Rezolvari Volum 1

BOGDAN MARIUS DICU TESTE DE MATEMATICĂ
REZOLVĂRI
TEST 01
SUBIECTUL I
1) −3! = −6; −√41 = −6, … → [−√41] = −7; − log 2 21 = −4, … → [− log 2 21] = −5.
2) 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 𝑚 + 1 → 𝐺𝑓 ∩ 𝑂𝑥 = {𝐴(1,0); 𝐵(𝑚 + 1,0)}, 𝑓(0) = 𝑚 + 1 → 𝐶(0, 𝑚 + 1). Dar 𝐶𝑂 ⊥ 𝐴𝐵 → 𝐴∆𝐴𝐵𝐶 =

|𝑥2 −𝑥1 |∙|𝑚+1| |𝑚|∙|𝑚+1| 𝑚(𝑚 + 1) = 6
= =3→{ → 𝑚 ∈ {2, −3}. Altă soluţie presupune calculul ariei triunghiului cu
2 2 𝑚(𝑚 + 1) = −6
ajutorul determinanţilor.
3) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ (−1,0) ∪ (0, +∞). Din definiţia logaritmului obţinem: 𝑥 3 + 2 ∙ 𝑥 + 5 = (𝑥 + 1)3 → 𝑥 ∈
4
{− ; 1}. Verifică doar soluţia: 𝑥 = 1.
3
4) Fie 𝑛 = card (𝑀) → 2𝑛 = 128 → 𝑛 = 7. Numărul de submulţimi cu 4 elemente este ∁47 = 35.
⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
5) 𝐹𝐷 𝐹𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + 1 ∙ 𝐵𝐶
𝐵𝐷 = −𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ (1). ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐷𝐸 = ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ = 1 ∙ 𝐵𝐶
𝐷𝐶 + 𝐶𝐸 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 1 𝐶𝐴
⃗⃗⃗⃗⃗ = 1 ∙ 𝐵𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ + 1 (𝐶𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐴) → ⃗⃗⃗⃗⃗
1
⃗⃗⃗⃗⃗ −
𝐷𝐸 = ∙ 𝐵𝐶
2 2 3 2 3 2
1 1 1 1
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 (2). Din (1), (2) → ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝐷 şi ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐷𝐸 sunt coliniari. Cum cei doi vectori au şi un punct comun,
3 3 6 3
rezultă că punctele: 𝐷, 𝐸, 𝐹 sunt coliniare. Altă soluţie: t. Menelaus.
𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 𝜋 𝑡𝑔 −𝑡𝑔 √3−1
6) 𝑡𝑔 = 𝑡𝑔 ( − ) = 3
𝜋
4
𝜋 = .
12 3 4 1+𝑡𝑔 ∙𝑡𝑔 1+√3
3 4
SUBIECTUL II
0 3 0
1) a) 𝐴2 = (0 0) , 𝐴3 = 𝑂3 . b) Observăm că: 𝐵 ∙ 𝐼3 = 𝐼3 ∙ 𝐵. Se poate deci aplică binomul lui Newton. Altă soluţie:
0
0 0 0
1 2016 6097392
calcul direct.; c) 𝐶 2016 = (𝐼3 + 𝐴)2016 = ∁02016 𝐼3 + ∁12016 𝐴 + ∁22016 𝐴2 . Se obţine: 𝐶 2016 = (0 1 6048 ).
0 0 1
1
2) a) 𝑑𝑒𝑡(𝐴(𝑥)) = 2𝑥 − 1 = 0 → 𝑥 = ; b) Observăm că: 𝐴(𝑥) = 𝐼3 + (𝑥 − 1) ∙ 𝐵, unde matricea 𝐵 =
2
1 0 1
(0 0 0) , 𝐵2 = 2𝐵. Prin urmare 𝐴(𝑎) ∙ 𝐴(𝑏) = [𝐼3 + (𝑎 − 1) ∙ 𝐵] ∙ [𝐼3 + (𝑏 − 1) ∙ 𝐵] = 𝐼3 + (2𝑎𝑏 − 𝑎 − 𝑏) ∙ 𝐵 =
1 0 1
1 1
𝐴(2𝑎𝑏 − 𝑎 − 𝑏 + 1) = 𝐴 ( (2𝑎 − 1)(2𝑏 − 1) + ). Altă soluţie: prin calcul direct; c) Conform pct. b), 𝐴2 (𝑎) =
2 2
1 1
𝐴 ( (2𝑎 − 1)2 + ). Prin inducţie matematică, folosind identitatea stabilită la pct. a), verificăm relaţia cerută.
2 2
SUBIECTUL III
2(2𝑥+3)
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ; b) Se întocmeşte tabelul de variaţie al funcţiei:
(𝑥 2 +3𝑥+2)2
𝑥 −∞ −2 3 −1 +∞
−
2
𝑓 ′ (𝑥) − − 0 + +
𝑓(𝑥) descrescătoare descresc. 9 cresc. crescătoare
3
Intervalele de monotonie sunt: 𝑓 strict descrescătoare pentru 𝑥 ∈ (−∞, −2) şi 𝑥 ∈ (−2, − ) respectiv 𝑓 strict
2
3 𝑥∙(𝑥+3) 1∙𝟒 2∙5 3∙6 𝟒∙7 (𝑛−1)∙(𝑛+2)
crescătoare pentru 𝑥 ∈ (− , −1) şi 𝑥 ∈ (−1, +∞); c) 𝑓(𝑥) = . Şirul 𝑎𝑛 = ∙ ∙ ∙ ∙ … .∙ ∙
2 (𝑥+1)∙(𝑥+2) 2∙3 3∙𝟒 𝟒∙5 5∙6 𝒏∙(𝑛+1)
𝒏∙(𝑛+3) 𝑛+3 2
(𝑛+1)∙(𝑛+2)
= . Monotonie: 𝑎𝑛+1 − 𝑎𝑛 = − < 0 → 𝑎𝑛 strict descrescător. Mărginire: 𝑎𝑛 =
3(𝑛+1) 3(𝑛+2)(𝑛+1)
1 2 2
(1 + ) ≤ . Deci, şirul 𝑎𝑛 este convergent.
3 𝑛+1 3
115
1 1 1 𝜋 1 1 1 𝜋 1
2) a) 𝐼0 = ∫0 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥|10 − ∫0 𝑥 ∙ ∙ 𝑑𝑥 = − ∫0 ∙ (1 + 𝑥 2 )′ ∙ 𝑑𝑥 = − ∙ ln(1 + 𝑥 2 ) |10 =
1+𝑥 2 4 2 1+𝑥 2 4 2
𝜋 ln 2 1 𝑥2 1 𝑥2 1 𝜋 1 1 1 𝜋 1
− ; b) 𝐼2 = ∫0 𝑥 ∙ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∙ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥|10 − ∫0 ∙ ∙ 𝑑𝑥 = − ∙ ∫0 (1 − ) ∙ 𝑑𝑥 = − ∙
4 2 2 2 1+𝑥 2 8 2 1+𝑥 2 8 2
𝜋 1 𝜋 𝜋 1 𝜋
(𝑥 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥)|10 = − + = − ; c) Pentru 𝑥 ∈ [0,1], avem: 𝑥 𝑛 ∙ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 ≤ ∙ 𝑥 𝑛 . Integrând inegalitatea obţinem:
8 2 8 4 2 4
𝜋 1 𝜋
𝐼𝑛 ≤ ∙ ∫0 𝑥 𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = .
4 4𝑛+4
TEST 02
SUBIECTUL I
1) Fie (𝑎𝑛 )𝑛≥1 şi (𝑏𝑛 )𝑛≥1 progresia aritmetică de raţie 𝑟, respectiv progresia geometrică de raţie 𝑞. Conform enunţului,
𝑎1 = 𝑏1 ; (1)
(2) − (1): 𝑟 = 𝑏1 (𝑞 − 1); (4) (5)
avem:{𝑎2 = 𝑎1 + 𝑟 = 𝑏2 = 𝑏1 ∙ 𝑞; (2) → { → (4) : 𝑞 = 2.
(3) − (2): 2 ∙ 𝑟 = 𝑏1 ∙ 𝑞 ∙ (𝑞 − 1); (5)
𝑎4 = 𝑎1 + 3 ∙ 𝑟 = 𝑏1 ∙ 𝑞 2 ; (3)
2) 𝑓(𝑥) = 𝑥(𝑥 − 1)(𝑥 + 1) + 1 → 𝑓(1) = 𝑓(−1) → 𝑓 nu este injectivă.
3) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ [−3, 10]. Metoda I: Ridicăm la pătrat ambii membrii: 10 − 𝑥 + 𝑥 + 3 + 2 ∙ √10 − 𝑥 ∙
√𝑥 + 3 = 25 → √10 − 𝑥 ∙ √𝑥 + 3 = 6 → −𝑥 2 + 7 ∙ 𝑥 + 30 = 36 → 𝑥 2 − 7𝑥 + 6 = 0 → 𝑥1 = 1; 𝑥2 = 6, ambele
verificând condiţiile. Metoda II: Notăm 10 − 𝑥 = 𝑎2 ; 𝑥 + 3 = 𝑏 2 . Adunăm relaţiile 𝑎2 + 𝑏 2 = 13. Ecuaţia devine: 𝑎 +
𝑏 = 5. Rezolvând sistemul, obţinem:
a=2 a=3
b=3 b=2
x=6 x=1
𝑛 3
4) {𝐶40 , 𝐶41 , 𝐶42 , 𝐶43 , 𝐶44 } = {1,4,6,4,1} → 𝑝 = 𝑓 = .
𝑛𝑡 5
𝑦𝐵 −𝑦𝐴
5) Calculăm: 𝑚𝐴𝐵 = ; 𝑚𝐴𝐵 = 𝑚𝐶𝐷 , 𝑚𝐵𝐶 = 𝑚𝐷𝐴 → 𝐴𝐵𝐶𝐷 paralelogram. 𝑚𝐴𝐵 ∙ 𝑚𝐵𝐶 = −1 → 𝐴𝐵 ⊥ 𝐵𝐶 → 𝐴𝐵𝐶𝐷
𝑥𝐵 −𝑥𝐴
dreptunghi. 𝑚𝐴𝐶 ∙ 𝑚𝐵𝐷 = −1 → 𝐴𝐶 ⊥ 𝐵𝐷 → 𝐴𝐵𝐶𝐷 pătrat.
𝑎 𝑏 𝑐 𝑎+𝑏+𝑐 𝑃∆ 𝐴𝐵𝐶
6) Din t. sinusurilor: = = = = 3+√3
= 2 ∙ 𝑅 = 4 → 𝑃∆ 𝐴𝐵𝐶 = 6 + 2√3.
sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶 sin 𝐴+sin 𝐵+sin 𝐶
2
SUBIECTUL II
𝑥𝐴1 𝑦𝐴1 1
|𝑑|
1) a) 𝐴1 (1,0); 𝐵2 (2,4); 𝐶3 (3,9) → 𝐴∆𝐴1 𝐵2𝐶3 𝑥
= , unde: 𝑑 = | 𝐵2 𝑦𝐵2 1| = 1 → 𝐴∆𝐴1 𝐵2𝐶3 = 1 . b)
2 2
𝑥𝐶3 𝑦𝐶3 1
𝑥 𝑦 1
|1∙3−2∙9+0|
𝐶3 (3,9); (𝐴2 𝐴4 ): |2 1 1| = 0 ↔ 𝑥 − 2𝑦 = 0 → 𝑑𝐶3 ;(𝐴2 𝐴4 ) = √12+(−2)2 = 3 ∙ √5; c) Distanţa [𝐶𝑚 𝐶𝑛 ] =
4 2 1
2 2
√(𝑥𝐶𝑚 − 𝑥𝐶𝑛 ) + (𝑦𝐶𝑚 − 𝑦𝐶𝑛 ) = √26 → (𝑚 − 𝑛)2 + (𝑚2 − 𝑛2 )2 = 26. Descompunem şi dăm factor comun:
(𝑚 − 𝑛)2 = 1
(𝑚 − 𝑛)2 ∙ [1 + (𝑚 + 𝑛)2 ] = 26 → { → (𝑚, 𝑛) ∈ {(13,12); (12,13)}.
(𝑚 + 𝑛)2 = 25
𝑔(1) = 0
11 189
2) a) 𝑓 = (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 − 3); b) 𝑔 ⋮ 𝑓 → {𝑔(−1) = 0 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = ( , −1, ). c) Notăm: 𝑥1 = 𝑚 − 2𝑟; 𝑥2 =
4 4
𝑔(3) = 0
𝑚 − 𝑟; 𝑥3 = 𝑚; 𝑥4 = 𝑚 + 𝑟; 𝑥5 = 𝑚 + 2𝑟. Din 𝑟𝑒𝑙𝑎ț𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑖 𝑉𝑖𝑒𝑡𝑡𝑒, obţinem:
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + 𝑥4 + 𝑥5 = 5 = 5𝑚 𝑚 = 1; 𝑟 = 2
{ →{ . Prin urmare, rădăcinile devin:
𝑥1 ∙ 𝑥2 ∙ 𝑥3 ∙ 𝑥4 ∙ 𝑥5 = 45 = 𝑚 ∙ (𝑚2 − 𝑟 2 ) ∙ (𝑚2 − 4𝑟 2 ) 𝑚 = 1; 𝑟 = −2
(𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 , 𝑥4 , 𝑥5 ) = (−3, −1,1,3,5).
SUBIECTUL III
1 𝑥−1
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑥 + 1 − ln 𝑥 = 𝑔(𝑥). 𝑔′ (𝑥) = 1 − = > 0, ∀𝑥 ∈ (1, +∞). Deci 𝑔 este strict crescătoare şi, pentru
𝑥 𝑥
′ (𝑥) 𝑥−1
𝑥 > 1 → 𝑔(𝑥) > 𝑔(1) → 𝑓 > 0. Înseamnă că şi 𝑓 este strict crescătoare; b) 𝑓 ′′ (𝑥) = > 0, ∀𝑥 ∈ (1, +∞) → 𝑓
𝑥
116
convexă; c) Ecuaţia tangentei la 𝐺𝑓 în punctul 𝑥0 = 𝑒 este: (𝑇): 𝑦 − 𝑓(𝑥0 ) = 𝑓 ′ (𝑥0 ) ∙ (𝑥 − 𝑥0 ) ↔ 𝑦 − 𝑒 = 𝑒 ∙ (𝑥 − 𝑒) ↔

