sin 1° ∙
sin[(𝑘+1)°−𝑘°] 1 1 1 1
sin 𝑘°∙sin(𝑘+1)°
= sin 1° ∙ [ctg 𝑘° − ctg (𝑘 + 1)°] → 𝑆 = sin 1° ∙ (ctg 30° − ctg 60°) = sin 1° ∙ (√3 − ).
√3
Analog pentru 𝐶;

225
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL II
∙𝐴 ∙𝐴 ∙𝐴 ∙𝐴
1) a) Din 𝐴2 − 𝐴 + 𝐼2 = 𝑂2 → 𝐴2 = 𝐴 − 𝐼2 → ⏞ 𝐴3 = 𝐴2 − 𝐴 = −𝐼2 → ⏞ 𝐴4 = −𝐴 →⏞ 𝐴5 = 𝐼2 − 𝐴 → ⏞ 𝐴6 =
2017 6∙336+1 ∗
𝐼2 şi, de aici secvenţa de 6 puteri consecutive se reia: 𝐴 =𝐴 = 𝐴; b) Notăm 𝑋 = 𝑌 =
2
𝑎 + 𝑏𝑐 = 9
𝑎 𝑏 𝑎 𝑏 2 9 −8 𝑏(𝑎 + 𝑑) = −8
( ) şi ecuaţia: ( ) =( )→{ →𝑌∈
𝑐 𝑑 𝑐 𝑑 0 1 𝑐(𝑎 + 𝑑) = 0
𝑑2 + 𝑏𝑐 = 1
3 −2 3 −4 −3 4 −3 2 3 −2 3 −4 −3 4 −3 2
{( ),( ),( ),( )} → 𝑋 ∗ ∈ {( ),( ),( ),( )}.
0 1 0 −1 0 1 0 −1 0 1 0 −1 0 1 0 −1
𝑥 𝑦 𝑡 −𝑦
Dacă 𝑋 = ( ) → 𝑋∗ = ( ). Obţinem soluţiile: 𝑋 ∈
𝑧 𝑡 −𝑧 𝑥
1 0 −1 0 1 0 −1 0
{( ),( ),( ),( )}. c) Înmulţim ambii membri ai egalităţii: 𝐼2 + 𝐵 + 𝐵2 +
2 3 4 3 −4 −3 2 −3
⋯ + 𝐵𝑛−1 = 𝐵𝑛+1 + 𝐵𝑛 − 𝐵 − 𝐼2 | ∙ (𝐵 − 𝐼2 ) → 𝐵𝑛 − 𝐼2 = (𝐵𝑛 − 𝐼2 )(𝐵 + 𝐼2 )(𝐵 − 𝐼2 ). Înmulţind la
stânga cu (𝐵𝑛 − 𝐼2 )−1 → 𝐼2 = 𝐵2 − 𝐼2 → 𝐵2 = 2𝐼2;

2) a) Punând: 𝑥 = 2𝑎 − 1, obţinem: 𝑓 = (2𝑎 − 1)4 + 4(2𝑎 − 1)3 − 14(2𝑎 − 1)2 − 36(2𝑎 − 1) +

𝑎 = −2 → 𝑥1 = −5
𝑎 = −1 → 𝑥2 = −3
45 = 16𝑎4 − 80𝑎2 + 64 = 0 → 𝑎4 − 5𝑎2 + 4 = 0 → { ; b) Punând 𝑦 = √2 − 𝑏,
𝑎 = 1 → 𝑥3 = 1
𝑎 = 2 → 𝑥4 = 3
3 2
obţinem: 𝑔 = (√2 − 𝑏) − 3(√2 − 1)(√2 − 𝑏) + 3(3 − 2√2)(√2 − 𝑏) + 5√2 − 7 = −𝑏 3 +
3𝑏 2 − 3𝑏 + 1 = 0 → 𝑏1,2,3 = 1 → 𝑦1,2,3 = √2 − 1; c) Punând 𝑧 = 𝑐 − 𝑖, obţinem: ℎ = (𝑐 − 𝑖)4 +
4𝑖(𝑐 − 𝑖)3 − (9 + 6𝑖)(𝑐 − 𝑖)2 + (12 − 10𝑖)(𝑐 − 𝑖) + 12𝑖 − 4 = 𝑐 4 − (3 + 6𝑖)𝑐 2 + 6𝑖 − 8 = 0.
Notăm 𝑐 2 = 𝑡 ∈ 𝐶 şi rezultă ecuaţia: 𝑡 2 − (3 + 6𝑖)𝑡 + 6𝑖 − 8 = 0 având ∆= 5 + 12𝑖 = 32 + 2 ∙ 3 ∙
𝑐1 = 2 + 𝑖
𝑡 = 3 + 4𝑖 2 (2 2 𝑐 = −2 − 𝑖
𝑐 = + 𝑖)
2𝑖 + (2𝑖)2 = (3 + 2𝑖)2 , de unde se obţine: { 1 →{ 2 →{ 2 →
𝑡2 = 2𝑖 𝑐 = (1 + 𝑖) 2 𝑐3 = 1 + 𝑖
𝑐4 = −1 − 𝑖
𝑧1 = 2
𝑧 = −2 − 2𝑖
{ 2 ;
𝑧3 = 1
𝑧4 = −1 − 2𝑖
SUBIECTUL III

1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (3𝑥 4 − 4𝑚𝑥 3 − 6𝑥 2 + 12𝑚𝑥 + 4)′ = 12𝑥 3 − 12𝑚𝑥 2 − 12𝑥 + 12𝑚 =

12(𝑥 3 − 𝑚𝑥 2 − 𝑥 + 𝑚) = 12(𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 − 𝑚) = 0 → 𝑥 ∈ {−1,1, 𝑚}. În funcţie de ordinea
termenilor progresiei, sunt posibile variantele: i) 𝑚, −1,1 → −2 = 𝑚 + 1 → 𝑚 = −3; ii) −1, 𝑚, 1 →
𝑚 = 0; iii) −1,1, 𝑚 → 𝑚 = 3; b) Calculăm 𝑔′′ (𝑥) = (3𝑥 5 − 5(𝑛 + 3)𝑥 4 + 10(3𝑛 + 2)𝑥 3 − 60𝑛𝑥 2 +
𝑥 + 1)′′ = 60(𝑥 3 − (𝑛 + 3)𝑥 2 + (3𝑛 + 2)𝑥 − 2𝑛) = 0 → 𝑥 3 − 3𝑥 2 + 2𝑥 − 𝑛(𝑥 2 − 3𝑥 + 2) = 0 →
(𝑥 − 1)(𝑥 − 2)(𝑥 − 𝑛) = 0 → 𝑥 ∈ {1,2, 𝑛}. În funcţie de ordinea termenilor progresiei, sunt posibile
1
variantele: i) 𝑛, 1,2 → 12 = 𝑛 ∙ 2 → 𝑛 = 2; ii) 1, 𝑛, 2 → 𝑛 = ±√2; iii) 1,2, 𝑛 → 𝑛 = 4; c) Stabilim
numărul soluţiilor reale pentru ecuaţia ℎ(𝑥) = 0 prin studiul monotoniei funcţiei: 𝑢: 𝑅 → 𝑅, 𝑢(𝑥) =
𝑥 4 − 2𝑥 3 − 3𝑥 2 + 4𝑥. Avem lim 𝑢(𝑥) = +∞ şi calculăm 𝑢′ (𝑥) = 4𝑥 3 − 6𝑥 2 − 6𝑥 + 4 = 0 → 𝑥 ∈
𝑥→±∞
1
{−1, 2 , 2} şi întocmim tabelul de variaţie:

226
BOGDAN MARIUS DICU

x −∞ −1 1 2 +∞
2
u’(x) − 0 + 0 − 0 +
u(x) +∞ ↘ −4 ↗ 17 ↘ −4 ↗ +∞
16
Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei 𝑢(𝑥) = 𝑝, 𝑝 ∈ 𝑅 este redat în tabelul:

𝑝 Număr soluţii reale

(−∞, −4) 0
−4 2 duble
17 4 distincte
(−4, )
16
17 2 duble
16
17 2 distincte
( , +∞)
16
17
Prin urmare, polinomul ℎ admite patru rădăcini reale, distincte pentru 𝑝 ∈ (−4, ); Altă soluţie se
6
poate da folosind şirul lui Rolle.
5 4 5
2) a) Γ[3,5] = ∫3 |(𝑥 2 − 6𝑥 + 8) ∙ 𝑒 𝑥 | ∙ 𝑑𝑥 = − ∫3 (𝑥 2 − 6𝑥 + 8) ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫4 (𝑥 2 − 6𝑥 + 8) ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥.
Aplicând de două ori, succesiv metoda integrării prin părţi, obţinem Γ[3,5] = 3𝑒 5 + 8𝑒 4 − 3𝑒 3; b)
√3 1 1 1 2𝑎+1
𝒱𝑔,[0,√3] = 𝜋 ∙ ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∙ ln(√3 + 2) si 𝒱ℎ,[𝑎,1] = 𝜋 ∙ ∫𝑎 1 ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∙ ln |6𝑎−3|. Din
√𝑥 2 +1 𝑥2−
4
2𝑎+1 7+3√3 5+3√3
𝒱𝑔,[0,√3] = 𝒱ℎ,[1,𝑎] rezultă ecuaţia: |6𝑎−3| = √3 + 2 cu soluţiile: 𝑎 = 10+6 ∈ (0,1) şi 𝑎 = 14+6 ∈
√3 √3
𝑅 𝑅 𝑥2
(0,1); c) Lungimea cercului este ℒ = 4 ∙ ∫0 √1 + (𝑢′ )2 ∙ 𝑑𝑥 = 4 ∙ ∫0 √1 + ∙ 𝑑𝑥 = 4𝑅 ∙
𝑅2 −𝑥 2
𝑅 1 𝑥 𝑅 𝜋 𝑅
∫0 ∙ 𝑑𝑥 = 4𝑅 ∙ arcsin | = 4𝑅 = 2𝜋𝑅. Aria discului: 𝒜𝐷 = 4 ∙ ∫0 √𝑅 2 − 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 . Efectuăm
√𝑅2 −𝑥 2 𝑅 2 0
𝜋 𝜋
substituţia: 𝑥 = 𝑅 ∙ sin 𝑡 → 𝒜𝐷 = 4 ∙ ∫02 𝑅 ∙ cos 2 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 2𝑅 ∙ ∫02 (1 + cos 2𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 𝜋𝑅 2 . Aria sferei:
𝑅 𝑅
𝒜𝑆 = 2 ∙ 2𝜋 ∙ ∫0 𝑢 ∙ √1 + (𝑢′ )2 ∙ 𝑑𝑥 = 4𝜋 ∫0 𝑅 ∙ 𝑑𝑥 = 4𝜋𝑅 2 si volumul sferei: 𝒱 =
𝑅 𝑅 4𝜋𝑅3
2𝜋 ∫0 𝑢2 ∙ 𝑑𝑥 = 2𝜋 ∫0 (𝑅 2 − 𝑥 2 ) ∙ 𝑑𝑥 = 3
;

TEST 125

SUBIECTUL I
𝑎−𝑐 √3 √6
1) Din 𝑎 ∙ √2 + 𝑏 ∙ √3 = 𝑐 ∙ √2 + 𝑑 ∙ √3, presupunând că 𝑏 ≠ 𝑑 → 𝑄 ∋ 𝑑−𝑏 = = ∈ 𝑅\𝑄! Prin
√2 2
urmare, 𝑏 = 𝑑, de unde, imediat: 𝑎 = 𝑐;

2) Observăm că ∆= 9 > 0, deci rădăcinile sunt reale şi distincte: 𝑥 2 − (2𝑚 + 3) ∙ 𝑥 + 𝑚2 + 3𝑚 =

𝑥1 = 𝑚 𝑥 =𝑚+3
0 → {𝑥 = 𝑚 + 3 sau { 1
3
. Obţinem două cazuri: i) √𝑥1 + 3√𝑥2 = 3 ↔ √𝑚 + √𝑚 + 3 = 3
2 𝑥2 = 𝑚
2 𝑎+𝑏 = 3
care se rezolvă notând { 𝑚 = 𝑎 3 → { 3 → 𝑏 3 − 𝑏 2 + 6𝑏 − 12 = 0. Cum 𝑏 ∈ 𝑄 →
𝑚+3=𝑏 𝑏 − 𝑎2 = 3
3
𝑏|12. Niciuna dintre valorile: {±1, ±2, ±3, ±4, ±6, ±12} nu verifică relaţia. ii) √𝑚 + 3 + √𝑚 = 3.

227
 TESTE DE MATEMATICĂ

2 𝑎+𝑏 =3
Notăm {𝑚 + 3 =3𝑎 şi obţinem sistemul { 3 respectiv ecuaţia: 𝑏 3 − 𝑏 2 + 6𝑏 − 6 = 0 →
𝑚=𝑏 𝑏 − 𝑎2 = −3
(𝑏 2 + 6)(𝑏 − 1) = 0 → 𝑏 = 1, de unde 𝑚 = 1 ∈ 𝑄 şi (𝑥1 , 𝑥2 ) = (4,1);
2 2
3) Din (4𝑥 2 − 𝑦 2 − 15)2 + (𝑧𝑡 + 𝑧 − 3𝑡 − 11)2 = 0 → {4𝑥 − 𝑦 − 15 = 0 →
𝑧𝑡 + 𝑧 − 3𝑡 − 11
(2𝑥 − 𝑦)(2𝑥 + 𝑦) = 15
{ 3𝑡+11 . Redăm rezolvarea primei ecuaţii într-un tabel:
𝑧 = 𝑡+1

2x+y 1 3 5 15 -1 -3 -5 -15
2x-y 15 5 3 1 -15 -5 -3 -1
4x 16 8 8 16 -16 -8 -8 -16
2y -14 -2 2 14 14 2 -2 -14
x 4 2 2 4 -4 -2 -2 -4
y -7 -1 1 7 7 1 -1 -7
Deci prima ecuaţie are 8 soluţii. Pentru rezolvarea celei de-a doua ecuaţii, impunem simultan
(𝑡 + 1)|(3𝑡 + 11)
condiţiile: { → (𝑡 + 1)|8 → 𝑡 + 1 ∈ {−8, −4, −2, −1,1,2,4,8} → 𝑡 ∈
(𝑡 + 1)|3(𝑡 + 1)
{−9, −5, −3, −2,0,1,3,7}, respectiv 𝑧 ∈ {2,1, −1, −5,11,7,5,4} în ordinea corespunzătoare valorilor
lui 𝑡. Deci, a doua ecuaţie are tot 8 soluţii şi numărul soluţiilor ecuaţiei din enunţ este 8 × 8 = 64;

4) Numărul elementelor codomeniului unei funcţii surjective este cel mult egal cu numărul
elementelor domeniului. Deci 𝑛(𝐵) = 𝑛 ≤ 𝑛(𝐴) = 2 → 𝑛(𝐵) ∈ {1,2} → 𝑁𝑓𝑠 = 3 şi 𝑁𝑓 = 𝑘 ∙ 𝑁𝑓𝑠 .
𝑛(𝐴) = 2 𝑛(𝐴) = 2
Dacă { → 𝑁𝑓 = 1 şi relaţia 𝑁𝑓 = 𝑘 ∙ 𝑁𝑓𝑠 este verificată pentru 𝑘 = 1. Dacă { ,
𝑛(𝐵) = 1 𝑛(𝐵) = 2
relaţia 𝑁𝑓 = 𝑘 ∙ 𝑁𝑓𝑠 devine: 4 = 𝑘 ∙ 2 → 𝑘 = 2;

⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐸𝐹 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 1 (𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐴𝐷
𝐸𝐴 + 𝐴𝐹 ⃗⃗⃗⃗⃗ ) = 1 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 4 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗
3 3 3 1
5) Soluţie vectorială: { ⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
→ 𝐸𝐹 𝐹𝐺 →
2 1 1 2
⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝐺 = 𝐹𝐶 + 𝐶𝐺 = (𝐴𝐵 + 𝐴𝐷 ) − 𝐴𝐵 = 𝐴𝐵 + 𝐴𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ 2
3 2 6 3
𝐸, 𝐹, 𝐺 sunt coliniare; Soluţie sintetică: Fie 𝐻 mijlocul lui 𝐴𝐵. În ∆ 𝐸𝐷𝐶: 𝐸𝐺, 𝐷𝐻 mediane şi 𝐹 = 𝐸𝐺 ∩
𝐷𝐻 este centru de greutate şi este situat pe cea de-a treia mediană 𝐴𝐶;

6) ⏟
1 + 4 cos 𝑥 + 6 cos 2𝑥 + 4 cos 3𝑥 + cos 4𝑥 = ⏟
4 sin 𝑥 + 6 sin 2𝑥 + 4 sin 3𝑥 + sin 4𝑥. Formăm
𝐶 𝑆
numerele: :
𝐶 + 𝑖𝑆 = 1 + 4(cos 𝑥 + 𝑖 ∙ sin 𝑥) + 6(cos 2𝑥 + 𝑖 ∙ sin 2𝑥) + 4(cos 3𝑥 + 𝑖 ∙ sin 3𝑥) + (cos 4𝑥 + 𝑖 ∙ sin 4𝑥)
{ ↔
𝐶 − 𝑖𝑆 = 1 + 4(cos 𝑥 − 𝑖 ∙ sin 𝑥) + 6(cos 2𝑥 − 𝑖 ∙ sin 2𝑥) + 4(cos 3𝑥 − 𝑖 ∙ sin 3𝑥) + (cos 4𝑥 − 𝑖 ∙ sin 4𝑥)

228
BOGDAN MARIUS DICU

𝑥 𝑥 𝑥 4 𝑥
𝐶 + 𝑖𝑆 = (1 + cos 𝑥 + 𝑖 ∙ sin 𝑥)4 = (2 cos2 + 2𝑖 ∙ sin ∙ cos ) = 16 ∙ cos4 (cos 2𝑥 + 𝑖 ∙ sin 2𝑥)
2 2 2 2
{
𝑥 𝑥 𝑥 4 𝑥
𝐶 − 𝑖𝑆 = (1 + cos 𝑥 − 𝑖 ∙ sin 𝑥)4 = (2 cos2 2 − 2𝑖 ∙ sin 2 ∙ cos 2) = 16 ∙ cos4 2 (cos 2𝑥 − 𝑖 ∙ sin 2𝑥)
𝑥
𝐶 = 16 ∙ cos4 ∙ cos 2𝑥 𝑥 𝑥
2
de unde :{ 4𝑥
şi ecuaţia devine: 16 ∙ cos4 2 ∙ cos 2𝑥 = 16 ∙ cos 4 2 ∙ sin 2𝑥 →
𝑆 = 16 ∙ cos 2 ∙ sin 2𝑥
𝑥 𝑥
cos4 2 = 0 → 𝑆1 : 2
= ± arccos 0 + 2𝑘𝜋 → 𝑥 = ±𝜋 + 4𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍 respectiv sin 2𝑥 −
1 𝜋 𝜋 𝜋 𝑝𝜋
cos 2𝑥 = 0 → sin (2𝑥 − 4 ) = 0 → 𝑆2 : 2𝑥 − 4 = 𝑝𝜋 → 𝑥 = 8 + ,𝑝 ∈ 𝑍. În final: 𝑆 = 𝑆1 ∪ 𝑆2 ;
√2 2

SUBIECTUL II

1) a) Din ecuaţia Cayley-Hamilton, obţinem: 𝐴2 = 4𝐴 → 𝐴3 = 𝐴2 𝐴 = 4𝐴2 = 42 𝐴 → ⋯ → 𝐴𝑘 =

4𝑘−1 𝐴 şi ecuaţia 𝐴 + 𝐴2 + 𝐴3 + ⋯ + 𝐴𝑛 = 341 ∙ 𝐴 se scrie astfel: (1 + 4 + 42 + ⋯ + 4𝑛−1 ) ∙ 𝐴 =
inj.
4𝑛 −1 𝑛 5
341 ∙ 𝐴 de unde: ⏞ 𝑛 = 5; b) Tot din ecuaţia Cayley-Hamilton,
= 341 → 4 = 1024 = 4 →
4−1
obţinem: 𝐵2𝑘 = 𝐼2 si 𝐵2𝑘+1 = 𝐵. Astfel: 𝐵 ∙ 𝐵2 ∙ 𝐵3 ∙ … ∙ 𝐵2017 = 𝐵 ∙ 𝐼2 ∙ 𝐵 ∙ … ∙ 𝐵 = ⏟
𝐵 ∙𝐵 ∙…∙𝐵 =
𝑑𝑒 1009 𝑜𝑟𝑖
2 0 1 −1 0
𝐵; c) 𝐶 = ( ), 𝐶 3 = ( ) = −𝐼2 , 𝐶 4 = −𝐶, 𝐶 5 = −𝐶 2 , 𝐶 6 = 𝐼2 şi, de aici, secvenţa de
−1 −1 0 −1
şase puteri succesive se reia. Mai mult, trei dintre acestea sunt opusele celorlalte, deci 𝐶 6𝑘+1 +
𝐶 6𝑘+2 + ⋯ + 𝐶 6𝑘+6 = 𝑂2 . În aceste condiţii 𝑆 = 𝐶 2 + 𝐶 3 + ⋯ + 𝐶 100 = ⏟ 𝐶 + 𝐶2 + ⋯ + 𝐶6 + ⋯ +
𝑂2
−1 0
𝐶 97 + 𝐶 98 + 𝐶 99 + 𝐶 100 − 𝐶 = 𝐶 2 − 𝐼2 − 𝐶 = −2𝐼2 → det(𝑆 + 𝐼2 ) = | | = 1;
0 −1
𝑥 > √2
2) a) 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑥𝑦 − 𝑥√2 − 𝑦√2 + 2 + √2 = (𝑥 − √2)(𝑦 − √2) + √2. Parte stabilă: { →
𝑦 > √2
𝑥 − √2 > 0
{ → (𝑥 − √2)(𝑦 − √2) > 0 → (𝑥 − √2)(𝑦 − √2) + √2 > √2 → 𝑥 ∗ 𝑦 ∈ (√2, +∞);
𝑦 − √2 > 0
Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧) = (𝑥 − √2)(𝑦 − √2)(𝑧 − √2) + √2;Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 =
𝑦 ∗ 𝑥 = (𝑥 − √2)(𝑦 − √2) + √2; Element neutru: ∃! 𝑒 ∈ (√2, +∞)|𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑒 ∗ 𝑥 = 𝑥 → 𝑒 = 1 +
√2; Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑥 ∈ (√2, +∞), ∃𝑥′ ∈ (√2, +∞)|𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗ 𝑥 = 𝑒 →
𝑥∗𝑦=𝑧 (𝑥 − √2)(𝑦 − √2) + √2 = 𝑧 𝑥 − √2 = 𝑎
1
′
𝑥 = √2 + 𝑥−√2
∈ 𝐴; b) {𝑦 ∗ 𝑧 = 𝑥 ↔ {(𝑦 − √2)(𝑧 − √2) + √2 = 𝑥 . Notăm: {𝑦 − √2 = 𝑏 →
𝑧∗𝑥 =𝑦
(𝑧 − √2)(𝑥 − √2) + √2 = 𝑦 𝑧 − √2 = 𝑐
𝑎𝑏 = 𝑐
{𝑏𝑐 = 𝑎 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) ∈ {(0,0,0), (1,1,1), (1, −1, −1), (−1,1, −1), (−1, −1,1)} → (𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈
𝑐𝑎 = 𝑏
2
{(1 + √2, 1 + √2, 1 + √2), (1 + √2, −1 + √2, −1 + √2), … }; c) 𝑥 ∗ 𝑥 = (𝑥 − √2) + √2. Prin
𝑛 𝑛
inducţie matematică: ⏟
𝑥 ∗ 𝑥 ∗ … ∗ 𝑥 = (𝑥 − √2) + √2 si ecuaţia se scrie: (𝑥 − √2) = 𝑥 − √2. Dacă
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖
𝑛 = 2𝑘: 𝑥1 = √2, 𝑥2 = 1 + √2, 𝑛 = 2𝑘 + 1: 𝑥1 = √2, 𝑥2 = 1 + √2, 𝑥3 = −1 + √2;

229
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL III
(𝑥−1)3 𝑓(𝑥)
1) a) lim 𝑓(𝑥) = lim = 1, 𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = −5 → 𝑦 = 𝑥
= −∞ ; 𝑚 = lim −
𝑥→−∞ 𝑥→−± (𝑥+1)2 𝑥→−∞ 𝑥 𝑥→−∞
(𝑥−1)3 (𝑥−1)3
5 asimptotă oblică la ±∞, lim (𝑥+1)2 = −∞, lim (𝑥+1)2 = −∞ → 𝑥 = −1 asimptotă verticală; b)
𝑥→−1 𝑥→−1
𝑥<−1 𝑥>−1
2 2
3(𝑥−1) (𝑥+1) −2(𝑥+1)(𝑥−1) 3 2
(𝑥−1) (𝑥+1)(𝑥+5)
′
𝑓 (𝑥) = (𝑥+1)4
= (𝑥+1)4
= 0 → 𝑥 ∈ {−5,1}. Întocmim tabelul:

x −∞ −5 −1 1 +∞
f’ + 0 − + 0 +
f −∞ ↗ 27 ↘ −∞ −∞ ↗ 0 ↗ +∞
−
2

(𝑥−1)3 12𝑥+4 12 8 1 (𝑘) (−1)𝑘 𝑘! 1 (𝑘)

c) 𝑓(𝑥) = (𝑥+1)2 = 𝑥 − 5 + (𝑥+1)2 = 𝑥 − 5 + 𝑥+1 − (𝑥+1)2. Dar (𝑥+1) = (𝑥+1)𝑘+1 şi ((𝑥+1)2) =
(−1)𝑘 (𝑘+1)! 10! 11!
(𝑥+1)𝑘+2
si 𝑓 (10) (𝑥) = 12 ∙ (𝑥+1)11 − 8 ∙ (𝑥+1)12;

3 3 312 −212 1
2) a) ∫2 (𝑥 − 1) ∙ 𝑓(𝑥) ∙ dx = ∫2 (𝑥 11 − 1) ∙ 𝑑𝑥 = 12
− 1; b) ∫0 𝑒 𝑥 ∙ (𝑓(𝑥) + 𝑓 ′ (𝑥)) ∙ dx =
1 1 𝑡 𝑓′ (𝑥)−𝑓(𝑥)
∫0 (𝑒 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥))′ ∙ 𝑑𝑥 = (𝑒 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥))|0 = 𝑒 ∙ 𝑓(1) − 𝑓(0) = 11𝑒 − 1; c) Întâi ∫0 𝑒𝑥
∙ dx =
𝑡 𝑒 𝑥 𝑓′ (𝑥)−𝑒 𝑥 𝑓(𝑥) 𝑡 𝑓(𝑥) 𝑓(𝑥) 𝑡 𝑓(𝑡) 𝑡 𝑓′ (𝑥)−𝑓(𝑥)
∫0 (𝑒 𝑥 )2
∙ dx = ∫0 𝑒𝑥
∙ 𝑑𝑥 = |
𝑒𝑥 0
= 𝑒𝑡
− 𝑓(0) şi : lim (∫0 𝑒𝑥
∙ dx) =
𝑡→∞
𝑡 10 +𝑡 9 +⋯+1 𝑡 𝑓′ (𝑥)−𝑓(𝑥)
lim 𝑒𝑡
− 1. După aplicarea regulii lui l’Hopital, de zece ori, se obţine: lim (∫0 𝑒𝑥
∙
𝑡→∞ 𝑡→∞
dx) = −1;

230
BOGDAN MARIUS DICU

TEST 126

SUBIECTUL I

1) Din 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖 = √2 ∙ 𝑖 + √3 + 4 ∙ 𝑖 → 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖 = √1 + 2 ∙ 𝑖 + 𝑖 2 + √22 + 2 ∙ 2 ∙ 𝑖 + 𝑖 2 şi avem

𝑎+𝑏∙𝑖 = 1+𝑖+2+𝑖 = 3+2∙𝑖
cazurile: { 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖 = 1 + 𝑖 − 2 − 𝑖 = −1 → (𝑎, 𝑏) ∈ {(3,2), (−1,0), (1,0), (−3, −2)};
𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖 = −1 − 𝑖 + 2 + 𝑖 = 1
𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖 = −1 − 𝑖 − 2 − 𝑖 = −3 − 2 ∙ 𝑖
2) Dacă 𝐺𝑓 şi 𝐺𝑔 sunt simetrice faţă de punctul 𝐴(1, −1), atunci, după ce alegem trei puncte situate
pe 𝐺𝑓 , de exemplu: 𝐵(3, −1), 𝐶(2,0), 𝐷(4,0), identificăm simetricele acestor puncte faţă de
𝑔(−1) = −1 𝑎 − 𝑏 + 𝑐 = −1
𝐴(1, −1), respectiv: 𝑀(−1, −1), 𝑁(0, −2), 𝑃(−2, −2) → { 𝑔(0) = −2 → { 𝑐 = −2 →
𝑔(−2) = −2 4𝑎 − 2𝑏 + 𝑐 = −2
𝑔(𝑥) = −𝑥 2 − 2𝑥 − 2. Exerciţiu: Reprezentaţi 𝐺𝑓 şi 𝐺𝑔 în acelaşi sistem de coordonate.

𝑥
3) Notând (√2 − 1) = 𝑡 > 0, inecuaţia devine: 𝑡 3 − (2√2 + 1)𝑡 2 + (2√2 + 1)𝑡 − 1 ≥ 0, de unde :
(𝑡 − 1)(𝑡 2 − 2√2𝑡 + 1) ≥ 0 → (𝑡 − 1)[𝑡 − (√2 + 1)][𝑡 − (√2 − 1)] ≥ 0 → 𝑡 ∈ [√2 − 1,1] ∪
𝑥 0 1 −∞ −1
[√2 + 1, +∞) → (√2 − 1) ∈ [(√2 − 1) , (√2 − 1) ] ∪ ((√2 − 1) , (√2 − 1) ] → 𝑥 ∈
(−∞, −1] ∪ [0,1];
3 2 )
4) Impunem condiţia de existenţă: 𝑛 ∈ 𝑁, 𝑛 ≥ 4 şi inecuaţia 𝐶𝑛3 ∙ 𝐶𝑛𝑛−3 − 2𝑛 ∙ (𝐶𝑛−1 + 𝐶𝑛−1 + 𝑛2 −
𝑛(𝑛−1)(𝑛−2)
1 < 0 devine: (∁3𝑛 )2 − 2𝑛 ∙ ∁3𝑛 + 𝑛2 − 1 < 0 → 𝑛 − 1 < 6
< 𝑛 + 1. Cum 𝑛 ∈
𝑛(𝑛−1)(𝑛−2) 𝑛(𝑛−1)(𝑛−2)
𝑁, 6
∈𝑁→ 6
= 𝑛 → 𝑛 = 4.

|3𝑚−4𝑛+𝑚𝑛|
5) Distanţa de la punctul 𝐴(𝑚, 𝑛) la dreapta (𝑔): 3𝑥 − 4𝑦 + 𝑚 ∙ 𝑛 = 0, 𝑑(𝐴, 𝑔) = = 4,
√32 +(−4)2
4𝑛+20 8
de unde: |3𝑚 − 4𝑛 + 𝑚𝑛| = 20. Cazul i) 3𝑚 − 4𝑛 + 𝑚𝑛 = 20 → 𝑚 = 𝑛+3
= 4 + 𝑛+3 ∈ 𝑍 →𝑛+
3 ∈ {±1, ±2, ±4, ±8} → 𝑛 ∈ {−11, −7, −5, −4, −2, −1,1,5} → (𝑚, 𝑛) ∈
{(3, −11), (2, −7), (0, −5), (−4, −4), (12, −2), (8, −1), (6,1), (5,5)}; Cazul ii) 3𝑚 − 4𝑛 + 𝑚𝑛 =
4𝑛−20 32
−20 → 𝑚 = 𝑛+3
= 4 − 𝑛+3 ∈ 𝑍. Procedând analog, obţinem: (𝑚, 𝑛) ∈
{(5, −35), (7, −19), (8, −11), (12, −7), (20, −5), (36, −4), (−28, −2), (−12, −1),
(−4,1), (0,5), (2,13), (3,29)}.

231
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝜋
𝐴1 𝐴2 = 2𝑅 ∙ sin
𝑛
2𝜋 2𝜋
6) Avem: 𝐴 𝐴
1 3 = 2𝑅 ∙ sin 𝑛
şi relaţia √3 ∙ 𝐴1 𝐴3 = 𝐴1 𝐴2 + 𝐴1 𝐴4 devine: √3 ∙ 2𝑅 ∙ sin 𝑛 = 2𝑅 ∙
3𝜋
𝐴 𝐴 = 2𝑅 ∙ sin 𝑛
{ 1 4
𝜋 3𝜋 𝜋
sin 𝑛 + 2𝑅 ∙ sin 𝑛 . Notând: 𝑛 = 𝑡 → √3 ∙ sin 2𝑡 = sin 𝑡 + sin 3𝑡 ↔ 2√3 ∙ cos 𝑡 = 1 + 3 − 4 sin2 𝑡 şi
𝜋 𝜋
𝑢=0 𝑡 = 2 = 𝑛 → 𝑛 = 2 fals
notăm cos 𝑡 = 𝑢, 𝑢 ∈ [−1,1] → { √3 → { 𝜋 𝜋 . Deci hexagonul regulat este
𝑢= 2 𝑡= = →𝑛=6
6 𝑛
poligonul cerut;

SUBIECTUL II
𝑥+𝑦+𝑧+𝑡 =4
1) a) Obţinem sistemul: { , cu rang 𝐴 = rang 𝐴̅, deci compatibil dublu
2𝑥 + 𝑦 − 𝑧 + 𝑡 = 3
nedeterminat. Fie: 𝑥, 𝑦 necunoscute principale şi 𝑧 = 𝛼 ∈ 𝑅, 𝑡 = 𝛽 ∈ 𝑅 necunoscute secundare
(parametri). Rezolvând sistemul obţinem: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (2𝛼 − 1,5 − 3𝛼 − 𝛽, 𝛼, 𝛽); b) Avem:
𝑥+𝑦+𝑧+𝑡 =4
2𝑥 + 𝑦 − 𝑧 + 𝑡 = 3
{ şi, cum determinantul principal: 𝑑 = −12 ≠ 0, se poate aplica regula lui
𝑥 + 3𝑦 − 2𝑧 + 𝑡 = 3
2𝑥 − 𝑦 − 𝑧 − 𝑡 = −1
𝑑𝑥 −12 𝑑𝑦 𝑑 𝑑
Cramer: 𝑥 = 𝑑
= −12 = 1, 𝑦 = 𝑑 = 1, 𝑧 = 𝑑𝑧 = 1 şi 𝑡 = 𝑡𝑡 = 1. Soluţia sistemului este: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) =
2𝑥 + 𝑦 − 𝑧 + 𝑡 = 3
(1,1,1,1); c) Fie {𝑥 + 3𝑦 + 𝑎𝑧 + 𝑡 = 3. Pentru ca sistemul să fie compatibil dublu nedeterminat,
2𝑥 − 𝑦 − 𝑧 + 𝑏𝑡 = 𝑐
2 1 −1 2 1 1
2
trebuie ca: rang 𝐴 = rang 𝐴̅ = 2, deci: |1 3 𝑎 | = 0 → 𝑎 = − 3 |1 3 1 | = 0 → 𝑏 =
2 −1 −1 2 −1 𝑏
2 1 3
3 9
5
, |1 3 3| = 0 → 𝑐 = 5. Fie 𝑥, 𝑦 necunoscute principale, 𝑧 = 𝛼 ∈ 𝑅, 𝑡 = 𝛽 ∈ 𝑅 necunoscute
2 −1 𝑐
7𝛼−6𝛽+18 𝛼−3𝛽+9
secundare. Obţinem soluţiile: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = ( , , 𝛼, 𝛽);
15 15

2) a) Parte stabilă: Pentru 𝑥 > 0, 𝑥 ≠ 1 → 𝑥 ln 𝑦 > 0, 𝑥 ln 𝑦 ≠ 1; Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗

(𝑦 ∗ 𝑧) = 𝑥 ln 𝑦∙ln 𝑧 ; Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑥 ln 𝑦 = 𝑦 ln 𝑥 = 𝑦 ∗ 𝑥; Element neutru: ∃! 𝑒∗ ∈ (0,1) ∪
(1, +∞)|𝑥 ∗ 𝑒∗ = 𝑒∗ ∗ 𝑥 = 𝑥 → 𝑒∗ = 𝑒; Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑥 ∈ (0,1) ∪
1
(1, +∞), ∃𝑥′ ∈ (0,1) ∪ (1, +∞)| 𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗ 𝑥 = 𝑒 → 𝑥 ′ = 𝑒 ln 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞); b) Observăm
2 2016 𝑥
că: 𝑥 ∗ 𝑥 = 𝑥 ln 𝑥 ; 𝑥 ∗ 𝑥 ∗ 𝑥 = 𝑥 ln 𝑥 ; prin inducţie matematică: ⏟
𝑥 ∗ 𝑥 ∗ … ∗ 𝑥 = 𝑥 ln şi ecuaţia
𝑑𝑒 2017 𝑜𝑟𝑖
2016
2016 ± √2 ;
dată devine: ln 𝑥=2→𝑥=𝑒 c) Observăm că: 𝑥 ∗ 1 = 1 ∗ 𝑥 = 1, ∀𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞)
şi tg 1° ∗ tg 2° ∗ … .∗ tg 89° = (tg 1° ∗ … ∗ tg 44°) ∗ tg 45° ∗ (tg 46° ∗ … ∗ tg 89°) = 𝑎 ∗ 1 ∗
asoc.
⏞ (𝑎 ∗ 1) ∗ 𝑏 = 1 ∗ 𝑏 = 1;
𝑏 =

SUBIECTUL III

1) a) Pe fiecare ramură în parte, funcţia este continuă ca rezultat al unor operaţii cu funcţii
𝑙 (−1) = 𝑓(−1) = 𝑙𝑑 (−1)
elementare. Impunem relaţiile de continuitate punctuală: { 𝑠 →
𝑙𝑠 (2) = 𝑓(2) = 𝑙𝑑 (𝑑)

232
BOGDAN MARIUS DICU

−𝑥 2 − 4𝑥 − 10 , 𝑥 ∈ (−∞, −1]
𝑎−𝑏 = 7 𝑎 = 10
{ →{ ; b) Funcţia devine: 𝑓(𝑥) = {𝑥 3 − 3𝑥 2 + 3𝑥 , 𝑥 ∈ (−1, 2] cu 𝑓 ′ (𝑥) =
𝑎 − 2𝑏 = 4 𝑏=3
𝑥 2 − 6𝑥 + 10 , 𝑥 ∈ (2, +∞)
−2𝑥 − 4, 𝑥 ∈ (−∞, −1)
{3𝑥 2 − 6𝑥 + 3, 𝑥 ∈ (−1,2) şi avem:
2𝑥 − 6, 𝑥 ∈ (2, +∞)
x −∞ −2 −1 1 2 3 +∞
f’ + 0 − + 0 + − 0 +
f ↗ −6 ↘ −7 ↗ 1 ↗ 2 ↘ 1 ↗
−2, 𝑥 ∈ (−∞, −1)
′′ (𝑥)
Funcţia admite 4 puncte de extrem; c) Calculăm 𝑓 = {6𝑥 − 6, 𝑥 ∈ (−1,2) şi avem:
2, ∈ (2, +∞)

x −∞ −1 1 2 +∞
f’’ − − 0 + +
f concavă −7 concavă 1 convexă 2 convexă
Funcţia are un singur punct de inflexiune.
3 3 3
2) a) Γ𝑓,𝑔[1,3] = ∫1 |𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥)| ∙ 𝑑𝑥 = 2 ∫1 √−𝑥 2 + 4𝑥 − 3 ∙ 𝑑𝑥 = 2 ∫1 √1 − (𝑥 − 2)2 ∙ 𝑑𝑥.
𝜋
Efectuăm substituţia: 𝑥 − 2 = sin 𝑡, 𝑑𝑥 = cos 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 → Γ𝑓,𝑔[1,3] = 2 ∫ cos 2 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 2
𝜋
−
2

𝜋 𝜋 𝜋
sin 2𝑡 2
4 ∫02 cos2 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 2 ∫02 (1 + cos 2𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 2 (𝑡 + 2
)| = 𝜋; b) Tangenta la
0
3 3 3 3
graficul funcţiei 𝑔 în punctul de abscisă 𝑥0 = 2 are ecuaţia: 𝑦 − 𝑔 (2) = 𝑔′ (2) (𝑥 − 2) ↔ 𝑦 =
1 3 1 𝜋 4
− 𝑥 + 3 şi aria cerută este: ∫1 (3 − √−𝑥 2 + 4𝑥 − 3 + 3 𝑥 − 3)𝑑𝑥 =2+ ; c) 𝒱 =
√3 √ √3
3 3
𝜋 ∫1 (𝑓 2 (𝑥) − 𝑔2 (𝑥))𝑑𝑥 = 𝜋 ∫1 12 √−𝑥 2 + 4𝑥 − 3 ∙ 𝑑𝑥 = 6𝜋 2.

TEST 127

SUBIECTUL I
2
1) 𝑎 = log √2+√3 (5 + 2√6) = log √2+√3 (√2 + √3) = 2 şi 𝑏 = log1+√2+√3 (6 + 2(√2 + √3 +
2
√6)) = log1+√2+√3 (1 + √2 + √3) = 2, deci 𝑎 = 𝑏;

𝑦 = −4𝑥 + 7 𝑦 = −4𝑥 + 7
2) Sistemele: { si { trebuie să admită soluţii unice. Primul sistem
𝑦 = 𝑥 2 − 6𝑥 + 𝑚 𝑦 = 𝑥 2 − 2𝑥 + 𝑛
conduce la ecuaţia: 𝑥 2 − 2𝑥 + 𝑚 − 7 = 0 pentru care impunem ∆1 = 4 − 4𝑚 + 28 = 0 → 𝑚 = 8 şi,
procedând analog pentru al doilea sistem: ∆2 = 4 − 4𝑛 + 28 = 0 → 𝑛 = 8;

3) Inecuaţia: 4𝑥 − (2𝑥 + 2) ∙ 2𝑥 + 𝑥 2 + 2𝑥 < 0 devine: (2𝑥 )2 − 2 ∙ 2𝑥 ∙ (𝑥 + 1) + (𝑥 + 1)2 < 1 ↔

(2𝑥 − 𝑥 − 1)2 < 1 ↔ −1 < 2𝑥 − 𝑥 − 1 < 1 ↔ 𝑥 < 2𝑥 < 𝑥 + 2. Cum 𝑥, 2𝑥 ∈ 𝑍 → 2𝑥 = 𝑥 + 1 →

233
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥 = 1 soluţie unică (se poate argumenta grafic sau demonstrând prin inducţie că: 2𝑛 > 𝑛 + 1, ∀𝑛 ≥
2); Varianta 𝑥 ∈ 𝑍− ar conduce la o relaţie falsă;

4) Obţinem: 𝑚 ∙ ∁2𝑛 + 𝑛 ∙ ∁2𝑚 = 9 → 𝑚 ∙ 𝑛 ∙ (𝑚 + 𝑛 − 2) = 18 cu soluşiile: (𝑚, 𝑛) ∈ {(2,3), (3,2)}.

3𝑎+3 2 9−3𝑎 2
⃗ | + |𝑣 | = 5 ↔ √(𝑎 + 1)2 + (
5) |𝑢 ) + √(3 − 𝑎)2 + ( ) = 5 ↔ |𝑎 + 1| + |3 − 𝑎| = 4 pe
4 4
care o rezolvăm într-un tabel:
𝑎 −∞ −1 3 +∞
|𝑎 + 1| −𝑎 − 1 0 𝑎+1 4 𝑎+1
|3 − 𝑎| 3−𝑎 4 3−𝑎 0 𝑎−3
|𝑎 + 1| + |3 − 𝑎| 2 − 2𝑎 4 4 4 2𝑎 − 2
Deci 𝑎 ∈ [−1,3];
3 𝐵𝐸
6) Ducem 𝐶𝐸 ⊥ 𝐴𝐵, 𝐷𝐹 ⊥ 𝐴𝐵, 𝐸, 𝐹 ∈ 𝐴𝐵. Din ∆ 𝐵𝐸𝐶: cos (arccos 5) = 𝐵𝐶 → 𝐵𝐸 = 3,6 si 𝐶𝐸 =
4,8 = 𝐷𝐹. Din ∆ 𝐴𝐷𝐹: 𝐴𝐹 = 4,8 si 𝐴𝐷 = 4,8√2. Mai mult 𝐶𝐷 = 𝐴𝐵 − (𝐴𝐹 + 𝐸𝐵) = 1,6. Deci
(10+1,6)4,8
𝒫𝐴𝐵𝐶𝐷 = 17,6 + 4,8√2 şi 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = = 27,84;
2

SUBIECTUL II
1 2 1 6 4 6 𝑥𝑛+1 𝑦𝑛+1 𝑥𝑛+1
2
1) a) Dacă 𝐴 = (2 0 2) → 𝐴 = (4 8 4). 𝐴 𝑛+1
= ( 𝑛+1 𝑧𝑛+1 𝑦𝑛+1 ) = 𝐴𝑛 ∙ 𝐴 =
𝑦
1 2 1 6 4 6 𝑥𝑛+1 𝑦𝑛+1 𝑥𝑛+1
𝑥𝑛 𝑦𝑛 𝑥𝑛 1 2 1 2𝑥𝑛 + 2𝑦𝑛 2𝑦𝑛 2𝑥𝑛 + 2𝑦𝑛 𝑥𝑛+1 = 2𝑥𝑛 + 2𝑦𝑛
(𝑦𝑛 𝑧𝑛 𝑦𝑛 ) ∙ (2 0 2) = ( 2𝑦𝑛 4𝑦𝑛 2𝑦𝑛 ) → { 𝑦𝑛+1 = 2𝑦𝑛 ; b) Etapa 1:
𝑥𝑛 𝑦𝑛 𝑥𝑛 1 2 1 2𝑥𝑛 + 2𝑦𝑛 2𝑦𝑛 2𝑥𝑛 + 2𝑦𝑛 𝑧𝑛+1 = 4𝑦𝑛
𝑎2 = 2𝑎1 + 2𝑏1 𝑎𝑛+1 = 2𝑎𝑛 + 2𝑏𝑛
{ 𝑏2 = 4𝑎1 se verifică prin calcul; Etapa 2: Fie: { 𝑏𝑛+1 = 4𝑎𝑛 adevărată:
𝑐2 = 4𝑏1 𝑐𝑛+1 = 4𝑏𝑛
𝑎𝑛+2 = 2𝑎𝑛+1 + 2𝑏𝑛+1
4𝑛 −(−2)𝑛−1 4𝑛 −(−2)𝑛 4𝑛 −(−2)𝑛+1
{ 𝑏𝑛+2 = 4𝑎𝑛+1 care se verifică, folosind 𝑎𝑛 = , 𝑏𝑛 = şi 𝑐𝑛 = ;
3 3 3
𝑐𝑛+2 = 4𝑏𝑛+1
4𝑛 −(−2)𝑛−1 4𝑛 −(−2)𝑛 4𝑛 −(−2)𝑛−1
3 3 3
4𝑛 −(−2)𝑛 4𝑛 −(−2)𝑛+1 4𝑛 −(−2)𝑛
c) Folosind rezultatele de la pct.a),pct.b)→ 𝐴𝑛 = ;
3 3 3
4𝑛 −(−2)𝑛−1 4𝑛 −(−2)𝑛 4𝑛 −(−2)𝑛−1
( 3 3 3 )
𝑥2 +𝑥3 𝑥1 +𝑥2 +𝑥3 −𝑥1
2) a) Conform relaţiilor lui Viette: 𝛼1 = 𝑥1
= 𝑥1
= −1. Analog 𝛼2 = 𝛼3 = −1 şi
𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 = 2
3 3 2
polinomul 𝑢(𝛼) = (𝛼 + 1) = 𝛼 + 3𝛼 + 3𝛼 + 1; b) Avem: { 1 2 + 𝑦1 𝑦3 + 𝑦2 𝑦3 = 3 şi calculăm
𝑦 𝑦
𝑦1 𝑦2 𝑦3 = 4
𝛽1 + 𝛽2 + 𝛽3 = −𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 + 𝑦1 − 𝑦2 + 𝑦3 + 𝑦1 + 𝑦2 − 𝑦3 = 2; 𝛽1 𝛽2 + 𝛽2 𝛽3 + 𝛽1 𝛽3 =
4(1 − 𝑦1 )(1 − 𝑦2 ) + 4(1 − 𝑦2 )(1 − 𝑦3 ) + 4(1 − 𝑦1 )(1 − 𝑦3 ) = 12 − 16 + 12 = 8, 𝛽1 𝛽2 𝛽3 =
𝑧1 + 𝑧2 + 𝑧3 = 𝑎
8𝑔(1) = −16 şi găsim polinomul 𝑣(𝛽) = 𝛽 3 − 2𝛽 2 + 8𝛽 + 16; c) Avem: {𝑧1 𝑧2 + 𝑧2 𝑧3 + 𝑧1 𝑧3 = 𝑏 si
𝑧1 𝑧2 𝑧3 = 𝑐
𝑧2 +𝑧3 𝑎 𝑎 𝑎 𝑎 𝑎𝑏−3𝑐
𝛾1 = 𝑧1
= 𝑧 − 1 şi obţinem: 𝛾1 + 𝛾2 +𝛾3 =𝑧 −1+𝑧 −1+𝑧 −1= 𝑐
; 𝛾1 𝛾2 + 𝛾2 𝛾3 +
1 1 2 1
𝑎 3 −2𝑎𝑏+3𝑐 𝑎𝑏−𝑐 𝑎𝑏−3𝑐 2 𝑎 3 −2𝑎𝑏+3𝑐 𝑎𝑏−𝑐
𝛾1 𝛾3 = 𝑐
; 𝛾1 𝛾2 𝛾3 = 𝑐 si 𝑤(𝛾) = 𝛾3 − 𝑐
𝛾 + 𝑐
𝛾 − 𝑐 ;

SUBIECTUL III

234
BOGDAN MARIUS DICU

1) a) Asimptota funcţiei este dreapta 𝑦 = 1, cu panta nulă, deci cerinţa din enunţ este echivalentă cu
′ 2(1−𝑥 2 )
𝑥 2 +𝑥+1
aflarea punctelor de pe grafic în care se anulează derivata: 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥 2 −𝑥+1) = (𝑥 2 −𝑥+1)2 = 0 →
1
𝑥 ∈ {−1,1} şi punctele cerute sunt 𝐴 (−1, 3) şi 𝐵(1,3);

b) Monotonie: 𝑎𝑛+1 − 𝑎𝑛 =
3 +2𝑎 2 +1
−𝑎𝑛 1
𝑛
2 −𝑎 +1 < 0 pentru că: 𝑎1 = 3. Din monotonia funcţiei : ≤ 𝑎𝑛 ≤ 3. Deci şirul este monoton
𝑎𝑛 𝑛 3
descrescător şi mărginit inferior, adică este convergent. c) Trecând la limită relaţia de recurenţă: 𝑙 =
𝑙 2 +𝑙+1 1
𝑙 2 −𝑙+1
→ 𝑙 3 − 2𝑙 2 − 1 = 0. Studiind monotonia funcţiei 𝑔: [3 , 3] → 𝑅, 𝑔(𝑙) = 𝑙 3 − 2𝑙 2 − 1 obţinem
tabelul:
𝑙 1 4 3
3 3
𝑔′(𝑙) − 0 +
𝑔(𝑙) 32 ↘ 59 ↗ 8
− −
27 27
4
şi constatăm că ecuaţia admite o soluţie unică în intervalul ( , 3). Rafinăm intervalul prin aplicarea
3
consecinţei proprietăţii lui Darboux: 𝑔(2) ∙ 𝑔(√5) = (−1)(√125 − √121) < 0;
2
2 1
2 1 1 ′ 1
2 1
2) a) 𝐼−2 = ∫1 𝑥 −2 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − ∫1 𝑒 𝑥 ∙ (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = − 𝑒 𝑥 | = 𝑒 − √𝑒 ; b) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑥 𝑛 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
1
2
𝑥 𝑛+1 1 2 𝑥 𝑛+1 1 1 √𝑒∙2𝑛+1 −𝑒 1
𝑛+1
𝑒 𝑥 | − ∫1 𝑛+1 𝑒 𝑥 (− 𝑥 2 ) 𝑑𝑥 = 𝑛+1 + 𝑛+1 ∙ 𝐼𝑛−1; c) Aplicăm relaţia de recurenţă: 𝐼−2 =
1
2𝑒−√𝑒 √𝑒 4𝑒−√𝑒 1 4𝑒+3√𝑒
2
− 𝐼−3 , de unde: 𝐼−3 = 2 , respectiv: 𝐼−3 = 8 − 2 𝐼−4 → 𝐼−4 = 4 ;

TEST 128

SUBIECTUL I
5[ln 3] 3{ln 5}
1) 𝑎 ? 𝑏 ↔ 3[ln 5] ? 5{ln 3}
↔ 5[ln 3] ∙ 5{ln 3} ? 3{ln 5} ∙ 3[ln 5] ↔ 5[ln 3]+{ln 3} ? 3{ln 5}+[ln 5] ↔ 5ln 3 =
3ln 5 , deci 𝑎 = 𝑏;
𝑥 = 𝑚+4 𝑥1 = 𝑚
2) Rezolvăm ecuaţia: ∆= 16, { 1 sau {𝑥 = 𝑚 + 4. Cazul i) Ecuaţia: √𝑥1 + 3√𝑥2 = 4 devine
𝑥2 = 𝑚 2
3 𝑚 = 𝑎2 . Obţinem sistemul { 𝑎 + 𝑏 = 4 → 𝑏 3 −
√𝑚 + √𝑚 + 4 = 4 şi o rezolvăm notând {
𝑚 + 4 = 𝑏3 𝑏 3 − 𝑎2 = 4

235
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑏 2 + 8𝑏 − 20 = 0 → 𝑏 3 − 2𝑏 2 + 𝑏 2 − 2𝑏 + 10𝑏 − 20 = 0 → (𝑏 − 2)(𝑏 2 + 𝑏 + 10) = 0 → 𝑏 =

3
2 → 𝑚 = 4. Cazul ii) Ecuaţia dată devine: √𝑚 + 4 + √𝑚 = 4 şi procedând analog, obţinem : 𝑏 3 −
𝑏 2 + 8𝑏 − 12 = 0. Posibile rădăcini raţionale se află printre divizorii termenului liber; nu se verifică.
sin(𝑥 + 𝑦)𝜋 = 1
sin(𝑥 + 𝑦)𝜋 − ⏟
3) Din ecuaţia: ⏟ cos(𝑥 − 𝑦)𝜋 = 2 → { →
cos(𝑥 − 𝑦)𝜋 = −1
∈[−1,1] ∈[−1,1]
𝜋
(𝑥 + 𝑦)𝜋 = (−1)𝑘 + 𝑘𝜋 (−1)𝑘 𝑘 1 (−1)𝑘 𝑘 1
{ 2 → (𝑥, 𝑦) = ( 4
+ 2 ± 2 + 𝑝, 4
+ 2 ∓ 2 − 𝑝) , 𝑘, 𝑝 ∈ 𝑍;
(𝑥 − 𝑦)𝜋 = ±𝜋 + 2𝑝𝜋

4) Numărul total al dreptelor este 𝑛𝑑 = ∁2𝑛 şi numărul total al planelor este 𝑛𝑝 = ∁3𝑛 . Conform
enunţului 𝑛𝑑 = 𝑛𝑝 ↔ ∁2𝑛 = ∁3𝑛 → 𝑛 = 5 (combinări complementare);
3 3 2 2
5) Vectorial: ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐹 = ⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐷𝐹 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐷𝐸 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 + 5 ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 + 5 (𝐷𝐴 𝐴𝐸 ) = 5 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 + 5 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 respectiv ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝐶 =
3 3 3 2 3 3
𝐹𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐸𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐷𝐶 = 5 ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = 5 (𝐸𝐴 𝐴𝐷 ) + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = 5 (− 3 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 ) + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = 5 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 + 5 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 de unde:

2
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐹 = 3 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝐶 → 𝐴, 𝐹, 𝐶 coliniare.

𝑝(𝑝−𝑎) (𝑝−𝑏)(𝑝−𝑐) 𝐴 𝐴 𝐴 𝜋
6) Din relaţia 𝑝(𝑝 − 𝑎) = (𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐) → √ 𝑏𝑐
=√ 𝑏𝑐
→ cos 2 = sin 2 → 2
= 4
→𝐴=
∙4
𝜋
2
; Altă soluţie: 𝑝(𝑝 − 𝑎) = (𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐) →
⏞ (𝑎 + 𝑏 + 𝑐)(−𝑎 + 𝑏 + 𝑐) = (𝑎 − 𝑏 + 𝑐)(𝑎 + 𝑏 − 𝑐) →
(𝑏 + 𝑐)2 − 𝑎2 = 𝑎2 − (𝑏 − 𝑐)2 → 𝑎2 = 𝑏 2 + 𝑐 2 → ∆ 𝐴𝐵𝐶 este dreptunghic (reciproca teoremei lui
Pitagora);

SUBIECTUL II

1) a) Avem: 𝐷 =
ln tg 5° ln tg 25° ln tg 65° ln tg 85° 0 ln tg 25° ln tg 65° ln tg 85°
𝐶1 +𝐶4
ln tg 10° ln tg 30° ln tg 60° ln tg 80° 0 ln tg 30° ln tg 60° ln tg 80°
| | =⏞ | |; b) Ecuaţia
ln tg 15° ln tg 35° ln tg 55° ln tg 75° 0 ln tg 35° ln tg 55° ln tg 75°
ln tg 20° ln tg 40° ln tg 50° ln tg 70° 0 ln tg 40° ln tg 50° ln tg 70°
𝑥 𝑥−1 𝑥−1 𝑥 𝑥−2 𝑥
|𝑥 − 1 𝑥 𝑥 − 1| + |𝑥 − 2 𝑥 𝑥 | = 3𝑥 2 − 2𝑥 ↔ 3𝑥 − 2 − 4(3𝑥 − 2) =
𝑥−1 𝑥−1 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥−2
𝑎 𝑏 𝑏 𝑐 𝑑 𝑐 𝑎 𝑏 𝑏
2
𝑥(3𝑥 − 2) → 𝑥1 = 3 , 𝑥2 = −3; c) Folosim det [(𝑏 𝑎 𝑏) ∙ (𝑑 𝑐 𝑐 )] = det (𝑏 𝑎 𝑏) ∙
𝑏 𝑏 𝑎 𝑐 𝑐 𝑑 𝑏 𝑏 𝑎
𝑐 𝑑 𝑐
det (𝑑 𝑐 𝑐 ) → (2𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 + 4𝑏𝑐 + 𝑎𝑑) ∙ (𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 − 𝑏𝑐 − 𝑎𝑑)2 = (𝑎 + 2𝑏)(𝑎 − 𝑏)2 (2𝑐 +
𝑐 𝑐 𝑑
𝑑)(𝑐 − 𝑑)2 ;

236
BOGDAN MARIUS DICU

𝑛 𝑛
2) a) 𝑓 = (𝑥 + 1)(𝑥 2 + 1)(𝑥 4 + 1) … (𝑥 2 + 1) = ⏟
(𝑥 − 1)(𝑥 + 1) (𝑥 2 + 1) (𝑥 4 + 1) … (𝑥 2 + 1) =
⏟ 𝑥 2 −1
𝑥 4 −1
𝑛+1
𝑥2 −1 𝑛+1 2𝑛+1 −2 𝑔 𝑥 63 +𝑥 62 +⋯+𝑥 2 +𝑥+1
= 𝑥 2 −1 + 𝑥 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1; b) Conform pct.a) = =
𝑥−1 ℎ 𝑥 31 +𝑥 32 +⋯+𝑥 2 +𝑥+1
(𝑥+1)(𝑥 2 +1)…(𝑥 32 +1)
(𝑥+1)(𝑥 2 +1)…(𝑥 16 +1)
= 𝑥 32 + 1, restul fiind nul; c) Conform teoremei împărţirii cu rest: 𝑓(𝑥) =
𝑓(1) = 1024
(𝑥 − 1)(𝑥 + 1)𝑐(𝑥) + 512𝑥 + 512 de unde: { → 2𝑛+1 = 210 → 𝑛 = 9;
𝑓(−1) = 0

SUBIECTUL III
1 𝑎𝑛+1
1) a) Cum 𝑎0 ∈ (0, 4) → 𝑎𝑛 > 0. Din relaţia 𝑎𝑛+1 = 𝑎𝑛 ∙ (1 − 𝑎𝑛 ) → 𝑎𝑛
= 1 − 𝑎𝑛 < 1 → 𝑎𝑛 ↘ ; b)
1 1 2 1 1
𝑎𝑛+1 = 𝑎𝑛 ∙ (1 − 𝑎𝑛 ) = − (𝑎𝑛 − ) < → 0 < 𝑎𝑛 < ; c) Trecând la limită relaţia de recurenţă,
4 2 4 4
obţinem 𝑙 = 𝑙 − 𝑙 2 → 𝑙 = 0;
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
√3 1
2) a) 𝐼1,1 = ∫𝜋3 𝑒 𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ dx = (𝑒 𝑥 ∙ sin 𝑥)|𝜋3 − ∫𝜋3 𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 3 ∙ 2
− 𝑒 6 ∙ 2 − (𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥)|𝜋3 −
6 6 6 6
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
√3−1 1
𝐼1,1 , de unde: 𝐼1,1 = + 𝑒 ); b) 𝐼2017,2 = ∫ 𝑒 2017𝑥 ∙ sin2 𝑥 ∙ dx = ∫𝜋3 𝑒 2017𝑥 ∙ (1 − cos 2𝑥) ∙
(𝑒 3 6 𝜋
3
4 2
6 6
1
𝑑𝑥 care se calculează prin metoda integrării prin părţi; c) Integrăm inegalitatea: 2𝑛 (𝑚𝑥 + 1) ≤ 𝑒 𝑚𝑥 ∙
𝑚𝜋 𝑚𝜋
𝑛 𝑛
√3 𝜋(𝑚𝜋+4) √3 𝑒 3 −𝑒 6
sin𝑛 𝑥 ≤ ( ) ∙ 𝑒 𝑚𝑥 şi obţinem: 𝑛+2 ≤ 𝐼𝑚,𝑛 ≤ ( ) ∙ ;
2 2 ∙9 2 𝑚

TEST 129

SUBIECTUL I
4 4 4
1) 𝑧 = (2 + 11 ∙ 𝑖)3 = (23 + 3 ∙ 22 ∙ 𝑖 + 3 ∙ 2 ∙ 𝑖 2 + 𝑖 3 )3 = [(2 + 𝑖)3 ]3 = (2 + 𝑖)4 = (3 + 4 ∙ 𝑖)2 =
ℛℯ (𝑧) = −7
−7 + 24 ∙ 𝑖 → { ;
ℐ𝓂 (𝑧) = 24
2) Reprezentând graficele celor două funcţii, constatăm că orice dreaptă paralelă la 𝑂𝑥, translatată
pe 𝑅, intersectează 𝒢𝑓 şi 𝒢𝑔 într-un singur punct (ecuaţiile 𝑓(𝑥) = 𝑦 şi 𝑔(𝑥) = 𝑦 au soluţie unică
∀𝑦 ∈ 𝑅), prin urmare funcţiile sunt bijective şi se inversează ramură cu ramură, obţinându-se
𝑥+1
𝑥−1
,𝑥
≤ 3 −1 3
,𝑥 ≤ 5
−1 −1 −1 (𝑥)
inversele 𝑓 ,𝑔 : 𝑅 → 𝑅 date prin: 𝑓 ={ 2 , 𝑔 (𝑥) = {𝑥−1 .
𝑥 − 2, 𝑥 > 3 2
, 𝑥 > 5

3) Notând 2𝑥 = 𝑡 > 0, inecuaţia 8𝑥 − 5 ∙ 4𝑥 + 8 ∙ 2𝑥 − 4 ≤ 0 devine: 𝑡 3 − 5𝑡 2 + 8𝑡 − 4 ≤ 0 ↔

(𝑡 − 1)(𝑡 − 2)2 ≤ 0 → 𝑡 ∈ (0,1] ∪ {2} → 𝑥 ∈ (−∞, 0] ∪ {1} ;

4) Pentru numerotarea paginilor de la: 1 la 9 se folosesc 9 cifre; Pentru numerotarea paginilor de la:
10 la 99 se folosesc (99 − 10 + 1) ∙ 2 = 180 cifre; Pentru numerotarea paginilor de la: 100 la 𝑎𝑏𝑐 ̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅ − 100 + 1) ∙ 3 cifre, deci: 2016 = 9 + 180 + (𝑎𝑏𝑐
se folosesc (𝑎𝑏𝑐 ̅̅̅̅̅ − 99) ∙ 3 → 𝑎𝑏𝑐
̅̅̅̅̅ = 708. Deci
cartea conţine 708 pagini (354 file);

237
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥𝐴 +𝑥𝐶 𝑥𝐴 +𝑥𝐵 +𝑥𝐶

𝑥𝑀 = 𝑥𝐺 =
2 3
5) Din { 𝑦𝐴 +𝑦𝐶 → 𝐶(6,3). Din { 𝑦𝐴 +𝑦𝐵 +𝑦𝐶 → 𝐵(−3, −3). Folosind formula distanţei:
𝑦𝑀 = 2
𝑦𝐺 = 3
3 6 1
|𝑑|
𝒫∆𝐴𝐵𝐶 = [𝐴𝐵] +[𝐵𝐶] + [𝐴𝐶] = 9√2 + 6√13 şi 𝒜∆𝐴𝐵𝐶 = , unde: 𝑑 = | 6 3 1| =
2
−3 −3 1
45
−45 → 𝒜∆𝐴𝐵𝐶 = ;
2
𝜋
6) Dacă 𝑎 = ±1, ecuaţia devine: cos 𝑥 = 0 → 𝑥 = ± 2 + 2𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍. Dacă 𝑎 ≠ ±1, scriem
2𝑎 𝑢
ecuaţia astfel: sin 𝑥 + 1−𝑎2 cos 𝑥 = 2 şi facând notaţia 𝑎 = tg → sin 𝑥 + tg 𝑢 ∙
2
cos 𝑥 = 2 → sin(𝑥 + 𝑢) = 2 cos 𝑢. Pentru ca ecuaţia să aibă sens, impunem condiţia:
1 1
cos 𝑢 ∈ [− 2 , 2] şi rezultă soluţia: 𝑥 + 𝑢 = (−1)𝑘 arcsin(2 cos 𝑢) + 𝑘𝜋, unde 𝑢 = 2arctg 𝑎;

SUBIECTUL II
𝑚2 −(−𝑚)2
𝑚𝐴−𝑚 𝐴𝑚 = =0
1) a) Calculăm pantele dreptelor: { 𝑚−(−𝑚_ → 𝐴−𝑚 𝐴𝑚 ∥ 𝐴𝑝 𝐴−𝑝 şi lungimile
𝑚𝐴𝑝 𝐴−𝑝 = 0
[𝐴𝑚 𝐴𝑝 ] = √(𝑝2 − 𝑚2 )2 + (𝑝 − 𝑚)2
laturilor { → 𝐴𝑚 𝐴−𝑚 𝐴𝑝 𝐴−𝑝 este trapez isoscel; b) Bazele
[𝐴−𝑚 𝐴−𝑝 ] = √(𝑝2 − 𝑚2 )2 + (𝑝 − 𝑚)2
[𝐴−𝑚 𝐴𝑚 ] = 2|𝑚|
trapezului au lungimile: { şi înălţimea: ℎ = |𝑚2 − 𝑝2 | → 𝒜𝐴𝑚𝐴−𝑚 𝐴𝑝 𝐴−𝑝 =
[𝐴𝑝 𝐴−𝑝 ] = 2|𝑝|
2(|𝑚|+|𝑝|)|𝑚2 −𝑝2 |
de unde: (|𝑚| + |𝑝|)|𝑚2 − 𝑝2 | = 32. Dacă 𝑚 > 𝑝 > 0 → (𝑚 + 𝑝)2 (𝑚 − 𝑝) = 32,
2
de unde obţinem cazurile:

(𝑚 + 𝑝)2 1 4 16
(𝑚 − 𝑝) 32 8 2
m 33 5 3
2
p fals -3 fals 1
Analog se studiază cazurile: 𝑛 > 𝑚 > 0, 𝑚 < 𝑛 < 0, 𝑛 < 𝑚 < 0, 𝑚 < 0 < 𝑛, 𝑛 < 0 < 𝑚 (exerciţiu!);
𝑞>0
⏞ 2𝑞 + 2(𝑞 + 1) + 2√1 + (2𝑞 + 1)2 = 6 + 2√10 → 2𝑞 +
c)Avem 𝒫𝐴𝑞 𝐴−𝑞 𝐴𝑞+1 𝐴−𝑞−1 = 6 + 2√10 ↔
1 + √4𝑞 2 + 4𝑞 + 2 = 3 + √10 → 𝑞 = 1 (monotonia funcţiei din membrul stâng); Analog, se
tratează: 𝑞 < 0;

2) a) Pentru ca polinomul 𝑓 să admită patru rădăcini distincte, trebuie ca: 𝑓(0̂) = 𝑓(1̂) = 𝑓(2̂) =
𝑓(3̂) = 0̂, de unde: 𝑎̂ = 2̂ ; b) Pentru 𝑏̂ = 0̂ → 𝑔 = 𝑥 3 − 𝑥 2 + 2̂𝑥, cu rădăcina simpla 𝑥 = 0̂. Pentru
𝑏 = 1̂, polinomul 𝑔 = 𝑥 3 − 𝑥 2 + 2̂𝑥 − 1̂ nu are rădăcini. Pentru 𝑏 = 2̂ → 𝑔 = 𝑥 3 − 𝑥 2 + 2̂𝑥 − 2̂ =
𝑥 2 (𝑥 − 1̂) + 2̂(𝑥 − 1̂) = (𝑥 − 1̂)(𝑥 2 − 1̂) are rădăcina dublă 𝑥1 = 𝑥2 = 1̂; c) Adunând primele două
ecuaţii: 3̂𝑥 + 4̂𝑦 + 3̂𝑧 = 0̂ şi sistemul este compatibil doar pentru 𝑐 = 0̂. Înmulţim a doua ecuaţie cu
2̂ şi o adunăm cu prima ecuaţie: 4̂ ∙ 𝑥 = 4̂ → 𝑥 = 1̂ şi a doua ecuaţie devine: 𝑦 + 2̂𝑧 = 3̂ cu soluţiile:
(𝑦, 𝑧) ∈ {(0̂, 4̂), (1̂, 1̂), (2̂, 3̂), (3̂, 0̂), (4̂, 2̂);

238
BOGDAN MARIUS DICU

SUBIECTUL III
𝑥𝑛 −2𝑥𝑛−1 =𝑦𝑛−1
1) a) Din 𝑥𝑛+1 − 4𝑥𝑛 + 4𝑥𝑛−1 = 0 → 𝑥𝑛+1 − 2𝑥𝑛 − 2(𝑥𝑛 − 2𝑥𝑛−1 ) = 0 ⏞
→ 𝑦𝑛 = 2𝑦𝑛−1 ,
2 𝑛−1
cu 𝑦1 = 𝑥2 − 2𝑥1 = 1 → 𝑦2 = 2𝑦1 = 2, 𝑦3 = 2𝑦2 = 2 → ⋯ → 𝑦𝑛 = 2 → 𝑥𝑛 − 2𝑥𝑛−1 = 2𝑛−2 .
𝑥2 − 2𝑥1 = 1 𝑥2 − 2𝑥1 = 1
1 𝑥3
𝑥3 − 2𝑥2 = 2| ∙ 2 − 𝑥2 =1
2 +
1 𝑥4 𝑥
Avem succesiv: 𝑥4 − 2𝑥3 = 22 | ∙ 22 → =1 → ⏞ 𝑥𝑛 = (𝑛 + 1) ∙ 2𝑛−2 ; b) Din 𝑎𝑛 =
− 23
22
⋮ ⋮
1 𝑥𝑛 𝑥𝑛−1
{𝑥𝑛 − 2𝑥𝑛−1 = 2 | ∙ 2𝑛−2 {2𝑛−2 − 2𝑛−3 = 1
𝑛−2

2𝑎𝑛−1 𝑎𝑛+1 2 1 1 1 1 1
𝑎𝑛−1 +𝑎𝑛+1
→𝑎 =𝑎 +𝑎 si notam 𝑎 = 𝑡𝑛 → 𝑡𝑛+1 − 2𝑡𝑛 + 𝑡𝑛−1 = 0, 𝑡1 = 6 , 𝑡2 = 3. Ecuaţia
𝑛 𝑛−1 𝑛+1 𝑛
caracteristică este: 𝑡 2 − 2𝑡 + 1 = 0 → 𝑡1 = 𝑡2 = 1 → 𝑡𝑛 = (𝑎 ∙ 𝑛 + 𝑏) ∙ 𝑡1𝑛 = 𝑎𝑛 + 𝑏 →
1
𝑎+𝑏 = 𝑎=
1
𝑛 6
6
{ 1 →{ 6 → 𝑡𝑛 = 6 → 𝑎𝑛 = 𝑛; c) Pentru 𝑏𝑛 repetând procedura de la pct.a), obţinem:
2𝑎 + 𝑏 =3 𝑏=0
12 2𝑏3 𝑏5
𝑏𝑛 = 5−𝑛
, deci şirul 𝑏𝑛 nu există; Altă metodă: Calculăm, succesiv: 𝑏3 = 6, 𝑏4 = 12 → 𝑏4 = 𝑏 ↔
3 +𝑏5
12(6 + 𝑏5 ) = 12𝑏5 !;
1 4
2) a) Pentru 𝐼 = ∫0 √1 + √𝑥 ∙ dx, efectuăm substituţia: 1 + √𝑥 = 𝑡 4 → 𝑥 = (𝑡 4 − 1)3 → 𝑑𝑥 =
3 3

𝑥=0→𝑡=1 4
√2
3(𝑡 4 − 1)2 ∙ 4𝑡 3 ∙ 𝑑𝑡. Pentru { 4 şi 𝐼 = ∫1 𝑡 ∙ 3(𝑡 4 − 1)2 ∙ 4𝑡 3 ∙ 𝑑𝑡 =
𝑥 = 1 → 𝑡 = √2
4
12𝑡 13 24𝑡 7 12𝑡 5 √ 2
𝑥 2 𝑥=0→𝑡=0
( − + )| ; b) Din 𝑡 = tg → 𝑥 = 2 ∙ arctg 𝑡 → 𝑑𝑥 = 2 𝑑𝑡; { 𝑥 = 𝜋 → 𝑡 = 1 şi
13 7 5 1 2 1+𝑡
2
𝜋 1
1 1 1 2 1 1 2 1
integrala ∫0 2 ∙ dx devine: ∫0 6𝑡 4−4𝑡2 ∙ 1+𝑡 2 𝑑𝑡 = 2 ∫0 (𝑡+3)2 𝑑𝑡 = (− )| = ; c)
3 sin 𝑥+4 cos 𝑥+5 + +5 𝑡+3 0 6
2
1+𝑡 2
1+𝑡
4−𝑥
Din √−𝑥 2 + 5𝑥 − 4 = 𝑡(𝑥 − 1), obţinem 𝑡 = √ şi, ridicând relaţia de substituţie la pătrat: 𝑥 =
𝑥−1
𝑡 2 +4 3𝑡 6𝑡 3 1
𝑡 2 +1
→ √−𝑥 2 + 5𝑥 − 4 = 𝑡 2 +1 şi, respectiv 𝑑𝑥 = − (𝑡 2 +1)2 𝑑𝑡. Cu acestea ∫2 dx =
√−𝑥 2 +5𝑥−4
1
𝑡 2 +1 6𝑡
− ∫√2 𝑑𝑡 = 2arctg 𝑡|√12 ;
√2 3𝑡 (𝑡 2 +1)2 √2

TEST 130

SUBIECTUL I

1) 𝑧 = (cos 1° + 𝑖 ∙ sin 1°) ∙ (cos 2° + 𝑖 ∙ sin 2°) ∙ … ∙ (cos 89° + 𝑖 ∙ sin 89°) = cos(1° + 2° + ⋯ +
89°) + 𝑖 ∙ sin(1° + 2° + ⋯ + 89°) = cos 4005° + 𝑖 ∙ sin 4005° = cos(11 ∙ 360° + 45°) + 𝑖 ∙
1
1 1
ℛℯ (𝑧) =
√2
sin(11 ∙ 360° + 45°) = + 𝑖∙ →{ 1 ;
√2 √2 ℐ𝓂 (𝑧) = 2
√

−𝑥 − 3, 𝑥 ∈ (−∞, −3]
|𝑥 + 3|, 𝑥 ≤ 2 𝑥 + 3, 𝑥 ∈ (−3,2]
2) (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) = ||2 − 𝑥| − 5| = { ={ . Procedând analog,
|𝑥 − 7|, 𝑥 > 2 7 − 𝑥, 𝑥 ∈ (2,7]
𝑥 − 7, 𝑥 ∈ (7, +∞)
3 − 𝑥, 𝑥 ∈ (−∞, 3]
|𝑥 − 3|, 𝑥 ≤ 5 𝑥 − 3, 𝑥 ∈ (3,5]
obţinem: (𝑔 ∘ 𝑓)(𝑥) = |2 − |𝑥 − 5|| = { ={ . Ecuaţia
|7 − 𝑥|, 𝑥 > 5 7 − 𝑥, 𝑥 ∈ (5,7]
𝑥 − 7, 𝑥 ∈ (7, +∞)
239
 TESTE DE MATEMATICĂ

(𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) = (𝑔 ∘ 𝑓)(𝑥) devine: −𝑥 − 3 = 3 − 𝑥, 𝑥 ∈ (−∞, −3]! 𝑥 + 3 = 3 − 𝑥, 𝑥 ∈ (−3,2] → 𝑥 =

0; 7 − 𝑥 = 3 − 𝑥, 𝑥 ∈ (2,3]; 7 − 𝑥 = 𝑥 − 3, 𝑥 ∈ (3,5] → 𝑥 = 5; 7 − 𝑥 = 7 − 𝑥, 𝑥 ∈ (5,7] → 𝑥 ∈
(5,7]; 𝑥 − 7 = 𝑥 − 7, 𝑥 ∈ (7, +∞) → 𝑥 ∈ (7, +∞). Deci soluţia ecuaţiei este: 𝑥 ∈ {0} ∪ [5, +∞);
log 𝑥 > log 2 𝑦
3) Condiţii de existenţă: 𝑥, 𝑦 ∈ (0, +∞). Presupunând, în prima ecuaţie, că 𝑥 > 𝑦 → { 2 𝑥
2 > 2𝑦
contradicţie! Invers, dacă 𝑥 < 𝑦 → contradicţie. Deci 𝑥 = 𝑦 şi, folosind a doua ecuaţie: (𝑥, 𝑦) = (1,1)
;
𝑦 𝑦 𝑦+1 2(𝑥+1)!
4) Pe lângă condiţiile din enunţ, impunem şi 𝑦 ≤ 𝑥 − 1. Mai mult: 2∁𝑥+1 = ∁𝑥 + ∁𝑥 → 𝑦!(𝑥−𝑦+1)! =
𝑥! 𝑥! 2𝑥+2 1 1
𝑦!(𝑥−𝑦)!
+ (𝑦+1)!(𝑥−𝑦−1)! → (𝑥−𝑦+1)(𝑥−𝑦) = 𝑥−𝑦 + 𝑦+1 → (2𝑥 + 2)(𝑦 + 1) = (𝑥 − 𝑦 + 1)(𝑦 + 1) +
(𝑥 − 𝑦)(𝑥 − 𝑦 + 1) → 𝑥 2 − 3𝑥𝑦 − 3𝑦 − 1 = 0 → (𝑥 − 1)(𝑥 + 1) − 3𝑦(𝑥 + 1) = 0 cu varianta
convenabilă 𝑥 = 3𝑦 + 1. De aici soluţiile: (𝑥, 𝑦) ∈ {(1,0), (4,1), (7,2), (10,3)};
(𝐴𝐵): 𝑥 − 4𝑦 + 6 = 0 (𝐵𝐶): 2𝑥 − 𝑦 − 16 = 0 (𝐶𝐴): 3𝑥 − 5𝑦 + 4 = 0
5) Rezolvând sistemele { ,{ ,{ ,
(𝐵𝐶): 2𝑥 − 𝑦 − 16 = 0 (𝐶𝐴): 3𝑥 − 5𝑦 + 4 = 0 (𝐴𝐵): 𝑥 − 4𝑦 + 6 = 0
obţinem coordonatele vârfurilor: 𝐵(10,4), 𝐶(12,8), 𝐴(2,2). Dacă 𝑀 este intersecţia (mijlocul)
𝑥𝐴 +𝑥𝐶 𝑥𝐵 +𝑥𝐷
𝑥𝑀 = 2
= 2
→ 𝑥𝐷 = 4
diagonalelor, atunci { 𝑦𝐴 +𝑦𝐶 𝑦𝐵 +𝑦𝐷 → 𝐷(4,6). Aria paralelogramului 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 =
𝑦𝑀 = 2
= → 𝑦𝐷 = 6
2
2 2 1
|𝑑|
2𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = 2 2
, unde 𝑑 = |10 4 1| = 28 → 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = 28;
12 8 1

1
6) Din 8 ∙ (cos 2 𝑥 − sin2 𝑥)(cos2 2𝑥 − sin2 2𝑥)(cos 2 4𝑥 − sin2 4𝑥) = sin 2𝑥, se obţine următoarea
sin 2𝑥 ∙ cos 2𝑥 ∙ (cos 2 2𝑥 − sin2 2𝑥) ∙ (cos 2 4𝑥 − sin2 4𝑥) = 1 → 2 ∙ 2 sin 4𝑥 ∙
formă: 4 ∙ 2 ∙ ⏟
sin 4𝑥
(−1)𝑘 𝜋 𝑘𝜋
cos 4𝑥 ∙ cos 8𝑥 = 1 → sin 16𝑥 = 1 → 16𝑥 = (−1)𝑘 arcsin 1 + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍 → 𝑥 = 32
+ 16 ;
(−1)𝑘 𝜋 𝑘𝜋
Impunem:0 ≤ 32
+ 16 ≤ 2𝜋 → 0 ≤ (−1)𝑘 + 2𝑘 ≤ 64 →
1 63
𝑘 = 2𝑝: 0 ≤ 1 + 4𝑝 ≤ 64 → 𝑝 ∈ [− , ] → 16 soluţii
{ 4 4 → 32 soluţii ;
𝑘 = 2𝑝 + 1: 0 ≤ 1 + 4𝑝 ≤ 64 → 16 soluţii

240
BOGDAN MARIUS DICU

SUBIECTUL II

𝑥2 𝑥 + 1 2𝑥 2 + 3𝑥 + 3 𝐶3 =2𝐶1 +3𝐶2 𝑎3 𝑎2 + 𝑎𝑚 + 𝑚2 𝑚3 𝐶1 −𝐶3

1) a) 𝐷1 = | 𝑥 + 2 𝑥2 3𝑥 2 + 2𝑥 + 4| =
⏞ 0; b) 𝐷2 = |𝑏 3 𝑏 2 + 𝑏𝑛 + 𝑛2 𝑛3 | = ⏞
2 2
𝑥 + 1 𝑥 + 1 2𝑥 + 3𝑥 + 5 𝑐 3 𝑐 2 + 𝑐𝑝 + 𝑝2 𝑝3
(𝑎 − 𝑚)(𝑎2 + 𝑎𝑚 + 𝑚2 ) 𝑎2 + 𝑎𝑚 + 𝑚2 𝑚3
| (𝑏 − 𝑛)(𝑏 2 + 𝑏𝑛 + 𝑛2 ) 𝑏 2 + 𝑏𝑛 + 𝑛2 𝑛3 |. Fie 𝑎 − 𝑚 = 𝑏 − 𝑛 = 𝑐 − 𝑝 = 𝑡. Determinantul
(𝑐 − 𝑝)(𝑐 2 + 𝑐𝑝 + 𝑝2 ) 𝑐 2 + 𝑐𝑝 + 𝑝2 𝑝3
𝑎2 + 𝑎𝑚 + 𝑚2 𝑎2 + 𝑎𝑚 + 𝑚2 𝑚3
devine: 𝐷2 = 𝑡 ∙ | 𝑏 2 + 𝑏𝑛 + 𝑛2 𝑏 2 + 𝑏𝑛 + 𝑛2 𝑛3 | = 0; c) Fie: 𝑦 + 1 = 𝑎, 𝑧 + 1 = 𝑏, 𝑢 + 1 =
2 2
𝑐 + 𝑐𝑝 + 𝑝 𝑐 2 + 𝑐𝑝 + 𝑝2 𝑝3
𝐿2 −𝑑∙𝐿1
1 1 1 1 𝐿𝐿3 −𝑑∙𝐿 2 1 1 1 1
4 −𝑑∙𝐿3
𝑎 𝑏 𝑐 𝑑 𝑎−𝑑 𝑏−𝑑 𝑐−𝑑 0| =
𝑐, 𝑣 + 1 = 𝑑 → 𝐷3 = | 2 | = ⏞ | 𝑎(𝑎 − 𝑑) 𝑏(𝑏 − 𝑑) 𝑐(𝑐 − 𝑑)
𝑎 𝑏2 𝑐2 𝑑2 0
𝑎3 𝑏3 𝑐3 𝑑3 𝑎2 (𝑎 − 𝑑) 𝑏 2 (𝑏 − 𝑑) 𝑐 2 (𝑐 − 𝑑) 0
𝐿2 −𝑐∙𝐿1
1 1 1 𝐿3 −𝑐∙𝐿2
−(𝑎 − 𝑑)(𝑏 − 𝑑)(𝑐 − 𝑑) ∙ | 𝑎 𝑏 𝑐 | = ⏞ (𝑎 − 𝑏)(𝑏 − 𝑐)(𝑎 − 𝑐)(𝑎 − 𝑑)(𝑏 − 𝑑)(𝑐 − 𝑑) =
𝑎2 𝑏 2 𝑐 2
(𝑦 − 𝑧)(𝑧 − 𝑢)(𝑦 − 𝑢)(𝑦 − 𝑣) (𝑧 − 𝑣)(𝑢 − 𝑣);

2) a) 𝐴 = {(𝑎, 𝑏) ∈ 𝑍 2 |𝑎2 − 2𝑏 2 = 1}, (𝑎, 𝑏) ∘ (𝑐, 𝑑) = (𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) , (𝐴, ∘ ); Parte stabilă:
Evident (𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) ∈ 𝑍 2 . Calculăm: (𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑)2 − 2(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 = (𝑎2 − 2𝑏 2 )(𝑐 2 −
2𝑑2 ) = 1; Asociativitate: ((𝑎, 𝑏) ∘ (𝑐, 𝑑)) ∘ (𝑒, 𝑓) − (𝑎, 𝑏) ∘ ((𝑐, 𝑑) ∘ (𝑒, 𝑓)) = (𝑎𝑐𝑒 + 2𝑏𝑑𝑒 +
2𝑎𝑑𝑓 + 2𝑏𝑐𝑓, 𝑎𝑐𝑓 + 2𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒); Comutativitate: (𝑎, 𝑏) ∘ (𝑐, 𝑑) = (𝑐, 𝑑) ∘ (𝑎, 𝑏) = (𝑎𝑐 +
2𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐); Element neutru ∃! (𝑢, 𝑣)|(𝑎, 𝑏) ∘ (𝑢, 𝑣) = (𝑢, 𝑣) ∘ (𝑎, 𝑏) = (𝑎, 𝑏) → (𝑢, 𝑣) = (1,0) ∈
𝐴; Elemente simetrizabile: Pentru fiecare (𝑎, 𝑏) ∈ 𝐴, ∃(𝑢, 𝑣) ∈ 𝐴|(𝑎, 𝑏) ∘ (𝑢, 𝑣) = (𝑢, 𝑣) ∘ (𝑎, 𝑏) =
(1,0) → (𝑢, 𝑣) = (𝑎, −𝑏) ∈ 𝐴; 𝐵 = {𝑎 + 𝑏√2|𝑎, 𝑏 ∈ 𝑍, 𝑎2 − 2𝑏 2 = 1}, (𝐵,∙ ). Parte stabilă:
(𝑎 + 𝑏√2) ∙ (𝑐 + 𝑑√2) = 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)√2 si (𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑)2 − 2(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 =
(𝑎2 − 2𝑏 2 )(𝑐 2 − 2𝑑2 ) = 1; Asociativitate: ((𝑎 + 𝑏√2) ∙ (𝑐 + 𝑑√2)) ∙ (𝑒 + 𝑓√2) = (𝑎 + 𝑏√2) ∙
((𝑐 + 𝑑√2) ∙ (𝑒 + 𝑓√2)) = 𝑎𝑐𝑒 + 2𝑏𝑑𝑒 + 2𝑎𝑑𝑓 + 2𝑏𝑐𝑓 + (𝑎𝑐𝑓 + 2𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒)√2;
Comutativitate: (𝑎 + 𝑏√2) ∙ (𝑐 + 𝑑√2) = (𝑐 + 𝑑√2) ∙ (𝑎 + 𝑏√2) = 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)√2;
Element neutru: ∃! (1 + 0 ∙ √2) ∈ 𝐵|(𝑎 + 𝑏√2) ∙ (1 + 0 ∙ √2) = (1 + 0 ∙ √2) ∙ (𝑎 + 𝑏√2) =
(𝑎 + 𝑏√2); Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑎 + 𝑏√2 ∈ 𝐵, ∃(𝑎 − 𝑏√2) ∈ 𝐵| (𝑎 + 𝑏√2) ∙
𝑎 𝑏
(𝑎 − 𝑏√2) = (𝑎 − 𝑏√2) ∙ (𝑎 + 𝑏√2) = 1 + 0 ∙ √2; 𝐶 = {( ) ∈ ℳ2 (𝑍)|𝑎2 − 2𝑏 2 = 1}; Parte
2𝑏 𝑎
𝑎 𝑏 𝑐 𝑑 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐
stabilă: ( )∗( )=( ); (𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑)2 − 2(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 =
2𝑏 𝑎 2𝑑 𝑐 2(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑
𝑒 𝑓
(𝑎2 − 2𝑏 2 )(𝑐 2 − 2𝑑2 ) = 1; Asociativitate: (( 𝑎 𝑏) ∗ ( 𝑐 𝑑)) ∗ ( )=(
𝑎 𝑏
)∗
2𝑏 𝑎 2𝑑 𝑐 2𝑓 𝑒 2𝑏 𝑎
𝑐 𝑑 𝑒 𝑓 𝑎𝑐𝑒 + 2𝑏𝑑𝑒 + 2𝑎𝑑𝑓 + 2𝑏𝑐𝑓 𝑎𝑐𝑓 + 2𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒
(( )∗( )) = ( );
2𝑑 𝑐 2𝑓 𝑒 2(𝑎𝑐𝑓 + 2𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒) 𝑎𝑐𝑒 + 2𝑏𝑑𝑒 + 2𝑎𝑑𝑓 + 2𝑏𝑐𝑓
𝑎 𝑏 𝑐 𝑑 𝑐 𝑑 𝑎 𝑏 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐
Comutativitate: ( )∗( )=( )∗( )=( ); Element
2𝑏 𝑎 2𝑑 𝑐 2𝑑 𝑐 2𝑏 𝑎 2(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑
1 0 𝑎 𝑏 1 0 1 0 𝑎 𝑏 𝑎 𝑏
neutru: ∃! ( ) ∈ 𝐶| ( )∗( )=( )∗( )=( ); Elemente
0 1 2𝑏 𝑎 0 1 0 1 2𝑏 𝑎 2𝑏 𝑎
𝑎 𝑏 𝑎 −𝑏 𝑎 𝑏 𝑎 −𝑏
simetrizabile: Pentru fiecare: ( ) ∈ 𝐶, ∃ ( ) ∈ 𝐶| ( )∗( )=
2𝑏 𝑎 −2𝑏 𝑎 2𝑏 𝑎 −2𝑏 𝑎
𝑎 −𝑏 𝑎 𝑏 1 0
( )∗( )=( ); b) Demonstrăm că funcţiile bijective: 𝑓: 𝐴 → 𝐵, 𝑓((𝑎, 𝑏)) = 𝑎 +
−2𝑏 𝑎 2𝑏 𝑎 0 1

241
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑎 𝑏
𝑏√2 si 𝑔: 𝐵 → 𝐶, 𝑔(𝑎 + 𝑏√2) = ( ) sunt morfisme, verificând egalităţile: 𝑓((𝑎, 𝑏) ∘ (𝑐, 𝑑)) =
2𝑏 𝑎
𝑓((𝑎, 𝑏)) ∙ 𝑓((𝑐, 𝑑)) respectiv 𝑔 ((𝑎 + 𝑏√2) ∙ (𝑐 + 𝑑√2)) = 𝑔(𝑎 + 𝑏√2) ∗ 𝑔(𝑐 + 𝑑√2); c) Avem
𝑛
𝑓 ((3,2)
⏟ ∘ (3,2) ∘ … ∘ (3,2)) = (𝑓((3,2)))𝑛 = (𝑎 + 𝑏√2) = 𝛼 + 𝛽√2, unde:
𝑛 𝑜𝑟𝑖
𝛼 = 𝐶𝑛0 + 𝐶𝑛2 ∙ 2 + 𝐶𝑛4 ∙ 22 + ⋯
{ (3,2) ∘ (3,2) ∘ … ∘ (3,2) = (𝛼, 𝛽). Analog:
→⏟
𝛽 = 𝐶𝑛1 + 𝐶𝑛3 ∙ 2 + 𝐶𝑛5 ∙ 22 + ⋯ 𝑛 𝑜𝑟𝑖

3 2 3 2 3 2 3 2 3 2 3 2 𝛼 𝛽
𝑔−1 (( )∗( )∗…∗( )) = 𝛼 + 𝛽√2 → ( )∗( )∗…∗( )=( );
⏟4 3 4 3 4 3 ⏟4 3 4 3 4 3 2𝛽 𝛼
𝑛 𝑜𝑟𝑖 𝑛 𝑜𝑟𝑖

SUBIECTUL III

1) a) Dacă 𝑛 = 2𝑘: 𝑓𝑛′ (𝑥) = (𝑥 𝑛 − 𝑛𝑥 + 𝑛 − 1)′ = 𝑛(𝑥 𝑛−1 − 1) = 0 → 𝑥 = 1 şi obţinem:

𝑥 −∞ 1 +∞
′
𝑓𝑛 − 0 +
𝑓𝑛 +∞ ↘ 0 ↗ +∞
respectiv: 𝑓𝑛′′ (𝑥) = 𝑛(𝑛 − 1)𝑥 𝑛−2 = 0 → 𝑥 = 0 si 𝑓𝑛′′ (𝑥) ≥ 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 → 𝑓𝑛 convexă;

Dacă 𝑛 = 2𝑘 + 1: 𝑓𝑛′ (𝑥) = (𝑥 𝑛 − 𝑛𝑥 + 𝑛 − 1)′ = 𝑛(𝑥 𝑛−1 − 1) = 0 → 𝑥 = ±1 şi obţinem:

𝑥 −∞ −1 1 +∞
𝑓𝑛′ + 0 − 0 +
𝑓𝑛 −∞ ↗ 2𝑛 ↘ 0 ↗ +∞
−2
respectiv: 𝑓𝑛′′ (𝑥) = 𝑛(𝑛 − 1)𝑥 𝑛−2 = 0 → 𝑥 = 0 şi funcţia este concavă pe (−∞, 0] respectiv convexă
pe [0, +∞);
𝑛−1
b) Dacă 𝑛 = 2𝑘: 𝑔𝑛′ (𝑥) = (𝑥 𝑛 − 𝑛2 𝑥 + 𝑛2 − 1)′ = 𝑛(𝑥 𝑛−1 − 𝑛) = 0 → 𝑥 = √𝑛 şi obţinem:
𝑛−1
𝑥 −∞ √𝑛 +∞
𝑔𝑛′ − 0 +
𝑔𝑛 +∞ ↘ min ↗ +∞
respectiv 𝑔𝑛′′ (𝑥) = 𝑛(𝑛 − 1)𝑥 𝑛−2 ≥ 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 → 𝑔𝑛 convexă;
𝑛−1
Dacă 𝑛 = 2𝑘 + 1: 𝑔𝑛′ (𝑥) = (𝑥 𝑛 − 𝑛2 𝑥 + 𝑛2 − 1)′ = 𝑛(𝑥 𝑛−1 − 𝑛) = 0 → 𝑥 = ± √𝑛 şi obţinem:
𝑛−1 𝑛−1
𝑥 −∞ − √𝑛 √𝑛 +∞
′
𝑔𝑛 + 0 − 0 +
𝑔𝑛 −∞ ↗ max ↘ min ↗ +∞
respectiv: 𝑔𝑛′′ (𝑥) = 𝑛(𝑛 − 1)𝑥 𝑛−2 şi funcţia este concavă pe (−∞, 0] respectiv convexă pe [0, +∞);

c) Avem ℎ𝑛′ (𝑥) = (𝑥 2𝑛+1 − (2𝑛 + 1)𝑥 𝑛+1 + 4(2𝑛 + 1)𝑥 − 𝑛)′ = (2𝑛 + 1)𝑥 2𝑛 − (𝑛 + 1)(2𝑛 +
𝑛+1±√𝑛2 +2𝑛−15 𝑛 𝑛+1±√𝑛2 +2𝑛−15
1)𝑥 𝑛 + 4(2𝑛 + 1) = 0 → 𝑥 𝑛 = . Dacă 𝑛 = 2𝑘 → 𝑥 = ± √ .
2 2
Exemplificăm pentru ℎ4 (𝑥) = 𝑥 − 9𝑥 + 36𝑥 − 4 → ℎ4′ (𝑥) = 0 → 𝑥 8 − 5𝑥 + 4 = 0 → 𝑥 4 ∈
9 5 4

{±1, ±4} → 𝑥 ∈ {±1, ±√2}:

𝑥 −∞ −√2 −1 1 √2 +∞
ℎ4′ + 0 − 0 + 0 − 0 +
ℎ4 −∞ ↗ max ↘ min ↗ max ↘ min ↗ +∞

242
BOGDAN MARIUS DICU

4 5 4 5
respectiv ℎ4′′ = 0 ↔ 8𝑥 7 − 20𝑥 3 = 0 → 𝑥 ∈ {− √2 , 0, √2 } şi obţinem:

𝑥 −∞ 4 5
0 +∞
4 5
−√ √
2 2
ℎ4′′ − 0 + 0 − 0 +
ℎ4 concava PI convexa PI concava PI convexa
Exerciţiu: Trataţi, analog, cazul: ℎ5 (𝑥) = 𝑥 11 − 11𝑥 6 + 44𝑥 − 5 şi, apoi, generalizaţi;

2) a) Cum 𝑓 ′ (𝑥) = 3(𝑥 − 1)2 ≥ 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 → 𝑓 ↗. Dar ecuaţia 𝑓(𝑥) = 0 are doar soluţia 𝑥 = 0 şi aria
2 0 2 19
Γ𝑓[−1,2] = ∫−1|𝑥 3 − 3𝑥 2 + 3𝑥| ∙ 𝑑𝑥 = ∫−1(−𝑥 3 + 3𝑥 2 − 3𝑥) ∙ 𝑑𝑥 + ∫0 (𝑥 3 − 3𝑥 2 + 3𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 4
;

b) Rezolvăm inecuaţia 𝑓(𝑥) ≥ 𝑔(𝑥) ↔ 𝑥 3 − 3𝑥 2 + 2𝑥 ≥

2 1
0 → 𝑥 ∈ [0,1] ∪ [2, +∞) şi Γ𝑓,𝑔[0,2] = ∫0 |𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥)| ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥)) ∙ 𝑑𝑥 +
2 5 𝑎 𝑎4 3𝑎 2 3
∫1 (𝑔(𝑥) − 𝑓(𝑥)) ∙ 𝑑𝑥 = 2; c) Din ∫0 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 0,75, se obţine: 4 − 𝑎3 + 2 = 4 → 𝑎4 − 4𝑎3 +
6𝑎2 − 3 = 0 → (𝑎 − 1) (𝑎
⏟ 3 − 3𝑎2 + 3𝑎 + 3) = 0. Funcţia ℎ are derivata pozitivă, deci este strict
ℎ(𝑎)
crescătoare pe 𝑅, deci are o singură rădăcină reală. Cum ℎ(−1) ∙ ℎ(0) < 0, această rădăcină este
negativă. Prin urmare 𝑎 = 1.