𝑦 = 𝑒 ∙ 𝑥 + 𝑒 − 𝑒 2 . Dreapta (𝑇) intersectează axele 𝑂𝑥, 𝑂𝑦 în punctele 𝐴(𝑒 − 1; 0), 𝐵(0; 𝑒 − 𝑒 2 ). Prin urmare 𝐴∆𝐴𝑂𝐵 =
[𝑂𝐴]∙[𝑂𝐵] (𝑒−1)∙(𝑒 2 −𝑒)
= .
2 2
0
0 ′
0 𝑓(𝑥) 𝑓 ′ (𝑥) (𝐹(𝑡)|𝑥
0) 𝑥∙arcsin 𝑥 1 𝜋
2) a) 𝑓(0) = ∫0 𝑡 ∙ arcsin 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 0; b) lim =
⏞ lim = lim = lim = ; c) 𝑓 ( ) =
𝑥→0 𝑥 3 𝑥→0 3𝑥 2 𝑥→0 3𝑥 2 𝑥→0 3𝑥 2 3 6
1 1 1 2 1 1
𝑡2 𝑡 1 𝜋 1 ′ 𝜋 1 1
∫0 𝑡 ∙ arcsin 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = =
2 ∙ arcsin 𝑡 |0 − ∫0
2 2 ∙ 2
∙ 𝑑𝑡 = + ∫0 𝑡 ∙ (√1 − 𝑡 2 ) ∙ 𝑑𝑡 = + ∙ 𝑡 ∙ √1 − 𝑡 2 |20 − − ∙
2
2 2 √1−𝑡 48 2 48 2 2
1 1 1 1
𝜋 √3 1 −2𝑡 √3 1−𝑡 2 −1 √3
∫02 √1 − 𝑡 2 ∙ 𝑑𝑡 = 48 + − ∙ 𝐼 ; (1) . Dar 𝐼 = 𝑡 ∙ √1 − 𝑡 2 |20 − ∫02 𝑡 ∙ ∙ 𝑑𝑡 = − − ∫02 ∙ 𝑑𝑡 = −
8 2 𝑡√1−𝑡 2 4 √1−𝑡 2 4
1
√3 𝜋 𝜋 √3 𝜋
𝐼 + arcsin 𝑡|0 → 𝐼 = 2
+ ; (2). Din (1), (2) → 𝑓 ( ) = − .
8 12 6 16 48
TEST 03
SUBIECTUL I
1
1) 2log3 2 = 2log2 3 = 3.
𝑏 2𝑚+1
𝑥𝑉 = − 𝑥𝑉 =
2 2𝑎 2(𝑚−1)
2) Vârful parabolei 𝑦 = (𝑚 − 1) ∙ 𝑥 − (2𝑚 + 1) ∙ 𝑥 + 𝑚 are coordonatele: { ∆, deci: { 8𝑚+1 . Dacă
𝑦𝑉 = − 𝑦𝑉 = −
4𝑎 4(𝑚−1)
𝑥 <0 1 1 1 1
𝑉 ∈ ∁𝐼𝐼𝐼 → { 𝑉 → 𝑚 ∈ (− , 1) ∩ ((−∞, − ) ∪ (1, +∞)) = (− , − ).
𝑦𝑉 < 0 2 8 2 8
3) 3 ∙ 22𝑥+1 − 13 ∙ 6𝑥 + 2 ∙ 32𝑥+1 = 0 ⇔ 6 ∙ (2𝑥 )2 − 13 ∙ 2𝑥 ∙ 3𝑥 + 6 ∙ (3𝑥 )2 = 0. Împărţim ambii membri prin (3𝑥 )2 ≠

2 𝑥 3 2 2 𝑥
0 şi notăm: ( ) = 𝑡, 𝑡 > 0. Ecuaţia devine: 6𝑡 2 − 13𝑡 + 6 = 0 şi are rădăcinile: 𝑡1 = , 𝑡2 = . De aici obţinem: ( ) =
3 2 3 3
3 2 −1 2 𝑥 2
=( ) → 𝑥1 = −1 şi ( ) = → 𝑥2 = 1.
2 3 3 3
(𝑛+1)! 2 (𝑛+1)! (𝑛+1)!

4) Din enunţ,obţinem: (𝐴2𝑛+1 )2 = 𝐶𝑛+1
2
∙ 𝐴3𝑛+1 ⇔ ((𝑛−1)!) = ∙ ⇔ 𝑛 = 3.
2!∙(𝑛−1)! (𝑛−2)!
5) Folosind formula distanţei, obţinem: [𝑂𝐴] = [𝑂𝐵] = [𝐵𝐶] = [𝐴𝐶] = 5, deci 𝑂𝐴𝐶𝐵 este romb. Tot din formula
𝑑1 ∙𝑑2
distanţei, aflăm: [𝑂𝐶] = 7√2 şi [𝐴𝐵] = √2. Deci 𝒜𝑂𝐴𝐶𝐵 = = 7. Altă soluţie, cu ajutorul determinanţilor: 𝒜𝑂𝐴𝐶𝐵 =
2
𝒜𝑂𝐴𝐵 + 𝒜𝐴𝐶𝐵 .
6) Notând: sin 𝑥 = 𝑡, 𝑡 ∈ [−1,1], ecuaţia 4 ∙ 𝑠𝑖𝑛3 𝑥 − 4 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 − sin 𝑥 + 1 = 0 devine: 4𝑡 3 − 4𝑡 2 − 𝑡 + 1 = 0, cu

1 1 1
rădăcinile: ± , 1. Din rezolvarea ecuaţiilor elementare: sin 𝑥 = − , sin 𝑥 = şi sin 𝑥 = 1, obţinem: 𝑥 ∈
2 2 2
𝜋 𝜋 𝜋 5𝜋 𝜋 7𝜋 11𝜋
{(−1)𝑘+1 + 𝑘𝜋} ∪ {(−1)𝑘 + 𝑘𝜋} ∪ {(−1)𝑘 + 𝑘𝜋}. În intervalul [0,2𝜋], reţinem soluţiile 𝑥 ∈ { , , , }.
6 6 2 6 2 6 6
SUBIECTUL II
𝐶1 +𝐶2 +𝐶3
𝑚−1 1 1 𝐶2 ,𝐶3 𝑚+1 1 1 𝐿1 ,𝐿2 −𝐿1 ,𝐿3 −𝐿1 𝑚 + 1 1 1
1) a) det(𝐴) = | 1 𝑚−2 2 | =
⏞ | 𝑚+1 𝑚−2 2 | =
⏞ | 0 𝑚−3 1 |=
3 1 𝑚−3 𝑚 + 1 1 𝑚 − 3 0 0 𝑚−4
(𝑚 + 1)(𝑚 − 3)(𝑚 − 4). b) Dacă 𝑚 ∈ 𝑅\{−1, 3, 4} , sistemul este de tip Cramer. Formăm 𝐷𝑥 înlocuind în 𝐷 = det(𝐴)
coloana coeficienţilor lui 𝑥 prin coloana termenilor lliberi ai sistemului. Obţinem 𝐷𝑥 = (𝑚 + 1)(𝑚 − 3)(𝑚 − 4) şi, deci:
𝐷
𝑥 = 𝑥 = 1. Analog obţinem 𝐷𝑦 = 𝐷𝑧 = 𝐷. Soluţia este: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1,1,1). c) Dacă 𝑚 = −1 , sistemul devine:
𝐷
−2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 0
{𝑥 − 3𝑦 + 2𝑧 = 0. Eliminând 𝑥, obţinem: 𝑦 − 𝑧 = 0. Notăm 𝑧 = 𝛼 ∈ ℝ → 𝑦 = 𝛼, 𝑥 = 𝛼. Deci soluţia, în acest caz, este
3𝑥 + 𝑦 − 4𝑧 = 0
(𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝛼, 𝛼, 𝛼); 𝛼 ∈ ℝ- sistem compatibil simplu nedeterminat. Analog, pentru 𝑚 = 3, 𝑚 = 4.
3 1 1
2) a) Avem 𝑥 ∗ 𝑦 = 4𝑥𝑦 − 2𝑥 − 2𝑦 + = 2𝑥(2𝑦 − 1) − (2𝑦 − 1) + = (2𝑥 − 1)(2𝑦 − 1) + .
2 2 2
117
1 1
𝟏 2𝑥 − 1 ≥ 0 1
𝑥 ∈ [ , +∞) 𝑥≥
2 2
Parte stabilă: ∀𝒙, 𝒚 ∈ [ , +∞) → 𝒙 ∗ 𝒚 ∈ [ , +∞). Din { →{ 1 → {2𝑦 − 1 ≥ 0 → 1
𝟐 2
𝑦 ∈ [ , +∞) 𝑦 ≥
2 2
1 1 1
(2𝑥 − 1)(2𝑦 − 1) ≥ 0 → (2𝑥 − 1)(2𝑦 − 1) + ≥ → 𝑥 ∗ 𝑦 ∈ [ , +∞).
2 2 2
1
Asociativitate: ∀𝒙, 𝒚, 𝒛 ∈ [ , +∞) → 𝒙 ∗ (𝒚 ∗ 𝒛) = (𝒙 ∗ 𝒚) ∗ 𝒛
2
1 1 1
Obţinem: 𝑥 ∗ [(2𝑦 − 1)(2𝑧 − 1) + ] = [(2𝑥 − 1)(2𝑦 − 1) + ] ∗ 𝑧 ⇔ 2(2𝑥 − 1)(2𝑦 − 1)(2𝑧 − 1) + =
2 2 2
1
2(2𝑥 − 1)(2𝑦 − 1)(2𝑧 − 1) + .
2
𝟏
Comutativitate: ∀𝒙, 𝒚 ∈ [ , +∞) → 𝒙 ∗ 𝒚 = 𝒚 ∗ 𝒙.
𝟐
1 1
Obţinem: (2𝑥 − 1)(2𝑦 − 1) + = (2𝑦 − 1)(2𝑥 − 1) + .
2 2
1 1
Element neutru: Pentru fiecare 𝒙 ∈ [ , +∞), ∃! 𝒆 ∈ [ , +∞) astfel încât: 𝒙 ∗ 𝒆 = 𝒆 ∗ 𝒙 = 𝒙.
2 2
1 3 1 1 1 1
Din: 𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑥 → (2𝑥 − 1)(2𝑒 − 1) + = 𝑥 → 𝑒 = , 𝑥 ≠ . Pentru 𝑥 = se verifică prin calcul că: ∗ 𝑒 = .
2 4 2 2 2 2
1 1
Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝒙 ∈ [ , +∞), ∃𝒙′ ∈ [ , +∞) astfel încât: 𝒙 ∗ 𝒙′ = 𝒙′ ∗ 𝒙 = 𝒆.
2 2
3 1 1 1
Din 𝑥 ∗ 𝑥 ′ = → 𝑥 ′ = + ∈ [ , +∞). b) Prin inducţie matematică, se demonstrează că: ⏟
𝑥 ∗ 𝑥 ∗ 𝑥 ∗ ……∗ 𝑥 =
4 2 8(2𝑥−1) 2
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖
1 1 1 1 1 1 1 1
(2𝑥 − 1)𝑛 + . c) Arătăm că: 𝛼 ∗ = ∗ 𝛼 = şi, folosind proprietatea de asociativitate, avem: ( ∗ ∗……∗ )∗ ∗
2 2 2 2 10 9 3 2
1 1 1
(1 ∗ 2 ∗ … … ∗ 9 ∗ 10) = (𝑢 ∗ ) ∗ 𝑣 = ∗ 𝑣 = .
2 2 2
SUBIECTUL III
𝑥 ′
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑒 cos 𝑥 − 2𝑐𝑜𝑠 2 ) = (𝑒 cos 𝑥 − cos 𝑥 − 1)′ = −𝑒 cos 𝑥 ∙ sin 𝑥 + sin 𝑥 = sin 𝑥 ∙ (1 − 𝑒 cos 𝑥 ) = 0 → 𝑥 = 0
2
𝜋 ′ (𝑥) 𝜋
său 𝑥 = . Observăm că 𝑓 < 0, ∀𝑥 ∈ [0 , ], prin urmare funcţia este strict crescătoare pe domeniul de definiţie;b)
2 2
1 1
′ 𝜋 1 1 𝜋
(𝑇): 𝑦 − 𝑓(𝑥0 ) = 𝑓 (𝑥0 ) ∙ (𝑥 − 𝑥0 ). Pentru 𝑥0 = , obţinem: (𝑇): 𝑦 − 𝑒 √2 + +1= ∙ (1 − 𝑒 √2 ) ∙ (𝑥 − ); c)
4 √2 √2 4
cos 𝑥=𝑡
𝑓 ′(𝑥) sin 𝑥∙(1−𝑒 cos 𝑥 ) sin 𝑥 𝑓 ′(𝑥) sin 𝑥∙(1−𝑒 cos 𝑥 ) 1−𝑒 𝑡
lim = lim = = lim ∙ lim(1 − 𝑒 cos 𝑥 ) = 1 − 𝑒. lim𝜋 = lim𝜋 =
⏞ lim =
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥→ cos 𝑥 𝑥→ cos 𝑥 𝑡→0 𝑡
𝑥>0 𝑥>0 𝑥>0 𝑥>0 2 2
𝜋 𝜋
𝑥< 𝑥<
2 2
−1.
𝑒 𝑥2 𝑒 𝑥2 1 𝑒2 1 𝑥2 𝑒 𝑒 2 +1 𝑒 𝑥2
2) a) 𝐼1 = ∫1 𝑥 ∙ ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∙ ln 𝑥 |1𝑒 − ∫1 ∙ ∙ 𝑑𝑥 = − ∙ | = . b) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑥 ∙ 𝑙𝑛𝑛 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∙ 𝑙𝑛𝑛 𝑥|1𝑒 −
2 2 𝑥 2 2 2 1 4 2
𝑒 𝑥2 𝑒2 𝑛
∫1 ∙ 𝑛 ∙ 𝑙𝑛𝑛−1 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − ∙ 𝐼𝑛−1 . c) Din: ln 𝑥 ≤ 𝑥 − 1 → 𝑙𝑛𝑛 𝑥 ≤ (𝑥 − 1)𝑛 → 𝑥 ∙ 𝑙𝑛𝑛 𝑥 ≤ 𝑥 ∙ (𝑥 − 1)𝑛 . Integrăm
2 2 2
𝑒 𝑒 𝑒
ambii membrii: 𝐼𝑛 ≤ ∫1 𝑥 ∙ (𝑥 − 1)𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 [(𝑥 − 1) − 1] ∙ (𝑥 − 1)𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 [(𝑥 − 1)𝑛+1 − (𝑥 − 1)𝑛 ] ∙ 𝑑𝑥 =
(𝑒−1)𝑛+2 (𝑒−1)𝑛+1
+ .
𝑛+2 𝑛+1
TEST 04
SUBIECTUL I
1
𝜋 1 1
1) log 2 (sin ) = log 2 = log 2 2−2 = − ∈ 𝑄.
4 √2 2
𝑏 ∆
2) Parabola asociată funcţiei 𝑓: [0 , 5] → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 − 6 ∙ 𝑥 + 8 are vârful 𝑉 (− ;− ). Prin calcul, obţinem:
2𝑎 4𝑎
𝑉(3; −1). Tabelul valorilor funcţiei este:
118
x 0 3 5
f(x) 8 f -1 f 3
Conform acestuia, imaginea funcţiei este: 𝐼𝑚 𝑓 = [−1; 8]. Altă soluţie, cu ajutorul derivatei.
𝑥
3) log 2 (4𝑥 − 2𝑥+1 ) = 2 + log 2 (2𝑥 − 2). Impunem condiţiile: {4 − 2𝑥+1 > 0 ⇔ {22𝑥 > 2𝑥+1 . Deci 𝑥 ∈ (1, +∞) = 𝒟.
𝑥
2 −2 >0 2𝑥 > 21
Ecuaţia se scrie succesiv: log 2 (4𝑥 − 2𝑥+1 ) = log 2 4 + log 2 (2𝑥 − 2) ⇔ 4𝑥 − 2𝑥+1 = 4 ∙ (2𝑥 − 2) ⇔ 4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8 =
𝑡 = 2 → 2𝑥 = 2 → 𝑥 = 1 ∉ 𝒟
0. Notăm 2𝑥 = 𝑡 > 0. Rezultă: 𝑡 2 − 6𝑡 + 8 = 0 → { .
𝑡 = 4 → 2 𝑥 = 22 → 𝑥 = 2 ∈ 𝒟
4) Din elementele mulţimii 𝐴 = {0, 1, 2, 3, 4, 5}, se pot forma A46 structuri de formă ̅̅̅̅̅̅̅
𝑎𝑏𝑐𝑑 . Se elimină structurile de
6! 5!
formă ̅̅̅̅̅̅̅ 3 4 3
0𝑥𝑦𝑧 , în număr de A5 . Soluţia este: A6 − A5 = − = 300. (6−4)! (5−3)!
2 2𝑚+1
𝑢
⃗ ∥𝑣 = 2 3
5) Din { →{ 𝑚+3 2𝑛 → 2𝑛(𝑚 − 1) = 0. Cum 𝑛 ≠ 0 → 𝑚 = 1 → = → 𝑛 = 3.
𝑣⊥𝑤⃗⃗ (𝑚 + 3) ∙ 2𝑛 − 2𝑛 ∙ 4 = 0 4 2𝑛
2(𝑎2 +𝑐 2 )−𝑏 2 2(73+9)−64

6) Conform teoremei Pappus, avem: 𝑚𝑏2 = = = 25 → 𝑚𝑏 = 5.
4 4
SUBIECTUL II
𝑎 𝑏 𝑐 𝑡.𝑠𝑖𝑛 2𝑅 ∙ sin 𝐴 2𝑅 ∙ sin 𝐵 2𝑅 ∙ sin 𝐶

1) a) 𝑑1 = | sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶 | = ⏞ | sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶 | = 0 (𝐿1 𝑑𝑝 𝐿2 ). b) 𝑑2 =
𝑏+𝑐 𝑎+𝑐 𝑎+𝑏 𝑏+𝑐 𝑎+𝑐 𝑎+𝑏
𝑏2 + 𝑐2 𝑐 2 + 𝑎2 𝑎2 + 𝑏 2 𝐿1−𝐿2 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 𝑐 2 + 𝑎2 − 𝑏 2 𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2
| 𝑎 2
𝑏 2
𝑐2 | =
⏞ | 𝑎2 𝑏2 𝑐2 |
2𝑏𝑐 ∙ cos 𝐴 2𝑎𝑐 ∙ cos 𝐵 2𝑎𝑏 ∙ cos 𝐶 2𝑏𝑐 ∙ cos 𝐴 2𝑎𝑐 ∙ cos 𝐵 2𝑎𝑏 ∙ cos 𝐶
𝑡.𝑐𝑜𝑠 2𝑏𝑐 ∙ cos 𝐴 2𝑎𝑐 ∙ cos 𝐵 2𝑎𝑏 ∙ cos 𝐶
=
⏞ | 𝑎2 𝑏2 𝑐2 | = 0. c) 𝑑3 =
2𝑏𝑐 ∙ cos 𝐴 2𝑎𝑐 ∙ cos 𝐵 2𝑎𝑏 ∙ cos 𝐶
𝑎∙𝐶1
𝑏∙𝐶2
𝑏𝑐 𝑎𝑐 𝑎𝑏 𝑎𝑏𝑐
𝑐∙𝐶3 𝑎𝑏𝑐 𝑎𝑏𝑐 𝑡.𝑠𝑖𝑛 𝑎𝑏𝑐 𝑎𝑏𝑐 𝑎𝑏𝑐
1 1 1 𝑎 𝑏 𝑐
|sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶
| =
⏞ |sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶
| =⏞ | 2𝑅 2𝑅 2𝑅 | = 0 (𝐿1 𝑑𝑝 𝐿2 ).
1 1 1 𝑎 𝑏 𝑐 𝑎 𝑏 𝑐
3 log3 𝑦 3 log3 9
2) 𝐴 = (0, +∞)\{1}; 𝑥 ∗ 𝑦 = ( √𝑥 ) ; a) 27 ∗ 9 = ( √27) = 32 = 9; b) Parte stabilă: 𝑥 > 0, 𝑥 ≠ 1 →
3 log3 𝑦 3 log3 𝑦
( √𝑥 ) > 0. Dacă ( √𝑥 ) = 1 ar rezulta 𝑦 = 1, fals. Deci 𝑥 ∗ 𝑦 ∈ 𝐴; Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧) ⇔
log3 𝑧 log3 𝑧
log3 𝑦 log3 𝑧 3 log3 𝑦 log3 ( 3√𝑦) 1 1
⇔ ( √( √𝑥 ) ⇔ 𝑥 9∙log3 𝑦∙log3 𝑧 = 𝑥 9∙log3 𝑦∙log3 𝑧
3 3 3 3
( √𝑥 ) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ ( √𝑦 ) ) = ( √𝑥 )
3 log3 𝑦 log3 𝑥 3 log3 𝑦
adevărat; Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑦 ∗ 𝑥 ⇔ ( √𝑥 ) = ( 3√𝑦) . Logaritmăm în baza 3: log 3 ( √𝑥 ) =
3 log3 𝑥 1 1 3 log3 𝑒
log 3 ( √𝑦) ⇔ ∙ log 3 𝑦 ∙ log 3 𝑥 = ∙ log 3 𝑥 ∙ log 3 𝑦 adevărat. Element neutru: 𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑥 ⇔ ( √𝑥 ) =𝑥⇔
3 3
1 3 log3 𝑥 ′ 1
log 3 𝑒 = 1 ⇔ 𝑒 = 27 ∈ 𝐴, unic. Elemente simetrizabile: 𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 27 → ( √𝑥 ) = 27. Logaritmăm în baza 3: ∙
3 3
9 𝑎𝑏 𝑎𝑏𝑐
′ ′ 𝑎 𝑏 𝑎 𝑏 𝑐
log 3 𝑥 ∙ log 3 𝑥 = 3 → 𝑥 = 3 log3 𝑥 ∈ 𝐴. c) Observăm că: 3 ∗ 3 = 3 ; 3 ∗ 3 ∗ 3 = 3 3 32 . Prin inducţie matematică
𝑎1 𝑎2 …𝑎𝑛
𝑎1 𝑎2 𝑎𝑛
arătăm că: 3 ∗3 ∗…∗3 =3 3𝑛−1 .Pentru 𝑎𝑘 = 𝑘 şi 𝑛 = 101, se obţine relaţia cerută.
SUBIECTUL III
3 ′ 1 𝑥 2 −1
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( √𝑥 3 − 3𝑥 + 2) = 3 ∙ (𝑥 3 − 3𝑥 + 2)′ = 3 ;b) Observăm că: 𝑥 3 − 3𝑥 + 2 =
3∙ √(𝑥 3 −3𝑥+2)2 √(𝑥 3 −3𝑥+2)2
3
𝑓(𝑥)−𝑓(1) √𝑥 3 −3𝑥+2 3 (𝑥−1)2 (𝑥+2)
(𝑥 − 1)2 (𝑥 + 2). Derivabilitatea în 𝑥1 = 1: 𝑓𝑠′ (1) = lim = lim = lim √ = − ∞. Analog
𝑥→1 𝑥−1 𝑥→1 𝑥−1 𝑥→1 (𝑥−1)3
𝑥<1 𝑥<1 𝑥<1
3
𝑓(𝑥)−𝑓(−2) √𝑥 3 −3𝑥+2 3 (𝑥−1)2 (𝑥+2)
𝑓𝑑′ (1) = +∞. Derivabilitatea în 𝑥2 = −2: 𝑓𝑠′ (−2) = lim = lim = lim √ (𝑥+2)3
= +∞.
𝑥→−2 𝑥+2 𝑥→−2 𝑥+2 𝑥→−2
𝑥<−2 𝑥<−2 𝑥<−2
Analog 𝑓𝑑′ (−2) = +∞. Deci funcţia 𝑓 este derivabilă pe mulţimea: ℝ − {−2; 1} şi punctele 𝑥1 = 1 şi 𝑥2 = −2 sunt
119
punct de întoarcere respectiv de inflexiune. c) Conform punctului a), avem egalitatea: 𝑓 ′ (𝑥) ∙ 𝑓 2 (𝑥) = 𝑥 2 − 1.
2
Derivând ambii membrii, avem: 𝑓 ′′ (𝑥) ∙ 𝑓 2 (𝑥) + 2 ∙ 𝑓(𝑥) ∙ (𝑓 ′ (𝑥)) = 2𝑥.
𝜋 𝜋 𝜋
𝑠𝑖𝑛𝑛 𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑛 𝑥 sin 𝑥+cos 𝑥 𝜋
2) 𝐼𝑛 = ∫02 ∙ 𝑑𝑥 şi 𝐽𝑛 = ∫02 ∙ 𝑑𝑥 ;a) 𝐼1 + 𝐽1 = ∫02 ∙ 𝑑𝑥 = ; b) 𝐽1 − 𝐼1 =
sin 𝑥+cos 𝑥 sin 𝑥+cos 𝑥 sin 𝑥+cos 𝑥 2
𝑢=sin 𝑥+cos 𝑥
′
𝑢 =cos 𝑥−sin 𝑥 𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 𝜋
cos 𝑥−sin 𝑥 1 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥−𝑠𝑖𝑛2 𝑥
∫02 sin 𝑥+cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =⏞ ∫02 𝑢 ∙ 𝑢′ ∙ 𝑑𝑥 = ln|𝑢||02 = ln(sin 𝑥 + cos 𝑥)|02 = 0. c) 𝐽2 − 𝐼2 = ∫02
sin 𝑥+cos 𝑥
∙ 𝑑𝑥 =
𝜋
𝜋 𝑠𝑖𝑛𝑛 𝑥
∫0 (cos 𝑥 − sin 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 0; c) Luăm funcţia: 𝑓: [0, 2 ] → ℝ, 𝑓(𝑥) = sin 𝑥+cos 𝑥, continuă deci integrabilă pe intervalul
2
𝑡.𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝜋
𝜋 𝜋 1 𝜋 𝑠𝑖𝑛𝑛 𝑐
[0, ] ⏞
⇒ ∃𝑐 ∈ (0, ) a.i.: 𝑓(𝑐) = 𝜋 ∙ ∫02 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 ⇒ 𝐼𝑛 = ∙ . Cum sin 𝑐 ∈ (0,1) → lim 𝐼𝑛 = 0. Analog
2 2 −0 2 sin 𝑐+cos 𝑐 𝑛→∞
2
pentru 𝐽𝑛 .
TEST 05
SUBIECTUL I
1) Unul dintre factorii produsului este: (sin 45° − cos 45°) = 0, deci 𝑃 = 0.
2) 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 + 1 si 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 − 6𝑥 2 + 11𝑥 − 6. (𝑓o𝑔)(2) = 𝑓(𝑔(2)) = 𝑓(0) = 1 şi (𝑔o𝑓)(1) = 𝑔(𝑓(1)) = 𝑔(2) =

0. Prin urmare: (𝑓o𝑔)(2) − (𝑔o𝑓)(1) = 1.
1 1
2
4𝑥 − 2 > 0 𝑥 ∈ (−∞, − ) ∪ ( , +∞)
√2 √2
2 2
3) √log 2 (4 − 2) = 𝑥 . Impunem condiţiile: {log 2 (4 − 2) ≥ 0 ⇔ {
𝑥 𝑥 2
4𝑥 ≥ 3 (∗) .
𝑥≥0 𝑥 ∈ (0, +∞)
2
2𝑥 =𝑡>0
𝑥2 2 𝑥2 𝑥2 𝑡 = −1 𝑓𝑎𝑙𝑠 2
Ecuaţia devine: log 2 (4 − 2) = 𝑥 → 4 −2=2 ⏞
→ 𝑡2 − 𝑡 − 2 = 0 → { → 2𝑥 = 2 → 𝑥 2 = 1 →
𝑡=2
𝑥 = ±1. Doar 𝑥 = 1 verifică condiţiile de existenţă.
𝑛𝑓 0
4) 𝐴 = {√2, 𝜋, 𝑒, log 2 3 }. Toate elementele mulţimii 𝐴 sunt numere iraţionale, deci 𝑝 = = = 0.
𝑛𝑝 4
𝑥𝐵 +𝑥𝐶 𝑦𝐵 +𝑦𝐶 𝑦−𝑦𝑀 𝑥−𝑥𝑀 𝑦−3 𝑥−6