TEST 131

SUBIECTUL I
𝑛+1 2𝑛−1 𝑛 + 1 = 3𝑘
1) Avem 𝑏𝑛 = 𝑏1 ∙ 𝑞 𝑛−1 = 2 3 ∙3 3∈𝑄→{ → 2𝑘 = 𝑝 + 1 → 𝑝 = 2𝑚 + 1 → 𝑘 =
2𝑛 − 1 = 3𝑝
𝑚 + 1 → 𝑛 = 3𝑘 + 2. Elementele de aceasta formă din: {𝑏1 , 𝑏2 , … , 𝑏2017 } sunt
{𝑏3∙0+2 , 𝑏3∙1+2 , … , 𝑏3∙671+2 }, deci mulţimea {𝑏1 , 𝑏2 , … , 𝑏2017 } ∩ 𝑄 are 672 elemente;

2) Fiind o sumă de trei funcţii strict crescătoare, funcţia 𝑓 este strict monotonă, deci injectivă.
Întrucât 𝑓([0,2]) = [−4,16], deducem că 𝑓 este şi surjectivă, Cum 𝒢𝑓 şi 𝒢𝑓−1 se intersectează pe
prima bisectoare, înseamnă că ecuaţia 𝑓(𝑥) = 𝑓 −1 (𝑥) ↔ 𝑓(𝑥) = 𝑥 → 4𝑥 + 2𝑥 − 6 = 0 → 𝑥 = 1;

3) 4 ∙ (𝑥 + 2𝑦)2 = (2𝑥 + 1) ∙ (4𝑦 − 1) ↔ 4𝑥 2 + 2𝑥(4𝑦 + 1) + 16𝑦 2 − 4𝑦 + 1 = 0. Cum 𝑥 ∈ 𝑅 →

1 1 1
∆𝑦 ≥ 0 → −3(4𝑦 − 1)2 ≥ 0 → 𝑦 = 4 şi ecuaţia devine 4𝑥 2 + 4𝑥 + 1 = 0 → (𝑥, 𝑦) = (− 2 , 4); Altă
soluţie: 4 ∙ (𝑥 + 2𝑦)2 = (2𝑥 + 1) ∙ (4𝑦 − 1) ↔ [(2𝑥 + 1) + (4𝑦 − 1)]2 = (2𝑥 + 1) ∙ (4𝑦 − 1) →

243
 TESTE DE MATEMATICĂ

4𝑦−1 4𝑦−1 2
(2𝑥 + 1)2 + (2𝑥 + 1) ∙ (4𝑦 − 1) + (4𝑦 − 1)2 = 0 → (2𝑥 + 1)2 + 2 ∙ (2𝑥 + 1) ∙ +( ) +
2 2
3 4𝑦−1 2 4𝑦−1 2 3 4𝑦−1 2 2𝑥 + 1 = 0 1 1
∙( ) = 0 → (2𝑥 + 1 + ) + ∙( ) = 0 → { 4𝑦−1 = 0 → (𝑥, 𝑦) = (− , );
4 2 2 4 2 2 4
2

(𝑘+2)! 1 1
4) 𝑆𝑛 = ∁02 + ∁13 + ∁24 + ⋯ + ∁𝑛𝑛+2 = ∑𝑛𝑘=0 ∁𝑘𝑘+2 = ∑𝑛𝑘=0 𝑘!∙2!
= 2 ∑𝑛𝑘=0(𝑘 + 1)(𝑘 + 2) = 2 ∑𝑛𝑘=0 𝑘 2 +
3 𝑛 𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1) 3𝑛(𝑛+1) (𝑛+1)(𝑛+2)(𝑛+3)
∑
2 𝑘=0
𝑘 + ∑𝑛𝑘=0 1 = 12
+ 4 + (𝑛 + 1) = 6
, relaţie care se verifică uşor
prin inducţie matematică;

5) Încadrăm pătratul 𝐴𝐵𝐶𝐷 într-un sistem de coordonate cu originea în 𝐴, axa 𝑂𝑥 = 𝐴𝐵, 𝑂𝑦 = 𝐴𝐷 în

⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝑥𝑁 − 𝑥𝑀 ) ∙ 𝑖 + (𝑦𝑁 − 𝑦𝑀 ) ∙ 𝑗 = 3𝑖 + 12𝑗
𝑀𝑁
care 𝑀(3,0), 𝑄(12,6), 𝑁(6,12), 𝑃(0,8). Vectorii { ,
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑃𝑄 = (𝑥𝑄 − 𝑥𝑃 ) ∙ 𝑖 + (𝑦𝑄 − 𝑦𝑃 ) ∙ 𝑗 = 12𝑖 − 2𝑗
𝑀𝑁 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
de unde: ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑀𝑁 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑃𝑄 = 36 − 24 = 12 şi ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ | ∙ cos 𝛼 ↔ 12 = 3√17 ∙ 2√37 ∙
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ | ∙ |𝑃𝑄
𝑃𝑄 = |𝑀𝑁

2
cos 𝛼 → cos 𝛼 = ;
√629

1
̂ =
∆ 𝐴𝐵𝑀: tg 𝐵𝐴𝑀 ̂ ) = 30°
→ 𝜇(𝐵𝐴𝑀
√3 ̂ ) = 90° − (30° + 30°) = 30°;
6) Din { 1 → 𝜇(𝑁𝐴𝑀
̂ =
∆ 𝐴𝐷𝑁: tg 𝐷𝐴𝑁 ̂ ) = 30°
→ 𝜇(𝐷𝐴𝑁
√3

SUBIECTUL II
𝑎 𝑏 𝑎 𝑐
1) a) det(𝐴) = det( 𝑡𝐴) ↔ | |=| | ↔ 𝑎𝑏 − 𝑐𝑑 = 𝑎𝑏 − 𝑐𝑑; det(𝐴 ∙ 𝐵) =
𝑐 𝑑 𝑏 𝑑
𝑎 𝑏 𝑥 𝑦 𝑎 𝑏 𝑥 𝑦
det(𝐴) ∙ det(𝐵) ↔ det (( )∙( )) = det ( ) ∙ det ( ) ↔ (𝑎𝑥 + 𝑏𝑧)(𝑐𝑦 + 𝑑𝑡) −
𝑐 𝑑 𝑧 𝑡 𝑐 𝑑 𝑧 𝑡
(𝑎𝑦 + 𝑏𝑡)(𝑐𝑥 + 𝑑𝑧) = (𝑎𝑑 − 𝑏𝑐)(𝑥𝑡 − 𝑦𝑧) adevărat; b) Evident: 𝑆𝑘+4 = 𝑆𝑘+1 − 4𝑆𝑘 , ∀𝑘 ∈ 𝑁, 𝑆0 =
1 1 1 1 1
4, 𝑆1 = 0, 𝑆2 = 0. Ecuaţia se scrie: 𝑥 3 = 1 + 𝑥 → 𝑆3 = 4 + 𝑥 + 𝑥 + 𝑥 + 𝑥 = 5, 𝑆4 = 𝑆1 − 4𝑆0 =
1 2 3 4
1 1 1 1 2
𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4
−16, 𝑆5 = 𝑆2 − 4𝑆1 = 0, 𝑆6 = 𝑆3 − 4𝑆2 = 5; c) Avem det =
𝑥12 𝑥22 𝑥32 𝑥42
(𝑥13 𝑥23 𝑥33 𝑥43 )

244
BOGDAN MARIUS DICU

2
1 1 1 1 1 1 1 1 1 𝑥1 𝑥12 𝑥13
𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 𝑥 𝑥22 𝑥23
det 2 = det det 1 2 de unde obţinem
𝑥1 𝑥22 𝑥32 𝑥42 𝑥12 𝑥22 𝑥32 𝑥42 1 𝑥3 𝑥32 𝑥33
( (𝑥13 3 3 3
𝑥2 𝑥3 𝑥4 )) 3 3
(𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 )3 3 1 𝑥4 𝑥42 𝑥43 )
(
4 𝑆1 𝑆2 𝑆3 4 0 0 5
𝑆 𝑆2 𝑆3 𝑆4 0 0 5 −16
𝒟2 = | 1 |=| | = 16509;
𝑆2 𝑆3 𝑆4 𝑆5 0 5 −16 0
𝑆3 𝑆4 𝑆5 𝑆6 5 −16 0 5
2) a) Parte stabilă: 𝐴(𝑎, 𝑏) ∘ 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) + 𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(2𝑎𝑐, 2𝑏𝑑) ∈ 𝑀;
Asociativitate: (𝐴(𝑎, 𝑏) ∘ 𝐴(𝑐, 𝑑)) ∘ 𝐴(𝑒, 𝑓) = 𝐴(𝑎, 𝑏) ∘ (𝐴(𝑐, 𝑑) ∘ 𝐴(𝑒, 𝑓)) = 𝐴(𝑎𝑐𝑒, 𝑏𝑑𝑓);
Comutativitate: 𝐴(𝑎, 𝑏) ∘ 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(𝑐, 𝑑) ∘ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎𝑐, 𝑏𝑑); Element neutru: ∃! 𝐴(1,1) ∈
1 1 1
0 8
0 16
0 1 0
4
𝑀|𝐴(𝑎, 𝑏) ∘ 𝐴(1,1) = 𝐴(1,1) ∘ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎, 𝑏); b) ( 1) ∘ ( 1)∘( 1)∘ ( )∘
0 0 0 0 2
8 16 32
2 0 4 0 𝑃 0 1 1 1 1 1 1 1 1
( )∘( )=( ), unde 𝑃 = 4 ∙ 8 ∙ 16 ∙ 1 ∙ 2 ∙ 4 = 64 ; 𝑄 = 8 ∙ 16 ∙ 32 ∙ 2 ∙ 4 ∙ 8 = 64 →
0 4 0 8 0 𝑄
𝑃 0 1
( 𝐴 ∘ 𝐴 ∘ … ∘ 𝐴 = 𝐴(𝑎𝑛 , 𝑏 𝑛 ) şi se verifică uşor prin inducţie matematică;
) = 64 𝐼2 ; c) ⏟
0 𝑄
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖

SUBIECTUL III
𝑥 2 +𝑎𝑥+𝑏 𝑓(𝑥) 1 𝑥 2 +𝑎𝑥+𝑏
1) a) 𝐴(0, 1) ∈ 𝒢𝑓 → 𝑓(0) = 1 → 𝑏 = 𝑑 → 𝑓(𝑥) = 𝑐𝑥+𝑏
; lim = = 1 → 𝑓(𝑥) = şi
𝑥→∞ 𝑥 𝑐 𝑥+𝑏
(𝑎−𝑏)𝑥+𝑏 𝑥 2 +𝑎𝑥+𝑎
lim (𝑓(𝑥) − 𝑥) = lim = 𝑎 − 𝑏 = 0 → 𝑓(𝑥) = . 𝒢𝑓 intersectează axa 𝑂𝑥 într-un
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥+𝑏 𝑥+𝑎
𝑥 2 +𝑎𝑥+1−𝑎
singur punct → ∆= 𝑎2 − 4𝑎 = 0 → 𝑎 = 4, 𝑏 = 4, 𝑐 = 1, 𝑑 = 1; b) Funcţia 𝑓(𝑥) = are
𝑥+𝑑
𝑥 2 +2𝑑𝑥+𝑎𝑑+𝑎−1 𝑓 ′ (1) = 0 2𝑑 + 𝑎𝑑 + 𝑎 = 0
derivata: 𝑓 ′ (𝑥) = şi impunem: { →{ →
(𝑥+𝑑) 2
𝑓 ′ (−3) = 0 8 − 6𝑑 + 𝑎𝑑 + 𝑎 = 0
𝑑=1 𝑥 2 −𝑥+2 4 4∙(−1)𝑛 ∙𝑛!
{ → 𝑏 = 2; c) 𝑓(𝑥) = 𝑥+1 = 𝑥 − 2 + 𝑥+1 → 𝑓 (𝑛) (𝑥) = (𝑥+1)𝑛+1 , ∀𝑛 ≥ 2; (se poate
𝑎 = −1
verifica prin inducţie matematică);
1 𝑥 2 +𝑥+1 1 𝑥 8 +𝑥 4 +1 1 𝑥 8 +2𝑥 4 +1−𝑥 4
2) a) 𝐼0 = ∫0 𝑥 2 +𝑥+1
∙ 𝑑𝑥 = 1; b) 𝐼1 = ∫0 𝑥 2 +𝑥+1
∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 2 +𝑥+1
∙ 𝑑𝑥 =
1 (𝑥 4 +𝑥 2 +1)(𝑥 4 −𝑥 2 +1) 1 (𝑥 2 +𝑥+1)(𝑥 2 −𝑥+1)(𝑥 4 −𝑥 2 +1) 1
∫0 𝑥 2 +𝑥+1
∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 2 +𝑥+1
∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 6 − 𝑥 5 + 𝑥 3 − 𝑥 + 1) ∙ 𝑑𝑥 =
1 1 1 1 6𝑛+2 3𝑛+1
− + − + 1; c) Demonstrăm că 𝑃(𝑥) = 𝑥 +𝑥 + 1 ⋮ 𝑄(𝑥) = 𝑥 2 + 𝑥 + 1, arătând că:
7 6 4 2
𝑃(𝜀) = 0. Astfel: 𝑃(𝜀) = 𝜀 6𝑛+2 + 𝜀 3𝑛+1 + 1 = (𝜀 3 )2𝑛 ∙ 𝜀 2 + (𝜀 3 )𝑛 ∙ 𝜀 + 1 = 𝜀 2 + 𝜀 + 1. Prin
1 𝑥 6𝑛+2 +𝑥 3𝑛+1 +1
urmare câtul împărţirii lui 𝑃(𝑥) prin 𝑄(𝑥) este polinomul 𝐶(𝑥) ∈ 𝑄[𝑋] şi 𝐼𝑛 = ∫0 𝑥 2 +𝑥+1
∙
1
𝑑𝑥 = ∫0 𝐶(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 ∈ 𝑄 ;

TEST 132

SUBIECTUL I

1) Din 𝑖 𝑛 = 𝛼 𝑛 = 𝛽 𝑛 = 1, 𝑖 2 + 1 = 𝛼 2 + 𝛼 + 1 = 𝛽 2 − 𝛽 + 1 = 0 → 𝑛 = 12𝑘, 𝑘 ∈ 𝑁 → √𝑛 + 3 =
√12𝑘 + 3 = √4(3𝑘) + 3 ∈ 𝑅 − 𝑄. Un pătrat perfect este fie de forma 4𝑠 fie 4𝑠 + 1, unde 𝑠 ∈ 𝑁;

245
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥−1 𝑥−1
2 + 1, ≤1∧𝑥 ≤ 3
2 2
2𝑔(𝑥) + 1, 𝑔(𝑥) ≤ 1 2(𝑥 − 2) + 1, 𝑥 − 2 ≤ 1 ∧ 𝑥 > 3
2) (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) = 𝑓(𝑔(𝑥)) = = 𝑥−1 𝑥−1 = 𝑥.
𝑔(𝑥) + 2, 𝑔(𝑥) > 1 + 2, >1∧𝑥 ≤3 2 2
{ { (𝑥 − 2) + 2, 𝑥 − 2 > 1 ∧ 𝑥 > 3
Analog (𝑔 ∘ 𝑓)(𝑥) = 𝑥. Explicaţie: 𝑔(𝑥) = 𝑓 −1 (𝑥);
√6+√2
sin 75° = sin(45° + 30°) = 4
3) { şi ecuaţia (sin 75°)𝑥 + (sin 15°)𝑥 = 22−𝑥 devine:
√6−√2
sin 15° = sin(45° − 30°) =
4
𝑥 𝑥 ∙2𝑥 𝑥 𝑥 𝑥
√6+√2 √6−√2 √6+√2 √6−√2 √6+√2
( 4 ) + ( 4 ) = 22−𝑥 →
⏞(
2
) +( 2
) = 4. Dacă notăm: ( 2
) =𝑡>0→ 𝑡+
𝑥 2 𝑥
1 𝑡 = 2 + √3 √6+√2 √6+√2 √6+√2
𝑡
=4→{ si ( 2 ) = 2 + √3 = ( 2 ) → 𝑥 = 2 sau ( 2 ) = 2 − √3 =
𝑡 = 2 − √3
−2
√6+√2
( 2
) →𝑥 = −2. Întrucât ecuaţiile sunt echivalente, impunem ca rădăcinile ±2 să verifice şi
10 10 1 𝜋 𝜋
(tg 𝑥 (ctg
𝛼) + 𝛼)𝑥 = , de unde obţinem (tg 𝛼)2 + (ctg 𝛼)2 = → tg 𝛼 ∈ { , √3} şi 𝛼 ∈ { 6 , 3 };
3 3 √3

6𝑥 ≥ 𝑥 2 + 9
4) Impunem condiţiile: 6𝑥, 𝑥 2 + 9,4𝑦, 𝑦 2 + 4, 𝑧 ∈ 𝑁 respectiv: { de unde rezultă:
4𝑦 ≥ 𝑦 2 + 4
(𝑥 − 3)2 ≤ 0
{ → 𝑦 = 2, 𝑥 = 3, 𝑧 = 2 → 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 7;
(𝑦 − 2)2 ≤ 0
1
𝑦 = √3 ∙ 𝑥 + 5 √3
√3
5) Rezolvăm sistemul { 1 → 𝐴 (−2, − ). Egalăm distanţele de la 𝑀(𝑎, 𝑏) la dreptele:
3
𝑦= ∙ 𝑥 − √3
√3
3𝑥 − √3𝑦 + 1 = 0 |3𝑎−√3𝑏+1| |𝑎−√3𝑏−3|
{ → 2√3
= 2
→ |3𝑎 − √3𝑏 + 1| = |𝑎√3 − 3𝑏 − 3√3| si [𝐴𝑀] =
𝑥 − √3𝑦 − 3 = 0
2 |3𝑎 − √3𝑏 + 1| = |𝑎√3 − 3𝑏 − 3√3|
√(𝑎 + 2)2 + (𝑏 + 5√3) = √2. Obţinem sistemul: { 2 de unde
5 3
3
(𝑎 + 2)2 + (𝑏 + √ ) = 2
3
se obţin coordonatele punctului 𝑀. Altă soluţie: Scriem ecuaţia bisectoarei unghiului format de
1
𝜑 𝜑 𝑚− √3−𝑚
dreptele (𝑑), (𝑔) pornind de la 𝑡𝑔 2
= 𝑡𝑔 2
→ √3
𝑚 = 1+𝑚 → 𝑚 = 1. Ecuaţia bisectoarei
1+ √3
√3
2
5 3
5√3 (𝑎 + 2)2 + (𝑏 + √ ) = 2
devine:𝑦 + 3
= 𝑥 + 2 şi obţinem sistemul { 3 → (𝑎 + 2)2 = 1 →
5√3
𝑏+ 3 =𝑎+2
3−5√3
𝑀 (−1, 3
)
{ ;
3+5√3
𝑀 (−3, − )
3

6) Înmulţim ambii membri cu sin 𝑥 (sin 𝑥 ≠ 0) şi obţinem: sin 2𝑛+1 𝑥 = sin 𝑥 →

(2𝑛+1 −1)𝑥
(2𝑛+1 −1)𝑥 (2𝑛+1 +1)𝑥 2
= (−1)𝑘 arcsin 0 + 𝑘𝜋 2𝑘𝜋
2 sin cos =0→{ → 𝑥 ∈ {2𝑛+1 −1 |𝑘 ∈ 𝑍} ∪
2 2 (2𝑛+1 +1)𝑥
2
= ± arccos 0 + 2𝑝𝜋
±𝜋+4𝑝𝜋
{ 2𝑛+1 +1 |𝑝 ∈ 𝑍}; 𝑛 fixat;

246
BOGDAN MARIUS DICU

SUBIECTUL II

1) a) Calculăm: 𝐷1 =
𝑎2 + 𝑏 2 (𝑎 + 𝑏)2 (𝑎 − 𝑏)2 ∑ 𝐿𝑖 3𝑎2 + 3𝑏 2 3𝑎2 + 3𝑏 2 3𝑎2 + 3𝑏 2 𝐶2,3 −𝐶1
|(𝑎 − 𝑏)2 𝑎2 + 𝑏 2 (𝑎 + 𝑏)2 | = ⏞ | (𝑎 − 𝑏)2 𝑎2 + 𝑏 2 (𝑎 + 𝑏)2 | = ⏞
2 2 2 2 (𝑎 + 𝑏)2 (𝑎 − 𝑏) 2 2 2
(𝑎 + 𝑏) (𝑎 − 𝑏) 𝑎 +𝑏 𝑎 +𝑏
2 2
3𝑎 + 3𝑏 0 0
| (𝑎 − 𝑏)2 2𝑎𝑏 4𝑎𝑏 | = 36𝑎2 𝑏2 (𝑎2 + 𝑏 2 ); b) În 𝐷1, facem substituţiile: 𝑎 = sin 𝑥, 𝑏 = cos 𝑥
(𝑎 + 𝑏)2 −4𝑎𝑏 −2𝑎𝑏
1 (sin 𝑥 + cos 𝑥)2 (sin 𝑥 − cos 𝑥)2
9
şi ecuaţia |(sin 𝑥 − cos 𝑥)2 1 (sin 𝑥 + cos 𝑥)2 | = 2 devine: 36 ∙ sin2 𝑥 ∙ cos 2 𝑥 =
(sin 𝑥 + cos 𝑥)2 (sin 𝑥 − cos 𝑥)2 1
9 1 𝑘𝜋
→ sin 2𝑥 = ± → 2𝑥 = (−1) + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍; c) În 𝐷1, facem substituţiile: 𝑎 = 2𝑥 > 0, 𝑏 = 3𝑥 >
2 √2 4
4𝑥 + 9𝑥 (2𝑥 + 3𝑥 )2 (2𝑥 − 3𝑥 )2
0.Ecuaţia |(2𝑥 − 3𝑥 )2 4𝑥 + 9𝑥 (2𝑥 + 3𝑥 )2 | = 36(64𝑥 + 729𝑥 ) devine: 22𝑥 ∙ 32𝑥 ∙
𝑥 𝑥 2 𝑥 𝑥 2
(2 + 3 ) (2 − 3 ) 4𝑥 + 9𝑥
(22𝑥 + 32𝑥 ) = 26𝑥 + 36𝑥 → 22𝑥 ∙ 32𝑥 ∙ (22𝑥 + 32𝑥 ) = (22𝑥 + 32𝑥 ) ∙ (24𝑥 − 22𝑥 ∙ 32𝑥 + 34𝑥 ) →
(22𝑥 − 32𝑥 )2 = 0 → 𝑥 = 0;
1 1
2) a) 𝑓 = 16𝑥 4 − 8𝑥 2 + 1 = 0 → (4𝑥 2 − 1)2 = 0 → 𝑥1 = = cos 60° = 𝑥3 , 𝑥2 = − =
2 2
cos 120° = 𝑥4 . Dacă diagonala scurtă are lungimea 10, atunci latura rombului are lungimea 10 şi aria
10
rombului este 50√3. Dacă diagonala lungă are lungimea 10, atunci latura rombului are lungimea şi
√3
50√3
aria rombului este 3
; b) 𝑔 = 8𝑥 4 + 𝑎𝑥 3 − 6𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 1 are rădăcinile: 𝑥1 = cos 𝐴, 𝑥2 =
cos 𝐵, 𝑥3 = cos(𝜋 − 𝐵), 𝑥4 = cos(𝜋 − 𝐴), unde 𝐴, 𝐵 sunt unghiurile ascuţite. Aplicăm relaţiile Viette:
𝑎
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + 𝑥4 = 0 = −
8
3
𝑥1 𝑥2 + ⋯ + 𝑥3 𝑥4 = − cos 2 𝐴 − cos2 𝐵 = − 1 1
4
𝑏 de unde 𝑎 = 𝑏 = 0 si cos 𝐴, cos 𝐵 ∈ {2 , } şi
𝑥1 𝑥2 𝑥3 + ⋯ + 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = 0 = −8 √2

1
{ 𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = 8 = cos 2 𝐴 ∙ cos 𝐵 2

unghiurile trapezului au măsurile: 60°, 45°, 135°, 120°; c) Pentru ℎ = 𝑥 3 − 12𝑥 2 + 47𝑥 − 𝑐,
𝑥12 = 𝑥22 + 𝑥32
2 2 2
impunem condiţiile: 𝑥1 = 𝑥2 + 𝑥3 , 𝑥𝑖 > 0 şi folosim şi relaţiile Viette { 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 12 →
𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 47
2 2 2 2 2
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 12 − 2 ∙ 47 = 50 → 𝑥1 = 25 → 𝑥1 = 5 care verifică ecuaţia dată şi 𝑐 = 60.
Celelalte două rădăcini sunt {3; 4}.

SUBIECTUL III

1) a) Funcţia 𝑓 admite limită în punctul 𝑥0 = 1 dacă şi numai dacă 𝑙𝑠 (1), 𝑙𝑑 (1) există, sunt finite şi
𝑎𝑥−1 +𝑏𝑥−1 −2
1 2
1∞ 2(𝑥−1)
𝑎 𝑥−1 +𝑏𝑥−1 𝑥−1 𝑎 𝑥−1 +𝑏𝑥−1 −2 𝑎𝑥−1 +𝑏𝑥−1 −2
egale. Astfel: 𝑙𝑠 (1) = lim ( 2
) =
⏞ lim {[1 + ( 2
)] } =
𝑥→1 𝑥→1
𝑥<1 𝑥<1
ln 𝑎+ln 𝑏
𝑥 𝑎 +𝑥 𝑏 −2 𝑎+𝑏 𝑎+𝑏
𝑒 2 = √𝑎𝑏 şi 𝑙𝑑 (1) = lim = . Din 𝑙𝑠 (1) = 𝑙𝑑 (1) → √𝑎𝑏 = → 𝑎 = 𝑏; b) Pe
𝑥→1 2(𝑥−1) 2 2
𝑥>1
(−∞, 0), (0, +∞), funcţia 𝑔 este continuă şi derivabilă fiind rezultatul unor operaţii cu funcţii
elementare. Impunem continuitatea în punctul 𝑥0 = 0: 𝑙𝑠 (0) = 𝑓(0) = 𝑙𝑑 (0) → ln(𝑐𝑑) = ln(𝑐𝑑) =

247
 TESTE DE MATEMATICĂ

ln(𝑐𝑑) adevărat; Impunem derivabilitatea în punctul 𝑥0 = 0: 𝑓𝑠′ (0) = 𝑓𝑑′ (0) →

𝐻
𝑓𝑠′ (0) = lim (𝑐 𝑥 ln2 𝑐 + 𝑑 𝑥 ln2 𝑑) = ln2 𝑐 + ln2 𝑑, şi, respectiv: 𝑓𝑑′ (0) =
⏞
𝑥→0
𝑥<0
𝐻
𝑥(𝑐𝑑)𝑥 ln(𝑐𝑑)−(𝑐𝑑)𝑥 +1 (𝑐𝑑)𝑥 ln(𝑐𝑑)+𝑥(𝑐𝑑)𝑥 ln2 (𝑐𝑑)−(𝑐𝑑)𝑥 ln(𝑐𝑑) ln2 (𝑐𝑑)
lim =
⏞ lim = . Obţinem egalitatea:
𝑥→0 𝑥2 𝑥→0 2𝑥 2
𝑥>0 𝑥>0
ln2 (𝑐𝑑)
ln2 𝑐 + ln2 𝑑 = 2 → 2(ln2 𝑐 + ln2 𝑑) = (ln 𝑐 + ln 𝑑)2 → ln 𝑐 = ln 𝑑 → 𝑐 = 𝑑; c) Studiem
′ ′′
continuitatea şi derivabilitatea funcţiilor: ℎ, ℎ , ℎ , ℎ′′′, unde ℎ(𝑥) =
2𝑥 4 + 4𝑥 3 + 12𝑥 2 + 4𝑥 + 2, 𝑥 ≤ 1
{ 4 . Continuitate ℎ: ℎ𝑠 (1) = ℎ(1) = ℎ𝑑 (1) ↔ 24 = 24 = 24.
𝑥 + 8𝑥 3 + 6𝑥 2 + 8𝑥 + 1, 𝑥 > 1
8𝑥 3 + 12𝑥 2 + 24𝑥 + 4, 𝑥 ≤ 1
ℎ′ (𝑥) = { 3 → ℎ𝑠′ (1) = ℎ′ (1) = ℎ𝑑′ (1) ↔ 48 = 48 = 48. ℎ′′ (𝑥) =
4𝑥 + 24𝑥 2 + 12𝑥 + 8, 𝑥 > 1
24𝑥 2 + 24𝑥 + 24, 𝑥 ≤ 1
{ → ℎ𝑠′′ (1) = ℎ′′ (1) = ℎ𝑑′′ (1) ↔ 72 = 72 = 72. ℎ′′′ (𝑥) =
12𝑥 2 + 48𝑥 + 12, 𝑥 > 1
48𝑥 + 24, 𝑥 ≤ 1 48, 𝑥 ≤ 1
{ → ℎ𝑠′′′ (1) = ℎ′′′ (1) = ℎ𝑑′′′ (1) ↔ 72 = 72 = 72. ℎ′′′′ (𝑥) = { care nu
24𝑥 + 48, 𝑥 > 1 24, 𝑥 > 1
este derivabilă în 𝑥0 = 1. Prin urmare, funcţia ℎ este de trei ori derivabilă pe 𝑅.
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥2
2) a) Din 𝑓𝑛+1 (𝑥) = ∫0 𝑓𝑛 (𝑡) ∙ 𝑑𝑡 → 𝑓1 (𝑥) = ∫0 1 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑥, 𝑓2 (𝑥) = ∫0 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 2
. Prin inducţie
𝑥 𝑛 𝑥 𝑥
matematică, se obţine: 𝑓𝑛 (𝑥) = ; b) Din 𝑔𝑛+1 (𝑥) = ∫0 𝑔𝑛 (𝑡) ∙ 𝑑𝑡 → 𝑔1 (𝑥) = ∫0 𝑡 ∙ 𝑒 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑥 ∙
𝑛!
𝑥 𝑥
𝑒 𝑥 − 𝑒 𝑥 + 1, 𝑔2 (𝑥) = ∫0 (𝑡 ∙ 𝑒 𝑡 − 𝑒 𝑡 + 1) ∙ 𝑑𝑡 = 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 − 2𝑒 𝑥 + 𝑥 + 2, 𝑔3 (𝑥) = ∫0 (𝑡𝑒 𝑡 − 2𝑒 𝑡 + 𝑡 +
𝑥2 𝑥3
2)𝑑𝑡 = 𝑥𝑒 𝑥 − 𝑒 𝑥 + 1 − 2𝑒 𝑥 +2 + 2 + 2𝑥 şi 𝑔4 (𝑥) = 𝑥𝑒 𝑥 − 𝑒 𝑥 − 3(𝑒 𝑥 − 1) + 3𝑥 + 𝑥 2 + 6 ; c)
1 1 1
lim (𝑓0 (1) + 𝑓1 (1) + 𝑓2 (1) + ⋯ + 𝑓𝑛 (1)) = lim (1 + 1! + 2! + ⋯ + 𝑛!) = 𝑒;
𝑛→∞ 𝑛→∞

TEST 133

SUBIECTUL I
𝑎 = log 2 80 = log 2 8 + log 2 10 = 3 + log 2 10
1) { . Cum log 2 10 > log 3 10 → 𝑎 > 𝑏;
𝑏 = log 3 270 = log 3 27 + log 3 10 = 3 + log 3 10
2) Găsim dreptele din familia (𝐷) tangente celor două parabole, impunând ca următoarele două
𝑦 = 𝑥2 + 1
sisteme să admită soluţie unică: { → 𝑥 2 − 𝑚 ∙ 𝑥 + 1 = 0, ∆1 = 0 → 𝑚 = 2 şi
𝑦 =𝑚∙𝑥
𝑦 = −𝑥 2 + 6𝑥 − 8
{ , de unde: 𝑥 2 + (𝑚 − 6)𝑥 + 8 = 0, ∆2 = 0 → 𝑚 = 6 − 4√2. Deci, pentru 𝑚 ∈
𝑦 =𝑚∙𝑥
(6 − 4√2; 2), familia de drepte (𝐷): 𝑦 = 𝑚 ∙ 𝑥 nu intersectează mulţimea (𝑃) ∪ (𝑄).
log 𝑥 = 𝑎 2 2
3) Condiţii de existenţă: 𝑥, 𝑦 ∈ (0, +∞).Fie { 2 → {𝑎 2− 3𝑎𝑏 + 3𝑏 = 1 . Eliminăm termenii
log 3 𝑦 = 𝑏 2𝑎 + 𝑎𝑏 + 𝑏 2 = 11
:𝑏2
𝑎 16 𝑎
liberi: 9𝑎2 − 34𝑎𝑏 + 32𝑏 2 = 0 →
⏞ ∈ { , 2}. Pentru = 2, prima relaţie devine: 𝑏 2 = 1 →
𝑏 9 𝑏
16 67 67
(𝑎, 𝑏) = (2,1) (𝑥, 𝑦) = (4,3) 𝑎 16
(𝑎, 𝑏) = ( √ , √ )
81 9
{ →{ 1 1 . Pentru = →{ →
(𝑎, 𝑏) = (−2, −1) (𝑥, 𝑦) = ( , ) 𝑏 9 16√67 √67
4 3 (𝑎, 𝑏) = (− ,− ) 81 9
16√67 √67
(𝑥, 𝑦) = (2 81 ,3 )9

{ 16√67 √67
;
− −
(𝑥, 𝑦) = (2 81 ,3 9 )

248
BOGDAN MARIUS DICU

∁3𝑛 ∙∁23 5 𝑛(𝑛−1)(𝑛−2)∙3 120 5

4) Probabilitatea cerută este 𝑝 = = → ∙ (𝑛+3)(𝑛+2)(𝑛+1)𝑛(𝑛−1) = → 𝑛 = 7;
∁5𝑛+3 12 6 12

5) Ducem: 𝐷𝑀 ⊥ 𝐵𝐶, 𝐶𝑁 ⊥ 𝐵𝐶, 𝑀, 𝑁 ∈ 𝐵𝐶.Daca 𝐷𝑀 = ℎ → 𝐶𝑁 = ℎ, 𝐴𝐷 = 2ℎ, 𝐴𝑀 = ℎ√3, 𝐵𝑁 = ℎ

⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐶𝐵
si 𝐵𝐶 = ℎ√2. Din 𝐴𝐵 = 𝐴𝑀 + 𝐷𝐶 + 𝐵𝑁 → ℎ = 10 → 𝐷𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 20 ∙ 10√2 ∙ cos 105° =
100(1 − √3);
3𝑥+2 3𝑥+2 3𝑥+2
6) cos (2𝑥+3 ∙ 𝜋) + 1 = 0 → 2𝑥+3 ∙ 𝜋 = ±𝜋 + 2𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍 → 2𝑥+3 = 2𝑘 ± 1 ∈ 𝑍 →
(2𝑥 + 3)|(3𝑥 + 2) (2𝑥 + 3)|(6𝑥 + 4)
{ →{ → (2𝑥 + 3)|5 → 2𝑥 + 3 ∈ {−5, −1,1,5} → 𝑥 ∈
(2𝑥 + 3)|(2𝑥 + 3) (2𝑥 + 3)|(6𝑥 + 9)
{−4, −2, −1,1}. Verifică 𝑥 = ±1 şi suma rădăcinilor întregi este nulă;

SUBIECTUL II

1 2 3 4 𝐿𝐿1 +𝐿 4 14 16 18 20
2 +𝐿3
1) a) 𝐷1 = | 5 6 7 8 | = ⏞ |14 16 18 20| = 0. Analog:
9 10 11 12 9 10 11 12
13 14 15 16 13 14 15 16
1 2 3 … 𝑛
𝑛+1 𝑛 + 2 𝑛 + 3 … 2𝑛
| 2𝑛 + 1 2𝑛 + 2 2𝑛 + 3 … 3𝑛|| = 0; b) 𝐷2 =
|
⋮ ⋮ ⋮ ⋮ ⋮
2
𝑛 −𝑛+1 ⋯ ⋯ ⋯ 𝑛2
8 9 10 10 10 9
∁12 ∁12 ∁12 ∁14 ∁14 ∁12 ∁10 10
12 ∁14
12 13 14 𝐶
14 1 +2𝐶 +𝐶
∁14 13 14 14 𝑐 ∙ cos 𝐵 𝑏 ∙ cos 𝐶 𝑎 𝐶1 +𝐶2
|∁16 ∁16 ∁16 ∁18 | 18 ∁16 ∁16 ∁18 |
2 3
=
⏞ |
|∁16 ∁17 ∁18 ∁18 | |∁18 ∁17 ∁18 ∁18 | = 0; c) 𝐷3 = |𝑎 ∙ cos 𝐶 𝑐 ∙ cos 𝐴 𝑏 | = ⏞
20 20 20 22 22 20 20 22 𝑏 ∙ cos 𝐴 𝑎 ∙ cos 𝐵 𝑐
22
∁20 21 22
24 ∁24 ∁24 ∁26 ∁22 21 22
26 ∁24 ∁24 ∁26
22

𝑎 𝑏 ∙ cos 𝐶 𝑎
|𝑏 𝑐 ∙ cos 𝐴 𝑏| = 0. Folosind teorema sinusurilor şi aplicând regula lui Sarrus sau metoda
𝑐 𝑎 ∙ cos 𝐵 𝑐
triunghiului, obţinem, după împărţirea ambilor membrii cu cos 𝐴 ∙ cos 𝐵 ∙ cos 𝐶 relaţia din enunţ.

2) a) Fie 𝑧(𝑎, 𝑏) = 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝜀. Parte stabilă: 𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑) = (𝑎 + 𝑏 ∙ 𝜀)(𝑐 + 𝑑 ∙ 𝜀) = 𝑎𝑐 + 𝑎𝑑𝜀 +

𝑏𝑐𝜀 + 𝑏𝑑 (−𝜀 − 1) = 𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 − 𝑏𝑑)𝜀 = 𝑧(𝑎𝑐 + 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 − 𝑏𝑑) ∈ 𝐴; Asociativitate:
(𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑)) ∙ 𝑧(𝑒, 𝑓) = 𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ (𝑧(𝑐, 𝑑) ∙ 𝑧(𝑒, 𝑓)) = 𝑧(𝑎𝑐𝑒 + 𝑏𝑑𝑒 + 𝑎𝑑𝑓 + 𝑏𝑐𝑓 − 𝑏𝑑𝑓, 𝑎𝑐𝑓 +
𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒 − 𝑏𝑑𝑒 + 𝑎𝑑𝑓 + 𝑏𝑐𝑓 − 𝑏𝑑𝑓). Element neutru: ∃! 𝑧(𝑢, 𝑣) ∈ 𝐴|𝑧(𝑎, 𝑏)𝑧(𝑢, 𝑣) =
𝑧(𝑢, 𝑣)𝑧(𝑎, 𝑏) = 𝑧(𝑎, 𝑏) → 𝑧(𝑢, 𝑣) = 𝑧(1,0). Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑧(𝑎, 𝑏) ∈
𝑎−𝑏 −𝑏
𝐴, ∃𝑧(𝑐, 𝑑)|𝑧(𝑎, 𝑏)𝑧(𝑐, 𝑑) = 𝑧(𝑐, 𝑑)𝑧(𝑎, 𝑏) = 𝑧(1,0) → 𝑧(𝑐, 𝑑) = 𝑧 (𝑎2 −𝑎𝑏+𝑏2 , 𝑎2 −𝑎𝑏+𝑏2 ); b) Parte
stabilă: (𝑎, 𝑏) ∘ (𝑐, 𝑑) = (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑏𝑐 + 𝑎𝑑 − 𝑏𝑑); Asociativitate: ((𝑎, 𝑏) ∘ (𝑐, 𝑑)) ∘ (𝑒, 𝑓) = (𝑎, 𝑏) ∘
((𝑐, 𝑑) ∘ (𝑒, 𝑓)) = (𝑎𝑐𝑒 + 𝑏𝑑𝑒 + 𝑎𝑑𝑓 + 𝑏𝑐𝑓 − 𝑏𝑑𝑓, 𝑎𝑐𝑓 + 𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒 − 𝑏𝑑𝑒 + 𝑎𝑑𝑓 + 𝑏𝑐𝑓 −
𝑏𝑑𝑓). Element neutru: ∃! (𝑢, 𝑣) ∈ 𝐵|(𝑎, 𝑏) ∘ (𝑢, 𝑣) = (𝑢, 𝑣) ∘ (𝑎, 𝑏) = (𝑎, 𝑏) → (𝑢, 𝑣) = (1,0).
Elemente simetrizabile: Pentru fiecare (𝑎, 𝑏) ∈ 𝐵, ∃(𝑐, 𝑑)|(𝑎, 𝑏) ∘ (𝑐, 𝑑) = (𝑐, 𝑑) ∘ (𝑎, 𝑏) = (1,0) →
𝑎−𝑏 −𝑏
(𝑐, 𝑑) = ( , ); c) Fie 𝑓: 𝐴 → 𝐵 𝑓(𝑧(𝑎, 𝑏)) = (𝑎, 𝑏) bijectivă; 𝑓(𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑)) =
𝑎 2 −𝑎𝑏+𝑏2 𝑎 2 −𝑎𝑏+𝑏2
𝑓(𝑧(𝑎, 𝑏)) ∘ 𝑓(𝑧(𝑐, 𝑑)) adevărat;

SUBIECTUL III
𝑛+1 1+√𝑥=𝑡
𝑓𝑛+1 (𝑥)−1 (1+√𝑥) −1 𝑡 𝑛+1 −1 𝑛+1 𝑓𝑛+1 (𝑥)−1
1) a) lim = lim 𝑛 =
⏞ lim = → lim (lim ) = 1; b)
𝑥→0 𝑓𝑛 (𝑥)−1 𝑥→0 (1+√𝑥) −1 𝑡→1 𝑡 𝑛 −1 𝑛 𝑛→∞ 𝑥→0 𝑓𝑛 (𝑥)−1
𝑛 𝑛
Injectivitate: 𝑓𝑛 (𝑥1 ) = 𝑓𝑛 (𝑥2 ) → (1 + √𝑥1 ) =(1 + √𝑥2 ) → 𝑥1 = 𝑥2 ; Surjectivitate: 𝑦 =
𝑛 2
(1 + √𝑥) → 𝑥 = ( √𝑦 − 1) ∈ [0, +∞). Funcţia inversă este 𝑓𝑛−1 : [1, +∞) → [0, +∞), 𝑓𝑛−1 (𝑥) =
𝑛

249
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑛−2
𝑛 2 𝑛(1+√𝑥) [(𝑛−1)√𝑥−1−√𝑥] 1
( √𝑥 − 1) ; c) Calculăm 𝑓𝑛′′ (𝑥) = 4𝑥√𝑥
= 0 → 𝛼𝑛 = (𝑛−2)2 → 𝛽𝑛 =
1 𝑛
(1 + 𝑛−2) → 𝑒, cazul 1∞ ;
1
1 1 1 1 1
2) a) 𝐼1 = ∫0 [{𝑥}] ∙ 𝑑𝑥 = 0, 𝐼2 = ∫0 [2 ∙ {𝑥}] ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 0 ∙ 𝑑𝑥 + ∫1 1 ∙ 𝑑𝑥 = 2 , 𝐼3 = ∫0 [3 ∙ {𝑥}] ∙ 𝑑𝑥 =
2
1 2
1 3
∫0 0 ∙ 𝑑𝑥 + ∫ 1 ∙ 𝑑𝑥 + ∫2 2 ∙ 𝑑𝑥 = 1 → 𝐼1 + 𝐼2 + 𝐼3 =
3
1
3
2
; b) [𝑛 ∙ {𝑥}] = [𝑛(𝑥 − [𝑥])] = [𝑛𝑥] −
3 3
1 2
1 1
⏟ [𝑥]] = [𝑛𝑥]; c) 𝐼𝑛 = ∫0 [𝑛 ∙ {𝑥}] ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 [𝑛𝑥] ∙ 𝑑𝑥 = ∫0𝑛 0 ∙ 𝑑𝑥 + ∫1 1 ∙ 𝑑𝑥 + ⋯ +
[𝑛 𝑛

𝑛
0
1 1 2 𝑛−1 𝑛−1
∫𝑛−1(𝑛 − 1) ∙ 𝑑𝑥 = 0 + 𝑛
+𝑛 + ⋯+ 𝑛
= 2
;
𝑛

TEST 134

SUBIECTUL I
1
1) log 2 9 + log 3 4 ≥ 4 ↔ 2 log 2 3 + 2 log 3 2 ≥ 4 ↔ log 2 3 + log ≥ 2 ↔ (log 2 3 − 1)2 ≥ 0
23
adevărat;

2) Vârful parabolei 𝑦 = 𝑎 ∙ 𝑥 2 + 𝑏 ∙ 𝑥 + 1 − 𝑎 este situat pe prima bisectoare dacă 𝑥𝑉 = 𝑦𝑉 de unde:

𝑏 𝑏2 −4𝑎(1−𝑎) 2 2 (2𝑎 − 1)2 ≤ 2
− 2𝑎 = − → 𝑏 − 4𝑎 + 4𝑎 = 2𝑏 → (2𝑎 − 1)2 + (𝑏 − 1)2 = 2 → { →
4𝑎 (𝑏 − 1)2 ≤ 2
√ 1− 2 √ 1+ 2 𝑎,𝑏∈𝑍
|2𝑎 − 1| ≤ √2 ≤𝑎≤ 𝑎=1
→{ ⏞ {
→ {(1,0), (1,2)};
{ {0,1,2} → (𝑎, 𝑏) ∈
2 2
|𝑏 − 1| ≤ √2 𝑏 ∈
1 − √2 ≤ 𝑏 ≤ 1 + √2
𝑥 ∈ [2, +∞)
𝑥−2≥0 2
3) Condiţii de existenţă: {𝑥 − 1 − 2√𝑥 − 2 ≥ 0 → {(√𝑥 − 2 − 1) ≥ 0 → 𝑥 ∈ [2, +∞). Notăm
2
𝑥 + 7 − 6√𝑥 − 2 ≥ 0 (√𝑥 − 2 − 3) ≥ 0
√𝑥 − 2 = 𝑡 unde 𝑡 ≥ 0 şi ecuaţia devine: |𝑡 − 1| + |𝑡 − 3| ≤ 6 − 𝑡. Explicităm membrul stâng în
tabelul următor:
𝑡 0 1 3 +∞
|𝑡 − 1| 1 1−𝑡 0 𝑡−1 2 𝑡−1
|𝑡 − 3| 3 3−𝑡 2 3−𝑡 0 𝑡−3
|𝑡 − 1| + |𝑡 − 3| 4 4 − 2𝑡 2 2 2 2𝑡 − 4
Dacă 𝑡 ∈ [0,1), inecuaţia devine: 4 − 2𝑡 ≤ 6 − 𝑡 → 𝑡 ∈ [−2, +∞) ∩ [0,1) → 𝑡 ∈ [0,1). Dacă 𝑡 ∈
[1,3], obţinem 2 ≤ 6 − 𝑡 → 𝑡 ∈ (−∞, 4] ∩ [1,3] → 𝑡 ∈ [1,3]. Dacă 𝑡 ∈ (3, +∞), inecuaţia devine:
10 10 10 10
2𝑡 − 4 ≤ 6 − 𝑡 → 𝑡 ∈ (−∞, 3
] ∩ (3, +∞) → 𝑡 ∈ (3, 3
]. În final, 𝑡 ∈ [0, 3
] → 0 ≤ √𝑥 − 2 ≤ 3
→
118
𝑥∈ [2, 9 ];

4) Din (1 + 𝑖)8𝑛 = (2𝑖)4𝑛 → ∁08𝑛 + ∁18𝑛 𝑖 − ∁28𝑛 − ∁38𝑛 𝑖 + ∁48𝑛 + ⋯ + ∁8𝑛

8𝑛 = 2
4𝑛
+ 0 ∙ 𝑖, de unde
0 2 4 8𝑛 4𝑛
∁8𝑛 − ∁8𝑛 + ∁8𝑛 − ⋯ + ∁8𝑛 = 2
obţinem: { 1 ;
∁8𝑛 − ∁38𝑛 + ∁58𝑛 − ⋯ − ∁8𝑛−1
8𝑛 = 0

250
BOGDAN MARIUS DICU

5) Dacă ℎ este înălţimea corespunzătoare laturii 𝐴𝐵 în paralelogramul 𝐴𝐵𝐶𝐷, atunci trapezele

𝐷𝐶+𝑀𝑁 ℎ
ℎ 3ℎ 𝒜𝑀𝑁𝐶𝐷 ∙ 1
𝑀𝑁𝐶𝐷 şi 𝑀𝑁𝐵𝐴 au înălţimile 4 respectiv 4
şi 𝒜𝑀𝑁𝐵𝐴
= 2
𝐴𝐵+𝑀𝑁 3ℎ
4
=3;
∙
2 4

5𝑥+2 5𝑥+2 5𝑥+2 (3𝑥 + 4)|(5𝑥 + 2)

6) Din sin ( ∙ 𝜋) = 0 → ∙ 𝜋 =𝑘∙𝜋 → = 𝑘 ∈ 𝑍; { →
3𝑥+4 3𝑥+4 3𝑥+4 (3𝑥 + 4)|(3𝑥 + 4)
(3𝑥 + 4)|(15𝑥 + 6)
{ → (3𝑥 + 4)|14 → 3𝑥 + 4 ∈ {−14, −7, −1,1,7,14} → 3𝑥 ∈
(3𝑥 + 4)|(15𝑥 + 20)
{−18, −11, −5, −3,3,10} → 𝑥 ∈ {−6, −1,1};

SUBIECTUL II

1) a) Sunt 6 permutări: (𝑖, 𝑗, 𝑘) ∈ {(5,6,7), (5,7,6), (6,5,7), (6,7,5), (7,5,6), (7,6,5)}. Dintre acestea
pentru (𝑖, 𝑗, 𝑘) ∈ {(5,6,7), (6,7,5), (7,5,6)}, obţinem un număr par de inversiuni adică permutari
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
pare; b) Avem 𝛽 −1 = ( ) = 𝛾 şi calculăm 𝛾 2 = ( ), 𝛾 3 = ( ), 𝛾 4 =
2 3 4 1 3 4 1 2 4 1 2 3
1 2 3 4 1 2 3 4
( ) = 𝑒4 . Deci, puterile se reiau din 4 în 4 → 𝛾 2017 = 𝛾 = ( ) = 𝛽 −2017 ;c)
1 2 3 4 2 3 4 1
(1): 𝑥(𝑦(1)) = 1; (2): 𝑦(𝑧(1)) = 2; (3): 𝑧(𝑥(1)) = 2
Sistemul devine: {(4): 𝑥(𝑦(2)) = 2; (5): 𝑦(𝑧(2)) = 1; (6): 𝑧(𝑥(2)) = 1. Presupunem 𝑥(1) =
(7): 𝑥(𝑦(3)) = 3; (8): 𝑦(𝑧(3)) = 3; (9): 𝑧(𝑥(3)) = 3
(3) (2) (4) (6) (5) (1)
1→ ⏞ 𝑧(1) = 2 →⏞ 𝑦(2) = 2 → ⏞ 𝑥(2) = 2 → ⏞ 𝑧(2) = 1 →⏞ 𝑦(1) = 1 → ⏞ 𝑥(1) = 1 şi rămân 𝑦(3) =
3, 𝑧(3) = 3 care se verifică. Analog, se studiază cazurile: 𝑥(1) = 2 respectiv 𝑥(1) = 3;

2) a) Restul împărţirii polinomului 𝑓100 prin polinomul 𝑥 − 𝑖 este 𝑓100 (𝑖) = 𝑖 100 + 𝑖 99 + ⋯ + 𝑖 + 1 =
1. Am folosit rezultatul: 𝑖 𝑘 + 𝑖 𝑘+1 + 𝑖 𝑘+2 + 𝑖 𝑘+3 = 0, ∀𝑘 ∈ 𝑁; b) 𝑓50 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)50 +
(𝑥 2 + 𝑥 + 1)49 + ⋯ + (𝑥 2 + 𝑥 + 1) + 1 = (𝑥 3 − 1) ∙ 𝑐(𝑥) + 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐. Pentru
351 −1
50 49 𝑎+𝑏+𝑐 =
{𝑥 = 1 → 3 + 3 + ⋯ +2 3 + 1 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 → {
2
𝑏−𝑎 = 0 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) =
𝑥 = 𝜀 → 1 = 𝑎𝜀 + 𝑏𝜀 + 𝑐
𝑐−𝑎 =1
350 −1 350 −1 350 +1
( 2 , 2 , 2 ); c) 𝑓𝑛 = (𝑥 + 𝑥 + 1) + (𝑥 + 𝑥 + 1)𝑛−1 + ⋯ + (𝑥 2 + 𝑥 + 1) + 1 =
2 𝑛 2

[∁0𝑛 (𝑥 2 + 𝑥)𝑛 + ∁1𝑛 (𝑥 2 + 𝑥)𝑛−1 + ⋯ + 𝐶𝑛𝑛 ] + [∁0𝑛−1 (𝑥 2 + 𝑥)𝑛−1 + ∁1𝑛−1 (𝑥 2 + 𝑥)𝑛−2 + ⋯ + 𝐶𝑛−1
𝑛−1 ]
+
0 0 2𝑛 0 1 2𝑛−1 0 2 2𝑛−2 0 0 2𝑛−2 2𝑛 2𝑛−1
⋯ + 1 = ∁𝑛 ∁𝑛 𝑥 + ∁𝑛 ∁𝑛 𝑥 + ∁𝑛 ∁𝑛 𝑥 + ∁𝑛−1 ∁𝑛−1 𝑥 + ⋯ = 𝑥 + 𝑛𝑥 +
𝑛(𝑛−1)
( 2
+ 1) 𝑥 2𝑛−2 + ⋯ → ∑ 𝑥𝑖2 = 𝑆12 − 2𝑆2 = 𝑛 − 2;

SUBIECTUL III
′
2𝑥 ′ 2 1−𝑥 2 2
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (arctg 1−𝑥 2
) = 1+𝑥 2 respectiv 𝑔′ (𝑥) = (arcsin 1+𝑥2 ) = − 1+𝑥2; b) Din tabelul

251
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥 0 1
𝑓′ +
𝑔′ −
𝑓 0
𝜋
↗
2
𝑔 𝜋
2
↘ 0
𝜋
𝑓((0,1)) = (0, 2 )
Pentru că 𝑓 şi 𝑔 sunt strict monotone şi continue, ele sunt injective. Cum { 𝜋
𝑔((0,1)) = (0, 2 )
deducem că funcţiile sunt surjective. Inversele celor două funcţii:
𝜋 √1+𝑡𝑔2 𝑥−1
𝑓 −1 : (0, 2 ) → (0,1), 𝑓 −1 (𝑥) = 𝑡𝑔 𝑥 2𝑥 1−𝑥 2
{ ; c) Dacă 𝑢(𝑥) = arctg + arcsin , 𝑢: (0,1) → 𝑅,
𝜋 1−sin 𝑥 1−𝑥 2 1+𝑥 2
−1 −1
𝑔 : (0, 2 ) → (0,1), 𝑔 (𝑥) = √1+sin 𝑥
𝜋 2𝑥 1−𝑥 2
observăm că 𝑢′ (𝑥) = 0, ∀𝑥 ∈ (0,1) → 𝑢(𝑥) = 𝑘 = 𝑢𝑑 (0) = → arctg + arcsin =
2 1−𝑥 2 1+𝑥 2

𝜋
2
, ∀𝑥 ∈ (0,1);
1 𝑥−1 𝑥−1 𝑥−1 𝐴 𝐵𝑥+𝐶
2) a) 𝐼1 = ∫0 𝑥 3 +1
𝑑𝑥. Dar 𝑥 3 +1 = (𝑥+1)(𝑥2 −𝑥+1) = 𝑥+1 + 𝑥 2 −𝑥+1 → 𝑥 − 1 = (𝐴 + 𝐵)𝑥 2 +
𝐴+𝐵 =0
2 2 1 𝑥−1 2 1
(−𝐴 + 𝐵 + 𝐶)𝑥 + 𝐴 + 𝐶 → {−𝐴 + 𝐵 + 𝐶 = 1 → (𝐴, 𝐵, 𝐶) = (− , , − ) → 3 = − +
3 3 3 𝑥 +1 3 𝑥+1
𝐴 + 𝐶 = −1
(−𝑥)2𝑛 −1
1 2𝑥−1 −2 ln 2 𝑥 2𝑛−1 −𝑥 2𝑛−2 +𝑥 2𝑛−3 −⋯+𝑥−1 (−1) 𝑥 2𝑛 −1
3 𝑥 2 −𝑥+1
, de unde 𝐼1 = 3 ; b) Avem 𝑥 2𝑛+1 +1
= 𝑥
−𝑥−1
2𝑛+1 +1
= (𝑥+1)(𝑥 2𝑛+1 +1)
=
2𝑛+1 2𝑛 2𝑛
1 (𝑥 +1)−(𝑥+1) 1 𝑥 1 1 1 1 (2𝑛+1)𝑥
𝑥 (𝑥+1)(𝑥 2𝑛+1 +1)
= 𝑥(𝑥+1) − 𝑥 2𝑛+1 (𝑥 2𝑛+1 +1) = 𝑥 − 𝑥+1 − 𝑥 + 2𝑛+1 𝑥 2𝑛+1 +1 → 𝐼𝑛 =
ln 2 𝑥 4 +2
− ln 2 + 2𝑛+1 → − ln 2; Observaţie: Pentru 𝑛 = 1, se confirmă rezultatul obţinut la pct. a); c) 𝑥 6 +1 =
(𝑥 2 +1)+(𝑥 4 −𝑥 2 +1) 1 1 1 1 𝐴𝑥+𝐵
(𝑥 2 +1)(𝑥 4 −𝑥 2 +1)
= 4 2 2 + 2
𝑥 +1
= 2 + 3𝑥+1)(𝑥 2 − 3𝑥+1) + 𝑥 2 +1 = 𝑥 2 + 3𝑥+1 +
𝑥 +2𝑥 +1−(√3𝑥) (𝑥 √ √ √
𝐶𝑥+𝐷 1
𝑥 2 −√3𝑥+1
+ 𝑥 2 +1. Procedând ca la pct.a), obţinem coeficienţii şi apoi integrala cerută;

TEST 135

SUBIECTUL I
4 4 4
𝑎 = √1004006004001 = √1012 + 4 ∙ 109 + 6 ∙ 106 + 4 ∙ 103 + 1 = √(103 + 1)4 = 1001
1) { 3 3 3
;
𝑏 = √1006012008 = √109 + 3 ∙ 106 ∙ 2 + 3 ∙ 103 ∙ 22 + 23 = √(103 + 2)3 = 1002

252
BOGDAN MARIUS DICU

2) 𝑥 4 − (3𝑚 + 1) ∙ 𝑥 2 + 3𝑚 = 0 ↔ (𝑥 2 − 1)(𝑥 2 − 3𝑚) = 0 şi impunem condiţia 𝑚 > 0, rezultând

1
soluţiile 𝑥1 = 1, 𝑥2 = −1, 𝑥3 = √3𝑚, 𝑥4 = −√3𝑚. Sunt două cazuri. Dacă √3𝑚 > 1 ↔ 𝑚 > ,
3
ordinea crescătoare a rădăcinilor este: −√3𝑚, −1,1, √3𝑚 → √3𝑚 = 3 → 𝑚 = 3. Dacă √3𝑚 < 1 ↔
1 2 1
𝑚 ∈ (0, 3), ordinea crescătoare a rădăcinilor este: −1, −√3𝑚, √3𝑚, 1 cu raţia: 3 → √3𝑚 = 3 → 𝑚 =
1
27
;

2𝑥 =𝑡>0
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 ⏞ 𝑡 4 − 15𝑡 3 + 70𝑡 2 − 120𝑡 + 64 = 0. Căutând
3) 16 − 15 ∙ 8 + 70 ∙ 4 − 120 ∙ 2 + 64 = 0 ↔
rădăcini întregi printre divizorii termenului liber, obţinem 𝑡1 = 1, 𝑡2 = 2, 𝑡3 = 4, 𝑡4 = 8, de unde
rădăcinile: 𝑥1 = 0, 𝑥2 = 1, 𝑥3 = 2, 𝑥4 = 3;

4) Suma coeficienţilor binomiali ai dezvoltării este: 2𝑛 = 22016 → 𝑛 = 2016 şi binomul devine

(21−𝑥 + 43𝑥−2 )2016 , având termenul general 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘2016 (21−𝑥 )2016−𝑘 (43𝑥−2 )𝑘 =
∁𝑘2016 2𝑥(7𝑘−2016)+2016−5𝑘 şi nu depinde de 𝑥, dacă 7𝑘 − 2016 = 0 → 𝑘 = 288 şi singurul termen al
dezvoltării independent de 𝑥 este: 𝑇289 = ∁288
2016 2
576
;

5) 𝒱 = {𝑢 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗𝑛 = 𝐴 𝑛 𝐵𝑛 = (𝑛 + 1)𝑖 + (3𝑛 − 4)𝑗, 𝑛 ∈ 𝑍}. Presupunem că vectorii 𝑢
⃗⃗⃗⃗𝑛 si ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑢𝑚 , 𝑚 ≠ 𝑛 sunt
𝑛+1 3𝑛−4
coliniari şi rezultă: 𝑚+1 = 3𝑚−4 → 𝑚 = 𝑛 contradicţie. Presupunem că vectorii 𝑢
⃗⃗⃗⃗𝑛 si ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑢𝑚 , 𝑚 ≠ 𝑛 sunt
perpendiculari şi rezultă: (𝑚 + 1)(𝑛 + 1) + (3𝑚 − 4)(3𝑛 − 4) = 0 → 10𝑚𝑛 − 11𝑚 − 11𝑛 + 17 =
11𝑛−17 (10𝑛 − 11)|(11𝑛 − 17) (10𝑛 − 11)|(110𝑛 − 170)
0 → 𝑚 = 10𝑛−11 ∈ 𝑍 → { →{ →
(10𝑛 − 11)|(10𝑛 − 11) (10𝑛 − 11)|(110𝑛 − 121)
(10𝑛 − 11)|49 → 10𝑛 − 11 ∈ {−49, −7, −1,1,7,49} → 10𝑛 ∈ {−38,4,10,12,18,60} → 𝑛 ∈ {1,6} →
(𝑚, 𝑛) ∈ {(6,1), (1,6)} → 𝑢 ⃗⃗⃗⃗1 ⊥ 𝑢
⃗⃗⃗⃗6 ;

6) Orice trapez isoscel este inscriptibil şi , aplicând teorema lui Ptolemeu, obţinem relaţia cerută. Altă
soluţie: Dacă 𝐴𝐵 ∥ 𝐶𝐷, 𝐴𝐵 > 𝐶𝐷, 𝐵𝐶 = 𝐴𝐷 şi notăm: 𝐴𝐵 = 𝑎, 𝐵𝐶 = 𝑏, 𝐶𝐷 = 𝑐, ducem 𝐶𝑀 ⊥
𝑎−𝑐 2
∆ 𝐵𝑀𝐶: ℎ2 = 𝑏 2 − ( )
2
𝐴𝐵, 𝐷𝑁 ⊥ 𝐴𝐵. Aplicând teorema lui Pitagora în { → 𝐴𝐶 = 𝐵𝐷 =
𝑎+𝑐 2
∆ 𝐴𝐶𝑀: ℎ2 = 𝐴𝐶 2 − ( 2
)
2
√𝑎𝑐 + 𝑏 2 şi relaţia: 𝐴𝐵 ∙ 𝐶𝐷 + 𝐵𝐶 ∙ 𝐴𝐷 = 𝐴𝐶 ∙ 𝐵𝐷 ↔ 𝑎𝑐 + 𝑏 = √𝑎𝑐 + 𝑏 2 ∙ √𝑎𝑐 + 𝑏 2 adevărat.