5) 𝑀 (𝑥𝑀 = , 𝑦𝑀 = ) → 𝑀(6; 3). Ecuaţia dreptei (𝐴𝑀): = ↔ = ↔ 𝑥 − 2𝑦 = 0. Panta
2 2 𝑦𝑀 −𝑦𝐴 𝑥𝑀 −𝑥𝐴 3−1 6−2
𝑦𝐶 −𝑦𝐴 1 1
dreptei 𝐴𝐶: 𝑚𝐴𝐶 = = 2. Fie 𝐵𝐷 ⊥ 𝐴𝐶, 𝐷 ∈ 𝐴𝐶 → 𝑚𝐵𝐷 = − = − . Ecuaţia dreptei (𝐵𝐷): 𝑦 − 𝑦𝐵 =
𝑥𝐶 −𝑥𝐴 𝑚𝐴𝐶 2
1
𝑚𝐵𝐷 (𝑥 − 𝑥𝐵 ) ↔ 𝑦 − 1 = − (𝑥 − 8) ↔ 𝑥 + 2𝑦 − 10 = 0. Coordonatele punctului 𝑆 = 𝐴𝑀 ∩ 𝐵𝐷, se obţin rezolvând
2
𝑥 − 2𝑦 = 0 5
sistemul: { şi sunt 𝑆 (5; ).
𝑥 + 2𝑦 − 10 = 0 2
6) 2sin 𝑥+cos 𝑥 = log 2 16 ↔ 2sin 𝑥+cos 𝑥 = 22 → sin 𝑥 + cos 𝑥 = 2 → sin 𝑥 = cos 𝑥 = 1 fals. Deci: 𝑆 = Φ.
SUBIECTUL II
1 1 1 1 2 3 12 15 18 1 𝑥 𝑥2 1 𝑥 𝑥2
1) a) 𝐴(1) ∙ 𝐵(1) = (1 1 1 ) ∙ (4 5 6) = (12 15 18); b) det 𝐴(𝑥) = |𝑥 3 𝑥4 𝑥 5| = 𝑥 3 ∙ | 1 𝑥 𝑥 2| =
1 1 1 7 8 9 12 15 18 𝑥6 𝑥7 𝑥8 𝑥6 𝑥7 𝑥8
𝐿2 −𝐿1
𝑦 𝑦 + 1 𝑦 + 2 𝐿3−𝐿2 𝑦 𝑦 + 1 𝑦 + 2
(𝐿 );
0 1 = 𝐿2 det 𝐵(𝑦) = | 𝑦 + 3 𝑦 + 4 𝑦 + 5| = ⏞ |3 3 3 | = 0; c) ∀∆2 ⊂ 𝐴(𝑥) este nul. Cum: ∆1 = 1 ≠
𝑦+6 𝑦+7 𝑦+8 3 3 3
𝑦 𝑦+1
0 → 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴 = 1. ∃∆2 = | | ≠ 0 şi, cum det 𝐵(𝑦) = 0, rezultă 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐵(𝑦) = 2.
𝑦+3 𝑦+4
2𝑥 0 2𝑥 0 2𝑦 0 2𝑥+𝑦 0 ); b) Parte stabilă:

2) 𝑀 = {𝐴(𝑥) = ( 𝑥 ) |𝑥 ∈ 𝑅} a) 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = ( 𝑥) ∙ ( 𝑦) = (
0 3 0 3 0 3 0 3𝑥+𝑦
∀𝐴(𝑥), 𝐴(𝑦) ∈ 𝑀 → 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = 𝐴(𝑥 + 𝑦) ∈ 𝑀 ; Asociativitate: (𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦)) ∙ 𝐴(𝑧) = 𝐴(𝑥) ∙ (𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑧)) ↔
𝐴(𝑥 + 𝑦 + 𝑧) = 𝐴(𝑥 + 𝑦 + 𝑧); Comutativitate: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = 𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥 + 𝑦); Element neutru: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑒) =
𝐴(𝑒) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥) → 𝐴(𝑥 + 𝑒) = 𝐴(𝑥) → 𝑥 + 𝑒 = 𝑥 → 𝑒 = 0. Deci elementul neutru este matricea: 𝐴(0) = 𝐼2 ∈ 𝑀,
120
unică; Elemente simetrizabile: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑥 ′ ) = 𝐴(𝑥 ′ ) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(0) → 𝑥 + 𝑥 ′ = 0 → 𝑥 ′ = −𝑥. Deci simetrica matricei
𝐴(𝑥) este matricea 𝐴(−𝑥) ∈ 𝑀. c) Fie 𝑓: 𝑀 → ℝ, 𝑓(𝐴(𝑥)) = 𝑥. Cum 𝑓(𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦)) = 𝑓(𝐴(𝑥 + 𝑦)) = 𝑥 + 𝑦 =
𝑓(𝐴(𝑥)) + 𝑓(𝐴(𝑦)) rezultă că 𝑓 este morfism (1). Dacă: 𝑓(𝐴(𝑥)) = 𝑓(𝐴(𝑦)) → 𝑥 = 𝑦 → 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑦) → 𝑓 injectivă.
Pentru ∀𝑥 ∈ ℝ, ∃𝐴(𝑥) ∈ 𝑀 astfel încât 𝑓(𝐴(𝑥)) = 𝑥, deci 𝑓 este surjectivă. Înseamnă că 𝑓 este bijectivă (2). Din (1) şi
(2) rezultă că 𝑓 este izomorfism.
SUBIECTUL III
1) 𝑓(𝑥) = 𝑒 𝑥 (𝑥 2 − 4𝑥 + 5) a) 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑒 𝑥 (𝑥 2 − 4𝑥 + 5) + 𝑒 𝑥 (2𝑥 − 4) = 𝑒 𝑥 (𝑥 2 − 2𝑥 + 1) . Deci 𝑓 ′ (0) = 1. Ecuaţia

tangentei este: (𝑇): 𝑦 − 𝑓(0) = 𝑓 ′ (0) ∙ (𝑥 − 0) ↔ 𝑦 − 5 = 𝑥 ↔ 𝑦 = 𝑥 + 5. b) lim 𝑓(𝑥) =
𝑥→−∞
∞ ∞
∞ ∞
𝑥 2 −4𝑥+5 2𝑥−4 2
lim =
⏞ lim =
⏞ lim = 0. Deci 𝑦 = 0 este ecuaţia asimptotei orizontale la −∞; c) Calculăm 𝑓 ′′ (𝑥) =
𝑥→−∞ 𝑒 −𝑥 𝑥→−∞ −𝑒 −𝑥 𝑥→−∞ 𝑒 −𝑥
𝑥 (𝑥 2 𝑥 (2𝑥
𝑒 − 2𝑥 + 1) + 𝑒 − 2) = 𝑒 (𝑥 2 − 1). Ecuaţia 𝑓 ′′ (𝑥) = 0 are soluţiile 𝑥1,2 = ±1. Obţinem tabelul:
𝑥
x −∞ -1 1 +∞
f ′′ (x) 0+ - 0 +
f(x) 10
convexă concavă 2𝑒 convexă
𝑒
Conform tabelului, 𝒢𝑓 are două puncte de inflexiune.
1 𝑥𝑛 1 1 1 1 1 1 1 1
2) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑑𝑥 . a) 𝐼0 = ∫1 𝑑𝑥 . Descompunem fracţia: = =( − ) = ∙
2 𝑥 3 +3𝑥 2 +2𝑥 3 2
2 𝑥 +3𝑥 +2𝑥 𝑥 3 +3𝑥 2 +2𝑥 𝑥(𝑥+1)(𝑥+2) 𝑥 𝑥+1 𝑥+2 𝑥
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
− ∙ = ( − )− + = ∙ + ∙ − . Prin urmare: 𝐼0 = ( ln|𝑥| + ln|𝑥 + 2| −
𝑥+2 𝑥+1 𝑥+2 2 𝑥 𝑥+2 𝑥+1 𝑥+2 2 𝑥 2 𝑥+2 𝑥+1 2 2
1 1 27 1 𝑥 𝑛+2 1 𝑥 𝑛+1 1 𝑥𝑛
ln |𝑥 + 1|) |1 = ln . b) 𝐼𝑛+2 + 3𝐼𝑛+1 + 2𝐼𝑛 = ∫1 3 2 𝑑𝑥 + 3 ∙ ∫1 3 2 𝑑𝑥 + 2 ∙ ∫1 3 2 𝑑𝑥 =
2
2 20 2 𝑥 +3𝑥 +2𝑥 2 𝑥 +3𝑥 +2𝑥 2 𝑥 +3𝑥 +2𝑥
1 𝑥 𝑛+2 +3𝑥 𝑛+1 +2𝑥 𝑛 1 𝑥 𝑛−1 (𝑥 3 +3𝑥 2 +2𝑥) 𝑥𝑛 1 1 1 1 𝑥 𝑛+1 −𝑥 𝑛
∫1 𝑑𝑥 = ∫ 1 𝑑𝑥 = |1 = = − ; c) Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫1 𝑑𝑥 =
2 𝑥 3 +3𝑥 2 +2𝑥 2 𝑥 3 +3𝑥 2 +2𝑥 𝑛 2
𝑛 𝑛∙2𝑛 3 2
2 𝑥 +3𝑥 +2𝑥
𝑛
1 𝑥 (𝑥−1) 1 3 1 2 1 15
∫1 3 2 𝑑𝑥 < 0 → 𝐼𝑛 descrescător (1). Mărginire: Avem: 𝑥 3 + 3𝑥 2 + 2𝑥 > ( ) + 3 ∙ ( ) + 2 ∙ = , ∀𝑥 ∈
2 𝑥 +3𝑥 +2𝑥 2 2 2 8
1 1 8 1
[ , 1]. De aici rezultă: < . Înmulţim ambii membri cu 𝑥 𝑛 (> 0), şi integrăm pe [ , 1]. Obţinem: 𝐼𝑛 <
2 𝑥 3 +3𝑥 2 +2𝑥 15 2
8 1 𝑛 8 𝑥 𝑛+1 1 8 8 8
15 2
∫1 𝑥 𝑑𝑥 = |1 <
15 𝑛+1 2 15(𝑛+1)
<
15
. În plus 𝐼𝑛 > 0. Deci, 𝐼𝑛 ∈ (0; ) (2). Din (1) şi (2) → 𝐼𝑛 convergent.
15
TEST 06
SUBIECTUL I
1) Fie 𝑎1 = 𝑎 − 3𝑟, 𝑎2 = 𝑎 − 2𝑟, 𝑎3 = 𝑎 − 5, 𝑎4 = 𝑎, 𝑎5 = 𝑎 + 𝑟, 𝑎6 = 𝑎 + 2𝑟, 𝑎7 = 𝑎 + 3𝑟 cei şapte termeni

consecutivi ai progresiei aritmetice. Condiţiile din enunţ se redau sub forma următoare:
𝑎 − 3𝑟 + 𝑎 − 2𝑟 + 𝑎 − 𝑟 + 𝑎 + 𝑎 + 𝑟 + 𝑎 + 2𝑟 + 𝑎 + 3𝑟 = 7 𝑎=1
{ ↔{ 2 ↔ 𝑎1,2,…,7 ∈
(𝑎 − 3𝑟)2 + (𝑎 − 2𝑟)2 + (𝑎 − 𝑟)2 + 𝑎2 + (𝑎 + 𝑟)2 + (𝑎 + 2𝑟)2 + (𝑎 + 3𝑟)2 = 35 𝑟 =1
7 3
{−2, −1,0,1,2,3,4} → ∑𝑖=1 𝑎𝑖 = 91.
2) 𝐴 = {𝑥 ∈ 𝑅|(𝑚 − 2) ∙ 𝑥 2 − (2𝑚 + 1) ∙ 𝑥 + 𝑚 − 3 = 0}. Dacă 𝑚 = 2, ecuaţia devine −5𝑥 − 1 = 0 şi deci 𝑛(𝐴) = 1.