SUBIECTUL II
0 1 1 … 1 1 𝑎 𝑏 𝑏 … 𝑏 𝑏 2 1 1 … 1 1
1 0 1 … 1 1 𝑏 𝑎 𝑏 … 𝑏 𝑏 1 2 1 … 1 1
1) a) 1 1 0 … 1 1 ∙ 𝑏 𝑏 𝑎 … 𝑏 𝑏 = 1 1 2 … 1 1 →
⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮
1 1 1 … 0 1 𝑏 𝑏 𝑏 … 𝑎 𝑏 1 1 1 … 2 1
(1 1 1 … 1 0) (𝑏 𝑏 𝑏 … 𝑏 𝑎 ) (1 1 1 … 1 2)
3−𝑛 2 2 2 2
𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1
… 𝑛−1 𝑛−1
2 3−𝑛 2 2 2
…
𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1
2 2 3−𝑛 2 2
(𝑛 − 1)𝑏 = 2 3−𝑛 2 …
{ → (𝑎, 𝑏) = (𝑛−1 , 𝑛−1) → 𝑋 = 𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1 ; b) Pornim de
𝑎 + (𝑛 − 2)𝑏 = 1 ⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮
2 2 2 3−𝑛 2
𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1
… 𝑛−1 𝑛−1
2 2 2 2 3−𝑛
(𝑛−1 …
𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1)

253
 TESTE DE MATEMATICĂ

2 1 1 … 1 1 𝑎 𝑏 𝑏 … 𝑏 𝑏
1 2 1 … 1 1 𝑏 𝑎 𝑏 … 𝑏 𝑏
−1
la relaţia: 𝐵 ∙ 𝐵 = 𝐼𝑛 → 1 1 2 … 1 1 . 𝑏 𝑏 𝑎 … 𝑏 𝑏 =
⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮
1 1 1 … 2 1 𝑏 𝑏 𝑏 … 𝑎 𝑏
(1 1 1 … 1 2) (𝑏 𝑏 𝑏 … 𝑏 𝑎)
1 0 0 … 0 0
0 1 0 … 0 0
0 0 1 … 0 0 → {2𝑎 + (𝑛 − 1)𝑏 = 1 → (𝑎, 𝑏) = ( 𝑛 , − 1 ) → 𝐵−1 =
⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ 𝑎 + 𝑛𝑏 = 0 𝑛+1 𝑛+1
0 0 0 … 1 0
( 0 0 0 … 0 1)
𝑛 1 1 1 1
− − … − −
𝑛+1 𝑛+1 𝑛+1 𝑛+1 𝑛+1
1 𝑛 1 1 1
− 𝑛+1 𝑛+1
− 𝑛+1 … − 𝑛+1 − 𝑛+1
1 1 𝑛 1 1
− 𝑛+1 − 𝑛+1 𝑛+1
… − 𝑛+1 − 𝑛+1 ; c) Calculăm: det(𝐴) =
⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮
1 1 1 𝑛 1
− 𝑛+1 − 𝑛+1 − 𝑛+1 … 𝑛+1
− 𝑛+1
1 1 1 1 𝑛
(− 𝑛+1 − 𝑛+1 − 𝑛+1 … 𝑛+1 )
− 𝑛+1
0 1 1 … 1 1
∑ 𝐿𝑖
1 0 1 … 1 1 𝐶2,..,𝑛 −𝐶
|1 1 0 … 1 1 | 1
⏞ (−1)𝑛−1 (𝑛 − 1); Analog: det(𝐵) = 𝑛 + 1. Înmulţind matricele,
=
|⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮|
1 1 1 … 0 1
1 1 1 … 1 0
0 1 1 … 1 1 2 1 1 … 1 1 𝑎 𝑏 𝑏 … 𝑏 𝑏
1 0 1 … 1 1 1 2 1 … 1 1 𝑏 𝑎 𝑏 … 𝑏 𝑏
obţinem: 𝐴 ∙ 𝐵 = 1 1 0 … 1 1 ∙ 1 1 2 … 1 1 = 𝑏 𝑏 𝑎 … 𝑏 𝑏 , cu
⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ ⋮ … ⋮ ⋮
1 1 1 … 0 1 1 1 1 … 2 1 𝑏 𝑏 𝑏 … 𝑎 𝑏
(1 1 1 … 1 0) (1 1 1 … 1 2) (𝑏 𝑏 𝑏 … 𝑏 𝑎)
𝑎 =𝑛−1
{ . Reluând procedeul anterior: det(𝐴 ∙ 𝐵) = (−1)𝑛−1 (𝑛2 − 1) = det(𝐴) ∙ det(𝐵);
𝑏=𝑛
1 1 1
𝐿2 +𝐿3
𝑦1 𝑦2 𝑦3
𝑥110 𝑥210 𝑥310 𝑥1 +𝑥2 +𝑥3 =0 𝑥110 𝑥210 𝑥310 ∑ 𝐿𝑖
⏞ |1 1 1|
2) a) 𝐷1 = |𝑥2 + 𝑥3 𝑥1 + 𝑥3 𝑥1 + 𝑥2 | → | 0 0 0 | = 0; b) 𝐷2 = =
⏞
|𝑦3 𝑦1 𝑦2 |
𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥1 𝑥2 𝑥3 1 1 1
𝑦2 𝑦3 𝑦1
1 1 1 1 1 1 1 1 1
𝑦1
+𝑦 +𝑦 𝑦1
+𝑦 +𝑦 𝑦1
+𝑦 +𝑦
2 3 2 3 2 3
| 1 1 1 | 1 1 1 𝑦 𝑦 +𝑦 𝑦 +𝑦 𝑦
𝐷2 = . Dar: 𝑦 + 𝑦 + 𝑦 = 1 2 𝑦 𝑦1 𝑦3 2 3 = 0 → 𝐷2 = 0;
| 𝑦3 𝑦1 𝑦2 | 1 2 3 1 2 3
1 1 1
𝑦2 𝑦3 𝑦1

𝑧12 𝑧2 𝑧3 𝑧1 𝑧22 𝑧3 𝑧1 𝑧2 𝑧32 𝑧1 𝑧2 𝑧3 =−1

−𝑧1 −𝑧2 −𝑧3
𝐿1 =𝐿2
1 1 1 𝑧1 𝑧2 𝑧3
c) 𝐷3 = | 𝑧2 𝑧3 𝑧1 𝑧3 𝑧1 𝑧2
| =
⏞ |𝑧1 𝑧2 𝑧3 𝑧1 𝑧2 𝑧3 𝑧1 𝑧2 𝑧3 | =⏞ 0;
𝑧110 𝑧210 𝑧310 𝑧110 𝑧210 𝑧3 10

254
BOGDAN MARIUS DICU

SUBIECTUL III
2 2
√𝑥 2 +3𝑥+6−2𝑥 −2𝑥+2 √𝑥 2 +3𝑥+6−2𝑥 −2𝑥+2 𝑥 2 −3𝑥+2 √𝑥 2 +3𝑥+6−4
1) a) lim = lim ∙ = lim −
𝑥→2 arcsin(𝑥 2 −3𝑥+2) 𝑥→2 𝑥 2 −3𝑥+2 arcsin(𝑥 2 −3𝑥+2) 𝑥→2 𝑥 2 −3𝑥+2
2 2
2𝑥 −2𝑥+2 −4 𝑥 2 +3𝑥−10 2𝑥 −2𝑥 −1 𝑥 2 −2𝑥 1 (𝑥−2)(𝑥+5)
lim = lim − 4 ∙ lim ⏟ 2 ∙ 2 = lim (𝑥−2)(𝑥−1) − 4 ln 2 ∙
𝑥→2 𝑥 2 −3𝑥+2 𝑥→2 (𝑥 2 −3𝑥+2)(√𝑥 2
⏟ +3𝑥+6+4) 𝑥→2 𝑥 −2𝑥 𝑥 −3𝑥+2 8 𝑥→2
→8 →ln 2
3 𝑥
( ) =𝑡
2
𝑥(𝑥−2) 7
lim (𝑥−1)(𝑥−2) = 8 − 8 ln 2; b) 27𝑥 + 12𝑥 = 5 ∙ 8𝑥 →
⏞ 𝑓(𝑡) = 𝑡 3 + 𝑡 − 5 = 0.Întrucat: lim 𝑓(𝑡)
𝑥→2 𝑡→±∞
= ±∞ si 𝑓 ′ (𝑡) = 3𝑡 2 + 1 > 0 → 𝑓 ↗, deducem că soluţia ecuaţiei 𝑓(𝑡) = 0 este unică. Calculând
3 9 3 9
produsul 𝑓 (2) ∙ 𝑓 (4) < 0 rezultă că rădăcina unică: 𝑡0 ∈ (2 , 4) → 𝑥0 ∈ (1,2); c) Din relaţia
2 2
2(𝑎𝑛+1 + 1) ≤ (𝑎𝑛 + 1)2 → 2𝑎𝑛+1 − 2𝑎𝑛2 ≤ −𝑎𝑛2 + 2𝑎𝑛 − 1 → 2(𝑎𝑛+1 − 𝑎𝑛 ) ⏟
(𝑎𝑛+1 + 𝑎𝑛 ) ≤
>0
𝑎 ↘
−(𝑎𝑛 − 1) < 0 → 𝑎𝑛+1 − 𝑎𝑛 < 0 → { 𝑛
2
→ 𝑎𝑛 convergent. Trecând la limită relaţia
𝑎𝑛 > 0
2
2(𝑎𝑛+1 + 1) ≤ (𝑎𝑛 + 1)2 → 2(𝑙 2 + 1) ≤ (𝑙 + 1)2 → (𝑙 − 1)2 ≤ 0 → 𝑙 = 1;
2 𝑥 3 −4𝑥 1 𝑥 3 −4𝑥 2 𝑥 3 −4𝑥
2) a) ∫−1 4 ∙ 𝑑𝑥 = ∫−1 4 4 2 ∙ 𝑑𝑥 + ∫1 4 4 2 ∙ 𝑑𝑥 < 0. b) 𝐼 =
√𝑥 4 +𝑥 2 +1 ⏟ √𝑥 +𝑥 +1 ⏟
√𝑥 +𝑥 +1
=0 <0
𝜋 𝜋 𝜋
1 1 1
∫ 9
𝜋
1−9𝑠𝑖𝑛2 𝑥+24𝑠𝑖𝑛4 𝑥−16𝑠𝑖𝑛6 𝑥
𝑑𝑥 = 𝐼 = ∫ 𝜋
9
1−(3 sin 𝑥−4 sin3 𝑥)2
𝑑𝑥 = ∫𝜋9 1−(sin 3𝑥)2 𝑑𝑥 =
18 18 18
𝜋 𝜋 𝑒 𝑥 =𝑡
1 9 (3𝑥)′ 1 1 1 ln 3 𝑒 2𝑥 +3∙𝑒 𝑥 +3 3 𝑡 2 +3𝑡+3
3
∫
𝜋
cos2 3𝑥
𝑑𝑥 = tg 3𝑥|
3
9
𝜋 = 3
(√3 − 3); c) 𝐽 = ∫ln 2 𝑒 𝑥 +1
∙ 𝑑𝑥 =
⏞ ∫2 𝑡(𝑡+1)
𝑑𝑡 =
18 18
√
3 𝑡 2 +𝑡+2𝑡+2+1
∫2 𝑑𝑡 = (𝑡 + 2 ln 𝑡 + ln 𝑡 − ln(𝑡 + 1))|32 = 1 + 4 ln 3 − 5 ln 2;
𝑡(𝑡+1)

TEST 136

SUBIECTUL I

𝑏9 + 𝑏5 + 𝑏1 = 273 𝑏 (𝑞8 + 𝑞 4 + 1) = 273 𝑏1 [(𝑞8 + 2𝑞4 + 1) − 𝑞 4 ] = 273

1) Din { →{ 1 4 → { →
𝑏5 + 𝑏3 + 𝑏1 = 21 𝑏1 (𝑞 + 𝑞 2 + 1) = 21 𝑏1 (𝑞 4 + 𝑞 2 + 1) = 21
𝑏 (𝑞4 + 𝑞 2 + 1)(𝑞 4 − 𝑞 2 + 1) = 273 : 4
{ 1 ⏞ 𝑞 − 𝑞 2 + 1 = 13 → 𝑞 4 − 𝑞 2 − 12 = 0 → 𝑞 2 ∈ {−3,4} →
→
𝑏1 (𝑞4 + 𝑞 2 + 1) = 21
𝑞 = 2 → 𝑏1 = 1 → 𝑏10 = 𝑏1 ∙ 𝑞 9 = 512
{ ;
𝑞 = −2 → 𝑏1 = 1 → 𝑏10 = 𝑏1 ∙ 𝑞 9 = 512
2) Egalăm argumentele: 4𝑥 − 2𝑥 = 2𝑥+1 − 2 → (2𝑥 )2 − 3 ∙ 2𝑥 + 2 = 0 → 2𝑥 ∈ {1,2} → 𝑥 ∈ {0,1}.
𝑥 = 0: 2 ∙ 𝑓(0) ≥ 𝑓 2 (0) + 1 → 0 ≥ (𝑓(0) − 1)2 → 𝑓(0) = 1
Pentru { → 𝑓 nu este injectivă;
𝑥 = 1: 2 ∙ 𝑓(2) ≥ 𝑓 2 (2) + 1 → 0 ≥ (𝑓(2) − 1)2 → 𝑓(2) = 1

3) Dacă 𝑧 = 𝑖, ecuaţia devine: (2𝑖)2017 = 0 fals. Deci 𝑧 ≠ 𝑖 şi putem împărţi ambii membri prin
𝑧+𝑖 2017 𝑧+𝑖 2𝑘𝜋
(𝑧 − 𝑖)2017 de unde: (𝑧−𝑖) = 1. Notăm 𝑡 = 𝑧−𝑖 → 𝑡 2017 = 1 → 𝑡𝑘 = cos 2017 + 𝑖 ∙
2𝑘𝜋 2𝑘𝜋
2𝑘𝜋 𝑧 +𝑖 𝑖(𝑡𝑘 +1) 𝑖(cos +1+𝑖∙sin )
̅̅̅̅̅̅̅̅̅. Revenind: 𝑘 = 𝑡𝑘 → 𝑧𝑘 =
sin 2017 ; 𝑘 = 0,2016 = 2017
2𝑘𝜋
2017
2𝑘𝜋 =
𝑧 −𝑖 𝑘 𝑡𝑘 −1 cos −1+𝑖∙sin
2017 2017
𝑘𝜋 𝑘𝜋 𝑘𝜋
𝑖(2 cos2 +2𝑖∙sin ∙cos ) 𝑘𝜋
2017 2017 2017
𝑘𝜋 𝑘𝜋 𝑘𝜋 = ctg 2017 ∈ R . Altă soluţie: Fie 𝑎 = 𝑢 + 𝑖 ∙ 𝑣 ∈ 𝐶 orice soluţie a ecuaţiei
−2 sin2 +2𝑖∙sin ∙cos
2017 2017 2017
date. Prin urmare: (𝑎 + 𝑖)2017 = (𝑎 − 𝑖)2017 → |(𝑎 + 𝑖)2017 | = |(𝑎 − 𝑖)2017 | → |𝑢 + 𝑖(𝑣 + 1)| =
|𝑢 + 𝑖(𝑣 − 1)| → √𝑢2 + (𝑣 + 1)2 = √𝑢2 + (𝑣 − 1)2 → 𝑣 = 0 → 𝑎 ∈ 𝑅;

255
 TESTE DE MATEMATICĂ

0 (1
4) Avem: ∁10 + 𝑥)10 + ∁110 (1 + 𝑥)9 (1 − 𝑥) + ∁10
2 (1
+ 𝑥)8 (1 − 𝑥)2 + ⋯ + ∁10
10 (1 − 𝑥)
10
=
[(1 + 𝑥) + (1 − 𝑥)]10 = 210 = 1024;

5) Fie 𝑃(𝑎, 𝑏) ∈ (𝑑) → 2𝑎 − 𝑏 + 3 = 0 → 𝑃(𝑎, 2𝑎 + 3). Egalăm distanţele de la punctul 𝑃 la

|3𝑎+4(2𝑎+3)−7| |5𝑎+12(2𝑎+3)−17|
dreptele (𝑔) şi (ℎ): = ↔ 13|11𝑎 + 5| = 5|29𝑎 + 19|. Se obţin două
√32 +42 √52 +122
ecuaţii: 13(11𝑎 + 5) = 5(29𝑎 + 19) → 𝑎 = −15 → 𝑃(−15, −27) respectiv: 13(11𝑎 + 5) =
5 5 17
−5(29𝑎 + 19) → 𝑎 = − 9 → 𝑃 (− 9 , 9
). Altă idee: Găsim ecuaţiile bisectoarelor unghiurilor formate
de dreptele (𝑔) şi (ℎ) şi formăm sisteme cu ecuaţia dreptei (𝑑);

1 3
6) Condiţiile de existenţă ale numitorilor şi radicalilor fiind îndeplinite, scriem: + √1+tg2 𝑥 =
√1+ctg2 𝑥
1 3
2↔ 1
+√ 1 = 2 → |sin 𝑥| + √3|cos 𝑥| = 2. Se obţin patru ecuaţii. i) Dacă 𝑥 ∈
√ 2 cos2 𝑥
sin 𝑥
𝜋 1 √3 𝜋 𝜋 𝜋
[0, 2 ) : sin 𝑥 + √3 cos 𝑥 = 2 → 2 sin 𝑥 + 2
cos 𝑥 = 1 → sin (𝑥 + 3 ) = 1 → 𝑥 = 6
∈ [0, 2 ) . Analog,
se rezolvă celelalte trei cazuri;

SUBIECTUL II
𝑎)
3 2
1) a) Prin calcul; b) Din det(𝑋 𝑛 ) = || → (det 𝑋)𝑛 = 0 → det 𝑋 = 0 → ⏞ 𝑋 2 = (𝑎 + 𝑑)𝑋 → 𝑋 𝑛 =
6 4
(𝑎 + 𝑑)𝑛−1 𝑎 = 3
(𝑎 + 𝑑)𝑛−1 𝑏 = 2
(𝑎 + 𝑑)𝑛−1 𝑋 şi ecuaţia: 𝑋 𝑛 = (3 2) devine: (𝑎 + 𝑑)𝑛−1 𝑋 = (3 2) → .
6 4 6 4 (𝑎 + 𝑑)𝑛−1 𝑐 = 6
{(𝑎 + 𝑑)𝑛−1 𝑑 = 4
𝑛
Adunăm prima cu ultima ecuaţie: (𝑎 + 𝑑)𝑛 = 7. Sunt două cazuri: i) 𝑛 = 2𝑘: 𝑎 + 𝑑 = ± √7 de unde
3 2 3 2 3 2
−𝑛7 −𝑛7 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
√7 √7 √7 √7
obţinem soluţiile 𝑋 ∈ {( √6 √
4 ),( 6 4 )}; ii) 𝑛 = 2𝑘 +1→𝑋 = (6 4 ); c) Conform
−𝑛 −𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
√7 √7 √7 √7 √7 √7
primului punct: 𝑀3 = 13𝑀2 → 𝑀4 = 13𝑀3 = 13 𝑀 → 𝑀 = 133 𝑀2 . Prin inducţie matematică:
2 2 5

1 2 3
𝑀𝑛 = 13𝑛−2 𝑀2 → 𝑀𝑛 = 13𝑛−1 (2 4 6);
3 6 9
1
𝑎 + 𝑏 = −𝑎 𝑎2 + 𝑎 ∙ 𝑏 + 1 = 0
2) a) Aplicând relaţiile lui Viette: { 𝑏 ↔ { 𝑏(𝑎2 − 1) = 0 → (𝑎, 𝑏) ∈
{(1, −2), (−1,2)};
𝑎∙𝑏 =𝑎

𝑎+𝑏+𝑐 =𝑎
b) Din relaţiile lui Viette: {𝑎𝑏 + 𝑎𝑐 + 𝑏𝑐 = 𝑏 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (−1, −1,1); c) Analog:
𝑎𝑏𝑐 = 𝑐
𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = −𝑎
2𝑎 + 𝑏 = 0
{𝑎𝑏 + 𝑎𝑐 + 𝑏𝑐 = 𝑏. Dacă 𝑐 = 0 → { → 𝑎 = 𝑏 = 0 sau 𝑎 = 1, 𝑏 = −2. Dacă 𝑐 ≠ 0 →
𝑎𝑏 = 𝑏
𝑎𝑏𝑐 = −𝑐
(𝑎, 𝑏) = (1, −1)
𝑎𝑏 = −1 → {
(𝑎, 𝑏) = (−1,1)
{ . Pentru (𝑎, 𝑏) = (1, −1) → 𝑐 = −1. Pentru (𝑎, 𝑏) = (−1,1) → 𝑐 =
2𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 0
𝑎𝑏 + 𝑎𝑐 + 𝑏𝑐 = 𝑏
1;

256
BOGDAN MARIUS DICU

SUBIECTUL III
𝐻 𝐻
3𝑥−𝑥 3 3−3𝑥 2 −6𝑥 𝑓(𝑥) 1
1) a) lim =
⏞ lim =
⏞ lim = −∞; 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛; 𝑚 = lim = , 𝑛 = lim (𝑓(𝑥)
𝑥→−∞ 1−3𝑥 2 𝑥→−∞ −6𝑥 𝑥→−∞ −6 𝑥→−∞ 𝑥 3 𝑥→−∞
8𝑥 1 3𝑥−𝑥 3
−𝑚𝑥) = lim 3−9𝑥2 = 0 → 𝑦 = 3 ∙ 𝑥 asimptotă oblică la ±∞; lim1 1−3𝑥2 = +∞, lim1 𝑓(𝑥) =
𝑥→−∞ 𝑥→− 𝑥→−
√3 √3
1 1
𝑥<− 𝑥<−
√3 √3
2
1 1 3(𝑥 2 +1)
−∞ → 𝑥 = − asimptotă verticală. Analog 𝑥 = este asimptotă verticală; b) 𝑓 ′ (𝑥) = (1−3𝑥 2 )2
>
√3 √3
0 → 𝑓 ↗ pe fiecare dintre intervalele domeniului de definiţie, dar nemonotonă pe domeniul maxim.
Lagrange 2
𝑓(2)−𝑓(1) 3(𝑐 2 +1)
c) Pe intervalul [1,2] funcţia este de tip Rolle ⏞
→ ∃𝑐 ∈ (1,2)|𝑓 ′ (𝑐) = 2−1
↔ (1−3𝑐 2 )2
=
13 18+√429
11
→ 21𝑐 4 − 36𝑐 2 − 5 = 0 → 𝑐 = √ 21
∈ (1,2);

2 1 2 1 1 4 2 1 1
2) a) 𝐼1 = ∫1 𝑥 2 +𝑥
∙ 𝑑𝑥 = ∫1 (𝑥 − 𝑥+1) ∙ 𝑑𝑥 = ln 3; b) Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫1 (𝑥 𝑛+2 +𝑥 − 𝑥 𝑛+1 +𝑥) ∙
2 𝑥 𝑛+1 (1−𝑥) 1 2 1
𝑑𝑥 = ∫1 (𝑥 𝑛+2 +𝑥)(𝑥𝑛+1 +𝑥) ∙ 𝑑𝑥 < 0 → 𝐼𝑛 ↘ (1); Mărginire: 𝑥 𝑛+1 +𝑥 > 0 → 𝐼𝑛 = ∫1 𝑥 𝑛+1 +𝑥
∙ 𝑑𝑥 > 0 =
1
𝑚(2). Din (1), (2) → 𝐼𝑛 convergent; c) Din teorema de medie: ∃𝑐 ∈ (1,2)|𝑓(𝑐) = ∙
2−1
2 1 1 1
∫1 ∙ 𝑑𝑥 → 𝐼𝑛 = de unde lim 𝐼𝑛 = lim = 0;
𝑥 𝑛+1 +𝑥 𝑐 𝑛+1 +𝑐 𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑐 𝑛+1 +𝑐

257
 TESTE DE MATEMATICĂ

TEST 137

SUBIECTUL I

1) Avem: 𝛼 𝑛+2 ≤ |(3 + 4𝑖) ∙ 𝑧 𝑛+1 + (5 + 12𝑖) ∙ 𝑧 𝑛 | ≤ |(3 + 4𝑖) ∙ 𝑧 𝑛+1 | + |(5 + 12𝑖) ∙ 𝑧 𝑛 | =
|3 + 4𝑖| ∙ |𝑧 𝑛+1 | + |5 + 12𝑖| ∙ |𝑧 𝑛 | = 5 ∙ |𝑧|𝑛+1 + 13 ∙ |𝑧|𝑛 ≤ 5 ∙ 𝛼 𝑛+1 + 13 ∙ 𝛼 𝑛 → 𝛼 2 − 5𝛼 − 13 ≤
5−√77 5+√77
0 de unde 𝛼 ∈ ( 2
, 2 ). Cum 𝛼 ∈ 𝑁 ∗ → 𝛼 ∈ {1,2,3,4,5,6};

2) Grafic: O paralelă la axa 𝑂𝑥 (𝑦 = 𝑚) intersectează graficul funcţiei 𝑦 = |𝑥 2 − 4| în 4 puncte

2
distincte pentru 𝑚 ∈ (0,4). Analitic: |𝑥 2 − 4| = 𝑚 ↔ {𝑥 2 = 𝑚 + 4 admit câte două rădăcini
𝑥 =4−𝑚
𝑚+4>0
distincte { → 𝑚 ∈ (−4,4). Cum 𝑚 > 0 → 𝑚 ∈ (0,4);
4−𝑚> 0
(𝑥 + 𝑧)(𝑦 − 𝑧) = (𝑥 + 𝑦)2 𝑥 2 + (𝑦 + 𝑧) ∙ 𝑥 + 𝑦 2 − 𝑦𝑧 + 𝑧 2 = 0
3) { 2 →{ . Pentru ca rădăcinile primei
3
𝑥 + 𝑥𝑦𝑧 + 𝑧 = 4 𝑥 2 + 𝑥𝑦𝑧 + 𝑧 3 = 4
ecuaţii să fie reale, trebuie ca: ∆𝑦,𝑧 = (𝑦 + 𝑧)2 − 4(𝑦 2 − 𝑦𝑧 + 𝑧 2 ) ≥ 0 → −3(𝑦 − 𝑧)2 = 0 → 𝑦 = 𝑧
𝑥+𝑦 =0
şi sistemul devine: { 2 → 𝑥 2 = 4 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ {(2, −2, −2), (−2,2,2)}.
𝑥 + 𝑥𝑦 2 + 𝑦 3 = 4
1
4) Condiţia: ≤ 𝑥 ≤ √3 este echivalentă cu: tg 30° ≤ tg α ≤ tg 60° şi, ţinând cont de monotonia
√3
31
funcţiei tangentă în primul cadran: 30° ≤ 𝛼 ≤ 60°. Probabilitatea cerută este: 𝑝 = 89 ;

𝑢
⃗ = 𝑎 ∙ 𝑖 + (𝑎 + 𝑟) ∙ 𝑗 𝑢
⃗ ⊥𝑣 𝑎(𝑎 + 2𝑟) + (𝑎 + 𝑟)(𝑎 + 3𝑟) = 0
5) Avem: { . Din { →{ →
𝑣 = (𝑎 + 2𝑟) ∙ 𝑖 + (𝑎 + 3𝑟) ∙ 𝑗 |𝑢
⃗ + 𝑣| = 4 (2𝑎 + 2𝑟)2 + (2𝑎 + 4𝑟)2 = 16
2 2
{2𝑎2 + 6𝑎𝑟 + 4𝑟 2 = 0 → (𝑎, 𝑟) ∈ {(−2,2), (−4,2), (2, −2), (4, −2)} de unde se obţin, în fiecare caz,
2𝑎 + 6𝑎𝑟 + 5𝑟 = 4
perechile (𝑢
⃗ , 𝑣 );
tg (2k+1)°−tg (2k−1)°
6) Din identitatea: tg [(2𝑘 + 1)° − (2𝑘 − 1)°] = → tg (2k + 1)° ∙ tg(2k − 1)° =
1+tg (2k+1)°∙tg(2k−1)°
1
−1 + tg 2° (tg (2k + 1)° − tg (2k − 1)°) → ∑90 90
𝑘=1(tg (2k + 1)° ∙ tg(2k − 1)°) = ∑𝑘=1 (−1 +

𝑇=180°
1 1
(tg (2k + 1)° − tg (2k − 1)°)) = −90 + (tg 181° − tg 1°) =
⏞ − 90;
tg 2° tg 2°

SUBIECTUL II
−1 0 1 −1 0 1 2 0 −2
1) a) 𝐵2 = ( 0 0 0 )∙( 0 0 0 ) = ( 0 0 0 ) = −2𝐵 → 𝐵𝑛 = (−2)𝑛−1 𝐵;b) Cum
1 0 −1 1 0 −1 −2 0 2
2 0 2 22 0 22 2𝑛−1 0 2𝑛−1
𝐴2 = (10 32 10) , 𝐴3 = (38 𝑛
33 38), deducem că: 𝐴 = ( 𝑎𝑛 3𝑛 𝑎𝑛 ). Din 𝐴𝑛+1 =
2 0 2 22 0 22 2𝑛−1 0 2𝑛−1
𝑎2 = 2𝑎1 + 2 ∙ 3
𝑎3
𝑎 = 2𝑎 + 2 ∙ 3 2
= 𝑎2 + 32
2 1
𝑎3 = 2𝑎2 + 2 ∙ 32 |: 2 𝑎4 𝑎3 33
= + 3
22 2 2
𝐴𝑛 ∙ 𝐴 → 𝑎𝑛+1 𝑛
= 2𝑎𝑛 + 2 ∙ 3 → 𝑎4 = 2𝑎3 + 2 ∙ 33 |: 22 ⋮ unde 𝑆 = 2 +
⋮ 𝑎𝑛 𝑛−1 𝑎 3𝑛−1
𝑎𝑛 = 2𝑎𝑛−1 + 2 ∙ 3𝑛−1 |: 2𝑛−2 2𝑛−2
= 2𝑛−3 + 2𝑛−3
𝑛 𝑎
{ {(+): 2𝑛−2 = 4 + 4𝑆

258
BOGDAN MARIUS DICU

2𝑛−1 0 2𝑛−1
3 2 3 𝑛−1 3(3𝑛−1 −2𝑛−1 ) 𝑛 𝑛) 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
(2) + ⋯+ (2) = 2𝑛−1
→ 𝑎𝑛 = 2(3 − 2 → 𝐴 = (2(3 − 2 ) 3 2(3𝑛 − 2𝑛 ));
2𝑛−1 0 2𝑛−1
𝑖 𝑗 𝑖−1 𝑗−1
c) Observând că: 𝐴 ∙ 𝐵 = 𝑂3 = 𝐵 ∙ 𝐴 → 𝐴 𝐵 = 𝐴 𝐴𝐵𝐵 = 𝑂3 . Aplicăm binomul lui Newton:
𝐶 𝑛 = (𝐴 + 𝐵)𝑛 = ∁0𝑛 𝐴𝑛 + ∁
⏟𝑛1 𝑛−1
𝐴 𝐵 + ⋯ + ∁𝑛−1
𝑛 𝐴𝐵 𝑛−1
+ ∁𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
𝑛 𝐵 = 𝐴 + 𝐵 . În final, obţinem: 𝐶 =
𝑂3
2𝑛−1 − (−2)𝑛−1 0 2𝑛−1 + (−2)𝑛−1
( 2(3𝑛 − 2𝑛 ) 3𝑛 2(3𝑛 − 2𝑛 ) );
2𝑛−1 + (−2)𝑛−1 0 2 𝑛−1
− (−2)𝑛−1

2) a) ℎ = 𝑥 3 − 4𝑥 2 + 5𝑥 − 2 = 𝑥 3 − 𝑥 2 − 3𝑥 2 + 3𝑥 + 2𝑥 − 2 = (𝑥 − 1)(𝑥 2 − 3𝑥 + 2) =
(𝑥 − 1)2 (𝑥 − 2). b) Calculăm suma pătratelor rădăcinilor polinomului: ∑ 𝑥𝑖2 = (∑ 𝑥𝑖 )2 −
2 ∑ 𝑥𝑖 𝑥𝑗 = −1 < 0 de unde deducem că exista cel puţin un număr complex nereal printre rădăcinile
polinomului. Cum coeficienţii sunt reali, înseamnă că polinomul admite ca rădăcină şi conjugata
𝑓(1) = 0
𝑓 ′ (1) = 0
𝑓(𝑥) = (𝑥 − 1)2 (𝑥 − 2)𝑢(𝑥) 𝑓(2) = 0
complexă nereală; c) c. m. m. d. c. (𝑓; 𝑔) = ℎ → { 2 (𝑥 → →
(𝑥
𝑔(𝑥) = − 1) − 2)𝑣(𝑥) 𝑔(1) =0
𝑔′ (1) = 0
{ 𝑔(2) = 0
𝑎+𝑏+𝑐 =2 𝑎 = −17
2𝑎 + 𝑏 = 23 𝑏 = 57
4𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 = 8 𝑐 = −38
𝑚 + 𝑛 + 𝑝 = 1 → 𝑚 = −3 . Observaţie: Se poate verifica rezultatul obţinut, calculând
2𝑚 + 𝑛 = 2 𝑛=8
{4𝑚 + 2𝑛 + 𝑝 = 0 { 𝑝 = −4
c. m. m. d. c. (𝑓; 𝑔), prin algoritmul lui Euclid;

SUBIECTUL III

1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (2𝑥 ∙ arctg 𝑥 − ln(1 + 𝑥 2 ))′ = 2 ∙ arctg 𝑥 = 0 → 𝑥 = 0, derivata fiind negativă pe

(−∞, 0) respectiv pozitivă pe (0, +∞), înseamnă că 𝑓 este descrescătoare pe (−∞, 0) respectiv
2
crescătoare pe (0, +∞). 𝑓 ′′ (𝑥) = 1+𝑥2 > 0 → 𝑓 convexă pe 𝑅;

𝐻
𝑓(𝑥) 2∙arctg 𝑥
b) lim =
⏞ lim 2∙𝑥 = 1; c) Funcţia
𝑥→0 𝑥 2 𝑥→0
𝑓(1)−𝑓(0) 𝜋−4 ln 2 𝜋−4 ln 2
este de tip Rolle pe [0, 1] → ∃𝑐 ∈ (0,1)|𝑓 ′ (𝑐) = 1−0
↔ 2 ∙ arctg 𝑐 = 2 → 𝑐 = tg 4
∈
(0,1);

259
 TESTE DE MATEMATICĂ

1 𝑒 𝑛𝑥 1 𝑒𝑥 𝜋
2) a) Dacă 𝐼𝑛 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 → 𝐼1 = ∫0 𝑒 2𝑥 +1
∙ 𝑑𝑥 = arctg 𝑒 𝑥 |10 = arctg 𝑒 − ; 𝐼2 =
𝑒 2𝑥 +1 4
1 𝑒 2𝑥 1 𝑒𝑥 𝑒 1 1 𝐴 𝐵𝑡+𝐶
∫0𝑒 2𝑥 +1
∙ 𝑑𝑥 = 1 − ∫0 𝑒 𝑥 (𝑒 2𝑥 +1) ∙ 𝑑𝑥 = 1 − ∫1 𝑡(𝑡 2 +1) 𝑑𝑡. Dar: 𝑡(𝑡 2 +1) = 𝑡 + 𝑡 2 +1 → 1 = (𝐴 + 𝐵)𝑡 2 +
𝐴=1 𝑒
1 1 𝑒 2 +1
𝐶𝑡 + 𝐴 → {𝐵 = −1 → 𝐼2 = 1 − (ln 𝑡 − 2 ln(𝑡 2 + 1))| = 2 ln 2 ; Calculăm: 𝐼1 + 𝐼3 =
1
𝐶=0
1 𝜋 1 𝑒 𝑛 −1
∫0 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 − 1 → 𝐼3 = 𝑒 − 1 − arctg 𝑒 + 4 ; b) 𝐼𝑛+2 + 𝐼𝑛 = ∫0 𝑒 𝑛𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑛 ;c) Aplicăm
𝑒−1
𝐼1 + 𝐼3 = 1
1−𝑒 3
−𝐼3 − 𝐼5 = 3
𝑒 5 −1 𝜋 𝑒−1 1−𝑒 3 𝑒 5 −1 1−𝑒 7
recurenţa de la pct. b): 𝐼5 + 𝐼7 = 5 → 𝐼9 = arctg 𝑒 − 4 − 1
− 3
− 5
− 7
. Aceeaşi
1−𝑒 7
−𝐼7 − 𝐼9 = 7
{(+): 𝐼1 − 𝐼9 = 𝐴
procedură se aplică pentru calculul lui 𝐼10 ;

TEST 138

SUBIECTUL I

1) Avem: 𝑎1 = 5, 𝑎2 = 𝑎1 + 3, 𝑎3 = 2𝑎2 = 2𝑎1 + 2 ∙ 3, 𝑎4 = 2𝑎1 + 2 ∙ 3 + 3, 𝑎5 = 22 𝑎1 + 22 ∙ 3 +

𝑎2𝑝 = 2𝑝−1 𝑎1 + 3(2𝑝 − 1) = 11 ∙ 2𝑝−1 − 3 = 5626 → 𝑝 ∉ 𝑁
2 ∙ 3, de unde: { →𝑝=9→𝑛=
𝑎2𝑝+1 = 2𝑝 𝑎1 + 2 ∙ 3(2𝑝 − 1) = 11 ∙ 2𝑝 − 6 = 5626 → 2𝑝 = 512
19;

2) Pentru ca parabola şi dreapta să aibă două puncte comune, trebuie ca ecuaţia: 𝑥 2 − 6𝑥 + 10 =

𝑚 ∙ 𝑥 să admită două rădăcini reale distincte: ∆= (𝑚 + 6)2 − 40 > 0 → 𝑚 ∈ (−∞, −6 − 2√10) ∪
3 1 1
|𝑑|
(−6 + 2√10, ∞). Vârful parabolei fiind 𝑉(3,1), aria triunghiului 𝒜∆𝐴𝑉𝐵 = , 𝑑 = |𝑥1 𝑚𝑥1 1| =
2
𝑥2 𝑚𝑥2 1
|1−3𝑚|√(𝑚+6)2 −40
(1 − 3𝑚)(𝑥2 − 𝑥1 ) = (1 − 3𝑚)√(𝑚 + 6)2 − 40 → 𝒜∆𝐴𝑉𝐵 = =3→
2
(1 − 3𝑚) 2 [(𝑚 2
+ 6) − 40] = 36. În ecuaţia de grad patru obţinută, căutăm eventuale rădăcini
întregi printre divizorii termenului liber şi găsim 𝑚 = 1.
(… )3
3 3 3 3 3 3
3) √2𝑥 + 3 + √3𝑥 + 2 = √𝑥 + 4 + √4𝑥 + 1 →⏞ 5𝑥 + 5 + 3√(2𝑥 + 3)(3𝑥 + 2)(√2𝑥 + 3 +
3 3 3 3
√3𝑥 + 2) = 5𝑥 + 5 + 3√(𝑥 + 4)(4𝑥 + 1)( √𝑥 + 4 + √4𝑥 + 1) → (2𝑥 + 3)(3𝑥 + 2) =
(𝑥 + 4)(4𝑥 + 1) → 𝑥 = 1;
333 333−𝑘
∙ (−𝑖)𝑘 , 𝑘 = ̅̅̅̅̅̅̅
3 3
4) Termenul general al dezvoltării: (√3 − 𝑖) este 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘333 (√3) 0,333.
333 − 𝑘 ⋮ 3 𝑘 = 3𝑛
Pentru ca 𝑇𝑘+1 ∈ 𝑄− trebuie ca: { →{ → 𝑘 = 12 ∙ 𝑚 + 6 → 𝑘 ∈
𝑘 = 2𝑝 + 2 𝑘 = 2𝑝 + 2
{12 ∙ 0 + 6,12 ∙ 1 + 6, … ,12 ∙ 27 + 6} → 28 de termeni ai dezvoltării sunt numere raţionale,
negative;

260
BOGDAN MARIUS DICU

⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑄𝐸

𝑄𝑃 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐸𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ +
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐷𝑃
5) 𝑀𝑁 = 𝑀𝐹 + 𝐹𝐶 + 𝐶𝑁 } → ⏞ 2𝑀𝑁 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝐶 (1); ⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐸𝐷
⏞ 2𝑄𝑃
}→ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝐶 (2).
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑀𝐴
𝑀𝑁 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝑁 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑄𝐹
𝑄𝑃 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐹𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐶𝑃
⃗⃗⃗⃗⃗
Din (1),(2) rezultă: 𝑀𝑁 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑄𝑃 ⃗⃗⃗⃗⃗ → 𝑀𝑁𝑃𝑄 −paralelogram;

6) Ducem 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, 𝐷 ∈ 𝐵𝐶. Din ∆ 𝐴𝐵𝐷 dreptunghic isoscel: 𝐴𝐷 = 𝐵𝐷 = 𝑙√3. Din ∆ 𝐴𝐷𝐶: 𝐷𝐶 =
𝐴𝐵∙𝐴𝐶∙sin 75° 𝐵𝐶∙𝐴𝐷 √6+√2
𝑙, 𝐴𝐶 = 2𝑙 şi calculăm: 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = 2
= 2
→ sin 75° = 4
;

SUBIECTUL II

𝑥 + 2𝑦 + 3𝑧 = 6(1)
(2) − 2(1): 𝑦 + 5𝑧 = 6
1) a) { 2𝑥 + 3𝑦 + 𝑧 = 6(2) → { . Notăm 𝑧 = 𝛼 → 𝑦 = 6 − 5𝛼 → 𝑥 = 7𝛼 −
(3) − 3(1): 𝑦 + 5𝑧 = 6
3𝑥 + 5𝑦 + 4𝑧 = 12(3)
6 şi soluţiile sistemului sunt: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (7𝛼 − 6,6 − 5𝛼, 𝛼)𝛼∈𝑅 ; b) Pentru ca sistemul să admită şi
𝑚2 + 𝑛 2 + 𝑝2 0 2
alte soluţii în afara soluţiei banale, trebuie ca: | 1 1 0| = 0 → 𝑚 2 +
0 7 − 𝑚 − 2𝑛 − 3𝑝 1
𝑛2 + 𝑝2 − 2𝑚 − 4𝑛 −6𝑝 + 14 = 0 → (𝑚 − 1)2 + (𝑛 − 2)2 + (𝑝 − 3)2 = 0 → (𝑚, 𝑛, 𝑝) = (1,2,3)
14 ∙ 𝑥 + 2 ∙ 𝑧 = 0
şi sistemul devine: {𝑥 + 𝑦 = 0 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝛽, −𝛽, −7𝛽)𝛽∈𝑅 ; c)
−7 ∙ 𝑦 + 𝑧 = 0
𝑐 ∙ cos 𝐵 ∙ 𝑥 + 𝑏 ∙ cos 𝐶 ∙ 𝑦 = 𝑎
{𝑎 ∙ cos 𝐶 ∙ 𝑥 + 𝑐 ∙ cos 𝐴 ∙ 𝑦 = 𝑏 . Folosind teorema
𝑏 ∙ cos 𝐴 ∙ 𝑥 + 𝑎 ∙ cos 𝐵 ∙ 𝑦 = 𝑐
(𝑎2 + 𝑐 2 − 𝑏 2 )𝑥 + (𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2 )𝑦 = 2𝑎2
cosinusului: {(𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2 )𝑥 + (𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 )𝑦 = 2𝑏 2 . Rezolvăm sistemul format din primele
(𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 )𝑥 + (𝑎2 + 𝑐 2 − 𝑏 2 )𝑦 = 2𝑐 2
𝐶1 +𝐶2
2 2 2
două ecuaţii şi verificăm soluţia ţn ultima ecuaţie: 𝑑 = |𝑎2 + 𝑐 2 − 𝑏 2 𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2 | =
⏞ 𝑑𝑥 =
𝑎 +𝑏 −𝑐 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2
2 2 2 2
2𝑎
| 2 𝑎 + 𝑏 − 𝑐 | → 𝑥 = 1, 𝑦 = 1;
2𝑏 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2
1 1 1 0 0 1
2) a) 𝐴 = (0 1 1) = 𝐼3 + 𝐵, unde 𝐵2 = (0 0 0) , 𝐵𝑘 = 𝑂3 , ∀𝑘 ≥ 3. Aplicăm binomul lui
0 0 1 0 0 0
𝑛(𝑛+1)
1 𝑛 2
Newton: 𝐴𝑛 = ∁0𝑛 𝐼3 + ∁1𝑛 𝐵 + ∁2𝑛 𝐵2 = (0 1 𝑛
𝑛 ); b) Dacă notăm 𝐴(𝑛) = 𝐴 şi regula de
0 0 1
compunere este: 𝐴(𝑚) ∙ 𝐴(𝑛) = 𝐴(𝑚 + 𝑛). În baza acesteia, se verifică cu uşurinţă axiomele
grupului; c) Fie 𝑓: 𝒢 → 𝑍 dată prin 𝑓(𝐴(𝑚)) = 𝑚. Morfism: 𝑓(𝐴(𝑚) ∙ 𝐴(𝑛)) = 𝑓(𝐴(𝑚)) ∙

261
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑓(𝐴(𝑛)) ↔ 𝑚 ∙ 𝑛 = 𝑚 ∙ 𝑛; Injectivitate: Dacă 𝑓(𝐴(𝑚)) = 𝑓(𝐴(𝑛)) → 𝑚 = 𝑛 → 𝐴(𝑚) = 𝐴(𝑛);

Surjectivitate: Fiecărui 𝑚 ∈ 𝑍 îi corespunde în mod unic o matrice 𝐴(𝑚) ∈ 𝒢| 𝑓(𝐴(𝑚)) = 𝑚;

SUBIECTUL III
2 2𝑥 𝑥 2 +2𝑥−1
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥 − 2 ∙ arctg 𝑥 + ln(1 + 𝑥 2 ))′ = 1 − 1+𝑥2 + 1+𝑥 2 = 1+𝑥 2
, de unde: 𝑓 ↗ pentru 𝑥 ∈
(−∞, −1 − √2) şi pentru 𝑥 ∈ (−1 + √2, +∞) respectiv 𝑓 ↘ pentru 𝑥 ∈ (−1 − √2, +1 − √2).
−2(𝑥 2 −2𝑥−1)
Calculăm 𝑓 ′′ (𝑥) = (𝑥 2 +1)2
, de unde: 𝑓 concavă pentru 𝑥 ∈ (−∞, 1 − √2) si 𝑥 ∈ (1 + √2, +∞)
respectiv 𝑓 este convexă pentru 𝑥 ∈ (1 − √2, 1 + √2); b) lim 𝑓(𝑥) = lim (−2 ∙ arctg 𝑥 +
𝑥→−∞ 𝑥→−∞
1+𝑥 2 𝑓(𝑥) ln(1+𝑥 2 )
ln 𝑒 −𝑥 ) = 𝜋 + ln 0+ = −∞; 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛; 𝑚 = lim =1+ lim = 1, 𝑛 =
𝑥→−∞ 𝑥 𝑥→−∞ 𝑥
lim (−2 ∙ arctg 𝑥 + ln(1 + 𝑥 2 )) = ∞ → 𝑓 nu are asimptotă la −∞. lim 𝑓(𝑥) = ∞ şi 𝑚 =
𝑥→−∞ 𝑥→∞

𝑓(𝑥)
lim = 0 deci 𝑓 nu are asimptote;
𝑥→∞ 𝑥

𝑓(𝑥) 𝑥−2∙arctg 𝑥+ln(1+𝑥 2 ) 𝑥 2 +2𝑥−1

c) lim = lim = lim = 1;
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥→0 1+𝑥 2

𝑙𝑠 (0) = 𝑓(0) = 𝑙𝑑 (0)

2) a) Impunem condiţiile de continuitate ale funcţiei pe 𝑅: { ↔
𝑙𝑠 (1) = 𝑓(1) = 𝑙𝑑 (1)
2
{ 𝑎 = 𝑏 → (𝑎, 𝑏) ∈ {(−1,1), (1,1)}; b) Impunem condiţiile de derivabilitate pe
2𝑏 = 𝑏 + 1
𝐺 (0) = 𝐺(0) = 𝐺𝑑 (0) 3𝑛 + 1 = 4𝑚 (𝑚, 1
𝑅: { 𝑠 ′ ↔{ → 𝑛) = (− 2 , −1); c) ℎ este continuă deci
𝐺𝑠 (0) = 𝐺𝑑′ (0) 2𝑚 = 𝑛
primitivabilă pe 𝑅. Construim o primitivă a acestei funcţii: 𝐻(𝑥) =
𝑥 4 − 8𝑥 2 + 𝑥 + 𝒞1 , 𝑥 ∈ (−∞, −2]
𝒞1 = 𝒞2 + 48
16𝑥 2 − 2𝑥 4 + 𝑥 + 𝒞2 , 𝑥 ∈ (−2,0]
. Din condiţiile de continuitate, obţinem: { 𝒞2 = 𝒞3 = 𝑘 →
𝑥 4 − 8𝑥 2 + 𝑥 + 𝒞3 , 𝑥 ∈ (0,2] 𝒞3 = 𝒞4 + 48
2 4
{16𝑥 − 2𝑥 + 𝑥 + 𝒞4 , 𝑥 ∈ (2, +∞)
𝑥 4 − 8𝑥 2 + 𝑥 + 𝑘 + 48, 𝑥 ∈ (−∞, −2]
16𝑥 2 − 2𝑥 4 + 𝑥 + 𝑘, 𝑥 ∈ (−2,0]
(𝒞1 , 𝒞2 , 𝒞3 , 𝒞4 ) = (𝑘 + 48, 𝑘, 𝑘, 𝑘 − 48) → 𝐻(𝑥) = . Din
𝑥 4 − 8𝑥 2 + 𝑥 + 𝑘, 𝑥 ∈ (0,2]
2 4
{16𝑥 − 2𝑥 + 𝑥 + 𝑘 − 48, 𝑥 ∈ (2, +∞)
condiţia 𝐻(−3) + 𝐻(−1) + 𝐻(1) + 𝐻(3) = 128 → 4𝑘 + 124 = 128 → 𝑘 = 1. Cu această valoare,
𝑥 4 − 8𝑥 2 + 𝑥 + 49, 𝑥 ∈ (−∞, −2]
16𝑥 2 − 2𝑥 4 + 𝑥 + 1, 𝑥 ∈ (−2,0]
funcţia devine: 𝐻(𝑥) = ;
𝑥 4 − 8𝑥 2 + 𝑥 + 1, 𝑥 ∈ (0,2]
2 4
{16𝑥 − 2𝑥 + 𝑥 − 47, 𝑥 ∈ (2, +∞)

262
BOGDAN MARIUS DICU

TEST 139

SUBIECTUL I

1) |3𝑥 + 4𝑥 ∙ 𝑖| + |5𝑦 + 12𝑦 ∙ 𝑖| = 18 ↔ √9𝑥 2 + 16𝑥 2 + √25𝑦 2 + 144𝑦 2 = 18 → 5|𝑥| + 13|𝑦| =

|𝑥| = 1
18 → { → (𝑥, 𝑦) ∈ {(−1, −1), (−1,1), (1, −1), (1,1)};
|𝑦| = 1
𝑥1 𝑥 𝑎+3 𝑎−3
= 𝑏2 = 𝑏 𝑎 2 −3𝑎
2) Avem: { 𝑎 , de unde: i) { 𝑎 → 𝑎2 − 4 𝑎+3 = 9 → 𝑎3 − 𝑎2 + 3𝑎 − 27 = 0 →
𝑎2 − 4𝑏 = 9 𝑎2 − 4𝑏 = 9
𝑎−3 𝑎+3
=
(𝑎, 𝑏) = (3,0); ii) { 𝑎 𝑏 → 𝑎3 − 7𝑎2 − 21𝑎 + 27 = 0 → (𝑎, 𝑏) ∈ {(1, −2), (9,18), (−3,0)};
2
𝑎 − 4𝑏 = 9
2𝑥 −1=𝑎>−1
3𝑦 −1=𝑏>−1
3) (2𝑥 + 3𝑦 − 2)2 = (2𝑥 − 1)(3𝑦 − 1) ⏞
→ (𝑎 + 𝑏)2 = 𝑎𝑏 → 𝑎2 + 𝑎𝑏 + 𝑏 2 = 0 → (𝑎, 𝑏) =
(0,0) → (𝑥, 𝑦) = (0,0);

4) Numărul de variante este egal cu numărul funcţiilor bijective definite pe 𝐴 cu valori în 𝐵, unde
𝑛(𝐴) = 𝑛(𝐵) = 10 adică: 10! = 3628800 variante;
𝑦−𝑦𝑂 𝑥−𝑥𝑂 3
5) Coordonatele mijlocului fiind 𝑀(5,3) → ecuaţia dreptei: (𝑂𝑀): 𝑦 =𝑥 ↔ 𝑦 = 5 𝑥.
𝑀 −𝑦𝑂 𝑀 −𝑥𝑂
3
𝑦 = 5𝑥 20
Coordonatele punctului 𝑁 = 𝑂𝑀 ∩ 𝐴𝐶 sunt date de soluţia sistemului { → 𝑁 ( 3 , 4).
3𝑥 + 2𝑦 = 28
5𝑥 + 𝑦 = 18 14
Fie 𝑆 = 𝐴𝑀 ∩ 𝐵𝑁. Coordonatele lui 𝑆 sunt date de soluţia sistemului: { → 𝑆 ( , 4) iar
𝑦=4 5
5𝑥 + 13𝑦 = 66 66 132
coordonatele punctului 𝑃 = 𝐶𝑆 ∩ 𝐴𝐵 sunt soluţia sistemului: { → 𝑃 (31 , 31 );
𝑦 = 2𝑥
𝑎∙ℎ𝑎 52∙ℎ𝑎
6) Exprimăm 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = √𝑝(𝑝 − 𝑎)(𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐) = ↔ 234 = → ℎ𝑎 = 9;
2 2

SUBIECTUL II
1) a) Prin inducţie matematică sau folosind izomorfismul cu grupul multiplicativ al numerelor
1 + cos 𝑥 sin 𝑥
complexe de modul 1; b) 𝐵 = ( ) = 𝐼2 + 𝐴 → 𝐵𝑛 = ∁0𝑛 𝐼2 + ∁1𝑛 𝐴 + ∁2𝑛 𝐴2 + ⋯ +
− sin 𝑥 1 + cos 𝑥
𝐶 𝑆 𝐶 = ∁0𝑛 + ∁1𝑛 cos 𝑥 + ∁2𝑛 cos 2𝑥 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 cos 𝑛𝑥
∁𝑛𝑛 𝐴𝑛 , de unde: 𝐵𝑛 = ( ), unde: { ; c) 𝐵 =
−𝑆 𝐶 𝑆 = ∁1𝑛 sin 𝑥 + ∁2𝑛 sin 2𝑥 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 sin 𝑛𝑥
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑛𝑥 𝑛𝑥
2cos2 2 2 sin 2 cos 2 𝑥 cos 2 sin 2 𝑝𝑐𝑡.𝑎) 𝑥 cos 2 sin 2
𝑛 𝑛
⏞ 𝐵 = 2 cos ( 𝑛
( 𝑥 𝑥 𝑥 ) = 2 cos 2 ( 𝑥 𝑥) → 2 − sin 𝑛𝑥 cos 𝑛𝑥
),
−2 sin 2 cos 2 2cos 2 2 − sin 2 cos 2 2 2
𝑥 𝑛𝑥
𝐶 = 2𝑛 cos𝑛 2 ∙ cos 2
de unde: { 𝑥 𝑛𝑥 ;
𝑆 = 2𝑛 cos𝑛 2 ∙ sin 2

1 + 2𝑎 𝑎 2 1 2
2) a) 𝑋(𝑎) = ( ) = 𝐼2 + 𝑎 ∙ 𝐴, unde 𝐴2 = ( ) = 𝑂2 şi obţinem regula:
−4𝑎 1 − 2𝑎 −4 −2
𝑋(𝑎) ∙ 𝑋(𝑏) = 𝑋(𝑎 + 𝑏) cu ajutorul căreia verificăm uşor cele cinci axiome ale grupului comutativ; b)
1 + 3𝑏 2𝑏 3 2 2
𝑌(𝑏) = ( ) = 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝐵, unde 𝐵2 = ( ) = 9𝐵 şi obţinem regula: 𝑌(𝑎) ∙ 𝑌(𝑏) =
9𝑏 1 + 6𝑏 9 6
𝑌(𝑎 + 𝑏 + 9𝑎𝑏) cu ajutorul căreia verificăm uşor cele patru axiome ale monoidului comutativ;

1+𝑎 2𝑎 1+𝑏 2𝑏 1 + (𝑎 + 𝑏 + 9𝑎𝑏) 2(𝑎 + 𝑏)

c) 𝑍(𝑎) ∙ 𝑍(𝑏) = ( )( )=( ) nu
4𝑎 1−𝑎 4𝑏 1−𝑏 4(𝑎 + 𝑏) 1 − (𝑎 + 𝑏 + 9𝑎𝑏)
este parte stabilă;

263
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL III
𝜋 𝜋 𝑐 𝑐
𝜋 𝜋 𝑓( )−𝑓( ) sin 𝑐 6 3 2 sin ∙cos
1) a) Conform teoremei ∃𝑐 ∈ ( 6 , 3 ) |𝑓 ′ (𝑐) = 3
𝜋 𝜋
6
→ − 1+cos 𝑐 = ln 2+ 3 → 2
𝑐
2
=
−
3 6
𝜋 √ 2 cos2
2
6 2+√3 6 2+√3 sin 𝑥
𝜋
ln 3 → 𝑐 = arctg (𝜋 ln 3 ); b) 𝑓 ′ (𝑥) = − 1+cos 𝑥 = 0 → 𝑥 = 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍. Impunem: 0 ≤ 𝑘𝜋 ≤
̅̅̅̅̅̅̅̅̅ deci funcţia admite 2016 puncte de extrem (excludem extremităţile).
2017𝜋 → 𝑘 = 0,2017
1
𝑓 ′′ (𝑥) = − 1+cos 𝑥 ≠ 0 deci funcţia nu are puncte de inflexiune;

c) lim𝜋 tg x ∙ f(x) =
𝑥→
2
1 cos 𝑥∙tg𝑥
lim𝜋 ln [(1 + cos 𝑥) cos 𝑥 ] = 0;
𝑥→
2

1 1 1 (𝑥 2 +1)−1 1
2) a) 𝐼0 = ∫0 √𝑥 2 + 1 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥√𝑥 2 + 1|0 − ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = √2 − 𝐼0 + ln(𝑥 + √𝑥 2 + 1)|0 , de
√𝑥 2 +1
1
√2+ln(1+√2) 1 1 1 2√2−1
unde: 𝐼0 = ; 𝐼1 = ∫0 𝑥 ∙ √𝑥 2 + 1 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 2 + 1)2 ∙ (𝑥 2 + 1)′ ∙ 𝑑𝑥 = ; b) Daca
2 2 3
1
1 𝑥 4𝑘+3
𝑛 = 4𝑘 + 2: 𝐼4𝑘+2 = ∫0 𝑥 4𝑘+2 ∙ √𝑥 2 + 1 ∙ 𝑑𝑥 = 4𝑘+3
√𝑥 2 + 1| −
0
1 1 (𝑥 4𝑘+4 +𝑥 4𝑘+2 )−(𝑥 4𝑘+2 +𝑥 4𝑘 )+⋯−(𝑥 2 +1)+1 √2 1 1 1
∫ ∙ 𝑑𝑥 = − 𝐼 + 𝐼 −⋯+ 𝐼 −
4𝑘+3 0 √𝑥 2 +1 4𝑘+3 4𝑘+3 4𝑘+2 4𝑘+3 4𝑘 4𝑘+3 0
1
ln(1 + √2); Analog pentru 𝑛 ∈ {4𝑘, 4𝑘 + 1,4𝑘 + 3};
4𝑘+3

√2 1
c) În relaţia de la pct. b), luăm: 𝑘 = 2 → 𝐼10 = 11 − 11 (𝐼10 − 𝐼8 + 𝐼6 − 𝐼4 + 𝐼2 − 𝐼0 + ln(1 + √2)).
Integralele 𝐼2 , … , 𝐼8 se calculează prin relaţiile de recurenţă pe care le veţi fi obţinut la pct.b);

TEST 140

SUBIECTUL I

1) Pentru 𝑛 = 1 → log 𝑎1 ̅̅̅̅̅̅𝑏1 𝑏2 ∈

{log 2 16 , log 2 32 , log 2 64 , log 3 27 , log 3 81 , log 4 16 , log 4 64 , log 5 25 ,
log 6 36 , log 7 49, log 8 64 , log 9 81}. Pentru 𝑛 = 2 → log ̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑎1 𝑎2 𝑏1 𝑏2 𝑏3 ∈
{log10 100, log11 121, log12 144, log13 169, … , log 31 961}. Pentru 𝑛 ≥ 3, nu există soluţii
(log100 10000 = 2). Deci 𝑛(ℳ) = 34;

𝑦 = 𝑥2 − 𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑎
2) Impunem ca sistemul { să admită două soluţii distincte. Ecuaţia: 𝑥 2 −
𝑦 = 2𝑥 − 1
(𝑎 + 2)𝑥 + 𝑎 + 1 = 0 admite rădăcinile: 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 𝑎 + 1 → 𝐴(1,1), 𝐵(𝑎 + 1,2𝑎 + 1) → [𝐴𝐵] =
√𝑎2 + 4𝑎2 = √5 → 𝑎 ∈ {−1,1};

3) Dacă 𝑥 = 𝑦 → 2𝑥 = 80 → 𝑥 ∉ 𝑁. Presupunem că: 𝑥 > 𝑦 → 2𝑦 (1 + 2𝑥−𝑦 ) = 160. Dacă 𝑦 = 0 →

2𝑥−𝑦 = 159!. Dacă 𝑦 = 1 → 2𝑥−𝑦 = 79!. Dacă 𝑦 = 2 → 2𝑥−𝑦 = 39!. Dacă 𝑦 = 3 → 2𝑥−𝑦 = 19!.

264
BOGDAN MARIUS DICU

5
Dacă 𝑦 = 4 → 2𝑥−𝑦 = 9!. Dacă 𝑦 = 5 → 2𝑥−𝑦 = 4 → 𝑥 − 𝑦 = 2 → 𝑥 = 7. Dacă 𝑦 = 6 → 2𝑥−𝑦 = !.
2
Dacă 𝑦 ≥ 7, nu avem soluţii. Deci (𝑥, 𝑦) = (7,5);

4) Evident 𝑎 ∈ {1,4,9}, 𝑏, 𝑐 ∈ {0,1,4,9}. Sunt în total: 3 ∙ 4 ∙ 4 = 48 de numere de forma ̅̅̅̅̅

𝑎𝑏𝑐 cu toate
𝑛𝑓 48 4
cifrele pătrate perfecte şi probabilitatea cerută este: 𝑝 = 𝑛 = 900 = 75 ;
𝑝

𝐴𝐷 𝐴𝑀
∆ 𝐴𝐵𝑀: = 𝐴𝐷 𝐴𝐸
𝑟.𝑡.𝑇ℎ𝑎𝑙𝑒𝑠
𝐷𝐵 𝐵𝑀
5) Din teorema bisectoarei: { 𝐴𝐸 𝐴𝑀 → 𝐷𝐵 = 𝐸𝐶 ⏞
→ 𝐷𝐸 ∥ 𝐵𝐶 →
∆ 𝐴𝐶𝑀: 𝐸𝐶
= 𝑀𝐶
1
⃗⃗⃗⃗⃗ şi 𝐷𝐸
vectorii 𝐵𝐶 ̂ + 𝐴𝑀𝐸
⃗⃗⃗⃗⃗ sunt coliniari. 𝐷𝑀𝐴 ̂ = (𝐵𝑀𝐴
̂ + 𝐴𝑀𝐶
̂ ) = 90° → 𝑀𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝑀𝐸
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 0;
2

cos 𝑥 ≠ 0
cos 2𝑥 ≠ 0 tg 2𝑥+1 tg 𝑥+1+√3−√3∙tg 𝑥
6) Condiţii de existenţă: 1 − tg 2𝑥 ≠ 0 . Ecuaţia: = se scrie:
1−tg 2𝑥 1−(1+√3)∙tg 𝑥−√3
{1 − (1 + √3) ∙ tg 𝑥 − √3 ≠ 0
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
tg 2𝑥+tg tg 𝑥+tg +tg −tg ∙tg 𝑥∙tg 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
4
𝜋 = 𝜋
4 3
𝜋
3
𝜋
4
𝜋 ↔ tg (2𝑥 + 4 ) = tg (𝑥 + 4 + 3 ) ↔ sin (𝑥 − 3 ) = 0 → 𝑥 −
1−tg 2𝑥∙tg 1−tg ∙tg 𝑥−tg ∙tg 𝑥−tg ∙tg
4 4 3 3 4
𝜋 𝜋
= 𝑘𝜋 → 𝑥 = + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍, care verifică condiţiile de existenţă. Altă soluţie: notăm tg 𝑥 = 𝑡 ∈ 𝑅
3 3
dar se obţine o ecuaţie polinomială dificilă;

SUBIECTUL II
2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 5
𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 5
1) a) { . Adunând ecuaţiile: 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 4. Scăzând din ecuaţiile sistemului
𝑥 + 𝑦 + 2𝑧 + 𝑡 = 5
𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 2𝑡 = 5
această relaţie, obţinem: (𝑥, 𝑦, 𝑧. 𝑡) = (1,1,1,1). Altă metoda: regula lui Cramer; b)
2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 𝑎
{𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 𝑎. Scăzând două câte două ecuaţiile: 𝑥 = 𝑦 = 𝑧 = 𝛼, 𝑡 = 𝑎 − 4𝛼 şi soluţia este:
𝑥 + 𝑦 + 2𝑧 + 𝑡 = 𝑎
𝑥=𝑎
(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (𝛼, 𝛼, 𝛼, 𝑎 − 4𝛼)𝛼∈𝑅 . c) Suma rădăcinilor: 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 0, de unde: {𝑦 = 𝑏 care
4 2
verifică ecuaţia polinomială. Se obţine astfel: {𝑎4 − 13𝑎2 + 𝑚 = 0. Scăzându-le: (𝑎2 − 𝑏 2 )(𝑎2 +
𝑏 − 13𝑏 + 𝑚 = 0
𝑏 2 − 13) = 0. Se analizează cazurile: i) 𝑎 = 𝑏, de unde
2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 𝑎
sistemul: { şi ecuaţia: 𝛼 4 − 13 ∙ 𝛼 2 + 𝑚 = 0 admite rădăcinile: 𝑎, 𝑎, −𝑎, −𝑎 →
𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 𝑎
13 13 13 13 13
2𝑎2 = 13 → 𝑎 = ±√ 2 şi sistemul are soluţia: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (√ 2 , √ 2 , −√ 2 , −√ 2 ) şi toate

permutările. Analog, se rezolvă cazurile ii) 𝑎 = −𝑏 şi iii) 𝑎2 + 𝑏 2 = 13;

̂ ̂ ̂ 0̂) , 𝐵 = (0̂ 0̂) , 𝐶 = (1̂ 0̂)} şi întocmim tabla operaţiei:
2) a) ℳ = {𝑂 = (0 0) , 𝐴 = (1
0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂
+ O A B C
O O A B C
A A O C B
B B C O A
C C B A O
Se verifică toate axiomele grupului comutativ; b) Pentru 𝒩 = {3̂, 6̂, 9̂, 12
̂ } întocmim tabla operaţiei:

265
 TESTE DE MATEMATICĂ

∙ 3̂ 6̂ 9̂ ̂
12
̂3 9̂ 3̂ ̂
12 6̂
6̂ 3̂ 6̂ 9̂ ̂
12
̂9 12
̂ 9̂ 6̂ 3̂
̂ 6̂
12 ̂
12 3̂ 9̂
̂ 0̂) , (1̂ 1̂) , (1̂ 2̂) , (1̂ 3̂) , (1̂ 4̂)} şi
Se verifică toate axiomele grupului comutativ; c) 𝒫 = {(1
⏟ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂
𝐸 𝐴 𝐵 𝐶 𝐷
întocmim tabla operaţiei:

∙ E A B C D
E E A B C D
A A B C D E
B B C D E A
C C D E A B
D D E A B E
pentru care se verifică axiomele grupului comutativ şi tabla operaţiei (𝑍5 , +):

+ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂
0̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂
̂1 1̂ ̂2 ̂3 ̂4 0̂
2̂ 2̂ 3̂ 4̂ 0̂ 1̂
̂3 3̂ ̂4 ̂0 ̂1 2̂
4̂ 4̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
Grupurile sunt izomorfe pentru că au tablele ,, la fel structurate’’;

SUBIECTUL III
′
𝑥 2 −𝑥−6 𝑥 3 +4𝑥+1
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = . Funcţia 𝑢(𝑥) = 𝑥 3 + 4𝑥 + 1 are derivata strict pozitivă şi
√𝑥 2 −1 √(𝑥 2 −1)3
lim 𝑢(𝑥) = ±∞, 𝑢(−1) ∙ 𝑢(0) < 0 deci are o soluţie reală unică, situată în (−1,0). Deci
𝑥→±∞
𝑓 ↘, 𝑥 ∈ (−∞, −1) 𝑥 2 −𝑥−6 𝑥 2 −𝑥−6
{ ; b) Calculăm lim = +∞, 𝑚 = lim = −1, 𝑛 =
𝑓 ↗, 𝑥 ∈ (1, +∞) 𝑥→−∞ √𝑥 −12 𝑥→−∞ 𝑥√𝑥 2 −1
𝑥 2 −𝑥−6
lim ( + 𝑥) = 1. Deci: 𝑦 = −𝑥 + 1 este asimptota oblică la −∞; Analog 𝑦 = 𝑥 − 1 este
𝑥→−∞ √𝑥 2 −1
asimptota oblică la +∞; lim 𝑓(𝑥) = −∞, lim 𝑓(𝑥) = −∞ → 𝑥 = −1, 𝑥 = 1 sunt asimptote verticale
𝑥→−1 𝑥→1
𝑥<−1 𝑥>1

266
BOGDAN MARIUS DICU

la stânga, respectiv la dreapta; c)

𝑥2 −𝑥−6−𝑥√𝑥2 −1
𝑥√𝑥2 −1 √𝑥2 −1
𝑥
𝑓(𝑥) 𝑥 𝑥 2 −𝑥−6 𝑥 2 −𝑥−6−𝑥√𝑥 2 −1 𝑥2−𝑥−6−𝑥√𝑥2−1 1
lim ( ) = lim ( ) = lim [(1 + ) ] = ;
𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞ 𝑥√𝑥 2 −1 𝑥→∞ 𝑥√𝑥 2 −1 𝑒

2) a) Din 11𝑥 3 − 𝑥 2 − 𝑥 − 2 = 𝑎 ∙ (𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1) + 𝑏 ∙ (𝑥 − 1) ∙ (3𝑥 2 + 2𝑥 + 1), identificând

7 15 11𝑥 3 −𝑥 2 −𝑥−2 7 1 15 3𝑥 2 +2𝑥+1
coeficienţii, obţinem: (𝑎, 𝑏) = ( , ); b) ∫ 𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 + ∫ 𝑑𝑥 =
4 4 𝑥 4 −1 4 𝑥−1 4 𝑥 3 +𝑥 2 +𝑥+1
7 15 15
4
ln|𝑥 − 1| + 4
ln|𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1| + 𝒞 = 𝐹(𝑥) → 𝐹(2) = 4
ln 15 + 𝒞 = 1, de unde se obţine
1 2𝑥 2𝑛−1 +𝑥 𝑛−1 𝜋 1 2𝑥 2𝑛−1 1 1 (𝑥 𝑛 )′ 𝜋
constanta; c) ∫0 𝑥 2𝑛 +1
∙ 𝑑𝑥 = ln 2 + 16
↔ ∫0 𝑥 2𝑛 +1
∙ 𝑑𝑥 + 𝑛 ∫0 1+(𝑥𝑛 )2 𝑑𝑥 = ln 2 + 4𝑛 = ln 2 +
𝜋
→ 𝑛 = 4;
16

TEST 141

SUBIECTUL I

1) 23 + 25 + 27 + ⋯ + 𝑥 = 408 ↔ 2 ∙ 11 + 1 + 2 ∙ 12 + 1 + ⋯ + 2 ∙ 𝑛 + 1 = 408 ↔
2(11 + 12 + ⋯ + 𝑛) + ⏟
1 + 1 + ⋯ + 1 = 2[(1 + 2 + ⋯ + 𝑛) − (1 + 2 + ⋯ + 10)] + 𝑛 − 10 =
𝑑𝑒 𝑛−10 𝑜𝑟𝑖
408 → 𝑛2 + 𝑛 − 110 + 𝑛 − 10 = 408 → 𝑛2 + 2𝑛 − 528 = 0 → (𝑛 + 1)2 = 529 → |𝑛 + 1| = 23 →
𝑛 = 22;
𝑓𝑠 (−1) = 𝑓(−1) = 𝑓𝑑 (−1) 𝑎=1
2) Impunem continuitatea funcției în punctele de tranziție: { ↔{ și
𝑓𝑠 (1) = 𝑓(1) = 𝑓𝑑 (1) 𝑏=1
2 ∙ 𝑥 + 1, 𝑥 ∈ (−∞, −1]
funcția devine: 𝑓(𝑥) = { 3 ∙ 𝑥 + 2, 𝑥 ∈ (−1,1) . Disjungem cele trei ramuri:
2 ∙ 𝑥 + 3, 𝑥 ∈ [1, +∞)

267
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥−1
, 𝑥 ∈ (−∞, −1]
𝑔: (−∞, −1] → (−∞, −1] 2
𝑥−2
{ ℎ: (−1,1) → (−1,5) și le inversăm individual: 𝑓 −1 (𝑥) = 3
, 𝑥 ∈ (−1,5) . Exercițiu:
𝑖: [1, +∞) → [5, +∞) 𝑥−3
{ 2 , 𝑥 ∈ [5, +∞)
calculati 𝑓 ∘ 𝑓 −1;

4𝑥 − 2𝑥+2 ≥ 0
3) Impunem condițiile de existență: {4𝑥 − 11 ∙ 2𝑥 + 28 ≥ 0 → 𝑥 ∈ {2} ∪ [2log2 7 , +∞) și facem
4𝑥 + 5 ∙ 2𝑥 − 36 ≥ 0
notația 2𝑥 = 𝑡 > 0, ecuația devenind: √𝑡(𝑡 − 4) + √(𝑡 − 4)(𝑡 − 7) = √(𝑡 − 4)(𝑡 + 9). Condițiile
de existență impuse inițial permit prelucrarea: √𝑡 − 4(√𝑡 + √𝑡 − 7 − √𝑡 + 9) = 0, de unde:
√𝑡 − 4 = 0 → 𝑡 = 4 → 𝑥 = 2 și √𝑡 + √𝑡 − 7 = √𝑡 + 9 → 2𝑡 − 7 + 2√𝑡 2 − 7𝑡 = 𝑡 + 9 →
2√193−2 2√193−2
2√𝑡 2 − 7𝑡 = 16 − 𝑡 → 3𝑡 2 + 4𝑡 − 256 = 0 → 𝑡 = 3
= 2𝑥 → 𝑥 = log 2 3
∈
log2 7
[2 , +∞);

4
4) √97 ± 56√3 = √√97 ± √9408 și aplicăm formula radicalilor compuși: √97 ± √9408 =
97+1 97−1 4 7+1 7−1
√
2
±√ 2 = 7 ± 4√3 → √97 ± 56√3 = √7 ± 4√3 = √7 ± √48 = √ 2 ± √ 2 = 2 ± √3.
4 4
Prin urmare: √97 + 56√3 + √97 − 56√3 = 2 + √3 + 2 − √3 = 4.

5) Se cunoaște următoarea propoziție: dacă 𝐸, 𝐹 sunt mijloacele laturilor 𝐴𝐷, 𝐵𝐶 într-un patrulater
⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
convex, atunci: 2𝐸𝐹 𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ = 2𝐾𝐿
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 2𝑄𝑅
𝐷𝐶 . Aplicăm această proprietate și relația 2𝑀𝑁 ⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗ + 2𝑂𝑃
devine: ⃗⃗⃗⃗
𝐽𝐶 + ⃗⃗⃗⃗
𝐼𝐷 +𝐺𝐹 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐸 = ⃗⃗⃗⃗
𝐽𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗
𝐼𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐸 ;
𝑘𝜋
6) Condiții de existență: 𝑥 ∈ 𝑅\ { |𝑘 ∈ 𝑍}. Notăm: tg 𝑥 = 𝑡 ∈ 𝑅 și obținem: 𝑡 2 − (𝑚 + 1)𝑡 + 𝑚 =
2
𝜋
𝑡 = 1 → 𝑥 = 4 + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍
0→{ . Observație: Pentru 𝑚 = 0, cea de-a doua ecuație
𝑡 = 𝑚 → 𝑥 = arctg 𝑚 + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍, 𝑚 ≠ 0
nu are soluții.

SUBIECTUL II

1 1 0 2 1 1 0
1 2
1) a) 𝐴 = (0 0 0) = (0 0 0) = 𝐴 → 𝐴𝑛 = 𝐴, ∀𝑛 ∈ 𝑁 ∗; b) Scriem , 𝐵 = (
2
) = 𝐼2 + 𝑀,
3 1
0 1 1 0 1 1
unde 𝑀2 = 6𝐼2 , 𝑀3 = 6𝑀 → 𝑀2𝑘 = 6𝑘 𝐼2 , 𝑀2𝑘+1 = 6𝑘 𝑀 → 𝐵𝑛 = (𝐼2 + 𝑀)𝑛 = ∁0𝑛 𝐼2 + ∁1𝑛 𝑀 +
6∁2𝑛 𝐼2 + 6∁3𝑛 𝑀 + … = (∁0𝑛 + 6∁2𝑛 + 62 ∁4𝑛 + ⋯ )𝐼2 + (∁1𝑛 + 6∁3𝑛 + 62 ∁5𝑛 + ⋯ )𝑀; c) 𝐶 =
1 1 1 0 1 1
(0 1 0) = 𝐼3 + (0 0 0), unde 𝑃2 = 𝐴, 𝑃𝑘 = 𝐴, ∀𝑘 ≥ 2. Deci 𝐶 𝑛 = (𝐼3 + 𝑃)𝑛 = ∁0𝑛 𝐼3 +
1 1 1 ⏟1 1 0
𝑃
2𝑛 − 𝑛 2𝑛 − 1 𝑛
∁1𝑛 𝑃 (∁2𝑛
+⏟ + ∁3𝑛 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 ) 𝐴. 𝑛
În final, obținem: 𝐶 = ( 0 1 0 );
2𝑛 −𝑛−1 𝑛 2𝑛 − 1 2𝑛 − 𝑛
𝑥=𝑦−1
2) a) 𝑃(𝑥) = 𝑥 4 + 4(1 − √2)𝑥 3 + 6(3 − 2√2)𝑥 2 + 28(1 − √2)𝑥 + 21 − 20√2 →
⏞ 𝑦4 −
4
4√2𝑦 3 + 12𝑦 2 −8√2𝑦 + 16 = 0 → (𝑦 − √2) = 0 → 𝑦1,2,3,4 = √2 → 𝑥1,2,3,4 = √2 − 1; b) 𝑄(𝑥) =
8 4 2
𝑥 6 − 4𝑥 5 − 3𝑥 4 + 20𝑥 3 − 6𝑥 2 − 16𝑥 + 8 = 0|: 𝑥 3 → 𝑥 3 + 𝑥 3 − 4 (𝑥 2 + 𝑥 2 ) − 3 (𝑥 + 𝑥) + 20 = 0.

268
BOGDAN MARIUS DICU

4 4
2
𝑧2 = 𝑥2 + 4 + → 𝑥2 + 2 = 𝑧2 −4
𝑥2 𝑥
Dacă: 𝑧 = 𝑥 + → { 𝑥 2 4 8 8 și ecuația devine: 𝑧 3 −
3 3
𝑧 =𝑥 + 3𝑥 2 𝑥 + 3𝑥 𝑥 2 + 𝑥 3 → 𝑥 3 + 𝑥 3 3
= 𝑧 − 6𝑧
2
𝑧 = 4 → 𝑥 + 𝑥 = 4 → 𝑥1,2 = 2 ± √2
2
4𝑧 2 − 9𝑧 + 36 = 0 → (𝑧 − 4)(𝑧 − 3)(𝑧 + 3) = 0 → 𝑧 = 3 → 𝑥 + 𝑥 = 3 → 𝑥3 = 1, 𝑥4 = 2 ;
2
{𝑧 = −3 → 𝑥 + 𝑥 = −3 → 𝑥5 = −1, 𝑥6 = −2
c) 𝑅(𝑥) = 𝑥 − 2𝑥 − 17𝑥 + 18𝑥 + 72 = (𝑥 − 𝑥 + 1)2 + 𝑎(𝑥 2 − 𝑥 + 1) + 𝑏 → (𝑎, 𝑏) =
4 3 2 2

(−20,91) și ecuația se scrie astfel: 𝑡 2 − 20𝑡 + 91 = 0 →

𝑡 = 7 → 𝑥 2 − 𝑥 − 6 = 0 → 𝑥1 = −2, 𝑥2 = 3
{ 1 ;
𝑡2 = 13 → 𝑥 2 − 𝑥 − 12 = 0 → 𝑥3 = −3, 𝑥4 = 4
SUBIECTUL III
𝑎>0
1) a) Pentru existența radicalilor, o condiție necesară este: { și cazul de nedeterminare este
𝑏>0
(𝑎−𝑏)𝑛2 +(𝑏+𝑎)𝑛
∞ − ∞. lim 𝑎𝑛 = lim (√𝑎 ∙ 𝑛2 + 𝑏 ∙ 𝑛 + 1 − √𝑏 ∙ 𝑛2 − 𝑎 ∙ 𝑛 + 1) = lim 2 2
=
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞ √𝑎∙𝑛 +𝑏∙𝑛+1+√𝑏∙𝑛 −𝑎∙𝑛+1
𝑎=𝑏 𝑥 4 −24∙cos 𝑥−12𝑥 2 +24
𝑎 + 𝑏 − 1 → { 𝑏+𝑎 = 𝑎 + 𝑏 − 1 → (𝑎, 𝑏) = (1,1); b) lim =
𝑥→∞ 𝑥4
𝑎+√𝑏√
𝛼 𝑛
2∙𝛼 𝑛 +3∙5𝑛 2( ) +3
5
𝛼 > 5 → 𝑥𝑛 = 5∙2𝑛 +7∙5𝑛
= 2 𝑛
→∞
5( ) +7
5
cos 𝑥 12 24
𝑥 4 (1−24 − 2+ 4) 5 5
lim 𝑥4 𝑥 𝑥
= 1; c) Dacă 𝛼 = 5 → 𝑥𝑛 = 2 𝑛
→7 . Deci 𝛼 ∈ (0,5];
𝑥→∞ 𝑥4 5( ) +7
5
𝛼 𝑛
2( ) +3 3
𝛼 ∈ (0,5) → 𝑥𝑛 = 5
2 𝑛
→7
{ 5( ) +7
5

𝑒 𝑥 =𝑡
1 𝑒 3𝑥 +𝑒 2𝑥 +𝑒 𝑥 𝑒 𝑡 2 +𝑡+1 𝑡 2 +𝑡+1 𝐴 𝐵𝑡+𝐶 1 1 𝑡+1
2) a) 𝐼 = ∫0 3𝑥 2𝑥
𝑒 +𝑒 +𝑒 +1 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
⏞ ∫1 3 2
𝑡 +𝑡 +𝑡+1
∙ 𝑑𝑡; Fie 𝑡 +𝑡 2 +𝑡+1
3 = 𝑡+1 + 𝑡 2 +1 = 2 (𝑡+1 + 𝑡 2 +1) =
1 1 1 2𝑡 1 1 1 1 1 𝑒 4
√𝑒+1∙ √𝑒 2 +1 1
2
2 𝑡+1
+ 4 𝑡 2 +1
+ 2 𝑡 2 +1
→ 𝐼 = (2
ln|𝑡 + 1| + 4
ln(𝑡 + 1) + 2
arctg 𝑡)| = ln 4 + 2 arctg 𝑒 −
1 √2∙ √2
𝜋 sin 𝑥=𝑡
𝜋 3 sin2 𝑥 cos 𝑥+3 sin 𝑥 cos 𝑥+2 cos 𝑥 1 3𝑡 2 +3𝑡+2 1 3𝑡 2 +2𝑡+1
8
; b) Avem 𝐽 = ∫0
2
sin3 𝑥+sin2 𝑥+sin 𝑥+1
∙ 𝑑𝑥 =
⏞ ∫0 𝑡 3 +𝑡 2 +𝑡+1 ∙ 𝑑𝑡 = ∫0 𝑡 3 +𝑡 2 +𝑡+1 ∙ 𝑑𝑡 +
1 1 𝜋 𝑒 ln2 𝑥+ln 𝑥+1
∫0 𝑡 2 +1 ∙ 𝑑𝑡 = (ln(𝑡 3 + 𝑡 2 + 𝑡 + 1) + arctg 𝑡)|10 = ln 4 + 4 ; c) 𝐾 = ∫1 𝑥(ln3 𝑥+ln2 𝑥+ln 𝑥+1) ∙
ln 𝑥=𝑡 𝑝𝑐𝑡.𝑎) 1
1 𝑡 2 +𝑡+1 1 1 1 3 𝜋
𝑑𝑥 = ⏞ ∫0 3 2 ∙ 𝑑𝑡 = ⏞ ( ln|𝑡 + 1| + ln(𝑡 2 + 1) + arctg 𝑡)| = ln 2 + ;
𝑡 +𝑡 +𝑡+1 2 4 2 0 4 8

TEST 142

SUBIECTUL I

𝑎 = log 2 35 = log 2 5 + log 2 7 = 𝑦 + 𝑧 𝑎𝑐+𝑐−1

𝑥= 𝑏𝑐+1
log2 (2∙7) 1+𝑧
1) log 30 70 = log 2∙3∙5(2 ∙ 5 ∙ 7) si 𝑏 = log 3 14 =
log2 3
= 𝑥 →
𝑎+𝑏+1
𝑦 = 𝑏𝑐+1 .
log2 (2∙3) 1+𝑥 𝑎𝑐+𝑐−𝑏𝑐−2
𝑐 = log 5 6 = log = 𝑦
{ 25 {𝑧 = 𝑏𝑐+1
log2 (2∙5∙7) 1+𝑦+𝑧 𝑎𝑐+𝑎+𝑏+𝑐
Revenind: log 30 70 = log2 (2∙3∙5)
= 1+𝑥+𝑦 = 𝑏𝑐+𝑎𝑐+𝑎+𝑏+𝑐+1;

2) Rezolvăm sistemul: 𝑥 + 𝑦 = 𝑥 2 − 𝑥 = 5𝑥 − 8 → (𝑥, 𝑦) ∈ {(2,0); (4,8)}. Pentru (𝑥, 𝑦) = (2,0),

relaţia din enunţ devine: 𝑓(2) + 𝑓(2) + 𝑓(2) = 0 → 𝑓(2) = 0. Pentru (𝑥, 𝑦) = (4,8): 𝑓(12) +
𝑓(12) + 𝑓(12) = 0 → 𝑓(12) = 0. Prin urmare, funcţia nu este injectivă;

269
 TESTE DE MATEMATICĂ

9
3) Impunem condiţia: 𝑥 ∈ ( , +∞). Ecuaţia: (𝑥 − 1)log2 3 ∙ 3log4 (3𝑥+1) = (5𝑥 − 9)log2 3 se scrie
5
astfel: 3log2 (𝑥−1) ∙ 3 log4 (3𝑥+1)
= 3log2 (5𝑥−9) → log 2 (𝑥 − 1) + log 4 (3𝑥 + 1) = log 2(5𝑥 − 9) →
log 4 (𝑥 − 1)2 (3𝑥 + 1) = log 4 (5𝑥 − 9)2 → 3𝑥 3 − 30𝑥 2 + 91𝑥 − 80 = 0 → 3𝑥 3 − 15𝑥 2 − 15𝑥 2 +
15+√33 15−√33 9
75𝑥 + 16𝑥 − 80 = 0 → (𝑥 − 5)(3𝑥 2 − 15𝑥 + 16) = 0 → 𝑥 ∈ {5; 6
; 6 } ∩ (5 , +∞) → 𝑥 ∈
15+√33
{5; 6
};
4∙6 24 84
4) 𝑝1 = ∁2 = 45 = 15. Sunt ∁10 ∙ ∁69 sau ∁10
6
∙ ∁49 în funcţie de ordinea culorilor;
10

𝑦𝐵 −𝑦𝐴
𝑚𝐴𝐵 = 𝑥𝐵 −𝑥𝐴
=1
5) Calculăm: { 𝑦𝐶 −𝑦𝐷 → 𝐴𝐵𝐶𝐷 este trapez. Sintetic: 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐷 = 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 (au aceaşi bază şi
𝑚𝐷𝐶 = 𝑥𝐶 −𝑥𝐷
=1
înălţimi egale): 𝒜∆ 𝐴𝑀𝐷 + 𝒜∆ 𝐴𝑀𝐵 → 𝒜∆ 𝐵𝑀𝐶 + 𝒜∆ 𝐴𝑀𝐵 ; Analitic: Ecuaţiile dreptelor
|∆ |
(𝐵𝐷): 𝑥 + 3𝑦 − 22 = 0 𝒜∆ 𝐴𝑀𝐷 = 1 = 2
2
{ → 𝑀(5,7). Calculăm: { ;
(𝐴𝐶): 7𝑥 − 3𝑦 − 18 = 0 |∆2 |
𝒜∆ 𝐵𝑀𝐶 = 2 = 2

𝑡.𝑐𝑜𝑠
𝑎∙𝑏∙𝑐 𝑎𝑏𝑐
6) 𝑅 = =
⏞ =
√(𝑎 2 +𝑐 2 −𝑏2 )(𝑏2 +𝑎 2 −𝑐 2 )+(𝑏2 +𝑐 2 −𝑎2 )(𝑎2 +𝑏2 −𝑐 2 )+(𝑏2 +𝑐 2 −𝑎 2 )(𝑎2 +𝑐 2 −𝑏2 ) √4𝑎2 𝑏𝑐∙cos 𝐵∙cos 𝐶+⋯
√𝑎𝑏𝑐 √𝑎𝑏𝑐 √𝑎𝑏𝑐 √𝑎𝑏𝑐
2√𝑎∙cos 𝐵∙cos 𝐶+⋯
= = = =𝑅
2√2𝑅(sin 𝐴∙cos 𝐵∙cos 𝐶+⋯) 2∙√2𝑅(sin(𝐴+𝐵+𝐶)+sin 𝐴∙sin 𝐵∙sin 𝐶) 𝑎𝑏𝑐
2∙√2𝑅
8𝑅3
𝑎𝑏𝑐 𝑎𝑏𝑐 𝑎
adevărat; În cazul triunghiului dreptunghic: 𝑅 = = = .Pentru
√(𝑎2 +𝑐 2 −𝑏2 )(𝑏2 +𝑎2 −𝑐 2 ) √2𝑐 2 2𝑏2 2
𝑎3 𝑎√3
triunghiul echilateral: 𝑅 = = ;
√3𝑎4 3

270
BOGDAN MARIUS DICU

SUBIECTUL II
2𝑛+14 −𝑛+2
ℳ𝑛 ∩ 𝒩𝑛 →3
= 3 → 𝑛 = −4 → ℳ𝑛 ∩ 𝒩𝑛 = 𝐵(−4,2)
−𝑛+2 −4𝑛+26
1) a) 𝒩𝑛 ∩ 𝒫𝑛 → 3 = 3 → 𝑛 = 8 → 𝒩𝑛 ∩ 𝒫𝑛 = 𝐶(8, −2) ; b) 𝐴𝑀 =
−4𝑛+26 2𝑛+14
{ 𝒫𝑛 ∩ ℳ𝑛 → 3 = 3 → 𝑛 = 2 → 𝒫𝑛 ∩ ℳ𝑛 = 𝐴(2,6)
−𝑛+2 2 10𝑛2 −4𝑛+292
√(𝑥𝑀 − 𝑥𝐴 )2 + (𝑦𝑀 − 𝑦𝐴 )2 = √(𝑛 − 2)2 + ( 3 − 6) = √ 9
. Valoarea minimă a
𝑏
trinomului s-ar obţine pentru 𝑛 = − .
2𝑎

√292
1 𝑛 = 0: 𝐴𝑀 = 3
Dar se obţine: 𝑛 = ∉ 𝑍. Calculăm valorile din proximitate: {
5
. Reţinem 𝑛 = 0 →
√294
𝑛 = 1: 𝐴𝑀 = 3
2 𝑛≥0 𝑛≥0
𝑀 (0, ); c) Impunem simultan condiţiile: {−4𝑛+26 →{ ̅̅̅̅ deci 7 puncte ale
→ 𝑛 = 0,6
3
3
≥ 0 𝑛≤6
mulţimii 𝒫𝑛 se găsesc în interiorul primului cadran;

2) a)b) Întocmim tabla operaţiei:

∘ 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂
𝑥 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂
𝑥 + 1̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 + 2̂ 𝑥 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥
𝑥 + 2̂ 𝑥 + 2̂ 𝑥 𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 1̂
2̂𝑥 2̂𝑥 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 + 1̂ 𝑥 𝑥 + 2̂ 𝑥 + 1̂
2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 2̂𝑥 + 2̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 𝑥 + 2̂
2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 + 2̂ 2̂𝑥 + 1̂ 2̂𝑥 𝑥 + 2̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥
Toate cele patru axiome ale grupului sunt verificate;c) (ℳ , ∘) nu este izomorf cu grupul (𝑍6 , ⨁)
întrucât primul este necomutativ şi al doilea este comutativ. (ℳ , ∘) este izomorf cu grupul
permutărilor (au câte patru elemente de ordin doi);

SUBIECTUL III
𝑥+1 𝑥−1 ′ 𝜋
1) a) 𝑔′ (𝑥) = (arctg 𝑥−1
+ arctg 𝑥+1
) = 0 → 𝑔(𝑥) = 𝑘 = 𝑔(0) = − 2 ; b) 𝑓 ′ (𝑥) =
𝜋
lim 𝑓(𝑥) =
𝑥+1 𝑥−1 ′ 2 𝑥→1 2 𝜋
(arctg 𝑥−1
− arctg 𝑥+1
) = − (𝑥 2 −1)2 < 0 → 𝑓 ↘. Cum { 𝑥>1 → Im 𝑓(𝑥) = (0, 2 ). Pe de
lim 𝑓(𝑥) = 0
𝑥→∞
altă parte: (𝑇): 𝑦 − 𝑓(√3) = 𝑓 ′ (√3)(𝑥 − √3); c) Regula l’Hopital: lim 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) =
𝑥→∞
2
𝑥+1 𝑥−1 − 2
arctg −arctg (𝑥2 −1)
lim 𝑥−1
1
𝑥+1
= lim 1 = 2; teorema Lagrange: O aplicăm funcţiei ℎ(𝑡) = arctg 𝑡 pe
𝑥→∞ 𝑥→∞ − 2
𝑥 𝑥

𝑥−1 𝑥+1 𝑥−1 𝑥+1 1 𝑓(𝑥) (𝑥 2 −1)𝑓(𝑥) 1 1

intervalul [𝑥+1 , 𝑥−1] → ∃𝑐 ∈ (𝑥+1 , 𝑥−1) |ℎ′ (𝑐) = 1+𝑐 2 = 𝑥+1 𝑥−1 = 4𝑥
∈[ 𝑥+1 2
, 𝑥−1 2
]
− 1+( ) 1+( )
𝑥−1 𝑥+1 𝑥−1 𝑥+1
4𝑥 2 1 4𝑥 2 1
de unde inegalitatea: 𝑥 2 −1 ∙ 𝑥+1 2
≤ 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) ≤ 𝑥 2 −1 ∙ 𝑥−1 2
şi, aplicând criteriul cleştelui:
1+( ) 1+( )
𝑥−1 𝑥+1
𝑥+1 𝑥−1 𝑥+1 𝑥−1
arctg −arctg −
lim 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) = 2; Limita tip: lim 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) = lim 𝑥−1
𝑥+1
𝑥+1
𝑥−1 ∙𝑥∙ 𝑥−1 𝑥+1
𝑥+1 𝑥−1 = 2;
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥→∞ tg (arctg −arctg ) 1+ ∙
𝑥−1 𝑥+1 𝑥−1 𝑥+1

271
 TESTE DE MATEMATICĂ

−𝑥 − 2, 𝑥 ∈ (−∞, −2]
√𝑥 2
+ 4𝑥 + 4 , 𝑥 < 0 𝑥 + 2, 𝑥 ∈ (−2,0]
2) a) 𝑓(𝑥) = { ={ este continuă deci primitivabilă pe 𝑅.
2
√𝑥 − 4𝑥 + 4 , 𝑥 ≥ 0 2 − 𝑥, 𝑥 ∈ (0,2]
𝑥 − 2, 𝑥 ∈ (2, +∞)

𝑥2
− 2
− 2𝑥 + 𝐶1 , 𝑥 ∈ (−∞, −2]
𝑥 2
+ 2𝑥 + 𝐶2 , 𝑥 ∈ (−2,0] 𝐶1 + 2 = 𝐶2 − 2
2
Primitiva 𝐹(𝑥) = 𝑥2
este continuă dacă: { 𝐶2 = 𝐶3 = 𝑘 de unde
2𝑥 − 2 + 𝐶3 , 𝑥 ∈ (0,2] 2 + 𝐶3 = 𝐶4 − 2
𝑥2
{ − 2𝑥 + 𝐶4 , 𝑥 ∈ (2, +∞)
2
𝑥2
− − 2𝑥 + 𝑘 − 4, 𝑥 ∈ (−∞, −2]
2
𝑥2
2
+ 2𝑥 + 𝑘, 𝑥 ∈ (−2,0]
obţinem: 𝑥2
. Din 𝐹(−3) + 𝐹(−1) + 𝐹(1) + 𝐹(3) = 16 → 𝑘 = 4 şi
2𝑥 − 2
+ 𝑘, 𝑥 ∈ (0,2]
𝑥2
{ − 2𝑥 + 𝑘 + 4, 𝑥 ∈ (2, +∞)
2
4 1 4
se află 𝐹(𝑥); b) ∫−2 |||𝑥 − 1| − 1| − 1| ∙ 𝑑𝑥 = ∫−2||𝑥| − 1| ∙ 𝑑𝑥 + ∫1 ||𝑥 − 2| − 1| ∙ 𝑑𝑥 =
0 1 2 4 −1
∫−2|𝑥 + 1| ∙ 𝑑𝑥 + ∫0 |𝑥 − 1| ∙ 𝑑𝑥 + ∫1 |1 − 𝑥| ∙ 𝑑𝑥 + ∫2 |𝑥 − 3| ∙ 𝑑𝑥 = ∫−2 (−𝑥 − 1) ∙ 𝑑𝑥 +
0 1 2 3 4
∫−1(𝑥 + 1) ∙ 𝑑𝑥 + ∫0 (1 − 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 + ∫1 (𝑥 − 1) ∙ 𝑑𝑥 + ∫2 (3 − 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 + ∫3 (𝑥 − 3) ∙ 𝑑𝑥; c) Rezultă
𝑏 𝑏 2
∫𝑎 (5𝑥 − 15) ∙ 𝑑𝑥 + ∫𝑎 (40 − 5𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 10 𝑏−𝑎 =5 29
sistemul: { 2
𝑏 −𝑎 2 27
↔ { 27 → (𝑎, 𝑏) = (5, 10);
= 𝑏+𝑎 =
2 25 5