23 23
Dacă 𝑚 ≠ 2, impunem condiţia ∆= 0 ↔ 𝑚 = → 𝑛(𝐴) = 1. Prin urmare 𝑚 ∈ { , 2}.
24 24
𝑥−2≥0 𝑥 ∈ [2, +∞)

4 6
3) √𝑥 − 2 + √4 − 𝑥 2 = 𝑥 3 − 8. Impunem condiţiile de existenţă: {4 − 𝑥 2 ≥ 0 ↔ { 𝑥 ∈ [−2,2] → 𝑥 ∈ {2}. Ecuaţia
𝑥3 − 8 ≥ 0 𝑥 ∈ [2, +∞)
este verificătă pentru 𝑥 = 2, deci aceasta este unica soluţie.
121
0 1 2 10 1 10
4) În dezvoltarea binomială ( + ) , 𝑇𝑚𝑖𝑛 = 𝑇1 = ∁10 ( ) . Fie 𝑇𝑚𝑎𝑥 = 𝑇𝑘+1 . Se verifică simultan relaţiile:
3 3 3
1 10−𝑘 2 𝑘 1 11−𝑘 2 𝑘−1 10! 10!
𝑇 ≥ 𝑇𝑘
𝑘
∁10 ( ) 𝑘−1
( ) ≥ ∁10 ( ) ( ) 2∁𝑘 ≥ ∁10
𝑘−1 2 (10−𝑘)!𝑘! ≥ (11−𝑘)!(𝑘−1)!
3 3 3 3
{ 𝑘+1 ↔{ ↔ { 𝑘 10 ↔ { 10! ↔
𝑇𝑘+1 ≥ 𝑇𝑘+2 𝑘 1 10−𝑘 2 𝑘
𝑘+1 1
9−𝑘 2 𝑘+1 𝑘+1
∁10 ≥ 2∁10 ≥ 2
10!
∁10 ( ) ( ) ≥ ∁10 ( ) ( ) (10−𝑘)!𝑘! (9−𝑘)!(𝑘+1)!
3 3 3 3
22
2 1 𝑘≤ 1 3 2 7
≥ 3
1 3 2 7 𝑇𝑚𝑎𝑥 ∁7
10 (3) (3)
𝑘 11−𝑘 7
{ 1 2 ↔ {𝑘 ≥ → 𝑘 = 7 → 𝑇𝑚𝑎𝑥 = 𝑇8 = ∁10 ( ) ( ) . Prin urmare:
19 = 1 10
= 15360.
3 3 𝑇𝑚𝑖𝑛 ∁0 ( )
≥ 3 10 3
10−𝑘 𝑘+1
𝑘∈ℕ
2 1 1 2 1 2
⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
5) Avem succesiv: 3𝐷𝐹 ⃗⃗⃗⃗⃗ − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐷𝐸 ↔ 3(𝐴𝐹 𝐴𝐷 ) = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐸 − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 ↔ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐹 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐸 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐶 . Deci 𝑎 = , 𝑏 = .
3 3 2 15 2 15
𝑐∙𝑙𝑎 ∙sin 30°

6) Fie 𝐴𝐸, 𝐸 ∈ 𝐵𝐶 biscectoarea interioară. Notând 𝑙𝑎 = 𝐴𝐸, avem: 𝒜∆𝐴𝐵𝐶 = 𝒜∆𝐴𝐵𝐸 + 𝒜∆𝐴𝐶𝐸 ↔ +
2
𝑏∙𝑙𝑎 ∙sin 30° 𝑏∙𝑐∙sin 60° 𝑏∙𝑐∙√3
= ↔ 𝑙𝑎 ∙ (𝑏 + 𝑐) = 𝑏 ∙ 𝑐 ∙ √3 ↔ 𝑙𝑎 = = 1.
2 2 𝑏+𝑐
SUBIECTUL II
1 1 1 1 1 1 𝐶2,3−𝐶1 1 0 0
1) a) 𝐷(−1,1,2) = |4 −1| = −28. b) 𝐷(𝑎, 𝑏, 𝑐) = |𝑏𝑐 2 𝑐𝑎2 𝑎𝑏 2 | =
2 ⏞ |𝑏𝑐 2 𝑐(𝑎2 − 𝑏𝑐) 𝑏(𝑎𝑏 − 𝑐 2 )| =
2 1 −4 𝑏 2 𝑐 𝑐 2 𝑎 𝑎2 𝑏 𝑏 2 𝑐 𝑐(𝑎𝑐 − 𝑏 2 ) 𝑏(𝑎2 − 𝑏𝑐)
𝐿2 +𝐿1
2
− 𝑐2| = 𝑎2 − 𝑏𝑐 𝑎𝑏 − 𝑐 2
𝑏𝑐 |𝑎 − 𝑏𝑐2 𝑎𝑏 ⏞ 𝑏𝑐 | | = 𝑏𝑐(𝑎 + 𝑏 +
𝑎𝑐 − 𝑏 𝑎 − 𝑏𝑐2 (𝑎 − 𝑏)(𝑎 + 𝑏) + 𝑐(𝑎 − 𝑏) (𝑎 − 𝑐)(𝑎 + 𝑐) + 𝑏(𝑎 − 𝑐)
2 2
𝑐) |𝑎 − 𝑏𝑐 𝑎𝑏 − 𝑐 | = 𝑎𝑏𝑐(𝑎 + 𝑏 + 𝑐)(𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎𝑏 − 𝑏𝑐 − 𝑎𝑐) =
𝑎𝑏𝑐(𝑎+𝑏+𝑐)
[(𝑎 − 𝑏)2 + (𝑏 − 𝑐)2 +
𝑎−𝑏 𝑎−𝑐 2
(𝑐 − 𝑎)2 ]. c) Ecuaţia: 𝐷(2𝑥 , 3𝑥 , 5𝑥 ) = 0 devine: (2𝑥 − 3𝑥 )2 + (3𝑥 − 5𝑥 )2 + (5𝑥 − 2𝑥 )2 = 0 → 2𝑥 = 3𝑥 = 5𝑥 → 𝑥 = 0.
2) a) 𝑄(𝑥) = 𝑥 3 − 3𝑥 2 + 2𝑥 = 𝑥(𝑥 2 − 3𝑥 + 2) = 𝑥(𝑥 − 1)(𝑥 − 2). b) 𝑥12 + 𝑥22 + ⋯ + 𝑥100

2
= = (𝑥1 + 𝑥2 + ⋯ +
𝑥100 ) − 2(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + ⋯ + 𝑥99 𝑥100 ) = 2 − 2 ∙ 1 = 2. c) Aplicăm teoremă împărţirii cu rest: 𝑥 100 − 2𝑥 99 + 𝑥 98 −
2 2
2𝑥 97 + ⋯ + 𝑥 2 − 2𝑥 + 1 = 𝑥(𝑥 − 1)(𝑥 − 2) ∙ 𝐶(𝑥) + +𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, ∀𝑥 ∈ ℝ. Pentru 𝑥 = 0, obţinem: 1 = 𝑐. Pentru

𝑥 = 1, obţinem: −49 = 𝑎 + 𝑏 + 1. Pentru 𝑥 = 2, obţinem: 1 = 4𝑎 + 2𝑏 + 1. Rezolvând sistemul obţinem: 𝑅(𝑥) =
50𝑥 2 − 100𝑥 + 1.
SUBIECTUL III
𝑥−1 1 𝑥+1−𝑥+1 1 𝜋 𝜋
1) a) 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 . 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑥−1 2 (𝑥+1)2
= ; b ) lim 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 1 = → dreapta 𝑥 = este
𝑥+1 1+( ) 𝑥 2 +1 𝑥→±∞ 4 4
𝑥+1
𝜋 𝜋
asimptotă orizontală la ±∞. lim 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 ∞ = şi respectiv lim 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 (−∞) = − . Deci, nu există
𝑥→−1 2 𝑥→−1 2
𝑥<−1 𝑥>−1
𝑥−1 ′ (𝑥) 𝑥−1
asimptote verticale; c) Dacă 𝑔(𝑥) = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 →𝑔 = 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 ∖ {−1} → 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 = 𝑘.
𝑥+1 𝑥+1
𝜋
Pentru 𝑥 = 1 → 𝑘 = .
4
1 1 (𝑥+1)3 1 (𝑥+1)2 1 2
2) a) 𝐼2 = ∫0 𝑥 ∙ (𝑥 + 1)2 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 [(𝑥 + 1) − 1] ∙ (𝑥 + 1)2 ∙ 𝑑𝑥 = |0 − |0 = ; b) 𝐽𝑛+1 − 𝐽𝑛 =
3 2 3
𝑝𝑐𝑡.𝑏)
1 1 1
∫0 (𝑥 + 1)𝑛+1 ∙ 𝑑𝑥 − ∫0 (𝑥 + 1)𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 ∙ (𝑥 + 1)2 ∙ 𝑑𝑥 = 𝐼𝑛 ; c) Se calculează 𝐼𝑛 în două moduri: 𝐼𝑛 =
⏞ 𝐽𝑛+1 −
(𝑥+1)𝑛+2 1 (𝑥+1)𝑛+1 1 2𝑛+2 −1 2𝑛+1 −1 1
𝐽𝑛 = |0 − |0 = − şi respectiv: 𝐼𝑛 = ∫0 𝑥 ∙ (∁0𝑛 𝑥 𝑛 + ∁1𝑛 𝑥 𝑛−1 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 ) ∙ 𝑑𝑥 =
𝑛+2 𝑛+1 𝑛+2 𝑛+1
1 1 1 𝐶𝑛0 𝐶𝑛1 𝐶𝑛2 𝐶𝑛𝑛
∁0𝑛 ∫0 𝑥 𝑛+1 ∙ 𝑑𝑥 + ∁1𝑛 ∫0 𝑥 𝑛 ∙ 𝑑𝑥 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 ∫0 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = = + + + ⋯+ .
𝑛+2 𝑛+1 𝑛 2
TEST 07
SUBIECTUL I
3 3 3 3 3 3 2
1) log 2 √9 − √17 + log 2 √9 + √17 = log 2 √9 − √17 ∙ √9 + √17 = log 2 √92 − (√17) = = log 2 √64 = log 2 4 = 2.
2) 𝑓(4) = 𝑓(2) → 𝑓 nu este injectivă. Pentru 𝑦 = 0 ∈ ℝ → |2𝑥 − 6| + 1 = 0 fals, deci 𝑓 nu este surjectivă.
122
1 𝑥
1 log1 ((5) −4) 1 𝑥 1 𝑥 1 log1 4
3) Pentru inecuaţia ( ) 3 ≥ 1, se impune condiţia de existenţă: ( ) − 4 > 0 ↔ ( ) > ( ) 5 →𝑥<
2 5 5 5
1 𝑥
1 log1 ((5) −4)
log 1 4 → 𝑥 ∈ (−∞, − log 5 4). Prelucrăm inecuaţia, ţinând cont de monotonia funcţiei exponenţiale: ( ) 3 ≥
5 2
1 0 1 𝑥 1 𝑥 1 𝑥 1 𝑥 1 −1
( ) ↔ log 1 (( ) − 4) ≤ log 1 1 ↔ ( ) − 4 ≥ 1 ↔ ( ) ≥ 5 ↔ ( ) ≥ ( ) ↔ 𝑥 ≤ −1 ↔ 𝑥 ∈ (−∞, −1]. Dar:
2 3 5 3 5 5 5 5
−1 = − log 5 5 < − log 5 4. Soluţia inecuaţiei rămâne ∈ (−∞, −1].
2𝑚 ≥ 𝑚2 + 1
𝑚2 +1 𝑛2 +4 𝑝2 +9
4) Pentru existenţa expresiei 𝐸 = 𝐶2𝑚 + 𝐶4𝑛 + 𝐶6𝑝 , se impun condiţiile: 𝑚, 𝑛, 𝑝 ∈ ℕ şi { 4𝑛 ≥ 𝑛2 + 4 ↔
6𝑝 ≥ 𝑝2 + 9
(𝑚 − 1)2 ≤ 0 𝑚=1
{ (𝑛 − 2)2 ≤ 0 ↔ { 𝑛 = 2 . Expresia devine: 𝐸 = ∁22 + ∁88 + ∁18
18 = 3.
(𝑝 − 3)2 ≤ 0 𝑝=3
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗

5) {𝐻𝑂 = 𝐻𝐷 + 𝐷𝐺 + 𝐺𝑂 . Adunând relaţiile şi eliminând vectorii opuşi, obţinem: ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ +𝐴𝐸
𝐷𝐺 ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵+𝐷𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝑂 = == (1). Analog:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝑂 = 𝐻𝐴 + 𝐴𝐸 + 𝐸𝑂 ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ 2 4
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 +𝐷𝐶⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐹 = (2). Din (1), (2) → 𝐻, 𝑂, 𝐹 coliniare.
4
sin 𝛼 4 3𝜋 4
6) 𝑡𝑔 𝛼 = 2 ↔ = 2 ↔ sin2 𝛼 = 4(1 − sin2 𝛼) → sin 𝛼 = ±√ . Dar 𝛼 ∈ (𝜋, ) → sin 𝛼 = −√
cos 𝛼 5 2 5
SUBIECTUL II
1 2 3 1 2 3 1 2 3
1) a) 𝛼 o 𝛽 = ( )o( )=( ) → 𝑠𝑔𝑛 (𝛼 o 𝛽) = (−1)1 = −1. Dar 𝑠𝑔𝑛 (𝛼) ∙ 𝑠𝑔𝑛(𝛽) = (−1)3 ∙
3 2 1 2 3 1 2 1 3
1 2 3
(−1)2 = −1 → 𝑠𝑔𝑛 (𝛼 o 𝛽) = 𝑠𝑔𝑛 (𝛼) ∙ 𝑠𝑔𝑛(𝛽); b) 𝛼 = ( ). Calculăm: 𝛼 2 = 𝛼oα=𝑒3 → 𝛼 3 =
3 2 1
𝛼 2 oα=𝑒3 oα=α. Prin urmare: 𝛼 2𝑘 = 𝑒3 ; 𝛼 2𝑘+1 = 𝛼. Deci 𝛼 2016 = 𝑒3 . Analog 𝛽 2016 = 𝛽. Ecuaţia 𝛼 2016 o 𝑥 o 𝛽 2016 =
1 2 3
𝛽 o 𝛼 devine: 𝑥 oβ=𝛽 o 𝛼 . Calculăm 𝛽 −1 = ( ) şi compunem cu 𝛽 −1 ambii membrii ai relaţiei. Deci 𝑥 =
3 1 2
𝑦(𝑦(1)) = 𝛼(1) = 3 (1) (1)
1 2 3
𝛽 o 𝛼o𝛽 −1 = ( ) ;c) 𝑦 2 = 𝛼 → {𝑦(𝑦(2)) = 𝛼(2) = 2 (2). Presupunem: 𝑦(1) = 1 → ⏞ 𝑦(1) = 3!; Presupunem:
2 1 3
𝑦(𝑦(3)) = 𝛼(3) = 1 (3)
(1) (2) (1)
𝑦(1) = 2 → ⏞ 𝑦(2) = 3 →
⏞ 𝑦(3) = 2!. Presupunem: 𝑦(1) = 3 →
⏞ 𝑦(3) = 3!. Deci ecuaţia nu are soluţii. Altă rezolvare:
𝑠𝑔𝑛 (𝑦 2 ) = 𝑠𝑔𝑛 (𝛼) ↔ 1 = −1 contradicție.
2) a) Întocmim tabelul:
𝑥 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂
𝑥4 0 ̂1 ̂1 ̂1 1̂
4
𝑥 +1 ̂ 1̂ 2̂ 2̂ 2̂ 2̂
Se constată că ecuaţia 𝑃(𝑥) = 0̂ nu are soluţii în 𝑅5 [𝑋]; b) 𝑄(𝑥) = 𝑥 + 3̂𝑥 + 2̂ = 𝑥 + 𝑥 + 2̂𝑥 + 2̂ = 𝑥(𝑥 + 1̂) +
2 2
2̂(𝑥 + 1̂) = (𝑥 + 1̂)(𝑥 + 2̂); c) Aplicând algoritmul împărţirii polinoamelor, obţinem câtul 𝐶(𝑥) = 𝑥 2 + 2̂𝑥 + 2̂ şi restul
𝑅(𝑥) = 2̂.
SUBIECTUL III
𝑓(𝑥)−𝑓(2) 2𝑥 4 −13𝑥 2 −7 𝑓(𝑥)−𝑓(2) 3
1) a) lim = 𝑓 ′ (2). Dar 𝑓 ′ (𝑥) = → lim = − ; b) lim 𝑓(𝑥) = −∞, deci 𝑓 nu admite
𝑥→2 𝑥−2 2(𝑥 2 −1)2 𝑥→2 𝑥−2 2 𝑥→−∞
𝑓(𝑥)
asimptotă orizontală la −∞, dar este posibilă existenţa unei asimptote oblice: 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛, 𝑚 = lim = 1 şi 𝑛 =
𝑥→−∞ 𝑥
2𝑥 3 +7𝑥
lim (𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥) = lim ( − 𝑥) = 0. Deci asimptotele oblice la ±∞ au ecuaţia: 𝑦 = 𝑥. Avem
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 2𝑥 2 −2
𝑥(2𝑥 2 +7) (−1)∙9
lim = = −∞. Analog lim 𝑓(𝑥) = +∞, lim𝑓(𝑥) = −∞ şi lim 𝑓(𝑥) = +∞. Deci dreptele 𝑥 = −1 şi
𝑥→−1 2(𝑥−1)(𝑥+1) (−2)∙0− 𝑥→−1 𝑥→1 𝑥→1
𝑥<−1 𝑥>−1 𝑥<1 𝑥>1
123
𝑥 2 =𝑡
𝑡≥0
2𝑥 4 −13𝑥 2 −7
𝑥 = 1 sunt asimptote verticale. c) Din 𝑓 ′ (𝑥) = 0 → = 0 → 2𝑥 4 − 13𝑥 2 − 7 = 0 →
⏞ 2𝑡 2 − 13𝑡 − 7 = 0 →
2(𝑥 2 −1)2
7√7 7√7 7√7
𝑡 = 7 → 𝑥 = ±√7. Calculăm: 𝑓(±√7) = ± . Punctele de extrem sunt 𝐴 (−√7, − ) respectiv 𝐵 (√7, ) şi
4 4 4
√455
lungimea segmentului [𝐴𝐵] = √(𝑥𝐵 − 𝑥𝐴 )2 + (𝑦𝐵 − 𝑦𝐴 )2 = .
2
2 2 1 1 2𝑥+3 1 𝑥+1+𝑥+2
2) a) ∫1 𝑓(𝑥) ∙ (𝑥 2 + 3𝑥 + 2) ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 (2𝑥 + 3) ∙ 𝑑𝑥 = 6; b) ∫0 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 =
(𝑥+1)(𝑥+2) (𝑥+1)(𝑥+2)
1 1 1 1 1 1 2𝑥+3
∫0 𝑥+2 ∙ 𝑑𝑥 + ∫0 𝑥+1 ∙ 𝑑𝑥 = ln|𝑥 + 2||10 + ln|𝑥 + 1| |10 = ln 3; c) 𝒱 = 𝜋 ∙ ∫0 𝑔2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∙ ∫0 (𝑥+1)2∙(𝑥+2)2 ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋∙
1 (𝑥+2)2 −(𝑥+1)2 1 1 1 1 𝜋 𝜋 𝜋
∫0 (𝑥+1)2∙(𝑥+2)2 ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∙ ∫0 (𝑥+1)2 ∙ 𝑑𝑥 − 𝜋 ∙ ∫0 (𝑥+1)2 ∙ 𝑑𝑥 = − |1 + |1 = .
𝑥+1 0 𝑥+2 0 3
TEST 08
SUBIECTUL I
1) 𝑆 = 𝑖 1! + 𝑖 2! + 𝑖 3! + ⋯ + 𝑖 2016! . Observăm că: 𝑛! ⋮ 4, ∀𝑛 ≥ 4 → 𝑖 𝑛! = 1, ∀𝑛 ≥ 4. Astfel obţinem 𝑆 = 𝑖 + 𝑖 2 + 𝑖 6 +

1 + 1 + ⋯ + 1 = 𝑖 − 1 − 1 + 2013 = 2011 + 𝑖.
⏟
𝑑𝑒 2013 𝑜𝑟𝑖
𝑏
2) Suma rădăcinilor este 𝑥1 + 𝑥2 = − = −𝑚, iar suma coeficienţilor este: 𝑓(1) = 1 + 𝑚 + 𝑚2 . Obţinem: 1 + 𝑚 +
𝑎
𝑚2 = −𝑚 → (1 + 𝑚)2 = 0 → 𝑚 = −1.
3
3) Identificăm trei funcţii strict crescătoare în membrul stâng al ecuaţiei 2𝑥 + log 2 𝑥 + √𝑥 = 261. Înseamnă că funcţia
3
𝑓 = 2𝑥 + log 2 𝑥 + √𝑥 este strict crescătoare pe domeniul (0, +∞). Cum 𝑥0 = 8 verifică ecuaţia, rezultă că aceasta este
soluţia unică a ecuaţiei date.
̅̅̅̅̅ | 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ {1, 2, 3, 4}} este 43 (acelaşi cu numărul total al funcţiilor

4) Numărul de elemente al mulţimii: 𝐴 = {𝑎𝑏𝑐
𝑛𝑓𝑎𝑣𝑜𝑟𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 3
𝑓: {𝑎, 𝑏, 𝑐} → {1,2,3,4}). Dintre acestea A34 au cifre distincte. Deci 𝑝 = = .
𝑛𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑒 8
1
5) Dreapta 𝐴𝐵 ⊥ 𝑑 → 𝑚𝐴𝐵 = − = −1. Ecuaţia dreptei (𝐴𝐵): 𝑦 − 𝑦𝐴 = 𝑚𝐴𝐵 (𝑥 − 𝑥𝐴 ) ↔ 𝑦 − 4 = −(𝑥 − 1) ↔ 𝑦 =
𝑚𝑑
𝑦 = −𝑥 + 5
−𝑥 + 5. Coordonatele punctului 𝑀 = (𝐴𝐵) ∩ (𝑑) sunt soluţiile sistemului { , adică 𝑀(2, 3). Dar 𝑀 este
𝑦 =𝑥+1
𝑥𝐴 +𝑥𝐵
𝑥𝑀 =
2
mijlocul segmentului [𝐴𝐵] → { 𝑦𝐴 +𝑦𝐵 , de unde obţinem 𝐵(3, 2). Fie 𝑁 simetricul lui 𝑀 faţă de 𝐵. Avem:
𝑦𝑀 =
2
𝑥𝑀 +𝑥𝑁
𝑥𝐵 =
2
{ 𝑦𝑀 +𝑦𝑁 , de unde 𝑁(4,1). Dar dreptele 𝑑, 𝑔 sunt paralele → 𝑚𝑔 = 𝑚𝑑 = 1. Ecuaţia dreptei (𝑔): 𝑦 − 𝑦𝑁 =
𝑦𝐵 =
2
𝑚𝑔 (𝑥 − 𝑥𝑁 ) ↔ 𝑦 = 𝑥 − 3.
6) Notăm: 𝐴 = 𝛼 − 3𝑟, 𝐵 = 𝛼 − 𝑟, 𝐶 = 𝛼 + 𝑟, 𝐷 = 𝛼 + 3𝑟. Cum 𝐴 + 𝐵 + 𝐶 + 𝐷 = 360°, obţinem: 𝛼 = 90°. Astfel: 𝑆 =

cos 𝐴 + cos 𝐵 + cos 𝐶 + cos 𝐷 = cos(90° − 3𝑟) + cos(90° − 𝑟) + cos(90° + 𝑟) + cos(90° + 3𝑟) = sin 3𝑟 +
sin 𝑟 − sin 𝑟 − sin 3𝑟 = 0.
SUBIECTUL II
1 2 3 1 2 3 186 12
1) a),c) 𝐴2 = 𝐴 ∙ 𝐴 = (−2 −4 −6) ∙ (−2 −4 −36) = 6𝐴 → 𝐴3 = 𝐴2 ∙ 𝐴 = 6𝐴 ∙ 𝐴 =
−6) = (−12 −24
3 6 9 3 6 9 5418 36
1 2 3 𝑎 6
6𝐴2 = 62 𝐴. Prin inducţie, se arată că: 𝐴𝑘 = 6𝑘−1 𝐴, ∀𝑘 ≥ 1; b) Înlocuind: (−2 −4 −6) ∙ (𝑏 ) = (−12) ↔
3 6 9 𝑐 18
𝑎 + 2𝑏 + 3𝑐 6
(−2𝑎 − 4𝑏 − 6𝑐 ) = (−12) → 𝑎 + 2𝑏 + 3𝑐 = 6.
3𝑎 + 6𝑏 + 9𝑐 18
124
2) a) 𝑃(𝑥) = (𝑥 + 1)(𝑥 2 + 1)(𝑥 4 + 1), 𝑄(𝑥) = 𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 = (𝑥 + 1)(𝑥 2 + 1). Câtul împărţirii este 𝐶(𝑥) = 𝑥 4 +
1 şi restul este 𝑅(𝑥) = 0; b) 𝑃(𝑥) = 0 → 𝑥 2 + 1 = 0 → 𝑥 = ±𝑖 ∈ ℂ/ℝ; c) Scriem 𝑃(𝑥) = (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) … (𝑥 −
𝑃′ (𝑥) 1 1 1 𝑃′(1) 28 7
𝑥7 ) → = + + ⋯+ →𝑆= = = .
𝑃(𝑥) 𝑥−𝑥1 𝑥−𝑥2 𝑥−𝑥7 𝑃(1) 8 2
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓(𝑥) = 4𝑥 − 12 ∙ 2𝑥 + 16 ln 2 ∙ 𝑥 → 𝑓 ′ (𝑥) = 4𝑥 ln 4 − 12 ∙ 2𝑥 ∙ ln 2 + 16 ln 2 = 2 ln 2 ∙ (4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8); b)

𝑓(𝑥)
lim 𝑓(𝑥) = −∞ → nu există asimptotă orizontală, posibilă o asimptotă oblică: 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛, 𝑚 = lim =
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 𝑥
16 ln 2; 𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = 0. Ecuaţia asimptotei oblice este: 𝑦 = 16 ln 2 ∙ 𝑥; c) Găsim punctele critice: 𝑓 ′ (𝑥) =
𝑥→−∞
0 → 𝑥1′ = 1, 𝑥2′ = 2. Întocmim tabelul:
𝑥 −∞ 1 2 +∞
𝑓′ + 0 - 0 +
𝑓 −∞ f(1) f(2) +∞
Unde: 0 > 𝑓(1) > 𝑓(2). Deci ecuaţia 𝑓(𝑥) = 𝑚 admite are trei rădăcini reale, distincte pentru 𝑚 ∈
(32 ln 2 − 32,32 ln 2 − 16).
1 𝑒 (𝑛+2)𝑥 +3𝑒 (𝑛+1)𝑥 +2𝑒 𝑛𝑥 1 𝑒 𝑛𝑥 1 𝑒 𝑛 −1 1 𝑒𝑥

2) a) 𝐼𝑛+2 + 3 ∙ 𝐼𝑛+1 + 2 ∙ 𝐼𝑛 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑒 𝑛𝑥 𝑑𝑥 = | = .b) 𝐼1 = ∫0 𝑑𝑥 =
𝑒 2𝑥 +3∙𝑒 𝑥 +2 𝑛 0 𝑛 (𝑒 𝑥 +1)(𝑒 𝑥 +2)
1 𝑒𝑥 1 𝑒𝑥 1
𝑒 𝑥 +1 𝑒+1 2 3𝑒+3 1 1 1 1 1 1
∫0 𝑑𝑥 − ∫ 𝑑𝑥 = ln ( ) | = ln − ln = ln ; c) 𝐼0 = ∫0 (𝑒 𝑥 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 𝑑𝑥 − ∫0 𝑥 𝑑𝑥 =
𝑒 𝑥 +1 0 𝑒 𝑥 +2 𝑒 𝑥 +2 0 𝑒+2 3 2𝑒+4 +1)(𝑒 𝑥 +2) 𝑒 +1 𝑒 +2
1 𝑒𝑥 1 𝑒𝑥 1 1 𝑒𝑥 1 1 1 1 𝑒𝑥 𝑥 1 1
∫0 𝑒 𝑥(𝑒 𝑥+1) 𝑑𝑥 − ∫0 𝑒 𝑥(𝑒 𝑥 +2) 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 − ∫0 𝑒 𝑥+1 𝑑𝑥 − 2 ∫0 𝑑𝑥 + 2 ∫0 𝑒 𝑥 +2 𝑑𝑥 = 1 − ln(𝑒 + 1)|0 − 2 +
1 1 𝑒+1 1 𝑒+2
ln(𝑒 𝑥 + 2)|10 = − ln + ln .
2 2 2 2 3
TEST 09
SUBIECTUL I
𝑛 𝑛
(𝑎+𝑏+(𝑎−𝑏)∙𝑖)𝑛 |(𝑎+𝑏+(𝑎−𝑏)∙𝑖)𝑛 | |𝑎+𝑏+(𝑎−𝑏)∙𝑖|𝑛 (√(𝑎+𝑏)2 +(𝑎−𝑏)2 ) (√2𝑎2 +2𝑏 2 )
1) | 𝑛 |= 𝑛 = 𝑛 = 𝑛 = 𝑛 = 1.
(𝑎√2+𝑏√2∙𝑖) |(𝑎√2+𝑏√2∙𝑖) | |𝑎√2+𝑏√2∙𝑖| 2 2 (√2𝑎2 +2𝑏 2 )
(√(𝑎√2) +(𝑏√2) )
2) Funcţia trebuie să fie strict monotonă şi continuă pe ℝ. Impunem deci următoarele condiţii:
(𝑚 − 2)2 > 0 𝑚≠2
{ ↔{ → 𝑚 ∈ {1; 3}.
𝑙𝑠 (1) = 𝑓(1) = 𝑙𝑑 (1) 4 = (𝑚 − 2)2 + 3
3) log 3 (9𝑥 + 9) = 𝑥 + 1 + log 3 2. Nu sunt necesare condiţii de existenţă. Ecuaţia se scrie astfel: log 3 (9𝑥 + 9) =
log 3 3𝑥+1 + log 3 2 ↔ log 3 (9𝑥 + 9) = log 3 2 ∙ 3𝑥+1 ↔ 9𝑥 + 9 = 2 ∙ 3𝑥+1 ↔ (3𝑥 )2 − 6 ∙ 3𝑥 + 9 = 0 ↔ (3𝑥 − 3)2 =
0 → 3𝑥 = 3 → 𝑥 = 1.
4) 𝐴 = {log 2 1 , log 2 2 , log 2 3 , … , log 2 100}. 𝐴 ∩ ℚ = {log 2 1 , log 2 2 , log 2 4 , … , log 2 64}. Deci în mulţimea 𝐴 sunt 7
𝑛𝑓 7
elemente raţionale şi probabilitatea cerută este 𝑝 = = .
𝑛𝑝 100
5) Fie 𝑀 simetricul lui 𝐴 faţă de 𝐵𝐶. ⃗⃗⃗⃗⃗

𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐶 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐵𝑁 este echipolent cu ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑀. Dacă ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑀, atunci: : 𝑢 𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 =
2
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝑁 + 𝐵𝐶⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝑃 , unde 𝐵𝑁𝑃𝐶 este dreptunghi. Avem: |𝑢 ⃗⃗⃗⃗⃗ | = √𝐵𝑁 2 + 𝐵𝐶 2 = √(6√3) + 62 = 12.
⃗ | = |𝐵𝑃
2(𝑏 2 +𝑐 2 )−𝑎2
6) 4 ∙ (𝑚𝑎2 + 𝑚𝑏2 + 𝑚𝑐2 ) = 3 ∙ (𝑎𝑏 + 𝑎𝑐 + 𝑏𝑐). Folosim teorema lui Pappus: 𝑚𝑎2 = şi analoagele şi obţinem:
4
𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 𝑎𝑏 + 𝑏𝑐 + 𝑐𝑎 ↔ 𝑎 − 2𝑎𝑏 + 𝑏 + 𝑏 − 2𝑏𝑐 + 𝑐 + 𝑐 − 2𝑐𝑎 + 𝑎 = 0 ↔ (𝑎 − 𝑏)2 + (𝑏 − 𝑐)2 +
2 2 2 2 2 2 2 2 2
(𝑐 − 𝑎)2 = 0 ↔ 𝑎 = 𝑏 = 𝑐 → ∆𝐴𝐵𝐶 este echilateral.
SUBIECTUL II
125
𝑏𝑖𝑛.
𝑁𝑒𝑤𝑡𝑜𝑛
2 4 2 4 3 4 2 4 1 0
1) a) 𝐴2 = ( )∙( ) = 𝑂2 ; b) 𝐵 = ( )=( )+( ) → ⏞ 𝐵2016 = (𝐼2 + 𝐴)2016 =
−1 −2 −1 −2 −1 −1 −1 −2 0 1
4033 8064
∁02016 𝐼2 + ∁12016 𝐴 = ( ); c) Ecuaţia 𝐵 ∙ 𝑋 ∙ 𝐶 −1 = 𝐴, devine, înmulţind la stânga cu 𝐵 −1 şi apoi la dreapta
−2016 −4031
cu 𝐶: 𝑋 = (𝐵 −1 ∙ 𝐴) ∙ 𝐶(1). Calculăm 𝐵 −1 folosind ecuaţia Cauley-Hamilton: 𝐵2 − 𝑇𝑟(𝐵) ∙ 𝐵 + det(𝐵) 𝐼2 = 𝑂2 ↔ 𝐵2 −
2 ∙ 𝐵 + 𝐼2 = 𝑂2 , de unde, izolând matricea unitate, obţinem: 𝐵 ∙ (2 ∙ 𝐼2 − 𝐵) = 𝐼2 . Deducem că: 𝐵 −1 = 2 ∙ 𝐼2 − 𝐵 =
−1 −4 −36 −66
( ) Revenind în relaţia (1), obţinem: 𝑋 = ( ).
1 3 −6 −9
2) a) Pentru 𝑚 = 2, ecuaţia devine: 2𝑥 3 − 2𝑥 2 + 2𝑥 − 2 = 0 ↔ 𝑥 2 (𝑥 − 1) + (𝑥 − 1) = 0 ↔ (𝑥 − 1)(𝑥 2 + 1) = 0 →
𝑥1 = 1, 𝑥2,3 = ±𝑖; b) (𝑥1 − 1)2 + (𝑥2 − 1)2 + (𝑥3 − 1)2 = 𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 − 2(𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) + 3 = (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 )2 −
𝑟𝑒𝑙.
𝑉𝑖𝑒𝑡𝑡𝑒
𝑚2 −4𝑚+6
⏞ (𝑚 − 1)2 − 2
2(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥3 𝑥1 ) − 2(𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) + 3 = − 2(𝑚 − 1) + 3 = 0; c) Dacă 𝑃 admite
2
2
trei rădăcini reale, conform pct b), obţinem: 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑥3 = 1 → 𝑚 − 6𝑚 + 8 = 0 → 𝑚 ∈ {2; 4}. Doar 𝑚 = 4
conduce la soluţia 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑥3 = 1.
SUBIECTUL III
𝑥
′ (2𝑥−1)√𝑥 2 +1−(𝑥 2 −𝑥) 𝑥 2 (1−𝑥)
1
′ (𝑥) 𝑥 2 −𝑥 √𝑥2 +1 𝑥 3 +2𝑥−1 𝑥 2 −𝑥
1) a) 𝑓 =( ) = = ; b) Calculăm lim = lim = +∞, deci
√𝑥 2 +1 𝑥 2 +1 (𝑥 2 +1)√𝑥 2 +1 𝑥→−∞ √𝑥 2 +1 𝑥→−∞ |𝑥|√1+ 1
𝑥2
1
𝑓(𝑥) 𝑥 2 (1−𝑥)
nu avem asimptotă orizontală; posibilă asimptotă oblică: 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛 𝑚 = lim = lim = −1 ; 𝑛 =
𝑥→−∞ 𝑥 𝑥→−∞ 𝑥|𝑥|√1+ 1
𝑥2
2
𝑥 2 −𝑥 𝑥 2 −𝑥+𝑥√𝑥 2 +1 (𝑥 2 −𝑥) −𝑥 2 (𝑥 2 +1)
lim (𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥) = lim ( + 𝑥) = lim = lim =
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ √𝑥 2 +1 𝑥→−∞ √𝑥 2 +1 𝑥→−∞ √𝑥 2 +1∙(𝑥 2 −𝑥−𝑥√𝑥 2 +1)
−2𝑥 3
lim = 1. Deci 𝑦 = −𝑥 + 1 este ecuaţia asimptotei la −∞. Analog 𝑦 = 𝑥 − 1 este asimptotă la
𝑥→−∞ √𝑥 2 +1∙(𝑥 2 −𝑥−𝑥√𝑥 2 +1)
+∞; c) Egalând derivată cu 0, obţinem 𝑢(𝑥) = 𝑥 3 + 2𝑥 − 1 = 0. Studiem funcţia 𝑢 cu ajutorul derivatei acesteia:
𝑢′ (𝑥) = 3𝑥 2 + 2 > 0 → 𝑢(𝑥) strict crescătoare. Cum lim 𝑢(𝑥) = ±∞, rezultă că ecuaţia 𝑢(𝑥) = 0 are o rădăcină
𝑥→±∞
reală unică. Dar 𝑢 este continuă şi 𝑢(0) ∙ 𝑢(1) < 0 rezultă că funcţia 𝑓 admite un singur punct de extrem şi acesta are
abscisa 𝑥0 ∈ (0,1).
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 1
2) a) 𝐼1 = ∫04 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫04(sin 𝑥)′ ∙ 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ sin 𝑥|04 − ∫04 sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = + − 1; b) Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 =
4√2 √2
𝜋
𝜋
∫0 𝑥 𝑛 ∙ cos 𝑥 ∙ (𝑥 − 1) ∙ 𝑑𝑥 < 0 (deoarece 𝑥 𝑛 ∙ cos 𝑥 ∙ (𝑥 − 1) < 0 pentru 𝑥 ∈ [0, 4 ], deci şirul 𝐼𝑛 este strict
4
𝜋
𝜋 1 1
descrescător. Mărginire: Pentru ∈ [0, ], avem: ≤ cos 𝑥 ≤ 1. Înmulţim cu 𝑥 𝑛 şi integrăm: ∙ ∫04 𝑥 𝑛 ∙ 𝑑𝑥 ≤ 𝐼𝑛 ≤
4 √2 √2
𝜋 𝜋 𝑛+1 𝜋 𝑛+1 𝜋 𝜋
(4) (4)
∫0 𝑥 𝑛 ∙ 𝑑𝑥 ↔ √2(𝑛+1) ≤ 𝐼𝑛 ≤
4
𝑛+1
→ 𝐼𝑛 ∈ [0,1] deci şirul este mărginit. c) 𝐼𝑛 = ∫0 𝑥 𝑛 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫04 𝑥 𝑛 (sin 𝑥)′ 𝑑𝑥 =
4
𝜋 𝜋 𝜋
𝑛 𝑛−1 𝜋 𝑛 √2 𝜋 𝑛 √2 𝜋 𝑛−1 √2
𝑥 sin 𝑥|0 − ∫0 𝑛𝑥
4 4 sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ( ) ∙ − 𝑛 ∫04 𝑥 𝑛−1 (− cos 𝑥)′ 𝑑𝑥 = ( ) ∙ +𝑛∙( ) ∙ − 𝑛 ∙ (𝑛 − 1) ∙ 𝐼𝑛−2 .
4 2 4 2 4 2
TEST 10
SUBIECTUL I
1) ̅̅̅
𝑎𝑏, 𝑎 + 𝑏 = 𝑎 ∙ 𝑏 ↔ 𝑎 + 𝑏 − 𝑎𝑏 − 1 + 1 = 0 ↔ 𝑎(1 − 𝑏) − (1 − 𝑏) = 0 → (𝑎 − 1)(1 − 𝑏) = 0 de unde: 𝑎 = 1 său
𝑏 = 1 sau 𝑎 = 𝑏 = 1. Dacă 𝑎 = 1, obţinem 𝑏 + 1 = 𝑏 fals. Dacă 𝑏 = 1, obţinem 𝑎 + 1 = 𝑎 fals. Dacă 𝑎 = 𝑏 = 1,
obţinem 2 = 1 fals. Deci nu există numere cu proprietatea din enunţ.
2) 𝑓: 𝑅 → 𝑅 , 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏; 𝑓o𝑓 = 𝑓(𝑓(𝑥)) = 𝑓(𝑎𝑥 + 𝑏) = 𝑎2 𝑥 + 𝑎𝑏 + 𝑏, 𝑓o𝑓o𝑓 = 𝑓 (𝑓(𝑓(𝑥))) = 𝑎3 𝑥 + 𝑎2 𝑏 +

𝑎𝑏 + 𝑏.Prin inducţie 𝑓o𝑓o…o𝑓
⏟ = 𝑎𝑛 𝑥 + 𝑎𝑛−1 𝑏 + ⋯ + 𝑎𝑏 + 𝑏 = 1024 ∙ 𝑥 + 1023. Obţinem sistemul
𝑎𝑛 = 1024
{ 𝑛−1 . Cum 𝑎, 𝑏 si 𝑛 ∈ 𝑁, din 𝑎𝑛 = 210 , distingem cazurile: (𝑎, 𝑛) ∈
𝑎 𝑏 + ⋯ + 𝑎𝑏 + 𝑏 = 1023
126
𝑎𝑛 −1
{(2,10); (4,5); (32,2); (1024,1)}. A două relaţie a sistemului se scrie în formă: 𝑏 = 1023 de unde: 𝑏 = 1023 ∙
𝑎−1
𝑎−1
∈ {1; 3; 31; 1023}.
𝑎𝑛 −1
4 3 2 𝑥 2 (𝑥 2 + 4𝑥 + 2) ≥ 0
3) Pentru ecuaţia √𝑥 4 + 4𝑥 3 + 2𝑥 2 = 𝑥 + 1, impunem condiţiile:{𝑥 + 4𝑥 + 2𝑥 ≥ 0 ↔ {
4
↔
𝑥+1≥0 𝑥 ∈ [−1, +∞)
𝑥 ∈ (−∞, −2 − √2] ∪ [−2 + √2, +∞)
{ → 𝑥 ∈ [−2 + √2, +∞).
𝑥 ∈ [−1, +∞)
Ridicăm ambii membri ai ecuaţiei la puterea a patra: 𝑥 4 + 4𝑥 3 + 2𝑥 2 = 𝑥 4 + 4𝑥 3 + 6𝑥 2 + 4𝑥 + 1 ↔ 4𝑥 2 + 4𝑥 + 1 =