TEST 143

SUBIECTUL I

1) Avem: 1 < √2 < 2 → 3 < 2 + √2 < 4 → 1 < √3 < √2 + √2 < 2 → 3 < 2 + √2 + √2 < 4 →
𝜋 √2 𝜋
1 < √3 < √2 + √2 + √2 < 2 şi procedura continuă la infinit; Altă metodă: cos = , cos =
4 2 8

𝜋
1+cos √2+√2
Continuând procedeul, obţinem: √2 + √2 + √2 + ⋯ + √2 = 2 ∙ cos 2𝑛+1 ∈ (1,2),
√ 𝜋
2
4
= 2
.

unde 𝑛 ∈ 𝑁 ∗ este numărul radicalilor suprapuşi;

2) Pentru ca 𝒟 = 𝑅, trebuie să fie verificate condiţiile de existenţă:

𝑚+1>0
2
(𝑚 + 1)𝑥 2 + 2𝑚𝑥 + 𝑚 > 0 4𝑚 − 4𝑚(𝑚 + 1) < 0
2 𝑚>0
𝑚𝑥 − (2𝑚 − 1)𝑥 + 𝑚 + 2 > 0 2
𝑚𝑥 , pentru ∀𝑥 ∈ 𝑅 → (2𝑚 − 1) − 4𝑚(𝑚 + 2) < 0 → 𝑚 ∈ (1,2);
−1 ≤ 𝑥 2 +1 ≤ 1 2
𝑚 −4≤0
{ 𝑥 2 − 4𝑚𝑥 + 3𝑚 + 1 ≠ 0 𝑚2 − 4 ≤ 0
2
{ 16𝑚 − 4(3𝑚 + 1) < 0

𝑥 2 + 𝑥𝑦 = 1 + 5𝑖| ∙ (2 + 𝑖) (2 + 𝑖)𝑥 2 + (2 + 𝑖)𝑥𝑦 = −3 + 11𝑖

3) { → { → (2 + 𝑖)𝑥 2 +
𝑦 2 − 𝑥𝑦 = 2 + 𝑖| ∙ (1 + 5𝑖) (1 + 5𝑖)𝑦 2 − (1 + 5𝑖)𝑥𝑦 = −3 + 11𝑖
𝑥
(3 + 6𝑖)𝑥𝑦 − (1 + 5𝑖)𝑦 2 = 0|: 𝑦 2 şi notăm = 𝑡 → (2 + 𝑖)𝑡 2 + (3 + 6𝑖)𝑡 − 1 − 5𝑖 = 0; ∆=
𝑦

272
BOGDAN MARIUS DICU

−39 + 80𝑖 = (5 + 8𝑖)2 → 𝑡1 = −3 − 2𝑖 → 𝑥 = 𝑦(−3 − 2𝑖) → 𝑦 2 + (3 + 2𝑖)𝑦 2 = 2 + 𝑖 → 𝑦 2 =

1 3+2𝑖 1 3+2𝑖 1 3+𝑖
2
→ (𝑥, 𝑦) = (− , ) si (𝑥, 𝑦) = ( , − 2). Analog, pentru 𝑡2 = ;
√2 √2 √2 √ 5

𝑘 3 𝑘 100 − 𝑘 ⋮ 2
4) Termenul general al dezvoltării este: 𝑇𝑘+1 = ∁100 𝑖100−𝑘 (√3) ∈ 𝑄 → { → 𝑘 ⋮ 6, de
𝑘⋮3
unde 𝑘 ∈ {0 ∙ 6,1 ∙ 6,2 ∙ 6, … ,16 ∙ 6} deci dezvoltarea conţine 17 termeni raţionali;

⃗ 𝑘 = (2𝑘 + 1)𝑖 + (3 − 𝑘)𝑗, 𝑘 ∈ 𝑁. Fie 𝑚 ≠ 𝑛|𝑢

5) Prin calcul: 𝑢 ⃗𝑚 ⊥𝑢
⃗𝑛 →𝑢
⃗𝑚∙𝑢
⃗ 𝑛 = 0 → (2𝑚 +
𝑛−10
1)(2𝑛 + 1) +(3 − 𝑚)(3 − 𝑛) = 0 → 5𝑚𝑛 − 𝑚 − 𝑛 + 10 = 0 → 𝑚 = 5𝑛−1 ∈ 𝑁 →
(5𝑛 − 1)|(𝑛 − 10) (5𝑛 − 1)|(5𝑛 − 50)
{ →{ → (5𝑛 − 1)|49 → 5𝑛 − 1 ∈ {1,7,49} → (𝑚, 𝑛) =
(5𝑛 − 1)|(5𝑛 − 1) (5𝑛 − 1)|(5𝑛 − 1)
(0,10) → 𝑢
⃗0 ⊥𝑢⃗ 10;
𝜋 𝜋 3𝜋 5𝜋 3𝜋 7𝜋 tg 2𝑥+√3 1+tg 𝑥
6) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ [0, 2𝜋]/ { 4 , 2 , , , , }.
4 4 2 4
Scriem ecuaţia astfel: 1− = 1−tg 𝑥 ↔
√3tg 2𝑥
𝜋 𝜋
tg 2𝑥+tg tg +tg 𝑥 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝜋
3
= 4
𝜋 ↔ tg (2𝑥 + 3 ) = tg (𝑥 + 4 ) → sin (𝑥 − 12) = 0 → 𝑥 − 12 = 𝑘𝜋 → 𝑥 ∈
1−tg tg 2𝑥 1−tg tg 𝑥
3 4
𝜋 13𝜋 2𝑡
{12 , 12
}; Altă soluţie: Notăm tg 𝑥 = 𝑡 şi folosim formula: tg 2𝑥 = 1−𝑡 2;

SUBIECTUL II

1) a) Din 𝑋 + 𝑋 −1 = 5 ∙ 𝐼2 deducem că det 𝑋 ≠ 0 şi înmulţind ambii membri cu 𝑋 → 𝑋 2 − 5𝑋 + 𝐼2 =

𝑂2 →
𝑎 𝑏 𝑎+𝑑 =5
Notând 𝑋 = ( )→{ . Dacă (𝑎, 𝑑) = (1,4) → 𝑏𝑐 = 3 → (𝑏, 𝑐) ∈ {(1,3), (3,1)}.
𝑐 𝑑 𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 = 1
𝑎 𝑏
Analog, se tratează cazurile: (𝑎, 𝑑) ∈ {(4,1), (2,3), (3,2)}. Altă soluţie: Daca 𝑋 = ( ) → 𝑋 −1 =
𝑐 𝑑
1 𝑑 −𝑐 1 2
( ) şi se înlocuie în ecuaţia dată; b) Din 𝑋 𝑛 = ( ) → det 𝑋 = 0 → 𝑋 2 = 𝛼𝑋, 𝛼 =
𝑎𝑑−𝑏𝑐 −𝑏 𝑎 3 6
𝑎(𝑎 + 𝑑)𝑛−1 = 1
𝑎 𝑏 1 2 𝑏(𝑎 + 𝑑)𝑛−1 = 2
Tr𝑋 → 𝑋 𝑛 = 𝛼 𝑛−1 𝑋 şi ecuaţia devine: 𝛼 𝑛−1 ( )=( )→ →𝑎+𝑑 =
𝑐 𝑑 3 6 𝑐(𝑎 + 𝑑)𝑛−1 = 3
{𝑑(𝑎 + 𝑑)𝑛−1 = 6
𝑛 1 1 2 1 1 2
√7, 𝑛 = 2𝑘 + 1 şi obţinem: 𝑋 = 𝑛 7 ( ). Dacă 𝑛 = 2𝑘 → 𝑋 = ± 𝑛 7 ( ); c) Din 𝑋 3 = 𝑋 →
√ 3 6 √ 3 6
𝑎(𝑎 + 𝑑)2 = 𝑎
𝑏(𝑎 + 𝑑)2 = 𝑏
det 𝑋 ∈ {−1,0,1}. Dacă det 𝑋 = 0 → 𝑋 3 = 𝛼 2 𝑋 = 𝑋 → → (𝑎 + 𝑑)3 = 𝑎 + 𝑑. Dacă
𝑐(𝑎 + 𝑑)2 = 𝑐
{𝑑(𝑎 + 𝑑)2 = 𝑑
1 − 𝑘𝑏 𝑏
𝑎 + 𝑑 = 0 → 𝑋 = 𝑂2 . Dacă 𝑎 + 𝑑 = 1 → 𝑋 = ( ) , 𝑘, 𝑏 ∈ 𝑅. Analog se tratează celelalte
𝑘 − 𝑘 2 𝑏 𝑘𝑏
cazuri;
𝑎+1 2𝑎 3𝑎 1 0 0 1 2 3
2) a) 𝑋(𝑎) = ( 2𝑎 4𝑎 + 1 6𝑎 ) = 𝐼3 + 𝑎 ∙ 𝐴 = (0 1 0) + 𝑎 (2 4 6) ; 𝐴2 = 14𝐴.
3𝑎 6𝑎 9𝑎 + 1 0 0 1 3 6 9
Astfel: 𝑋(𝑎)𝑋(𝑏) = (𝐼3 + 𝑎 ∙ 𝐴)(𝐼3 + 𝑏 ∙ 𝐴) = 𝐼3 + (𝑎 + 𝑏 + 14𝑎𝑏) ∙ 𝐴 = 𝑋(𝑎 + 𝑏 + 14𝑎𝑏), de
1 1
unde rezultă regula 𝑋(𝑎) ∙ 𝑋(𝑏) = 𝑋 ( (14𝑎 + 1)(14𝑏 + 1) − ); b) Observăm că
14 14
1 1 1 1 1 1
𝑋(𝑎)𝑋 (− 14) = 𝑋 (− 14) 𝑋(𝑎) = 𝑋 (− 14) si 𝑋
⏟(− 20) ∙ … ∙ 𝑋 (− 15) ∙ 𝑋 (− 14) ∙
𝑋(𝑚)

273
 TESTE DE MATEMATICĂ

1 1 2 1 2 1 1 1
⏟(− 13) ∙ … ∙ 𝑋 (− 10) = (𝑋(𝑚)𝑋 (− 14)) 𝑋(𝑛) = 𝑋 (− 14); c) 𝑋 (𝑎) = 𝑋 (14 (14𝑎 + 1) − 14) şi,
𝑋
𝑋(𝑛)
1 1
prin inducţie: 𝑋 𝑛 (𝑎) = 𝑋 ( (14𝑎 + 1)𝑛 − );
14 14

SUBIECTUL III

1) a) Din 𝑎𝑛+2 − 6𝑎𝑛+1 + 8𝑎𝑛 − 3𝑛 + 4 = 0, notând 𝑥𝑛 = 𝑎𝑛 − 𝑛, rezultă: 𝑥𝑛+2 − 6𝑥𝑛+1 + 8𝑥𝑛 =

0, unde 𝑥0 = 1, 𝑥1 = 2. Ecuaţia caracteristică: 𝑡 2 − 6𝑡 + 8 = 0 → 𝑡1 = 2, 𝑡2 = 4 → 𝑥𝑛 = 𝛼 ∙ 2𝑛 + 𝛽 ∙
4𝑛 . Folosind primii termeni aflăm coeficienţii (𝛼, 𝛽) = (1,0) → 𝑥𝑛 = 2𝑛 → 𝑎𝑛 = 𝑛 + 2𝑛 ; b) Ecuaţia
4𝑦𝑛 −2
𝑡−8 𝑏𝑛 −2 4𝑦𝑛 −2 4𝑦𝑛+1 −2 −8
𝑦𝑛 −1
caracteristică este: 𝑡 = 𝑡−5
→ 𝑡1 = 2, 𝑡2 = 4 → 𝑦𝑛 = 𝑏𝑛 −4
→ 𝑏𝑛 = 𝑦𝑛 −1
→ 𝑦𝑛+1 −1
= 4𝑦𝑛 −2 →
−5
𝑦𝑛 −1
1 1 𝑛 2 2∙3𝑛 −8
𝑦𝑛+1 = 3 𝑦𝑛 , 𝑦0 = 2, de unde: 𝑦𝑛 = 𝑦0 (3) = 3𝑛 → 𝑏𝑛 = 3𝑛 −2
; c) Logaritmăm în baza 2 relaţia:
6
𝑐𝑛+2 ∙ = 𝑐𝑛8 şi fie 𝑧𝑛 = log 2 𝑐𝑛 → 𝑧𝑛+2 − 6𝑧𝑛+1 + 8𝑧𝑛 = 0, 𝑧0 = 1, 𝑧1 = 2 → 𝑧𝑛 = 2𝑛 =
𝑐𝑛+1
𝑛
log 2 𝑐𝑛 → 𝑐𝑛 = 22 ;
𝑒
2) a) 𝐼1 = ∫1 (1 − ln 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = (𝑥 − 𝑥 ∙ ln 𝑥 + 𝑥)|1𝑒 = 𝑒 − 2; b) Aplicăm metoda integrării prin parţi:
𝑒 1 𝑛 1 𝑛 𝑒 𝑒 1 𝑛−1 1 1
𝐼𝑛 = ∫1 (1 − 𝑛 ∙ ln 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 (1 − 𝑛 ∙ ln 𝑥) | − ∫1 𝑥 ∙ 𝑛 ∙ (1 − 𝑛 ∙ ln 𝑥) (− 𝑛) 𝑥 ∙ 𝑑𝑥, de unde:
1
1 𝑛
𝐼𝑛 = 𝑒 (1 − ) − 1 + 𝐼𝑛−1; c) Aplicăm relaţia de la pct.b) pentru 𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 , însumăm relaţiile
𝑛
1 2 2 3 𝑛−1 𝑛
obţinute, şi obţinem: 𝐼𝑛 = 𝑒 ∙ [( ) + ( ) + ⋯ + ( ) − 𝑛 + 2] − 2;
2 3 𝑛

TEST 144

SUBIECTUL I
3 3 3 3
1) Amplificăm prima fracţie cu: (√9 − √8), a doua fracţie cu: (√10 − √9),…, ultima fracţie cu:
3 3 1 1 1
(√27 − √26) şi expresia 3 3 3 +3 3 3 + ⋯+ 3 3 3 devine:
√92 + √9∙8+ √82 √102 + √10∙9+ √92 √272 + √27∙26+ √262
3 3 3 3 3 3
√9− √8 √10− √9 √27− √26 3 3
9−8
+ 10−9
+ ⋯+ 27−26
= √27 − √8 = 1 ∈ 𝑁;
𝑚+5
2 ≤ 𝑥𝑉 ≤ 4 2≤ 2 ≤4
2) Impunem: { →{ → 𝑚 ∈ [1, −3 + 2√5];
−2 ≤ 𝑦𝑉 ≤ 0 −2 ≤ −
𝑚2 +6𝑚−3
≤0 4

3) (𝑥 3 − 3𝑥 2 + 3𝑥)2 − (𝑥 2 − 2𝑥)3 − 2(𝑥 − 1)3 − 38 = 0 ↔ (𝑥 3 − 3𝑥 2 + 3𝑥 − 1 + 1)2 −

𝑥−1=𝑡
(𝑥 2 − 2𝑥 + 1 − 1)3 − 2(𝑥 − 1)3 − 38 = 0 →⏞ (𝑡 3 + 1)2 − (𝑡 2 − 1)3 − 2𝑡 3 − 38 = 0 ↔ 𝑡 4 −
𝑡=2→𝑥=3
𝑡 2 − 12 = 0 → 𝑡 2 = 4 → { ;
𝑡 = −2 → 𝑥 = −1
4) Prin simplificare, relaţia: 𝑚! ∙ (𝑛 + 2)! ∙ (3𝑛 + 13)! = (𝑚 − 1)! ∙ (𝑛 + 1)! ∙ (3𝑛 + 14)! devine:
3𝑛+14 8
𝑚(𝑛 + 2) = 3𝑛 + 14 → 𝑚 = 𝑛+2
= 3 + 𝑛+2 ∈ 𝑁 → 𝑛 + 2 ∈ {1; 2; 4; 8} → (𝑚, 𝑛) ∈
{(7,0); (5,2); (4,6)};

5) Sunt trei cazuri: a) 𝑀, 𝑁 vârfuri, 𝑃 intersecţia diagonalelor. Fie 𝑄, 𝑅 simetricele punctelor 𝑀, 𝑁 faţă
2𝑥𝑃 = 𝑥𝑀 + 𝑥𝑄 2𝑥 = 𝑥𝑁 + 𝑥𝑅
de 𝑃. Înseamnă că: { respectiv { 𝑃 → 𝑄(14,6) , 𝑅(10,2)de unde
2𝑦𝑃 = 𝑦𝑀 + 𝑦𝑄 2𝑦𝑃 = 𝑦𝑁 + 𝑦𝑅

274
BOGDAN MARIUS DICU

𝒫𝑀𝑁𝑄𝑅 = 8√2 + 4√5 şi 𝒜𝑀𝑁𝑄𝑅 = 2𝒜∆ 𝑀𝑁𝑅 = 32. Analog, se studiază cazurile: b) 𝑀, 𝑃 vârfuri, 𝑁
intersecţia diagonalelor şi c) 𝑁, 𝑃 vârfuri, 𝑀 intersecţia diagonalelor;
1 2𝑘 2 +4𝑘+1 1 2𝑘 2 +4𝑘+1 1
6) 2𝑆 = ∑𝑛𝑘=1 2 sin ∙ cos = ∑𝑛𝑘=1 sin ( + )+ sin ( −
2𝑘(𝑘+1) 2𝑘(𝑘+1) 2𝑘(𝑘+1) 2𝑘(𝑘+1) 2𝑘(𝑘+1)
2𝑘 2 +4𝑘+1 𝑘+1 𝑘+2 𝑛+2
) = ∑𝑛𝑘=1 (sin − sin 𝑘+1) = sin 2 − sin 𝑛+1 ;
2𝑘(𝑘+1) 𝑘

SUBIECTUL II
𝑎 + 𝑏 −2𝑏 1 0 1 −2
1) a) 𝑋(𝑎, 𝑏) = ( ) = 𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝐴 = 𝑎 ( )+𝑏( ) , 𝐴2 = −𝐼2, de unde
𝑏 𝑎−𝑏 0 1 1 −1
obţinem: 𝑋(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑋(𝑐, 𝑑) = (𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝐴)(𝑐 ∙ 𝐼2 + 𝑑 ∙ 𝐴) = (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑) ∙ 𝐼2 + (𝑏𝑐 + 𝑎𝑑) ∙ 𝐴 =
𝑋(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑏𝑐 + 𝑎𝑑); b) 𝑋 2 (𝑎, 𝑏) = 𝑋(3,4) → 𝑋(𝑎2 − 𝑏 2 , 2𝑎𝑏) = 𝑋(3,4) de unde rezultă sistemul
2 2
omogen: {𝑎 − 𝑏 = 3 cu soluţiile: (𝑎, 𝑏) ∈ {(2,1); (−2, −1)}; c) 𝑋 3 (𝑎, 𝑏) = 𝑋(−2,2) →
𝑎𝑏 = 2
3 2
𝑋(𝑎3 − 3𝑎𝑏 2 , 3𝑎2 𝑏 − 𝑏 3 ) = 𝑋(−2,2) de unde rezultă sistemul omogen:{𝑎 −2 3𝑎𝑏 3= −2 →
3𝑎 𝑏 − 𝑏 = 2
(𝑎, 𝑏) = (1,1);

2) a) Se verifică, cu uşurinţă, axiomele inelului. Elementul neutru aditiv: 𝑒∘ = 3 şi cel multiplicativ:

𝑒∗ = 4; b) Demonstrăm că: ∄𝑥 ≠ 𝑒∘ , 𝑦 ≠ 𝑒∘ , 𝑥 ≠ 𝑦|𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑒∘ ↔ ∄𝑥 ≠ 3, 𝑦 ≠ 3|𝑥 ∗ 𝑦 = 3 ↔
(𝑥 − 3)(𝑦 − 3) = 0 → (𝑥, 𝑦) ∈ {(𝑥, 3), (3, 𝑦)} fals. Prin urmare, (ℤ , ∘ , ∗) este domeniu de
integritate. Căutăm elementele simetrizabile în raport cu operaţia multiplicativă: 𝑥′ ∈ 𝑍|𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 4 →
1
𝑥 ′ = 3 + 𝑥−3 ∈ 𝑍 → 𝑥 ∈ {2,4} = 𝒰 – mulţimea unităţilor inelului; c) ⏟
𝑥 ∗ 𝑥 ∗…∗𝑥 ∘⏟
𝑥 ∗ 𝑥 ∗…∗𝑥 =
4034 𝑜𝑟𝑖 2017 𝑜𝑟𝑖
9 ↔ [(𝑥 − 3)4034 + 3] + [(𝑥 − 3)2017 + 3] − 3 = 9. Notăm: (𝑥 − 3)2017 = 𝑡 → 𝑡 2 + 𝑡 − 6 = 0 →
2017 2017
𝑡 ∈ {−3,2} → 𝑥 ∈ {3 − √3, 3 + √2};

SUBIECTUL III
2
≤ 1 → {−2√𝑥 + 1 ≤ 𝑥 − 1 → 𝑥 ∈ 𝑅; b) lim 𝑓(𝑥) =
𝑥−1
1) a) Impunem: −1 ≤
2√𝑥 2 +1 𝑥 − 1 ≤ 2√𝑥 2 + 1 𝑥→−∞
𝑥−1 1 𝜋 𝜋
lim arcsin = arcsin (− 2) = − 6 → 𝑦 = − 6 este asimptota orizontală la −∞; lim 𝑓(𝑥) =
𝑥→−∞ 2√𝑥 2 +1 𝑥→∞
𝑥−1 𝜋 𝜋
lim arcsin = → 𝑦 = este asimptota orizontală la +∞; c) Calculăm derivata funcţiei:
𝑥→∞ 2√𝑥 2 +1 6 6
′ (𝑥) 𝑥+1
𝑓 = şi funcţia este strict descrescătoare pe (−∞, −1], strict crescătoare pe
√3𝑥 2 +2𝑥+3(𝑥 2 +1)
𝜋
[−1, +∞) şi admite un punct de minim: 𝐴 (−1, − 4 ). Observaţie: imaginea funcţiei este 𝐼𝑚 𝑓(𝑥) =
𝜋 𝜋
[− , );
4 6

1 1 1
− − − 1 𝑥 √3 𝜋
2) a) 𝐼0 = ∫−12 arcsin √1 − 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ arcsin √1 − 𝑥 2 |−12 + ∫−12 𝑥 ∙ ∙ ∙ 𝑑𝑥 = −6 ;
√1−(1−𝑥 2 ) √1−𝑥 2 2

1
1 −2 1
− 𝑥2 − 𝑥2 1 𝑥 𝜋
b) 𝐼1 = ∫−12 𝑥 ∙ arcsin √1 − 𝑥2 ∙ 𝑑𝑥 = 2
∙ arcsin √1 − 𝑥2| + ∫−12 ∙ ∙
2 √1−(1−𝑥 2 ) √1−𝑥 2
∙ 𝑑𝑥 = 24 −
−1
1 1 𝑥=sin 𝑡 𝜋
− sin2 𝑡 −
𝜋
1 − 𝑥2 − 𝑥2 1 𝜋
2
∙ ∫−12 2
∙ 𝑑𝑥, unde: 𝐽 = ∫−12 2
∙ 𝑑𝑥 =
⏞ ∫−𝜋6 cos 𝑡
∙ cos 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 2 ∫ 𝜋6 (1 − cos 2𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 6 +
√1−𝑥 √1−𝑥 −
2 2
𝑥
2𝜋 tg =𝑡 2
2
√3 𝑑𝑥 √3 1+𝑡2
8
. Analog, se calculează 𝐼3 ; c) 𝐴 = ∫𝜋3 𝑎∙sin 𝑥+𝑏∙cos 𝑥+𝑐
=
⏞ ∫1 2𝑎𝑡 𝑏−𝑏𝑡2
𝑑𝑡 =
3 √3 + +𝑐
1+𝑡2 1+𝑡2

275
 TESTE DE MATEMATICĂ

√3 1 √3 1 2 1 √3
2 ∫1 (𝑐−𝑏)𝑡 2 +2𝑎𝑡+𝑏+𝑐
∙ 𝑑𝑡 = 2 ∫1 2 𝑑𝑡 = − ∙ |1 =
√3 √3 (√𝑐−𝑏∙𝑡+√𝑐+𝑏) √𝑐−𝑏 √𝑐−𝑏∙𝑡+√𝑐+𝑏
√3
4(𝑏−𝑐)
(𝑎 2 +(𝑐−𝑏)2 )√3+4𝑎(𝑐−𝑏)
; Caz particular: (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (3,4,5)

TEST 145

SUBIECTUL I
1 √3±𝑖 𝜋 𝜋 1
1) Din 𝑧 + 𝑧 = √3 → 𝑧 2 − √3 ∙ 𝑧 + 1 = 0 → 𝑧1,2 = 2
= cos 6 ± 𝑖 ∙ sin 6 → 𝑧 𝑛 + 𝑧𝑛 =
𝑀𝑜𝑖𝑣𝑟𝑒
𝜋 𝜋 𝑛 𝜋 𝜋 𝑛 𝑛𝜋
(cos ± 𝑖 ∙ sin ) + (cos ∓ 𝑖 ∙ sin ) =
⏞ 2∙ cos . Altă metodă: inducţie matematică;
6 6 6 6 6

2) Pentru 𝑚 ∈ (−∞, −1] ∪ [1, +∞), rădăcinile sunt reale: 𝑥1,2 = 𝑚 ± √𝑚2 − 1 şi relaţia 𝑥1𝛼 + 𝑥2𝛼 =
𝛼 𝛼
4𝑚2 − 2 devine: ⏟ (𝑚 − √𝑚2 − 1) = 4𝑚2 − 2. Observând că: 𝐴 ∙ 𝐵 = 1,
(𝑚 + √𝑚2 − 1) + ⏟
𝐴 𝐵
1 2
2 2
obţinem ecuaţia: 𝐴 +𝐴 = 4𝑚 − 2 → 𝐴 = 2𝑚 − 1 ± 2𝑚√𝑚2 − 1 = (𝑚 ± √𝑚2 − 1) =
𝛼
(𝑚 + √𝑚2 − 1) → 𝛼 = ±2;

3) 125𝑥 = 27𝑥 + 32𝑥+1 2𝑥 + 3𝑥+1 22𝑥 + 8𝑥 ↔ (5𝑥 )3 = (3𝑥 )3 + 3 ∙ (3𝑥 )2 ∙ 2𝑥 + 3 ∙ 3𝑥 ∙ (2𝑥 )2 +

3 𝑥 2 𝑥 𝑓↘
(2𝑥 )3 → (5𝑥 )3 = (3𝑥 + 2𝑥 )3 ↔ 3𝑥 + 2𝑥 = 5𝑥 ↔ (⏟ ) + ( ) = 1. Cum { → 𝑥 = 1 este
5 5 𝑓(1) = 1
𝑓
soluţie unică;
100 50
4) Dezvoltăm: (1 + √2) = (3 + 2√2) 0
↔ ∁100 + ∁1100 √2 + ∁100
2
2 + ⋯ + ∁100
100 2
50
= ∁050 350 +
∁150 349 2√2 + ∁250 348 23 + ⋯ + ∁50 75
50 2 , de unde prin egalarea coeficienţilor raţionali, obţinem
0 2 4 0 50 2 48 3 4 46 6 50 75
egalitatea ∁100 + 2∁100 + 22 ∁100 + ⋯ + 250 ∁100
100 = ∁50 3 + ∁50 3 2 + ∁50 3 2 + ⋯ + ∁50 2 ;

5) Observăm că punctul 𝐴(4, 7) nu este situat nici pe (𝑔): 𝑦 = 𝑥 − 1, nici pe (ℎ): 𝑦 = −𝑥 + 3.

|1∙4−1∙7−1|
𝑙 = 𝑑(𝐴, (𝑔)) =
= 2√2
√2
Înseamnă că lungimile laturilor dreptunghiului sunt: { |1∙4+1∙7−3|
→𝒫=
𝐿 = 𝑑(𝐴, (ℎ)) = = 4√2
√2
2(𝐿 + 𝑙) = 12√2;
1 1 1 sin(31°−30°) sin(32°−31°)
6) 𝑆 = sin 1° ∙ (cos 31°∙cos 30° + cos 32°∙cos 31° + ⋯ + cos 60°∙cos 59°) = cos 31°∙cos 30° + cos 32°∙cos 31° +
sin(60°−59°)
⋯ + cos 60°∙cos 59° = tg 31° − tg 30° + tg 32° − tg 31° + ⋯ + tg 60° − tg 59° = tg 60° − tg 30° =
2
;
√3

SUBIECTUL II
1 1 1 1 1 1
1) a) ∆1 = | sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶 | = | sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶 | = 0, de unde
cos 2𝐴 cos 2𝐵 cos 2𝐶 1 − 2 sin2 𝐴 1 − 2 sin2 𝐵 1 − 2 sin2 𝐶
obţinem: (sin 𝐴 − sin 𝐵)(sin 𝐴 − sin 𝐶)(sin 𝐵 − sin 𝐶) = 0 → ∆ 𝐴𝐵𝐶 este isoscel sau echilateral. b)
1 1 1 1 1 1
1
Din ∆2 = 0 → | 𝑎 𝑏 𝑐 |=0↔ |
4
𝑎 𝑏 𝑐 |=
𝑚𝑎2 𝑚𝑏2 𝑚𝑐2 2(𝑏 2 + 𝑐 2 ) − 𝑎2 2(𝑎2 + 𝑐 2 ) − 𝑏 2 2(𝑏 2 + 𝑎2 ) − 𝑐 2
𝐶2,3 −𝐶1 1 0 0
0 → ⏞ | 𝑎 𝑏−𝑎 𝑐 − 𝑎 | = 0 → (𝑎 − 𝑏)(𝑏 − 𝑐)(𝑐 − 𝑎) = 0 → ∆ 𝐴𝐵𝐶
2(𝑏 2 + 𝑐 2 ) − 𝑎2 3𝑎2 − 3𝑏 2 3𝑎2 − 3𝑐 2

276
BOGDAN MARIUS DICU

𝐴
2𝑏𝑐∙cos
este isoscel sau echilateral; c) Lungimea bisectoarei interioare este: 𝑙𝑎 = 𝑏+𝑐
2
şi determinantul
(𝑏 + 𝑐) ∙ 𝑙𝑎 (𝑎 + 𝑐) ∙ 𝑙𝑏 (𝑎 + 𝑏) ∙ 𝑙𝑐
2 2 2 2 2 2 2 2 2
devine: ∆3 = |𝑏 + 𝑐 − 𝑎 𝑎 + 𝑐 − 𝑏 𝑎 + 𝑏 − 𝑐 | =
1 1 1
𝑎 𝑏 𝑐
𝐴 𝐵 𝐶
2𝑏𝑐 ∙ cos 2 2𝑎𝑐 ∙ cos 2 2𝑎𝑏 ∙ cos 2 𝑡.𝑐𝑜𝑠
|𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎 2 𝑎2 + 𝑐 2 − 𝑏 2 𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2 | =
⏞
1 1 1
𝑎 𝑏 𝑐
𝑎∙𝐶1
𝐴 𝐵 𝐶 𝑏∙𝐶2
2𝑏𝑐 ∙ cos 2 2𝑎𝑐 ∙ cos 2 2𝑎𝑏 ∙ cos 2 𝑐∙𝐶3 cos 2 cos 2
𝐴 𝐵
cos 2
𝐶
2 2 2
|2𝑏𝑐 ∙ cos 𝐴 2𝑎𝑐 ∙ cos 𝐵 2𝑎𝑏 ∙ cos 𝐶 | =
⏞ 4𝑎 𝑏 𝑐 |cos 𝐴 cos 𝐵 cos 𝐶 | = 0, de unde obţinem
1 1 1
𝑎 𝑏 𝑐 1 1 1
𝐴 𝐵 𝐶
cos 2 cos 2 cos 2
tot un determinant de tip Vandermonde: |2 cos2 𝐴 − 1 2 cos 2 𝐵 − 1 2 cos2 𝐶 − 1| = 0 →
2 2 2
1 1 1
𝐴 𝐵 𝐴 𝐶 𝐵 𝐶
(cos 2 − cos 2 ) (cos 2 − cos 2 ) (cos 2 − cos 2 ) = 0 → ∆ 𝐴𝐵𝐶 este isoscel sau echilateral;

𝑎̂ 2̂ 3̂
̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂
2) a) Divizorii lui zero sunt (2, 4) şi grupul unităţilor 𝒰(𝑍8 ) = {1, 3, 5, 7}; b) det 𝐴 = |1̂ 4̂ 2̂| =
2̂ 4̂ 5̂
̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂
4̂𝑎 + 2̂ ∈ {2̂, 6̂}; c) 𝐵 = (2 1) , 𝐵2 = (7 0) , 𝐵3 = (6 7) , 𝐵4 = (1 0). De aici, această
3̂ 6̂ 0̂ 7̂ 5̂ 2̂ 0̂ 1̂
̂ ̂
secvenţă de patru puteri consecutive se reia. Cum 𝐵 + 𝐵2 + 𝐵3 + 𝐵4 = (0 0), înseamnă că: 𝐵 +
0̂ 0̂
𝐵2 + 𝐵3 + ⋯ + 𝐵2017 = 𝐵 şi det(𝐵 + 𝐵2 + 𝐵3 + ⋯ + 𝐵2017 ) = 1̂;

SUBIECTUL III
1 1
2 +2𝑥+𝑚 1 1
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑒 −2𝑥 (−4𝑥 + 2) = 0 → 𝑥𝑀 = → 𝑦𝑀 = 𝑓 ( ) = 𝑒 2+𝑚 = 𝑒 2 → 𝑚 =
2 2
1 2 +2𝑥+𝑚
0; 𝑀 (2 , √𝑒) b) 𝑓 ′′ (𝑥) = 16𝑒 −2𝑥 𝑥(𝑥 − 1) şi rezultă punctele de inflexiune
𝑥𝐴 𝑦𝐴 1
𝐴(0, 𝑒 𝑚 ), 𝐵(1, 𝑒 𝑚 ) cu [𝐴𝐵] = 1; c) Formăm determinantul 𝑑 = | 𝐵 𝑦𝐵 1| = √𝑒 − 𝑒 𝑚 →
𝑥
𝑥𝑀 𝑦𝑀 1
|√𝑒−𝑒 𝑚 | 𝑒 2 −√𝑒 1
𝒜∆ 𝑀𝐴𝐵 = = . Dacă 𝑚 < → √𝑒 − 𝑒 𝑚 = 𝑒 2 − √𝑒 → 𝑒 𝑚 = 2√𝑒 − 𝑒 2 < 0. Dacă 𝑚 >
2 2 2
1
2
→ 𝑒 𝑚 − √𝑒 = 𝑒 − √𝑒 → 𝑚 = 2;
2

4 1
4 1 4
2) a) 𝐼−1 = ∫1 𝑥 −2 ∙ 𝑒 √𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2 ∫1 𝑒 √𝑥 ∙ 2 ∙ 𝑑𝑥 = 2 ∙ 𝑒 √𝑥 | = 2(𝑒 2 − 𝑒) ; b) 𝐼𝑎 =
2 √𝑥 1
4
4 𝑥 𝑎+1 4 𝑥 𝑎+1 1 4𝑎+1 𝑒 2 −𝑒 1
∫1 𝑥 𝑎 ∙ 𝑒 √𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑎+1 ∙ 𝑒 √𝑥 | − ∫1 𝑎+1 ∙ 𝑒 √𝑥 ∙
2√𝑥
∙ 𝑑𝑥 =
𝑎+1
− ∙ 𝐼 1;
2(𝑎+1) 𝑎+2
c) Pentru 𝑎 =
1
1 1
− 2, recurenţa conduce la: 𝐼−1 = 2(2𝑒 2 − 𝑒) − 𝐼0 → 𝐼0 = 2𝑒 2. Pentru 𝑎 = 0 → 𝐼0 = 4𝑒 2 − 𝑒 − 2 ∙
2
2 1 16𝑒 2 −2𝑒 1
𝐼1 → 𝐼1 = 4𝑒 − 2𝑒. În fine, pentru 𝑎 = → 𝐼1 = − 𝐼1 → 𝐼1 = 4𝑒 2 + 4𝑒. Altă soluţie:
2 2 2 2 3 3
substituţia 𝑥 = 𝑡 2 , urmată de aplicarea integrării prin părţi de trei ori.

277
 TESTE DE MATEMATICĂ

TEST 146

SUBIECTUL I
2
1) log √3+√2(5 − √24) − log √3−√2 (5 + √24) = log −1 (√3 − √2) − log (√3+√2)−1 (√3 +
(√3−√2)
2
√2) = 0;
𝑢−3
⏞ 𝑥−
2) Scriem funcția ca o compunere de funcții elementare, bijective pe domeniile precizate: 𝑥 →
1
𝑢2 𝑢−1 𝑢 𝑢+2
1 1
⏞ (𝑥 − 3)2 →
3→ ⏞ (𝑥 − 3)2 − 1 →
⏞ (𝑥−3)2 → ⏞ 2 + (𝑥−3)2 = 𝑓(𝑥). Pe de altă parte:
−1 −1
1
𝑢−3 𝑢2 𝑢−1 𝑢 𝑢+2
1 1 17 7
[0,1] →
⏞ [−3, −2] →
⏞ [4,9] →
⏞ [3,8] →
⏞[ , ] →
⏞ [ , ]. Deci funcția 𝑓 este bijectivă ca o compunere
8 3 8 3
de funcții bijective. Pentru a stabili expresia inversei, parcurgem cele două lanțuri de implicații în sens
1
𝑢−2 𝑢 𝑢+1
1 1
⏞ 𝑥 − 2→
invers, prin intermediul inverselor funcțiilor elementare: 𝑥 → ⏞ ⏞
→ +
𝑥−2 𝑥−2
√𝑢 𝑢+3
1 1 17 7
⏞√
1→ + ⏞ 3+√
1 → + 1 = 𝑓 −1 (𝑥), unde 𝑓 −1 : [ , ] → [0,1]. Verificare: (𝑓 ∘ 𝑓 −1 )(𝑥) =
𝑥−2 𝑥−2 8 3
1[17 ,7], respectiv (𝑓 −1 ∘ 𝑓)(𝑥) = 1[0,1] ;
8 3

𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 4 + 9𝑖 2
3) Abordăm sistemul { 2 2 ca fiind simetric: { 𝑆 2 − 𝑃 = 4 + 9𝑖 →
2𝑥 − 𝑥𝑦 + 2𝑦 = 5 + 9𝑖 2𝑆 − 5𝑃 = 5 + 9𝑖
2 2 (3 2 𝑆 = 3 + 2𝑖
{𝑆 = 5 + 12𝑖 → {𝑆 = + 2𝑖) . Cazul i) { și formăm ecuația: 𝑡 2 − (3 + 2𝑖)𝑡 + 1 +
𝑃 = 1 + 3𝑖 𝑃 = 1 + 3𝑖 𝑃 = 1 + 3𝑖
𝑡 =2+𝑖 𝑆 = −3 − 2𝑖
3𝑖 = 0 → { 1 de unde soluția: (𝑥, 𝑦) ∈ {(2 + 𝑖, 1 + 𝑖), (1 + 𝑖, 2 + 𝑖)}. Cazul ii) {
𝑡2 = 1 + 𝑖 𝑃 = 1 + 3𝑖
conduce la (𝑥, 𝑦) ∈ {(−3 − 2𝑖, −1 − 𝑖), (−1 − 𝑖, −3 − 2𝑖)}. Altă soluție se poate obține tratând
sistemul ca fiind omogen (exercițiu!);
𝜋
3tg 𝑥−tg3 𝑥 2tg 𝑥 𝑥= 5 𝜋 𝜋 𝜋
tg 3𝑥+tg 2𝑥 2 + 2 5tg −10tg3 +tg5
1−3 tg 𝑥 1−tg 𝑥
4) Avem: tg 5𝑥 = tg (3𝑥 + 2𝑥) = 1−tg 3𝑥∙tg 2𝑥 = 3tg 𝑥−tg3 𝑥 2tg 𝑥
=
⏞ 5 5
2 𝜋+5tg4 𝜋
5
= tg 𝜋 = 0.
1− ∙ 1−10tg
1−3 tg2 𝑥 1−tg2 𝑥 5 5
𝜋 𝜋
Notând 𝑡 = tg 5 > 0, 𝑡 < tg 4 = 1, obținem ecuația bipătrata: 𝑡 4 − 10𝑡 2 + 5 = 0 → 𝑡 =
√5 − 2√5 = tg 𝜋 ;
5
1 7 1
5) Observăm că 𝐴(0,1) ∉ (𝐵𝐷): 𝑦 = − 𝑥 + . Fie 𝐴𝐶 ⊥ 𝑑 = (𝐵𝐷) → 𝑚𝐴𝐶 = − = 2 și ecuația
2 2 𝑚𝐵𝐷
diagonalei (𝐴𝐶): 𝑦 − 𝑦𝐴 = 𝑚𝐴𝐶 (𝑥 − 𝑥𝐴 ) ↔ 𝑦 = 2𝑥 + 1 → 𝑀 = 𝐴𝐶 ∩ 𝐵𝐷 are ca și coordonate
𝑥 +𝑥
𝑦 = 2𝑥 + 1 𝑥𝑀 = 𝐴 2 𝐶
soluțiile sistemului: { 1 7 → 𝑀(1,3) este mijlocul diagonalei 𝐴𝐶: { 𝑦 +𝑦 → 𝐶(2,5).
𝑦 = −2𝑥 + 2 𝑦𝑀 = 𝐴 2 𝐶
3
𝐴(0,1) 3 𝑦 = 4𝑥 + 1 5
Dreapta (𝐴𝐵): { 3→𝑦 = 𝑥 + 1. Coordonatele lui 𝐵: { 1 7 → 𝐵 (2, 2). Punctul 𝑀
𝑚𝐴𝐵 = 4 4
𝑦=− 𝑥+
2 2
7 5
este mijlocul lui 𝐵𝐷 → 𝐷 (0, 2). Latura rombului: 𝐴𝐵 = √(𝑥𝐴 − 𝑥𝐵 )2 + (𝑦𝐴 − 𝑦𝐵 )2 = 2 si
𝐴𝐶 = 2√5 𝒫 = 10
diagonalele: { . Prin urmare: { 𝐴𝐵𝐶𝐷 ;
𝐵𝐷 = √5 𝒜 𝐴𝐵𝐶𝐷 = 5

278
BOGDAN MARIUS DICU

cos 63°+cos 3° cos 65°+cos 3° cos 67°+cos 3° cos 117°+cos 3°

6) cos 32° ∙ ∙ ∙ ∙ …∙ ∙ cos 58° = cos 32° ∙
cos 63°+cos 1° cos 65°+cos 1° cos 67°+cos 1° cos 117°+cos 1°
2 cos 33°∙cos 30° 2 cos 34°∙cos 31° 2 cos 35°∙cos 32° 2 cos 60°∙cos 57° √3
∙ ∙ ∙ …∙ ∙ cos 58° = cos 30° ∙ cos 60° = ;
2 cos 32°∙cos 31° 2 cos 33°∙cos 32° 2 cos 34°∙cos 33° 2 cos 59°∙cos 58° 4

SUBIECTUL II
𝑎 𝑏 𝑎
1) a) Demonstrăm propoziția prin metoda inducției matematice: Etapa 1) 𝑃(1): 𝐴 = (0 𝑏 𝑎)
0 0 𝑎
adevărat; Etapa 2): Fie 𝑃(𝑛): 𝐴𝑛 =
𝑎𝑛 𝑏(𝑎𝑛−1 + 𝑎𝑛−2 𝑏 + ⋯ + 𝑏 𝑛−1 ) 𝑎[𝑛𝑎𝑛−1 + (𝑛 − 1)𝑎𝑛−2 𝑏 + ⋯ + 𝑏 𝑛−1 ]
(0 𝑏𝑛 𝑎(𝑎𝑛−1 + 𝑎𝑛−2 𝑏 + ⋯ + 𝑏 𝑛−1 ) ) adevărată:
𝑛
0 0 𝑎
𝑛+1
Calculăm: 𝐴 = 𝐴 ∙ 𝐴 și , după calculul produsului, se obține următoarea egalitate: 𝐴𝑛+1 =
𝑛

𝑎𝑛+1 𝑏(𝑎𝑛 + 𝑎𝑛−1 𝑏 + ⋯ + 𝑏 𝑛 ) 𝑎[(𝑛 + 1)𝑎𝑛 + 𝑛𝑎𝑛−1 𝑏 + ⋯ + 𝑏 𝑛 ]

( 0 𝑏 𝑛+1 𝑎(𝑎𝑛 + 𝑎𝑛−1 𝑏 + ⋯ + 𝑏 𝑛 ) ), ceea ce încheie
𝑛+1
0 0 𝑎
𝑥+1 0 𝑥 1 0 0
demonstrația; b) 𝑀(𝑥) = ( 0 1 0 ) = 𝐼3 + 𝑥 ∙ 𝐵 = (0 1 0) + 𝑥 ∙
−𝑥 0 −𝑥 + 1 0 0 1
1 0 1
( 0 0 0 ) , 𝐵2 = 𝑂2 → 𝑀(𝑥) ∙ 𝑀(𝑦) = (𝐼3 + 𝑥 ∙ 𝐵) ∙ (𝐼3 + 𝑦 ∙ 𝐵) = 𝐼3 + (𝑥 + 𝑦) ∙ 𝐵 = 𝑀(𝑥 +
−1 0 −1
𝑛𝑥 + 1 0 𝑛𝑥 2020 0 2019
𝑦);c) Conform pct. b): 𝑀𝑛 (𝑥) = 𝑀(𝑛𝑥) = ( 0 1 0 )=( 0 1 0 )→
−𝑛𝑥 0 −𝑛𝑥 + 1 −2019 0 −2018
𝑛𝑥 = 2019 = 3 ∙ 673, unde 673 este număr prim. Deci: (𝑛, 𝑥) ∈
{(1,2019), (3,673), (673,3), (2019,1)};
1 1 1
2) a) Pentru 𝑚 = 6 → 𝑓 = 𝑥 3 − 6𝑥 2 + 11𝑥 − 6 → 𝑥1,2,3 ∈ {1,2,3} → 𝐷𝑓 = ± |1 2 3| = ±2; b)
1 4 9
𝑥3 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥
+ 2 + 1 = 1 + 2 + 3 → 𝑥2 𝑥32 + 𝑥1 𝑥22 + 𝑥3 𝑥12 − 𝑥12 𝑥2 − 𝑥22 𝑥3 − 𝑥32 𝑥1 = 0 → 𝐷𝑓 =0→
𝑥1 𝑥3 𝑥2 𝑥3 𝑥1 𝑥2
(𝑥1 − 𝑥2 )(𝑥1 − 𝑥3 )(𝑥2 − 𝑥3 ) = 0 de unde deducem că polinomul admite o rădăcina dublă (cea triplă
ar fi 2, dar nu verifică). Deci: 𝑓 ′ (𝛼) = 𝑓(𝛼) = 0, unde 𝛼 este rădăcina dublă→ 3𝛼 2 − 12𝛼 + 11 =
𝑦1 𝑦2 𝑦3
6±√3
0 → 𝛼 = 3 . Impunând 𝑓(𝛼) = 0, obținem valorile cerute pentru 𝑚; c) 𝐷𝑔 = | 3 𝑦1 𝑦2 | =𝑦
𝑦2 𝑦3 𝑦1
𝑦1 𝑦2 𝑦3
1
𝑦13 + 𝑦23 + 𝑦33 − 3𝑦1 𝑦2 𝑦3 = 0. Dar |𝑦3 𝑦1 𝑦2 | = 2 (𝑦 ⏟ 1 + 𝑦2 + 𝑦3 ) [(𝑦1 − 𝑦2 )2 + (𝑦1 − 𝑦3 )2 +
𝑦2 𝑦3 𝑦1 =3
(𝑦2 − 𝑦3 )2 ] = 0 → 𝑦1 = 𝑦2 = 𝑦3 = 1 si (𝑎, 𝑏) = (3,1). Altă soluție se poate da folosind inegalitatea
mediilor;

SUBIECTUL III
(𝑛+1)!
2
𝐶.𝑆.
𝑛 𝑛! 2(𝑛+1) +1 𝑛+1 1
1) a) Folosind criteriul radicalului: lim √ 2 = lim 𝑛! = lim =
⏞ lim = 0;
𝑛→∞ 2𝑛 +1 𝑛→∞ 2 𝑛→∞ 22𝑛+1 𝑛→∞ 22𝑛+1 ∙3
2𝑛 +1
𝐶.𝑆. 𝐶.𝑅. 𝑛!
3 4 𝑛−1 𝑛
√1!+ √2!++ √3!+⋯+ √(𝑛−2)! √(𝑛−1)! 𝑛 (𝑛−1)! (2𝑛+3)𝑛+2
b) lim 𝑛2
=
⏞ lim = lim √(2𝑛+1)𝑛+1 =
⏞ lim (𝑛−1)! =
𝑛→∞ 𝑛→∞ 2𝑛+1 𝑛→∞ 𝑛→∞
(2𝑛+1)𝑛+1
−2(𝑛+1)
2𝑛+3 2𝑛+3
𝑛 2𝑛+1 𝑛+1 1 −2 −2 1
lim 2𝑛+3 (2𝑛+3) = 2 lim [(1 + 2𝑛+3) ] = 2𝑒; c) Trebuie să arătăm că: ∀𝜀 > 0, ∃𝑁𝜀 ∈
𝑛→∞ 𝑛→∞

279
 TESTE DE MATEMATICĂ

1 5
( −6)
3 5 𝑛 > 24 𝜀 1 5
( −6)
𝑁| ∀𝑛 ≥ 𝑁𝜀 → |𝑎𝑛 − 2
| <𝜀→ 4 log2 𝑛+6
< 𝜀 → 𝑛 ≥ 𝑁𝜀 } → 𝑁𝜀 = [24 𝜀 ] + 1. Am arătat că
𝑁𝜀 ∈ 𝑁
8 3
1 5
( −6) 3 3 = −𝜀 5
pentru ∀𝜀 > 0 ∃ [2 4 𝜀 ] + 1|∀𝑛 ≥ 𝑁𝜀 → |𝑎𝑛 − 2
| < 𝜀 → 𝑎𝑛 → 2
. Fie {13 23
7
→ 𝜀 = 14 →
7
=2+𝜀
8 13
𝑁 5 = 5. Deducem că: 𝑎1 , 𝑎2 , 𝑎3 , 𝑎4 ∉ (7 , 7
);
14

𝑎+𝑏 𝑎+𝑏 𝑎+𝑏

𝑎+𝑏 𝑎+𝑏
2) a) Ecuaţia tangentei la 𝒢𝑓 în punctul ( 2
,𝑒 2 ) este: 𝑦 − 𝑒 2 =𝑒 2 (𝑥 − 2
); b) Geometric,
aria subgraficului funcției convexe este mai mare decât aria trapezului delimitat de: axa 𝑂𝑥, tangenta
𝑎+𝑏
𝑎+𝑏
la 𝒢𝑓 în ( ,𝑒 2 ) și dreptele: 𝑥 = 𝑎, 𝑥 = 𝑏 este mai mica decat aria trapezului delimitat de coarda
2
care unește punctele 𝐴(𝑎, 𝑓(𝑎)), 𝐵(𝑏, 𝑓(𝑏)), axa 𝑂𝑥 și dreptele: 𝑥 = 𝑎, 𝑥 = 𝑏, ceea ce conduce la
𝑎+𝑏
𝑏 1
inegalitatea: (𝑏 − 𝑎) ∙ 𝑒 2 < ∫𝑎 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 < 2 (𝑏 − 𝑎)(𝑒 𝑎 + 𝑒 𝑏 ); c) În relația de la pct.b), punând:
𝑖−1
𝑎= 𝑛 1 2𝑖−1 𝑖
1 𝑖−1 𝑖
{ 𝑖
,obținem inegalitatea: 𝑛 𝑒 𝑛 < ∫𝑖−1
𝑛
𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 < 2𝑛 (𝑒 𝑛 + 𝑒 𝑛 ) . Aplicând relația pentru 𝑖 =
𝑏 =𝑛 𝑛

1 2𝑛 1 1 𝑛 𝑛
̅̅̅̅̅
1, 𝑛 și însumând inegalitățile, rezultă: ∑𝑛𝑖=1 √𝑒 2𝑖−1 < ∫0 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 < ∑𝑛 ( √𝑒 𝑖−1 + √𝑒 𝑖 ), de
𝑛 2𝑛 𝑖=1
unde, trecând la limită se obține formula cerută.

TEST 147

SUBIECTUL I
1
1) 𝑆55 = ⏟
1 + 1⏟+ 2 + ⏟ 1 + 2 + ⋯ + 10 = 2 (1 ∙ 2 + 2 ∙ 3 + ⋯ + 10 ∙ 11) =
1 + 2 + 3 + ⋯+ ⏟
⏟
1 2 3 10
1+2+..+10=55
1 10 1 10∙11∙21 10∙11
∑ 𝑘(𝑘 + 1) = ( + ) = 220; Generalizând: 𝑆𝑛(𝑛+1) =
2 𝑘=1 2 6 2 2
1
⏟
1 + 1⏟+ 2 + ⏟ 1 + 2 + ⋯ + 𝑛 = 2 (1 ∙ 2 + 2 ∙ 3 + ⋯ + 𝑛 ∙ (𝑛 + 1)) =
1 + 2 + 3 + ⋯+ ⏟
⏟
1 2 3 10
𝑛(𝑛+1)
1+2+..+𝑛=
2
1 𝑛 1 𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1) 𝑛(𝑛+1) 𝑛(𝑛+1)(𝑛+2)
∑ 𝑘(𝑘 + 1) = 2 ( + 2 ) = ;
2 𝑘=1 6 6

2) Pentru ca 𝑥 2 − 𝑚𝑥 + 1 ≠ 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅, trebuie ca: ∆= 𝑚2 − 4 < 0 → 𝑚 ∈ (−2,2), situaţie în care:

2
𝑥 2 − 𝑚𝑥 + 1 > 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅. Eliminând numitorii: {𝑥 2 + 2𝑚𝑥 + 1 ≥ 0 , ∀𝑥 ∈ 𝑅, de unde: ∆= 𝑚2 −
𝑥 − 2𝑚𝑥 + 1 ≥ 0
1 ≤ 0 → 𝑚 ∈ [−1,1] ⊂ (−2,2);

3) Ecuaţia 𝑧 3 + 2 ∙ 𝑧̅ 3 = 6 − 11 ∙ 𝑖 → (𝑎 + 𝑖 ∙ 𝑏)3 + 2 ∙ (𝑎 − 𝑖 ∙ 𝑏)3 = 6 − 11 ∙ 𝑖, de unde obţinem

𝑎
=𝑡
3 2 𝑏
sistemul: { 𝑎 2− 3𝑎𝑏3 = 2 . Eliminând termenii liberi: 11𝑎3 − 6𝑎2 𝑏 − 33𝑎𝑏 2 + 2𝑏 3 = 0|: 𝑏 3 →
⏞
3𝑎 𝑏 − 𝑏 = 11
11𝑡 3 − 6𝑡 2 − 33𝑡 + 2 = 0 → 𝑡 = 2 → 𝑎 = 2𝑏 → (𝑎, 𝑏) = (2,1) → 𝑧 = 2 + 𝑖;

280
BOGDAN MARIUS DICU

1 100−𝑘 𝑎−1 𝑘 𝑇 ≥ 𝑇75

𝑘
4) Fie 𝑇𝑚𝑎𝑥 = 𝑇𝑘+1 = ∁100 ( ) ( ) = 𝑇75+1 → 𝑘 = 75 si { 76 →
𝑎 𝑎 𝑇76 ≥ 𝑇77

75 1 25 𝑎−1 7574 1 26 𝑎−1 74 𝑎−1 1

∁100 (𝑎) ( 𝑎 ) ≥ ∁100 (𝑎) ( 𝑎 ) ≥ 26𝑎 101 101
𝑎∈𝑁
75𝑎
{ → { 1 𝑎−1 → ≤ 𝑎 ≤ ⏞ 𝑎 = 4;
→
75 1 25 𝑎−1 75 76 1 24 𝑎−1 76 ≥ 26 25
∁100 (𝑎) ( 𝑎 ) ≥ ∁100 (𝑎) ( 𝑎 ) 25𝑎 76𝑎

5) Reprezentăm vectorii 𝑢
⃗ , 𝑣, 𝑤
⃗⃗ în sistemul 𝑥𝑂𝑦, 𝑢
⃗ pe direcţia axei 𝑂𝑥 şi calculăm proiecţiile acestora
pe cele două axe:
3+√3 1−√3
𝑢 = √3 + 1 𝑣𝑥 = −(√3 + 1) cos 30° = − 2 𝑤𝑥 = −√2 ∙ cos 75° = 2
{ 𝑥 ;{ ;{ si
𝑢𝑦 = 0 √3+1 1+√3
𝑣𝑦 = (√3 + 1) sin 30° = 2 𝑤𝑦 = −√2 ∙ sin 75° = − 2
3+√3 1−√3
𝑟𝑥 = √3 + 1 − + 2 =0
componentele rezultantei sunt: { 2
→𝑢 ⃗⃗ = 0̂ ;
⃗ +𝑣+𝑤
√3+1 1+√3
𝑟𝑦 = 2
− 2 =0

6) Avem: −√2 ∙ (√1 − sin 2° + √1 − sin 4° + ⋯ + √1 − sin 88°) + √1 + cos 2° + √1 + cos 4° +

⋯ + √1 + cos 88° = √1 − cos 2° + √1 − cos 4° + ⋯ + √1 − cos 88° ↔ −√2 ∙ ∑44 𝑘=1 √1 − sin 2𝑘° +
∑44 44 44 2 44 2
𝑘=1 √1 + cos 2𝑘° = ∑𝑘=1 √1 − cos 2𝑘° ↔ −√2 ∙ ∑𝑘=1 √(sin 𝑘° − cos 𝑘°) + ∑𝑘=1 √2 cos 𝑘° =
∑44 2 44 44 44
𝑘=1 √2 sin 𝑘° ↔ −√2(∑𝑘=1(cos 𝑘° − sin 𝑘°) + ∑𝑘=1 cos 𝑘°) = √2 ∑𝑘=1 sin 𝑘°- adevărat;

SUBIECTUL II

2𝑥 + 3𝑦 + 5 𝑧 = 2𝑚 + 4 2𝑥 = 𝑡 ∈ 𝑁 𝑡 + 𝑢 + 𝑣 = 2𝑚 + 4 (1)
1) a) În sistemul {2𝑥+1 + 3𝑦 − 5 𝑧 = 11 − 3𝑚 , notăm: {3𝑦 = 𝑢 ∈ 𝑁 → {2𝑡 + 𝑢 − 𝑣 = 11 − 3𝑚(2).
2𝑥 − 3𝑦 + 5 𝑧 = 4 5𝑧 = 𝑣 ∈ 𝑁 𝑡 − 𝑢 + 𝑣 = 4(3)
+
𝑡+𝑣 =𝑚+4
Din: (1) − (3): 𝑢 = 𝑚 → { →⏞ 𝑡 = 5 − 𝑚, 𝑣 = 2𝑚 − 1 → (𝑡, 𝑢, 𝑣) = (5 −
2𝑡 − 𝑣 = 11 − 4𝑚
𝑚, 𝑚, 2𝑚 − 1). Trebuie ca 𝑚 ∈ {1,2,3,4} → Pentru 𝑚 = 1 → (𝑡, 𝑢, 𝑣) = (4,1,1) → (𝑥, 𝑦, 𝑧) =
(2,0,0). Pentru 𝑚 = 2 → (𝑡, 𝑢, 𝑣) = (3,2,3) fals. Pentru 𝑚 = 3 → (𝑡, 𝑢, 𝑣) = (2,3,5) → (𝑥, 𝑦, 𝑧) =
𝑎 𝑏 𝑏
(1,1,1). Pentru 𝑚 = 4 → (𝑡, 𝑢, 𝑣) = (1,4,7) fals. b) ∆𝑝 = |𝑏 𝑎 𝑏| = (𝑎 + 2𝑏)(𝑎 − 𝑏)2 . Dacă
𝑏 𝑏 𝑎
(𝑎, 𝑏, 𝑐) = (0,0,0) şi sistemul admite ca soluţie ∀(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ 𝑅 3 ; Dacă (𝑎, 𝑏) = (0,0), 𝑐 ≠ 0 sistemul
este incompatibil. Dacă (𝑎, 𝑐) = (0,0), 𝑏 ≠ 0 se obţine soluţia banală: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (0,0,0). Dacă
𝑐
𝑦+𝑧 =
𝑏
𝑐
(𝑏, 𝑐) = (0,0), 𝑎 ≠ 0 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (0,0,0). Dacă 𝑎 = 0, 𝑏 ∙ 𝑐 ≠ 0 → 𝑥 + 𝑧 = 𝑏
→ (𝑥, 𝑦, 𝑧) =
𝑐
𝑥+𝑦 =
{ 𝑏
𝑐 𝑐 𝑐 𝑐 𝑐 𝑐
(2𝑏 , 2𝑏 , 2𝑏). Dacă 𝑏 = 0, 𝑎 ∙ 𝑐 ≠ 0 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝑎 , 𝑎 , 𝑎). Dacă 𝑐 = 0, 𝑎 ∙ 𝑏 ≠ 0, 𝑎 ≠ 𝑏, 𝑎 ≠ −2𝑏 →
(𝑥, 𝑦, 𝑧) = (0,0,0). Dacă 𝑐 = 0, 𝑎 = 𝑏 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (0,0,0). Dacă 𝑐 = 0, 𝑎 = −2𝑏, sistemul este
𝐶𝑟𝑎𝑚𝑒𝑟
𝑐 𝑐 𝑐
incompatibil. Dacă 𝑎 ∙ 𝑏 ∙ 𝑐 ≠ 0 →⏞ (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ( , , ); c) Determinantul principal:
𝑎+2𝑏 𝑎+2𝑏 𝑎+2𝑏
−𝑚 𝑛 𝑝 𝐿2,3 +𝐿1 −𝑚 𝑛 𝑝
∆𝑝 = | 𝑚 −𝑛 𝑝 | = ⏞ | 0 0 2𝑝| = 4𝑚𝑛𝑝 ≠ 0. Determinanţii aferenţi necunoscutelor:
𝑚 𝑛 −𝑝 0 2𝑛 0

281
 TESTE DE MATEMATICĂ

−𝑚2 + 𝑛2 + 𝑝2 𝑛 𝑝 𝐿1,2 +𝐿3 2𝑛2 2𝑛 0

∆
∆𝑥 = | 𝑚2 − 𝑛2 + 𝑝2 −𝑛 𝑝 | = ⏞ | 2𝑚2 0 0 | = 4𝑚2 𝑛𝑝 → 𝑥 = ∆𝑥 = 𝑚.
𝑝
2
𝑚 +𝑛 −𝑝2 2
𝑛 −𝑝 𝑚 + 𝑛2 − 𝑝2
2
𝑛 −𝑝
Analog 𝑦 = 𝑛, 𝑧 = 𝑝. Deci: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝑚, 𝑛, 𝑝);

2) a) Dacă 𝑥1 ∙ 𝑥2 = 𝑥3 ∙ 𝑥4 = 1, atunci ecuaţia este reciprocă, deci (𝑎, 𝑏) = (15,6). Exerciţiu:

rezolvaţi, în acest caz, ecuaţia. Altă soluţie cu ajutorul relaţiilor lui Viette; b) (𝑥 2 + 𝑥 + 1)2 +
(𝑥 2 − 𝑥 + 1)2 = 58 → (𝑥 2 + 1)2 + 2𝑥(𝑥 2 + 1) + 𝑥 2 + (𝑥 2 + 1)2 − 2𝑥(𝑥 2 + 1) + 𝑥 2 =
𝑥 2 +1=𝑡 𝑡 = 5 → 𝑥1 = −2, 𝑥2 = 2
58 → ⏞ 𝑡 2 + 𝑡 − 30 = 0 → { ; c) (2𝑥 4 − 9𝑥 3 + 14𝑥 2 − 9𝑥)2 −
𝑡 = −6 → 𝑥3 = −𝑖√7, 𝑥4 = 𝑖√7
4 3 2
16(2𝑥 4 − 9𝑥 3 + 14𝑥 2 − 9𝑥) − 36 = 0 → 𝑢2 − 16𝑢 − 36 = 0 → {2𝑥 4 − 9𝑥 3 + 14𝑥 2 − 9𝑥 = −2.
2𝑥 − 9𝑥 + 14𝑥 − 9𝑥 = 18
1 1
Prima ecuaţie este reciprocă, şi împărţim ambii membri prin 𝑥 : 2 (𝑥 2 + 2 ) − 9 (𝑥 + ) + 14 =
2
𝑥 𝑥
1
𝑥+ =𝑡 5 1
𝑥
𝑡1 = → 𝑥1 = 2, 𝑥2 =
⏞ 2𝑡 2 − 9𝑡 + 10 = 0 → {
0 → 2 A doua ecuaţie: 2𝑥 4 − 9𝑥 3 + 14𝑥 2 − 9𝑥 −
2.
𝑡2 = 2 → 𝑥3 = 𝑥4 = 1
𝑥∈𝑄
⏞ 𝑥1 = 3, celelalte rădăcini fiind iraţionale.
18 = 0 →

SUBIECTUL III
𝑥−1 𝑥2 −1 𝑥3 −1 𝑥𝑛 −1 𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1)
2(𝑥+2𝑥 2 +3𝑥 3 +⋯+𝑛𝑥 𝑛 )−𝑛2 −𝑛 +2 +3 +⋯+𝑛 4𝑛+2
1) a) lim 𝑥+𝑥 2 +𝑥 3 +⋯+𝑥 𝑛 −𝑛
= 2 lim 𝑥−1 𝑥−1
𝑥−1 𝑥2 −1
𝑥−1
𝑥𝑛 −1
𝑥−1
=2 6
𝑛(𝑛+1) = 3
= 134
𝑥→1 𝑥→1 + +⋯+
𝑥−1 𝑥−1 𝑥−1 2
→ 𝑛 = 100. Altă soluţie: se calculează limita, folosind regula lui l’Hopital; b) Pentru ca radicalul să
(𝑎−𝑏 2 )𝑥 2 +(5−2𝑏)𝑥
existe şi limita să fie finită, trebuie ca: 𝑎, 𝑏 > 0. Amplificăm cu conjugata: lim =
𝑥→∞ √𝑎𝑥 2 +5𝑥+1+𝑏𝑥+1
2
1 𝑎=𝑏 (6𝑥+1)403 (2𝑥+3)202
→ { 5−2𝑏 1 → (𝑎, 𝑏) = (4,2); c) lim (3𝑥+2)303 (6𝑥+5)302 < 1 ↔
4
𝑎+𝑏
=4 𝑥→∞
√
6𝑥+1 303 6𝑥+1 100 2𝑥+3 202
lim (3𝑥+2) (6𝑥+5) (6𝑥+5) < 1 ↔ 2303 < 3202 ↔ (23 )101 < (32 )101 adevărat;
𝑥→∞

𝜋 𝜋 𝜋
1 2 sin 12𝑥 sin 2𝑥 2
2) a) 𝐴 = ∫0 cos 7𝑥 ∙ cos 5𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
2 ∫ (cos 12𝑥
2 0
+ cos 2𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 2 ( 12 +
2
)| = 0. 𝐵 =
0
𝜋 𝜋 𝜋
1
∫0 sin 7𝑥 ∙ sin 5𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2 ∫0 (cos 2𝑥 − cos 12𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 0; b) 𝐶 = ∫0 sin 𝑚𝑥 ∙ cos 𝑛𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
2 2 2

𝜋
𝜋
1 2 1 cos(𝑚+𝑛)𝑥 cos(𝑚−𝑛)𝑥 2 𝑚
∫ (sin(𝑚
2 0
+ 𝑛)𝑥 + sin(𝑚 − 𝑛)𝑥)𝑑𝑥 = − 2 ( 𝑚+𝑛 + 𝑚−𝑛
)| = 2(𝑚2 −𝑛2 ) , 𝑚 ≠ 𝑛. Dacă
0
𝜋 𝜋
1 cos 2𝑚𝑥 1−(−1)𝑚
𝑚 = 𝑛, obţinem: 𝐶 = ∫0 sin 𝑚𝑥 ∙ cos 𝑚𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
2 − 2 ∙ 2𝑚 |2 = 4𝑚
; c)
0
1 22𝑛+1 −1
𝐼 + 𝐽 = ∫0 (1 + 𝑥)2𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = 2𝑛+1 22𝑛 22𝑛 −1
{ 1 1
, de unde: 𝐼 = ,𝐽 = ;
2𝑛+1 2𝑛+1
𝐼−𝐽 = ∫0 (1 − 𝑥)2𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = 2𝑛+1

TEST 148

SUBIECTUL I
𝑎22 −𝑟 2 3
1) Pentru 𝑛 = 2 → 𝑎22
= 4 → 𝑎2 = 2𝑟 = 𝑎1 + 𝑟 → 𝑎1 = 𝑟 → 𝑎𝑘 = 𝑘𝑟 care verifică relaţia din
enunţ;

2) Trebuie demonstrat că ∆≠ 0, ∀𝑚, 𝑛 ∈ 𝑅, 𝑚 ≠ 𝑛. Într-adevăr ∆′ = (𝑚𝑛 + 1)2 − (𝑚2 + 1)(𝑛2 +

1) ≠ 0 ↔ (𝑚 − 𝑛)2 ≠ 0 adevărat;

282
BOGDAN MARIUS DICU

2
3 + 2√2 = (1 + √2) 6𝑥 3
3) Observăm că: { 3 şi notăm: (1 + √2) = 𝑡 > 0. Ecuaţia devine: 1 + 2𝑡 + 𝑡 =
7 + 5√2 = (1 + √2)
6𝑥 1
𝑡1 = 1 + √2 = (1 + √2) →𝑥=6
2
5√2 → 2𝑡 − (5√2 − 1)𝑡 + 3 = 0 → { 3(√2−1) 6𝑥 3(√2−1)
;
1
𝑡2 = 2
= (1 + √2) → 𝑥 = 6
log 1+√2 2
𝑛 96 24
4) Se arată, prin inducţie matematică (exerciţiu!): 2𝑛 > 𝑛2 , ∀𝑛 ≥ 5 → 𝑝 = 𝑛𝑓 = 100 = 25 ;
𝑝

1 1 1 1 5
⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝐵𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐶𝑁
5) Avem: 𝐵𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐶𝐴
⃗⃗⃗⃗⃗ ) (𝐶𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐵𝐴
⃗⃗⃗⃗⃗ ) = ( 𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ ) ( 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ ) = 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ −
2 2 2 2 4
1 5 1 𝑏2 +𝑐 2 −5𝑎2
2
(𝑏 2 + 𝑐 2 ) = 8 (2𝑏𝑐 cos 𝐴) − 2 (𝑏 2 + 𝑐 2 ) = 8
. 𝐵𝑀 ⊥ ⃗⃗⃗⃗⃗
Daca ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐵𝑀 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑁 → ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐶𝑁 → 𝑏 2 + 𝑐 2 −
2
𝐵𝑀 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
5𝑎 = 0 şi, reciproc, dacă 𝑏 2 + 𝑐 2 = 5𝑎2 → ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐵𝑀 ⊥ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑁 = 0 → ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐶𝑁;

6) Soluţia i) 3 ∙ sin4 𝑥 − 10 ∙ sin2 𝑥 ∙ cos2 𝑥 + 3 ∙ cos4 𝑥 = 0 ↔ 3(sin2 𝑥 + cos 2 𝑥)2 − 16 ∙ sin2 𝑥 ∙

√3 𝜋
3 sin 2𝑥 =
2
→ 2𝑥 = (−1)𝑘 3 + 𝑘𝜋 𝜋 𝑘𝜋
cos2 𝑥 = 0 → sin2 2𝑥 = → { 4
→ 𝑥 = ±(−1)𝑘 6 + 2
,𝑘 ∈ 𝑍.
√3 𝜋
sin 2𝑥 = − → 2𝑥 = −(−1)𝑝 + 𝑝𝜋
2 3
Soluţia ii) Se împart ambii membrii prin cos 𝑥 ≠ 0 şi se notează tg 2 𝑥 = 𝑡 ≥ 0. Exerciţiu: continuaţi
4

rezolvarea şi verificaţi soluţiile obţinute anterior!

SUBIECTUL II

(𝑎 + 𝑏)2 (𝑎 − 𝑏)2 𝑎𝑏 𝐶1 −𝐶2 4𝑎𝑏 (𝑎 − 𝑏)2 𝑎𝑏

1) a) 𝐷1 = | (𝑏 + 𝑐)2 (𝑏 − 𝑐)2 𝑏𝑐 | = ⏞ | 4𝑏𝑐 (𝑏 − 𝑐)2 𝑏𝑐 | = 0(𝐶1 ~𝐶2 ); b) Calculăm: 𝐷2 =
2 2
(𝑐 + 𝑎) (𝑐 − 𝑎) 𝑐𝑎 4𝑎𝑐 (𝑐 − 𝑎)2 𝑐𝑎
(𝑎 + 𝑏)3 (𝑎 − 𝑏)3 𝑎3 𝑎𝑏 2 𝐶1 +𝐶2 2𝑎3 + 6𝑎𝑏 2 (𝑎 − 𝑏)3 2𝑎3 + 6𝑎𝑏 2 𝑎𝑏 2
3 2𝐶 +6𝐶
|| (𝑏 + 𝑐) (𝑏 − 𝑐)3 𝑏 3 𝑏𝑐 2 | 3 4 | 2𝑏 3 + 6𝑏𝑐 2 (𝑏 − 𝑐)3 2𝑏 3 + 6𝑏𝑐 2 𝑏𝑐 2 |
=
⏞ | 3 =
(𝑐 + 𝑑)3 (𝑐 − 𝑑)3 𝑐 3 𝑐𝑑2 | 2𝑐 + 6𝑐𝑑2 (𝑐 − 𝑑)3 2𝑐 3 + 6𝑐𝑑2 𝑐𝑑2 |
(𝑑 + 𝑎)3 (𝑑 − 𝑎)3 𝑑3 𝑑𝑎2 2𝑑3 + 6𝑑𝑎2 (𝑑 − 𝑎)3 2𝑑3 + 6𝑑𝑎2 𝑑𝑎2
0(𝐶1 = 𝐶3 ); c) Pornim de la: det 2 𝐴 = det 𝐴2 = det(𝐴 ∙ 𝑡𝐴); 𝐴 ∙ 𝑡𝐴 =
1 1 1 1 𝑥1 𝑥2 𝑥12 𝑥22 3 𝑆1 𝑆2
( 𝑥1 𝑥2 𝑥2 𝑥3 𝑥3 𝑥1 ) (1 𝑥2 𝑥3 𝑥22 𝑥32 ) = (𝑆1 𝑆2 𝑆3 ); Formăm ecuaţia: 𝑦 3 − 𝑎𝑦 2 + 𝑏𝑦 −
𝑥12 𝑥22 𝑥22 𝑥32 𝑥32 𝑥12 1 𝑥3 𝑥1 𝑥32 𝑥12 𝑆2 𝑆3 𝑆4
𝑦1 = 𝑥2 𝑥3
𝑐 = 0, cu {𝑦2 = 𝑥3 𝑥1; 𝑎 = 𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 = 1, 𝑏 = 𝑦1 𝑦2 +𝑦1 𝑦3 + 𝑦2 𝑦3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) =
𝑦3 = 𝑥1 𝑥2
3 1 1
3 2 2
0, 𝑐 = 𝑦1 𝑦2 𝑦3 = 1 → 𝑦 − 𝑦 − 1 = 0, unde: 𝑆1 = 1, 𝑆2 = 1, 𝑆3 = 4, 𝑆4 = 7 → 𝐷3 = |1 1 4| =
1 4 7
−27;

2) a) 𝑧1 𝑧2 = (𝑎 + 𝑏𝛼)(𝑐 + 𝑑𝛼) = 𝑎𝑐 + (𝑏𝑐 + 𝑎𝑑)𝛼 + 𝑏𝑑𝛼 2 = 𝑎𝑐 + (𝑏𝑐 + 𝑎𝑑)𝛼 + 𝑏𝑑(𝛼 − 1), de

𝑏 𝑏√3
unde: 𝑧1 𝑧2 = ⏟ ⏟ + 𝑎𝑑 − 𝑏𝑑) 𝛼 ∈ 𝐴; b) |𝑧| = |𝑎 + 𝑏𝛼| = |(𝑎 + 2) + 𝑖 ∙
𝑎𝑐 − 𝑏𝑑 + (𝑏𝑐 2
| =
𝑢 𝑣
√𝑎2 + 𝑎𝑏 + 𝑏 2 ; c) |𝑧1 ∙ 𝑧2 | = |𝑧1 | ∙ |𝑧2 | ↔ √𝑢2 + 𝑢𝑣 + 𝑣 2 = √𝑎2 + 𝑎𝑏 + 𝑏 2 ∙ √𝑐 2 + 𝑐𝑑 + 𝑑2
de unde, ridicând la pătrat: 𝑥1 ∙ 𝑥2 = (𝑎2 + 𝑎𝑏 + 𝑏 2 )(𝑐 2 + 𝑐𝑑 + 𝑑2 ) = (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)2 +
(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)(𝑏𝑐 + 𝑎𝑑 − 𝑏𝑑) + (𝑏𝑐 + 𝑎𝑑 − 𝑏𝑑)2 , deci 𝑥1 ∙ 𝑥2 ∈ 𝐵;

283
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL III

𝑥(ln(−𝑥) − 1), 𝑥 < 0

1) a) Funcţia 𝑓(𝑥) = {0, 𝑥 = 0 este continuă şi derivabilă pe intervalele (−∞, 0) şi
𝑥(ln 𝑥 − 1), 𝑥 > 0
(0, +∞) fiind rezultatul unor operaţii cu funcţii elementare. 𝑙𝑠 (0) = lim 𝑥(ln(−𝑥) − 1) =
𝑥→0
𝑥<0
1
ln(−𝑥)−1 − ln(−𝑥), 𝑥 < 0
lim 1 = lim 𝑥
= 0 = 𝑓(0) = 𝑙𝑑 (0), deci 𝑓 este continuă pe 𝑅. 𝑓 ′ (𝑥) = { , de
𝑥→0 𝑥→0 − 12 ln 𝑥, 𝑥 > 0
𝑥<0 𝑥 𝑥<0 𝑥

unde: 𝑓𝑠′ (0) = 𝑓𝑑′ (0) = −∞ şi funcţia nu este derivabilă în origine. b) Studiem variaţia funcţiei:
𝑥 −∞ −1 0 1 +∞
𝑓′ + 0 − − 0 +
𝑓 −∞ ↗ 1 ↘ 0 ↘ −1 ↗ +∞
Redăm numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei 𝑓(𝑥) = 𝑚, 𝑚 ∈ 𝑅 în tabelul următor:

𝑚 Nr. soluţii
(−∞, −1) 1
−1 2
(−1,1) 3
1 2
(1, +∞) 1

(𝑛+1)(ln(𝑛+1)−1)
c) lim 𝑛√𝑓(𝑛) = lim 𝑛√𝑛(ln 𝑛 − 1) = lim 𝑛(ln 𝑛−1)
= 1;
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞
1 1
1 1 𝑎+ 𝑎+
2) a) Conform teoremei de medie ∃𝑐 ∈ (𝑎, 𝑎 + ) |𝑓(𝑐) = 1 ∫𝑎 𝑛 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑛 ∙ ∫𝑎 𝑛 𝑓(𝑥) ∙
𝑛 𝑎+ −𝑎
𝑛
𝑓↗ 1
1 𝑎+ 1
⏞ 𝑓(𝑎) < 𝑛 ∙ ∫𝑎
𝑑𝑥. Dar, din 𝑎 < 𝑐 < 𝑎 + → 𝑛 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 < 𝑓 (𝑎 + ), de unde, prin criteriul cleştelui,
𝑛 𝑛

284
BOGDAN MARIUS DICU

1 1
𝑎+ 1+ 2
obţinem: lim 𝑛 ∙ ∫𝑎 𝑛 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑓(𝑎); b) Conform pct.a) lim 𝑛 ∙ ∫1 𝑛 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑓(1) = 𝑒; c)
𝑛→∞ 𝑛→∞
2 1
Efectuând substituţia 𝑦 = 𝑥 − 1 → 𝐼 = ∫0 (𝑥 3 − 3𝑥 2 + 2) 101 (𝑦 3 − 3𝑦)101 ∙ 𝑑𝑦 = 0.
∙ 𝑑𝑥 = ∫−1 ⏟
𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡𝑖𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑎𝑟𝑎

TEST 149

SUBIECTUL I

2 2
1) Din |𝑧| = 5 → √(√𝑎 − √𝑎 − 5) + (√16𝑎2 − 80𝑎) = 5 → 2𝑎 − 5 − 2√𝑎2 − 5𝑎 +
4

2 𝑎≥5
4√𝑎2 − 5𝑎 = 25, de unde obţinem (√𝑎 + √𝑎 − 5) = 25. Evident { , deci: √𝑎 +
√𝑎 + √𝑎 − 5 > 0
√𝑎 − 5 = 5 → 𝑎 = 9;

𝑓(𝑔(𝑥)) = 6𝑥 + 5 𝑥=−1
2) Din { ⏞ 𝑓(−1) =
→ 𝑓 (𝑔(𝑓(𝑥))) = 6𝑓(𝑥) + 5 → 𝑓(6𝑥 + 5) = 6𝑓(𝑥) + 5 →
𝑔(𝑓(𝑥)) = 6𝑥 + 5
6𝑓(−1) +5 → 𝑓(−1) = −1 → 𝑔(𝑓(−1)) = 6(−1) + 5 → 𝑔(−1) = −1;

log 2 (√𝑥 + 8 + √𝑥) = 𝑎

3) Domeniul de existenţă este: 𝑥 ∈ [0, +∞). Notând: { , obţinem sistemul de
log 2 (√𝑥 + 8 − √𝑥) = 𝑏
𝑎∙𝑏 =2 𝑎 = 2 → log 2 (√𝑥 + 8 + √𝑥) = 2
ecuaţii: { de unde: (𝑎, 𝑏) ∈ {(2,1), (1,2)}. Cazul i) { , de
𝑎+𝑏 =3 𝑏 = 1 → log 2 (√𝑥 + 8 − √𝑥) = 1
𝑥 + 8 + √𝑥 = 4 𝑎 = 1 → log 2 (√𝑥 + 8 + √𝑥) = 1
unde rezultă: {√ → 𝑥 = 1 ∈ [0, +∞). Cazul ii) { , de
√𝑥 + 8 − √𝑥 = 2 𝑏 = 2 → log 2 (√𝑥 + 8 − √𝑥) = 2
−
𝑥 + 8 + √𝑥 = 2
unde rezultă: {√ ⏞ √𝑥 = −1 fals;
→
√𝑥 + 8 − √𝑥 = 4
4) Presupunem că numerele: log 2 3 , log 2 5 , log 2 7 sunt termeni în aceaşi progresie aritmetică. Prin
log 2 3 = 𝑎1 + 𝑚 ∙ 𝑟 5
log 2 3 = (𝑛 − 𝑚) ∙ 𝑟 5 7
urmare: { log 2 5 = 𝑎1 + 𝑛 ∙ 𝑟 → { 7 → (𝑝 − 𝑚) log 2 3 = (𝑛 − 𝑚) log 2 3 →
log 2 7 = 𝑎1 + 𝑝 ∙ 𝑟 log 2 3 = (𝑝 − 𝑚) ∙ 𝑟
5 𝑝−𝑚 7 𝑛−𝑚
(3) = (3) 5𝑝−𝑚 ∙ 3𝑛−𝑚 = ⏟
→⏟ 7𝑛−𝑚 ∙ 3𝑝−𝑚 fals.
=𝑚5 ≠𝑚5

5) Dacă am reprezenta ⃗⃗⃗⃗⃗

𝐵𝐶 astfel încât 𝐵 = 𝑂, atunci mijlocul ar fi 𝑀′(5,1). Cum mijlocul real este
𝑀(3, −1), capetele segmentului 𝐵𝐶 suferă o translaţie pe 𝑂𝑥 cu −2 şi pe 𝑂𝑦 cu −2, astfel încât:
𝐵(−2, −2), 𝐶(8,0). Cum 𝐴𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑖 − 5𝑗 → 𝐴(2,4) (se obţine din: 𝐴𝑀
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝑥𝑀 − 𝑥𝐴 )𝑖 + (𝑦𝑀 − 𝑦𝐴 )𝑗).
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = −4𝑖 + 6𝑗
Deci { şi [𝐴𝐶] = √16 + 36 = 2√13, [𝐵𝐶] = √100 + 4 = 2√26, [𝐴𝐵] = √36 + 16 =
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐶 = 6𝑖 − 4𝑗
2√13. Din reciproca teoremei lui Pitagora: 𝜇(𝐵𝐴𝐶̂ ) = 90° → 𝒫𝐴𝐵𝐶 = 4√13 + 2√26, 𝒜𝐴𝐵𝐶 = 26;

̂ = 60°, 𝐴𝐶𝐵
6) În ∆ 𝐴𝐵𝐶: 𝐶𝐴𝐵 ̂ = 30°, [𝐴𝐶] = 4. În ∆ 𝐴𝐵𝐷: 𝐴𝐵𝐷 ̂ = 𝐴𝐷𝐵 ̂ = 30°, [𝐵𝐷] = 2√3. În
̂ = 60° → ∆ 𝐵𝐶𝐷 echilateral: [𝐷𝐶] = 2√3, 𝐵𝐶𝐷
∆ 𝐵𝐶𝐷: [𝐵𝐴] = [𝐵𝐶], 𝐷𝐵𝐶 ̂ = 60° si 𝐴𝐷𝐶
̂ = 90°.
Observaţie: Patrulaterul 𝐴𝐵𝐶𝐷 este inscriptibil. Se poate verifica teorema lui Ptolemeu: 𝐴𝐵 ∙ 𝐷𝐶 +
𝐵𝐶 ∙ 𝐴𝐷 = 𝐴𝐶 ∙ 𝐵𝐷 ↔ 2 ∙ 2√3 + 2 ∙ 2√3 = 4 ∙ 2√3 adevărat.

285
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL II
𝑎 log 2 𝑎 1
1) a) Punctele 𝐴𝑎 , 𝐴𝑏 , 𝐴√𝑎𝑏 ar fi coliniare dacă: 𝑑 = | 𝑏 log 2 𝑏 1| ar fi nul. Scăzând din
√𝑎𝑏 log 2 √𝑎𝑏 1
primele doua

𝑎
√𝑎(√𝑎 − √𝑏) log 2 √𝑏
𝑎 √𝑎 1
linii ultima linie, obţinem: 𝑑 = || || = (√𝑎 − √𝑏) log 2 √𝑏 | |. Deci 𝑑
𝑏 −√𝑏 −1
√𝑏(√𝑏 − √𝑎) log 2 √
𝑎

√𝑎 − √𝑏 = 0 → 𝑎 = 𝑏 fals
𝑎
log 2 √𝑏 = 0 → 𝑎 = 𝑏 fals |∆|
ar fi nul în cazurile: ; b) 𝒜∆𝐵100 𝐵200 𝐵300 = , ∆=
2
√𝑎 1
| | = 0 → 𝑎 = 𝑏 fals
{ −√𝑏 −1
100𝜋 100𝜋
cos 3
sin 3 1
|cos 200𝜋 sin 200𝜋 1||. Folosind periodicitatea funcţiilor trigonometrice, obţinem: ∆=
| 3 3
300𝜋 300𝜋
cos 3 sin 3 1
4𝜋 4𝜋 1 √3
cos 3 sin 3 1 − − 1
2 2 3√3 3√3
|cos 2𝜋 sin 2𝜋 1| = | 1 √3 |=− → 𝒜∆𝐵100 𝐵200 𝐵300 = ; c) Punctele 𝐵𝑛 , 𝐵𝑛+1 , 𝐵𝑛+2
3 3 −2 2
1 2 4
cos 0 sin 0 1 1 0 1
𝑛𝜋 𝑛𝜋
cos sin 1
3 3
(𝑛+1)𝜋 (𝑛+1)𝜋
sunt coliniare dacă 𝐷 = ||cos 3 sin
3
1|| = 0, de unde: 𝐷 =
(𝑛+2)𝜋 (𝑛+2)𝜋
cos 3 sin 3 1
(2𝑛+1)𝜋 𝜋 𝜋 (2𝑛+1)𝜋
−2 sin sin 2 sin cos √3 √3
6 6 6 6
| (𝑛+1)𝜋 𝜋 𝜋 (𝑛+1)𝜋
| = 2 → 𝒜∆𝐵𝑛 𝐵𝑛+1 𝐵𝑛+2 = 4 , ∀𝑛 ∈ 𝑍.
−2 sin sin 2 sin cos
3 3 3 3

(… )3 (… )2
3 3 3 2 3
2) a) Din 𝑥 = √3 + 𝑖 → 𝑥 − 𝑖 = √3 → ⏞ 𝑥 − 3𝑥 𝑖 − 3𝑥 + 𝑖 = 3 → 𝑥 − 3𝑥 − 3 = − 1)𝑖 → ⏞ (3𝑥 2
6 2 4 3 4 2 6 4 3 2
𝑥 + 9𝑥 + 9 − 6𝑥 − 6𝑥 + 18𝑥 = −9𝑥 + 6𝑥 − 1 → 𝑥 + 3𝑥 − 6𝑥 + 3𝑥 + 18𝑥 + 10 = 0;
b) Dacă polinomul 𝑔 admite o rădăcină 𝑦1 ∈ ℕ, atunci 𝑦1 ∈ {1,2}. Dacă 𝑦2 = 1 + √2 → 𝑦3 = 1 − √2.
Cazul i) 𝑦1 = 1 𝑦2 = 1 + √2, 𝑦3 = 1 − √2 → 𝑔 ⋮ (𝑦 − 1)(𝑦 2 − 2𝑦 − 1). Aplicând algoritmul de
împărţire si impunând ca restul să fie nul,obţinem: (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (5,5, −4). Analog pentru cazul ii) 𝑦1 =
1 1 √3 1 √3
2; Rezolvarea ecuaţiei este facilă; c) Cazul i) 𝑧1 = ; 𝑧2 = + 𝑖 ; 𝑧3 = − 𝑖 →ℎ⋮
2 2 2 2 2
2
(2𝑧 − 1)(𝑧 − 𝑧 + 1). Aplicând algoritmul de împărţire şi impunând ca restul să fie nul,obţinem:
1
(𝑚, 𝑛, 𝑝) = (2, −1,2). Cazul ii) Analog pentru cazul ii) 𝑧1 = − . SUBIECTUL III
2

2𝑥 2 −5𝑥+2
>0 1 1
1) a) Impunem condiţiile: { 3𝑥 2 −10𝑥+3 → 𝒟𝑚𝑎𝑥 : 𝑥 ∈ (−∞, 3) ∪ (2 , 2) ∪ (3, +∞).
2
3𝑥 − 10𝑥 + 3 ≠ 0
2 2 1
lim 𝑓(𝑥) = ln → 𝑦 = ln este asimptotă orizontală la ±∞. lim1 𝑓(𝑥) = +∞ → 𝑥 = asimptotă
𝑥→±∞ 3 3 𝑥→ 3
3
1
𝑥<
3

286
BOGDAN MARIUS DICU

1
verticală stânga. lim1 𝑓(𝑥) = −∞ → 𝑥 = asimptotă verticală dreapta. lim 𝑓(𝑥) = −∞ → 𝑥 = 2
𝑥→ 2 𝑥→2
2 𝑥<2
1
𝑥>
2
asimptotă verticală stânga. lim 𝑓(𝑥) = +∞ → 𝑥 = 3 asimptotă verticală dreapta. b) 𝑓 ′ (𝑥) =
𝑥→3
𝑥>3
5(1−𝑥 2 )
(2𝑥 2 −5𝑥+2)(3𝑥 2 −10𝑥+3)
→

𝑥 −∞ −1 1 1 1 2 3 +∞
3 2
𝑓′ − 0 + + 0 − −
𝑓 2 9 ↗ +∞ −∞ ↗ 1 ↘ −∞ 2
ln ↘ ln ln +∞ ↘ ln
16 4 3
3
Conform tabelului 𝑓(√2) > 𝑓(√3);

5𝑥2
6𝑥2 −20𝑥+6 6𝑥2 −20𝑥+6
𝑥
2 6𝑥 2 −15𝑥+6 5𝑥 5𝑥 5
c) lim 𝑥 ∙ (𝑓(𝑥) − ln 3) = lim ln (6𝑥 2 −20𝑥+6) = ln lim [(1 + 6𝑥2 −20𝑥+6) ] = 6.
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥→∞

𝑥 𝑃′ (𝑥) 𝑘
2) a) Din 𝑃(𝑥) = 𝑘 ∙ 𝑃′ (𝑥) → 𝑃(𝑥)
= 𝑥 , de unde, prin integrare, obţinem 𝑃(𝑥) = 𝑥 𝑘 ; b) 𝐼𝑛 =
𝑎 𝑎 𝑎 𝑎
∫1 ln𝑛 𝑃(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 ln𝑛 𝑥 𝑘 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑘 𝑛 ∫1 ln𝑛 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑘 𝑛 (𝑥 ∙ ln𝑛 𝑥|1𝑎 − ∫1 ln𝑛−1 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 ) = 𝑘 𝑛 ∙ 𝑎 ∙
1
ln𝑛 𝑎 − 𝑘 ∙ 𝐼𝑛−1; c) Avem: 𝐼 = ∫0 ln(𝑥 4 + 2𝑥 3 + 2𝑥 2 + 2𝑥 + 1) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ ln(𝑥 4 + 2𝑥 3 + 2𝑥 2 +
1 4𝑥 3 +6𝑥 2 +4𝑥+2 4𝑥 3 +6𝑥 2 +4𝑥+2 𝐴 𝐵 𝐶𝑥+𝐷
2𝑥 + 1)|10 − ∫0 (𝑥+1)2 (𝑥 2 +1)
∙ 𝑑𝑥 = ln 8 – 𝐽. Scriem (𝑥+1)2 (𝑥 2 +1)
= 𝑥+1 + (𝑥+1)2 + 𝑥 2 +1 . Eliminăm
4𝑥 3 +6𝑥 2 +4𝑥+2 2 2𝑥
numitorii, identificăm coeficienţii şi obţinem: (𝑥+1)2 (𝑥 2 +1) = 𝑥+1 + 𝑥 2 +1 → 𝐽 = 3 ln 2 → 𝐼 = 0;

287
 TESTE DE MATEMATICĂ

TEST 150

SUBIECTUL I
1 1 1 1 1 1 1 1
1) 𝑥 16 − 𝑥 + 1 > 0 ↔ 𝑥 16 − 2𝑥 8 2 + 4 + 𝑥 8 − 2𝑥 4 2 + 4 + 𝑥 4 − 2𝑥 2 2 + 4 + 𝑥 2 − 2𝑥 2 + 4 > 0 →
1 2 1 2 1 2 1 2 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛−1 1
(𝑥 8 − 2) + (𝑥 4 − 2) + (𝑥 2 − 2) + (𝑥 − 2) > 0 adevărat; 𝑥 2 − 𝑥 + 4 > 0 ↔ 𝑥 2 − 2𝑥 2 2
+
1 𝑛−1 𝑛−2 1 1 1 1 𝑛−1 1 2 𝑛−2 1 2
4
+ 𝑥2 − 2𝑥 2 2
+ 4 + ⋯ + 𝑥 2 − 2𝑥 2 + 4 > 0 → (𝑥 2 − 2) + (𝑥 2 − 2) + ⋯ +
1 2
(𝑥 − 2) > 0 adevărat.

2) 𝑓 ∘ 𝑔 = 𝑔 ∘ 𝑓 ↔ (𝑘𝑎 − 𝑘 + 1)(𝑎𝑥 + 𝑏) + 𝑘𝑏 = 𝑎((𝑘𝑎 − 𝑘 + 1)𝑥 + 𝑘𝑏) + 𝑏 adevărat. Din 𝑓 =

𝑎(𝑘𝑎 − 𝑘 + 1) = 1 1
𝑔−1 → 𝑔 ∘ 𝑓 = 𝑔(𝑓(𝑥)) = 𝑔(𝑔−1 (𝑥)) = 𝑥 → { → 𝑘 = −𝑎 ;
𝑎𝑘𝑏 + 𝑏 = 0
𝑥
(√2+1) =𝑡>0
𝑥 𝑥 𝑥 1 1
3) (√2 + 1) + (√2 − 1) ≤ 2√2 ↔ (√2 + 1) + 𝑥 ≤ 2√2 ⏞
→ 𝑡 + 𝑡 ≤ 2√2 → √2 −
(√2+1)
𝑓↗
−1 𝑥 1
1 ≤ 𝑡 ≤ √2 + 1 ↔ (√2 + 1) ⏞ 𝑥 ∈ [−1,1];
≤ (√2 + 1) ≤ (√2 + 1) →
(𝑘+𝑝)! (𝑘+𝑝−1)! (𝑘+𝑝−1)! 𝑘+𝑝 1 1
4) ∁𝑘𝑘+𝑝 − ∁𝑘−1 𝑘
𝑘+𝑝−1 = ∁𝑘+𝑝−1 ↔ − (𝑘−1)!𝑝!
= ↔ − = adevărat. Aplicăm relaţia:
𝑘!𝑝! 𝑘!(𝑝−1)! 𝑘𝑝 𝑝 𝑘
∁11009 = ∁11010 − ∁1009
0
2 2 1
∁1010 = ∁1011 − ∁1010
3 3 2
∁1011 = ∁1012 − ∁1011
;
⋮
∁1009 1009 1008
2017 = ∁2018 − ∁2017

{ (+): 𝑆 = ∁1009
2018 − 1

∆ 𝐴𝐵𝐷: 𝐸𝐻 ∥ 𝐵𝐷
∆ 𝐶𝐵𝐷: 𝐺𝐹 ∥ 𝐵𝐷 𝐸𝐻 ∥ 𝐺𝐹
5) Aplicând reciproca t. Thales: { →{ → 𝐸𝐹𝐺𝐻 − paralelogram cu un
∆ 𝐴𝐵𝐶: 𝐸𝐹 ∥ 𝐴𝐶 𝐸𝐹 ∥ 𝐻𝐺
∆𝐴𝐷𝐶: 𝐻𝐺 ∥ 𝐴𝐶
𝐴𝐶 2 2∙𝐵𝐷 2
unghi drept → 𝐸𝐹𝐺𝐻 − dreptunghi; Din ∆ 𝐸𝐹𝐺 → 𝐸𝐺 2 = 𝐸𝐹 2 + 𝐹𝐺 2 = ( 3 ) + ( 3
) →9∙
2 2 2
𝐸𝐺 = 𝐴𝐶 + 4 ∙ 𝐵𝐷 ;
2(𝑏2 +𝑐 2 )−𝑎 2 45 3√5
𝑚𝑎2 = 4
= 4
→ 𝑚𝑎 = 2
2(𝑎 2 +𝑐 2)−𝑏2 33 √33
6) Aplicăm teorema lui Pappus: 𝑚𝑏2 = = → 𝑚𝑏 = .Verificăm, întâi, existenţa
4 4 2
2 2(𝑎 2 +𝑏2 )−𝑐 2
{ 𝑚𝑐 = 4
= 3 → 𝑚𝑐 = √3
𝑚𝑎 < 𝑚𝑏 + 𝑚𝑐 3√5 < √33 + 2√3
𝑚
triunghiului având laturile: 𝑚𝑎 , 𝑚𝑏 , 𝑚𝑐 : { 𝑏 < 𝑚𝑎 + 𝑚 𝑐 ↔ {√33 < 3√5 + 2√3 adevărate; Mai
𝑚𝑐 < 𝑚𝑎 + 𝑚𝑏 2√3 < 3√5 + √33
mult: 𝑚𝑎2 = 𝑚𝑏2 + 𝑚𝑐2 , de unde, prin reciproca teoremei lui Pitagora, ajungem la concluzie;

SUBIECTUL II

(2𝑚 − 1)𝑥 + 2𝑦 − 𝑧 = 0 2𝑚 − 1 2 −1
1) a) {2𝑥 + 𝑦 + (2𝑚 + 1)𝑧 = 0. Calculăm determinantul sistemului: 𝑑 = | 2 1 2𝑚 + 1|, de
3𝑥 + 3𝑦 + 2𝑧 = 0 3 3 2
unde

288
BOGDAN MARIUS DICU

1
obţinem: 𝑑 = −4(3𝑚2 − 4𝑚 + 1). Dacă 𝑚 ∈ 𝑅\ { , 1}, sistemul admite doar soluţia banală:
3
−𝑥 + 6𝑦 − 3𝑧 = 0
1
(𝑥, 𝑦, 𝑧) = (0,0,0); Dacă 𝑚 = , sistemul devine: { 6𝑥 + 3𝑦 + 5𝑧 = 0 . Eliminând 𝑥, rezultă: 3𝑦 − 𝑧 =
3
3𝑥 + 3𝑦 + 2𝑧 = 0
0 şi, luând 𝑦 = 𝛼, ajungem la soluţia: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (−3𝛼, 𝛼, 3𝛼)𝛼∈𝑅 care include şi soluţia banală.
2𝑥 + 3𝑦 + 𝑧 = −2
𝑥 + 2𝑦 − 2𝑧 = 1
Analog, tratăm cazul: 𝑚 = 1; b) { . Formăm matricea principala: 𝐴 =
3𝑥 + 5𝑦 + 𝑛𝑧 = −1
𝑥+𝑦+𝑧 =𝑛
2 3 1 2 3 1 −2
1 2 −2 1 2 −2 1
( ) având rangul 3, ∀𝑛 ∈ 𝑅, respectiv matricea extinsă: 𝐴̅ = ( ) având:
3 5 𝑛 3 5 𝑛 −1
1 1 1 1 1 1 𝑛
det 𝐴̅ = 4(𝑛2 + 4𝑛 + 3). Dacă 𝑛 ∈ 𝑅\{−3, −1} → rang 𝐴 ≠ rang 𝐴̅ → (𝑆2 ) incompatibil. Dacă 𝑛 =
2𝑥 + 3𝑦 + 𝑧 = −2
𝑥 + 2𝑦 − 2𝑧 = 1
−3 → { → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (−7,4,0). Analog, se rezolva şi cazul 𝑛 = −1; c)
3𝑥 + 5𝑦 − 3𝑧 = −1
𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = −3
𝑥 + 2𝑦 + 3𝑧 − 𝑡 = 7
3𝑥 + 3𝑦 + 2𝑧 = 13
{ 2𝑥 + 𝑦 − 𝑧 + 𝑡 = 6 . Eliminând 𝑡, obţinem: { . Eliminând 𝑦, obţinem: 2𝑥 −
5𝑥 + 3𝑦 − 𝑧 = 9
𝑥 + 𝑦 + 𝑧 − 2𝑡 = −3
19−13𝑎 𝑎+32
3𝑧 = −4. Fie 𝑧 = 2𝑎, 𝑎 ∈ 𝑅 → 𝑥 = 3𝑎 − 2, 𝑦 = 3 , 𝑡 = 3 . Cum două rădăcini sunt direct
𝑥 𝑧
𝑦
= 𝑡
𝑥 𝑡
proporţionale cu celelalte două rădăcini, distingem trei cazuri: 𝑧
= . Exemplificăm prin rezolvarea
𝑦
𝑥 𝑡
{𝑦 = 𝑧
𝑥 𝑧 3𝑎−2 2𝑎 −28±4√165
primului caz: 𝑦 = 𝑡 ↔ 19−13𝑎 = 𝑎+32 →𝑎= 29
, analog rezolvându-se celelalte cazuri;
3 3

𝑎+𝑏 𝑏 𝑏
2) a) ℳ = {𝑋(𝑎, 𝑏) = ( 𝑏 𝑎+𝑏 𝑏 ) |𝑎, 𝑏 ∈ ℝ, 𝑎 ≠ 0, 𝑎 ≠ −3𝑏}. Calculăm: 𝑋(𝑎, 𝑏) ∙
𝑏 𝑏 𝑎+𝑏
𝑋(𝑐, 𝑑) = (𝑎𝐼3 + 𝑏𝐴) ∙ (𝑐𝐼3 + 𝑑𝐴) = 𝑎𝑐𝐼3 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑)𝐴 = 𝑋(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑)
verificându-se prin aceasta partea stabilă. Asociativitate: (𝑋(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑋(𝑐, 𝑑)) ∙ 𝑋(𝑒, 𝑓) =
𝑋(𝑎𝑐𝑒, 𝑎𝑐𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒 + 3𝑏𝑑𝑒 + 9𝑏𝑑𝑓) = 𝑋(𝑎, 𝑏) ∙ (𝑋(𝑐, 𝑑) ∙ 𝑋(𝑒, 𝑓)); Comutativitate: 𝑋(𝑎, 𝑏) ∙
𝑋(𝑐, 𝑑) = 𝑋(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑) = 𝑋(𝑐, 𝑑) ∙ 𝑋(𝑎, 𝑏); Element neutru: ∃! 𝑋(1,0) ∈ ℳ|𝑋(𝑎, 𝑏) ∙
𝑋(1,0) = 𝑋(1,0) ∙ 𝑋(𝑎, 𝑏) = 𝑋(𝑎, 𝑏). Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑋(𝑎, 𝑏) ∈
1 𝑏 1 𝑏 1 𝑏
ℳ, ∃𝑋 (𝑎 , − 𝑎(𝑎+3𝑏)) ∈ ℳ|𝑋(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑋 (𝑎 , − 𝑎(𝑎+3𝑏)) = 𝑋 (𝑎 , − 𝑎(𝑎+3𝑏)) ∙ 𝑋(𝑎, 𝑏) = 𝑋(1,0). Ca
atare (ℳ, ∙) este grup abelian. În aceaşi manieră, se arată că (𝒫,∘) este grup comutativ; b)
Considerăm funcţia: 𝑓: ℳ → 𝒫, 𝑓(𝑋(𝑎, 𝑏)) = (𝑎, 𝑏). Morfismul: 𝑓(𝑋(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑋(𝑐, 𝑑)) =
𝑓(𝑋(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑)) = (𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑) = (𝑎, 𝑏) ∘ (𝑐, 𝑑) = 𝑓(𝑋(𝑎, 𝑏)) ∘ 𝑓(𝑋(𝑐, 𝑑)).
Injectivitatea: Din 𝑓(𝑋(𝑎, 𝑏)) = 𝑓(𝑋(𝑐, 𝑑)) → (𝑎, 𝑏) = (𝑐, 𝑑) → 𝑋(𝑎, 𝑏) = 𝑋(𝑐, 𝑑). Surjectivitatea:
4𝑛 −1
prin expresia funcţiei. (𝑎, 𝑎) ∘ (𝑎, 𝑎) ∘ … ∘ (𝑎, 𝑎) = (𝑎𝑛 ,
c) Demonstrăm 𝑃(𝑛): ⏟ ∙ 𝑎𝑛 ) , ∀𝑛 ∈
3
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖
𝑁 ∗ prin inducţie matematică: Etapa I: 𝑃(1): (𝑎, 𝑎) = (𝑎, 𝑎). Etapa II: Fie
4𝑘 −1
⏟ 𝑎) ∘ (𝑎, 𝑎) ∘ … ∘ (𝑎, 𝑎) = (𝑎𝑘 ,
𝑃(𝑘): (𝑎, 3
∙ 𝑎𝑘 ) adevărata. Calculăm: 𝑃(𝑘 +
𝑑𝑒 𝑘 𝑜𝑟𝑖

289
 TESTE DE MATEMATICĂ

4𝑘 −1
(𝑎, 𝑎) ∘ (𝑎, 𝑎) ∘ … ∘ (𝑎, 𝑎) ∘ (𝑎, 𝑎) = (𝑎𝑘 ,
(𝑎, 𝑎) ∘ (𝑎, 𝑎) ∘ … ∘ (𝑎, 𝑎) = ⏟
1): ⏟ ∙ 𝑎𝑘 ) ∘ (𝑎, 𝑎) =
3
𝑑𝑒 𝑘+1 𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑘 𝑜𝑟𝑖
4 𝑘+1 −1 𝑃(1) 𝑎
(𝑎𝑘+1 , 3 ∙ 𝑎𝑘+1 ). Cum { → 𝑃(𝑛) 𝑎;
𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1) 𝑎
SUBIECTUL III

1) a) Orice paralelă la axa 𝑂𝑥: 𝑦 = 𝑚, dusă pe codomeniu, intersectează 𝒢𝑓 în exact două puncte.

Altă metodă: şirul lui Rolle; b) Din 𝑔(𝑥) = arctg (3𝑥 − 2) −

−6(𝑥 2 −2𝑥+2)
arctg (2𝑥 − 1) → 𝑔′ (𝑥) = [1+(3𝑥−2)2 ][1+(2𝑥−1)2 ]
< 0 pentru ∀𝑥 ∈ 𝑅 → 𝑔 ↘ pe 𝑅; c) ℎ(𝑥) =
ln|𝑥 − 1| ∙ (arctg (3𝑥 − 2) − arctg (2𝑥 − 1)). Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei 𝑔(𝑡) pe
𝑥−1 𝑥−1
[2𝑥 − 1,3𝑥 − 2]: < arctg (3𝑥 − 2) − arctg (2𝑥 − 1) < şi înmulţim cu
1+(2𝑥−1)2 1+(3𝑥−2)2
(𝑥−1) ln(1−𝑥) (𝑥−1) ln(1−𝑥)
ln(1 − 𝑥): 1+(2𝑥−1)2 < h(x) < 1+(3𝑥−2)2 , de unde, prin criteriul cleştelui: lim ℎ(𝑥) = 0→𝑦=
𝑥→−∞
0 este asimptotă orizontală la −∞. Analog 𝑦 = 0 este asimptotă orizontală şi la +∞. Calculăm:
arctg (3𝑥−2)−arctg (2𝑥−1)
lim ℎ(𝑥) = lim ln(1 − 𝑥)[arctg (3𝑥 − 2) − arctg (2𝑥 − 1)] = lim tg [arctg (3𝑥−2)−arctg (2𝑥−1)] ∙
𝑥→1 𝑥→1 𝑥→1
𝑥<1 𝑥<1 𝑥<1
𝐻
(3𝑥−2)−(2𝑥−1) 1 ln(1−𝑥)
ln(1 − 𝑥) ∙ = lim 1 =
⏞ 0. Analog lim ℎ(𝑥) = 0, deci funcţia nu admite
1+(3𝑥−2)(2𝑥−1) 2 𝑥→1
𝑥→1 𝑥−1 𝑥>1
𝑥<1
asimptote verticale;
𝜋 𝜋
1
2) a) 𝐼 = ∫02 (sin2 𝑥 ∙ cos 𝑥 + cos3 𝑥)7 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 cos 7 𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ; b) Folosind identitatea:
8
1 1
𝜋 𝜋 𝑥
arcsin 𝑥 + arccos 𝑥 = 2 , ∀𝑥 ∈ [−1,1] → 𝐽 = ∫21(arcsin 𝑥 + arccos 𝑥)𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫21 ( 2 ) ∙ 𝑑𝑥 =
− −
2 2
1
𝜋 𝑥 𝑡=𝑥−1
( ) 2 2 𝜋 2 2 1
2
𝜋 | = ln 𝜋 ∙ (√ 2 − √𝜋); c) 𝐾 = ∫0 (𝑥 3 − 3𝑥 2 + 2)11 ∙ 𝑑𝑥 = (𝑡 3 − 3𝑡)11 ∙ 𝑑𝑡 = 0;
⏞ ∫−1 ⏟
ln
2 −1 𝑓.𝑖𝑚𝑝𝑎𝑟𝑎
2

TEST 151

SUBIECTUL I

1) 𝑍̅ = (𝑧̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
1 ∙ 𝑧̅2 + 𝑧̅1 ∙ 𝑧2 + 𝑧2 ∙ 𝑧̅3 + 𝑧̅2 ∙ 𝑧3 + 𝑧3 ∙ 𝑧̅1 + 𝑧̅3 ∙ 𝑧1 ) = 𝑍 → 𝑍 ∈ 𝑅;

1 1
2) Fie 𝑧 ∈ 𝐶\𝑅 → 𝑓(𝑧̅) = 𝑧̅ + 𝑧̅ = 𝑧 + 𝑧 = 𝑓(𝑧) → 𝑓 nu este injectivă. Aplicaţie numerică: Pentru
1 √3 1 √3 𝑧+1
𝑧1 = 2 + 𝑖 2
≠ 2−𝑖 2
= 𝑧2 → 𝑓(𝑧1 ) = 𝑓(𝑧2 ). Pentru 𝑦 = 1 ∈ 𝐶 → 𝑓(𝑧) = 𝑧
= 1 → 1 = 0! Deci
𝑓 nu e surjectivă;

290
BOGDAN MARIUS DICU

3) Fie 𝑧 = 𝑥 + 0 ∙ 𝑖 soluţia reală a ecuaţiei. Rezultă că: 𝑎 ∙ 𝑥 2 − (2 + 𝑖) ∙ 𝑥 + 1 + 𝑖 = 0 →

2 𝑧 =1
{𝑎𝑥 − 2𝑥 + 1 = 0 → 𝑥 = 1 → 𝑎 = 1 şi rădăcinile: { 1 ;
−𝑥 + 1 = 0 𝑧2 =1+𝑖

4) |𝑧𝑘 | ≤ √log 2 30 → √log 2 𝑘 + log 2 (𝑘 + 1) ≤ √log 2 30 → 𝑘 2 + 𝑘 − 30 ≤ 0 → 𝑘 ∈ {1,2,3,4,5} →

𝑛𝑓 5 1
𝑝 = 𝑛 = 30 = 6 ;
𝑝

5) Fie 𝑀 intersecţia diagonalelor hexagonului deci şi mijlocul lui 𝐴𝐷 → 𝑀(2,2√3) şi latura

hexagonului este 𝑙 = 2. Cum 𝜇(∢(𝐴𝑀; 𝑂𝑦)) = 30° → 𝑀𝐴𝐵 ̂ = 60° → 𝐴𝐵 ∥ 𝑂𝑥 → 𝐵(3, √3). Cum
𝑀𝐶 ∥ 𝐴𝐵, 𝑀𝐶 = 𝐴𝐵 → 𝐶(5,2√3). Din 𝐸𝐷 ∥ 𝐹𝑀 ∥ 𝐴𝐵, 𝐸𝐷 = 𝐹𝑀 = 𝐴𝐵 → 𝐹(0,2√3), 𝐸(1,3√3).
Observaţie: Punctele 𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷, 𝐸, 𝐹 sunt afixele corespunzătoare soluţiilor ecuaţiei:
6
(𝑧 − 2 − 2√3 ∙ 𝑖) = 64.

6) Pentru că măsurile unghiurilor patrulaterului convex 𝐴𝐵𝐶𝐷 sunt termeni consecutivi într-o
𝐴̂ = 90° − 3𝑟°
̂
progresie aritmetică, înseamnă că: { 𝐵 = 90° − 𝑟° , iar relaţia: sin 𝐴 + sin 𝐵 + sin 𝐶 +
𝐶̂ = 90° + 𝑟°
̂ = 90° + 3𝑟°
𝐷
cos 𝑟°=𝑥
√6+3√2 √6+3√2 √6+3√2
sin 𝐷 = 2
devine: cos 3𝑟° + cos 𝑟° = 4
⏞
→ 4𝑥 3 − 3𝑥 + 𝑥 = 4
→ 16𝑥 3 − 8𝑥 −
√6 − 3√2 = 0, ecuaţie verificată de 𝑥1 = cos 15°(celelalte două rădăcini nu convin). Deci 𝑟° = 15° şi
unghiurile patrulaterului au măsurile: 45°, 75°, 105°, 135°;

SUBIECTUL II
1 1 1
𝑧1 𝑧2 𝑧3
1) a) Din ∆= |
𝑎 𝑏
𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 = 𝑎̅𝑑̅ − 𝑏̅𝑐̅ = |𝑎̅
| = 𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 → ∆̅= ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 𝑏̅ |; b) Din ∆ = |𝑧 𝑧3 𝑧1 | →
1 2
𝑐 𝑑 𝑐̅ 𝑑̅ 𝑧2 𝑧3 𝑧1
𝑧1 𝑧2 𝑧3
𝑡1 𝑡2 𝑡3 𝑡4
𝑡2 𝑡3 𝑡4 𝑡1
1 1 1 1 1 1
̅̅̅̅̅
𝑧1 ̅̅̅̅̅
𝑧2 ̅̅̅̅̅
𝑧3 𝑧2 𝑧3 𝑧1 |𝑡 2 𝑡3 𝑡4 𝑡1 |
( ) (𝑧 ) (𝑧 )| 𝑡1 𝑡2 𝑡3 𝑡4
∆̅1 = || 𝑧2 3 1 | = |𝑧1 𝑧2 𝑧3 | = −∆1 → ℛ𝑒(∆1 ) = 0; c) Din ∆2 = 𝑡1 𝑡2 𝑡3 𝑡4 , prin
̅̅̅̅̅
𝑧 ̅̅̅̅̅
𝑧3 ̅̅̅̅̅
𝑧1 𝑧1 𝑧2 𝑧3
(𝑧2 ) (𝑧 ) (𝑧 ) 𝑧2 𝑧3 𝑧1 |𝑡 3 𝑡4 𝑡1 𝑡2 |
1 2 3 𝑡3 𝑡4 𝑡1 𝑡2
𝑡1 𝑡2 𝑡3 𝑡4
calculul

𝑡2 𝑡3 𝑡4 𝑡1
𝑡1 𝑡2 𝑡3 𝑡4
𝐿 ↔𝐿2
|𝑡 1 𝑡2 𝑡3 𝑡4 | 1
𝐿3 ↔𝐿4
𝑡2 𝑡3 𝑡4 𝑡1
conjugatei, rezultă: ∆̅2 = 𝑡3 𝑡4 𝑡1 𝑡2 =⏞ ∆2 → ∆2 ∈ 𝑅;
|𝑡 1 𝑡2 𝑡3 𝑡4 |
𝑡1 𝑡2 𝑡3 𝑡4
𝑡3 𝑡4 𝑡1 𝑡2

291
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥1 = cos 𝑎 + 𝑖 ∙ sin 𝑎
2𝜋 2𝜋
2) a) Rădăcinile polinomului sunt: 𝑥2 = cos (𝑎 + 3
)+ 𝑖 ∙ sin (𝑎 + )
3 . Dar 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = −𝑖. De aici,
2𝜋 2𝜋
{𝑥3 = cos (𝑎 − 3
)+ 𝑖 ∙ sin (𝑎 − 3
)
𝑥1 = 𝑖
1 √3
→ 𝑥2 = − 2 − 𝑖
𝜋
rezultă: cos 3𝑎 + 𝑖 ∙ sin 3𝑎 = −𝑖 → 𝑎 = 2 2 → 𝑓 = (𝑥 − 𝑖)(𝑥 2 + √3𝑖𝑥 − 1) =
1 √3
𝑥 = − 𝑖
{ 3 2 2
𝑥 3 − 𝑖(√3 − 1)𝑥 2 +(√3 − 1)𝑥 + 𝑖; b) În acest caz, rădăcinile sunt:
𝑦1 = √2(cos 𝑎 + 𝑖 ∙ sin 𝑎)
𝜋 𝜋
𝑦2 = √2 (cos (𝑎 + 2 ) + 𝑖 ∙ sin (𝑎 + 2 ))
. Din relaţia: 𝑦1 𝑦2 𝑦3 𝑦4 = 4 → 4[cos(4𝑎 + 3𝜋) + 𝑖 ∙
𝑦3 = √2(cos(𝑎 + 𝜋) + 𝑖 ∙ sin(𝑎 + 𝜋))
3𝜋 3𝜋
{𝑦4 = √2 (cos (𝑎 + 2
)+ 𝑖 ∙ sin (𝑎 +
2
))
𝑦1 = 1 + 𝑖
𝜋 𝑦 = −1 + 𝑖
sin(4𝑎 + 3𝜋)] = 4 → − cos 4𝑎 − 𝑖 ∙ sin 4𝑎 = 1 → 𝑎 = 4 , de unde: { 2 →𝑔=
𝑦3 = −1 − 𝑖
𝑦4 = 1 − 𝑖
2 2 4
(𝑦 − 2𝑦 + 2)(𝑦 + 2𝑦 + 2) = 𝑦 + 4; c) Rădăcinile polinomului sunt de forma:
𝑧1 = cos 𝑎 + 𝑖 ∙ sin 𝑎
𝜋 𝜋
𝑧2 = cos (𝑎 + 3 ) + 𝑖 ∙ sin (𝑎 + 3 )
2𝜋 2𝜋
𝑧3 = cos (𝑎 + )+ 𝑖 ∙ sin (𝑎 + )
3 3
. Din ∏ 𝑧𝑘 = −1 → cos(6𝑎 + 5𝜋) + 𝑖 ∙ sin(6𝑎 + 5𝜋) = −1, de
𝑧4 = cos(𝑎 + 𝜋) + 𝑖 ∙ sin(𝑎 + 𝜋)
4𝜋 4𝜋
𝑧5 = cos (𝑎 + )+ 𝑖 ∙ sin (𝑎 + )
3 3
5𝜋 5𝜋
{𝑧6 = cos (𝑎 + 3
)+ 𝑖 ∙ sin (𝑎 + 3 )
1 √3 1 √3 1 √3 1 √3
unde: 𝑎 = 0 → 𝑧1 = 1, 𝑧2 = + 𝑖 , 𝑧3 =− +𝑖 , 𝑧4 = −1, 𝑧5 = − − 𝑖 , 𝑧6 = −𝑖 ;
2 2 2 2 2 2 2 2

SUBIECTUL III
3𝑎𝑛 −2 3𝑡−2
1) a) Pentru recurenţa: 𝑎𝑛+1 = 𝑎𝑛
, 𝑎1 = 3,ecuaţia caracteristică este: 𝑡 = 𝑡 → 𝑡1 = 1, 𝑡2 = 2 şi
𝑎 −1 2𝑥 −1
facem substituţia: 𝑥𝑛 = 𝑛 → 𝑎𝑛 = 𝑛 şi recurenţa devine: 𝑥𝑛+1 = 2𝑥𝑛 , 𝑥1 = 2 → 𝑥𝑛 = 2𝑛 →
𝑎𝑛 −2 𝑥𝑛 −1
2𝑛+1 −1 𝑏𝑛+1 2𝑛+1 −1 𝑏𝑘+1 𝑛−1 2
𝑘+1 −1
𝑎𝑛 = 2𝑛 −1 ; b) Din 𝑏 = 2𝑛 −1 , 𝑏1 = 1 → ∏𝑛−1 𝑛
𝑘=1 𝑏 = ∏𝑘=1 2𝑘 −1 → 𝑏𝑛 = 2 − 1;c) Notând
𝑛 𝑘
𝑐𝑛+1 𝑐𝑛+2 3𝑐𝑛+1 −2𝑐𝑛 3𝑎𝑛 −2 2𝑛+1 −1
𝑐𝑛
= 𝑎 𝑛 relaţia de recurenţă: 𝑐𝑛+1
= 𝑐𝑛+1
devine: 𝑎𝑛+1 = 𝑎𝑛
, 𝑎1 = 3 → 𝑎 𝑛 = 2𝑛 −1
→
𝑐𝑛+1 2 𝑛+1 −1
𝑐𝑛
= 2𝑛 −1 → 𝑐𝑛 = 2𝑛 − 1;

1
1 𝑥2 1 𝑥 3 +𝑥−𝑥 ln 2 1
ln 2 1
2) a) 𝐼1 = ∫0 𝑥 ∙ ln(𝑥 2 + 1) ∙ 𝑑𝑥 = ∙ ln(𝑥 2 + 1)| − ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = − + = ln 2 − .
2 0 𝑥 2 +1 2 22 2
1 6
Pentru 𝑥 ∈ [0,1] → 𝑥 > 𝑥 2 → 𝑥 ∙ ln(𝑥 2 + 1) > 𝑥 2 ∙ ln(𝑥 2 + 1) → 𝐼1 > 𝐼2 ; b) 𝐼6 = ∫0 𝑥 ∙
ln(𝑥 2 + 1) ∙ 𝑑𝑥 =
1
𝑥7 2 1 𝑥 8 +𝑥 6 −𝑥 6 −𝑥 4 +𝑥 4 +𝑥 2 −𝑥 2 −1+1 ln 2 2 1 1 1 𝜋
7
∙ ln(𝑥 2 + 1)| − 7 ∫0 𝑥 2 +1
∙ 𝑑𝑥 = 7
− 7 (7 − 5 + 3 − 1 + 4 ); c) Dacă
0

𝑛2 2 2 2 2 3 2 𝑛
1 2 3 𝑛
notăm 𝑎𝑛 = √((𝑛) + 1) ((𝑛) + 1) ((𝑛) + 1) ∙ … ∙ ((𝑛) + 1) → ln 𝑎𝑛 =

292
BOGDAN MARIUS DICU

1 1 1 2 2 2 2 3 3 2 𝑛 𝑛 2
( ln (( ) + 1) + ln (( ) + 1) + ln (( ) + 1) + ⋯ + ln (( ) + 1)). Fie 𝑓: [0,1] →
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
1 2 𝑛
𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑥 ∙ ln(𝑥 2 + 1), diviziunea echidistantă ∆𝑛 [0,1] = (𝑥1 = 𝑛 , 𝑥2 = 𝑛 , … , 𝑥𝑛 = 𝑛), având
1 𝑖
norma ‖∆𝑛 ‖ = → 0, sistemul de puncte intermediare: 𝜉𝑖 = , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 şi suma Riemann asociată:
𝑛 𝑛
1
𝜎𝑓,∆𝑛 ,𝜉𝑖 = ∑𝑛𝑖=1(𝑥𝑖 − 𝑥𝑖−1 ) ∙ 𝑓(𝜉𝑖 ) şi impunem 𝑛 → ∞ → lim ln 𝑎𝑛 = ∫0 𝑥 ∙ ln(𝑥 2 + 1) ∙ 𝑑𝑥 = ln 2 −
𝑛→∞
1 2 2
2
= ln → lim 𝑎𝑛 = ;
√𝑒 𝑛→∞ √𝑒

TEST 152

SUBIECTUL I

√100 ≤ √𝑥 < 20
1) Din √𝑥 + 3√𝑦 = 20 → { 3 . Singura variantă posibilă este (𝑥, 𝑦) = (100,1000);
√1000 ≤ 3√𝑦 < 20
𝑚−1 2−𝑚 1+√10
2) Impunem condiţia: ∢(𝒢𝑓 , 𝒢ℎ ) = ∢(𝒢𝑔 , 𝒢ℎ ) → 1+𝑚 = 1+2𝑚 → 3𝑚2 − 2𝑚 − 3 = 0 → 𝑚 = 3
;
Altă soluţie: Dreapta 𝑥 = 1 intersectează 𝒢𝑓 , 𝒢ℎ , 𝒢𝑔 în punctele 𝐴(1,1), 𝐵(1, 𝑚), 𝐶(1,2). Aplicăm
𝐴𝐵 𝑂𝐴 𝑚−1 √2 1+√10
teorema bisectoarei în ∆ 𝑂𝐴𝐶: 𝐵𝐶
= 𝑂𝐶 → 2−𝑚 = →𝑚= 3
;
√5

log 2 𝑥 = 𝑎 ∈ 𝑅
3) Impunem condiţia 𝑥 ∈ (0, +∞) şi notăm: { , ecuaţia devenind: 𝑎2 + (𝑏 + 2)𝑎 +
2𝑦 = 𝑏 ∈ 𝑅+∗
𝑏 2 − 2𝑏 + 4 = 0. Pentru că 𝑎 ∈ 𝑅, impunem condiţia: ∆𝑏 = −3(𝑏 − 2)2 ≥ 0 → 𝑏 = 2, 𝑎 = −2 →
1
(𝑥, 𝑦) = ( , 1);
4

100−𝑘 𝑘
(√3) ; 𝑘 = ̅̅̅̅̅̅̅
𝑘 3 5
4) Termenul general al dezvoltării este: 𝑇𝑘+1 = (−1)𝑘 ∁100 (√5) 0,100. Impunem
𝑘⋮2
𝑘 ⋮ 10
condiţia: 𝑇𝑘+1 ∈ 𝑄+ → {(100 − 𝑘) ⋮ 3 → { → 𝑘 ∈ {10,40,70}, deci dezvoltarea conţine
(100 − 𝑘) ⋮ 3
𝑘⋮5
3 termeni raţionali pozitivi.
1 √3 1 ⃗ ∙𝑣
𝑢 ⃗ √3 1 3𝑎−8 √3
5) Dacă 𝛼 ∈ (30°, 60°) → 2 < cos 𝛼 < → 2 < |𝑢⃗|∙|𝑣⃗| < →2< < , de unde obţinem
2 2 5√𝑎 2 +4 2

2
sistemul: { 5√𝑎 + 4 < 6𝑎 − 16 →
6𝑎 − 16 < 5√3𝑎2 + 12
8
8 𝑎 ∈ [3 , +∞)
𝑎 ≥ ∩
3 96−50√3 96+50√3 96+50√3
{11𝑎 − 192𝑎 + 156 > 0 → 𝑎 ∈ (−∞, 11 ] ∩ [ 11 , +∞) →
2 ⏞ 𝑎∈[ , +∞);
11
2
39𝑎 + 192𝑎 + 44 > 0 −96−50√3 −96+50√3
{𝑎 ∈ (−∞, 39
] ∩ [ 39 , +∞)

𝑎 = 2√2 ∙ 𝑘
𝑎 𝑏 𝑐
6) Avem = = = 𝑘 → { 𝑏 = 2√3 ∙ 𝑘 . Din teorema cosinusului:
2√2 2√3 √2+√6
𝑐 = (√2 + √6) ∙ 𝑘
𝑏2 +𝑐 2 −𝑎2 1
cos 𝐴 = cos 𝐴 =
2𝑏𝑐 √2
𝑎 2 +𝑐 2 −𝑏2 1
cos 𝐵 = → cos 𝐵 =2 → (𝐴, 𝐵, 𝐶) = (45°, 60°, 75°); Altă soluţie, prin teorema
2𝑎𝑐
𝑏2 +𝑎2 −𝑐 2 √6−√2
{cos 𝐶 = 2𝑏𝑎 {cos 𝐶 = 2
sinusurilor;

293
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL II

2𝑛 3𝑛 𝑎 𝑏𝑛+1
1) a) 𝐴𝑛 = 𝐴1 + (𝑛 − 1)𝑅 = ( ); 𝐵𝑛 = 2 ∙ 𝑄 𝑛 . 𝑄 𝑛+1 = 𝑄 𝑛 ∙ 𝑄 → ( 𝑛+1 )=
2𝑛 − 6 𝑛 − 1 𝑏𝑛+1 𝑎𝑛+1
𝑎 𝑏𝑛 1 2 𝑎 = 𝑎𝑛 + 2𝑏𝑛
( 𝑛 )∙( ) → { 𝑛+1 → 𝑎𝑛+2 − 2 ∙ 𝑎𝑛+1 − 3 ∙ 𝑎𝑛 = 0, 𝑎1 = 1, 𝑎2 = 5. Ecuaţia
𝑏𝑛 𝑎𝑛 2 1 𝑏𝑛+1 = 𝑏𝑛 + 2𝑎𝑛
caracteristică este: 𝑡 2 − 2𝑡 − 3 = 0 → 𝑡1 = −1, 𝑡2 = 3 → 𝑎𝑛 = 𝛼 ∙ (−1)𝑛 + 𝛽 ∙ 3𝑛 →
1 (−1)𝑛 +3𝑛
𝑎 = −𝛼 + 3𝛽 = 1 𝛼=2 𝑎𝑛 = (−1)𝑛 + 3𝑛 −(−1)𝑛 + 3𝑛
{ 1 →{ → { 2
→ 𝐵𝑛 = ( ); b)
𝑎2 = 𝛼 + 9𝛽 = 5 1
𝛽=2 𝑏𝑛 =
𝑛
−(−1) +3𝑛
−(−1)𝑛 + 3𝑛 (−1)𝑛 + 3𝑛
2
Observăm ca det(𝐴𝑛 ) = −4𝑛(𝑛 − 4) = 0 → 𝑛 = 4 → det(𝐴4 ) = 0 → det(𝐴1 ∙ 𝐴2 ∙ 𝐴3 ∙ … ∙ 𝐴100 ) =
det(𝐴1 ) ∙ det(𝐴2 ) ∙ … ∙ det(𝐴100 ) = 0; c) 𝒮(𝐵𝑛 ) = 2916 ↔ 4 ∙ 3𝑛 = 2916 → 𝑛 = 6 ∈ 𝑁;

𝑠 = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑆(𝑥)
2) a) Notând { 𝑡 = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑇(𝑥) , obţinem: 𝑠 2 + 𝑡 2 + 𝑢2 = 𝑠𝑡 + 𝑡𝑢 + 𝑢𝑠 → 𝑠 = 𝑡 = 𝑢; b) Notăm 𝑝 =
𝑢 = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑈(𝑥)
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑃(𝑥) → 𝑝2 + 4 = 4𝑝 → 𝑝 = 2 → 𝑃(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 şi relaţia 𝑃(𝑃(𝑥)) ∙ 𝑥 4 = 𝑃(𝑥 4 )
devine: 𝑎(𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐)2 ∙ 𝑥 4 + 𝑏 ∙ (𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐) ∙ 𝑥 4 + 𝑐 ∙ 𝑥 4 = 𝑎𝑥 8 + 𝑏𝑥 4 + 𝑐. Pentru 𝑥 = 0 →
𝑐 = 0 şi relaţia devine: 𝑎(𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥)2 + 𝑏 ∙ (𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥) = 𝑎𝑥 4 + 𝑏 → pentru 𝑥 = 0 → 𝑏 = 0 şi
𝑞 = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑄(𝑥)
relaţia devine: 𝑎3 𝑥 4 = 𝑎𝑥 4 → 𝑎 = ±1 → 𝑃(𝑥) = ±𝑥; c) Notăm: { şi rezultă: 𝑞 2 +
𝑟 = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑅(𝑥)
𝑄(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏
𝑟 2 + 2 = 2𝑞 + 2𝑟 → 𝑞 = 𝑟 = 1 → { şi relaţia: 𝑄(𝑄(𝑥)) ∙ 𝑅(𝑅(𝑥)) ∙ 𝑥 2 = 𝑄 2 (𝑥) ∙
𝑅(𝑥) = 𝑐𝑥 + 𝑑
𝑅 2 (𝑥) ↔ (𝑎(𝑎𝑥 + 𝑏) + 𝑏)(𝑐(𝑐𝑥 + 𝑑) + 𝑑)𝑥 2 = (𝑎𝑥 + 𝑏)2 ∙ (𝑐𝑥 + 𝑑)2 . Din
𝑄(1) = 𝑎 + 𝑏 = 1 → 𝑏 = 1 − 𝑎
{ → (𝑎(𝑎𝑥 + 1 − 𝑎) + 1 − 𝑎)(𝑐(𝑐𝑥 + 1 − 𝑐) + 1 − 𝑐)𝑥 2 =
𝑅(1) = 𝑐 + 𝑑 = 1 → 𝑑 = 1 − 𝑐
(1 − 𝑎2 )(1 − 𝑐 2 ) = (1 − 𝑎)2 (1 − 𝑐)2
(𝑎𝑥 + 1 − 𝑎)2 ∙ (𝑐𝑥 + 1 − 𝑐)2 . Din { 𝑥 = 0 → { →𝑎=
𝑥 = −1 (1 − 2𝑎2 )(1 − 2𝑐 2 ) = (1 − 2𝑎)2 (1 − 2𝑐)2
𝑐 = 1 → 𝑄(𝑥) = 𝑅(𝑥) = 𝑥;

SUBIECTUL III
𝑥2
1) a) b) Avem: 𝑓 ′ (𝑥) = 2
− (𝑒 + 1)𝑥 + 𝑒 ∙ ln 𝑥, care se anulează într-un punct 𝛼 ∈ (𝑒, +∞) şi
(𝑥−1)(𝑒−1)
respectiv 𝑓 ′′ (𝑥) = 𝑥
care se anulează în punctele {1, 𝑒}. Redăm monotonia şi convexitatea

tabelar:

294
BOGDAN MARIUS DICU

𝑥 0 𝛼 +∞
𝑓′(𝑥) − 0 +
𝑓(𝑥) 0 ↘ 𝑚 ↗ +∞
si

𝑥 0 1 𝑒 +∞
𝑓′′(𝑥) + 0 − 0 +
𝑓(𝑥) 0 𝑐𝑜𝑛𝑣𝑒𝑥𝑎 9𝑒 + 2 2𝑒 3 + 3𝑒
𝑐𝑜𝑛𝑐𝑎𝑣𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑣𝑒𝑥𝑎 +∞
− −
6 6
2𝑒 3 +3𝑒
c) Folosind consecinţa proprietăţii lui Darboux, rafinăm estimarea lui 𝛼: 𝑓(𝑒) = − 6 < 0
𝑒 3 (𝑒 3 −3𝑒 2 −3𝑒+6)
respectiv: 𝑓(𝑒 2 ) = > 0;
6

sin 𝑥+cos 𝑥+2

2) a) Pentru 𝑎 = √sin 𝑥 + cos 𝑥 + 1 → √sin 𝑥 + cos 𝑥 + 1 ≤ 2
, de unde, prin integrare, se
𝜋+2 𝑢 = √2 − ln 𝑥
obţine: 𝐼 ≤ b) În inegalitatea: 2(𝑢2 + 𝑣 2 ) ≥ (𝑢 + 𝑣)2 , fie {
; → √2 − ln 𝑥 +
2 𝑣 = √ln 𝑥
√ln 𝑥 ≤ 2, de unde, prin integrare, se obţine: 𝐽 ≤ 2𝑒 − 2. c) În inegalitatea: 𝑚2 + 𝑛2 + 𝑝2 ≥ 𝑚 ∙
𝑚 = √1 − 𝑥
𝑛 + 𝑛 ∙ 𝑝 + 𝑝 ∙ 𝑚, considerăm: { 𝑛 = √2 − 𝑥 → √𝑥 2 − 3𝑥 + 2 + √𝑥 2 − 5𝑥 + 6 + √𝑥 2 − 4𝑥 + 3 ≤
𝑝 = √3 − 𝑥
9
(1 − 𝑥) + (2 − 𝑥) + (3 − 𝑥), de unde, prin integrare, se obţine: 𝐾 ≤ ;
2

TEST 153

SUBIECTUL I

(1 + 𝑖)(1 + 𝑖√3) = 𝑎 + 𝑖 ∙ 𝑏
1) Din { 60 →
[1 − √3 + 𝑖(1 + √3)] = 𝑐 + 𝑖 ∙ 𝑑
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
√2 (cos 4 + 𝑖 ∙ sin 4 ) 2 (cos 3 + 𝑖 ∙ sin 3 ) = 𝑎 + 𝑖 ∙ 𝑏
{ 60 ↔
7𝜋 7𝜋
[2√2 (cos 12 + 𝑖 ∙ sin 12 )] = 𝑐+𝑖∙𝑑
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
2√2 (cos ( 4 + 3 ) + 𝑖 ∙ sin ( 4 + 3 )) = 𝑎 + 𝑖 ∙ 𝑏 1−√3 1+√3
↔{ + 𝑖∙ = 𝑎 + 𝑖 ∙ 𝑏, de unde obţinem
{ 60 60∙7𝜋 60∙7𝜋
3 3
(2√2) (cos 12 +𝑖∙ sin 12 ) =𝑐+𝑖∙𝑑 −2 90
=𝑐+𝑖∙𝑑
𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑;

2) 𝑓(𝑥) = √𝑥(𝑥 + 1)(𝑥 + 2)(𝑥 + 3) + 1 = √(𝑥 2 + 3𝑥)(𝑥 2 + 3𝑥 + 2) + 1 = √(𝑥 2 + 3𝑥 + 1)2 , de

3 5 5 3
unde: 𝑓(𝑥) = |𝑥 2 + 3𝑥 + 1|. Cum 𝑓 (− 2) = 4 → 𝑏 = 4 si din 𝑓(𝑎) = 1, 𝑎 > − 2 → 𝑎 = −1. Inversa
𝑓 ∘ 𝑓 −1 = 1[−3 ,−1]
5 3 −3+√5−4𝑥
funcţiei este 𝑓 −1 : [1, 4] → [− 2 , −1] , 𝑓 −1 (𝑥) = . Se verifică: { −1 2
;
2 𝑓 ∘ 𝑓 = 1[1,5]
4

2𝑥 − 2𝑦 > 0
𝑥 𝑥 2𝑥−𝑦 𝑥>𝑦→{ 𝑦 𝑥 (!)
2
3) Din: { 𝑦 + 3 = 5 𝑥 𝑦 𝑦 𝑥
→ 2 − 2 = 3 − 3 . Dacă: { 3 − 3 < 0 , deci 𝑥 = 𝑦 şi
2 + 3𝑦 = 52𝑥−𝑦 2𝑥 − 2𝑦 < 0
𝑥<𝑦→{ 𝑦 𝑥 (!)
3 −3 >0
2 𝑥 3 𝑥 𝑓↗
rămâne ecuaţia: 2𝑥 + 3𝑥 = 5𝑥 ↔ 𝑓(𝑥) = (5) + (5) = 1. Cum { → 𝑥 = 1 soluţie unică;
𝑓(1) = 0
(𝑥, 𝑦) = (1,1);

295
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑛𝑓 ∁35 2
4) 𝑝 = = = ;
𝑛𝑝 ∁315 91

5) Latura hexagonului este 𝑙 = [𝐴𝐵] = 5 şi centrul acestuia este situat pe mediatoarea (∆)
𝑙 √3 5√3 3
segmentului [𝐴𝐵] la distanţa 2
= 2
, existând două soluţii. Mijlocul lui [𝐴𝐵] este 𝑀 (2 , 2), 𝑚𝐴𝐵 =
4 3 3 3
, 𝑚∆ = − şi ecuaţia dreptei (∆): 𝑦 − 2 = − (𝑥 − ). Fie 𝑂(𝑎, 𝑏) centrul hexagonului:
3 4 2 4
3 3 3−4√3 4+3√3
𝑏 − 2 = − (𝑎 − ) 𝑂( 2 , 2 )
4 2
{ → două soluţii { .Apoi se determină coordonatele
3 2 75 3+4√3 4−3√3
(𝑎 − 2) + (𝑏 − 2)2 = 4
𝑂( , )
2 2
simtericelor punctelor 𝐴, 𝐵 faţă de 𝑂, ecuaţia dreptei 𝐶𝐹 care este paralelă cu 𝐴𝐵.

(2𝑘+1)𝜋 (2𝑘+1)𝜋
6) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ 𝑅\ { 2
, 4
|𝑘 ∈ 𝑍}. Ecuaţia: sin 2𝑥 ∙ tg 𝑥 = sin 𝑥 ∙ tg 2𝑥 devine:
sin 2𝑥∙sin 𝑥 sin 𝑥∙sin 2𝑥 3𝑥 𝑥
= → sin 2𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ (cos 2𝑥 − cos 𝑥) = 0 → sin 2𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ sin ∙ sin = 0. Se
cos 𝑥 cos 2𝑥 2 2
obţin patru ecuaţii elementare ale căror soluţii se reunesc.

SUBIECTUL II

3 1 1 1 𝑥 3 𝑥+𝑦+𝑧 = 2 1
1) a) 𝐴3 ∙ 𝑋 = (6) ↔ (1 2 3) ∙ (𝑦) = (6) → { 𝑥 + 2𝑦 + 3𝑧 = 6 → 𝑋 = (1); b) 𝑆 = 𝑛 +
9 2 3 4 𝑧 9 2𝑥 + 3𝑦 + 4𝑧 = 9 1
1 1 2
1 1 … 1
𝑛(𝑛+1) (𝑛+1)(𝑛+2) 1 2 3
+ − 1 = 𝑛2 + 3𝑛; c) 𝐵 = 𝐴𝑛 ∙ 𝑡𝐴𝑛 = (1 2 … 𝑛 )∙( )=
2 2 ⋮ ⋮ ⋮
2 3 … 𝑛+1
1 𝑛 𝑛+1
𝑛(𝑛+1) 𝑛(𝑛+2)
𝑛
2 2
𝑛(𝑛+1) 𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1) 𝑛(𝑛+1)(𝑛+2) 𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1) 𝑛(2𝑛2 +9𝑛+13)
2 6 3
. Din Tr 𝐵 = 47 → 𝑛 + 6
+ 6
= 47 →
𝑛(𝑛+2) 𝑛(𝑛+1)(𝑛+2) 2
𝑛(2𝑛 +9𝑛+13)
( 2 3 6 )
3 2
4𝑛 + 12𝑛 + 20𝑛 − 296 = 0 → 𝑛 = 3;

1̂ 0̂ 0̂
0̂); b) 𝒜 = {𝑋(0̂), 𝑋(1̂), 𝑋(2̂), 𝑋(3̂)}. Pe baza tabelelor:
𝑛
2) a) Prin calcul, 𝑈 = (0̂ 3̂
0̂ 0̂ 4̂

296
BOGDAN MARIUS DICU

∙ 𝑋(0̂) 𝑋(1̂) 𝑋(2̂) 𝑋(3̂) ⨁ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂

̂ ̂ ̂
𝑋(0) 𝑋(0) 𝑋(1) 𝑋(2) 𝑋(3)̂ ̂ 0̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
𝑋(1̂) 𝑋(1̂) 𝑋(2̂) 𝑋(3̂) 𝑋(0̂) 1̂ 1̂ 2̂ 3̂ 1̂
𝑋(2̂) 𝑋(2̂) 𝑋(3̂) 𝑋(0̂) 𝑋(1̂) 2̂ 2̂ 3̂ 0̂ 0̂
𝑋(3̂) 𝑋(3̂) 𝑋(0̂) 𝑋(1̂) 𝑋(2̂) 3̂ 3̂ 0̂ 1̂ 2̂
verificăm axiomele grupului şi constatăm că tabelele sunt la fel structurate, ceea ce confirmă
izomorfismul.
̂
c) Din card ℬ = 64 → 𝑝3 = 64 → 𝑝 = 4 → 𝒞 = {𝑍 = (𝑎̂ 𝑏) ∈ ℳ2 (ℤ4 )| det 𝑍 ≠ 0̂}. Stabilim câte
̂0 𝑐̂
perechi distincte (𝑎̂, 𝑐̂ ) verifică relaţia: 𝑎̂ ∙ 𝑐̂ = 0̂ → (𝑎̂, 𝑐̂ ) ∈
{(0,0), (0,1), (0,2), (0,3), (1,0), (2,0), (2,2), (3,0)}. Prin urmare: card 𝒞 = card ℬ − 8 = 56;

SUBIECTUL III
𝜋 𝜋
1) a) Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei: 𝑢: 𝑅 → (− , ) , 𝑢(𝑥) = arctg 𝑥, pe intervalul
2 2
𝑢(𝑘+1)−𝑢(𝑘) 1
[𝑘, 𝑘 + 1] → ∃𝑐 ∈ (𝑘, 𝑘 + 1)|𝑢′ (𝑐) = ↔ = arctg (𝑘 + 1) − arctg 𝑘. Din 𝑘 < 𝑐 <
𝑘+1−𝑘 𝑐 2 +1
1 1
𝑘 + 1, prelucrând succesiv, obţinem: < arctg (𝑘 + 1) − arctg 𝑘 < ; b) Monotonie:
1+(𝑘+1)2 1+𝑘 2
1
𝑎𝑛+1 − 𝑎𝑛 = 1+(𝑛+1)2 > 0 de unde 𝑎𝑛 este strict crescător. Mărginire: Din relaţia de la pct.a),
𝜋
obţinem: 𝑎𝑛 < 1 + arctg 𝑛 < 1 + 2 . Prin urmare şirul este convergent (Weierstrass). Din aceaşi
𝜋 𝜋 𝜋+2 𝜋 𝜋+2
inegalitate: 𝑎𝑛 > arctg (𝑛 + 1) > 2 . Prin urmare: 𝑎𝑛 ∈ ( 2 , 2
), de unde şi lim 𝑎𝑛 ∈ ( 2 , 2
); c)
𝑛→∞
Funcţia 𝑓 este continuă şi derivabilă pe (−1,0) şi pe (0,1) fiind rezultatul unor operaţii cu funcţii
𝜋
𝑙𝑑 (−1) = 𝑓(−1) = −
4
elementare. Cum: {𝑙𝑠 (0) = 𝑓(0) = 𝑙𝑑 (0) = 0 → 𝑓 e continuă pe [−1,1]. Cum: 𝑓𝑠′ (0) = 𝑓𝑑′ (0) =
𝑙𝑠 (1) = 𝑓(1) = 1 + ln 2
𝐿𝑎𝑔𝑟𝑎𝑛𝑔𝑒 𝜋
𝑓(1)−𝑓(−1) 1+ln 2+
1 → 𝑓 e derivabilă pe (−1,1) ⏞
→ ∃𝑐 ∈ (−1,1)|𝑓 ′ (𝑐) = ↔ 𝑓 ′ (𝑐) = 4
.
1−(−1) 2
𝜋
1 1+ln 2+ 4−4 ln 2−𝜋
𝑐 ∈ (−1,0) → 1+𝑐 2 = 2
4
→ 𝑐 2 = 4+4 ln 2+𝜋 < 0 𝑓𝑎𝑙𝑠
Distingem două cazuri: { 𝜋 de unde
(𝑐+1)2 1+ln 2+
𝑐 ∈ (0,1) → 1+𝑐 2
= 2
4
→ 𝑐 = 𝑐1,2

8+√64−(𝜋+4 ln 2−4)2
𝑐= 𝜋+4 ln 2−4
;
𝜋
3 2
𝜋 𝜋 1
1 (1+3 sin 𝑥)2 14
2 2
2) a) 𝐼2 = ∫0 √1 + 3 sin 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ dx = ∫0 (1 + 3 sin 𝑥) ∙ (1 + 3 sin 𝑥)′ ∙ 𝑑𝑥 =
2 2 | = ;
9
3 9
2 0
𝜋
𝑛+1 𝑛
b) Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫02 cos 𝑥 ∙ (⏟ √1 + 3 sin 𝑥 − √1 + 3 sin 𝑥 ) dx < 0 → 𝐼𝑛 ↘; Mărginire:
<0
𝜋
𝑛 𝜋 𝑛
√1 + 3 sin 𝑥 ∙ cos 𝑥 ≥ 0, ∀𝑥 ∈ [0, 2 ] → 𝐼𝑛 ≥ 0 = 𝑚; c) 𝐼𝑛 = ∫02 √1 + 3 sin 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ dx =
𝜋
𝑛+1 2
𝜋 1 𝑛+1
1 2 (1+3 sin 𝑥) 𝑛 𝑛
∫ (1 +
3 0
3 sin 𝑥) ∙ (1 + 3 sin 𝑥)′ ∙ 𝑑𝑥 =
𝑛
𝑛+1 | = 3𝑛+3 ∙ (4 𝑛 − 1), de unde: 𝐼𝑛 → 1;
3
𝑛 0

297
 TESTE DE MATEMATICĂ

TEST 154

SUBIECTUL I
2
1) Avem: 12 + 8√2 + 6√3 + 4√6 = (1 + √2 + √3 + √6) → √12 + 8√2 + 6√3 + 4√6 = 1 +
√2 + √3 + √6 → 𝑎 = 𝑏 = 𝑐 = 𝑑 = 1 ∈ 𝑄. Ridicând la pătrat în: √12 + 8√2 + 6√3 + 4√6 = 𝑎 +
𝑏√2 + 𝑐√3 + 𝑑√6 → 12 + 8√2 + 6√3 + 4√6 = 𝑎2 + 2𝑏 2 + 3𝑐 2 + 6𝑑2 + (2𝑎𝑏 + 6𝑐𝑑)√2 +
(2𝑎𝑐 + 4𝑏𝑑)√3 + (2𝑎𝑑 + 2𝑏𝑐)√6, de unde, prin identificarea coeficienţilor, obţinem sistemul:
𝑎2 + 2𝑏 2 + 3𝑐 2 + 6𝑑2 = 12
{ 𝑎𝑏 + 3𝑐𝑑 = 4 echivalent sistemului din enunţ. În contextul primei părţi a rezolvării,
𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 = 3
𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 = 2
apare soluţia: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (1,1,1,1);
17
2) Calculăm: ∆= 8𝑚 + 17 şi distingem două cazuri. Dacă 𝑚 ∈ [− 8
, +∞) → 𝑥1,2 ∈ 𝑅 şi, ridicând la
2𝑚+3 2 𝑚+2
pătrat ambii membri ai relaţiei: |𝑥1 | + |𝑥2 | = 2 → 𝑥12 + 𝑥22 + 2|𝑥1 𝑥2 | = 4 → ( 𝑚−1 ) − 2 𝑚−1 +
𝑚+2 𝑚+2 2𝑚2 −18𝑚−9 1
2 |𝑚−1| = 4 → 2 |𝑚−1| = (𝑚−1)2
. Dacă 𝑚 ∈ (−∞, −2] ∪ (1, +∞) → 𝑚 = − 4 fals. Dacă 𝑚 ∈
−5+2√5 17 2𝑚+3 √−8𝑚−17
(−2,1) → 𝑚 = ; Dacă 𝑚 ∈ (−∞, − ) → 𝑥1,2 ∈ 𝐶\𝑅 → 𝑥1,2 = ± 𝑖∙ şi relaţia
2 8 𝑚−1 𝑚−1
2
2𝑚+3 2 √−8𝑚−17
|𝑥1 | + |𝑥2 | = 2 devine: ( 𝑚−1 ) + ( 𝑚−1 ) = 1 → 𝑚2 + 2𝑚 − 3 = 0 → 𝑚 = −3. Deci 𝑚 ∈
−5+2√5
{ 2
, −3};
𝑓↘
3) Dacă 𝑎 ∈ (0,1), inecuaţia log 𝑎 (𝑎2𝑥 − 2𝑎 𝑥 + 2) ≥ log 𝑎 𝑎 𝑥 →
⏞ 𝑎2𝑥 − 3𝑎 𝑥 + 2 ≤ 0 → 1 ≤ 𝑎 𝑥 ≤
𝑓↘
2 ↔ 𝑎0 ≤ 𝑎 𝑥 ≤ 𝑎log𝑎 2 →
⏞ 𝑥 ∈ [log 𝑎 2 , 0]; Dacă 𝑎 ∈ (1, +∞), inecuaţia log 𝑎 (𝑎2𝑥 − 2𝑎 𝑥 + 2) ≥
𝑓↗ 𝑓↗
𝑥
⏞ 𝑎2𝑥 − 3𝑎 𝑥 + 2 ≥ 0 → 𝑎 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (2, +∞) →
⏞ 𝑥 ∈ (−∞, 0) ∪ (log 𝑎 2 , +∞). Pentru o
log 𝑎 𝑎 →
1
mai bună înţelegere, puteţi exersa cazurile particulare 𝑎 = şi 𝑎 = 2;
2

2𝑥 + 4𝑦 ≥ 𝑥 2 + 𝑦 2 + 5 0 ≥ (𝑥 − 1)2 + (𝑦 − 2)2
4) Sunt necesare condiţiile: { →{ , de unde: (𝑥, 𝑦) =
𝑦≥𝑥 𝑦≥𝑥
(1,2). Revenind, ecuaţia devine: 4 ∙ ∁10 1
10 + A2 = P𝑧 → 𝑧! = 6 → 𝑧 = 3 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1,2,3);

𝑐−𝑏 𝑐 𝑎 𝑏 𝑎
5) Concurenţa medianelor: Fie 𝑀 ( 2
, 0) , 𝑁 (2 , 2 ) , 𝑃 (− 2 , 2 ) mijloacele laturilor: 𝐵𝐶, 𝐴𝐶, 𝐴𝐵.
(𝐴𝑀): 2𝑎𝑥 + (𝑐 − 𝑏)𝑦 = 𝑎(𝑐 − 𝑏)
Ecuaţiile medianelor sunt: {(𝐵𝑁): 𝑎𝑥 − (2𝑏 + 𝑐)𝑦 = −𝑎𝑏 . Cum ∆=
(𝐶𝑃): 𝑎𝑥 + 𝑦(2𝑐 + 𝑏) = 𝑎𝑐
2𝑎 𝑐−𝑏 𝑎𝑐 − 𝑎𝑏
| 𝑎 −2𝑏 − 𝑐 −𝑎𝑏 | = 0 → sistemul este compatibil determinat, deci are soluţie unică, ceea ce
𝑎 2𝑐 + 𝑏 𝑎𝑐
atestă concurenţa medianelor. Se foloseşte aceeaşi procedură pentru mediatoare şi înălţimi.

6) Notăm: [𝐵𝑀] = 𝑎 > 0 → [𝑀𝐶] = 5 − 𝑎 şi aplicăm relaţia lui Stewart: 𝐴𝐵2 ∙ 𝑀𝐶 + 𝐴𝐶 2 ∙ 𝐵𝑀 −

𝐴𝑀2 ∙ 𝐵𝐶 = 𝐵𝑀 ∙ 𝑀𝐶 ∙ 𝐵𝐶 → 3(5 − 𝑎) + 13𝑎 − 5 = 5𝑎(5 − 𝑎) → 𝑎2 − 3𝑎 + 2 = 0 → 𝑎 ∈ {1,2} →
𝐵𝑀 1 2
𝑀𝐶
∈ {4 , 3};

SUBIECTUL II

298
BOGDAN MARIUS DICU

𝑎+𝑥 𝑎+0 𝑎−𝑥 𝑎+𝑥 𝑎 𝑎−𝑥 𝑎+𝑥 0 𝑎−𝑥

1) a) det 𝐴𝑎 (𝑥) =| 𝑎 𝑎+𝑥 𝑎 |=| 𝑎 𝑎 𝑎 |+| 𝑎 𝑥 𝑎 | = 4𝑎𝑥 2 ;
𝑎−𝑥 𝑎+0 𝑎+𝑥 𝑎−𝑥 𝑎 𝑎+𝑥 𝑎−𝑥 0 𝑎+𝑥

b) √det 𝐴𝑎 (𝑥) ∈ 𝑄 ↔ √4𝑎𝑥 2 ∈ 𝑄 → 2𝑥 √𝑎 ∈ 𝑄 → 𝑥 = 𝑎 = 1; c) lim det(𝐴1 (𝑥) ∙ 𝐴2 (𝑥) ∙ … ∙

𝑛→∞
𝐶𝑆
4𝑛 ∙𝑛!
𝐴𝑛 (𝑥)) = lim (4 ∙ 1 ∙ 𝑥 2 ∙ 4 ∙ 2 ∙ 𝑥 2 ∙ … ∙ 4 ∙ 𝑛 ∙ 𝑥 2 ) = lim (4𝑛 ∙ 𝑛! ∙ 𝑥 2𝑛 ) = lim 2𝑛 =
⏞
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞ (1)
𝑥
4𝑛+1 ∙(𝑛+1)!−4𝑛 ∙𝑛! 4𝑛 ∙𝑛! 4𝑛+3
lim 1 2𝑛+2 1 2𝑛
= lim 2𝑛 ∙ 1 2
= ∞;
𝑛→∞ ( ) −( ) 𝑛→∞ (1) ( ) −1
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥

2) a) Dacă 𝛼̂ = 0̂ → 𝑓 = 𝑥 3 + 𝑥 2 = 𝑥(𝑥 2 + 1̂) = 𝑥(𝑥 2 − 4̂) = 𝑥(𝑥 − 2̂)(𝑥 − 3̂) = 0̂ → 𝑥 ∈ {0̂, 2̂, 3̂}.
Daca 𝛼̂ = 1̂ → 𝑓 = 𝑥 3 + 𝑥 2 + 1̂ = 0̂ → 𝑥 ∈ ∅. Dacă 𝛼̂ = 2̂ → 𝑓 = 𝑥 3 + 𝑥 2 + 2̂ = 0̂ → 𝑥 ∈ ∅. Dacă
2
𝛼̂ = 3̂ → 𝑓 = 𝑥 3 + 𝑥 2 + 3̂ = 0̂ → (𝑥 − 1̂)(𝑥 2 + 2̂𝑥 − 3̂) = (𝑥 − 1̂) (𝑥 − 2̂) → 𝑥 = 1̂ rădăcină
dublă. Dacă 𝛼̂ = 3̂ → 𝑓 = 𝑥 3 + 𝑥 2 + 4̂ = 0̂ → 𝑥 = 3̂; b) Fie 𝛼 rădăcina dublă a polinomului şi 𝛽
2𝛼 + 𝛽 = 4
rădăcina simplă. Din relaţiile lui Viette: { 2 → 3𝛼 2 − 8𝛼 + 𝑎 = 0. Pentru ca 𝛼 ∈ 𝑅 → ∆≥
𝛼 + 2𝛼𝛽 = 𝑎
16
𝛼=0→𝛽=4→𝑏=0
0 → 𝑎 ≤ 3 . Cum 𝑎 ∈ 𝑁 → 𝑎 = ̅̅̅̅ 0,5 . Dacă 𝑎 = 0 → { 8 4 256. Analog, se
𝛼 = 3 → 𝛽 = − 3 → 𝑏 = 24
studiază celelalte 4 cazuri. c) Fie 𝑢, 𝑣 rădăcinile dublă respectiv triplă. Din relaţiile lui Viette:
𝑆1 = 2𝑢 + 3𝑣 = 1 7 3
{ → (𝑢, 𝑣) ∈ {(−1,1), (5 , − 5)}. Dacă (𝑢, 𝑣) = (−1,1) → ℎ =
𝑆2 = 𝑢2 + 6𝑢𝑣 + 3𝑣 2 = −2
(𝑥 + 1)2 (𝑥 − 1)3 = 𝑥 5 − 𝑥 4 − 2𝑥 3 + 2𝑥 2 + 𝑥 − 1 → (𝑚, 𝑛, 𝑝) = (2,1, −1). La fel se procedeaza în
cel de-al doilea caz.

SUBIECTUL III
2𝑥 2𝑥
1) a) lim (√𝑥 2 + 𝑥 + 1 − √𝑥 2 − 𝑥 + 1) = lim = lim =
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ √𝑥 2 +𝑥+1+√𝑥 2 −𝑥+1 𝑥→−∞ |𝑥|(√1+1+ 1 +√1−1+ 1 )
𝑥 𝑥2 𝑥 𝑥2

−1 → 𝑦 = −1 este asimptotă orizontală la −∞. Analog 𝑦 = 1 este asimptotă orizontală la +∞. b)

2𝑥+1 2𝑥−1
Calculăm derivata: 𝑓 ′ (𝑥) = − = 0 → 𝑥 = 0. Cum 𝑓′(1) > 0, deducem (funcţie
2√𝑥 2 +𝑥+1 2√𝑥 2 −𝑥+1
′ (𝑥)
𝑓 > 0, 𝑓 ↗, 𝑥 ∈ [0, +∞)
continuă) că { ′ (𝑥) ;
𝑓 < 0, 𝑓 ↘, 𝑥 ∈ (−∞, 0]

c) lim (√𝑥 2 + 𝑥 + 1 −
𝑥→∞

𝑥 2𝑥 𝑥
√𝑥 2 − 𝑥 + 1) = 𝑙 (1∞ ). Calculăm: 𝑙 = lim ( ) = lim ((1 +
𝑥→∞ √𝑥 2 +𝑥+1+√𝑥 2 −𝑥+1 𝑥→∞

299
 TESTE DE MATEMATICĂ

2𝑥−√𝑥2 +𝑥+1−√𝑥2 −𝑥+1

∙𝑥
√𝑥2 +𝑥+1+√𝑥2 −𝑥+1 √𝑥2 +𝑥+1+√𝑥2 −𝑥+1
2𝑥−√𝑥 2 +𝑥+1−√𝑥 2 −𝑥+1 2𝑥−√𝑥2 +𝑥+1−√𝑥2 −𝑥+1
) ) =
√𝑥 2 +𝑥+1+√𝑥 2 −𝑥+1

𝑥
lim ((𝑥−√𝑥 2 +𝑥+1)+(𝑥−√𝑥 2 −𝑥+1))
𝑒 𝑥→∞√𝑥2 +𝑥+1+√𝑥2 −𝑥+1 = 𝑒 0 = 1;
1 𝑥 5 +3𝑥 4 +4𝑥 3 +6𝑥 2 +3𝑥+1
2) a) Pentru 𝐴 = ∫0 𝑥 6 +2𝑥 5 +3𝑥 4 +4𝑥 3 +3𝑥 2 +2𝑥+1
dx, prelucrăm polinomul reciproc de la numitor, astfel:
𝑥 6 + 2𝑥 5 + 3𝑥 4 + 4𝑥 3 + 3𝑥 2 + 2𝑥 + 1 = 𝑥 6 + 2𝑥 5 + 𝑥 4 + 2𝑥 4 + 4𝑥 3 + 2𝑥 2 + 𝑥 2 + 2𝑥 + 1 =
𝑥 5 +3𝑥 4 +4𝑥 3 +6𝑥 2 +3𝑥+1 𝐴
(𝑥 + 1)2 𝑥 4 +2(𝑥 + 1)2 𝑥 2 + (𝑥 + 1)2 = (𝑥 + 1)2 (𝑥 2 + 1)2 → 6 5 4 3 2 = 𝑥+1 +
𝑥 +2𝑥 +3𝑥 +4𝑥 +3𝑥 +2𝑥+1
𝐵 𝐶𝑥+𝐷 𝐸𝑥+𝐹
(𝑥+1)2
+ 𝑥 2 +1 + (𝑥 2 +1)2, de unde: 𝑥 5 + 3𝑥 4 + 4𝑥 3 + 6𝑥 2 + 3𝑥 + 1 = 𝐴(𝑥 5 + 𝑥 4 + 2𝑥 3 + 2𝑥 2 +
𝑥 + 1) + 𝐵(𝑥 4 + 2𝑥 2 + 1) +(𝐶𝑥 + 𝐷)(𝑥 4 + 2𝑥 3 + 2𝑥 2 + 2𝑥 + 1) + (𝐸𝑥 + 𝐹)(𝑥 2 + 2𝑥 + 1), de
𝐴+𝐶 =1
𝐴 + 𝐵 + 2𝐶 + 𝐷 = 3
unde se obţine sistemul de ecuaţii: 2𝐴 + 2𝐶 + 2𝐷 + 𝐸 = 4 →
2𝐴 + 2𝐵 + 2𝐶 + 2𝐷 + 2𝐸 + 𝐹 = 6
𝐴 + 𝐶 + 2𝐷 + 𝐸 + 2𝐹 = 3
{ 𝐴+𝐵+𝐷+𝐹 =1
1 1
𝑥 5 +3𝑥 4 +4𝑥 3 +6𝑥 2 +3𝑥+1 𝑥+ 𝑥
𝑥 6 +2𝑥 5 +3𝑥 4 +4𝑥 3 +3𝑥 2 +2𝑥+1
= 2
(𝑥+1)2
+ 𝑥 2 +1
2
+ (𝑥 2 +1)2, de unde,

𝜋+4 ln 2+4 1 𝑥 4 −(𝑥+1)1 +1 1 𝑥(𝑥−1)(𝑥 2 +𝑥+1) 1

integrând: 𝐴 = 8
; b) 𝐼0 = ∫0 𝑥 2 +𝑥+1
dx = ∫0 𝑥 2 +𝑥+1
𝑑𝑥 = − 6; c) Demonstrăm că
6𝑛+4
𝑓 ⋮ 𝑔, unde 𝑓 = 𝑥 − + 1)6𝑛+1 + 1 şi 𝑔 = 𝑥 2 + 𝑥 + 1. Dacă 𝜀 este o rădăcină a polinomului
(𝑥
𝑔, este suficient să demonstrăm că 𝑓(𝜀) = 0. Într-adevăr: 𝑓(𝜀) = 𝜀 6𝑛+4 − (𝜀 + 1)6𝑛+1 + 1 =
(𝜀 3 )2𝑛+1 ∙ 𝜀 + 𝜀 12𝑛+2 + 1 = 𝜀 2 + 𝜀 + 1 → 𝑓 = 𝑔 ∙ ℎ, unde ℎ ∈ 𝑄[𝑋] → 𝐼𝑛 ∈ ℚ .

TEST 155

SUBIECTUL I
2 1 1 2 1
1) Verificăm echivalenţa (𝑎 =𝑎 +𝑎 ) ↔ (𝑎𝑘+1 = √𝑎𝑘 ∙ 𝑎𝑘+3 ), adică: (𝑎 =𝑎 +
𝑘+2 𝑘+1 𝑘+5 𝑘+1 +𝑟 𝑘+1
1 2
𝑎𝑘+1 +4𝑟
) ↔ (𝑎𝑘+1 = (𝑎𝑘+1 − 𝑟)(𝑎𝑘+1 + 2𝑟))de unde: (𝑎𝑘+1 = 2𝑟) ↔ (𝑎𝑘+1 = 2𝑟) adevărat;

𝑥1 + 𝑥2 = 2𝑚 + 1
2) Din { → 𝑥2 = 4 − 2𝑚 şi impunem ca această rădăcina să verifice ecuaţia din
𝑥1 + 2𝑥2 = 5
13
care provine: (4 − 2𝑚)2 − (2𝑚 + 1)(4 − 2𝑚) + 𝑚 + 1 = 0 → 𝑚 ∈ {1; }. Verificare: Pentru 𝑚 =
8
1, ecuaţia devine: 𝑥 2 − 3𝑥 + 2 = 0, cu rădăcinile: 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 2 care verifică relaţia: 𝑥1 + 2𝑥2 = 5;

2𝑥 = 𝑎 > 0 2 2
3) Notând { 𝑥 sistemul devine: { 𝑎 2+ 𝑎𝑏 + 𝑏 2 = 19 sistem omogen, în care eliminăm
3 =𝑏>0 2𝑎 − 𝑎𝑏 + 𝑏 = 11
𝑎
=𝑡>0
2 2 𝑏
termenii liberi: {11𝑎2 + 11𝑎𝑏 + 11𝑏 2 = 209 → 27𝑎2 − 30𝑎𝑏 + 8𝑏 2 = 0 →
⏞ 27𝑡 2 − 30𝑡 + 8 =
38𝑎 − 19𝑎𝑏 + 19𝑏 = 209
2 4 𝑎 2 4 2 𝑥 2 4
0 → 𝑡 ∈ {3 , 9} → 𝑏 ∈ {3 , 9} → (3) ∈ {3 , 9} → 𝑥 ∈ {1,2}. Verifică doar 𝑥 = 1. Altă soluţie: funcţia
𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 4𝑥 + 6𝑥 + 9𝑥 este continuă şi strict crescătoare deci injectivă şi atunci soluţia
ecuaţiei 𝑓(𝑥) = 19 este 𝑥 = 1, unică. A doua ecuaţie a sistemului se verifică.

300
BOGDAN MARIUS DICU

4) Din 𝑎1 ∙ ∁0𝑛 + 𝑎2 ∙ ∁1𝑛 + 𝑎3 ∙ ∁2𝑛 + ⋯ + 𝑎𝑛+1 ∙ ∁𝑛𝑛 = 2𝑛 ∙ (𝑛 + 2), ∀𝑛 ∈ ℕ, pentru:

𝑛 = 0: 𝑎1 = 2
{ → (𝑎1 , 𝑟) = (2,2). Verificare: 𝑎1 ∙ ∁0𝑛 + 𝑎2 ∙ ∁1𝑛 + 𝑎3 ∙ ∁2𝑛 + ⋯ + 𝑎𝑛+1 ∙ ∁𝑛𝑛 =
𝑛 = 1: 𝑎1 + 𝑎2 = 6
∑𝑛𝑘=0(2𝑘 + 2)∁𝑘𝑛 = 2 ∑𝑛𝑘=0 𝑘∁𝑘𝑛 + 2 ∑𝑛𝑘=0 ∁𝑘𝑛 = 2 ∙ 𝑛 ∙ 2𝑛−1 + 2 ∙ 2𝑛 = 2𝑛 ∙ (𝑛 + 2);

⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐵𝐶
5) 𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐶𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐷𝐸 ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐸𝐹
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐹𝐺
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐺𝐻
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 1 ∙ 1 ∙ cos 30° + 1 ∙ 1 ∙
cos 60° + 1 ∙ 1 ∙ cos 90° + 1 ∙ 1 ∙ cos 120° + 1 ∙ 1 ∙ cos 150° + 1 ∙ 1 ∙ cos 180° = −1;

𝐴𝑀 √6−√2 1 √6+√2 𝑟
6) Fie 𝑂𝑀 ⊥ 𝐴𝐵, 𝑀 ∈ 𝐴𝐵. Din ∆ 𝑂𝐴𝑀: sin 15° = 𝑂𝐴
→ 4
= 2𝑅 → 𝑅 = 2
; cos 15° = 𝑅 →
√6+√2 2𝑟 2+√3 𝑂𝐴∙𝑂𝐵∙sin 30°
4
= → 𝑟 = 2 = 𝑎; 𝜇(∢𝐴𝐵𝐶) = 150°; 𝒜 = 12 ∙ 𝒜∆ 𝑂𝐴𝐵 = 12 ∙ = 3 ∙ 𝑅2 =
√6+√2 2
2
√6+√2
3∙ ( ) . Obsevaţie: 𝒜𝐷𝑂𝐷𝐸𝐶𝐴𝐺𝑂𝑁 = 3 ∙ 𝑅 2 ; 𝒜𝐶𝐸𝑅𝐶 = 𝜋 ∙ 𝑅 2 (𝒜𝐷𝑂𝐷𝐸𝐶𝐴𝐺𝑂𝑁 ≅ 95% ∙ 𝒜𝐶𝐸𝑅𝐶 );
2

SUBIECTUL II
𝒟1 : 2𝑥 + 3𝑦 + 1 = 0
2
1) a) Dreptele {𝒟2 : 4𝑥 + 6𝑦 + 5 = 0 au pantele egale: 𝑚1 = 𝑚2 = 𝑚3 = − şi ordonatele în origine
3
𝒟3 : 6𝑥 + 9𝑦 + 7 = 0
𝒟1 : 𝑥 + 𝑦 + 1 = 0 1 1 1
𝒟
diferite, deci sunt paralele; b) Dreptele { 2 : 2𝑥 + 𝑦 + 2 = 0 sunt concurente dacă: |2 1 2 | =
𝒟3 : 3𝑥 − 𝑦 + 𝛼 = 0 3 −1 𝛼
𝑎 𝑑 𝒟1 : 2𝑥 + 3𝑦 + 1 = 0
𝒟1 ∥ 𝒟2 → 𝑚1 = 𝑚2 → 𝑏 = 𝑒
0, de unde: 𝛼 = 3;c) { ; Exemplu: {𝒟2 : 4𝑥 + 6𝑦 + 5 = 0 ;
𝒟2 ⊥ 𝒟3 → 𝑚1 ∙ 𝑚2 = −1 → 𝑑 ∙ 𝑔 = −𝑒 ∙ ℎ 𝒟3 : 6𝑥 − 4𝑦 + 1 = 0
2) a) Întocmim tabelul:

𝑥 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂
𝑓(𝑥) 3̂ 0̂ 5̂ 0̂ 3̂ 2̂
Cum 𝑓(1̂) = 𝑓(3̂) = 0̂ → 𝑓 nu este injectivă şi pentru 1̂ ∈ 𝑍6 , ∄𝑥 ∈ 𝑍6 |𝑓(𝑥) = 1̂ → 𝑓 nu este
surjectivă; b) Pentru funcţia: 𝑔: 𝑍𝑛+1 → 𝑍𝑛+1 , 𝑔(𝑥) = 𝑥 + 𝑛̂, întocmim tabelul valorilor:

𝑥 0̂ 1̂ 2̂ … 𝑛̂−1 𝑛̂
𝑔(𝑥) 𝑛̂ 0̂ 1̂ … 𝑛̂− 2 𝑛̂ −1
care atestă bijectivitatea funcţiei, inversa fiind 𝑔−1 : 𝑍𝑛+1 → 𝑍𝑛+1 , 𝑔−1 (𝑥) = 𝑥 + 1̂.

c) Întocmim tabelele:

301
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂
𝑢(𝑥) 3̂ 5̂ 1̂ 5̂ 2̂ 5̂
şi

𝑥 0̂ 1̂ 2̂
3̂ 4̂ 5̂
𝑣(𝑥) 5̂ 3̂ 1̂
̂1 ̂3 5̂
De exemplu: (𝑢 ∘ 𝑣)(0̂) = 𝑢 (𝑣(0̂)) = 𝑢(5̂) = 5̂ şi se continuă până la obţinerea tuturor valorilor;

SUBIECTUL III
𝐶𝑆 𝐶𝑆
12 ∙21 +22 ∙22 +32 ∙23 +⋯+𝑛2 ∙2𝑛 (𝑛+1)2 ∙2𝑛+1 𝑛 𝑛+1−𝑛
1) a) lim =
⏞ lim = lim 𝑛 =
⏞ lim 𝑛+1 3 𝑛
= 0; b)
𝑛→∞ 1∙31 +2∙32 +3∙33 +⋯+𝑛∙3𝑛 𝑛→∞ (𝑛+1)∙3𝑛+1 𝑛→∞ (3) 𝑛→∞ (3) −( )
2 2 2
𝐶𝑆
[1∙2∙𝑎]+[2∙3∙𝑎]+[3∙4∙𝑎]+⋯+[𝑛∙(𝑛+1)∙𝑎] [(𝑛+1)(𝑛+2)𝑎] [𝑛(𝑛+1)𝑎]
lim [12 ∙𝑎]+[22 ∙𝑎]+[32 ∙𝑎]+⋯+[𝑛2 ∙𝑎]
=
⏞ lim = lim . Conform inegalităţii: 𝑡 −
𝑛→∞ 𝑛→∞ [(𝑛+1)2 𝑎] 𝑛→∞ [𝑛2 𝑎]
𝑘(𝑘 + 1)𝑎 − 1 < [𝑘(𝑘 + 1)𝑎] ≤ 𝑘(𝑘 + 1)𝑎
1 < [𝑡] ≤ 𝑡 → { . Însumând:
𝑘 2 𝑎 − 1 < [𝑘 2 𝑎] ≤ 𝑘 2 𝑎
𝑛(𝑛+1)(𝑛+2)𝑎 𝑛(𝑛+1)(𝑛+2)𝑎
3
−𝑛 <𝐴≤ 3
𝑛(𝑛+1)(𝑛+2)𝑎
−𝑛 𝐴
𝑛(𝑛+1)(𝑛+2)𝑎

{𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1)𝑎 𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1)𝑎
→ 3
𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1)𝑎 < 𝐵
< 3
𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1)𝑎 , de unde aplicând
−𝑛 <𝐵≤ −𝑛
6 6
6 6
[1∙2∙𝑎]+[2∙3∙𝑎]+[3∙4∙𝑎]+⋯+[𝑛∙(𝑛+1)∙𝑎]
teorema cleştelui: lim [12 ∙𝑎]+[22 ∙𝑎]+[32 ∙𝑎]+⋯+[𝑛2 ∙𝑎]
= 1; c) Aplicăm inegalitatea sugerată astfel:
𝑛→∞
(∁𝑛 + ∁𝑛 + ⋯ + ∁𝑛 ) ≤ (𝑛 + 1)[(∁𝑛 ) + (∁𝑛 ) + ⋯ + (∁𝑛𝑛 )2 ] → 4𝑛 ≤ (𝑛 + 1)∁𝑛2𝑛 → 0 < 𝑥𝑛 =
0 1 𝑛 2 0 2 1 2
4𝑛 𝑛+1
𝑛𝛼 ∙∁𝑛
< 𝑛𝛼 , de unde, tot prin criteriul cleştelui: 𝑥𝑛 → 0;
2𝑛

3 3 3
2) a) ∫2 ln|𝑥 3 − 4𝑥 2 − 𝑥 + 4| ∙ 𝑑𝑥 = ∫2 ln|(𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 − 4)| ∙ 𝑑𝑥 = ∫2 ln(−𝑥 3 + 4𝑥 2 + 𝑥 −
3 −3𝑥 2 +8𝑥+1 20
4) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ ln(−𝑥 3 + 4𝑥 2 + 𝑥 − 4)|32 − ∫2 𝑥 ∙ −𝑥 3 +4𝑥 2 +𝑥−4 ∙ 𝑑𝑥 = 6 ln 2 − 2 ln 6 + 3 + 3
ln 2; b)
1
Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫1 (1 + ln 𝑥)𝑛 ∙ ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 < 0 → 𝐼𝑛 ↘; Mărginire: 𝐼𝑛 > 0 = 𝑚; c) 𝐼𝑛 =
𝑒
1 1 1
∫1 (1 + ln 𝑥)𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ (1 + ln 𝑥)𝑛 |11 − 𝑛 ∫1 (1 + ln 𝑥)𝑛−1 ∙ 𝑑𝑥 → 𝐼𝑛 = 1 − 𝑛 ∙ 𝐼𝑛−1 → 𝐼𝑛−1 = 𝑛 −
𝑒 𝑒 𝑒
𝐼𝑛
𝑛
→ 0;

TEST 156

SUBIECTUL I
1
𝑘 = 1: 𝑎1 = ∙ (𝑎2 − 𝑎1 )
𝑎−1
1
𝑘= 2: 𝑎2 = 𝑎−1 ∙ (𝑎3 − 𝑎2 )
1
1) În relația: 𝑎𝑘 = ∙ (𝑎𝑘+1 − 𝑎𝑘 ),punem: ⋮ ;
𝑎−1 𝑛 1
𝑘 = 𝑛: 𝑎 = ∙ (𝑎𝑛+1 − 𝑎𝑛 )
𝑎−1
𝑎 𝑛+1 −𝑎
{ (+): 𝑆𝑛 =
𝑎−1

2) Rădăcina 𝑥1 verifică ecuația: 𝑥12 − (2𝑚 + 1) ∙ 𝑥1 + 𝑚 + 1 = 0 → 𝑥12 = (2𝑚 + 1) ∙ 𝑥1 − (𝑚 + 1)| ∙

𝑥1 → 𝑥13 = (2𝑚 + 1) ∙ 𝑥12 − (𝑚 + 1) ∙ 𝑥1 = 𝑥1 ∙ (4𝑚2 + 3𝑚) − (𝑚 + 1)(2𝑚 + 1). Relația din enunț:
𝑥13 + (4𝑚2 + 3𝑚) ∙ 𝑥2 = 4𝑚2 + 3𝑚 + 8 devine: (4𝑚2 + 3𝑚) ∙ (𝑥1 + 𝑥2 ) − (𝑚 + 1)(2𝑚 + 1) =
4𝑚2 + 3𝑚 + 8 de unde: (4𝑚2 + 3𝑚)(2𝑚 + 1) − (𝑚 + 1)(2𝑚 + 1) = 4𝑚2 + 3𝑚 + 8 → 8𝑚3 +
4𝑚2 − 3𝑚 − 9 = 0 → (𝑚 − 1)(8𝑚2 + 12𝑚 + 9) = 0 → 𝑚 = 1;

302
BOGDAN MARIUS DICU

3 3 3 3 3
√ 3√𝑥 + 7 − 3√𝑥 + √49 (√(𝑥
3) Notăm: ⏟ + 7)2 + √𝑥 2 + 7𝑥 + √𝑥 2 ) = 8 și obținem sistemul de
𝐴
⏟
𝐵
𝐴 + 𝐵 = 8 (𝐴, 3 3
ecuații: { → 𝐵) ∈ {(1,7), (7,1)}. Dacă 𝐴 = 1 → √𝑥 + 7 − √𝑥 = 1 → 𝑥 + 7 = 𝑥 +
𝐴∙𝐵 =7
3 3 3
3√𝑥 2 + 3 √𝑥 + 1 și notând √𝑥 = 𝑡 → 𝑡 2 + 𝑡 − 2 = 0 → 𝑡 ∈ {−2,1} → 𝑥 ∈ {−8,1}. Dacă 𝐴 = 7 →
3 3 3 3 3
√𝑥 + 7 − √𝑥 = 7 → 𝑥 + 7 = 𝑥 + 21√𝑥 2 + 147 √𝑥 + 343 și notând √𝑥 = 𝑡 → 𝑡 2 + 7𝑡 + 16 =
0 → 𝑡 ∉ 𝑅.
𝑛 𝐴24 +𝐴23 +𝐴23 1
4) 𝑝 = 𝑛𝑓 = 𝐴35 −𝐴24
=2;
𝑝

𝐴𝑄 𝐵𝐶 𝑀𝐷
5) Aplicăm reciproca teoremei Ceva și teorema Thales în ∆ 𝑀𝐴𝐵: ∙ ∙
𝑄𝐵 𝑀𝐶 𝐴𝐷
= 1 → dreptele
𝑀𝑄, 𝐴𝐶, 𝐵𝐷 sunt concurente, ceea ce confirmă coliniaritatea punctelor: 𝑀, 𝑃, 𝑄. Mediana 𝑀𝑄 a
triunghiului 𝑀𝐴𝐵 intersectează orice paralelă la baza 𝐴𝐵 deci și pe 𝐷𝐶 în mijloacele acestora. Deci

𝑀, 𝑁, 𝑄 sunt coliniare;
1
6) Din arctg 𝑥 + arctg (1 − 𝑥) = arcctg 𝑥 → tg (arctg 𝑥 + arctg (1 − 𝑥)) = , de unde
ctg (arcctg 𝑥)
𝑥+(1−𝑥) 1
rezultă: 1−𝑥(1−𝑥) = 𝑥 → 𝑥 = 1.

SUBIECTUL II
𝑎 − 2𝑏 + 𝑐 = 7
1) a) Rezolvând: (𝑆1 ): {3𝑎 + 𝑏 − 4𝑐 = 7 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (𝛼 + 3, 𝛼 − 2, 𝛼), 𝛼 ∈ 𝑅; b) Al doilea sistem
𝑎 + 𝑏 − 2𝑐 = 1
𝑚+𝑛+𝑝=1
devine: (𝑆2 ): { 𝑚 + (𝛼 + 3) ∙ 𝑛 + (𝛼 − 2) ∙ 𝑝 = 𝛼 . Determinantul principal ∆=
𝑚 + (𝛼 + 3)2 ∙ 𝑛 + (𝛼 − 2)2 ∙ 𝑝 = 𝛼 2
1 1 1
|1 𝛼 + 3 𝛼 − 2 | = −5(𝛼 + 2)(𝛼 − 3). Dacă 𝛼 ∈ 𝑅\{−2,3} se aplică regula lui Cramer.
1 (𝛼 + 3) (𝛼 − 2)2
2

𝑚+𝑛+𝑝 =1
Pentru 𝛼 = −2, se obține sistemul: {𝑚 + 𝑛 − 4𝑝 = −2 incompatibil (Rouche). Pentru 𝛼 = 3 →
𝑚 + 𝑛 + 16𝑝 = 4
𝑚+𝑛+𝑝 =1
{ 𝑚 + 6𝑛 + 𝑝 = 3 de asemenea incompatibil. Pentru 𝛼 ∈ 𝑅\{−2,3} rezultă soluția: (𝑚, 𝑛, 𝑝) =
𝑚 + 36𝑛 + 𝑝 = 9
6 2(𝛼−1) 3(𝛼−1)
(− (𝛼+2)(𝛼−3) , − 5(𝛼+2) , 5(𝛼−3)); c) Rezolvăm sistemul:

303
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑚∙𝑥+𝑛∙𝑦+𝑝∙𝑧 =1
1 5(𝛼+2)
(𝑆3 ): {𝑛 ∙ 𝑥 + 𝑝 ∙ 𝑦 + 𝑚 ∙ 𝑧 = 1 și obținem: 𝑥 = 𝑦 = 𝑧 = = 𝛼+14 , unde 𝛼 ∈ 𝑅\{−14, −2,3};
𝑚+𝑛+𝑝
𝑝∙𝑥+𝑚∙𝑦+𝑛∙𝑧 =1
𝑎 − 2𝑏 + 𝑐 = 0
Exercițiu: Rezolvați aceași problemă, ânlocuind sistemul de la a) cu: (𝑆1 ): {3𝑎 + 𝑏 − 4𝑐 = −7;
𝑎 + 𝑏 − 2𝑐 = −3
2) a) 𝐸 = 𝑥1 (𝑥1 − 𝑥2 ) + 𝑥2 (𝑥2 − 𝑥3 ) + 𝑥3 (𝑥3 − 𝑥1 ) = (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 )2 − 3(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 ) =
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 𝑚
0 → 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑥3 = 2, 𝑚 = 3; b) Avem: { 1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 9𝑚. Media aritmetică a rădăcinilor
𝑥
𝑥1 𝑥2 𝑥3 = 𝑚2
𝑥1 +𝑥2 +𝑥3 𝑚 3𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑚
este = și media armonică este = , deci rădăcinile sunt egale și 𝑥1 =
3 3 𝑥1 𝑥2 +𝑥1 𝑥3 +𝑥2 𝑥3 3
𝑚
𝑥2 = 𝑥3 = 3
și, impunând verificarea ecuației: 𝑚 = 27, 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑥3 = 9; c) Din (𝑎𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑐𝑧)2 ≤
(𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 )(𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ) → (𝑥1 + 2𝑥2 + 3𝑥3 )2 ≤ (12 + 22 + 32 )(𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 ) → 142 ≤
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 +𝑥 +𝑥
142 , deci se realizează cazul de egalitate, adică: 11 = 22 = 33 = 1 62 3 = 1 → (𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 ) =
(1,2,3) și 𝑚 = 6;

SUBIECTUL III

1) a) Perimetrul triunghiului este: 𝑃(𝑥) = 𝑥 + 1 + √1 − 𝑥 2 , 𝑥 ∈ (0,1). Derivata: 𝑃′ (𝑥) = 1 −

𝑥 1
=0→𝑥 = → 𝑃𝑚𝑎𝑥 = 1 + √2 și corespunde triunghiului isoscel; b) Calculăm aria cu
√1−𝑥 2 √2
ajutorul formulei lui Heron: 𝒜(𝑥) = √6(6 − 5 + 𝑥)(6 − 3 − 𝑥)(6 − 4) = √12(𝑥 + 1)(3 − 𝑥) →
−12(𝑥−1)
𝒜 ′ (𝑥) = = 0 → 𝑥 = 1 și 𝒜𝑚𝑎𝑥 = 𝒜(1) = 4√3; c) 𝒱(𝑥) = (𝑎 + 𝑥)(𝑎 − 𝑥)(3𝑎 −
√12(𝑥+1)(3−𝑥)
3𝑎+2√3𝑎 3𝑎+2√3𝑎
𝑥) → 𝒱 ′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 6𝑎𝑥 − 𝑎2 = 0 → 𝑥 = 3
→ 𝒱𝑚𝑖𝑛 = 𝒱 ( 3
);
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
4−𝜋
2) a) 𝐼1 = ∫ 𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫ 𝑥 ∙ (− cos 𝑥)′ ∙ 𝑑𝑥 = (−𝑥 ∙ cos 𝑥)|
4
𝜋
4
𝜋
4
𝜋 + ∫ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
4
𝜋 ; 𝐼2 =0
− − − − 2√2
4 4 4 4
pentru că funcția integrată este impară și definită pe un compact centrat în origine; b) Conform
𝜋 𝜋 𝜋
proprietății menționate: |𝐼𝑛 | = |∫ 4𝜋 𝑥 𝑛 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 | ≤ ∫ 4𝜋|𝑥 𝑛 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥| = ∫ 4𝜋|𝑥 𝑛 | ∙ |sin
⏟ 𝑥| ∙ 𝑑𝑥 =
− − −
4 4 4 ≤1
𝜋 𝑛+1 𝜋 𝑛+1 𝜋
2∙( ) 2∙( )
4
𝑛+1
. Cum șirul 4
𝑛+1
→ 0 → 𝐼𝑛 este convergent către 0; c) 𝐼𝑛+2 = ∫ 𝑥 𝑛+2 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 4
𝜋
−
4
𝜋 𝜋
𝜋 𝑛+2 1 𝜋 𝑛+2 1
∫−4𝜋 𝑥 𝑛+2 ∙ (− cos 𝑥)′ ∙ 𝑑𝑥 = − ( 4 ) √2
+ (− 4 )
√2
+ (𝑛 + 2) ∫ 4𝜋 𝑥 𝑛+1 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
−
4 4
𝜋 𝑛+2 1 𝜋 𝑛+2 1 𝜋 𝑛+1 1 𝜋 𝑛+1 1
− (4) + (− 4 ) + (𝑛 + 2) ∙ [( 4 ) + (− 4 ) − (𝑛 + 1) ∙ 𝐼𝑛 ]. Observație: 𝐼2𝑘 =
√2 √2 √2 √2
0, ∀𝑘 ∈ 𝑁.

TEST 157

SUBIECTUL I
𝑧1 ∙𝑧22 𝑧2 ∙𝑧32 𝑧3 ∙𝑧12 𝑧1 ∙𝑧22 𝑧 ∙𝑧 2 𝑧 ∙𝑧 2 |𝑧1 |∙|𝑧2 |2 |𝑧2 |∙|𝑧3 |2 |𝑧3 |∙|𝑧1 |2
1) Avem | 𝑧33
+ 𝑧13
+ 𝑧23
| ≤| 𝑧33
| + | 2𝑧3 3 | + | 3𝑧3 1 | = |𝑧3 |3
+ |𝑧1 |3
+ |𝑧2 |3
(1). Din
1 2
|𝑧1 | ≤ 2
2 𝑧 ∙𝑧 2
|𝑧1 |, |𝑧2 |, |𝑧3 | ∈ [1, 2] → { 2 | ≤ 4 → | 1 3 2 | ≤ 8 şi, repetând raţionamentul, se obţine relaţia
|𝑧
1 𝑧3
|𝑧 |
≤1
3
cerută.

304
BOGDAN MARIUS DICU

2) Calculăm ∆= (3𝑚 − 10)2 → (𝑥1 , 𝑥2 ) ∈ {(2𝑚 − 1,9 − 𝑚); (9 − 𝑚, 2𝑚 − 1)}. Cazul i): Ecuaţia
3
devine: √2𝑚 − 1 + √9 − 𝑚 = 3, unde: 𝑚 ∈ (−∞, 9] ∩ 𝑍 şi notăm {2𝑚 − 1 = 𝑎4 de unde obţinem
3 4

9−𝑚 =𝑏
𝑚,𝑏∈𝑍
𝑎+𝑏=3 4 3 2 ⏞ 𝑏 ∈ 𝜙. Cazul ii):
sistemul de ecuaţii { 3 → 2𝑏 − 𝑏 + 9𝑏 − 27𝑏 + 10 = 0 →
𝑎 + 2𝑏 4 = 17
3
Ecuaţia devine: √9 − 𝑚 + √2𝑚 − 1 = 3, unde 𝑚 ∈ (−∞, 2] ∩ 𝑍 şi notăm { 9 − 𝑚 = 𝑎 4 de unde
3 4 1
2𝑚 − 1 = 𝑏
𝑚,𝑏∈𝑍
𝑎+𝑏 =3 4 3 2 ⏞ 𝑏=
obţinem sistemul de ecuaţii { 4 → 𝑏 − 2𝑏 + 18𝑏 − 54𝑏 + 37 = 0 →
𝑏 + 2𝑎3 − 17 = 0
1, 𝑎 = 2 → 𝑚 = 1 şi ecuaţia devine: 𝑥 2 − 9𝑥 + 8 = 0;

2 3 3
3) Ecuaţia se scrie: √(√𝑥 − 1 − 1) + √(√𝑥 − 1) = 3 ↔ |√𝑥 − 1 − 1| = 4 − √𝑥, unde 𝑥 ∈
3 3

(… )3
3 3
[0,16]. Dacă 𝑥 ∈ [0,2) → 1 − √𝑥 − 1 = 4 − √𝑥 → √𝑥 − 1 = √𝑥 − 3 →
⏞ 𝑥 − 1 = 𝑥 √𝑥 − 9𝑥 +
√𝑥=𝑡
27√𝑥 − 27 → ⏞ 𝑡 3 − 10𝑡 2 + 27𝑡 − 26 = 0. Arătăm, cu ajutorul derivatei, că funcţia 𝑓(𝑡) = 𝑡 3 −
3
10𝑡 2 + 27𝑡 − 26 nu admite rădăcini în intervalul [0, √2) . Dacă 𝑥 ∈ [2,16] → √𝑥 − 1 − 1 = 4 −
(… )3 √𝑥=𝑡
3
√𝑥 → √𝑥 − 1 = 5 − √𝑥 → ⏞ 𝑡 3 − 14𝑡 2 + 75𝑡 − 126 =
⏞ 𝑥 − 1 = 125 − 75√𝑥 + 15𝑥 − 𝑥√𝑥 →
0 → 𝑡 = 3 → 𝑥 = 9 ∈ [2,16];
1!∙2 2!∙2 3!∙4 𝑛!∙(𝑛2 −3𝑛+4) 𝑘!∙(𝑘 2 −3𝑘+4) 𝑘!∙(𝑘 2 −3𝑘+4)
4) Suma 𝑆𝑛 = + + + ⋯ + 𝑛+2 = ∑𝑛𝑘=1 𝑘+2 , unde =
8 16 32 2 2 2𝑘+2
2
𝑘!∙(𝑘 +3𝑘+2) (𝑘+2)! (𝑘+1)!
𝑘!(6𝑘+6) 8𝑘! 𝑘!
− 𝑘+2 + 𝑘+2 = 𝑘+2 − 3 𝑘+1 + 2 𝑘. Luând 𝑘 = ̅̅̅̅̅ 1, 𝑛 şi însumând relaţiile, în final,
2𝑘+2 2 2 2 2 2
(𝑛+1)!(𝑛−2) 1
obţinem suma: 𝑆𝑛 = + . Lăsăm cititorului, ca exerciţiu, verificarea prin metoda inducţiei
2𝑛+2 2
matematice.
𝐵𝑀 2 𝑥 −𝑥 2
= → 𝑀 𝐵 = → 𝑥𝑀 = 4
𝑀𝐶 1 𝑥𝐶 −𝑥𝑀 1 2 34 26 26
5) Din { 𝐵𝑀 2 𝑦𝑀 −𝑦𝐵 2 2 → 𝑀 (4, − 3). Analog: 𝑁 ( 5 , 5 ) , 𝑃 ( 5 , 8). Aplicând
𝑀𝐶
= 1 → 𝑦 −𝑦 = 1 → 𝑦𝑀 = − 3
𝐶 𝑀
𝐵𝑀 𝑁𝐶 𝑃𝐴
reciproca teoremei lui Ceva, pentru că: ∙ ∙ = 1, rezultă că dreptele: 𝐴𝑀, 𝐵𝑁, 𝐶𝑃 sunt
𝑀𝐶 𝑁𝐴 𝑃𝐵
concurente. Altă soluţie: se demonstreaza că sistemul format din ecuaţiile dreptelor 𝐴𝑀, 𝐵𝑁, 𝐶𝑃

admite soluţie unică.

305
 TESTE DE MATEMATICĂ

3
𝐴 = 60° → 𝑎2 = 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑏𝑐 → 𝑥 = 2 ∈ ( , +∞)
4
3
6) Din teorema cosinusului: 𝐵 = 60° → 𝑏 2 = 𝑎2 + 𝑐 2 − 𝑎𝑐 → 𝑥 = 2 ∈ (4 , +∞) →
2 2 2 3
{𝐶 = 60° → 𝑐 = 𝑎 + 𝑏 − 𝑎𝑏 → 𝑥 = 2 ∈ (4 , +∞)
25√3
𝒜 = 4
{ ∆𝐴𝐵𝐶 ;
𝒫∆𝐴𝐵𝐶 = 15
SUBIECTUL II
𝑎1 𝑎2 𝑎1 𝑎1 + 𝑟 𝑏 𝑏2 𝑏1 𝑏1 𝑞
1) a) det(𝐴2 ) = |𝑎 𝑎4 | = |𝑎1 + 2𝑟 = −2𝑟 2 ; det(𝐵2 ) = | 1 |=| | = 0;
3 𝑎1 + 3𝑟| 𝑏3 𝑏4 𝑏1 𝑞2 𝑏1 𝑞3
𝑎1 𝑎2 … 𝑎𝑛
𝑎𝑛+1 𝑎𝑛+2 … 𝑎2𝑛 𝐿1 +𝐿3 =2𝐿2
b) det(𝐴𝑛 ) = | ⋮ ⋮ ⋮ | =
⏞ 0 ; det(𝐵𝑛 ) =
𝑎𝑛2 −𝑛+1 𝑎𝑛2 −𝑛+2 … 𝑎𝑛2
𝑏1 𝑏2 … 𝑏𝑛
𝐿 =𝐿 ∙𝑞𝑛
𝑏 𝑏𝑛+2 … 𝑏2𝑛 2 1
| 𝑛+1 | = ⏞ 0 c)
⋮ ⋮ ⋮
𝑏𝑛2 −𝑛+1 𝑏𝑛2 −𝑛+2 … 𝑏𝑛 2
𝐿4 −𝐿1
𝑎12 𝑎22 𝑎32 𝑎42 𝐿3 −𝐿2 𝑎2 (𝑎 + 𝑟)2 (𝑎 + 2𝑟)2 (𝑎 + 3𝑟)2
2 𝑎 =𝑎 𝐿 =2𝐿
| 𝑎5 𝑎62 𝑎72 𝑎82 | 1 (𝑎 + 4𝑟)2 (𝑎 + 5𝑟)2 (𝑎 + 6𝑟)2 (𝑎 + 7𝑟)2 | 4 3
| 𝑎2 2 | = ⏞ | =
⏞ 0;
9
2
𝑎10 2
𝑎11 𝑎12 4𝑟(2𝑎 + 12𝑟) 4𝑟(2𝑎 + 14𝑟) 4𝑟(2𝑎 + 16𝑟) 4𝑟(2𝑎 + 18𝑟)
2
𝑎13 2
𝑎14 2
𝑎15 2
𝑎16 8𝑟(2𝑎 + 12𝑟) 8𝑟(2𝑎 + 14𝑟) 8𝑟(2𝑎 + 16𝑟) 8𝑟(2𝑎 + 18𝑟)

3̂𝑥 + 2̂𝑦 + 1̂𝑧 = 0̂| ∙ 2̂

𝐶 = ̂ 𝑥 3 + 3̂𝑥 2 + 𝑥 + 2̂
2
2) a) Aplicând algoritmul împărţirii, obţinem: { ; b) {2̂𝑥 + 3̂𝑦 + 2̂𝑧 = 4̂| ∙ 3̂ ↔
𝑅 = 2̂𝑥 + 3̂
4̂𝑥 + 2̂𝑦 + 3̂𝑧 = 2̂| ∙ 4̂
𝑥 + 4̂𝑦 + 2̂𝑧 = 0̂
𝑧 = 3̂
{ 𝑥 + 4̂𝑦 + 𝑧 = 2̂ . Scăzând, două câte două, ecuaţiile: { → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1̂, 2̂, 3̂); c) Avem
𝑦 + 4̂𝑧 = 4̂
𝑥 + 3̂𝑦 + 2̂𝑧 = 3̂
̂2 3̂ 𝑥 𝑦 ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ 𝑥 𝑦 ̂ ̂
( )∙( ) ∙ (1 3) = (3 0) | ∙ (2 2) → (2 3) ∙ ( ) = (1 1). Am înmulţit cu
1̂ 4̂ 𝑧 𝑡 2̂ 2̂ 4̂ 0̂ 3̂ 1̂ 1̂ 4̂ 𝑧 𝑡 3̂ 3̂
̂1 3̂ ̂2𝑥 + 3̂𝑧 = 1̂ 2̂𝑦 + 3̂𝑡 = 1̂
inversa matricei ( ). Obţinem sistemele identice: { şi { → 𝑧 ∈ 𝑍5 →
2̂ 2̂ 𝑥 + 4̂𝑧 = 3̂ 𝑦 + 4̂𝑡 = 3̂
̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂ ̂
𝑋 ∈ {(3 3) , (4 4) , (0 0) , (1 1) , (2 2)};
0̂ 0̂ 1̂ 1̂ 2̂ 2̂ 3̂ 3̂ 4̂ 4̂
SUBIECTUL III

1) a) Întrucât 𝑓 este continuă lateral dreapta în origine, are sens studiul derivabilităţii. Calculăm
𝑓(𝑥)−𝑓(0) 𝑒 √𝑥−1 −𝑒 −1 1 𝑒 √𝑥 −1 1
𝑓𝑑′ (0) = lim 𝑥−0
= lim 𝑥
= lim 𝑒 ∙ ∙ 𝑥 = +∞ → 𝑓 nu este derivabilă lateral
𝑥→0 𝑥→0 𝑥→0 √𝑥 √
𝑥>0 𝑥>0 𝑥>0
𝑒 √𝑥 𝑒 √𝑥 (√𝑥−1)
dreapta în origine; b) 𝑓 ′ (𝑥) = 2 → 𝑓 ′′ (𝑥) = şi deducem că 𝑓 este concavă pe [0,1), este
√𝑥 4𝑥√𝑥
convexă pe (1, +∞) şi 𝒢𝑓 are un punct de inflexiune 𝑃(1,1); c) Ecuaţia tangentei la 𝒢𝑓 în punctul
𝑒 √𝑎
𝐴(𝑎, 𝑓(𝑎)), 𝑎 ≥ 0 este: 𝑦 − 𝑒 √𝑎−1 = (𝑥 − 𝑎). Impunând ca această dreaptă să treacă prin
2√𝑎

306
BOGDAN MARIUS DICU

𝑎 1 √𝑎 4
origine, obţinem: 𝑒 √𝑎−1 = 𝑒 √𝑎 ∙ → = →𝑎 = şi punctul situat pe 𝐺𝑓 în care tangenta la
2√𝑎 𝑒 2 𝑒2
2
4 𝑒𝑒
grafic trece prin originea sistemului 𝑥𝑂𝑦, este 𝑀 (𝑒 2 , 𝑒 );

𝜋
2) a) Din: 5𝑒 𝑥 + sin 𝑥 + 5 cos 𝑥 = 𝐴 ∙ (𝑒 𝑥 + sin 𝑥 + cos 𝑥) + 𝐵 ∙ (𝑒 𝑥 + cos 𝑥 − sin 𝑥) , ∀𝑥 ∈ [0, 2 ],
𝐴+𝐵 =5
identificând coeficienţii, rezultă sistemul: {𝐴 − 𝐵 = 1 → (𝐴, 𝐵) = (3,2); b) Conform pct.a):
𝐴+𝐵 =5
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝑓(𝑥) 5𝑒 𝑥 +sin 𝑥+5 cos 𝑥 3∙(𝑒 𝑥 +sin 𝑥+cos 𝑥)+2∙(𝑒 𝑥 +cos 𝑥−sin 𝑥)
∫0 𝑔(𝑥)
2 ∙ 𝑑𝑥 = ∫ 2
0 𝑒 𝑥 +sin 𝑥+cos 𝑥
∙ 𝑑𝑥 = ∫ 0
2
𝑒 𝑥 +sin 𝑥+cos 𝑥
∙ 𝑑𝑥 = 3𝑥|0 +
2

𝜋 𝜋
𝜋 𝜋
3𝜋 𝑒 2 +1
2 ln|𝑒 𝑥 + sin 𝑥 + cos 𝑥||0 = 2
2
+2 ln 2
; c) 𝒱𝑓[0,𝜋] = ∫02 (𝑒 𝑥 + sin 𝑥 + cos 𝑥)2 𝑑𝑥 = ∫02 (𝑒 2𝑥 + 1 +
2
𝑥 𝑥
2𝑒 sin 𝑥 + 2𝑒 cos 𝑥 + sin 2𝑥) 𝑑𝑥 =
𝜋
5𝑒 2 +𝜋+1
;
2

TEST 158

SUBIECTUL I

1) Avem ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
12 … (𝑛 − 1)𝑛(𝑛 − 1) … 21 = 1 + 2 ∙ 10 + 3 ∙ 102 + ⋯ + (𝑛 − 1) ∙ 10𝑛−2 + 𝑛 ∙ 10𝑛−1 +
(𝑛 − 1) ∙ 10𝑛 + ⋯ + 2 ∙ 102𝑛−3 + 1 ∙ 102𝑛−2 = 𝑆 + 𝑇, unde: 𝑆 = 1 + 2 ∙ 10 + 3 ∙ 102 + ⋯ + 𝑛 ∙
(9𝑛−1)10𝑛
10𝑛−1 = 81
si 𝑇 = (𝑛 − 1) ∙ 10𝑛 + (𝑛 − 2) ∙ 10𝑛+1 + ⋯ + (𝑛 − (𝑛 − 2)) ∙ 102𝑛−3 +
(𝑛 − (𝑛 − 1)) ∙ 102𝑛−2 = 𝑛 ∙ 10𝑛 ∙ (1 + 10 + ⋯ + 10𝑛−2 ) − 10𝑛 ∙ (1 + 2 ∙ 10 + ⋯ + (𝑛 − 1) ∙
2
102𝑛 −2∙10𝑛 +1
10𝑛−2 ) → 𝑆 + 𝑇 = (1). ̅̅̅̅̅̅̅̅
⏟ … 1) = (1 + 1 ∙ 10 + ⋯ + 1 ∙ 10𝑛−1 )2 =
Pe de altă parte: (11
81
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖
10𝑛 −1 2
( 9 ) (2). Din (1), (2) se obține egalitatea cerută. Propunem cititorului să verifice (cu ajutorul
calculatorului) relația din enunț.
𝑥 = 2: 𝑓(0) = 17
2) Din relaţia 𝑓(𝑥 2 − 6𝑥 + 8) = 5𝑥 + 7 → { contradicție!. Deci, nu există o astfel
𝑥 = 4: 𝑓(0) = 27
de funcție.

3) Scriem ecuația în forma: (1 + 2𝑥 )2 − (1 + 2𝑥 )(3𝑥 + 5𝑥 ) + 3𝑥 ∙ 5𝑥 = 0 → (1 + 2𝑥 )(1 + 2𝑥 −

3𝑥 ) − 5𝑥 (1 + 2𝑥 − 3𝑥 ) = 0 → (1 + 2𝑥 − 3𝑥 )(1 + 2𝑥 − 5𝑥 ) = 0. Se obțin ecuațiile: 1 + 2𝑥 =
:3𝑥
𝑥 1 𝑥 2 𝑥
⏞ 𝑓(𝑥) = ( ) + ( ) = 1 → 𝑥 = 1 soluție unică (𝑓 injectivă) respectiv: 1 + 2𝑥 = 5𝑥 → 𝑔(𝑥) =
3 → 3 3
1 𝑥 2 𝑥
( ) + ( ) − 1 = 0. Cum 𝑔 este continuă și strict descrescătoare și 𝑔(0) ∙ 𝑔(1) < 0 → ecuația
5 5
admite o soluție unică: 𝛼 ∈ (0,1). Propunem cititorului o ecuație asemănătoare: 4𝑥 + 9𝑥 − 2 ∙ 6𝑥 +
6 ∙ 2𝑥 − 6 ∙ 3𝑥 + 5 = 0;
16 0 8
4) Dezvoltând binoamele: (1 + √2) = (3 + 2√2) → ∁16 + ∁116 √2 + ∁16
2
2 + ⋯ + ∁16 8
16 2 =
8 4 2 2
(3 + 2√2) = ((3 + 2√2) ) = (577 + 408√2) →
0 2 4
∁16 + 2 ∙ ∁16 + 22 ∙ ∁16 + ⋯ + 28 ∙ ∁16 2
16 = 577 + 2 ∙ 408
2
{ ;
∁116 + 2 ∙ ∁16
3 5
+ 22 ∙ ∁16 + ⋯ + 27 ∙ ∁15
16 = 2 ∙ 577 ∙ 408

307
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑀𝐴 𝐼𝐸 𝐺𝐸
∆ 𝐴𝐵𝐸: ∙ ∙ =1 𝑀𝐴 𝑃𝐴 𝐺𝐴
𝑅.𝑇.𝑇ℎ𝑎𝑙𝑒𝑠
𝑀𝐵 𝐼𝐵 𝐺𝐴
5) Aplicăm teorema Menelaus în { 𝑃𝐴 𝐽𝐷 𝐺𝐸 → 𝑀𝐵 = 𝑃𝐷 = 𝐺𝐸 (1) ⏞
→ 𝑀𝑃 ∥
∆ 𝐴𝐸𝐷: ∙
𝑃𝐷 𝐽𝐸
∙ 𝐺𝐴
=1
𝑁𝐴 𝐿𝐶 𝐻𝐹
∆ 𝐴𝐹𝐶:
∙ ∙ =1 𝑁𝐴 𝑃𝐴 𝐻𝐴
𝑅.𝑇.𝑇ℎ𝑎𝑙𝑒𝑠
𝑁𝐶 𝐿𝐹 𝐻𝐴
𝐵𝐷(𝐵𝐶). Analog: { 𝑃𝐴 𝐾𝐷 𝐻𝐹 → = = (2) →⏞ 𝑄𝑁 ∥ 𝐵𝐷(𝐵𝐶). Aplicând
∆ 𝐴𝐹𝐷: 𝑃𝐷 ∙ 𝐾𝐹 ∙ 𝐻𝐴 = 1 𝑁𝐶 𝑃𝐷 𝐻𝐹
𝐺𝐴 𝐻𝐴
teorema lui Thales în ∆ 𝐴𝐸𝐹, 𝐺𝐻 ∥ 𝐸𝐹 → 𝐺𝐸 = 𝐻𝐹 (3). Din (1), (2), (3) → punctele 𝑀, 𝑁, 𝑃, 𝑄 sunt
coliniare;

6) Condițiile de existență pentru ecuația √tg 𝑥 + √2 ∙ tg 𝑥 − 1 + √tg 𝑥 − √2 ∙ tg 𝑥 − 1 = √2 sunt

(2𝑘+1)𝜋
𝑥≠ ,𝑘 ∈ 𝑍
2
{ 1
(1). Ridicând la pătrat ambii membri, rezultă: 2 ∙ tg 𝑥 + 2|tg 𝑥 − 1| = 2 →
tg 𝑥 ≥ 2
(1)
1 1 𝜋
|tg 𝑥 − 1| = 1 − tg 𝑥 → tg 𝑥 ≤ 1 →
⏞ ≤ tg 𝑥 ≤ 1 → 𝑥 ∈ ⋃𝑘∈𝑍 ((arctg + 𝑘𝜋, 4 + 𝑘𝜋) ∪
2 2
1 5𝜋
(𝜋 + arctg + 𝑘𝜋, + 𝑘𝜋));
2 4

SUBIECTUL II

𝑎𝑥 2 𝑏𝑥 𝑎 ∑ 𝐿𝑖 1 1 1 𝐶2,3 −𝐶1
2
1) a) Avem 𝐷𝑎,𝑏 (𝑥) = | 𝑏𝑥 𝑎 𝑎𝑥 | =
2 ⏞ (𝑎𝑥 + 𝑏𝑥 + 𝑎) |𝑏𝑥 𝑎 𝑎𝑥 2 | =⏞ (𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 +
2 2
𝑎 𝑎𝑥 𝑏𝑥 𝑎 𝑎𝑥 𝑏𝑥
1 0 0
𝑎) ∙ |𝑏𝑥 𝑎 − 𝑏𝑥 𝑎𝑥 2 − 𝑏𝑥| = −(𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑎)(𝑎2 𝑥 4 − 𝑎𝑏𝑥 3 + (𝑏 2 − 𝑎2 )𝑥 2 − 𝑎𝑏𝑥 + 𝑎2 ).
𝑎 𝑎𝑥 2 − 𝑎 𝑏𝑥 − 𝑎
Rezolvarea ecuației 𝐷2,5 (𝑥) = 0 conduce la rezolvarea unei ecuații de grad doi: 2𝑥 2 + 5𝑥 + 2 = 0 →
:𝑥 2
1 4 3 2 1
𝑥1 = − , 𝑥2 ⏞ 4 (𝑥 2 +
= −2 și a unei ecuații reciproce: 4𝑥 − 10𝑥 + 21𝑥 − 10𝑥 + 4 = 0 → )−
2 𝑥2
1
𝑥+ =𝑡
𝑥
1
10 (𝑥 + )+ ⏞ 4𝑡 2 − 10𝑡 + 13 = 0 → 𝑡1,2 ∉ 𝑅; b) Ecuația: 𝐷√3,√12 = 0 conduce la:
21 = 0 →
𝑥
:𝑥 2
2 4 3 2 1
⏞ 𝑥2 + 2 −
√3𝑥 + 2√3𝑥 + √3 = 0 → 𝑥1 = 𝑥2 = −1 și la: 𝑥 − 2𝑥 + 3𝑥 − 2𝑥 + 1 = 0 → 𝑥
1
𝑥+ =𝑡
𝑥
1 1 1+𝑖√3 1−𝑖√3
⏞ 𝑡 2 − 2𝑡 + 1 = 0 → 𝑡1,2 = 1 → 𝑥 + = 1 → 𝑥3,4 =
2 (𝑥 + 𝑥) + 3 = 0 → , 𝑥5,6 = ; c)
𝑥 2 2
Ecuația 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑎 = 0 are discriminantul ∆1 = 𝑏 2 −4𝑎2 și ecuația reciprocă 𝑎 𝑥 − 𝑎𝑏𝑥 + 2 4 3

(𝑏 2 − 𝑎2 )𝑥 2 − 𝑎𝑏𝑥 + 𝑎2 = 0 se reduce la ecuația de grad doi: 𝑎2 𝑡 2 − 𝑎𝑏𝑡 + 𝑏 2 − 3𝑎2 = 0 care are

discriminantul ∆2 = 3𝑎2 (4𝑎2 − 𝑏 2 ). Observăm că dacă ∆1 > 0 → ∆2 < 0 și reciproc, deci ecuațiile
nu pot avea simultan rădăcini reale. Rămâne să analizăm cazul 𝑏 = ±2𝑎. Pentru 𝑏 = 2𝑎, prima
ecuație are rădăcinile reale: 𝑥1 = 𝑥2 = −1 dar a doua ecuație devine: 𝑥 4 − 2𝑥 3 + 3𝑥 2 − 2𝑥 + 1 = 0
care, am arătat anterior, nu are rădăcini reale. În cazul 𝑏 = −2𝑎, prima ecuație are rădăcinile reale
𝑥1 = 𝑥2 = 1 dar a doua ecuație devine: 𝑥 4 + 2𝑥 3 + 3𝑥 2 + 2𝑥 + 1 = 0 care admite rădăcini
complexe nereale (𝜀, 𝜀̅);

2) a) Se verifică ușor axiomele inelului, elementele neutre fiind 0⨁ = 15, 0⊗ = 4 ; b) Stabilirea

1
unităților inelului rezultă din 𝑥 ⊗ 𝑥 ′ = 4 → 𝑥 ′ = 3 + 𝑥−3 ∈ 𝑍 → 𝑥 − 3 ∈ {−1,1} → 𝒰 = {2,4}; c)
𝑥 ≠ 0⨁ = 15
Căutăm perechi de numere întregi { | 𝑥 ⊗ 𝑦 = 0⨁ = 15 ↔ 𝑥𝑦 − 3𝑥 − 3𝑦 + 12 =
𝑦 ≠ 0⨁ = 15

308
BOGDAN MARIUS DICU

12
15 → 𝑥 = 3 + ∈ 𝑍 → (𝑥, 𝑦) ∈
𝑦−3
{(2, −9), (1, −3), (0, −1), (−1,0), (−3,1), (−9,2), (9,5), (7,6), (6,7), (5,9)};

SUBIECTUL III

1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥 4 + 2 ∙ 𝑥 2 − 4 ∙ 𝑥 + 2)′ = 4𝑥 3 + 4𝑥 − 4 = 4(𝑥 3 + 𝑥 − 1). Funcția 𝑔: 𝑅 →

𝑅, 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 + 𝑥 − 1 are derivata 𝑔′ (𝑥) = 3𝑥 2 + 1 > 0 → 𝑔 ↗. Cum lim 𝑔(𝑥) = ±∞ și 𝑔 este
𝑥→±∞
continuă → ∃! 𝛼 ∈ 𝑅 astfel încât 𝑔(𝛼) = 0, deci funcția 𝑓 admite un singur punct de extrem, un
minim 𝐴(𝛼, 𝑓(𝛼)); b) Scriem 𝑓(𝑥) = 𝑥 4 + 2 ∙ 𝑥 2 − 4 ∙ 𝑥 + 2 = 𝑥 4 − 2 ∙ 𝑥 2 + 1 + 4 ∙ 𝑥 2 − 4 ∙ 𝑥 +
𝐵𝑜𝑙𝑧𝑎𝑛𝑜
1 = (𝑥 2 − 1)2 + (2𝑥 − 1)2 ≠ 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅; c) Din 𝑔(0) ∙ 𝑔(1) < 0 ⏞
→ 𝛼 ∈ (0,1) → lim 𝛼 𝑡 = 0;
𝑡→∞

𝑎 𝑥 2 +4𝑥+5 𝑥 2 +4𝑥+5 𝑥 2 +4𝑥+5 𝐴 𝐵 𝐶

2) a) Calculăm ∫1 𝑥 3 +6𝑥 2 +11𝑥+6
𝑑𝑥, scriind fracția 𝑥 3 +6𝑥2 +11𝑥+6 = (𝑥+1)(𝑥+2)(𝑥+3) = 𝑥+1 + 𝑥+2 + 𝑥+3,
de unde: 𝑥 2 + 4𝑥 + 5 = 𝐴(𝑥 2 + 5𝑥 + 6) + 𝐵(𝑥 2 + 4𝑥 + 3) + 𝐶(𝑥 2 + 3𝑥 + 2) și, identificând
𝐴+𝐵+𝐶 =1
𝑥 2 +4𝑥+5 1 1 1
coeficienții: {5𝐴 + 4𝐵 + 3𝐶 = 4 → (𝐴, 𝐵, 𝐶) = (1, −1,1) → 3 2 = − + →
𝑥 +6𝑥 +11𝑥+6 𝑥+1 𝑥+2 𝑥+3
6𝐴 + 3𝐵 + 2𝐶 = 5
𝑎 𝑥 2 +4𝑥+5 𝑎+1 𝑎+2 𝑎+3 45 3𝑥 3 +4𝑥 2 −𝑥+1
∫1 𝑥 3 +6𝑥2 +11𝑥+6 𝑑𝑥 = ln 2 − ln 3 + ln 4 = ln 32 → 𝑎 = 2; b) Scriem fracția 𝑥 4 +𝑥3 +𝑥+1 =
3𝑥 3 +4𝑥 2 −𝑥+1 𝐴 𝐵 𝐶𝑥+𝐷
(𝑥+1)2 (𝑥 2 −𝑥+1)
= + (𝑥+1)2 + → 3𝑥 3 + 4𝑥 2 − 𝑥 + 1 = 𝐴(𝑥 3 + 1) + 𝐵(𝑥 2 − 𝑥 + 1) +
𝑥+1 𝑥 2 −𝑥+1
(𝐶𝑥 2
+ 𝐷)(𝑥 + 2𝑥 + 1), de unde obținem
𝐴+𝐶 =3
sistemul de ecuații: { 𝐵 + 2𝐶 + 𝐷 = 4 → (𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷) = (1,1,2, −1), deci 3𝑥3 +4𝑥2 −𝑥+1 = 1 +
−𝐵 + 𝐶 + 2𝐷 = −1 𝑥 4 +𝑥 3 +𝑥+1 𝑥+1
𝐴+𝐵+𝐷 = 1
1 2𝑥−1 1 3𝑥 3 +4𝑥 2 −𝑥+1 1
(𝑥+1) 2 + 2
𝑥 −𝑥+1
, de unde: 𝐼 = ∫0 𝑥 4 +𝑥 3 +𝑥+1
𝑑𝑥 = ln 2 + 2 ; c) Pentru 𝐽 =
1 𝑥 4 +4𝑥 2 +3𝑥+2
∫0 𝑑𝑥 , prelucrăm numitorul: 𝑥 5 + 𝑥 4 + 2𝑥 3 + 2𝑥 2 + 𝑥 + 1 = (𝑥 + 1)(𝑥 2 + 1)2
𝑥 5 +𝑥 4 +2𝑥 3 +2𝑥 2 +𝑥+1
𝑥 4 +4𝑥 2 +3𝑥+2 𝑥 4 +4𝑥 2 +3𝑥+2 𝐴 𝐵𝑥+𝐶 𝐷𝑥+𝐸
și scriem fracția 𝑥 5 +𝑥4 +2𝑥3 +2𝑥2 +𝑥+1 = (𝑥+1)(𝑥 2 +1)2
= 𝑥+1 + 𝑥 2 +1 + (𝑥 2 +1)2 → 𝑥 4 + 4𝑥 2 + 3𝑥 + 2 =
𝐴(𝑥 2 + 1)2 + (𝐵𝑥 + 𝐶)(𝑥 + 1)(𝑥 2 + 1) + (𝐷𝑥 + 𝐸)(𝑥 + 1) → (𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷, 𝐸) = (1,0,0,3,1) →
𝑥 4 +4𝑥 2 +3𝑥+2 1 3𝑥+1 1 1
𝑥 5 +𝑥 4 +2𝑥 3 +2𝑥 2 +𝑥+1
= 𝑥+1 + (𝑥 2 +1)2. Pentru calculul integralei ∫0 (𝑥 2 +1)2 𝑑𝑥, integrăm, prin părți: 𝐾 =
1 1 𝑥 1 1 2𝑥 2 1 1 1 𝜋
∫0 𝑥 2 +1 𝑑𝑥 = 𝑥 2 +1| + ∫0 (𝑥 2 +1)2 ∙ 𝑑𝑥 = 2 + 2𝐾 − 2 ∫0 (𝑥2 +1)2 𝑑𝑥, unde 𝐾 = 4 ;
0

TEST 159

SUBIECTUL I
1
1
− 2
− 5 3 log 2 25 325
1 log 3 −
= 25∙3∙2∙log2 3 = 3 şi avem: √26 < √27 = log 5 125 <
√4 3 3
1) Prelucrăm ( 5 ) √9 = (2 ) 5 33
√8
log 5 126 adevărat;

2) Fie 𝑓𝑛 (𝑥) = 𝑥 + 𝑎𝑛 , 𝑛 ∈ 𝑁. Din 𝑓𝑛+2 = 𝑓𝑛+1 ∘ 𝑓𝑛 → 𝑥 + 𝑎𝑛+2 = 𝑥 + 𝑎𝑛+1 + 𝑎𝑛 → 𝑎𝑛+2 = 𝑎𝑛+1 +

𝑎𝑛 pentru 𝑛 ∈ 𝑁, 𝑎0 = 1, 𝑎1 = 2. Ecuaţia caracteristică a relaţiei de recurenţă liniară este: 𝑡 2 − 𝑡 −
𝑛 𝑛 𝑎0 = 𝛼 + 𝛽 = 1
1±√5 1+√5 1−√5
1 = 0 → 𝑡1,2 = 2 → 𝑎𝑛 = 𝛼 ( 2 ) + 𝛽 ( 2 ) . Din: { 1+√5 1−√5 , de unde,
𝑎1 = 𝛼 ( )+𝛽( )
2 2

309
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑛 𝑛
5+3√5 1+√5 5−3√5 1−√5
rezolvând sistemul, obţinem: 𝑓𝑛 = 𝑥 + ( ) + ( ) . Lăsăm cititorului rezolvarea
10 2 10 2
prin inducţie matematică;
𝑥+1 𝑥+1 𝑥−2 𝑥+1 𝑥−2
3) Gândim log 2 = log 2 ∙ = log 2 + log 2 = 𝑎 + 𝑏 şi ecuaţia dată devine:
𝑥+2 𝑥−2 𝑥+2 𝑥−2 𝑥+2
√𝑎 + 𝑏 + 2√𝑎𝑏 +√𝑎 + 𝑏 − 2√𝑎𝑏 = √8 → |√𝑎 + √𝑏| + |√𝑎 − √𝑏| = 2√2. Cazul i) Dacă 𝑎 ≥ 𝑏 →
𝑥+1 𝑥+1
𝑎 = 2 → log 2 𝑥−2 = 2 → 𝑥−2 = 4 → 𝑥 = 3, valoare care nu verifică ecuaţia;Cazul ii) Dacă 𝑎 < 𝑏 →
𝑥−2
𝑏 = 2 → log 2 = 2 → 𝑥 = 2 valoare care, de asemenea, nu verifică ecuaţia. Deci ecuaţia nu are
𝑥+2

𝑥+3 𝑥+3 𝑥+2

soluţii. Exerciţiu: aplicaţi acelaşi procedeu pentru ecuaţia: √log 2 𝑥+1 + 2√log 2 𝑥+2 ∙ log 2 𝑥+1 +

𝑥+3 𝑥+3 𝑥+2

√|log 2 − 2√log 2 𝑥+2 ∙ log 2 𝑥+1| = 1 + √3;
𝑥+1

3 𝑛 3 5
3 3
4) Pentru (5 ∙ √𝑥 + ) , 𝑆𝐷 = 8𝑛 şi 𝑆𝐵 = 2𝑛 → 4𝑛 = 45 → 𝑛 = 5 şi binomul (5 ∙ √𝑥 + ) are
√𝑥 √𝑥
5−𝑘 3 𝑘 5−𝑘 𝑘
−
termenul general 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘5 (5 ∙ √𝑥 ) ( 𝑥) = ∁𝑘5 ∙ 55−𝑘 ∙ 3𝑘 ∙ 𝑥
3
3 2 . Pentru a obţine termenul
√
5−𝑘 𝑘
dezvoltării care nu depinde de 𝑥, impunem condiţia: − = 0 → 𝑘 = 2 → 𝑇3 = ∁25 ∙ 53 ∙ 32 =
3 2
11250;
𝑎+𝑐 =8
𝑢
⃗ + 𝑣 = 8𝑖 + 16𝑗
𝑢
⃗ =𝑎∙𝑖+𝑏∙𝑗 𝑏 + 𝑑 = 16
5) Din { 𝑢 ⃗ ∙ 𝑣 = 63 , punând { →{ →
𝑣 = 𝑐∙𝑖+𝑑∙𝑗 𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 = 63
|𝑢
⃗|=5
𝑎2 + 𝑏 2 = 25
𝑐 =8−𝑎
𝑑 = 16 − 𝑏 𝑎 + 2𝑏 = 11 7 24
{ →{ 2 2 → (𝑎, 𝑏) ∈ {(3,4); ( , )}. Obţinem soluţiile:
𝑎(8 − 𝑎) + 𝑏(16 − 𝑏) = 63 𝑎 + 𝑏 = 25 5 5
2 2
𝑎 + 𝑏 = 25
7 24 49 56
(𝑢
⃗ , 𝑣 ) = (3𝑖 + 4𝑗, 5𝑖 + 12𝑗) respectiv (𝑢
⃗ , 𝑣 ) = ( 𝑖 + 𝑗, 𝑖 + 𝑗);
5 5 5 5

1+cos(11°15′ ) 1+cos(22°30′) 1+cos(45°)

6) cos(5°37′30′′) = √ , cos(11°15′ ) =√ , cos(22°30′ ) =√ =
2 2 2

√2+√2+√2+√2
√2+√2 √2+√2+√2
′)
, cos(11°15 = , cos(5°37′30′′) = ;
2 2 2

SUBIECTUL II
𝐶2 −𝐶1
2
1) a) Din : |𝑥 + 2 + 𝑥 ∙ 𝑖 𝑥 2 + 2 + (𝑥 + 1) ∙ 𝑖 = 0 → 2
⏞ |𝑥 + 2 + 𝑥 ∙ 𝑖 𝑖 | = 0 → 𝑥 2 + 3𝑥 + 2 =
|
𝑥 + 3𝑥 ∙ 𝑖 𝑥 + 1 + 3𝑥 ∙ 𝑖 𝑥 + 3𝑥 ∙ 𝑖 1
0→
𝑧̅1 𝑧 ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑧̅1 𝑧1
𝑧1 𝑧̅2 + 𝑧̅1 𝑧2 𝑧2
+ 𝑧̅1 (𝑧 1 𝑧̅2 + 𝑧̅1 𝑧2 ) (𝑧 + 𝑧̅ )
2 2 2
𝑥 ∈ {−2, −1}; b) Daca 𝛼 = | 𝑧̅1 𝑧2 𝑧1 𝑧̅2 | → 𝛼̅ = | ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ | = 𝛼 → 𝛼 ∈ 𝑅;
𝑧̅1 𝑧2 𝑧1 𝑧̅2
+ 1 ( + ) 1̅
𝑧1 𝑧̅2 𝑧̅1 𝑧2 𝑧1 𝑧̅2 𝑧̅1 𝑧2
1 0 0 0 1+𝑖 2+𝑖
c) Fie 𝑀 = 𝑖 (0 1 0) + (0 0 3 + 𝑖 ) = 𝑖𝐼3 + 𝐴, unde (𝑖𝐼3 )𝑘 = 𝑖 𝑘 𝐼3 , ∀𝑘 ∈ 𝑁 ∗ , 𝐴2 =
0 0 1 0 0 0

310
BOGDAN MARIUS DICU

0 0 2 + 4𝑖
(0 0 0 ), 𝐴𝑘 = 𝑂3 , ∀𝑘 ∈ 𝑁 ∗ , 𝑘 ≥ 3. Aplicând binomul lui Newton (matriceal): 𝑀𝑛 =
0 0 0
∁0𝑛 𝑖 𝑛 𝐼3 + ∁1𝑛 𝑖 𝑛−1 𝐴 + ∁2𝑛 𝑖 𝑛−2 𝐴2 =
𝑖 𝑛 𝑛(𝑖 𝑛 + 𝑖 𝑛−1 ) 𝑛(𝑖 𝑛 + 2𝑖 𝑛−1 ) + 𝑛(𝑛 − 1)(2𝑖 𝑛−1 + 𝑖 𝑛−2 )
(0 𝑖𝑛 𝑛(𝑖 𝑛 + 3𝑖 𝑛−1 ) ) , ∀𝑛 ∈ 𝑁 ∗ . Observaţie: Se poate
0 0 𝑖𝑛
defalca rezultatul după cazurile: 𝑛 ∈ {4𝑝, 4𝑝 + 1,4𝑝 + 2,4𝑝 + 3};

2) a) Efectuând substituția: 𝑦 = 2𝑥 − 1 în ecuaţia: 8𝑥 4 − 16𝑥 3 + 22𝑥 2 − 14𝑥 + 5 = 0, obţinem

1 1 𝑖 1 𝑖 1
ecuaţia bipătrată: 𝑦 4 + 5𝑦 2 + 4 = 0 → 𝑦 ∈ {−2𝑖, −𝑖, 𝑖, 2𝑖} → 𝑥 ∈ {2 − 𝑖, 2 − 2 , 2 − 2 , 2 − 𝑖}; b)
9 9 9
Scriem 𝑃 = (4𝑥12 − 9)(4𝑥22 − 9)(4𝑥32 − 9) = −64 (4 − 𝑥12 ) (4 − 𝑥22 ) (4 − 𝑥32 ). Dar 𝑓 = 𝑥 3 + 𝑥 −
3 3
1 = (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) (𝑥 − 𝑥3 ) → 𝑃 = 64 ∙ 𝑓 ( ) ∙ 𝑓 (− ) = −1440; c) Rădăcinile 𝑥𝑘 , 𝑘 = ̅̅̅̅
1,4
2 2
verifică ecuaţia din care provin: 2𝑥 4 − 4𝑥 3 + 8𝑥 2 − 6𝑥 + 1 = 0 → 2𝑥𝑘4 − 4𝑥𝑘3 + 8𝑥𝑘2 − 6𝑥𝑘 + 1 =
1 1
0 → 2𝑥𝑘 (𝑥𝑘3 − 2𝑥𝑘2 + 4𝑥𝑘 − 3) = −1 → 𝑥𝑘 = − 2𝑦 şi facem substituţia 𝑥 = − 2𝑦 în ecuaţia: 2𝑥 4 −
𝑘
4𝑥 3 + 8𝑥 2 − 6𝑥 + 1 = 0 şi obţinem ecuaţia cerută: 8𝑦 4 + 24𝑦 3 + 16𝑦 2 + 4𝑦 + 1 = 0;

SUBIECTUL III
𝑥1,2 = 𝛼
1) a) Fie {𝑥 rădăcinile întregi ale ecuaţiei: 𝑥 5 − 𝑥 4 + 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 − 1 = 0. Conform
3,4,5 = 𝛽
2𝛼 + 3𝛽 = 1 𝛼 = −1
relaţiilor lui Viette: { 2 3 →{ şi ecuaţia este echivalentă cu: (𝑥 + 1)2 (𝑥 − 1)3 = 0,
𝛼 𝛽 =1 𝛽=1
de unde, efectuând calculele: 𝑥 5 − 𝑥 4 − 2𝑥 3 + 2𝑥 2 + 𝑥 − 1 = 0 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (−2,2,1). Dacă 𝜑
este rădăcina triplă a ecuaţiei 𝑔(𝑥) = 𝑥 5 − 𝑥 4 − 2𝑥 3 + 2𝑥 2 + 𝑚𝑥 + 𝑛 = 0 → 𝑔(𝜑) = 𝑔′ (𝜑) =
𝜑∈𝑍
′′ (𝜑) ′′ (𝜑) 3
⏞ 𝜑 = 1. Din 2
𝑔 = 0, 𝑔′′′(𝜑) ≠ 0 de unde, din 𝑔 = 0 → 5𝜑 − 3𝜑 − 3𝜑 + 1 = 0 →
𝑔(1) = 0 𝑚+𝑛 =0
{ ′ →{ → (𝑚, 𝑛) = (−1,1) şi ecuaţia devine identică celei anetrioare; b) Aplicând
𝑔 (1) = 0 𝑚−1=0
teorema împărţirii cu rest:𝑥 100 + 𝑥 99 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 = 𝑥 3 (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)𝐶(𝑥) + 𝑎𝑥 4 + 𝑏𝑥 3 +
𝑥 = 0: 1 = 𝑒
𝑐𝑥 2 + 𝑑𝑥 + 𝑒(1). Pentru {𝑥 = 1: 101 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + 𝑑 + 1. Derivăm relaţia (1): 100𝑥 99 + 99𝑥 98 +
𝑥 = −1: 1 = 𝑎 − 𝑏 + 𝑐 − 𝑑 + 1
⋯ + 2𝑐𝑥 + 𝑑 = 3𝑥 2 (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)𝐶(𝑥) + 𝑥 3 (𝑥 + 1)𝐶(𝑥) + 𝑥 3 (𝑥 − 1)𝐶(𝑥) + 𝑥 3 (𝑥 − 1)(𝑥 +
1)𝐶 ′ (𝑥) + 4𝑎𝑥 3 + 3𝑏𝑥 2 + 2𝑐𝑥 + 𝑑(2). Pentru 𝑥 = 0: 𝑑 = 0. Derivând încă de două ori şi luând 𝑥 =
0 → 𝑐 = 0 şi restul va fi 𝑅(𝑥) = 50𝑥 4 + 50𝑥 3 + 1; c) Scriem 𝑓 = 𝑥 50 + 𝑥 49 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 =
𝑓′ (𝑥) 1 1 1
(𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) … (𝑥 − 𝑥50 ) şi calculăm: 𝐺(𝑥) = = 𝑥−𝑥 + 𝑥−𝑥 + ⋯ + 𝑥−𝑥 =
𝑓(𝑥) 1 2 50

50𝑥 49 +49𝑥 48 +⋯+2𝑥+1 1 1 1 1 1 1

𝑥 50 +𝑥 49 +⋯+𝑥 2 +𝑥+1
. Pe de altă parte: 𝐸 = 2𝑥1 −1
+ 2𝑥 −1 + ⋯ + 2𝑥 = − 2 (1 +1 + ⋯+
2 50 −1 −𝑥1 −𝑥2
2 2
1 1 51
1 1 1 1 𝑆(2) 1 1−( )
2 1 50 1 1 49
1 )= − 𝐺( )
2 2
= −
2 𝑇(1)
, unde 𝑇( )
2
= 1 =2−( )
2
si 𝑆 ( ) = 4 − 51 ( ) ;
2 2
−𝑥50 1−( )
2 2 2

4 4 4
2) a) 𝐼𝑛 = ∫2 𝑥 ∙ (𝑥 2 − 6𝑥 + 9)𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = ∫2 [(𝑥 − 3) + 3](𝑥 − 3)2𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = ∫2 (𝑥 − 3)2𝑛+1 ∙ 𝑑𝑥 −
4 4
4 (𝑥−3)2𝑛+2 (𝑥−3)2𝑛+1 2 2
∫2 (𝑥 − 3)2𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = 2𝑛+2
| − 2𝑛+1
| = − 2𝑛+1 → 0; b) 𝐽𝑛 = ∫1 𝑥 2 ∙ (𝑥 3 − 3𝑥 2 + 3𝑥 − 1)𝑛 ∙
2 2
2 2 2
𝑑𝑥 = ∫1 [(𝑥 − 1)2 + 2(𝑥 − 1) + 1](𝑥 − 1) 3𝑛
∙ 𝑑𝑥 = ∫1 (𝑥 − 1)3𝑛+2 ∙ 𝑑𝑥 + 2 ∫1 (𝑥 − 1)3𝑛+1 ∙ 𝑑𝑥 +
2
2 (𝑥−1)3𝑛+3 (𝑥−1)3𝑛+2 (𝑥−1)3𝑛+1 1 2 1
∫1 (𝑥 − 1)3𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = ( 3𝑛+3
+2 3𝑛+2
+ 3𝑛+1
)| = 3𝑛+3 + 3𝑛+2 + 3𝑛+1 → 0; c) Calculăm
1

311
 TESTE DE MATEMATICĂ

1 1 ∁1𝑛 ∁2𝑛
∫0 (1 − 𝑥 2 )𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (∁0𝑛 − ∁1𝑛 𝑥 2 + ∁2𝑛 𝑥 4 − ⋯ + (−1)𝑛 ∁𝑛𝑛 𝑥 2𝑛 ) ∙ 𝑑𝑥 = ∁0𝑛 − 3
+
5
− ⋯+
1−𝑥=𝑡
∁𝑛 1 1 ∁0𝑛 ∙2𝑛 ∁1𝑛 ∙2𝑛−1
(−1)𝑛 𝑛
(1) şi, respectiv: ∫0 (1 − 𝑥)𝑛 ∙ (1 + 𝑥)𝑛 ∙ 𝑑𝑥 =
⏞ ∫0 (2𝑡 − 𝑡 2 )𝑛 ∙ 𝑑𝑡 = − +
2𝑛+1 𝑛+1 𝑛+2
∁2𝑛 ∙2𝑛−2 ∁𝑛 ∁1𝑛 ∁2𝑛 ∁𝑛 0
∁𝑛 ∙2𝑛 1
∁ ∙2 𝑛−1

𝑛+3
− ⋯ + (−1)𝑛 2𝑛+1
𝑛
(2). Din (1), (2) → ∁0𝑛 − 3
+ 5
− ⋯ + (−1)𝑛 2𝑛+1
𝑛
= 𝑛+1
− 𝑛𝑛+2 +
∁2𝑛 ∙2𝑛−2 ∁𝑛
𝑛+3
− ⋯ + (−1)𝑛 2𝑛+1
𝑛
.

TEST 160

SUBIECTUL I

1) √3 − √8 + √5 − √24 + ⋯ + √2𝑛 − 1 − √4𝑛(𝑛 − 1) = 11 ↔ ∑𝑛𝑘=2 √2𝑘 − 1 − √4𝑘(𝑘 − 1) =

11 ↔ ∑𝑛𝑘=2 √𝑘 − 2√𝑘(𝑘 − 1) + 𝑘 − 1 = 11 ↔ ∑𝑛𝑘=2(√𝑘 − √𝑘 − 1) = 11 ↔ √𝑛 − 1 = 11 → 𝑛 =

12 ∈ 𝑁;
𝑏
𝑥1 = sin 𝐵 = 𝑎 3𝑚−1 2 2𝑚
2) Din { 𝑐 → 𝑥12 + 𝑥22 = 1 → (2𝑚+1) − 2𝑚+1 = 1 → 𝑚 ∈ {0,12}. Pentru 𝑚 = 0,
𝑥2 = sin 𝐶 =
𝑎
ecuaţia devine: 𝑥 2 + 𝑥 = 0 care nu convine. Pentru 𝑚 = 12 → 25𝑥 2 − 35𝑥 + 12 = 0 cu rădăcinile:
3 4
5
şi care corespund sinusurilor unghiurilor ∆ 𝐴𝐵𝐶 cu 𝜇(𝐴̂) = 90°, 𝐴𝐵 = 3𝑘, 𝐴𝐶 = 4𝑘, 𝑘 > 0. Deci
5
𝑚 = 12;

3) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞). Avem: 2 ∙ log 2𝑥 2 − 5 ∙ log 𝑥 (𝑥 + 2) + 2 ∙ log 22 (𝑥 + 2) =

lg(𝑥+2) lg 2
0 ↔ 2 ∙ log 2𝑥 2 − 5 ∙ lg 𝑥
∙ lg 2 + 2 ∙ log 22 (𝑥 + 2) = 0 ↔ 2 ∙ log 2𝑥 2 − 5 ∙ log 𝑥 2 ∙ log 2 (𝑥 + 2) + 2 ∙
log 22 (𝑥 + 2) = 0. Observăm că log 2 (𝑥 + 2) ≠ 0. Împărţim ambii membri ai ecuaţiei cu log 22 (𝑥 + 2)
log𝑥 2 1 1 log𝑥 2
şi notăm: log = 𝑡. Obţinem ecuaţia: 2𝑡 2 − 5𝑡 + 2 = 0 → 𝑡 ∈ {2 , 2}. Dacă 𝑡 = 2 → log =
2 (𝑥+2) 2 (𝑥+2)
1
→ 𝑓(𝑥) = log 2 𝑥 ∙ log 2 (𝑥 + 2) = 2 → 𝑥 = 2 soluţie unică pentru că 𝑓 este strict crescătoare, deci
2
log𝑥 2 1
injectivă. Daca 𝑡 = 2 → log = 2 → 𝑔(𝑥) = log 2 𝑥 ∙ log 2 (𝑥 + 2) − 2 = 0. Cum 𝑔 ↗, 𝑔(1) ∙
2 (𝑥+2)
𝐵𝑜𝑙𝑧𝑎𝑛𝑜
𝑔(2) = 0 → ⏞ ∃! 𝛼 ∈ (1,2)|𝑔(𝛼) = 0. Obs. Se poate elimina soluţia 𝛼 cerând, din enunţ,
rezolvarea ecuaţiei în mulţimea 𝑍.
𝑎𝑘+1 𝑐+𝑏𝑘 1
4) Din : 𝑎𝑘
= 𝑏𝑘+1
→ 𝑎𝑘 = 𝑐 (𝑎𝑘+1 ∙ 𝑏𝑘+1 − 𝑎𝑘 ∙ 𝑏𝑘 ) şi, punem 𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 şi însumăm relaţiile.
1 𝑖(𝑖+1)(𝑖+2)
Obţinem: ∑𝑛𝑘=1 𝑎𝑘 = (𝑎𝑛+1 𝑏𝑛+1 − 𝑎1 𝑏1 ). ∑𝑖𝑗=1 𝑗(𝑗 + 1) = ∑𝑖𝑗=1 𝑗 2 + ∑𝑖𝑗=1 𝑗 = . Apoi
𝑐 3
𝑖(𝑖+1)(𝑖+2) 1 𝑘 𝑎𝑖+1 𝑖+3 (𝑖−1)+4
∑𝑘𝑖=1(∑𝑖𝑗=1 𝑗(𝑗 + 1)) = ∑𝑘𝑖=1 = ∑ ⏟ 𝑖(𝑖 + 1)(𝑖 + 2). Cum = = . Aplicând
3 3 𝑖=1 𝑖 𝑖 𝑎𝑖
𝑎𝑖
𝑖(𝑖+1)(𝑖+2)(𝑖+3)
formula din enunţ, se obţine: ∑𝑘𝑖=1(∑𝑖𝑗=1 𝑗(𝑗 + 1)) = 12
. În fine ∑𝑛𝑘=1(∑𝑘𝑖=1(∑𝑖𝑗=1 𝑗(𝑗 +
𝑖(𝑖+1)(𝑖+2)(𝑖+3)
1))) = ∑𝑛𝑘=1 12
şi, aplicând încă o dată procedeul: ∑𝑛𝑘=1(∑𝑘𝑖=1(∑𝑖𝑗=1 𝑗(𝑗 + 1))) =
𝑛(𝑛+1)(𝑛+2)(𝑛+3)(𝑛+4)
60
;
1 1 1 1
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑂𝑁
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑀𝑂
5) Notăm 𝐴𝐶 ∩ 𝐵𝐷 = {𝑂}. 𝑀𝑁 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐷𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ ) + (𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ ) =
6 4 6 4
5 1
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 − ⃗⃗⃗⃗⃗ ;
𝐴𝐷
12 12

312
BOGDAN MARIUS DICU

3𝑥+2 3𝑥+2 3𝑥+2 2𝑥 + 3|3𝑥 + 2

6) Din sin ( ∙ 𝜋) = 0 → ∙ 𝜋 = 𝑘 ∙ 𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍 → 𝑘 = →{ →
2𝑥+3 2𝑥+3 2𝑥+3 2𝑥 + 3|2𝑥 + 3
2𝑥 + 3|6𝑥 + 4
{ → 2𝑥 + 3|5 → 2𝑥 + 3 ∈ {−5, −1,1,5} → 2𝑥 ∈ {−8, −4, −2,2} → 𝑥 ∈
2𝑥 + 3|6𝑥 + 9
{−4, −2, −1,1};

SUBIECTUL II
1 2 3 4
1) a) Calculăm 𝛼 −1 inversând liniile şi reordonând argumentele: 𝛼 −1 = ( ). Înmulţim cu
4 3 2 1
1 2 3 4
𝛼 −1, pe rând, ambii membri ai ecuaţiei: 𝛼 ∙ 𝑥 ∙ 𝛼 = 𝛽 → 𝑥 = (𝛼 −1 ∙ 𝛽) ∙ 𝛼 −1 = ( ); b)
3 2 1 4
Din 𝑥 ∙ 𝛼 ∙ 𝑥 = 𝛽 → 𝑥 (𝛼(𝑥(𝑘))) = 𝛽(𝑘), de unde obţinem relaţiile:

𝑥 (𝛼(𝑥(1))) = 1(1)
𝑥 (𝛼(𝑥(2))) = 4(2) (1)
. Presupunem că: 𝑥(1) = 1 →⏞ 𝑥(𝛼(1)) = 1 → 𝑥(4) = 1!. Dacă: 𝑥(1) =
𝑥 (𝛼(𝑥(3))) = 3(3)

{𝑥 (𝛼(𝑥(4))) = 2(4)
(1) (3) (4)
⏞ 𝑥(𝛼(2)) = 1 → 𝑥(3) = 1 →
2→ ⏞ 𝑥(𝛼(1)) = 3 → 𝑥(4) = 3 →
⏞ 𝑥(𝛼(3)) = 2 → 𝑥(2) = 2!. Dacă:
(1) (2) (1)
⏞ 𝑥(𝛼(3)) = 𝑥(2) = 3 →
𝑥(1) = 3 → ⏞ 𝑥(𝛼(3)) = 4 → 𝑥(2) = 4!. Dacă: 𝑥(1) = 4 →
⏞ 𝑥(𝛼(4)) = 4 →
(2)
⏞ 𝑥(𝛼(1)) = 4 → 𝑥(4) = 4!. Dacă 𝑥(2) =
𝑥(1) = 4. În continuarea acestui caz, dacă: 𝑥(2) = 1 →
(2) (2)
⏞ 𝑥(𝛼(2)) = 𝑥(3) = 4!. Dacă 𝑥(2) = 3 →
2→ ⏞ 𝑥(𝛼(3)) = 4 → 𝑥(2) = 4!. Deci 𝑥 ∈ 𝜙. Exerciţiu:
𝑥(𝑦(1)) = 4(1)
𝑥(𝑦(2)) = 3(2)
𝑥(𝑦(𝑘)) =
𝑥(𝑦(3)) = 2(3)
{𝑥(𝑦(4)) = 1(4)
𝑦(𝑧(1)) = 1(5)
1 2 3 4 1 2 3 4 𝑦(𝑧(2)) = 4(6)
acelaşi enunţ pentru 𝛼 = ( ),𝛽 = ( ); c) 𝑦(𝑧(𝑘)) = .
2 4 3 1 2 3 1 4 𝑦(𝑧(3)) = 3(7)
{𝑦(𝑧(4)) = 2(8)
𝑧(𝑥(1)) = 4(9)
𝑧(𝑥(2)) = 1(10)
𝑧(𝑥(𝑘)) =
𝑧(𝑥(3)) = 2(11)
{ {𝑧(𝑥(4)) = 3(12)
(9) (5) (4) (10) (6)
⏞ 𝑧(1) = 4 →
Presupun: 𝑥(1) = 1 → ⏞ 𝑦(4) = 1 →
⏞ 𝑥(1) = 1; 𝑥(2) = 2 →
⏞ 𝑧(2) = 1 →
⏞ 𝑦(1) =
(1) (12) (8) (3) (11) (7) (2)
4→ ⏞ 𝑥(4) = 4 → ⏞ 𝑧(4) = 3 → ⏞ 𝑦(3) = 2 → ⏞ 𝑥(2) = 2; 𝑥(3) = 3 →
⏞ 𝑧(3) = 2 →
⏞ 𝑦(2) = 3 →
⏞ 𝑥(3) =
3. Analog se tratează cazurile: 𝑥(1) = 2, 𝑥(1) = 3, 𝑥(1) = 4;

2) a) Notând: 2𝑥 3 − 3𝑥 2 − 3𝑥 = 𝑡 ∈ 𝑄, obţinem ecuaţia bipătrată: 𝑡 4 − 5𝑡 2 + 4 = 0 → 𝑡 ∈

{−2, −1,1,2}. Dacă 𝑡 = −2 → 2𝑥 3 − 3𝑥 2 − 3𝑥 + 2 = 0 (ecuaţie reciprocă) 2(𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 + 1) −
1
3𝑥(𝑥 + 1) = 0 → 𝑥1 = −1 ∈ 𝑄 si 2𝑥 2 − 5𝑥 + 2 = 0 → 𝑥2 = 2 ∈ 𝑄, 𝑥3 = ∈ 𝑄. Dacă 𝑡 = −1 →
2

313
 TESTE DE MATEMATICĂ

1
2𝑥 3 − 3𝑥 2 − 3𝑥 + 1 = 0. Eventualele rădăcini raţionale sunt {±1, ±2, ± } dar niciun element al
2
mulţimii nu verifică ecuaţia dată. Analog, tratăm cazurile: 𝑡 = 1 si 𝑡 = 2; b) Notând 𝑥 4 − 5𝑥 2 + 3 =
:𝑦 2
1 1
𝑦, obţinem ecuaţia reciprocă: 3𝑦 4 + 16𝑦 3 + 26𝑦 2 + 16𝑦 + 3 = 0 →
⏞ 3 (𝑦 2 + 2 ) + 16 (𝑦 + ) +
𝑦 𝑦
1
𝑦+ =𝑧
𝑦
10 1
⏞ 3𝑧 2 + 16𝑧 + 20 = 0 → 𝑧1 = −2 si 𝑧2 = −
26 = 0 → . Dacă 𝑧 = −2 → 𝑦 + 𝑦 = −2 → 𝑦 =
3
10 1 10 1
−1 → 𝑥 4 − 5𝑥 2 + 4 = 0 → 𝑥 ∈ {−2, −1,1,2}. Dacă 𝑧 = − 3 →𝑦+𝑦 =− 3
→ 𝑦 ∈ {−3, − 3}.
1
Pentru 𝑦 = −3 → 𝑥 4 − 5𝑥 2 + 6 = 0 → 𝑥 ∈ {±√2, ±√3}. Pentru 𝑦 = − 3 → 3𝑥 4 − 15𝑥 2 + 10 =
15+√105 15−√105
0 → 𝑥 ∈ {±√ , ±√ }. c) Pentru 𝑛 = 0, ecuaţia devine 1 = 1 → 𝑥 ∈ 𝐶. Pentru 𝑛 ∈ 𝑁 ∗ ,
6 6
𝑥 2 +𝑥+1
notând 𝑥 2 −𝑥+1 = 𝑢, obţinem ecuaţia binomă: 𝑢𝑛 = 1, de unde soluţiile:

2𝑘𝜋 2𝑘𝜋 𝑥 2 +𝑥+1

𝜀𝑘 = cos + 𝑖 ∙ sin ,𝑘 = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
0, 𝑛 − 1. Revenind: = 𝜀𝑘 → (𝜀𝑘 − 1)𝑥 2 − (𝜀𝑘 + 1)𝑥 + 𝜀𝑘 −
𝑛 𝑛 𝑥 2 −𝑥+1
𝜀𝑘 +1±√−3𝜀𝑘2 +10𝜀𝑘 −3
1 = 0 având discriminantul: ∆= −3𝜀𝑘2 + 10𝜀𝑘 − 3 şi rădăcinile complexe: 𝑥1,2 = 2(𝜀𝑘 −1)
;

SUBIECTUL III

1) a) Ecuaţia 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 + 𝑥 + 𝑎 = 0 are soluţie reală unică (𝑔 ↗) şi aceasta este situată în (−1,0)
𝑎∈𝑍
24𝑥 2 −8
⏞ 𝑎 = 1; b) Calculăm 𝑓 ′′ (𝑥) = 2
dacă: 𝑔(−1) ∙ 𝑔(0) < 0 → (𝑎 − 2)𝑎 < 0 → 𝑎 ∈ (0,2) → şi
(𝑥 +1)3
1 1
deducem că funcţia este convexă pentru 𝑥 ∈ (−∞, − ) şi pentru 𝑥 ∈ ( , +∞), respectiv concavă
√3 √3
1 1 1
pentru 𝑥 ∈ (− , ). Punctele de pe grafic de abscise 𝑥 = ± sunt de inflexiune; c) Funcţia
√3 √3 √3
𝑥 3 +𝑥+2
𝑓(𝑥) = are asimptotele oblice: 𝑦 = 𝑥 la ±∞. 𝒢𝑓 ∩ 𝑂𝑥 = 𝐴(−1,0); 𝒢𝑓 ∩ 𝑂𝑦 = 𝐵(0,2).
𝑥 2 +1
2𝑥 2 −4𝑥+1 2±√2 −4(𝑥 3 −3𝑥 2 +1)
Calculăm derivatele: 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥 2 +1)2
cu rădăcinile reale: 𝑥1,2 = 2
si 𝑓 ′′ (𝑥) = (𝑥 2 +1)3
având o rădăcina reală unică 𝑥3 ∈ (−1,0).
𝑥 −∞ −1 𝑥3 0 𝑥2 𝑥1 +∞
𝑓′ + + + + 0 − 0 +
𝑓′′ + + 0 − − − −
𝑓 ↗ 0 ↗ ↗ 2 ↗ ↘ ↗
convexă convexă concavă concavă concavă concavă

314
BOGDAN MARIUS DICU

1 1
𝑎
𝑥 3 −𝑥+𝑎 𝑥2 1 𝑥−1
= ln 9 → ln 9−2 = ln 9 → 𝑎 = −2;
2
2) a) Γ𝑓[−1,1] = ∫ 2
1 | 𝑥 2 −1 | ∙ 𝑑𝑥 = ln 9 → (2 + 𝑎 2 ln |𝑥+1|)| 1
22 − −
2 2
𝑡 𝐻 2
∫2 𝑓(𝑥)∙𝑑𝑥 𝐹(𝑡)−𝐹(2) 𝑓(𝑡) 𝑡 3 −𝑡−6 11 3 𝑥 3 −𝑥+1
b) lim (𝑡−2)2
= lim (𝑡−2)2 = ⏞ lim 2(𝑡−2) = lim 2(𝑡−2)(𝑡 2 −1) = 6 ; c) 𝒱 = 𝜋 ∫2 ( 𝑥 2 −1 ) ∙ 𝑑𝑥.
𝑡→2 𝑡→2 𝑡→2 𝑡→2
𝑡>2 𝑡>2 𝑡>2 𝑡>2
2 2
𝑥 3 −𝑥+1 1 2𝑥 1 2𝑥 𝐴 𝐵
Prelucrăm ( 2 ) = (𝑥 + 2 ) = 𝑥 2 + 2 + (𝑥−1)2 (𝑥+1)2 = 𝑥 2 + 2 + + (𝑥−1)2 +
𝑥 −1 𝑥 −1 𝑥 −1 𝑥 −1 𝑥−1
𝐶 𝐷 2𝑥 1 1 1 1 1 235 8 1 3
𝑥+1
+ (𝑥+1)2 = 𝑥 2 + 𝑥 2 −1 + 4 (− 𝑥−1 + (𝑥−1)2 + 𝑥+1 + (𝑥+1)2 ) → 𝒱 = 𝜋 ( 48 − ln 3 − 4 ln 2);

TEST 161

SUBIECTUL I
3 3 3 3 3 3
1) Amplificând fracțiile cu: √2 − 1, √3 − √2, … , √𝑛 − √𝑛 − 1 , ecuația devine: √𝑛 − 1 = 5 → 𝑛 =
216;
2) 𝑓 ∘ 𝑔 =
9log3 (3−√𝑥+1) − 6 ∙ 3log3 (3−√𝑥+1) + 8, (log 3 (3 − √𝑥 + 1) ≤ 1 𝑠𝑖 𝑥 ∈ [−1,8]) ↔ 𝑥 ∈ [−1,8]
√−𝑥−1 √−𝑥−1
92 − 6 ∙ 32 + 8, (2√−𝑥−1 ≤ 1 𝑠𝑖 𝑥 ∈ (−∞, −1)) ↔ 𝑥 ∈ 𝜙
=
−log 22 (log 3(3 − √𝑥 + 1)) − 1, (log 3 (3 − √𝑥 + 1) > 1 𝑠𝑖 𝑥 ∈ [−1,8]) ↔ 𝑥 ∈ 𝜙

{ −log 22 (2√−𝑥−1 ) − 1, (2√−𝑥−1 > 1 𝑠𝑖 𝑥 ∈ (−∞, −1)) ↔ 𝑥 ∈ (−∞, −1)

1(−∞,8) (funcția identică). Analog: 𝑔 ∘ 𝑓 = 1𝑅 . Evident, funcția 𝑓 = 𝑔−1 ;
𝑥 𝑥
𝑥 3 3
log 2 𝑦 > 0 log 2 𝑦 < 0
3) În ecuația: log 2
= 𝑦 − 𝑥 , dacă 𝑥 > 𝑦 → { ! și dacă 𝑥 < 𝑦 → { !. Prin
𝑦
𝑦3 − 𝑥3 < 0 𝑦3 − 𝑥3 > 0
urmare: 𝑥 = 𝑦 și înlocuind în cealaltă ecuație: (𝑥, 𝑦) ∈ {(−1, −1); (1,1)};

4) Fie 𝑆 = 1 + 2𝑎 + 3𝑎2 + ⋯ + (𝑛 + 1)𝑎𝑛 → 𝑎 ∙ 𝑆 = 𝑎 + 2𝑎2 + ⋯ + (𝑛 + 1)𝑎𝑛+1 și, scăzând cele

(𝑛+1)𝑎 𝑛+2 −(𝑛+2)𝑎𝑛+1 +1
două relații: 𝑆 = (𝑎−1)2
. Presupunem, prin absurd, că: 1 + 2𝑎 + 3𝑎2 + ⋯ +
(𝑛+1)𝑎 𝑛+2 −(𝑛+2)𝑎𝑛+1 +1 𝑎 2𝑛+2 −2𝑎 𝑛+1 +1
(𝑛 + 1)𝑎𝑛 = (1 + 𝑎 + 𝑎2 + ⋯ + 𝑎𝑛 )2 ↔ (𝑎−1)2
= (𝑎−1)2
→ 𝑎𝑛+1 −
(𝑛 + 1)𝑎 + 𝑛 = 0 → 𝑎𝑛+1 − 𝑎 − 𝑛(𝑎 − 1) = 0 → 𝑎 + 𝑎 𝑛 𝑛−1 2
+ ⋯ + 𝑎 + 𝑎 − 𝑛 = 0 → 𝑎 = 1!

315
 TESTE DE MATEMATICĂ

5) Fie 𝑚𝐴 , 𝑚𝐵 , 𝑚𝐶 pantele bisectoarelor interioare, respectiv 𝑛𝐴 , 𝑛𝐵 , 𝑛𝐶 pantele bisectoarelor

𝑚𝐴𝐶 −𝑚𝐴 𝑚𝐴 −𝑚𝐴𝐵
exterioare. Din egalitatea unghiurilor definite de bisectoarele interioare: 1+𝑚 𝑚
= 1+𝑚 ∙𝑚
→
𝐴𝐶 𝐴 𝐴 𝐴𝐵
−1−𝑚𝐴 𝐴𝑚 −2
1−𝑚𝐴
= 1+2𝑚 → 𝑚𝐴 = −3 − √10. Cum bistectoarele interioară și exterioară sunt perpendiculare:
𝐴
1
𝑛𝐴 = −𝑚 = √10 − 3. Analog, se procedează pentru celelalte vârfuri.
𝐴

̂ = 120°) și aplicăm teorema cosinusului în ∆ 𝐷𝑀𝑁: 𝑀𝑁 2 = 𝐷𝑀2 + 𝐷𝑁 2 − 2𝐷𝑀 ∙

6) Avem 𝜇(𝑀𝐷𝑁
̂ = 100 + 36 − 120 ∙ (− 1) → 𝑀𝑁 = √136 + 60 = 14; Observație: 𝐴𝐶𝑀𝑁 este
𝐷𝑁 ∙ cos 𝑀𝐷𝑁 2
trapez isoscel.

SUBIECTUL II

1) a) Folosind binomul lui Newton, matriceal, calculăm 𝐴𝑛 = (𝐼3 + 𝐷)𝑛 = ∁0𝑛 𝐼3 + ∁1𝑛 𝐷 + ∁2𝑛 𝐷2 de
𝑛(𝑛+1)
1 𝑛
𝑛 2 −1 −1
unde: 𝐴 = (0 1 𝑛 ). Întrucât det 𝐴 = 1 ≠ 0 → ∃𝐴 . Înmulțim cu 𝐴 , la stânga și apoi la
0 0 1
1 98 4851
dreapta, ambii membri ai ecuației: 𝐴 ∙ 𝑋 ∙ 𝐴 = 𝐴100 → 𝑋 = 𝐴98 = (0 1 98 );b) Observăm că
0 0 1
𝑘 𝑛 0 1
𝐵 = 𝑂3 , ∀𝑘 ≥ 2 si, aplicând binomul lui Newton: 𝑀 = ∁𝑛 𝐼3 + ∁𝑛 𝐵 =
𝑛+1 𝑛 −𝑛
𝑎 𝑏 𝑎 𝑏 1 2
( 3𝑛 2𝑛 + 1 −2𝑛 ); c) Fie 𝑌 = ( ). Ecuația: 𝑌 ∙ 𝐶 ∙ 𝑌 = 𝐶 3 devine: ( )∙( )∙
𝑐 𝑑 𝑐 𝑑 0 3
4𝑛 3𝑛 −3𝑛 + 1
𝑎2 + 2𝑎𝑐 + 3𝑏𝑐 = 1(1)
𝑎 𝑏 1 26 𝑎𝑏 + 2𝑎𝑑 + 3𝑏𝑑 = 26(2)
( )=( ). Efectuând calculul, obținem sistemul . Din ecuația
𝑐 𝑑 0 27 𝑎𝑐 + 2𝑐 2 + 3𝑑𝑐 = 0(3)
2
{ 𝑏𝑐 + 2𝑐𝑑 + 3𝑑 = 27(4)
2
𝑎 =1
(3): 𝑐 = 0 sau 𝑎 + 2𝑐 + 3𝑑 = 0. Dacă 𝑐 = 0 → {𝑎𝑏 + 2𝑎𝑑 + 3𝑏𝑑 = 26. Obținem: 𝑌 ∈
𝑑2 = 9
1 2 1 −4 −1 4 −1 −2
{( ),( ),( ),( )}. Dacă: 𝑎 = −2𝑐 − 3𝑑, sistemul devine:
0 3 0 −3 0 3 0 −3
9𝑑2 + 6𝑐𝑑 + 3𝑏𝑐 = 1
{𝑏𝑐 + 2𝑐𝑑 + 3𝑑2 = −13 fals;
𝑏𝑐 + 2𝑐𝑑 + 3𝑑2 = 27
𝑎+𝑏+𝑐+𝑑 = 4
𝑓 = 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑 = (𝑥 − 1)(𝑥 + 2)𝐶1 (𝑥) + 3𝑥 + 1 −8𝑎 + 4𝑏 − 2𝑐 + 𝑑 = −5 →
2) a) { →{
𝑓 = 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑 = (𝑥 + 1)(𝑥 − 2)𝐶2 (𝑥) + 5𝑥 − 3 −𝑎 + 𝑏 − 𝑐 + 𝑑 = −8
8𝑎 + 4𝑏 + 2𝑐 + 𝑑 = 7
𝑓 = −𝑥 + 𝑥 + 7𝑥 − 3; b) Aplicând teorema împărțirii cu rest, obținem: 𝑥 2𝑛 + 𝑥 2𝑛−1 + ⋯ + 𝑥 2 +
3 2

𝑥 + 1 = (𝑥 − 1)(𝑥 + 2)(𝑥 + 1)(𝑥 − 2)𝐶(𝑥) + 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑, ∀𝑥 ∈ 𝑅. Anulăm, pe rând,

𝑥 = 1: 2𝑛 + 1 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + 𝑑
𝑥 = −1: 1 = −𝑎 + 𝑏 − 𝑐 + 𝑑
fiecare factor al produsului care-l precede pe 𝐶(𝑥): 𝑥 = 2: 22𝑛+1 − 1 = 8𝑎 + 4𝑏 + 2𝑐 + 𝑑 →
22𝑛+1 +1
𝑥 = −2: = −8𝑎 + 4𝑏 − 2𝑐 + 𝑑
{ 3
ℎ(1) = 1
22𝑛 −3𝑛−4 3 22𝑛+2 −3𝑛−1 2 12𝑛+13−22𝑛 6𝑛+1−22𝑛+2
𝑔(𝑥) = 9
𝑥 + 9
𝑥 + 9
𝑥 + 9
; c) Avem: {ℎ(2) = 2. Aplicând
ℎ(3) = 3

316
BOGDAN MARIUS DICU

teorema împărțirii cu rest, obținem: ℎ(𝑥) = (𝑥 − 1)(𝑥 − 2)(𝑥 − 3)𝑐(𝑥) + 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 →

𝑥 = 1: ℎ(1) = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 1
{𝑥 = 2: ℎ(2) = 4𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 = 2 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (0,1,0) → 𝑟(𝑥) = 𝑥;
𝑥 = 3: ℎ(3) = 9𝑎 + 3𝑏 + 𝑐 = 3

SUBIECTUL III

1) a) 𝑓 este continuă și derivabilă pe fiecare ramură în parte fiind rezultatul unor operații cu funcții
𝑥 = 0: 𝑓(0) = 𝑙𝑑 (0) = 0
elementare. Continuitatea în {𝑥 = 2: 𝑙𝑠 (2) = 𝑓(2) = 𝑙𝑑 (2) = 0 → 𝑓 este continuă pe [0,10].
𝑥 = 10: 𝑓(10) = 𝑙𝑠 (10) = 0
1−𝑥
2
, 𝑥 ∈ (0,2)
Calculăm: 𝑓 ′ (𝑥)
= {√2𝑥−𝑥6−𝑥 . Derivabilitatea în:
, 𝑥 ∈ (2,10)
√−𝑥 2 +12𝑥−20
𝑥 = 0: 𝑓𝑑′ (0) = +∞
{𝑥 = 2: 𝑓𝑠′ (2) = −∞, 𝑓𝑑′ (2) = +∞ → 𝑓 e derivabilă pe (0,2) ∪ (2, +∞), 𝑥0 = 2 fiind punct de
𝑥 = 10: 𝑓𝑠′ (10) = −∞
întoarcere; b) Redăm reprezentarea grafică a funcției:

c) Rezolvarea se face geometric. Cele două ramuri ale funcției reprezintă ecuațiile semicercurilor din
𝒞(𝑀(1,0); 𝑟 = 1)
primul cadran corespunzătoare: { . Din trapezul dreptunghic 𝑀𝑁𝐵𝐴, rezultă: 𝐴𝐵 =
𝒞′(𝑁(6,0); 𝑅 = 4)
4.

2) a) Corpul obţinut prin rotirea domeniului 𝒮 în jurul axei 𝑂𝑥 este o semisferă cu centrul în origine și
𝒜𝑡 = 𝒜𝑠 + 𝒜𝑏 = 2𝜋𝑅 2 + 𝜋𝑅 2 = 3𝜋
raza 𝑅 = 1. Conform formulelor geometrice: { 2𝜋𝑅3 2𝜋 . Altă soluție:
𝒱= 3 = 3
1 1 1 1 2𝜋
𝒜𝑠 = 2𝜋 ∙ ∫0 𝑓(𝑥)√1 + (𝑓 ′ (𝑥))2 𝑑𝑥 = 2𝜋 ∙ ∫0 √1 − 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 = 2𝜋 si 𝒱 = 𝜋 ∙ ∫0 𝑓 2 (𝑥)𝑑𝑥 = ;
√1−𝑥 2 3
b) Coordonatele punctului de intersecție dintre cele două curbe sunt date de ecuația: √1 − 𝑥 2 =
1
√3 ∙ 𝑥 2 → 𝑥 = 2. Fie 𝒜1 , 𝒜2 ariile domeniilor plane situate deasupra respectiv sub parabolă. 𝒜1 =
1
1 𝜋 𝜋
2 2 𝑥3 2 1 √3 𝜋+√3
∫0 (√1 −
2 𝑥2 − √3 ∙ 𝑥 )𝑑𝑥 = ∫0 cos 𝑡 ∙ 𝑑𝑡
6 − √3 | = ∫06 (1 + cos 2𝑡) ∙ 𝑑𝑡 − = . Prin
3 0 2 24 12
𝜋 𝜋+√3
urmare: 𝒜2 = 𝒜 − 𝒜1 = 4 − 12
. c) Se formează trei sectoare de cerc identice, având unghiul
𝜋
𝜋
𝑚 = tg 3
= √3
la vârf 6 , deci pantele celor două drepte sunt: { 𝜋 1 . Observație: se poate rezolva și
𝑛 = tg 6
=
√3
folosind calculul ariilor cu ajutorul integralelor.

317
 TESTE DE MATEMATICĂ

TEST 162

SUBIECTUL I

1+cos 2𝛼 √2+√2 √2+√2+√2

cos 𝛼 = √ 𝜋 𝜋
𝜋 2 cos 8 = 2 𝜋
cos 16 = 2
1) Pentru 𝛼 = 8
, din →{ . Pentru 𝛼 = 8 → .
1−cos 2𝛼 𝜋 √2−√2 √
sin 𝛼 = √ sin 8 = 2 𝜋 2− √ 2−√2
{ 2
{ sin 16 = 2

Continuând procedeul, se obține relația: √2 + √2 + √2 + √2 + √2 + 𝒊 ∙

(
32

32
√2 − √2 − √2 − √2 − = (2 (cos
𝜋
+ 𝑖 ∙ sin ))
𝜋 𝜋 𝜋
= 232 (cos + 𝑖 ∙ sin ) = 232 ∙ 𝑖;
√2 64 64 2 2

)
𝑦 = 𝑥 2 − (3𝑚 + 1)𝑥 + 2𝑚 + 3
2) Formăm sistemul: { → 𝑥 2 − (4𝑚 + 2)𝑥 + 5𝑚 + 3 = 0, ecuație care
𝑦 = (𝑚 + 1)𝑥 − 3𝑚
1−√33
trebuie să admită două soluții reale distincte: ∆> 0 → 4𝑚2 − 𝑚 − 2 > 0 → (−∞, 8
)∪
1+√33
( , +∞) (1). Fie 𝐴(𝑎, 𝑓(𝑎)), 𝐵(𝑏, 𝑓(𝑏)) punctele corespunzătoare soluțiilor ecuației anterioare.
8
Din [𝐴𝐵] = 2√5, obținem: (𝑏 − 𝑎)2 + (𝑓(𝑏) − 𝑓(𝑎))2 = 20 ↔ [(𝑎 + 𝑏)2 − 4𝑎𝑏][1 + (𝑚 + 1)2 ] =
𝑚∈𝑍
1−√33 1+√33
20 → (4𝑚2 − 𝑚 − 2)(𝑚2 + 2𝑚 +2) = 5 →
⏞ 𝑚 = 1 ∈ ((−∞, )∪( , +∞)) ∩ 𝑍;
8 8

3) Ordonăm ecuația: 2𝑥 2 𝑦 2 + 𝑥 2 𝑦 − 𝑥𝑦 2 + 2𝑥 2 + 2𝑦 2 + 4𝑥𝑦 − 𝑥 + 𝑦 + 2 = 0 după puterile lui 𝑦:

(2𝑥 2 − 𝑥 + 2)𝑦 2 + (𝑥 2 + 4𝑥 + 1)𝑦 + 2𝑥 2 − 𝑥 + 2 = 0. Pentru că 𝑦 ∈ 𝑅, impunem: ∆=
(𝑥 2 + 4𝑥 + 1)2 − 4(2𝑥 2 − 𝑥 + 2)2 = −3(5𝑥 2 + 2𝑥 + 5)(𝑥 − 1)2 ≥ 0 → 𝑥 = 1 → 𝑦 = −1;

4) Demonstrăm propoziția: 𝑃(𝑛): 6𝑛 ≥ 5𝑛4 + 𝑛2 , ∀𝑛 ∈ ℕ, 𝑛 ≥ 4 prin metoda inducției matematice:

Etapa I: 𝑃(4): 1296 ≥ 1296 adevărat;
Etapa II: Presupunem: 𝑃(𝑘): 6𝑘 ≥ 5𝑘 4 + 𝑘 2 , ∀𝑘 ∈ ℕ, 𝑘 ≥ 4 adevărat. Fie 𝑃(𝑘 + 1): 6𝑘+1 = 6𝑘 ∙ 6 ≥
? :𝑘 4
20 25 22 6
4 ⏞ 5(𝑘 + 1) + (𝑘 + 1) ↔ 20𝑘 + 25𝑘 + 22𝑘 + 6 ≤ 25𝑘 →
30𝑘 + 6𝑘 ≥ 2 4 2 3
⏞ + 2 + 3 + 4 ≤ 25. 2 4
𝑘 𝑘 𝑘 𝑘
20
𝑘
≤5
25
𝑘2
≤ 1 + 20 25 22 6 11 1
Cum: 𝑘 ≥ 4 → 22
⏞
11 → 𝑘 + 𝑘 2 + 𝑘 3 + 𝑘 4 ≤ 6 + 32 + 216 < 25. Deci (𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1)) ∧
𝑘 3 ≤ 32
6 1
≤
{𝑘 4 216
(𝑃(4)adev. ) → 𝑃(𝑛) adevărata.

5) Ordonăm ecuațiile după 𝑛: (2𝑥 + 3𝑦 − 5)𝑛 − 2𝑥 + 𝑦 + 1 = 0. Coordonatele punctului fix sunt

2𝑥 + 3𝑦 − 5 = 0
soluțiile reale ale sistemului: { → 𝑃(1,1) este punctul fix al familiei de drepte. Fie
−2𝑥 + 𝑦 + 1 = 0
2−2𝑎 2−2𝑏 𝑏−5
𝒟𝑎 ⊥ 𝒟𝑏 → 𝑚𝒟𝑎 ∙ 𝑚𝒟𝑏 = −1 → 3𝑎+1 ∙ 3𝑏+1 = −1 → 13𝑎𝑏 − 𝑎 − 𝑏 + 5 = 0 → 𝑎 = 13𝑏−1 ∈ 𝑍 →
(13𝑏 − 1)|(13𝑏 − 1) (13𝑏 − 1)|(13𝑏 − 1)
{ →{ → (13𝑏 − 1)|64 → 13𝑏 − 1 ∈
(13𝑏 − 1)|(𝑏 − 5) (13𝑏 − 1)|(13𝑏 − 65)
{±1, ±2, ±4, ±8, ±16, ±32, ±64} → 𝑏 ∈ {0,5} → 𝒟0 ⊥ 𝒟5 ;

318
BOGDAN MARIUS DICU

6) Ecuația sin2 𝑥 + 3 ∙ cos 2 𝑥 + 2√3 ∙ sin 𝑥 ∙ cos 𝑥 − (2 + √3) ∙ sin 𝑥 − (3 + 2√3) ∙ cos 𝑥 + 2√3 = 0 se scrie:
2
(sin 𝑥 + √3 cos 𝑥) − (2 + √3)(sin 𝑥 + √3 cos 𝑥) + 2√3 = 0. Notăm sin 𝑥 + √3 cos 𝑥 = 𝑡 și obținem
ecuația: 𝑡 2 − (2 + √3)𝑡 + 2√3 = 0 →
𝜋 𝜋 𝜋
𝑡 = 2 → sin 𝑥 + √3 cos 𝑥 = 2 → sin (𝑥 + ) = 1 → 𝑥 + = (−1)𝑘 + 𝑘𝜋
3 3 2
{ 𝜋 √3 𝜋 𝜋
, 𝑘 ∈ 𝑍 și soluția este dată
𝑡 = √3 → sin 𝑥 + √3 cos 𝑥 = √3 → sin (𝑥 + ) = → 𝑥 + = (−1)𝑘 + 𝑘𝜋
3 2 3 3
de reuniunea celor două mulțimi.

SUBIECTUL II
20
1 + 3 + ⋯ + 19 2 + 4 + ⋯ + 20 210 𝐶1 +𝐶2 ∑𝑘=1 𝑘 ∑10
𝑘=1 2𝑘 210
20
2 2 2 2
1) a) 𝒟1 = |1 + 3 + ⋯ + 19 2 + 4 + ⋯ + 20 2 2
2870 | = ⏞ |∑𝑘=1 𝑘 2 ∑10
𝑘=1 (2𝑘) 2
2870 |=
13 + 33 + ⋯ + 193 23 + 43 + ⋯ + 203 44100 20
∑𝑘=1 𝑘 3 10 3
∑𝑘=1(2𝑘) 44100
210 ∑10
𝑘=1 2𝑘 210
| 2870 ∑10 𝑘=1(2𝑘)
2
2870 | = 0; b) Din 𝑥 4 + 𝑥 3 + 2𝑥 2 + 𝑥 + 1 = 0 → (𝑥 2 + 1)(𝑥 2 + 𝑥 + 1) = 0 → 𝑥1,2 =
44100 ∑10 𝑘=1(2𝑘)
3
44100
𝑥16 𝑥26 𝑥36 𝑥46
1 √3 𝑥 6 𝑥16 𝑥26 𝑥36 |
±𝑖 si 𝑥3,4 = − ± 𝑖 ∈ {𝜀, 𝜀̅}. Avem 𝑥16 = 𝑥26 = −1, 𝑥36 = 𝑥46 = 1 → 𝒟2 = || 46 =
2 2 𝑥3 𝑥46 𝑥16 𝑥26 |
𝑥26 𝑥36 𝑥46 𝑥16
−1 −1 1 1
| 1 −1 −1 1 | = 0; c) 𝒟3 =
1 1 −1 −1
−1 1 1 −1
𝑛𝜋 𝑛𝜋 𝑛 𝑛𝜋 𝑛𝜋 𝑛𝜋 𝑛
cos sin (√2 + 𝑖 ∙ √2) cos + 𝑖 ∙ sin sin (√2 + 𝑖 ∙ √2)
4 4 4 4
𝐶1 +𝑖𝐶2 4 Moivre
𝑛 𝑛
|cos 𝑛𝜋 sin
𝑛𝜋
(1 + 𝑖 ∙ √3) || =
⏞ ||cos 3 + 𝑖 ∙ sin 3
𝑛𝜋 𝑛𝜋
sin
𝑛𝜋
(1 + 𝑖 ∙ √3) || =
⏞
| 3 3 3
𝑛𝜋 𝑛𝜋 𝑛 𝑛𝜋 𝑛𝜋 𝑛𝜋 𝑛
cos sin (√3 + 𝑖) cos + 𝑖 ∙ sin sin (√3 + 𝑖)
6 6 6 6 6
1 𝑛 𝑛𝜋 𝑛
(√2 + 𝑖 ∙ √2) sin (√2 + 𝑖 ∙ √2)
2𝑛 4
𝑛 𝑛
| 1 (1 + 𝑖 ∙ √3) sin
𝑛𝜋
(1 + 𝑖 ∙ √3) || = 0 (𝐶1 ~𝐶3 );
| 2𝑛 3
1 𝑛 𝑛𝜋 𝑛
(√3 + 𝑖) sin (√3 + 𝑖)
2𝑛 6

2) a) Scriem 𝑥 ∘ 𝑦 = 𝑥𝑦 − 2𝑥 − 2𝑦 + 6 = (𝑥 − 2)(𝑦 − 2) + 2. Legea este asociativă și comutativă, are

2𝑘−3 5 7
elementul neutru 𝑒 = 3 și simetricul lui 𝑘 ∈ 𝑍/{2} este 𝑘−2
. Așadar: 4 ∘ 5 ∘ … ∘ 𝑛 ∘ 2 ∘ 3 ∘ … ∘
2𝑛−3 5 7 2𝑛−3
= (4 ∘ ) ∘ (5 ∘ ) ∘ … ∘ (𝑛 ∘ ) = 3 ∘ 3 ∘ … ∘ 3 = 3; b) Din (𝑥 + 1) ∘ (𝑦 − 1) = (𝑥 + 𝑦) ∘
𝑛−2 2 3 𝑛−2
(𝑥 + 𝑦) → (𝑥 − 1)(𝑦 − 3) + 2 = (𝑥 + 𝑦 − 2)2 + 2 → 𝑥 2 + 𝑥(𝑦 − 1) + 𝑦 2 − 3𝑦 − 3 = 0. Pentru că
13
𝑥 ∈ 𝑅, impunem ∆= −3𝑦 2 + 10𝑦 + 13 ≥ 0 → 𝑦 ∈ [1, 3
]∩ 𝑍→
2
𝑦 = 1: 𝑥 − 5 = 0 → 𝑥 ∉ 𝑍
𝑦 = 2: 𝑥 2 + 𝑥 − 5 = 0 → 𝑥 ∉ 𝑍
. Deci, soluția este (𝑥, 𝑦) ∈ {(−3,3); (−3,1)}. c) Prin inducție
𝑦 = 3: 𝑥 2 + 2𝑥 − 3 = 0 → 𝑥 ∈ {−3,1}
2
{ 𝑦 = 4: 𝑥 + 3𝑥 + 1 = 0 → 𝑥 ∉ 𝑍
𝑥 ∘ 𝑥 ∘ … ∘ 𝑥 = (𝑥 − 2)𝑛 + 2 și √𝑎𝑛 (3) + 𝑎𝑛 (7) + 𝑎𝑛 (8) =
matematică, arătăm că: 𝑎𝑛 (𝑥) = ⏟
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖
√5𝑛 + 6𝑛 + 7 ∈ 𝑅/𝑄 pentru că ultima cifră 𝒰(5𝑛 + 6𝑛 + 7) = 8 și deci 5𝑛 + 6𝑛 + 7 nu poate fi
pătrat perfect;

319
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL III

1) a) Funcțiile sunt continue și derivabile pe fiecare ramură în parte fiind obținute prin operații cu
𝑓𝑠 (1) = 𝑓(1) = 𝑓𝑑 (1) = 8
funcții elementare. Continuitatea: { .
𝑔𝑠 (−1) = 𝑔(−1) = 𝑔𝑑 (−1) = 8
𝑓 ′ (1) = 𝑓𝑑′ (1) = 6
Derivabiltatea:{ ′ 𝑠 , deci funcțiile sunt continue și derivabile pe ℝ; b) Funcția
𝑔𝑠 (−1) = 𝑔𝑑′ (−1) = −6
𝑓 + 𝑔: 𝑅 → 𝑅 este definită prin expresia:

4𝑥 2 + 8, 𝑥 ∈ (−∞, −1)
(𝑓 + 𝑔)(𝑥) = {3𝑥 2 − 2𝑥 + 7, 𝑥 ∈ [−1,1). Continuitatea și derivabilitatea pe fiecare ramură în parte
2𝑥 2 + 6, 𝑥 ∈ [1, +∞)
𝑥 = −1: 𝑙𝑠 (−1) = (𝑓 + 𝑔)(−1) = 𝑙𝑑 (−1) = 12
sunt adevărate. Continuitate în: { și derivabilitatea
𝑥 = 1: 𝑙𝑠 (1) = (𝑓 + 𝑔)(1) = 𝑙𝑑 (1) = 8
𝑥 = −1: (𝑓 + 𝑔)′𝑠 (−1) = (𝑓 + 𝑔)′𝑑 (−1) = −8
în: { , deci funcția 𝑓 + 𝑔 este continuă și derivabilă pe
𝑥 = 1: (𝑓 + 𝑔)′𝑠 (1) = (𝑓 + 𝑔)′𝑑 (1) = 4
𝑅. Analog se arată că 𝑓 ∙ 𝑔 este continuă și derivabilă pe 𝑅 ceea ce confirmă teoria. c)
3𝑛 𝑓(1)∙𝑓(2)∙…∙𝑓(𝑛) 𝑛 3𝑛 𝑓(1)∙𝑓(2)∙…∙𝑓(𝑛) 𝑛 3𝑛 2∙4∙3∙5∙…∙(𝑛+1)(𝑛+3) 𝑛
lim ∙ (𝑔(4)∙𝑔(5)∙…∙𝑔(𝑛+3)) = lim ∙ (𝑔(4)∙𝑔(5)∙…∙𝑔(𝑛+3)) = lim ∙( ) =
𝑛→∞ 𝑛2𝑛 𝑛→∞ 𝑛2𝑛 𝑛→∞ 𝑛2𝑛 1∙3∙2∙4∙…∙(𝑛)(𝑛+2)
4𝑛+3
𝑛2
𝑛
𝑛 𝑛2
𝑛2 +4𝑛+3 ∞ 4𝑛+3 4𝑛+3
lim ( 𝑛2 ) limită de tip 1 , deci: 𝑙 = lim [(1 + 𝑛2
) ] = 𝑒 4;
𝑛→∞ 𝑛→∞

𝑡
2) a) Fie 𝐺(𝑡) o primitivă a funcției 𝑔: 𝑅 → 𝑅, 𝑔(𝑡) = 𝑒 𝑡2+1 . Evident: 𝐺 ′ (𝑡) = 𝑔(𝑡). În aceste condiții:
𝑡
𝑥+2 𝑥+2
𝑓(𝑥) = ∫−𝑥−2 𝑒 𝑡2+1 ∙ 𝑑𝑡 = 𝐺(𝑡)|−𝑥−2 = 𝐺(𝑥 + 2) − 𝐺(−𝑥 − 2) → 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑔(𝑥 + 2) +
𝑥+2 𝑥+2 𝑡
− 1 𝑡
𝑔(−𝑥 − 2) = 𝑒 (𝑥+2)2+1 + 𝑒 (𝑥+2)2 +1 =𝛼+ ≥ 2; b) Avem 𝑒 𝑡2+1 ≥ + 1, de unde, integrând:
𝛼 𝑡 2 +1
𝑡 𝑡
𝑥+2 𝑥+2 𝑡 𝑡 1
𝑓(𝑥) = ∫−𝑥−2 𝑒 𝑡2+1 ∙ 𝑑𝑡 ≥ ∫−𝑥−2 (𝑡 2 +1 + 1) 𝑑𝑡 = 2𝑥 + 4; c) Din 𝑡 2 +1 ≤ 2 → 𝑒 𝑡2+1 ≤ √𝑒 → 𝑓(𝑥) ≤
√𝑒 ∙ (2𝑥 + 4);

TEST 163

SUBIECTUL I
tg(… )
2(1+√2) 2+3
⏞
1) Verificăm relaţia: 2 ∙ arctg (1 + √2) = arctg 2 + arctg 3 → 2 = 1−2∙3 adevărat.
1−(1+√2)

2) Pentru ca rădăcinile să fie reale, impunem: ∆= 𝑚2 − 36 ≥ 0 → 𝑚 ∈ (−∞, −6] ∪ [6, +∞). Ştiind
𝑥1 = 𝑎 − 3𝑟
𝑥 = 𝑎−𝑟
că rădăcinile ecuaţiei sunt termeni consecutivi într-o progresie aritmetică, avem: { 2 de
𝑥3 = 𝑎 + 𝑟
𝑥4 = 𝑎 + 3𝑟
4
unde, aplicând relaţiile lui Viette: 𝑆1 = 4𝑎 = 0 → 𝑎 = 0, 𝑆4 = 9𝑟 = 9 → 𝑟 = ±1 şi rădăcinile devin:
−3, −1,1,3 şi 𝑚 = 10.
2 ∙ log 2 8 = log 2(𝑥𝑦 + 𝑥 + 𝑦 + 1) + log 2 (10𝑥𝑦 + 2𝑥 + 3𝑦 + 1)
3) Obţinem: { de unde rezultă
26 = 23𝑥𝑦+𝑥−𝑦−1 ∙ 28𝑥𝑦+2𝑥+5𝑦−11
(𝑥𝑦 + 𝑥 + 𝑦 + 1) ∙ (10𝑥𝑦 + 2𝑥 + 3𝑦 + 1) = 64
sitemul: { ↔
3𝑥𝑦 + 𝑥 − 𝑦 − 1 + 8𝑥𝑦 + 2𝑥 + 5𝑦 − 11 = 6

320
BOGDAN MARIUS DICU

(𝑥𝑦 + 𝑥 + 𝑦 + 1) ∙ (10𝑥𝑦 + 2𝑥 + 3𝑦 + 1) = 64
𝑎 ∙ 𝑏 = 64
{⏟
(𝑥𝑦 + 𝑥 + 𝑦 + 1) + ⏟ (10𝑥𝑦 + 2𝑥 + 3𝑦 + 1) = 20 ↔ { → (𝑎, 𝑏) ∈ {(16,4); (4,16)}.
𝑎 + 𝑏 = 20
𝑎 𝑏
𝑥𝑦 + 𝑥 + 𝑦 + 1 = 16
Cazul i) { admite soluţiile: (𝑥, 𝑦) ∈
10𝑥𝑦 + 2𝑥 + 3𝑦 + 1 = 4
110−√1558 37+√1558 110+√1558 37−√1558 𝑥𝑦 + 𝑥 + 𝑦 + 1 = 4
{( , ),( , )}. Cazul ii) { admite
8 7 8 7 10𝑥𝑦 + 2𝑥 + 3𝑦 + 1 = 16
3 9
soluţiile: (𝑥, 𝑦) ∈ {(1,1), (4 , 7)};

4) Verificăm relaţia: (16𝑎 + 4𝑎 + 1)2 = (4𝑎 − 2𝑎 + 1)2 ∙ (4𝑎 + 2𝑎 + 1)2 , de unde: 16𝑎 + 4𝑎 + 1 =
(4𝑎 − 2𝑎 + 1) ∙ (4𝑎 + 2𝑎 + 1) adevărat.

2𝑣 = 𝑢 ⃗ + 𝑤
⃗⃗
5) Avem { → |𝑢 ⃗⃗ | = |𝑢
⃗ + 𝑤 ⃗⃗ | → 𝑢
⃗ −𝑤 ⃗ ⊥𝑤
⃗⃗ → 𝑢
⃗ ∙𝑤
⃗⃗ = 0;
2|𝑣 | = |𝑢
⃗ −𝑤⃗⃗ |
sin(… )
3 4 3 4 2 4 3 2
6) 2 ∙ arcsin 𝑥 = arcsin 5 + arcsin 5 ⏞ 2 ∙ 𝑥 ∙ √1 − 𝑥 2 = ∙ √1 − ( ) + ∙ √1 − ( ) → 2 ∙ 𝑥 ∙
→ 5 5 5 5
(… )2
1
⏞ (2𝑥 2 − 1)2 = 0 → 𝑥 = ±
√1 − 𝑥 2 1 → ∈ [−1,1];
√2

SUBIECTUL II

1) a) Dacă 𝑎11 , 𝑎12 , … , 𝑎𝑛𝑛 sunt în progresie aritmetică, efectuând: 𝐿2 − 𝐿1 , 𝐿3 − 𝐿2 obţinem două
linii identice, deci det(𝑀) = 0. Dacă 𝑎11 , 𝑎12 , … , 𝑎𝑛𝑛 sunt în progresie geometrică, avem 𝐿2 ~𝐿1 →
𝑎 𝑏𝑛 𝑎 + 𝑛 ∙ 𝑟1 𝑏0 + 𝑛 ∙ 𝑟2 2𝑛 + 1 𝑛 + 2
det(𝑀) = 0. b) Avem 𝐴𝑛 = ( 𝑛 )=( 0 )=( )→
𝑐𝑛 𝑑𝑛 𝑐0 + 𝑛 ∙ 𝑟3 𝑑0 + 𝑛 ∙ 𝑟4 3 3𝑛 + 4
𝑎 𝑏𝑛 𝑎 𝑏𝑛+1
det(𝐴𝑛 ) = 6𝑛2 + 8𝑛 − 2; c) Dacă 𝐵𝑛 = ( 𝑛 ) → din 𝐵𝑛+1 = 𝐵𝑛 ∙ 𝑄 → ( 𝑛+1 )=
𝑐𝑛 𝑑𝑛 𝑐𝑛+1 𝑑𝑛+1
𝑎𝑛+1 = 𝑎𝑛 = 1
𝑎𝑛 𝑏𝑛 1 1 𝑏𝑛+1 = 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 = 𝑏𝑛 + 1 1 𝑛+2
( )( ) de unde obţinem sistemul: { → 𝐵𝑛 = ( ).
𝑐𝑛 𝑑𝑛 0 1 𝑐𝑛+1 = 𝑐𝑛 = 3 3 3𝑛 + 4
𝑑𝑛+1 = 𝑐𝑛 + 𝑑𝑛 = 𝑑𝑛 + 3
Din det(𝐵𝑛𝑘 ) = 1024 → (det 𝐵𝑛 )𝑘 = 1024 → (−2)𝑘 = (−2)10 → 𝑘 = 10;

2) a) Notăm rădăcinile cu: 𝑎 − 2𝑟, 𝑎 − 𝑟, 𝑎, 𝑎 + 𝑟, 𝑎 + 2𝑟. Din 𝑆1 = 5 → 𝑎 = 1 şi rădăcinile devin: 1 −

2𝑟, 1 − 𝑟, 1, 1 + 𝑟, 1 + 2𝑟. Din 𝑆5 = 45 → 𝑟 = ±2 şi rădăcinile sunt elementele mulţimii:
𝑎 𝑎
{−3, −1,1,3,5}. b) Fie 2 , , 𝑎, 𝑎𝑞, 𝑎𝑞 2 rădăcinile polinomului 𝑄. Din 𝑆5 = 1 → 𝑎 = 1 şi rădăcinile
𝑞 𝑞
31 1 2 1
devin: 𝑞 −2 , 𝑞 −1 , 1, 𝑞, 𝑞 2 . Din 𝑆1 = 4
→ 4 (𝑞 + 𝑞) + 4 (𝑞 + 𝑞) − 35 = 0 → 𝑞 = 2 şi rădăcinile sunt
1 1
elementele mulţimii: {4 , 2 , 1,2,4}. c) Fie 𝑐 − 2𝑟, 𝑐 − 𝑟, 𝑐, 𝑐 + 𝑟, 𝑐 + 2𝑟 coeficienţii polinomului. Din
𝑅[𝑋]
𝑅(1) = 0 → 𝑐 = 0. Polinomul devine: 𝑅 = −2𝑟𝑥 4 − 𝑟𝑥 3 + 𝑟𝑥 + 2𝑟 = −𝑟(2𝑥 4 + 𝑥 3 − 𝑥 − 2) =
⏞ −
𝐶[𝑋]
2 −1+𝑖√15 −1−𝑖√15
𝑟(𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(2𝑥 + 𝑥 + 2) =
⏞ − 2𝑟(𝑥 − 1) (𝑥 + 1) (𝑥 − 4
) (𝑥 − 4
);

SUBIECTUL III
(𝑥+2)2 (𝑥−1)(𝑥−3)
1) a) Derivata fiind 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥 2 +1)2
, înseamnă că funcţia este crescătoare pe (−∞, 1) şi pe
15 13
(3, +∞) respectiv descrescătoare pe (1,3) având un maxim (1, ) şi un minim (3, ); b) Fie:
2 2
2 ′ (𝑥) 3 2
𝑎, 𝑎𝑞, 𝑎𝑞 zerourile derivatei 𝑔 = 12𝑥 − 84𝑥 + 2𝑚𝑥 − 96. Conform relaţiilor lui Viette:

321
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑎 + 𝑎𝑞 + 𝑎𝑞 2 = 7 1
{ 2 , de unde: (𝑎, 𝑞) ∈ {(1,2); (4, 2)} şi 𝑚 = 14. c) Fie: 𝑏 − 𝑟, 𝑏, 𝑏 + 𝑟 rădăcinile
𝑎 ∙ 𝑎𝑞 ∙ 𝑎𝑞 = 8
funcţiei ℎ′′ (𝑥) = 60𝑥 3 − 180𝑥 2 − 6𝑛𝑥 + 180. Conform relaţiilor lui Viette:
𝑏−𝑟+𝑏+𝑏+𝑟 = 3
{ → punctele de inflexiune au abscisele: −1,1,3 de unde: 𝑛 = −10;
(𝑏 − 𝑟)𝑏(𝑏 + 𝑟) = −3
1 2
𝑚+6𝑛 𝑚+2𝑛
2) a) Γ𝑓[0,1] = ∫03(𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑛) 𝑑𝑥 = 18
, Γ𝑓[1,2] = ∫13(𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑛)𝑑𝑥 = 6
, Γ𝑓[2,1] =
3 33 3 3
1 5𝑚+6𝑛
∫2 (𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑛)𝑑𝑥 = 18
. Se verifică, uşor, că: 2Γ𝑓[1,2] = Γ𝑓[0,1] + Γ𝑓[2,1] ; b) Γ𝑔[0,1] =
3 33 3 3 3
1
1 𝑎 27𝑎3 −1 1 1−𝑎 3
∫0 𝑥 2 𝑑𝑥 =
3 ,Γ 1
81 𝑔[3,𝑎]
= ∫1 𝑥 2 𝑑𝑥 = 81
şi Γ𝑔[𝑎,1] = ∫𝑎 𝑥 2 𝑑𝑥 = 3
. Cum Γ𝑔[0,1] , Γ𝑔[1,𝑎] , Γ𝑔[𝑎,1] sunt
3 3 3
3
27𝑎3 −1 1 1−𝑎 3 √10 1
termeni consecutivi într-o progresie aritmetică, obţinem: 2 81 = 81 + 3 → 𝑎 = 3 ∈ (3 , 1);
1
1 𝑏 16𝑏4 −1 1 1−𝑏4
c) Γℎ[0,1] = ∫02 𝑥 3 𝑑𝑥 = 64 , Γℎ[1,𝑏] = ∫1 𝑥 3 𝑑𝑥 = 64
şi Γℎ[𝑏,1] = ∫𝑏 𝑥 3 𝑑𝑥 = 4 . Întrucât
2 2 2
2
Γℎ[0,1] , Γℎ[1,𝑏] , Γℎ[𝑏,1] sunt termeni consecutivi într-o progresie geometrică trbuie ca: (Γℎ[1,𝑏] ) =
2 2 2
2
16𝑏4 −1 1 1−𝑏4 8
Γℎ[0,1] ∙ Γℎ[𝑏,1] → ( 64 ) = ∙ 4 →𝑏= √2√34−1 ∈
1
(2 , 1);
2
64 18

TEST 164

SUBIECTUL I
3 3 3 3
1) log 3√9+ 3√6+ 3√4 (√3 − √2) ∙ log √3+√2(√3 − √2) = log 3√9+ 3√6+ 3√4 (√3 − √2) ∙ log √3+√2 (√3 −
3 3 3 3 3
( √3− √2)( √9+ √6+ √4) (√3−√2)(√3+√2) 1
√2) = log 3√9+ 3√6+ 3√4 3 3 3 ∙ log √3+√2 = log 3√9+ 3√6+ 3√4 3 3 3 ∙
√9+ √6+ √4 √3+√2 √9+ √6+ √4
1
log √3+√2 3+ 2 = (−1) ∙ (−1) = 1 ∈ 𝑁;
√ √

2) Rezolvând ecuația, obținem: 2𝑥 = 2, 2𝑥 = 𝑚 − 1. Pentru ca să existe rădăcinile 𝑥1,2, impunem:

𝑚 > 1 și avem: Cazul i) Dacă 𝑥1 = 1, 𝑥2 = log 2 (𝑚 − 1), relația: 𝑥15 + 𝑥23 = 9 devine: log 2 (𝑚 − 1) =
2 → 𝑚 = 5; cazul ii) Dacă 𝑥1 = log 2 (𝑚 − 1) , 𝑥2 = 1, relația: 𝑥15 + 𝑥23 = 9 devine: (log 2 (𝑚 − 1))5 =
5
8 → 𝑚 = 1 + 2 √8 .
𝑧+1 10 𝜋
3) Impunem condiția: 𝑧 ≠ 1 și scriem ecuația astfel: ( ) = (1 + 𝑖)10 = (√2 (cos + 𝑖 ∙
𝑧−1 4
10 5𝜋 5𝜋
𝜋 𝑧+1 10 5𝜋 5𝜋 𝑧+1 10 +2𝑘𝜋 +2𝑘𝜋
sin 4 )) → (𝑧−1) = 32 (cos 2
+ 𝑖 ∙ sin 2
) → (𝑧−1) = √32 (cos 2
10
+ 𝑖 ∙ sin 2
10
),𝑘 =
𝑘
5𝜋 5𝜋
+2𝑘𝜋 +2𝑘𝜋
̅̅̅̅ de unde avem: 𝑧𝑘 +1 = √2 (cos
0,9 2
+ 𝑖 ∙ sin 2 𝜔 +1
̅̅̅̅;
) = 𝜔𝑘 → 𝑧𝑘 = 𝜔𝑘 −1 , 𝑘 = 0,9
𝑧 −1 𝑘 10 10 𝑘

12 𝜋 𝜋 12 12 11 10
0
4) (√3 + 𝑖) = [2 (cos 6 + 𝑖 ∙ sin 6 )] → ∁12 (√3) + ∁112 (√3) 𝑖 − ∁12
2
(√3) − ⋯ + ∁12
12 =
0 2 4 6 8
212 (cos 2𝜋 +𝑖 ∙ sin 2𝜋) → 729 ∙ ∁12 − 243 ∙ ∁12 + 81 ∙ ∁12 − 27 ∙ ∁12 + 9 ∙ ∁12 − 3 ∙ ∁10 12
12 + ∁12 =
12
2 = 4096;
̂ = 90° triunghiul din enunț, cu: 𝐴𝐻, 𝐴𝑀 înălțimea respectiv mediana; 𝑚𝐵𝐶 =
5) Fie 𝐴𝐵𝐶, 𝐵𝐴𝐶
1
𝑚𝐻𝑀 = 2 → 𝑚𝐴𝐻 = −2 → (𝐴𝐻): 𝑦 − 2 = −2(𝑥 − 2) ↔ 𝑦 = −2𝑥 + 6. Ecuația medianei 𝐴𝑀 definită
𝑦−4 𝑥−3 𝑦 = −2𝑥 + 6
de punctele 𝑀, 𝑆 este: (𝐴𝑀): = ↔ 𝑦 = −𝑥 + 7. Rezolvând sistemul: { →
4−3 3−4 𝑦 = −𝑥 + 7

322
BOGDAN MARIUS DICU

𝑦−3 𝑥−4 𝑥
𝐴(−1,8). Dar 𝑀𝐶 = 𝐴𝑀 = 5√2. Ecuația dreptei (𝐵𝐶) ≡ (𝐻𝑀): = ↔ 𝑦 = + 1. Fie
3−2 4−2 2
𝑎
𝑏 = 2+1
𝐶(𝑎, 𝑏) → { → 𝐶(4 + 2√10, 3 + √10). Vârful 𝐵 este simetricul lui 𝐶 față
(𝑎 − 4)2 + (𝑏 − 3)2 = 50
𝑥 = 2𝑥𝑀 − 𝑥𝐶
de 𝑀 → { 𝐵 de unde obținem 𝐵(4 − 2√10, 3 − √10).
𝑦𝐵 = 2𝑦𝑀 − 𝑦𝐶

Cu ajutorul formulei distanței calculăm

lungimile laturilor: 𝐴𝐵 = √100 − √1000, 𝐴𝐶 = √100 − √1000, 𝐵𝐶 = 10√2, de unde: 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 =
15√10 si 𝒫∆ 𝐴𝐵𝐶 = √100 − √1000 + √100 − √1000 + 10√2;
̂ = 𝐵𝐶𝐷
6) Aplicând reciproca teoremei lui Pitagora în: ∆ 𝐴𝐵𝐷 și ∆ 𝐵𝐶𝐷 → 𝐵𝐴𝐶 ̂ = 90°. Fie
̂ ̂
{𝑢 = 𝐴𝐵𝐷 → 𝐴𝐵𝐶 = 𝑢 + 𝑣 → cos 𝐴𝐵𝐶̂ = cos 𝑢 ∙ cos 𝑣 − sin 𝑢 ∙ sin 𝑣 = 132−20√3. Aplicăm teorema
̂
𝑣 = 𝐶𝐵𝐷 169
cosinusului în ∆ 𝐴𝐵𝐶
132−20√3
și obținem 𝐴𝐶 2 = 144 + 121 − 2 ∙ 12 ∙ 11 ∙ 169
si 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐷 + 𝒜∆ 𝐵𝐶𝐷 = 30 + 22√3;

SUBIECTUL II
1 1 3 1 −10 12
1) a) Înmulțim la stânga ecuația: 𝐴 ∙ 𝑋 = 𝐵 cu 𝐴−1 = ( ) → 𝑋 = 𝐴−1 ∙ 𝐵 = ( );
7 −2 1 7 −8 −10
𝑎2 + 𝑏𝑐 = 1
𝑎 𝑏 𝑏(𝑎 + 𝑑) = −3
b) Fie 𝑌 = ( ). Ecuația: 𝑌 2 = 𝐴 conduce la sistemul: { → 𝑎2 − 𝑑2 = 0. Cazul i)
𝑐 𝑑 𝑐(𝑎 + 𝑑) = 2
𝑑2 + 𝑏𝑐 = 1
2
𝑎 + 𝑏𝑐 = 1 3
Dacă: 𝑎 = 𝑑, sistemul devine: {2𝑎𝑏 = −3 → 2𝑎2 𝑏𝑐 = −3 → 𝑎2 − 2𝑎2 = 1 → 𝑎 = 𝑑 =
𝑎𝑐 = 1
1+√7 3 2 𝑥 𝑦
±√ 2 , 𝑏 = ∓ și 𝑐 = ±√1+ 7; Cazul ii: Dacă 𝑎 = −𝑑 imposibil; c) Dacă: 𝑍 = ( ),
√2+2√7 √ 𝑧 𝑡
2𝑥 2 + 𝑥𝑧 + 𝑦𝑧 = 2
2𝑥𝑦 + 𝑥𝑡 + 𝑦𝑡 = 13
ecuația 𝑍 ∙ 𝐶 ∙ 𝑍 = 𝐷 duce la sistemul: . Cazul i) Dacă 𝑧 = 0 →
𝑧(2𝑥 + 𝑧 + 𝑡) = 0
{ 2𝑦𝑧 + 𝑧𝑡 + 𝑡 2 = 9
𝑥2 = 1
{2𝑥𝑦 + 𝑥𝑡 + 𝑦𝑡 = 13. Soluțiile sunt redate în tabelul următor:
𝑡2 = 9
x 1 1 -1 -1
y 2 -16 16 -2
z 0 0 0 0
t 3 -3 3 -3

323
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥(2𝑥 + 𝑧) + 𝑦𝑧 = 2
Cazul ii) Dacă 2𝑥 + 𝑧 + 𝑡 = 0 prima respectiv ultima ecuație devin: { ↔
2𝑦𝑧 + 𝑡(𝑧 + 𝑡) = 9
𝑦𝑧 − 𝑥𝑡 = 2
{ contradicție!
2𝑦𝑧 − 2𝑥𝑡 = 9

2) a) Întrucât: 0,82 + 0,62 = 1 → 𝑧(0,8; 0,6) ∈ 𝕄. Cum: (cos 1°)2 + (sin 179°)2 = 1, deducem că:
𝑧(cos 1°; sin 179°) ∈ 𝕄; b) 𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑) = [𝑎2 − 𝑏 2 + 2𝑎𝑏 ∙ 𝑖] ∙ [𝑐 2 − 𝑑2 + 2𝑐𝑑 ∙ 𝑖] =
(𝑎2 − 𝑏 2 )(𝑐 2 − 𝑑2 ) − 4𝑎𝑏𝑐𝑑 + 𝑖 ∙ [(𝑎2 − 𝑏 2 )2𝑐𝑑 + (𝑐 2 − 𝑑2 )2𝑎𝑏] = 𝑧(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑏𝑐 + 𝑎𝑑). Mai
mult: (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)2 + (𝑏𝑐 + 𝑎𝑑)2 = (𝑎2 + 𝑏 2 )(𝑐 2 + 𝑑2 ), ceea ce arată că 𝕄 este parte stabilă în
raport cu operația de înmulțire; c) Asociativitate: (𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑)) ∙ 𝑧(𝑒, 𝑓) = 𝑧(𝑎, 𝑏) ∙
(𝑧(𝑐, 𝑑) ∙ 𝑧(𝑒, 𝑓)) = 𝑧(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑏𝑐 + 𝑎𝑑) ∙ 𝑧(𝑒, 𝑓) = 𝑧(𝑎𝑐𝑒 − 𝑏𝑑𝑒 − 𝑏𝑐𝑓 − 𝑎𝑑𝑓, 𝑏𝑐𝑒 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑎𝑐𝑓 −
𝑏𝑑𝑓); Comutativitate: 𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑) = 𝑧(𝑐, 𝑑) ∙ 𝑧(𝑎, 𝑏) = 𝑧(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑏𝑐 + 𝑎𝑑); Element neutru:
𝑎𝑚 − 𝑏𝑛 = 𝑎
∃! 𝑧(𝑚, 𝑛) ∈ 𝕄|𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑚, 𝑛) = 𝑧(𝑚, 𝑛) ∙ 𝑧(𝑎, 𝑏) = 𝑧(𝑎, 𝑏) → { → 𝑧(𝑚, 𝑛) =
𝑎𝑛 + 𝑏𝑚 = 𝑏
𝑧(1,0) ∈ 𝕄(12 + 02 = 1); Elemente simetrizabile: Pentru fiecare: 𝑧(𝑎, 𝑏) ∈ 𝕄, ∃𝑧(𝑐, 𝑑) ∈
𝑎𝑐 − 𝑏𝑑 = 1
𝕄|𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑) = 𝑧(𝑐, 𝑑) ∙ 𝑧(𝑎, 𝑏) = 𝑧(1,0) → { → 𝑧(𝑐, 𝑑) = 𝑧(𝑎, −𝑏) ∈ 𝕄;
𝑏𝑐 + 𝑎𝑑 = 0
SUBIECTUL III

1) a) Folosind proprietatea funcțiilor continue de a-și păstra semnul pe intervalele în care nu se

anulează:

𝑥 0 1 𝑒 𝑒2 +∞
𝑒
𝑓(𝑥) − 0 + 0 − 0 +
1 1
I-am atribuit pe rând, în fiecare interval, argumentului valorile: , , √𝑒 3 , 𝑒 3 . Soluția inecuației
𝑒 2 √𝑒
1
𝑓(𝑥) ≤ 0 este, conform tabelului: 𝑥 ∈ (0, ] ∪ [𝑒, 𝑒 2 ]; b) Studiem funcția, cu ajutorul derivatei
𝑒
𝑔′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 1.

𝑥 −∞ 1 1 +∞
−
√3 √3
𝑔′ + 0 − 0 +
𝑔 −∞ ↗ 2 − 3√3 ↘ −2 − 3√3 ↗ +∞
3√3 3√3
Conform tabelului, 𝒢𝑔 intersectează axa 𝑂𝑥 într-un singur punct, deci ecuaţia 𝑔(𝑥) = 0 are o unică
4 5 1 19
soluţie reală. Aplicând consecința proprietății Darboux (Bolzano): 𝑔 (3) ∙ 𝑔 (4) = − 27 ∙ 64 < 0,
5 4 𝑛8
rezultă că soluţia este situată în intervalul (4 , 3); c) Dacă ℎ(𝑥) = 𝑎 ∈ (1, +∞) → lim ℎ 𝑛 (𝑥)
=
𝑛→∞
𝑛8 𝑥8 𝑛8
lim = lim . Aplicând de 8 ori, succesiv regula lui l’Hopital, obținem: lim = 0 . Obsevație:
𝑛→∞ 𝑎 𝑛 𝑥→∞ 𝑎 𝑥 𝑛→∞ ℎ 𝑛 (𝑥)
altă soluție prin Cesaro-Stolz.
1 1 4
2) a) ∫−1 𝑓7 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫−1 𝑥 7 ∙ √1 − 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 = 0 pentru ca 𝑓7 este continuă, impară și este integrată
1 1
pe un interval centrat în origine; b) 𝒱[−1,1] = 𝜋 ∙ ∫−1 √1 − 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 . Dar 𝐼 = 𝑥√1 − 𝑥 2 |−1 −
1 −𝑥 1 1−𝑥 2 −1 𝜋 𝜋2
∫−1 𝑥 √1−𝑥2 𝑑𝑥 = − ∫−1 𝑑𝑥 = −𝐼 + arcsin 𝑥|1−1 → 𝐼 = → 𝒱[−1,1] = ; c) Expresia șirului
√1−𝑥 2 2 2
1 4 4 4
este o sumă Riemann: 𝑎𝑛 = 𝑛4 (13 ∙ √𝑛2 − 12 + 23 ∙ √𝑛2 − 22 + 33 ∙ √𝑛2 − 32 + ⋯ + 𝑛3 ∙
√𝑛
4 1 𝑖 𝑖 34 2 1 𝑛
√𝑛2 − 𝑛2 ) = 𝑛 ∑𝑛𝑖=1 (𝑛) √1 − (𝑛) . Daca ∆𝑛 [0,1] = (𝑥0 = 0, 𝑥1 = 𝑛 , … , 𝑥𝑛 = 𝑛 = 1) este o

324
BOGDAN MARIUS DICU

1 𝑖
diviziune echidistantă, cu norma: ‖∆𝑛 ‖ = → 0 si 𝜉𝑖 = , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 este un sistem de puncte
𝑛 𝑛
1 1 1 4
intermediare, atunci: lim 𝑎𝑛 = lim ∑𝑛𝑖=1 𝑓3 (𝜉𝑖 ) = ∫0 𝑓3 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 3 ∙ √1 − 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 = 𝐽.
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛
Aplicăm a doua schimbare de variabilă: 1 − 𝑥 2 = 𝑡 4 , de unde funcția: 𝑥(𝑡) = √1 − 𝑡 4 continuă deci
2𝑡 3 0 2𝑡 3
integrabilă pe [0,1] și 𝑑𝑥 = − 𝑑𝑡 → 𝐽 = ∫1 (1 − 𝑡 4 ) ∙ √1 − 𝑡 4 ∙ (− ) ∙ 𝑑𝑡 =
√1−𝑡 4 √1−𝑡 4
1 1
∫0 (2𝑡 3 − 2𝑡 7 ) ∙ 𝑑𝑡 = 4. Observație: integrala 𝐽 se poate calcula și prin metoda integrării prin părți.

TEST 165

SUBIECTUL I
(… )6
3
1) 𝑎 ? 𝑏 ↔ √367 ∙ √23 ? √267 ∙ √32 ↔
3
⏞ 3134 ∙ 23 ? 2201 ∙ 32 ↔ 3132 ? 2198 ↔ (32 )66 ? (23 )66 ↔
𝑎 > 𝑏;

2) Identitatea: 2𝑚2 − 15𝑚 + 20 = (𝑚 − 8)(𝑚 − 2) + (𝑚 − 1)(𝑚 − 4) se verifică, ușor, prin calcul.

Ecuația devine: (𝑚 − 4)(𝑚 − 8) ∙ 4𝑥 − [(𝑚 − 8)(𝑚 − 2) + (𝑚 − 1)(𝑚 − 4)] ∙ 2𝑥 + (𝑚 − 1)(𝑚 −
2) = 0. Calculăm: ∆= [(𝑚 − 8)(𝑚 − 2) + (𝑚 − 1)(𝑚 − 4)]2 − 4(𝑚 − 8)(𝑚 − 2)(𝑚 − 1)(𝑚 − 4)
și obținem: ∆= [(𝑚 − 8)(𝑚 − 2) − (𝑚 − 1)(𝑚 − 4)]2 = (5𝑚 − 12)2 ≥ 0. Rezolvând ecuația,
𝑚−2 𝑚−1
obținem două relații: 2𝑥 = si 2𝑥 = . Avem următoarele situații: dacă 𝑚 ∈ (−∞, 1] ∪
𝑚−4 𝑚−8
𝑚−2 𝑚−1
[8, +∞), ecuația admite două soluții reale: 𝑥1 = log 2 𝑚−4 și 𝑥2 = log 2 𝑚−8; dacă 𝑚 ∈ (1,2] ∪ [4,8),
𝑚−2
ecuația admite o singură soluție reală: log 2 𝑚−4 și dacă 𝑚 ∈ (2,4), ecuația nu are soluții reale;
3𝑥 3 𝑥−3 cos 𝑥 3𝑥 3𝑥
3) Ecuația: 2cos 3𝑥 ∙ 8cos 𝑥 + 16cos = 2√2 ↔ 24cos ∙ 2cos 3𝑥 + 24cos = 2√2 → 24cos =
1
1 1 𝜋
2 → cos 𝑥 = → 𝑥 =
2 ± arccos + 2𝑘𝜋 → 𝑥 = ± + 2𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍;
2 2 3

4) Numărul cazurilor posibile este 𝑛𝑝 = ∁39 = 84. Sunt favorabile tripletele care conțin doar numere
pare și cele care conțin exact două numere impare. Deci 𝑛𝑓 = ∁34 + ∁14 ∙ ∁25 = 44. Probabilitatea
11
cerută este: 𝑝 = 21.

⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐴𝐵
5) a) Observăm că 𝐴𝐵𝐶𝐷, 𝐴𝐵 ∥ 𝐶𝐷 este trapez. Calculăm produsele scalare: 𝐴𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐴𝐷 ∙ 𝐴𝐵 ∙
18+3√3 1
cos 𝐴̂ ↔ (3𝑖 + 3𝑗) ((6 + √3)𝑖 + 0 ∙ 𝑗) = 3√2 ∙ (6 + √3) ∙ cos 𝐴̂ → cos 𝐴̂ = 3 = → 𝐴̂ =
√2∙(6+√3) √2
̂ = 135°. Apoi ⃗⃗⃗⃗⃗
45°, 𝐷 𝐵𝐴 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 = 𝐵𝐴 ∙ 𝐵𝐶 ∙ cos 𝐵̂ ↔ ((−6 − √3)𝑖 + 0 ∙ 𝑗) (−√3 ∙ 𝑖 + 3 ∙ 𝑗) =
6√3+3 1
(6 + √3) ∙ 2√3 ∙ cos 𝐵̂ → cos 𝐵̂ = (6+√3)∙2√3 = 2 → 𝐵̂ = 60°, 𝐶̂ = 120°.Produsul scalar: 𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐵𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ =

(6𝑖 + 3𝑗) ((−3 − √3)𝑖 + 3𝑗) = −9 − 6√3. Exercițiu. Aflați unghiurile trapezului folosind formula
̂ ) = 150° − 𝑢 și relația ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
̂ ) = 𝑢 → 𝑚ă𝑠 (𝑄𝑀
distanței; b) Dacă 𝑚ă𝑠 (𝑁𝑃 𝑂𝑀 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑁 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑁 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑃 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑃 ∙
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑂𝑄
𝑂𝑄 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 2+√2−√6 devine: cos 45° + cos 𝑢 + cos 165° + cos(150° − 𝑢) = 2+√2−√6 →
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝑂𝑀
4 4
1 √3 1 1
cos 𝑢 + cos(150° − 𝑢) = 2 → cos 𝑢 − cos 𝑢
+ 2 sin 𝑢 = 2 → sin 𝑢 + (2 − √3) cos 𝑢 = 1 →
2
̂)=
sin 𝑢 + tg 15° ∙ cos 𝑢 = 1 → sin(𝑢 + 15°) = sin 105° → 𝑢 = 90° și deci 𝑚ă𝑠 (𝑁𝑃
̂
90°, 𝑚ă𝑠 (𝑄𝑀) = 60° ;

6) Evident 𝐴𝐷 = 10 = 2𝑅 este diametrul semicercului de centru 𝑂. ∆ 𝑂𝐴𝐵 este isoscel (𝑂𝐴 = 𝑂𝐵 =

𝑅) și are un unghi de 60°, deci este echilateral și arcul 𝐴𝐵 are măsura de 60°. Cum arcul 𝐴𝐶 are 90°,

325
 TESTE DE MATEMATICĂ

înseamnă că arcul 𝐵𝐶 are 30° și arcul 𝐷𝐶 are 90°. Patrulaterul 𝐴𝐵𝐶𝐷 este trapez și are laturile: 𝐴𝐵 =
5 5 √3 35+5√2
5, 𝐵𝐶 = 2, 𝐶𝐷 = 5√2 și 𝐷𝐴 = 10 și înălțimea 𝐶𝑂 = 2
. Prin urmare: 𝒫𝐴𝐵𝐶𝐷 = 2
și 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 =
125√3
8
;

SUBIECTUL II

1) a) 𝐸(𝑥, 𝑦) = 6𝑥 2 + 11𝑥𝑦 + 4𝑦 2 = 6𝑥 2 + 3𝑥𝑦 + 8𝑥𝑦 + 4𝑦 2 = 3𝑥(2𝑥 + 𝑦) + 4𝑦(2𝑥 + 𝑦) =

(2𝑥 + 𝑦) ∙ (3𝑥 + 4𝑦). 𝐹(𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 2𝑦 2 + 𝑧 2 + 3𝑥𝑦 + 2𝑥𝑧 + 3𝑦𝑧 = 𝑥 2 + (3𝑦 + 2𝑧)𝑥 + 2𝑦 2 +
3𝑦𝑧 + 𝑧 2 și are ∆= (3𝑦 + 2𝑧)2 − 4(2𝑦 2 + 3𝑦𝑧 + 𝑧 2 ) = 𝑦 2 și rădăcinile: 𝑥1 = −2𝑦 − 𝑧, 𝑥2 = −𝑦 −
𝑧 și se descompune: 𝐹(𝑥, 𝑦) = (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) = (𝑥 + 2𝑦 + 𝑧)(𝑥 + 𝑦 + 𝑧). Analog 𝐺(𝑥, 𝑦) =
3𝑥 2 + 5𝑥𝑦 + 2𝑦 2 = 3𝑥 2 + 3𝑥𝑦

+2𝑥𝑦 + 2𝑦 2 = 3𝑥(𝑥 + 𝑦) + 2𝑦(𝑥 + 𝑦) = (𝑥 + 𝑦)(3𝑥 + 2𝑦) și 𝐻(𝑥, 𝑦) = 2𝑥 2 + 𝑦 2 + 3𝑧 2 + 3𝑥𝑦 +

7𝑥𝑧 + 4𝑦𝑧 = 𝑦 2 + 𝑦(3𝑥 + 4𝑧) + 2𝑥 2 + 7𝑥𝑧 + 3𝑧 2 , cu ∆= (3𝑥 + 4𝑧)2 − 4(2𝑥 2 + 7𝑥𝑧 + 3𝑧 2 ) =
(𝑥 − 2𝑧)2 si 𝑦1 = −2𝑥 − 𝑧, 𝑦2 = −𝑥 − 3𝑧 și 𝐻(𝑥, 𝑦) = (2𝑥 + 𝑦 + 𝑧)(𝑥 + 𝑦 + 3𝑧); b)
6𝑥 2 + 11𝑥𝑦 + 4𝑦 2 = 21 (2𝑥 + 𝑦)(3𝑥 + 4𝑦) = 21
{ 2 2 ↔ { . Obsevăm că 𝑥 = 0, 𝑦 = 0 nu verifică.
3𝑥 + 5𝑥𝑦 + 2𝑦 = 10 (𝑥 + 𝑦)(3𝑥 + 2𝑦) = 10
2𝑥 + 𝑦 = 3
3𝑥 + 4𝑦 = 7
Pentru că 𝑥 ≥ 1, 𝑦 ≥ 1 → { → (𝑥, 𝑦) = (1,1). Altă soluție: se abordează ca sistem
𝑥+𝑦 =2
3𝑥 + 2𝑦 = 5
2 2 2 (𝑥 + 2𝑦 + 𝑧)(𝑥 + 𝑦 + 𝑧) = 6
𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 + 3𝑥𝑦 + 2𝑥𝑧 + 3𝑦𝑧 = 6
omogen; c) { 2 ↔{ . Din prima
2𝑥 + 𝑦 2 + 3𝑧 2 + 3𝑥𝑦 + 7𝑥𝑧 + 4𝑦𝑧 = 6 (2𝑥 + 𝑦 + 𝑧)(𝑥 + 𝑦 + 3𝑧) = 6
𝑥+𝑦+𝑧 = 1 𝑥+𝑦+𝑧 = 2
ecuație, avem: { → 𝑦 = 5 contradicție, sau { → 𝑦 = 1, 𝑥 + 𝑧 = 1 și
𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 = 6 𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 = 3
rezultă variantele: (𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ {(1,1,0), (0,1,1)}, ambele verificând a doua ecuație a sistemului inițial;

2) a) Întocmim tablele operațiilor:

∗ 1 2 ⨁ 0̂ 1̂
1 1 2 0̂ 0̂ 1̂
2 2 1 1̂ 1̂ 0̂
Sunt verificate toate axiomele și tabelele sunt la fel structurate;

b) Întocmim tabla operației:

∗ 1 2 3
1 1 2 3
2 2 1 3
3 3 3 1
Sunt false axiomele: element neutru (unicitatea) și elemente simetrizabile;

c) Avem: 𝑛 ∗ 1 = 𝑛 ∗ (𝑛 − 1) = 𝑛 ceea ce contrazice unicitatea elementului neutru;

SUBIECTUL III

−𝑥 2 + 4𝑥 − 3 ≥ 0
1) a) Condiții de existență pentru 𝑓: { → 𝒟𝑚𝑎𝑥 = [1,3], pentru funcția 𝑔:
−1 ≤ √−𝑥 2 + 4𝑥 − 3 ≤ 1
2
{2𝑥 − 𝑥 ≥ 0 → 𝒟𝑚𝑎𝑥 = [0,1) ∪ (1,2], pentru funcția ℎ: − 1 ≤ 2 sin 𝑥 + 2 cos 𝑥 ≤ 1 → −1 ≤
1 √3
𝑥−1 ≠ 0
𝜋
sin (𝑥 + 3 ) ≤ 1 → 𝒟𝑚𝑎𝑥 = 𝑅, pentru funcția 𝑘: 1 − 𝑒 2𝑥 ≠ 0 → 𝒟𝑚𝑎𝑥 = 𝑅 ∗; b) 𝑓 ′ (𝑥) =

326
BOGDAN MARIUS DICU

1
′ , 𝑥 ∈ [1,2)
√−𝑥 2 +4𝑥−3
(arcsin √−𝑥 2 + 4𝑥 − 3) = { 1 și funcția este crescătoare pe [1,2) și
− , 𝑥 ∈ [2,3]
√−𝑥 2 +4𝑥−3
′
𝜋 √2𝑥−𝑥 2 1
descrescătoare pe [2,3] și are un punct de maxim 𝐴 (2, 2 ); 𝑔′ (𝑥) = (arctg ) =− și
𝑥−1 √2𝑥−𝑥 2
funcția este descrescătoare pe [0,1) respectiv pe (1,2], dar nu este monotonă pe [0,1) ∪ (1,2]; c)
1 √3
Studiem funcțiile cu ajutorul derivatelor. Mai întâi ℎ(𝑥) = arcsin (2 sin 𝑥 + 2
cos 𝑥) =
𝜋 𝜋
arcsin (sin (𝑥 + 3 )) = 𝑥 + 3 și ecuația ℎ(𝑥) = 𝑚 are o singură rădăcina reală, ∀𝑚 ∈ 𝑅. Calculăm:
2𝑒 𝑥 ′ 2𝑒 𝑥 𝜋 𝜋
𝑘 ′ (𝑥) = (arctg 1−𝑒 2𝑥
) = 1+𝑒 2𝑥 > 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 ∗ , imaginea funcției este ℐ𝑚 𝑘(𝑥) = (− 2 , 0) ∪ (0, 2 ) și
𝜋 𝜋
ecuația 𝑘(𝑥) = 𝑛 are o rădăcină reală pentru 𝑛 ∈ (− 2 , 0) ∪ (0, 2 ) și nu are rădăcini pentru 𝑛 ∈
𝜋 𝜋
(−∞, − 2 ] ∪ {0} ∪ [ 2 , +∞);

SUBIECTUL III
𝜋 𝜋 𝜋
− 1 √3 − 𝜋 7 −
1) a) ∫ 12
7𝜋 arcsin7 (2 sin 𝑥 + 2
cos 𝑥) ∙ dx = ∫ 12
7𝜋 (𝑥 + 3 ) ∙ 𝑑𝑥 = 0; b) 𝐼𝑛 = ∫ 12
7𝜋 𝑥∙
− − −
12 12 12
𝜋 𝜋
𝜋 − 𝜋 𝑛 − 𝜋 𝜋 𝜋 𝑛
arcsin𝑛 (sin (𝑥 + 3 )) ∙ dx = ∫ 12
7𝜋 𝑥 ∙ (𝑥 + 3 ) ∙ 𝑑𝑥 = ∫ 7𝜋
12
[(𝑥 + 3 ) − 3 ] ∙ (𝑥 + 3 ) ∙
− −
12 12
𝜋 𝜋 𝜋
− 𝜋 𝑛+1 𝜋 −12 𝜋 𝑛 − 𝜋 2019
𝑑𝑥 = ∫ 12
7𝜋 (𝑥 + ) ∙ dx − ∫ 7𝜋 (𝑥 + ) ∙ dx; c) Conform pct.b) 𝐼2018 = ∫ 12
7𝜋 (𝑥 + ) ∙ dx −
− 3 3 − 3 − 3
12 12 12
𝜋
𝜋 −12 𝜋 2018 2𝜋 𝜋 2019
∫ 7𝜋 (𝑥
3 −
+ 3) ∙ dx = − 6057 ( 4 ) ;
12

TEST 166

SUBIECTUL I

1) Din 𝑎𝑛+1 = 𝑎𝑛 ∙ 𝑞 + 𝑟 → 𝑎1 = 𝑎0 ∙ 𝑞 + 𝑟 → 𝑎2 = 𝑎0 ∙ 𝑞 2 + 𝑟 ∙ 𝑞 + 𝑟 → 𝑎3 = 𝑎0 𝑞3 + 𝑟 ∙ 𝑞 2 + 𝑟 ∙
𝑞 + 𝑟 → … → 𝑎𝑘 = 𝑎0 ∙ 𝑞 𝑘 + 𝑟 ∙ 𝑞 𝑘−1 + ⋯ + 𝑟 ∙ 𝑞 + 𝑟 (1). Din 𝑏𝑛+1 = (𝑏𝑛 + 𝑟) ∙ 𝑞 → 𝑏1 = 𝑏0 ∙ 𝑞 +
𝑟 ∙ 𝑞 → 𝑏2 = 𝑏0 ∙ 𝑞 2 + 𝑟 ∙ 𝑞 2 + 𝑟 ∙ 𝑞 → ⋯ → 𝑏𝑘 = 𝑏0 ∙ 𝑞 𝑘 + 𝑟 ∙ 𝑞 𝑘 +. . +𝑟 ∙ 𝑞 (2). Dacă 𝑎0 = 𝑏0 = 𝑟 =
1, 𝑞 = 2, atunci: 𝑎𝑘 = 2𝑘 + 2𝑘−1 + ⋯ + 2 + 1 = 2𝑘+1 − 1 (3) şi 𝑏𝑘 = 2𝑘 + 2𝑘 + 2𝑘−1 + ⋯ + 2 =
3 ∙ 2𝑘 − 2 (4). Folosind relaţiile (3), (4), egalitatea ∑𝑛𝑘=0 𝑎𝑘 = ∑𝑛𝑘=0 𝑏𝑘 devine ∑𝑛𝑘=0(2𝑘+1 − 1 ) =
∑𝑛𝑘=0(3 ∙ 2𝑘 − 2) → ∑𝑛𝑘=0(2𝑘 − 1) = 0 → 2𝑛+1 − 1 − 𝑛 − 1 = 0 → 2𝑛+1 = 𝑛 + 2 → 𝑛 = 2 soluţie
unică. Cazul 𝑛 = 0 nu are sens.
𝑚+1 𝑛+3
𝑥𝑈 = 𝑥𝑉 2
= 4
2) Dacă 𝑈 şi 𝑉 sunt vârfurile parabolelor, trebuie ca: {𝑦 = 𝑦 → { 𝑚2 −10𝑚−3 𝑛2 +14𝑛+9 →
𝑈 𝑉 − =
4 8
𝑛 = 2𝑚 − 1 5 13
sistemul: { 2 → (𝑚, 𝑛) ∈ {(1,1); (− 3 , − 3 )}. Exerciţiu: Pentru 𝑚 =
2𝑚 + 𝑛2 − 20𝑚 + 14𝑛 + 3 = 0
𝑛 = 1, să se reprezinte, în acelaşi sistem de coordonate, cele două parabole.
4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8 > 0
(𝑥 − 1)2 > 0
3) Condiţii de existenţă: { → 𝑥 ∈ (−∞, 0) ∪ (0,1) ∪ (1,3). Cazul i) dacă 𝑥 ∈
(𝑥 − 1)2 ≠ 1
8 − 2𝑥 > 0
(… )2
2 𝑥
(0,1), baza (𝑥 − 1) este subunitară şi inecuaţia devine: √4𝑥 −6∙ 2𝑥 +8≤ 8−2 ⏞ 𝑥≤
→
28 2
log 2 5 → 𝑥 ∈ (0,1)(1); Cazul ii) dacă 𝑥 ∈ (−∞, 0) ∪ (1,3), baza (𝑥 − 1) este supraunitară şi

327
 TESTE DE MATEMATICĂ

28 28
inecuaţia devine: √4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8 ≥ 8 − 2𝑥 → 𝑥 ≥ log 2 → 𝑥 ∈ (log 2 , 3) (2). Din (1) şi (2),
5 5
28
rezultă: 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (log 2 5 , 3);
100 𝑘
3
4) Termenul general al dezvoltării (√3 + 𝑖) 𝑘
este 𝑇𝑘+1 = ∁100
3
̅̅̅̅̅̅̅ . Pentru
𝑖 100−𝑘 ∙ (√3) , 𝑘 = 0,100
(100 − 𝑘) ⋮ 2
ca 𝑇𝑘+1 să fie raţional, trebuie ca: { → 𝑘 ⋮ 6 → 𝑘 ∈ {0 ∙ 6,1 ∙ 6,2 ∙ 6, … ,16 ∙ 6}. Deci 17
𝑘⋮3
termeni ai dezvoltării sunt numere raţionale. Observaţie: Dezvoltarea conţine 50 termeni complecşi
nereali şi 34 termeni iraţionali;
(𝑑): 𝑥 − 2𝑦 + 2 = 0
5) Fie 𝑀(𝑎, 6 − 𝑎) ∈ (ℎ) punctul egal depărtat de dreptele: { . Egalând distanţele
(𝑔): 2𝑥 − 𝑦 − 2 = 0
|𝑎−2(6−𝑎)+2| |2𝑎−(6−𝑎)−2|
de la punct la drepte, obţinem: = → |3𝑎 − 10| = |3𝑎 − 8| → 𝑎 = 3 →
√12 +(−2)2 √22 +(−1)2
𝑀(3,3). Dacă 𝐴(2,2) este punctul de concurenţă al dreptelor (𝑑) și (𝑔), atunci dreapta (𝐴𝑀) este
bisectoarea cerută şi are ecuaţia: 𝑦 = 𝑥 (prima bisectoare);

6) Fie 𝐶𝐹 ⊥ 𝐴𝐸. Din ∆ 𝐴𝐶𝐹 → 𝐹𝐶 = 2√3 = 𝐷𝐸 (Pitagora). Dacă 𝑢 = 𝑚𝑎𝑠(∢𝐶𝐴𝐸) → 180° − 𝑢 =

𝑚𝑎𝑠(∢𝐴𝐶𝐷).

Evident 𝑢 = 60°. Fie 𝒯 triunghiul curbiliniu 𝐵𝐸𝐷. Perimetrul acestuia este dat de suma lungimilor
2𝜋
arcelor 𝐵𝐸, 𝐵𝐷 şi segmentului 𝐷𝐸: 𝒫𝒯 = 2√3 + 𝜋 + . Aria lui 𝒯 se obţine scăzând din aria
3
3𝜋 𝜋
trapezului 𝐴𝐸𝐷𝐶 suma ariilor sectoarelor de cerc: 𝒜𝒯 = 4√3 − 2
− 3;

SUBIECTUL II

𝑎 𝑐 𝑎 𝑐 𝑎2 + 𝑏 2 = 𝑎2 + 𝑐 2
𝑎 𝑏 𝑏 𝑎
1) a) Dacă: 𝐴 ∙ 𝑡𝐴 = 𝑡𝐴 ∙ 𝐴 → ( )∙( )=( )∙(
) → {𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 = 𝑎𝑏 + 𝑐𝑑 şi se
𝑐 𝑑 𝑏 𝑑 𝑏 𝑑𝑑 𝑐
𝑐 2 + 𝑑2 = 𝑏2 + 𝑑2
obţin două cazuri: 𝑏 = 𝑐 relaţie care verifică a doua ecuaţie a sistemului şi: 𝑏 = −𝑐 → 𝑎𝑏 = 𝑏𝑑 →
𝑏 = 0, 𝑎 ≠ 𝑑 𝑎 𝑏 𝑎 𝑏
{ . În final, avem: 𝐴 ∈ {( ),( )}; b) Ştiind că: Tr (𝐵) = 2, det(𝐵) = 1 → 𝐵2 −
𝑏 ≠ 0, 𝑎 = 𝑑 𝑏 𝑑 −𝑏 𝑎
2𝐵 + 𝐼2 = 𝑂2 → 𝐵2 = 2𝐵 − 𝐼2 → 𝐵3 = 2𝐵2 − 𝐵 = 3𝐵 − 2𝐼2 = 𝐵 → 𝐵 = 𝐼2 ; c) Avem: Tr (𝐶) =
𝑡 𝑡
𝐶 2 − 𝐶 + det(𝐶) = 𝑂2
Tr ( 𝐶 ) = 1 si det(𝐶) = det( 𝐶 ). Din relaţiile: { 𝑡 2 → 𝐶2 − 𝐶 =
( 𝐶 ) − 𝑡𝐶 + det( 𝑡𝐶 ) = 𝑂2
2
( 𝑡𝐶 ) − 𝑡𝐶 ;

2) a) Scriem legea de compoziţie: (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) = (𝑎𝑐 − 𝑎 − 𝑐 + 2, 𝑏𝑑 − 2𝑏 − 2𝑑 + 6) în forma

echivalentă (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) = ((𝑎 − 1)(𝑐 − 1) + 1, (𝑏 − 2)(𝑑 − 2) + 2). Parte stabilă:
𝑎≥1 𝑎−1≥0
{ →{ → (𝑎 − 1) (𝑐 − 1) ≥ 0 → (𝑎 − 1)(𝑐 − 1) + 1 ≥ 1. Analog: (𝑏 − 2)(𝑑 − 2) +
𝑐≥1 𝑐−1≥0
2 ≥ 2, ceea ce arată că, pentru orice (𝑎, 𝑏), (𝑐, 𝑑) ∈ 𝑀 → (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) ∈ 𝑀; Asociativitate:
((𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑)) ∗ (𝑒, 𝑓) = (𝑎, 𝑏) ∗ ((𝑐, 𝑑) ∗ (𝑒, 𝑓)) = ((𝑎 − 1)(𝑐 − 1)(𝑒 − 1) + 1, (𝑏 − 1)(𝑑 −
1)(𝑓 − 1) + 2); Comutativitate: (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) = (𝑐, 𝑑) ∗ (𝑎, 𝑏) = ((𝑎 − 1)(𝑐 − 1) +

328
BOGDAN MARIUS DICU

1, (𝑏 − 2)(𝑑 − 2) + 2); Element neutru: ∃! (𝑢, 𝑣) ∈ 𝑀|(𝑎, 𝑏) ∗ (𝑢, 𝑣) = (𝑢, 𝑣) ∗ (𝑎, 𝑏) = (𝑎, 𝑏) →
(𝑢, 𝑣) = (2,3) ∈ 𝑀, unică. Mai mult: (1,2) ∗ (2,3) = (2,3) ∗ (1,2) = (1,2); Elemente simetrizabile:
Pentru fiecare: (𝑎, 𝑏) ∈ 𝑀, ∃(𝑐, 𝑑) ∈ 𝑀|(𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) = (𝑐, 𝑑) ∗ (𝑎, 𝑏) = (2,3) → simetrica lui (𝑎, 𝑏)
1 1
este (1 + 𝑎−1 , 2 + 𝑏−2). Fie (𝑚, 𝑛) simetrica perechii (1,2) → (1,2) ∗ (𝑚, 𝑛) = (2,3) → sistemul
(1 − 1)(𝑚 − 1) + 1 = 2
{ care nu are soluţie. Deci (1,2) ∈ 𝑀 nu are simetrică şi axioma este falsă; b)
(2 − 2)(𝑛 − 2) + 2 = 3
Cum (𝑎, 𝑏) ∗ (1,2) = (1,2) ∗ (𝑎, 𝑏) = (1,2) si (log 2 2 , 21 ) = (1,2) →
𝑎𝑠𝑜𝑐.
⏟ 2 100, 299 ) ∗ … ∗ (log 2 3 , 22 ) ∗ (log 2 2 , 21 ) ∗ (log
(log ⏟ 2 1 , 20 ) = (𝑠, 𝑡) ∗ (1,2) ∗ (𝑢, 𝑣) =
⏞ ((𝑠, 𝑡) ∗
(𝑠,𝑡) (𝑢,𝑣)
(1,2)) ∗ (𝑢, 𝑣) = (1,2) ∗ (𝑢, 𝑣) = (1,2). c) Demonstrăm, prin inducţie matematică:
(𝛼, 𝛽) ∗ (𝛼, 𝛽) ∗ … ∗ (𝛼, 𝛽) = ((𝛼 − 1) + 1, (𝛽 − 2)𝑛 + 2) =
⏟ 𝑛

𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖

(𝛼 − 1)𝑛 + 1 = 33 (𝛼 − 1)𝑛 = 25
(33, 245) → { → { → 𝑛 = 5, (𝛼, 𝛽) = (3,5);
(𝛽 − 2)𝑛 + 2 = 245 (𝛽 − 2)𝑛 = 35

SUBIECTUL III

1) a) Volumul paralelipipedului este 𝒱(𝑥) = (𝑥 − 1)(𝑥 + 2)(4 − 𝑥), 𝑥 ∈ (1,4). Derivata acestei
funcţii este: 𝒱 ′ (𝑥) = −3𝑥 2 + 6𝑥 + 6 şi se anulează în 𝑥 = 1 + √3 ∈ (1,4), argument pentru care,
ţinând cont de semnul derivatei, obţinem volumul maxim: 𝒱𝑚𝑎𝑥 = 6√3 ; b) Volumul piramidei este
4(𝑡−1)2 (6−𝑡) 13
𝒱(𝑡) = 3
,𝑡 ∈ (1, 6). Derivata acestei funcţii se anulează în 𝑡 = 3
∈ (1, 6), argument
2000
pentru care, ţinând cont de semnul derivatei, obţinem volumul maxim: 𝒱𝑚𝑎𝑥 = ; c) Fie
81
′ ′
𝐴𝐵𝐶𝐷𝐴 𝐵 𝐶′𝐷′ prisma având latura bazei 𝑙 şi

înălţimea ℎ. Analizând secţiunea diagonală 𝐴𝐶𝐶′𝐴′ înscrisă într-un cerc de rază 𝑅, obţinem
egalitatea: 2𝑙 2 + ℎ2 = 4 → ℎ = √4 − 2𝑙 2 , 𝑙 ∈ (0, √2) şi volumul este 𝒱(𝑙) = 𝑙 2 √4 − 2𝑙 2 , cu
8𝑙−6𝑙 3 2 2 8
derivata: 𝒱′(𝑙) = care se anulează în: 𝑙 = ,ℎ = → 𝒱𝑚𝑎𝑥 = corespunzător cubului
√4−2𝑙 2 √3 √3 3√3
înscris în sferă;
1 2𝑥+3 1 2𝑥+4−1
2) a) 𝐼0 = ∫0 𝑥+2
𝑑𝑥 = ∫0 𝑥+2
𝑑𝑥 = (2𝑥 − ln|𝑥 + 2|)|10 = 2 − ln 3 + ln 2 ; 𝐼1 =
1 2𝑥+3 1 (𝑥+2)+(𝑥+1)
1 1 1 1 2 2𝑥 2 +1
∫0 (𝑥+2)(𝑥+1)
𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥+2)(𝑥+1) 𝑑𝑥
𝑥+1
𝑑𝑥 = ∫0
+ ∫0 𝑥+2
𝑑𝑥 = ln 3; 𝐽0 = ∫1 𝑥
𝑑𝑥 =
2 21 2
2 2𝑥 +1 2 2
2 𝑥 +(𝑥 +1) 1 2 2𝑥
2 ∫1 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫1 𝑥 𝑑𝑥 = 15 + ln 2; 𝐽1 = ∫1 𝑥(𝑥 2 +1) 𝑑𝑥 = ∫1 𝑥(𝑥2 +1) 𝑑𝑥 = 2 ∫1 𝑥 2 +1 𝑑𝑥 +
21 1 2𝑥+3 1 (𝑥+2)+(𝑥+1) 1
∫1 𝑥 𝑑𝑥 = ln √10; b) 𝐼𝑛 = ∫0 (𝑥+2)(𝑥+1)𝑛 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥+2)(𝑥+1)𝑛 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 + 1)−𝑛 𝑑𝑥 +
1 1 21−𝑛 −1 1 (𝑥+2)−(𝑥+1) 21−𝑛 −1 22−𝑛 −1 1 1
∫0 (𝑥+2)(𝑥+1)𝑛−1 𝑑𝑥 = 1−𝑛 + ∫0 (𝑥+2)(𝑥+1)𝑛−1 𝑑𝑥 = 1−𝑛 + 2−𝑛 − ∫0 (𝑥+2)(𝑥+1)𝑛−2 𝑑𝑥 =
21−𝑛 −1 22−𝑛 −1 23−𝑛 −1 2(𝑛−1)−𝑛 −1 2 2𝑥 2 +1
⋯= 1−𝑛
+ 2−𝑛 − 3−𝑛 + ⋯ + (−1)𝑛−1 (𝑛−1)−𝑛 , 𝑛 ≥ 2; c) Pentru 𝐽𝑛 = ∫1 𝑥(𝑥 2 +1)𝑛 𝑑𝑥 =
2 𝑥 2 +𝑥 2 +1 1 2 2𝑥 2 1 51−𝑛 −21−𝑛
∫1 𝑥(𝑥 2 +1)𝑛 𝑑𝑥 = 2 ∫1 (𝑥2 +1)𝑛 𝑑𝑥 + ∫1 𝑥(𝑥 2 +1)𝑛−1 𝑑𝑥 = 2(1−𝑛) + 𝐾𝑛−1 (1). Dar 𝐾𝑛−1 =
2 1 2 𝑥 2 +1−𝑥 2 52−𝑛 −22−𝑛
∫1 𝑥(𝑥 2 +1)𝑛−1 𝑑𝑥 = ∫1 𝑥(𝑥2 +1)𝑛−1 𝑑𝑥 = 𝐾𝑛−2 − 2(2−𝑛) . Repetând procedeul, ajungem la: 𝐽𝑛 =
51−𝑛 −21−𝑛 52−𝑛 −22−𝑛 53−𝑛 −23−𝑛 5(𝑛−1)−𝑛 −2(𝑛−1)−𝑛
2(1−𝑛)
− 2(2−𝑛)
+ 2(3−𝑛)
− ⋯ + (−1)𝑛−1 2((𝑛−1)−𝑛)
,𝑛 ≥ 2;

329
 TESTE DE MATEMATICĂ

TEST 167

SUBIECTUL I
lg 2 lg 3
1) Din: 2 = 3𝑎 , 3 = 5𝑏 , 5 = 2𝑐 → 𝑎 = log 3 2 , 𝑏 = log 5 3 , 𝑐 = log 2 5 → 𝒫 = 𝑎 ∙ 𝑏 ∙ 𝑐 = lg 3 ∙ lg 5 ∙
lg 5
lg 2
= 1;

2) Dacă: 𝑔(𝑥) = 𝑥 2 − 4 − (𝑚𝑥 + 1), trebuie ca ecuaţia 𝑔(𝑥) = 0 să admită două rădăcini reale,
∆> 0
1 1
distincte: una situată în (−∞, −2) şi cealaltă în (2, +∞), de unde: {𝑔(−2) < 0 → 𝑚 ∈ (− 2 , 2) şi
𝑔(2) < 0
2
ecuaţia ℎ(𝑥) = 4 − 𝑥 − (𝑚𝑥 + 1) să admită două rădăcini reale, distincte, în intervalul (−2,2), de
∆> 0
1 1 1 1
unde: {ℎ(−2) < 0 → 𝑚 ∈ (− 2 , 2). Deci soluţia este: 𝑚 ∈ (− 2 , 2).
ℎ(2) < 0

3) Notând sin 𝑥 = 𝑡 ∈ [−1,1], obţinem ecuaţia reciprocă: 4𝑡 4 − (10 + 6√2)𝑡 3 + (8 + 15√2)𝑡 2 −

1
(10 + 6√2)𝑡 + 4 = 0. Împărţim prin 𝑡 2 şi notăm 𝑡 + 𝑡 = 𝑧 → 4 ∙ 𝑧 2 − (10 + 6√2) ∙ 𝑧 + 15√2 =
5 3√2 5 1 5 1
0 → 2𝑧(2 ∙ 𝑧 − 5) − 3√2(2 ∙ 𝑧 − 5) = 0 → 𝑧 ∈ {2 , 2
}. Dacă 𝑧 = 2 → 𝑡 + 𝑡 = 2 → 𝑡 ∈ {2, 2}.
1 1 𝜋 3√2 1 3√2
Păstrăm 𝑡 = → sin 𝑥 = → 𝑥 = (−1)𝑘 + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍 (𝑆1 ). Dacă 𝑧 = →𝑡+ = →𝑡∈
2 2 6 2 𝑡 2
1 1 1 𝜋
{√2, 2}. Păstrăm 𝑡 = → sin 𝑥 = →𝑥= (−1)𝑘 + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍 (𝑆2 ). În final: 𝑆 = 𝑆1 ∪ 𝑆2 ;
√ √2 √2 4

∁1𝑛 ∁2𝑛+1 ∁𝑛+1 ∁𝑘+1 ∁𝑘+1 𝑘

𝑛+𝑘+1 −∁𝑛+𝑘 1
4) Suma ∁1 0 + ∁2 1 + ⋯ + ∁𝑛+12𝑛∙∁𝑛 = ∑𝑛𝑘=0 𝑛+𝑘
= ∑𝑛𝑘=0 = ∑𝑛𝑘=0 ( −
𝑛+1 ∙∁𝑛 𝑛+2 ∙∁𝑛+1 2𝑛+1 2𝑛 ∁𝑘+1 𝑘
𝑛+𝑘+1 ∙∁𝑛+𝑘 ∁𝑘+1 𝑘
𝑛+𝑘+1 ∙∁𝑛+𝑘 ∁𝑘
𝑛+𝑘
1 1
)=1− .
∁𝑘+1
𝑛+𝑘+1 ∁𝑛+1
2𝑛+1

5) Ştim că: ⃗⃗⃗⃗⃗

𝑂𝐴 ⊥ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐶 → (3𝑖 + 4𝑗)(𝑎𝑖 + 𝑏𝑗) = 3𝑎 + 4𝑏 = 0 si |𝑂𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ | = |𝑂𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ | → 𝑎2 + 𝑏 2 = 25.
Rezolvând sistemul, obţinem: (𝑎, 𝑏) ∈ {(−4,3), (4, −3)}. Dacă 𝑂𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ == −4𝑖 + 3𝑗 rezultă că:
⃗⃗⃗⃗⃗ (−4,3), 𝐵𝐶
𝐴(3,4), 𝐵(−1,7), 𝐶(−4,3) şi : 𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ (−3, −4), 𝐶𝑂
⃗⃗⃗⃗⃗ (4, −3). Analog, pentru 𝑂𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 4𝑖 − 3𝑗;

6) tg 2° ∙ (45 + tg 45° ∙ tg 47° + tg 47° ∙ tg 49° + ⋯ + tg 133° ∙ tg 135°) = tg 2° ∙ (1 + tg 45° ∙

tg 47°−tg 45°
tg 47°) + tg 2° ∙ (1 + tg 47° ∙ tg 49°) + ⋯ + tg 2° ∙ (1 + tg 133° ∙ tg 135°) = 1+tg 45°∙tg 47° ∙
tg 49°−tg 47° tg 135°−tg 133°
(1 + tg 45° ∙ tg 47°) + ∙ (1 + tg 47° ∙ tg 49°) + ⋯ + ∙ (1 + tg 133° ∙
1+tg 47°∙tg 49° 1+tg 133°∙tg 135°
tg 135°) = tg 135° − tg 45° = −2;
SUBIECTUL II

1) a) 𝛼 ,,iese’’ factor comun din fiecare linie a determinantului; b) Folosind pct. a) şi faptul că
det(𝐴) = 1, se obţine ecuaţia: 𝑚2 + 5𝑛2 + 4𝑚𝑛 = 10 → (𝑚 + 2𝑛)2 + 𝑛2 = 10 → 𝑚 = 𝑛 = 1; c)
2
∑𝑛𝑘=1 det(𝑘 ∙ 𝐵) = (∑𝑛𝑘=1 det(√𝑘 ∙ 𝐴)) ↔ ∑𝑛𝑘=1 𝑘 3 ∙ det(𝐵) = (∑𝑛𝑘=1 𝑘 ∙ det(𝐴))2 ↔
𝑛(𝑛+1) 2
∑𝑛𝑘=1 𝑘 3 = (∑𝑛𝑘=1 𝑘 )2 = ( ) ;
2

2) a) În ecuaţia: (𝑥 + 3)6 + (𝑥 + 1)6 = 64, efectuăm substituţia: 𝑥 + 2 = 𝑡 → (𝑡 + 1)6 + (𝑡 − 1)6 =

64 → 𝑡 6 + 15𝑡 4 + 15𝑡 2 − 31 = 0 → (𝑡 2 − 1)(𝑡 4 + 𝑡 2 + 1) + 15(𝑡 2 − 1)(𝑡 2 + 1) + 15(𝑡 2 − 1) =
0 → 𝑡 = ±1 → 𝑥 ∈ {−3, −1}; b) 𝑔 = 𝑥 4 − 2𝑥 3 − 7𝑥 2 + 8𝑥 + 12 = 𝑥 4 − 𝑥 3 − 𝑥 3 + 𝑥 2 − 8𝑥 2 +
8𝑥 + 12 = (𝑥 2 − 𝑥) ∙ (𝑥 2 − 𝑥 − 8) + 12 = 𝑡(𝑡 − 8) + 12 = 0 → 𝑡 ∈ {2,6} → 𝑥 ∈ {−2, −1,2,3}; c)

330
BOGDAN MARIUS DICU

Este o ecuaţie reciprocă: 6𝑥 8 − 35𝑥 7 + 50𝑥 6 + 35𝑥 5 − 112𝑥 4 + 35𝑥 3 + 50𝑥 2 − 35𝑥 + 6 = 0.
1
Împărţim prin 𝑥 4 , notăm: 𝑡 = 𝑥 + 𝑥

𝑡 = −2 → 𝑥1 = 𝑥2 = −1
𝑡 = 2 → 𝑥3 = 𝑥4 = 1
6𝑡 4 − 35𝑡 3 + 26𝑡 2 + 140𝑡 − 200 = 0 → 5
𝑡 = → 𝑥5 = 2, 𝑥6 =
1 ;
2 2
10 1
{𝑡 = 3
→ 𝑥7 = 3, 𝑥8 = 3

SUBIECTUL III
𝑥 3 −5𝑥 2 +9𝑥−7
1) a) lim 𝑒 𝑥 ∙ (𝑥 3 − 5𝑥 2 + 9𝑥 − 7) = lim = 0 → 𝑦 = 0 este asimptotă orizontală la
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 𝑒 −𝑥
𝑓(𝑥)
−∞; cum lim 𝑓(𝑥) = lim = + ∞ → nu există asimptotă la +∞; b) Calculăm prima derivata:
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥
𝑓 ′ (𝑥) = 𝑒 ∙𝑥 (𝑥 3
− 5𝑥 + 9𝑥 − 7) + 𝑒 𝑥 ∙ (3𝑥 2 − 10𝑥 + 9) = 𝑒 𝑥 (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 − 2). Întocmim
2

tabelul:

𝑥 −∞ −1 1 2 +∞
𝑓′ − 0 + 0 − 0 +
𝑓 0 ↘ 22 ↗ −2𝑒 ↘ −𝑒 2 ↗ +∞
−
𝑒
Cum √2, √3 ∈ (1,2) → 𝑓(√2) > 𝑓(√3); c) 𝑔′ (𝑥) = −2𝑥 − 2 = 0 → 𝑥 = −1. Întocmim tabelul:

𝑥 −∞ −1 +∞
𝑔′ + 0 −
𝑔 −∞ ↗ 22 ↘ −∞
−
𝑒
22 22
Conform tabelelor: min 𝑓(𝑥) = max 𝑔(𝑥) = − 𝑒 şi ecuaţia 𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥) are soluţia unică: 𝑥 = − 𝑒 ;

4 𝑥 3 +(−1)2 4 (𝑥+1)(𝑥 2 −𝑥+1) 38 3 𝑥 4 +(−1)3

2) a) 𝐼3 (4) = ∫2 𝑥+(−1)2
𝑑𝑥 = ∫2 𝑥+1
şi 𝐼4 (3) = ∫2 𝑥+(−1)3 𝑑𝑥 =
𝑑𝑥 =
3
3 313 152 313 3 𝑥 2018 −1
∫2 (𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1)𝑑𝑥 = 12 . Deci: 𝐼3 (4) = 12 < 12 = 𝐼4 (3); b) 𝐼2018 (3) = ∫2 𝑥−1 𝑑𝑥 =
3 32018 −22018 32017 −22017 32 −22
∫2 (𝑥 2017 + 𝑥 2016 + ⋯ + 𝑥 + 1)𝑑𝑥 = 2018 + 2017 + ⋯ + 2 + 3 − 2; c) Din 𝐼4 (𝑎) =
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
313 𝑎 𝑥 4 +(−1)3 𝑎 3 2 313
→ ∫2 𝑥+(−1)3
𝑑𝑥 = ∫2
(𝑥 + 𝑥 + 𝑥 + 1)𝑑𝑥 = ⏞ 𝑎 = 3;
→
12 12

TEST 168

SUBIECTUL I

1) În produsul 𝒫 = (2019 − 1) ∙ (2018 − 2) ∙ (2017 − 3) ∙ … ∙ (2 − 2018) ∙ (1 − 2019), se găseşte

şi factorul nul: (1010 − 1010), deci 𝒫 = 0;
𝑦 = (2𝑚 + 1)𝑥 − 2 𝑦 = (𝑚 − 1)𝑥 + 4 𝑦 = (𝑚 + 3)𝑥 − 4
2) Sistemele de ecuaţii: { ,{ ,{ au soluţiile:
𝑦 = (𝑚 − 1)𝑥 + 4 𝑦 = (𝑚 + 3)𝑥 − 4 𝑦 = (2𝑚 + 1)𝑥 − 2
6 10𝑚+2 2 6𝑚−2
𝐴 (𝑚+2 , 𝑚+2
) , 𝐵(2,2𝑚 + 2), 𝐶 (2−𝑚 , 2−𝑚
),𝑚 ≠ ±2; Sunt posibile trei scenarii, după cum vârful
1
𝐴: 𝑚𝐴𝐵 ∙ 𝑚𝐴𝐶 = −1 → (𝑚 − 1)(2𝑚 + 1) = −1 → 𝑚 ∈ {0, 2}
unghiului drept este: 𝐵: 𝑚𝐵𝐶 ∙ 𝑚𝐵𝐴 = −1 → (𝑚 + 3)(𝑚 − 1) = −1 → 𝑚 ∈ {−1 − √3, −1 + √3}.
−7−√17 −7+√17
𝐶: 𝑚𝐶𝐴 ∙ 𝑚𝐶𝐵 = −1 → 𝑚 ∈ { , 4 }
{ 4

331
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝐴𝐵∙𝐴𝐶
De exemplu, pentru 𝑚 = 0: 𝐴(3,1), 𝐵(2,2), 𝐶(1, −1) → 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = = 2. Analog pentru celelalte
2
𝑦 = 5𝑥 − 2
cazuri. Dacă 𝑚 = 2, dreptele au ecuaţiile: { 𝑦 = 𝑥 + 4 şi NU formează un triunghi. Analog pentru
𝑦 = 5𝑥 − 4
𝑚 = −2;

2𝑥𝑦 + 𝑥 + 2 − 𝑥 2 − 𝑦 2 − 𝑦 ≥ 0 −1 ≤ 𝑥 − 𝑦 ≤ 2
3) Condiţii de existenţă: {2𝑥𝑦 + 5𝑥 − 𝑥 − 𝑦 − 5𝑦 − 6 ≥ 0 → { 2 ≤ 𝑥 − 𝑦 ≤ 3 → 𝑥 − 𝑦 = 2 şi
2 2

𝑥−2 ≥ 0 𝑥 ∈ [2, +∞)

punem ecuaţia în forma: √(𝑥 − 𝑦) − (𝑥 − 𝑦)2 + 2 + √5(𝑥 − 𝑦) − (𝑥 − 𝑦)2 − 6 = 𝑥 − 2 →
(𝑥, 𝑦) = (2,0);

4) Termenul: 𝑘! ∙ (𝑘 3 + 3𝑘 2 + 6𝑘 + 2) = 𝑘! [(𝑘 3 + 6𝑘 2 + 11𝑘 + 6) − 3(𝑘 2 + 3𝑘 + 2) +

4(𝑘 + 1) − 2] = 𝑘! (𝑘 + 1)(𝑘 + 2)(𝑘 + 3) − 3𝑘! (𝑘 + 1)(𝑘 + 2) + 4𝑘! (𝑘 + 1) − 2𝑘! = (𝑘 + 3)! −
3(𝑘 + 2)! + 4(𝑘 + 1)! −2𝑘!. Punem 𝑘 = ̅̅̅̅̅
0, 𝑛 şi, însumând cele 𝑛 + 1 relaţii, obţinem: 𝑆 =
(𝑛 + 3)! − 2(𝑛 + 2)! + 2(𝑛 + 1)! − 2.

5) Patrulaterul 𝐴𝐵𝐶𝐷 este trapez pentru că: 𝑚𝐴𝐵 = 𝑚𝐶𝐷 = 2 → 𝐴𝐵 ∥ 𝐶𝐷, 𝐴𝐵 > 𝐶𝐷. Ecuaţiile
(𝐴𝐷): 𝑦 = 4𝑥 − 1 5 (𝐴𝐶): 𝑦 = 3𝑥 5 15
laturilor şi diagonalelor: { → 𝑁 (2 , 9) ; { → 𝑀 (2 , 2 ). Cu ajutorul
(𝐵𝐶): 𝑦 = 9 (𝐵𝐷): 𝑦 = 𝑥 + 5
3 3
determinanţilor calculăm ariile: 𝒜∆𝑀𝐴𝐷 = 𝒜∆𝑀𝐵𝐶 = 4 si 𝒜∆𝑁𝐵𝐷 = 𝒜∆𝑁𝐴𝐶 = 2. Soluţie sintetică:
𝒜∆𝑀𝐴𝐷 = 𝒜∆𝑀𝐵𝐶 ↔ 𝒜∆𝑀𝐴𝐷 + 𝒜∆𝑀𝐴𝐵 = 𝒜∆𝑀𝐵𝐶 + 𝒜∆𝑀𝐴𝐵 ↔ 𝒜∆𝐷𝐴𝐵 = 𝒜∆𝐶𝐴𝐵 adevărat.
𝒜∆𝑁𝐵𝐷 = 𝒜∆𝑁𝐴𝐶 ↔ 𝒜∆𝑁𝐵𝐷 + 𝒜∆𝐷𝐴𝐵 = 𝒜∆𝑁𝐴𝐶 + 𝒜∆𝐶𝐴𝐵 = 𝒜∆𝑁𝐴𝐵 ;

6) Din ∆ 𝐴𝐵𝐷, ∆ 𝐵𝐷𝐶 ∶ 𝐵𝐷 = 1, 𝐴𝐷 = √3, 𝐷𝐶 = 2 − √3, 𝐵𝐶 = √6 − √2 şi, din ∆ 𝐵𝐷𝐶: sin 15° =
2−√3 1 1
= cos 75°, cos 15° = = sin 75°, tg 15° = 2 − √3 = ctg 75°, ctg 15° = = tg 75°;
√6−√2 √6−√2 2−√3

SUBIECTUL II
𝑎 + 2𝑏 6𝑏 2 6
1) a) 𝐴(𝑎, 𝑏) = ( ) = 𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝑋, 𝑋 = ( ) , 𝑋 2 = 5𝑋 → 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) =
𝑏 𝑎 + 3𝑏 1 3
(𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝑋) ∙ (𝑐 ∙ 𝐼2 + 𝑑 ∙ 𝑋) = 𝑎𝑐 ∙ 𝐼2 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 5𝑏𝑑) ∙ 𝑋 = 𝐴(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 5𝑏𝑑);b)
𝑥 3𝛼 −3𝑥 + 6𝑦 = 3
𝐴(−5𝛼, 𝛼) ∙ (𝑦) = ( ) → { → (𝑥, 𝑦) = (2𝑚 − 1, 𝑚), 𝑚 ∈ 𝑅. Dar (2𝑚 − 1)2 +
−𝛼 𝑥 − 2𝑦 = −1
1 7 1
𝑚2 = 2 → 𝑚 = 1 sau 𝑚 = − 5 → (𝑥, 𝑦) ∈ {(1,1), (− 5 , − 5)}; c) Conform pct.a) 𝐴3 (𝑎, 𝑏) =
𝐴2 (𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎2 , 2𝑎𝑏 + 5𝑏 2 ) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎3 , 3𝑎2 𝑏 + 3𝑎𝑏 2 + 𝑏 3 ) =
3 2
(𝑎 + 6𝑎 𝑏 + 6𝑎𝑏 2 + 2𝑏 3 18𝑎2 𝑏 + 18𝑎𝑏 2 + 6𝑏 3 ) = (87 258) →
2 2 3
3𝑎 𝑏 + 3𝑎𝑏 + 𝑏 𝑎3 + 9𝑎2 𝑏 + 9𝑎𝑏 2 + 3𝑏 3 43 130
3 2 2 3 3 6
{𝑎 + 6𝑎 𝑏 + 6𝑎𝑏 + 2𝑏 = 87 → 𝑎3 = 1 → 𝑎 = 1, 𝑏 = 1 → 𝐴(1,1) = ( );
3𝑎2 𝑏 + 3𝑎𝑏 2 + 𝑏 3 = 43 1 4
𝑎+𝑏 2𝑏 1 2
2) a) Parte stabilă: observăm că 𝐴(𝑎, 𝑏) = ( ) = 𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝑋, 𝑋 = ( ) , 𝑋 2 = 3𝑋.
𝑏 𝑎 + 2𝑏 1 2
Prin urmare: 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = (𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝑋) ∙ (𝑐 ∙ 𝐼2 + 𝑑 ∙ 𝑋) = 𝑎𝑐 ∙ 𝐼2 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑) ∙ 𝑋 =
𝐴(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑). Se verifică: 𝑎𝑐 ≠ 0, 𝑎𝑐 ≠ −3(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑) ↔ (𝑎 + 3𝑏)(𝑐 + 3𝑑) ≠ 0
adevărat; Asociativitate: (𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑)) ∙ 𝐴(𝑒, 𝑓) = 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ (𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑒, 𝑓)) = 𝐴(𝑎𝑐𝑒, 𝑎𝑐𝑓 +
𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒 + 3𝑏𝑑𝑒 + 3𝑎𝑑𝑓 + 3𝑏𝑐𝑓 + 9𝑏𝑑𝑓); Comutativitate: 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) =
𝐴(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑); Element neutru: ∃! 𝐴(1,0) ∈ 𝐺|𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(1,0) = 𝐴(1,0) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) =
1 𝑏(𝑎−1)
𝐴(𝑎, 𝑏); Elemente simetrizabile: pentru fiecare 𝐴(𝑎, 𝑏) ∈ 𝐺, ∃𝐴 (𝑎 , 𝑎(𝑎+3𝑏)) ∈ 𝐺|𝐴(𝑎, 𝑏) ∙
1 𝑏(𝑎−1)
𝐴 (𝑎 , 𝑎(𝑎+3𝑏)) = 𝐴(1,0); b) Parte stabilă: Avem: (𝑥, 𝑦) ∗ (𝑧, 𝑡) = (𝑥𝑧 , 𝑥𝑡 + 𝑦𝑧 + 3𝑧𝑡) ∈ 𝐻.

332
BOGDAN MARIUS DICU

Asociativitate: ((𝑥, 𝑦) ∗ (𝑧, 𝑡)) ∗ (𝑢, 𝑣) = (𝑥, 𝑦) ∗ ((𝑧, 𝑡) ∗ (𝑢, 𝑣)) = (𝑥𝑧𝑢, 𝑥𝑧𝑣 + 𝑥𝑡𝑢 + 𝑦𝑧𝑢 +
3𝑧𝑡𝑢 + 3𝑥𝑡𝑣 + 3𝑦𝑧𝑣 + 9𝑧𝑡𝑣); Comutativitate: (𝑥, 𝑦) ∗ (𝑧, 𝑡) = (𝑧, 𝑡) ∗ (𝑥, 𝑦) = (𝑥𝑧 , 𝑥𝑡 + 𝑦𝑧 + 3𝑧𝑡);
Element neutru: ∃! (1,0) ∈ 𝐻|(𝑥, 𝑦) ∗ (1,0) = (𝑥, 𝑦); Elemente simetrizabile: pentru fiecare (𝑥, 𝑦) ∈
1 𝑦(𝑥−1) 1 𝑦(𝑥−1)
𝐻, ∃ ( , ) ∈ 𝐻|(𝑥, 𝑦) ∗ ( , ) = (1,0); c) Construim funcţia: 𝑓: 𝐺 → 𝐻, dată de
𝑥 𝑥(𝑥+3𝑦) 𝑥 𝑥(𝑥+3𝑦)
𝑓(𝐴(𝑎, 𝑏)) = (𝑎, 𝑏), ∀𝐴(𝑎, 𝑏) ∈ 𝐺. Morfism: 𝑓(𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑)) = 𝑓(𝐴(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑)) =
(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 3𝑏𝑑) = (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑). Injectivitate: dacă 𝑓(𝐴(𝑎, 𝑏)) = 𝑓(𝐴(𝑐, 𝑑)) → (𝑎, 𝑏) =
(𝑐, 𝑑) → 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑐, 𝑑). Surjectivitatea: prin expresia funcţiei;

SUBIECTUL III

√𝑥 − 1 + 2 , 𝑥 ∈ [1,2]
3𝑥
1) a) Pentru 𝑓: [1,3] → ℝ, 𝑓(𝑥) = {ln(3 − 𝑥) + 2 , 𝑥 ∈ (2,3), calculăm:
3 ,𝑥 = 3
𝑙𝑑 (1) = 𝑓(1) = 2 1
, 𝑥 ∈ (1,2)
2 √𝑥−1
{𝑙𝑠 (2) = 𝑓(2) = 𝑙𝑑 (2) = 3 → 𝑓 este continuă pe [1,3).Pentru 𝑓 ′ (𝑥) = { 1 3 ,
𝑙𝑠 (3) = −∞ ≠ 𝑓(3) = 3 + , 𝑥 ∈ (2,3)
𝑥−3 2
𝑓𝑑′ (1) = +∞ 3 5
calculăm: { ′ 1 → 𝑓 este derivabilă pe (1,3); b) Funcţia 𝑓 este continuă pe [ , ] şi
𝑓𝑠 (2) = = 𝑓𝑑′ (2) 2 2
2
5 3
3 5 3 5 𝑓( )−𝑓( ) 7 1
derivabilă pe ( , ), deci ∃𝑐 ∈ ( , ) astfel încât 𝑓 ′ (𝑐) = 2
5 3
2
= − ln 2 − . Daca 𝑐 ∈
2 2 2 2 − 4 √2
2 2
1 7 1 149 1 3 7
(1,2) → = 4 − ln 2 − ≅ 0,35 → 𝑐 ≅ 49 ∉ (1,2) şi dacă 𝑐 ∈ (2,3) → 𝑐−3 + 2 = 4 −
2√𝑐−1 √2
1
1 7−12 ln 2−6√2 49
ln 2 − 2 → 𝑐 = 1−4 ln 2−2 2 ≅ 23 ∈ (2,3); c) Pentru 𝑓(𝑥) = √𝑥 − 1 + 2 = (𝑥 − 1)2 + 2 → 𝑓 ′ (𝑥) =
√ √
1 3 19
1 1 1 1 1 17
(𝑥 − 1) 2 → 𝑓 (𝑥) = (− ) (𝑥 − 1)−2 → ⋯ → 𝑓 (10) (𝑥) = (− ) … (− ) ∙ (𝑥 − 1)− 2
− ′′
→
2 2 2 2 2 2
(10) 3 1∙3∙5∙…∙17 1∙3∙5∙…∙17 19 1∙3∙5∙…∙17
𝑓 (2) + = − 210 2 + 2 = 0;
√2 √2

𝑦 = 2𝑥 − 1; 𝑥 = 1 1
2) a) Ecuaţiile tangentelor la 𝒢𝑓 sunt: { . Aria lui 𝒟 este 𝒜 = 2 ∫0 |𝑥 2 − 2𝑥 +
𝑦 = −2𝑥 − 1; 𝑥 = −1
(𝑥−1)3 1 2 1 𝑎 1 2 𝑎 3 −8
1| ∙ 𝑑𝑥 = 2 ̅
| = 9 ; b) Din 𝑓[2,𝑎] ̅
= 7 ∙ 𝑓[0,2] → 𝑎−2 ∫2 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 = 7 ∙ 2−0 ∫0 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 ↔ 3(𝑎−2) =
3 0
3
28 √2−1 1 1 (2√2−3)
→ 𝑎 = 4; c) 𝒱 = 2𝜋 (∫0 (−2𝑥 + 1)2 𝑑𝑥 + ∫√2−1 𝑥 4 𝑑𝑥 − ∫1 (2𝑥 − 1)2 𝑑𝑥 ) = 2𝜋 ( +
3 2 6
5
1−(√2−1)
5
); Este recomandată reprezentarea grafică a domeniului plan;

TEST 169

SUBIECTUL I
𝑘+1
log2 log2 (𝑘+1)−log2 𝑘 1 1 1 1
1) 𝑆 = ∑63 𝑘
𝑘=2 log 𝑘∙log (𝑘+1) = ∑63
𝑘=2 = ∑63
𝑘=2 (log − log ) = log − log =
2 2 log2 𝑘∙log2 (𝑘+1) 2 (𝑘+1) 2 (𝑘) 2 64 22
5
−6 ∈ 𝑄.

333
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥1 = 2𝑥2 − 1
2𝑚+1
Avem: {𝑥1 + 𝑥2 =
4−3√2 4+3√2
2) Pentru ca rădăcinile: 𝑥1,2 ∈ 𝑅, impunem: ∆≥ 0 → 𝑚 ∈ [ , ]. 𝑚−1 , de
4 4
3𝑚
𝑥1 𝑥2 = 𝑚−1
unde, eliminând parametrul 𝑚 şi apoi rădăcina 𝑥1 , obţinem: 𝑥2 = 2 → 𝑥1 = 3 → 𝑚 = 2 ∈
4−3√2 4+3√2
[ 4
, 4 ];

𝑥 −8 2
3) Notând: {2𝑦2 −1 = 𝑎 > 0 → (𝑎 + 𝑏) ( + ) = 4 →
1 1 𝑎+𝑏 2
= 1 1 → 𝑎 = 𝑏 (media aritmetică egală cu
2 =𝑏>0 𝑎 𝑏 2 +
𝑎 𝑏
media armonică). Deci 𝑥 2 − 8 = 𝑦 2 − 1 → 𝑥 2 − 𝑦 2 = 7 → (𝑥 − 𝑦)(𝑥 + 𝑦) = 7 → (𝑥, 𝑦) ∈
{(4,3), (4, −3), (−4,3), (−4, −3)};
(𝑛+1)! 𝑛!
4) (𝑛 − 𝑘 + 1) ∙ ∁𝑘𝑛+1 = (𝑛 + 1) ∙ ∁𝑘𝑛 ↔ (𝑛 − 𝑘 + 1) = (𝑛 + 1) adevărat. Suma 11 ∙
𝑘!(𝑛−𝑘+1)! 𝑘!(𝑛−𝑘)!
0
∁11 + 10 ∙ ∁111 + 9 ∙ ∁11
2 9
+ ⋯ + 2 ∙ ∁11 + 1 ∙ ∁10
11 = ∑10
𝑘=0(10 − 𝑘 + 1) ∙ 𝑘
∁11 = ∑10 𝑘
𝑘=0 11 ∙ ∁10 = 11 ∙
10
2 = 11264;

1
(𝐴𝐻): 𝑦 = 3𝑥 − 6
5) Avem: 𝑚𝐵𝐶 = − 3 → 𝑚𝐴𝐻 = 3 → (𝐴𝐻): 𝑦 − 6 = 3(𝑥 − 4). Din sistemul: { 1 8, de
(𝐵𝐶): 𝑦 = − 𝑥 +
3 3
13 9 1 13 6 12
unde 𝐻 ( 5 , 5). Simetricele punctelor 𝑀, 𝐴 faţă de 𝐻 sunt: 𝑁 (5 , 5
), respectiv 𝑃 (5 , − 5
). Ecuaţia
6 12
|17∙ − −74| 280
5 5
dreptei: (𝑑): 17𝑥 + 𝑦 − 74 = 0 ţi distanţa de la punctul 𝑃 la dreapta (𝑑) este: = ;
√172 +12 √290

60 𝐴𝐵 𝐵𝐸 𝑐 4 𝑐2 16
6) 𝐶𝐸 = 𝐶𝑀 − 𝐸𝑀 = 7
. Aplicând teorema bisectoarei în ∆𝐴𝐵𝐶: 𝐴𝐶
= 𝐸𝐶 → 𝑏 = 3 → 𝑏2 = 9
→
𝑏2 +𝑐 2 25 20 5
= → = → 𝑏 = 12 = 𝐴𝐶, 𝑐 = 16 = 𝐴𝐵;
𝑏2 9 𝑏 3

SUBIECTUL II

𝑥(𝑦(1)) = 1(1)
𝑥(𝑦(2)) = 4(2)
𝑥(𝑦(3)) = 3(3)
1 2 3 4
𝑥∙𝑦 =( ) (5) (1)
1) a) Din : { 1 4 3 2 → 𝑥(𝑦(4)) = 2(4). Dacă 𝑥(1) = 1 →⏞ 𝑦(1) = 4 →⏞ 𝑥(4) = 1(!).
1 2 3 4 𝑦(𝑥(1)) = 4(5)
𝑦∙𝑥 =( )
4 2 3 1
𝑦(𝑥(2)) = 2(6)
𝑦(𝑥(3)) = 3(7)
{𝑦(𝑥(4)) = 1(8)
(5) (2) (4) (8) (5)
⏞ 𝑦(2) = 4 →
Dacă 𝑥(1) = 2 → ⏞ 𝑦(4) = 4 →
⏞ 𝑥(4) = 2 →
⏞ 𝑦(2) = 1(!). Dacă 𝑥(1) = 3 →
⏞ 𝑦(3) =
(3) (5) (4) (8) (2)
⏞ 𝑥(4) = 3(!). Dacă 𝑥(1) = 4 →
4→ ⏞ 𝑦(4) = 4 →
⏞ 𝑥(4) = 2 →
⏞ 𝑦(2) = 1 →
⏞ 𝑥(1) = 4. Dacă 𝑥(2) =
(6) (1) (7) (3)
1→⏞ 𝑦(1) = 2 → ⏞ 𝑥(2) = 1 şi cu 𝑥(3) = 3 → ⏞ 𝑦(3) = 3 → ⏞ 𝑥(3) = 3. Deci 𝑥 = (1 2 3 4) si 𝑦 =
4 1 3 2
1 2 3 4
( ). Observaţie: dacă permutările din membrul drept ar fi avut parităţi diferite, având în
2 1 3 4
vedere că 𝑠𝑔𝑛 (𝑥 ∙ 𝑦) = 𝑠𝑔𝑛 (𝑦 ∙ 𝑥), ar rezulta că sistemul nu admite soluţie. Construiţi un astfel de
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
exemplu! b) Din egalitatea: ( )∙𝑧∙ ( )=𝑧∙ ( )∙𝑧 →
⏟4 3 2 1 4 3 2 1 4 3 2 1
𝑢

334
BOGDAN MARIUS DICU

𝑢(𝑧(4)) = 𝑧 (𝑢(𝑧(1))) (1)

𝑢(𝑧(3)) = 𝑧 (𝑢(𝑧(2))) (2) (1),(4)
𝑢 (𝑧(𝑢(𝑘))) = 𝑧 (𝑢(𝑧(𝑘))) → . Dacă 𝑧(1) = 1 →⏞ 𝑧(𝑧(4)) = 4.
𝑢(𝑧(2)) = 𝑧 (𝑢(𝑧(3))) (3)

{𝑢(𝑧(1)) = 𝑧 (𝑢(𝑧(4))) (4)

(1),(4) (1),(4) (1),(4)
Dacă 𝑧(4) = 2 → ⏞ 3 = 𝑧(1)(!). Dacă 𝑧(4) = 3 → ⏞ 2 = 𝑧(1)(!). Dacă 𝑧(4) = 4 → ⏞ 𝑧(4) =
1 (!). Analog, se studiază cazurile: 𝑧(1) = 2, 𝑧(1) = 3, 𝑧(1) = 4; c) Prin calcul 𝛼1 ∙ 𝛼2 ∙ 𝛼36 ∙ 𝛼46 ∙ 𝛼56 ∙
6 6

𝛼66 = 𝛼1 ∙ 𝛼1 ∙ 𝛼1 ∙ 𝛼1 ∙ 𝛼1 ∙ 𝛼1 = 𝛼1 (permutarea identică);

2) a) Verificăm partea stabilă, calculând: (𝑥𝑧 + 5𝑦𝑡)2 − 5(𝑥𝑡 + 𝑦𝑧)2 = (𝑥 2 − 5𝑦 2 )(𝑧 2 − 5𝑡 2 ) = 1.

(9,4) ∈ 𝐺 pentru că: 92 − 5 ∙ 42 = 1. Calculăm: (9,4) ∗ (9,4) = (92 + 5 ∙ 42 , 2 ∙ 9 ∙ 4) = (161,72).
Apoi (161,72) ∗ (9,4) ∈ 𝐺 şi procedeul continuă la infinit. Deci 𝑛(𝐺) = ∞; b) Asociativitate:
((𝑥, 𝑦) ∗ (𝑧, 𝑡)) ∗ (𝑢, 𝑣) = (𝑥, 𝑦) ∗ ((𝑧, 𝑡) ∗ (𝑢, 𝑣)) = (𝑥𝑧𝑢 + 5𝑦𝑡𝑢 + 5𝑥𝑡𝑣 + 5𝑦𝑧𝑣, 𝑥𝑧𝑣 + 5𝑦𝑡𝑣 +
𝑥𝑡𝑢 + 𝑦𝑧𝑢). Comutativitate (𝑥, 𝑦) ∗ (𝑧, 𝑡) = (𝑧, 𝑡) ∗ (𝑥, 𝑦) = (𝑥𝑧 + 5𝑦𝑡, 𝑥𝑡 + 𝑦𝑧). Element neutru:
∃! (𝑎, 𝑏) ∈ 𝐺|(𝑥, 𝑦) ∗ (𝑎, 𝑏) = (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑥, 𝑦) = (𝑥, 𝑦) → (𝑎, 𝑏) = (1,0) ∈ 𝐺, unică. Elemente
simetrizabile: pentru fiecare (𝑥, 𝑦) ∈ 𝐺, ∃(𝑧, 𝑡) ∈ 𝐺 astfel încât: (𝑥, 𝑦) ∗ (𝑧, 𝑡) = (𝑧, 𝑡) ∗ (𝑥, 𝑦) =
(1,0) → simetrica perechii (𝑥, 𝑦) este (𝑥, −𝑦) ∈ 𝐺; c) Avem (𝑥, 𝑦) ∗ (𝑥, 𝑦) = (161, 72) ↔
𝑥 2 + 5𝑦 2 = 161
(𝑥 2 + 5𝑦 2 , 2𝑥𝑦) = (161,72), de unde obţinem: { cu soluţiile: (𝑥, 𝑦) ∈
2𝑥𝑦 = 72
{(9,4), (−9, −4)};

SUBIECTUL III
3 ′
1) a) Funcţia este continuă pe domeniul precizat. Calculăm 𝑓 ′ (𝑥) = (√ln3 𝑥 − 4ln2 𝑥 + 5 ln 𝑥 − 2) =
3ln2 𝑥−8 ln 𝑥+5
3 . Se impune, pentru existenţa derivatei, condiţia: ln3 𝑥 − 4ln2 𝑥 +
3𝑥 √(ln3 𝑥−4ln2 𝑥+5 ln 𝑥−2)2
5 ln 𝑥 − 2 ≠ 0 → (ln 𝑥 − 1)2 (ln 𝑥 − 2) ≠ 0 → 𝑥 ≠ 𝑒 si 𝑥 ≠ 𝑒 2 , domeniul de derivabilitate fiind:
continuă pe [𝑒, 𝑒 2 ]
(0, +∞)\{𝑒, 𝑒 2 }. Funcţia 𝑓 îndeplineşte condiţiile: {derivabilă pe (𝑒, 𝑒 2 ) → ∃𝑐 ∈ (𝑒, 𝑒 2 )|𝑓 ′ (𝑐) =
𝑓(𝑒) = 𝑓(𝑒 2 ) = 0
5 3 3
0 → 3ln2 𝑐 − 8 ln 𝑐 + 5 = 0 → ln 𝑐 ∈ {1, 3} → 𝑐 ∈ {𝑒, √𝑒 5 }. Reţinem: 𝑐 = √𝑒 5 ;b) Derivata se
3
anulează în punctele: 𝑒 si √𝑒 5 .

𝑥 0 𝑒 3
√𝑒 5 +∞
𝑓′ + − +
𝑓 −∞ ↗ 0 ↘ 4 ↗ +∞
−
27
3 3 3ln2 𝑥−8 ln 𝑥+5
Cum √19, √23 ∈ (𝑒, √𝑒 5 ) → 𝑓(𝑒) > 𝑓(√𝑒 5 ); c) Din 𝑓 ′ (𝑥) = 3 , obţinem
3𝑥 √(ln3 𝑥−4ln2 𝑥+5 ln 𝑥−2)2
relaţia: 3𝑥 ∙ 𝑓 ′ (𝑥) ∙ 𝑓 2 (𝑥) = 3ln2 𝑥 − 8 ln 𝑥 + 5 pe care o derivăm: 3 ∙ 𝑓 ′ (𝑥) 2 (𝑥)
∙𝑓 + 3𝑥 ∙ 𝑓 ′′ (𝑥) ∙
1
𝑓 2 (𝑥) + 6𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) ∙ 𝑓 ′ (𝑥) ∙ 𝑓 ′′ (𝑥) = 𝑥
(6 ln 𝑥 − 8);
3
2) a) lim ∫2 𝑓𝑛 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = lim 𝑥 𝑛 ∙ √2𝑥 3 − 3𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥. Funcţia 𝑢(𝑥) = 2𝑥 3 − 3𝑥 2 este strict
𝑛→∞ 𝑛→∞

crescătoare pe [2,3] → 𝑥 𝑛 ∙ √2𝑥 3 − 3𝑥 2 > 2𝑛 ∙ √𝑢(2) = 2𝑛+1 , de unde, trecând la limită:

3 3 32𝑛+4 −𝑛∙22𝑛+3
lim ∫2 𝑓𝑛 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∞; b) 𝒱 = 𝜋 ∙ ∫2 𝑥 2𝑛 ∙ (2𝑥 3 − 3𝑥 2 ) ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 (𝑛+2)(2𝑛+3)
; c) Pe intervalul
𝑛→∞

335
 TESTE DE MATEMATICĂ

3 2
[2 , 2]: 𝑓2 > 𝑓1 → aria este 𝒜 = ∫3 (𝑥 2 − 2𝑥) ∙ √2𝑥 3 − 3𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 . Dacă 𝑢(𝑥) = 2𝑥 3 − 3𝑥 2 → 𝑢′ (𝑥) =
2
3 2
2 1 (2𝑥 3 −3𝑥 2 )2 8
6(𝑥 − 2𝑥) şi, aplicând prima schimbare de variabilă: 𝒜 = 6 3 | =9;
2 3
2

TEST 170

SUBIECTUL I
𝑧(1+𝑖)+1−𝑖 (𝑎−𝑏+1)(𝑎+𝑏+1)+(𝑎+𝑏−1)(𝑏−𝑎+1)
1) În 𝑧(1−𝑖)+1+𝑖 ∈ ℝ fie 𝑧 = 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖 → (𝑎+𝑏+1)2 +(𝑏−𝑎+1)2
+ 𝑖∙
(𝑎+𝑏−1)(𝑎+𝑏+1)−(𝑎−𝑏+1)(𝑏−𝑎+1)
(𝑎+𝑏+1)2 +(𝑏−𝑎+1)2
∈ 𝑅 → (𝑎 + 𝑏 − 1)(𝑎 + 𝑏 + 1) − (𝑎 − 𝑏 + 1)(𝑏 − 𝑎 + 1) = 0 →
𝑧(1+𝑖)+1−𝑖 ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑧(1+𝑖)+1−𝑖 𝑧(1+𝑖)+1−𝑖 𝑧̅(1−𝑖)+1+𝑖
𝑎2 + 𝑏 2 = 1 → |𝑧| = 1. Altă soluţie: Din 𝑧(1−𝑖)+1+𝑖
∈ ℝ → (𝑧(1−𝑖)+1+𝑖) = 𝑧(1−𝑖)+1+𝑖 → 𝑧̅(1+𝑖)+1−𝑖 =
𝑧(1+𝑖)+1−𝑖
→ 𝑧 ∙ 𝑧̅ = 1 → |𝑧| = 1.
𝑧(1−𝑖)+1+𝑖

2) Coordonatele vârfului parabolei asociate funcţiei sunt 𝑉(1; 1 − 5𝑚). Întocmim tabelul:

𝑥 0 1 3
𝑓(𝑥) 1 − 4𝑚 1 − 5𝑚 1−𝑚
Dacă 𝑚 > 0 → 𝐼𝑚 𝑓 = [1 − 5𝑚, 1 − 𝑚] → (1 − 𝑚) − (1 − 5𝑚) = 4 → 𝑚 = 1 > 0. Dacă 𝑚 < 0 →
𝐼𝑚 𝑓 = [1 − 𝑚, 1 − 5𝑚] → (1 − 5𝑚) − (1 − 𝑚) = 4 → 𝑚 = −1 < 0.

3) Condiţia de existenţă: 8 − 2𝑥 ≥ 0 → 𝑥 ∈ (−∞, 3]. Ecuaţia cos(𝜋 ∙ √8 − 2𝑥 ) = 1 conduce la

soluţia reală: 𝜋 ∙ √8 − 2𝑥 = ± arccos 1 + 2𝑘𝜋 → √8 − 2𝑥 = 2𝑘, 𝑘 ∈ 𝑍. Evident 𝑘 ≥ 0 → 2𝑥 = 8 −
4𝑘 2 > 0 → 𝑘 = 1, de unde soluţia unică: 𝑥 = 2.

4) Avem 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ {1,2,3,4,5,6,7,8,9}. Sunt ∁39 = 84 triplete de cifre distincte, nenule, deci: 𝑛𝑝 = 84.
Tripletele în care o cifră este egală cu suma celorlalte două cifre sunt:
(1,2,3), (1,3,4), (1,4,5), (1,5,6), (1,6,7), (1,7,8),
(1,8,9), (2,3,5), (2,4,6), (2,5,7), (2,6,8), (2,7,9), (3,4,7), (3,5,8), (3,6,9), (4,5,9), deci: 𝑛𝑓 = 1 + 3 +
𝑛𝑓 16 4
5+7→𝑝= = = . Tripletele în care o cifră este egală cu produsul celorlalte două cifre sunt:
𝑛𝑝 84 21
2 1
(2,3,6), (2,4,8) → 𝑝′ = = 42 < 𝑝;
84

2𝑥 − 5𝑦 + 6 = 0
5) Rezolvând sistemul format din ecuaţiile medianelor: { , obţinem coordonatele
5𝑥 + 7𝑦 − 50 = 0
16 10 𝑥 + 4𝑦 − 10 = 0
centrului de greutate al triunghiului 𝐺 ( 3 , 3 ). Rezolvând sistemul: { , obţinem
5𝑥 + 7𝑦 − 50 = 0
𝑥 + 4𝑦 − 10 = 0
coordonatele unui vârf al triunghiului 𝐴(10,0). Rezolvând sistemul { , obţinem
2𝑥 − 5𝑦 + 6 = 0
coordonatele mijlocului unei laturi din triunghi: 𝑁(2,2) care este mijlocul laturii 𝐴𝐶, de unde
𝑥𝐴 +𝑥𝐶
𝑥𝑁 = 2
coordonatele vârfului 𝐶 se obţin din relaţiile: { 𝑦𝐴 +𝑦𝐶 → 𝐶(−6,4). Din relaţiile:
𝑦𝑁 = 2
𝑥𝐴 +𝑥𝐵 +𝑥𝐶
𝑥𝐺 = 3
{ 𝑦𝐴 +𝑦𝐵 +𝑦𝐶 → 𝐵(12,6), de unde se obţin, cu uşurinţă, ecuaţiile celei de-a treia mediane şi a
𝑦𝐺 = 3
celorlalte două laturi ale triunghiului. Al doilea caz presupune ca, rezolvând sistemul:
𝑥 + 4𝑦 − 10 = 0
{ , să obţinem coordonatele mijlocului unei laturi 𝑀(10,0) şi, rezolvând sistemul
5𝑥 + 7𝑦 − 50 = 0

336
BOGDAN MARIUS DICU

𝑥 + 4𝑦 − 10 = 0
{ , să obţinem coordonatele unui vârf al triunghiului: 𝐴(2,2), şi se continuă
2𝑥 − 5𝑦 + 6 = 0
rezolvarea analog primei părţi a demonstraţiei.

6) Înmulţim cu 2 sin 𝑥 ambii membri ai relaţiei şi folosind identitatea: 2 sin 𝑏 ∙ cos 𝑎 =

cos 2𝑥 cos 4𝑥 cos 2018𝑥
sin(𝑎 + 𝑏) − sin(𝑎 − 𝑏), egalitatea: sin 𝑥∙sin 3𝑥 + sin 3𝑥∙sin 5𝑥 + ⋯ + sin 2017𝑥∙sin 2019𝑥 =
sin 1009𝑥∙cos 1010𝑥 sin 3𝑥−sin 𝑥 sin 5𝑥−sin 3𝑥 sin 2019𝑥−sin 2017𝑥 2∙sin 1009𝑥∙cos 1010𝑥
sin2 𝑥∙sin 2019𝑥
, devine: sin 𝑥∙sin 3𝑥 + sin 3𝑥∙sin 5𝑥 + ⋯+ sin 2017𝑥∙sin 2019𝑥
= sin 𝑥∙sin 2019𝑥
↔
1 1 2∙sin 1009𝑥∙cos 1010𝑥
− = adevărată;
sin 𝑥 sin 2019𝑥 sin 𝑥∙sin 2019𝑥

SUBIECTUL II

𝑎2 = 1
21 8 𝑎 𝑏 2 1 8
1) a) Ecuaţia: 𝑋 = ( )↔( ) =( ) → {𝑏(𝑎 + 𝑐) = 8 , de unde se obţin următoarele
0 9 0 𝑐 0 9
𝑐2 = 9
3 4
𝑌∙𝑍 =( )
1 2 1 −4 −1 4 −1 −2 0 3 ↔
soluţii: 𝑋 ∈ {( ),( ),( ),( )}; b) {
0 3 0 −3 0 3 0 −3 3 12
𝑍∙𝑌 =( )
0 3
𝑎 𝑏 𝑑 𝑒 3 4 𝑎𝑑 = 3
( )∙( )=( )
0 𝑐 0 𝑓 0 3 𝑎𝑒 + 𝑏𝑓 = 4
{ →{ → (𝑎, 𝑑), (𝑐, 𝑓) ∈ {(1,3), (3,1)} → (𝑎, 𝑑, 𝑐, 𝑓) ∈
𝑑 𝑒 𝑎 𝑏 3 12 𝑐𝑓 = 3
( )∙( )=( )
0 𝑓 0 𝑐 0 3 𝑏𝑑 + 𝑐𝑒 = 12
{(1,3,1,3), (1,3,3,1), (3,1,1,3), (3,1,3,1)} şi obţinem 𝑏 + 𝑒 = 3 → (𝑏, 𝑒) ∈ {(1,2), (2,1)} → (𝑌, 𝑍) ∈
1 2 3 2 3 2 1 2 𝑎 𝑏 1 2
{(( ),( )) , (( ),( ))}; c) Punând 𝑇 = ( ), ecuaţia: 𝑇 ∙ ( )∙𝑇 =
0 3 0 1 0 1 0 3 0 𝑐 0 3
2
𝑎 =𝑎
1 2 1 2 1 2
( )∙𝑇∙( ) → {𝑎𝑏 + 2𝑎𝑐 + 3𝑏𝑐 = 2𝑎 + 3𝑏 + 6𝑐 → 𝑇 = ( );
0 3 0 3 2 0 3
3𝑐 = 9𝑐
2) a) Dacă 𝑃 admite cel puţin o rădăcină întreagă 𝑥1 , înseamnă că 𝑥1 ∈ {−1,1} – divizorii termenului
liber. Pentru 𝑥1 = −1 → 𝑃(−1) = 0 → 𝑎2 + 4𝑏 2 = 3 (!). Pentru 𝑥1 = 1 → 𝑃(1) = 0 → 𝑎2 − 4𝑏 2 =
5 ↔ (𝑎 − 2𝑏)(𝑎 + 2𝑏) = 5 → (𝑎, 𝑏) ∈ {(3,1), (3, −1), (−3, −1), (−3,1)}; b) Dacă polinomul 𝑄
𝑝 𝑝|(−1)
admite cel puţin o rădăcina raţională, neîntreagă: 𝑥1 = 𝑞 ∈ 𝑄\𝑍 → { → (𝑝, 𝑞) ∈
𝑞|2
1 1 1 1
{(1,2), (1, −2), (−1,2), (−1, −2)} → 𝑥1 ∈ {− , }. Daca 𝑥1 = − → 𝑄 (− ) = 0 → 𝑚𝑛 + 𝑚 +
2 2 2 2
4𝑛+7 3
4𝑛 + 7 = 0 → 𝑚 = − 𝑛+1
= −4 − 𝑛+1 ∈ 𝑍 → (𝑛 + 1) ∈ {−3, −1,1,3} → (𝑚, 𝑛) ∈
1 1
{(−3, −4), (−1, −2), (−7,0), (−5,2)}. Dacă 𝑥1 = → 𝑄 ( ) = 0 → 𝑚𝑛 + 𝑚 − 4𝑛 + 1 = 0 → 𝑚 =
2 2
4𝑛−1 5
𝑛+1
= 4 − 𝑛+1 → (𝑛 + 1) ∈ {−5, −1,1,5} → (𝑚, 𝑛) ∈ {(5, −6), (9, −2), (−1,0), (3,4)}; c) Conform
teoriei dacă polinomul 𝑅 admite rădăcinile: 𝑥1 = 1 + 𝑖, 𝑥2 = 1 + √2, atunci admite şi rădăcinile:
𝑥3 = 1 − 𝑖, 𝑥4 = 1 − √2 → 𝑅 = ∏4𝑖=1(𝑥 − 𝑥𝑖 ) = (𝑥 2 − 2𝑥 + 2)(𝑥 2 − 2𝑥 − 1) = 𝑥 4 − 4𝑥 3 + 5𝑥 2 −
2𝑥 − 2;

SUBIECTUL III

3𝑥+1 3 𝑥−1
1) a) Funcţia 𝑓 este continuă pe 𝑅 şi are derivata: 𝑓 ′ (𝑥) = 3
∙ √𝑥+1 care nu este definită în
2
𝑥 + 3𝑥 + 2, 𝑥 ≤ −1
punctul 𝑥0 = −1 (punct de întoarcere); b) Funcţia 𝑔(𝑥) = { trebuie să fie
𝑎 ∙ 2𝑥 + 𝑏, 𝑥 > −1
𝑥 2 + 3𝑥 + 2, 𝑥 ≤ −1
continuă în 𝑥0 = −1, de unde: 𝑎 = −2𝑏 → 𝑔(𝑥) = { → 𝑔′(𝑥) =
−2 ∙ 𝑏 ∙ 2𝑥 + 𝑏, 𝑥 > −1

337
 TESTE DE MATEMATICĂ

2𝑥 + 3, 𝑥 < −1
{ şi pantele semitangentelor sunt 𝑚𝑠 = 𝑓𝑠′ (−1) = 1, 𝑚𝑑 = 𝑓𝑑′ (−1) = −𝑏 ∙
−2 ∙ 𝑏 ∙ 2𝑥 ∙ ln 2 , 𝑥 > −1
|𝑚𝑠 −𝑚𝑑 | 1 |1+𝑏∙ln 2|
ln 2. 𝜑 este unghiul format de semitangente, deci tg 𝜑 = 1+𝑚 ∙𝑚
→ 3 = 1−𝑏∙ln 2 → 𝑏 ∈
𝑠 𝑑 √
1−√3 1+√3 −2(1−√3) −2(1+√3)
{(√3+1) ln 2 , (1−√3) ln 2 },𝑎 ∈ {(√3+1) ln 2 , (1−√3) ln 2 }; c) Derivata funcţiei ℎ(𝑥) = 3 ∙ 𝑥 5 − 10 ∙ 𝑥 3 +
′ (𝑥)
𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑛 este: ℎ = 15 ∙ 𝑥 − 30 ∙ 𝑥 + 𝑚 şi are ∆′ = 225 − 15𝑚 = 15(15 − 𝑚) ≥ 0 pentru
4 2

𝑚 ∈ (−∞, 15]. Cum funcţia nu admite puncte de extrem: ∆′ ≤ 0 → 𝑚 = 15 şi ℎ(𝑥) = 3 ∙ 𝑥 5 − 10 ∙

𝑥 3 + 15 ∙ 𝑥 + 𝑛 cu derivata de ordin doi: ℎ′′ (𝑥) = 60𝑥(𝑥 − 1)(𝑥 + 1) = 0 → 𝑥 ∈ {−1, 0,1} şi,
−1±√253
conform enunţului: ℎ(−1) ∙ ℎ(0) ∙ ℎ(1) = −63 ↔ 𝑛3 − 64𝑛 + 63 = 0 → 𝑛 ∈ { , 1};
2

1 1 1 ∁0𝑛 2𝑛 ∁1𝑛 2𝑛−1

2) a) 𝐼𝑛 = ∫0 (2𝑥 + 1)𝑛 (2𝑥 + 1)′ 𝑑𝑥 = ∫0 (∁0𝑛 2𝑛 𝑥 𝑛 + ∁1𝑛 2𝑛−1 𝑥 𝑛−1 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 )𝑑𝑥 → + +
2 𝑛+1 𝑛
∁2𝑛 2𝑛−2 ∁𝑛−1
𝑛 2 ∁𝑛
3𝑛+1 −1 1 𝑛
𝑛−1
+ ⋯+ 2
= 2(𝑛+1) ; b) In 𝐽𝑛 = ∫0 (√𝑥 + 1) 𝑑𝑥, facem substituţia: 𝑥 = 𝑡 2 şi rezultă:
+ 1𝑛
1 1 𝑛∙2𝑛+1 +1
𝐽𝑛 = 2 ∫0 (𝑡 + 1)𝑛 ∙ 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 2 ∫0 [(𝑡 + 1) − 1] ∙ (𝑡 + 1)𝑛 ∙ 𝑑𝑡 = 2 . Pe de altă parte: 𝐽𝑛 =
𝑛 +3𝑛+2
𝑛 𝑛−1 0 1 2 𝑛−1 𝑛
1 ∁𝑛 ∁ ∁ ∁ ∁
∫0 (∁0𝑛 𝑥 2 + ∁1𝑛 𝑥 2 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 ) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑛+2 + 𝑛 + 𝑛 + ⋯ + 𝑛 + 𝑛 ceea ce conduce la identitatea
𝑛+1 𝑛 3 2
2 1 1 𝑛 2 1 𝑛 1 ′ 4𝑛+1 −3𝑛+1
cerută; c) 𝐾𝑛 = ∫1 2 (1 + ) 𝑑𝑥 = − ∫1 (1 + ) (1 + ) 𝑑𝑥 = . Pe de altă parte:
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 (𝑛+1)∙2𝑛+1
2 1 1 𝑛 2 (𝑥+1)𝑛 2 1−2−1 1−2−2
∫1 𝑥 2 (1 + 𝑥) 𝑑𝑥 = ∫1 𝑥 𝑛+2 𝑑𝑥 = ∫1 (∁0𝑛 𝑥 −2 + ∁1𝑛 𝑥 −3 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝑥 −𝑛−2 )𝑑𝑥 = ∁0𝑛 1 + ∁1𝑛 2 +
1−2−3 1−2−𝑛 𝑛 1−2
−𝑛−1
∁2𝑛 3 + ⋯ + ∁𝑛−1 𝑛 𝑛
+ ∁𝑛 𝑛+1
;

TEST 171

SUBIECTUL I

1) Aplicăm, succesiv, inegalitatea mediilor: 2𝑎 + 2𝑏 ≥ 2√2𝑎 ∙ 2𝑏 = 2√2𝑎+𝑏 ≥ 2√22√𝑎𝑏 =

2
2√(2√𝑎𝑏 ) = 2 ∙ 2√𝑎𝑏 = 21+√𝑎∙𝑏 . Cazul ,,=’’ are loc atunci când: 𝑎 = 𝑏;

𝑎2 − (2𝑚 + 1)𝑎 + 2𝑚 = 0 (𝑎 = 1)⋁(𝑎 = 2𝑚)

2 2
2) Fie 𝑎 ∈ 𝑅 rădăcina comună: {𝑎 − (3𝑚 + 1)𝑎 + 3 = 0 ↔ {𝑎 − (3𝑚 + 1)𝑎 + 3 = 0. Dacă
𝑎2 − (𝑚 + 4𝑛)𝑎 + 4 = 0 𝑎2 − (𝑚 + 4𝑛)𝑎 + 4 = 0

1 − 3𝑚 − 1 + 3 = 0 → 𝑚 = 1 4𝑚2 − (3𝑚 + 1)2𝑚 + 3 = 0

𝑎 =1→{ ; Dacă 𝑎 = 2𝑚 → { 2 →
1 − 1 − 4𝑛 + 4 = 0 → 𝑛 = 1 4𝑚 − (𝑚 + 4𝑛)2𝑚 + 4 = 0
−1±√7
𝑚= 2
{ 14∓√7
;
𝑛=
−1±√7

−𝑥 2 + 4𝑥 − 3 ≥ 0
−1 = 𝑎 ≥ 0
3) Condiţii de existenţă: {𝑥 − 1 ≥ 0 → 𝑥 ∈ [1,3]. Dacă notăm: {√𝑥 relaţia
3−𝑥 ≥ 0 √3 − 𝑥 = 𝑏 ≥ 0
1+√𝑎∙𝑏
devine: 2 = 2 + 2𝑏 . Conform rezultatului obţinut în prima problemă a acestui test: 𝑎 = 𝑏 →
𝑎

𝑥 − 1 = 3 − 𝑥 → 𝑥 = 2 ∈ [1,3];

338
BOGDAN MARIUS DICU

𝑆1 = 𝑆0 ∙ (1 + 𝑑)
4) Avem: {𝑆2 = 𝑆1 ∙ (1 + 𝑑) → 𝑆3 = 𝑆0 ∙ (1 + 𝑑)3 ↔ 1030301 = 1000000 ∙ (1 + 𝑑)3 →
𝑆3 = 𝑆2 ∙ (1 + 𝑑)
106 +3∙104 +3∙102+1 3 (102 +1)3 1
(1 + 𝑑)3 → 1 + 𝑑 = √ = 1 + 100 → 𝑑 = 1%;
106 (102 )3

𝑚 𝑚 6
5) Fie 𝐷 (5, 2 ) , 𝐸(2,5) mijloacele laturilor (𝐴𝐵), (𝐴𝐶). Panta 𝑚𝐴𝐵 = 6
→ 𝑚𝐷𝑀 = − 𝑚 şi ecuaţia
𝑚 6
mediatoarei este: 𝑦 − = − (𝑥 − 5). Mediatoarea laturii (𝐴𝐶) are ecuaţia: 𝑦 = 4. Rezolvând
2 𝑚
𝑚 6
𝑦− 2 = − 𝑚 (𝑥 − 5)
sistemul: { , obţinem coordonatele centrului cercului circumscris
𝑦=4
𝑚2 −8𝑚+60 𝑥𝐴 +𝑥𝐵 +𝑥𝐶 𝑦𝐴 +𝑦𝐵 +𝑦𝐶 𝑚+8
𝑀( , 4). Centrul de greutate are coordonatele: 𝐺 ( , ) = 𝐺 (4, ). Din
12 3 3 3
2 2
5 𝑚2 −8𝑚+60 𝑚+8 2 25 𝑚2 −8𝑚+12 𝑚−4 2 25
[𝐺𝑀] = → ( − 4) + (4 − ) = → ( ) + ( ) = 9 →
3 12 3 9 12 3
(𝑚−4)2 −4 2 (𝑚−4)2 25 𝑡−4 2 𝑡−25
( 12 ) + 9 = 9 . Dacă notăm (𝑚 − 4)2 = 𝑡 𝑡 ≥ 0 → ( 12 ) + 9 = 0 → 𝑡 2 + 8𝑡 +
(𝑚 2 {0,8}.
16 − 25 ∙ 16 = 0 → 𝑡 = 16 → − 4) = 16 → 𝑚 ∈
sin 3𝛼 3∙sin 𝛼−4∙sin3 𝛼
6) Avem tg 3𝛼 = = . Din 9 sin 𝛼 + 6 cos 𝛼 = 8 cos 3 𝛼 + 12 sin3 𝛼 →
cos 3𝛼 4∙cos3 𝛼−3∙cos 𝛼
3 3 3∙sin 𝛼−4∙sin3 𝛼 2
3(3 ∙ sin 𝛼 − 4 ∙ sin 𝛼) = 2(4 ∙ cos 𝛼 − 3 ∙ cos 𝛼) → = = tg 3𝛼;
4∙cos3 𝛼−3∙cos 𝛼 3

SUBIECTUL II
𝑛>0
1) a) Pentru ca punctele (𝐴𝑛 )𝑛∈ℤ ∈ ∁𝐼 , trebuie ca: { 2 → 𝑛 ∈ {3,4,5}, deci sunt trei
−𝑛 + 8𝑛 − 12 > 0
puncte ale mulţimii situate în primul cadran; b) Demonstrăm că pentru ∀𝑚, 𝑛, 𝑝 ∈ 𝑍, 𝑚 ≠ 𝑛 ≠ 𝑝 ≠
𝑚 −𝑚2 + 8𝑚 − 12 1
𝑚, determinantul | 𝑛 −𝑛2 + 8𝑛 − 12 1| = (𝑚 − 𝑛)(𝑛 − 𝑝)(𝑝 − 𝑚) ≠ 0; c) card ℳ = ∁2𝑘 =
𝑝 −𝑝2 + 8𝑝 − 12 1
45 → 𝑘 = 10.
3
2) a) Parte stabilă: 𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅 → 𝑥 3 , 𝑦 3 ∈ 𝑅 → 𝑥 3 + 𝑦 3 ∈ 𝑅 → 𝑥 3 + 𝑦 3 + 7 ∈ 𝑅 → √𝑥 3 + 𝑦 3 + 7 ∈ 𝑅.
3
Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧) = √𝑥 3 + 𝑦 3 + 𝑧 3 + 14. Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑦 ∗ 𝑥 =
3 3 3 3
√𝑥 3 + 𝑦 3 + 7. Element neutru: ∃! (− √7) ∈ 𝑅|𝑥 ∗ (− √7) = (− √7) ∗ 𝑥 = 𝑥. Elemente
3 3 3 3
simetrizabile. Pentru fiecare 𝑥 ∈ 𝑅, ∃√−14 − 𝑥 3 ∈ 𝑅|𝑥 ∗ √−14 − 𝑥 3 = √−14 − 𝑥 3 ∗ 𝑥 = − √7.
3
Pentru ca √−14 − 𝑥 3 ∈ 𝑍, impunem −14 − 𝑥 3 = 𝑦 3 , 𝑥, 𝑦 ∈ 𝑍 → (𝑥 + 𝑦)(𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 ) = −14. Se
obţin cazurile:

𝑥+𝑦 1 −14 −1 14 2 −7 −2 7
𝑥 2 + 𝑥𝑦 −14 1 14 −1 −7 2 7 −2
+ 𝑦2
𝑥 1 ; −3
𝑦 −3 ; 1
3 3 3 3 3
b) ⏟
𝑥 ∗ 𝑥 ∗ … ∗ 𝑥 = √15𝑛 − 7 ↔ √𝑛 ∙ 𝑥 + 7(𝑛 − 1) = √15𝑛 − 7 → 𝑛(𝑥 + 7) = 15𝑛 → 𝑥 = 2; c)
𝑑𝑒 n 𝑜𝑟𝑖
Funcţia: 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 3 + 7 este bijectivă (ecuaţia 𝑓(𝑥) = 𝑦 are o singură soluţie reală, pentru
∀𝑥 ∈ 𝑅). Verificăm morfismul: 𝑓(𝑥 ∗ 𝑦) = 𝑓(𝑥) + 𝑓(𝑦), ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅 ↔ 𝑥 3 + 𝑦 3 + 14 = 𝑥 3 + 7 +
𝑦 3 + 7 adevărat;

339
 TESTE DE MATEMATICĂ

SUBIECTUL III

1) a) 𝑓 este continuă şi derivabilă pentru 𝑥 ∈ (1,2) si 𝑥 ∈ (2,3) fiind rezultatul unor operaţii cu funcţii
𝜋
𝑓(1) = 𝑙𝑑 (1) = −
2
𝜋
elementare. Continuitate punctuală: 𝑙𝑠 (2) = 𝑓(2) = 𝑙𝑑 (2) = 2
şi 𝑓 este continuă pe [1,3]. Derivata
3𝜋
𝑙𝑠 (3) = 𝑓(3) =
{ 2
2
2
, 𝑥 ∈ (1,2) 𝑓𝑑′ (1) = +∞
√1−(2𝑥−3)
este: 𝑓 ′ (𝑥) = { 2 . Derivabilitate punctuală: {𝑓𝑠′ (2) = +∞ = 𝑓𝑑′ (2). Funcţia este
2
, 𝑥 ∈ (2,3) 𝑓 ′ (3) = +∞
√1−(2𝑥−5) 𝑠
derivabilă pe (1,2) ∪ (2,3). b) Conform punctului a): 𝑓 este continuă pe [1,2] şi derivabilă pe (1,2).
𝑓(2)−𝑓(1) 2 3𝜋+√𝜋2 −4
Aplicând teorema lui Lagrange: ∃𝑐 ∈ (1,2)|𝑓 ′ (𝑐) = 2−1
↔ 2
=𝜋→𝑐= 2𝜋
∈
√1−(2𝑐−3)
4(2𝑥−3)
3 , 𝑥 ∈ (1,2)
[1−(2𝑥−3)2 ]2
(1,2); c) Calculăm a doua derivată: 𝑓 ′′ (𝑥) = { 4(2𝑥−5) şi întocmim tabelul:
3 , 𝑥 ∈ (2,3)
[1−(2𝑥−5)2 ]2

𝑥 1 3 2 5 3
2 3
𝑓′′ − 0 + − 0 +
𝑓 𝜋 concava 0 convexa 𝜋 concava 𝜋 convexa 3𝜋
−
2 2 2
− ln 2 𝑒𝑥 − ln 2 𝑒𝑥 − ln 2 (𝑒 𝑥 −1)′
2) a) ∫− ln 3 ∙ 𝑑𝑥 = ∫− ln 3 ∙ 𝑑𝑥 = ∫− ln 3 ∙ 𝑑𝑥 = arcsin(𝑒 𝑥 −
√2𝑒 𝑥 −𝑒 2𝑥 √1−1+2𝑒 𝑥 −𝑒 2𝑥 √1−(𝑒 𝑥 −1)2
𝜋 2 − ln 2 − ln 2
1)|− ln 2 𝑥 𝑥 𝑥
− ln 3 = − 6 + arcsin 3 ; b) ∫− ln 3 𝑒 ∙ 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫− ln 3 𝑒 ∙ arcsin (𝑒 − 1) ∙ 𝑑𝑥 . Efectuăm
2
𝑑𝑡 𝑥 = − ln 3 → 𝑡 = −
𝑥 3
schimbarea de variabilă: 𝑒 − 1 = 𝑡 → 𝑥 = ln(1 + 𝑡) → 𝑑𝑥 = 1+𝑡
. Pentru { 1 →
𝑥 = − ln 2 → 𝑡 = −2
1 1 1
− − − 𝑡 𝜋 2 2 √3 √5
∫ 2
2
arcsin 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑡 ∙ arcsin 𝑡| 2
2 −∫ 2
2
𝑑𝑡 = 12 − 3 arcsin 3 + − 9; c) 𝒱 =
− − − √1−𝑡 2 2
3 3 3
1
− ln 2 𝑒 𝑥 2|2− | 2
𝑎
𝜋 ∫− ln 𝑎 2−𝑒 𝑥
𝑑𝑥 = 𝜋 ∙ ln 3
= 2𝜋 → 𝑎 = 4+3𝑒 2 ;

TEST 172

SUBIECTUL I

1) Dacă log̅̅̅̅ ∗
𝑎𝑎 𝑎𝑏𝑏𝑎 ∈ ℕ → ∃𝑘 ∈ 𝑁 |𝑎𝑎
̅̅̅̅̅̅̅ → 𝑎 ∈ {1,5,6}. Dacă: 𝑎 = 1 → 11𝑘 = 1𝑏𝑏1
̅̅̅̅𝑘 = 𝑎𝑏𝑏𝑎 ̅̅̅̅̅̅̅ → 𝑘 =
𝑘 ̅̅̅̅̅̅̅ 𝑘 ̅̅̅̅̅̅̅
3, 𝑏 = 3. Dacă: 𝑎 = 5 → 55 = 5𝑏𝑏5 → 𝑘 ∈ 𝜙. Dacă: 𝑎 = 6 → 66 = 6𝑏𝑏6 → 𝑘 ∈ 𝜙; Deci (𝑎, 𝑏) =
(1,3);
𝑓(𝑥)+1
𝑓(𝑥)+1 𝑓(𝑥+1)+1 +1 1 𝑓(𝑥+2)+1
1−𝑓(𝑥)
2) Din 𝑓(𝑥 + 1) = → 𝑓(𝑥 + 2) = = 𝑓(𝑥)+1 =− → 𝑓(𝑥 + 3) = =
1−𝑓(𝑥) 1−𝑓(𝑥+1) 1− 𝑓(𝑥) 1−𝑓(𝑥+2)
1−𝑓(𝑥)
1 𝑓(𝑥)−1
− +1 𝑓(𝑥)−1 𝑓(𝑥+3)+1 +1
𝑓(𝑥)
1 = 𝑓(𝑥)+1 → 𝑓(𝑥 + 4) = 1−𝑓(𝑥+3) = 𝑓(𝑥)+1
𝑓(𝑥)−1 = 𝑓(𝑥) → 𝑓 este periodică, având perioada
1+ 1−
𝑓(𝑥) 𝑓(𝑥)+1
principală 𝑇 = 4;

340
BOGDAN MARIUS DICU

𝑥>0
3log 22 𝑥 − 7 log 2 𝑥 + 3 > 0 7+√13
3) Condiţii de existenţă: { → 𝑥 ∈ (2 6 , 4) ∪ (4, +∞). Notând: log 2 𝑥 =
log 2 𝑥 − 1 > 0
log 2 𝑥 − 1 ≠ 1
7+√13
𝑡 ∈ 𝑅, inecuaţia devine: log 𝑡−1 (3𝑡 2 − 7𝑡 + 3) ≥ 2. Avem două cazuri: i) dacă 𝑥 ∈ (2 6 , 4), baza
log2 𝑥=𝑡
1 1
este subunitară 3log 22 𝑥 − 7 log 2 𝑥 + 3 ≤ (log 2 𝑥 − 1)2 ⏞
→ 𝑡 ∈ [2 , 2] → 2 ≤ log 2 𝑥 ≤ 2 → 𝑥 ∈
7+√13 7+√13
[√2, 4] ∩ (2 6 , 4) → 𝑥 ∈ (2 6 , 4) (1); ii) dacă 𝑥 ∈ (4, +∞), baza fiind supraunitară: 3log 22 𝑥 −
1
7 log 2 𝑥 + 3 ≥ (log 2 𝑥 − 1)2 → 𝑡 ∈ (−∞, 2] ∪ [2, +∞) → 𝑥 ∈ ((0, √2] ∪ [2, +∞)) ∩ (4, +∞) →
7+√13
𝑥 ∈ (4, +∞) (2). Din (1), (2) → 𝑥 ∈ (2 6 , 4) ∪ (4, +∞);

6 4
4) Probabilităţile de a extrage din prima urnă o bilă albă, respectiv neagră sunt: 𝑝1 = ,𝑞 = şi
10 1 10
𝑎 10−𝑎
pentru a doua urnă: 𝑝2 = ,𝑞
10 2
= 10
. Probabilitatea de a extrage simultan câte o bilă din fiecare
urnă şi bilele să aibă culori diferite este egală cu coeficientul lui 𝑥 1 al polinomului 𝑓 = (𝑝1 ∙ 𝑥 + 𝑞1 ) ∙
1 60−6𝑎 4𝑎 1
(𝑝2 ∙ 𝑥 + 𝑞2 ), de unde: 𝑝1 𝑞2 + 𝑝2 𝑞1 = → + = → 𝑎 = 5;
2 100 100 2

𝐵𝑁 ⊥ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
5) Din ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐵𝑁 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑀 → ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐶𝑀 = 0 → (𝐵𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐴) ∙ (𝐶𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐴) = 0 → (𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 − ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵)(𝐴𝐵 𝐴𝐶 −
⃗⃗⃗⃗⃗ ) = 0 → (𝐴𝐶
𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ − 2𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ )(𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ − 2𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ ) = 0 → 𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ − 2𝐴𝐶⃗⃗⃗⃗⃗ − 2𝐴𝐵
2 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 4𝐴𝐶
2 ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ = 0 → 5 ∙ 𝑏 ∙ 𝑐 ∙
t.cos
𝑏2 +𝑐 2 −𝑎 2
cos 𝐴 − 2𝑏 2 − 2𝑐 2 = 0 →
⏞ 5∙ = 2𝑏 2 + 2𝑐 2 → 𝑏 2 + 𝑐 2 = 5𝑎2 ;
2

6) Într-un triunghi, mediana determină două triunghiuri echivalente (cu arii egale). Prin urmare:
𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = 2 ∙ 𝒜∆ 𝐴𝐷𝐶 = 4 ∙ 𝒜∆ 𝐴𝐷𝐸 = 8 ∙ 𝒜∆ 𝐴𝐹𝐸 = 16 ∙ 𝒜∆ 𝐴𝐺𝐹 = 32 ∙ 𝒜∆ 𝐴𝐺𝐻 = 64 ∙ 𝒜∆ 𝐴𝐻𝐼 =
64 𝑚2;

SUBIECTUL II

1) a) Logaritmăm în baza 2 ecuaţiile sistemului şi notăm: log 2 𝑥 = 𝑎, log 2 𝑦 = 𝑏, log 2 𝑧 = 𝑐 şi sistemul

2𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 3 +
devine: {𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 = 4 →⏞ 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 3 . Scăzând, pe rând, această relaţie din ecuaţiile sistemului
𝑎 + 𝑏 + 2𝑐 = 5
𝑎=0 𝑥 3 𝑦 2 𝑧 = 2−10
avem: {𝑏 = 1 de unde: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1,2,4); b) Din cea de-a doua ecuaţie a sistemului { 2 2 ,
𝑥𝑦 𝑧 = 2−11
𝑐=2
3𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 = −10
logaritmând, şi notând log 2 𝑥 = 𝑎, log 2 𝑦 = 𝑏, log 2 𝑧 = 𝑐 → { → 2𝑎 − 𝑐 = 1.
𝑎 + 2𝑏 + 2𝑐 = −11
11−5𝛼
Notăm 𝑎 = 𝛼 ∈ 𝑅 şi avem soluţia: (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (𝛼, 2 , 2𝛼 − 1) , 𝛼 ∈ 𝑅 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) =
11−5𝛼
4𝑥 ∙ 8𝑦 = 16 ∙ 2 𝑧
(2𝛼 , 2 2 , 22𝛼−1 ); c) În { , logaritmăm ecuaţiile în bazele 2 respectiv 3:
9𝑥 ∙ 9𝑦 = 27 ∙ 3 𝑧
2𝑥 + 3𝑦 − 𝑧 = 4 𝛽+1
{ → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ( , 1, 𝛽) , 𝛽 ∈ 𝑅;
2𝑥 + 2𝑦 − 𝑧 = 3 2

𝑠 =𝑥+𝑦 𝑠 + 𝑝 = 11 = 𝑆
2) a) Notând { 𝑝 = 𝑥 ∙ 𝑦 sistemul devine: { şi formăm ecuaţia 𝑡 2 − 𝑆 ∙ 𝑡 + 𝑃 = 0 ↔
𝑠 ∙ 𝑝 = 30 = 𝑃
𝑡 2 − 11𝑡 +30 = 0 → (𝑠, 𝑝) ∈ {(5,6), (6,5)} → (𝑥, 𝑦) ∈ {(2,3), (3,2), (1,5), (5,1)}; b) Fie 𝑔(𝑡) =
𝑡 3 − 𝑎𝑡 2 + 𝑏𝑡 − 𝑐 polinomul care admite rădăcinile: 𝑥, 𝑦, 𝑧. Avem: 𝑎 = 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 0, 𝑥 2 + 𝑦 2 +
𝑧 2 = 6 ↔ (𝑥 + 𝑦 + 𝑧)2 − 2𝑏 = 6 → 𝑏 = −3 şi polinomul devine: 𝑔(𝑡) = 𝑡 3 − 3𝑡 − 𝑐. Dar 𝑥, 𝑦, 𝑧, ca

341
 TESTE DE MATEMATICĂ

𝑥 3 − 3𝑥 − 𝑐 = 0
rădăcini, verifică ecuaţia: 𝑔(𝑥) = 0 → {𝑦 3 − 3𝑦 − 𝑐 = 0. Adunând ecuaţiile: 𝑥 3 + 𝑦 3 + 𝑧 3 = 3𝑐 →
𝑧 3 − 3𝑧 − 𝑐 = 0
4 2
𝑥 − 3𝑥 − 𝑐𝑥 = 0 𝑥 5 − 3𝑥 3 − 𝑐𝑥 2 = 0
{𝑦 − 3𝑦 − 𝑐𝑦 = 0 → 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 18 → {𝑦 5 − 3𝑦 3 − 𝑐𝑦 2 = 0 → 𝑥 5 + 𝑦 5 + 𝑧 5 − 9𝑐 − 6𝑐 =
4 2 4 4 4

𝑧 4 − 3𝑧 2 − 𝑐𝑧 = 0 𝑧 5 − 3𝑧 3 − 𝑐𝑧 2 = 0
0 → 𝑐 = −2 → 𝑔(𝑡) = 𝑡 3 − 3𝑡 + 2 = 0 cu rădăcinile: 𝑡1 = 𝑡2 = 1, 𝑡3 = −2 şi soluţiile sistemului
sunt: (𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ {(−2,1,1), (1, −2,1), (1,1, −2)}; c) Din relaţia: (𝑥12 + 𝑥22 − 𝑥32 )2 − 4𝑥12 𝑥22 = 0 →
(𝑥1 − 𝑥2 − 𝑥3 )(𝑥1 − 𝑥2 + 𝑥3 )(𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 )(𝑥1 + 𝑥2 − 𝑥3 ) = 0, de unde (2𝑥1 − 6)(6 − 2𝑥2 )(6 −
2𝑥3 )6 = 0 → 𝑓(3) = 0 → 𝑚 = 11 ∈ 𝑅;

SUBIECTUL III

2𝑥+3 (𝑥+2)2 −(𝑥+1)2 1 1 1 (𝑘)

1) a) Scriem 𝑓(𝑥) = (𝑥+1)2 (𝑥+2)2 = (𝑥+1)2 (𝑥+2)2
= (𝑥+1)2 − (𝑥+2)2. Calculăm: ((𝑥+𝑘)2 ) . Astfel
1 ′ 2 1 ′′ 2∙3 1 (𝑛) (−1)𝑛 ∙(𝑛+1)!
((𝑥+𝑘)2 ) = − (𝑥+𝑘)3 , ((𝑥+𝑘)2 ) = + (𝑥+𝑘)4 → ⋯ → ((𝑥+𝑘)2 ) = (𝑥+𝑘)𝑛+2
si 𝑓 (𝑛) (𝑥) =
𝑛+1
(−1)𝑛 ∙(𝑛+1)! (−1)𝑛 ∙(𝑛+1)! 𝑥−1 𝑛 𝑥2 −1
(𝑥+1)𝑛+2
− (𝑥+2)𝑛+2 ; b) 𝑔(𝑥) = 𝑥−1 (1 + 𝑥)(1 + 𝑥 2 )(1 + 𝑥 4 ) … . (1 + 𝑥 2 ) = 𝑥−1
=
𝑛+1 −1 𝑛+1 −2 (𝑘) 𝑛+1 −1)
𝑥2 + 𝑥2 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1. Dar (𝑥 𝑘 ) = 𝑘!, 𝑥 ∈ 𝑅, 𝑘 ∈ 𝑁. Prin urmare: 𝑔(2 (𝑥) =
(2𝑛+1 )! 2𝑛+1 𝑎𝑛+1 2
(2𝑛+1 − 1)!, ∀𝑥 ∈ ℝ, 𝑛 ∈ ℕ∗ ; c) Avem 𝑎𝑛 = 𝑛+1 −1) = . Monotonie: = <1→
𝑔(2 (𝑥)∙𝑛! 𝑛! 𝑎𝑛 𝑛+1
𝑎𝑛 ↘ (1). Mărginire: 𝑎𝑛 > 0 = 𝑚 (2). Din (1), (2) → 𝑎𝑛 convergent, deci ∃𝑙 ∈ 𝑅, finit | 𝑙 = lim 𝑎𝑛 .
𝑛→∞
2
Trecând la limită relaţia: 𝑎𝑛+1 = 𝑎
𝑛+1 𝑛
→ 𝑙 = 0 ∙ 𝑙 = 0;

𝑒 1 1 𝑒 𝑒 1 ln 𝑥+1 𝑒 4
2) a) ∫1 ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 (ln 𝑥 + 1)′ 𝑑𝑥 − ∫1 (ln 𝑥 + 2)′ 𝑑𝑥 = ln | || = ln 3
𝑥∙(ln2 𝑥+3 ln 𝑥+2) ln 𝑥+1 ln 𝑥+2 ln 𝑥+2 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
;b)Avem ∫0 𝑒 2𝑥 +(𝑒+1)𝑒 𝑥 +𝑒 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑒 𝑥 +1)(𝑒 𝑥 +𝑒) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒−1 ∙ (∫0 𝑒 𝑥 +1 ∙ 𝑑𝑥 − ∫0 𝑒 𝑥 +𝑒 ∙ 𝑑𝑥 ) = 𝑒−1 ∙
1 𝑒 𝑥 +1−𝑒 𝑥 1 1 𝑒 𝑥 +𝑒−𝑒 𝑥 1 1
(∫0 𝑥 ∙ 𝑑𝑥) − (𝑒−1)𝑒 ∙ (∫0 𝑥 ∙ 𝑑𝑥) = ∙ (𝑥 − ln(𝑒 𝑥 + 1))|10 − (𝑒−1)𝑒 ∙
𝑒 +1 𝑒 +𝑒 𝑒−1
1 2𝑒 1 𝑒+1 1 𝑥 𝑛 (𝑥−1)
(𝑥 − ln(𝑒 𝑥 + 𝑒))|10 = ∙ ln − ∙ ln ; c) Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫−1
∙ 𝑑𝑥 < 0 →
𝑒−1 𝑒+1 (𝑒−1)𝑒 2 𝑥 2 +2𝑥+2
1 𝑥𝑛 𝑥𝑛
𝐼𝑛 ↘ (1). Mărginire: 𝐼𝑛 = ∫−1 2 ∙ 𝑑𝑥. Avem: −1 ≤ 𝑥 ≤ 1 → 1 ≤ 𝑥 2 + 2𝑥 + 2 ≤ 5 → ≤
𝑥 +2𝑥+2 5
𝑥𝑛 𝑛 1−(−1)𝑛+1 1−(−1)𝑛+1
𝑥 2 +2𝑥+2
≤ 𝑥 → 5(𝑛+1) ≤ 𝐼𝑛 ≤ 𝑛+1 , relaţie care confirmă mărginirea şirului şi, prin criteriul
cleştelui, conduce la 𝐼𝑛 → 0. Altă soluţie: teorema de medie.

TEST 173

SUBIECTUL I

1) Din: 𝑅0 = 1 și 𝑅𝑘 = 𝑅𝑘−1 + 2, luând 𝑘 = ̅̅̅̅

1, 𝑖 și însumând relațiile, avem: 𝑅𝑖 = 2𝑖 + 1 → 𝒜𝑖 =
1 1 1
𝜋(2𝑖 + 1)2 → 4 ∙ √√𝒜0 + √𝒜1 + ⋯ + √𝒜𝑛 = 4 ∙ √∑𝑛𝑖=0 √𝒜𝑖 = 4 ∙ √∑𝑛𝑖=0 √𝜋(2𝑖 + 1)2 =
√𝜋 √𝜋 √𝜋
𝑛(𝑛+1)
√∑𝑛𝑖=0(2𝑖 + 1) = √2 ∙ 2
+ 𝑛 + 1 = 𝑛 + 1 ∈ 𝑁;

2) Reprezentând 𝒢𝑔 și, observând că orice paralelă la axa 𝑂𝑥 dusă pe codomeniul 𝑅 intersectează

graficul într-un singur punct, deducem că 𝑔 este funcție bijectivă, inversa fiind: 𝑔−1 (𝑥) =

342