1
0 → 𝑥 = − ∈ [−2 + √2, +∞).
2
2 (𝑛+3)! (𝑛+1)!
4) 𝐶𝑛+3 ∙ 𝐴1𝑛+1 = 3 ↔ ∙ = 3 ↔ (𝑛 + 3)(𝑛 + 2)(𝑛 + 1) = 6 → 𝑛 = 0 ∈ ℕ şi verifică condiţiile de existenţă
2!(𝑛+1)! 𝑛!
ale ecuaţiei.
5) 𝐴(1,3), 𝐵(−1, −1), 𝐶(4,0). Reamintim: ⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐴𝐵 = (𝑥𝐵 − 𝑥𝐴 )𝑖 + (𝑦𝐵 − 𝑦𝐴 )𝑗. Folosind această formulă: ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐵𝐶
𝐴𝐵 ∙ 𝐵𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐶𝐴
𝐶𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = (−2𝑖 − 4𝑗)(5𝑖 + 𝑗) + (5𝑖 + 𝑗)(−3𝑖 + 3𝑗) + (−3𝑖 + 3𝑗)(−2𝑖 − 4𝑗). Se ştie că: 𝑖 ∙ 𝑖 = 𝑗 ∙ 𝑗 = 1 şi 𝑖 ∙ 𝑗 =
𝑗 ∙ 𝑖 = 0. Obţinem: ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐴 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = −32.
sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶 cos 𝐴 cos 𝐵 cos 𝐶 3 𝑏 2 +𝑐 2 −𝑎2 𝑐 2 +𝑎2 −𝑏 2 𝑎2 +𝑏 2 −𝑐 2 3 𝑏 2 +𝑐 2 +𝑎2
6) Din + + = + + → = + + ↔ = →𝑅=
𝑎 𝑏 𝑐 𝑎 𝑏 𝑐 2𝑅 2𝑎𝑏𝑐 2𝑎𝑏𝑐 2𝑎𝑏𝑐 2𝑅 2𝑎𝑏𝑐
3𝑎𝑏𝑐 𝑎𝑏𝑐 𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2
= →𝒜= .
𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2 4𝒜 12
SUBIECTUL II
1 1 1 𝐶2,3 −𝐶1 1 0 0
1) a) det 𝐴 = | 𝑚 − 1 𝑚−2 𝑚−3 | = ⏞ | 𝑚−1 −1 −2 | = 4𝑚 − 8 +6 − 4𝑚 = −2; b)
(𝑚 − 1)2 (𝑚 − 2)2 (𝑚 − 3)2 (𝑚 − 1)2 3 − 2𝑚 8 − 4𝑚
Pentru ∀𝑚 ∈ ℝ avem D = det 𝐴 ≠ 0 şi sistemul are soluţie unică: c) Aplicăm regula lui Cramer: 𝐷𝑥 =
1 1 1 𝐶2,3 −𝐶1 1 0 0
𝐷 (𝑚−5)(𝑚−6)
|3 𝑚−2 𝑚−3 | = ⏞ |3 𝑚−5 𝑚 − 6 | = −(𝑚 − 5)(𝑚 − 6) → 𝑥 = 𝑥 = .
2 2 𝐷 2
9 (𝑚 − 2) (𝑚 − 3) 9 (𝑚 − 5)(𝑚 + 1) (𝑚 − 6)𝑚
(𝑚−4)(𝑚−5)
Analog: 𝑦 = (4 − 𝑚)(𝑚 − 6); 𝑧 = .
2
2) a) 2̂𝑥 2 + 3̂ = 5̂ ↔ 2̂𝑥 2 + 3̂ + 7̂ = 5̂ + 7̂ ↔ 2̂𝑥 2 = 2̂ → 𝑥 2 ∈ {1̂; 6̂} → 𝑥 ∈ {1̂, 4̂, 6̂, 9̂}; b) Întocmim tablă operaţiei
pentru 𝐴 = {2̂, 4̂, 6̂, 8̂} înzestrată cu înmulţirea.
∙ 2̂ 4̂ 6̂ 8̂
2̂ 4̂ 8̂ 2̂ 6̂
4̂ 8̂ 6̂ 4̂ 2̂
̂6 ̂2 ̂4 ̂6 8̂
̂8 ̂6 ̂2 ̂8 4̂
Parte stabilă: Conform tabelului, ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝐴 → 𝑥 ∙ 𝑦 ∈ 𝐴. Asociativitate: Conform teoriei; Element neutru: 𝑒 = 6̂ ∈ 𝐴;
′ ′ ′ ′
Elemente simetrizabile: (2̂) = 8̂; (4̂) = 4̂; (6̂) = 6̂; (8̂) = 2̂. Comutativitate: Conform teoriei. c) Întocmim şi tabla
operaţiei pentru (ℛ4 , +):
+ ̂
𝟎 ̂
𝟏 ̂
𝟐 ̂
𝟑
̂
𝟎 ̂
𝟎 ̂
𝟏 ̂
𝟐 ̂
𝟑
̂
𝟏 ̂
𝟏 ̂
𝟐 ̂
𝟑 ̂
𝟎
̂
𝟐 ̂
𝟐 ̂
𝟑 ̂
𝟎 ̂
𝟏
̂
𝟑 ̂
𝟑 ̂
𝟎 ̂
𝟏 ̂
𝟐
127
𝑓(2̂) = 𝟏
̂
̂
𝑓(4) = 𝟑̂
Considerăm funcţia bijectivă: 𝑓: {2̂, 4̂, 6̂, 8̂} → {𝟎
̂, 𝟏
̂, 𝟐
̂, 𝟑
̂}, dată prin: . Se verifică, prin calcul, morfismul:
𝑓(6̂) = 𝟎
̂
{𝑓(8̂) = 𝟐
̂
𝑓(𝑥 ∙ 𝑦) = 𝑓(𝑥) + 𝑓(𝑦) pentru (𝑥, 𝑦) ∈ 𝐴 × 𝐴, 𝑥 ≠ 𝑦.
SUBIECTUL III
1) a) Pentru 𝑚 = 1, funcţia devine: 𝑓(𝑥) = 𝑥 3 − 3𝑥 + 8 şi are derivata: 𝑓 ′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 3 = 0 → 𝑥1′ = −1, 𝑥2′ = 1.
Întocmim tabelul de variaţie:
x −∞ −1 1 +∞
f' + 0 - 0 +
f 10 6
b) Pentru 𝑚 = 2, funcţia devine: 𝑓(𝑥) = 𝑥 3 − 12𝑥 + 16 şi are derivata de ordin doi 𝑓 ′′ (𝑥) = 6𝑥. Întocmim tabelul:
x −∞ 0 +∞
f'' - 0 +
f Funcţie concavă 16 Funcţie convexă
c) Folosind metoda grafică, obţinem:
m nr. râd. ec. f(x)=m

(−∞, 6) 1
6 2
(6,10) 3
10 2
(10, +∞) 1
Alternativ, se poate folosi şirul lui Rolle.
1 𝑙𝑛𝑛 (𝑥+1) 1 1 1 1−𝑒 1 ln(𝑥+1) 1 1 ′
2) a) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑑𝑥 → 𝐼0 = ∫1 𝑑𝑥 = − |11 = ; b) 𝐼1 = ∫1 𝑑𝑥 = ∫1 (− ) ln(𝑥 + 1) ∙ 𝑑𝑥 =
𝑒 𝑥2 𝑒 𝑥2 𝑥 𝑒 𝑒 𝑒 𝑥2 𝑒 𝑥
1 1 11 1 𝑒+1 1 1 1 (𝑒+1)𝑒+1
− ln(𝑥 + 1)|1 + ∫1 ∙ 𝑑𝑥 = − ln 2 + 𝑒 ∙ ln + ∫1 ( − ) 𝑑𝑥 = ln . c) din relaţia ln(𝑥 + 1) ≤ 𝑥,
𝑥 𝑒 𝑒 𝑥 𝑥+1 𝑒 𝑒 𝑥 𝑥+1 4𝑒 𝑒
1 𝑛−1
𝑙𝑛𝑛 (𝑥+1) 1 1−(𝑒)
obţinem: 𝑙𝑛𝑛 (𝑥 + 1) ≤ 𝑥 𝑛 ↔ ≤ 𝑥 𝑛−2 ↔ 𝐼𝑛 ≤ ∫1 𝑥 𝑛−2 𝑑𝑥 = .
𝑥2 𝑒 𝑛−1
TEST 11
SUBIECTUL I
1) 12 + 22 + 32 + ⋯ + 1002 − 2(1 ∙ 2 + 3 ∙ 4 + 5 ∙ 6 + ⋯ + 99 ∙ 100) = (12 − 2 ∙ 1 ∙ 2 + 22 ) + (32 − 2 ∙ 3 ∙ 4 + 42 ) +

⋯ + (992 − 2 ∙ 99 ∙ 100 + 1002 ) = ⏟
1 + 1 + ⋯ + 1 = 50. Observaţie: de aici se deduce suma: 1 ∙ 2 + 3 ∙ 4 + 5 ∙ 6 +
𝑑𝑒 50 𝑑𝑒 𝑜𝑟𝑖
⋯ + 99 ∙ 100 = 338300.
2) Ecuaţia 𝑥 2 − (2𝑚 + 1)𝑥 + 𝑚2 − 1 = 0 admite două rădăcini reale pozitive, dacă se respectă condiţiile:
∆≥ 0 4𝑚 + 5 ≥ 0
{ 𝑆 ≥ 0 ↔ {2𝑚 + 1 ≥ 0 → 𝑚 ∈ [1, +∞).
𝑃≥0 𝑚2 − 1 ≥ 0
𝑥−2>0
3) Pentru ecuaţia log 2 (𝑥 − 2) + √4 − 𝑥 = 1, se impun condiţiile: {4 − 𝑥 ≥ 0 → 𝑥 ∈ {3; 4}, ambele valori verificând
𝑥∈ℕ
ecuaţia.
128
100
3 100 6 9
4) Dezvoltarea (√2 + √3) se poate scrie [√2 (1 + √ )] şi conţine 101 termeni, de formă: 𝑇𝑘+1 =
8
𝑘
𝑘 6 9
250 ∁100 ( √ ) . Pentru că 𝑇𝑘+1 ∈ ℚ, trebuie că: 𝑘 ⋮ 6 → 𝑘 ∈ {0 ∙ 6; 1 ∙ 6; 2 ∙ 6, … , 16 ∙ 6}. Deci dezvoltarea conţine 17
8
termeni raţionali şi 84 iraţionali.

𝑦𝐴 −𝑦𝐶 𝑥𝐴 −𝑥𝐶 2𝑛−𝑚−𝑛 2𝑚−𝑚−𝑛
5) Verificăm relaţia: = ↔ = adevărat. Altă metodă: determinanţi.
𝑦𝐴 −𝑦𝐵 𝑥𝐴 −𝑥𝐵 2𝑛−2𝑚 2𝑚−2𝑛
√5+1
6) cos 2016° = cos(216° + 5 ∙ 360°) = cos 216° = cos(180° + 36°) = − cos 36° = − .
4
SUBIECTUL II
𝑛! 𝑛! 𝑘 𝑘−1 𝑛! (𝑛−1)! (𝑛−1)!
1) a) 𝐶𝑛𝑘 = 𝐶𝑛𝑛−𝑘 ↔ = (𝑛−𝑘)!(𝑛−𝑛+𝑘)! adevărat; 𝐶𝑛𝑘 = 𝐶𝑛−1 + 𝐶𝑛−1 ↔ = + (𝑘−1)!(𝑛−𝑘)! ↔
𝑘!(𝑛−𝑘)! 𝑘!(𝑛−𝑘)! 𝑘!(𝑛−𝑘−1)!
𝐶73 𝐶74 1
𝑛 1 1
𝑘(𝑛−𝑘)
= +
𝑘 𝑛−𝑘
adevărat; b) Conform pct. a), în 𝐷1 = |𝐶83 𝐶85 1| avem 𝐶1 = 𝐶2 , deci 𝐷1 = 0; c) Conform pct. a), în
𝐶93 𝐶96 1
𝐶63 𝐶74 𝐶85
𝐷2 = |𝐶53 𝐶64 𝐶75 | avem 𝐿2 + 𝐿3 = 𝐿1 , deci 𝐷2 = 0.
𝐶52 𝐶63 𝐶74
̂ ̂ 0̂) , (1̂ 0̂) , (0̂ 1̂) , (1̂ 1̂)} = {𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷}. b) Pentru (ℳ , ⨁), întocmim
2) a) ℳ = {(𝑎̂ 𝑏 ) | 𝑎̂, 𝑏̂ ∈ ℛ2 } = {(0
̂
𝑏 𝑎̂ 0̂ 0̂ 0̂ 1̂ 1̂ 0̂ 1̂ 1̂
tabla operaţiei:
⊕ A B C D
A A B C D
B B A D C
C C D A B
D D C B A
Parte stabilă: ∀𝑋, 𝑌 ∈ ℳ → 𝑋 ⊕ 𝑌 ∈ ℳ; Asociativitate: Conform teoriei; Element neutru: 𝐸 = 𝐴 ∈ ℳ; Elemente
simetrizabile: 𝐴′ = 𝐴; 𝐵′ = 𝐵; 𝐶 ′ = 𝐶; 𝐷′ = 𝐷; Comutativitate: Din simetria tabelului faţă de diagonala principală; c)
(ℛ4 , ⨁):
+ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
0̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
1̂ 1̂ 2̂ 3̂ 0̂
̂2 ̂2 ̂3 ̂0 1̂
̂3 ̂3 ̂0 ̂1 2̂
Cele două tabele nu sunt la fel structurate (diagonalele principale diferă) deci grupurile nu sunt izomorfe.
SUBIECTUL III
1) a) Studiem mărginirea funcţiei 𝑓: [0, 2𝜋] → 𝑅 , 𝑓(𝑥) = ln(2 + sin 𝑥). Avem: −1 ≤ sin 𝑥 ≤ 1 ↔ 1 ≤ 1 +
cos 𝑥 𝜋 3𝜋
sin 𝑥 ≤ 3 ↔ 0 ≤ 𝑓(𝑥) ≤ ln 3 → 𝑓 mărginită; b) 𝑓 ′ (𝑥) = =0→𝑥∈{ ; }. Întocmim tabelul de variaţie al
2+sin 𝑥 2 2
funcţiei:
𝑥 0 𝜋 3𝜋 2𝜋
2 2
𝑓′ + 0 − 0 +
𝑓 ln 2 ln 3 0 ln 2
′′ (𝑥) −2 sin 𝑥−1 7𝜋 11𝜋
Obs.: Din tabel se obţine şi mărginirea funcţiei: c) Avem 𝑓 = (2+sin 𝑥)2
=0→𝑥∈{ , }. Întocmim tabelul:
6 6
129
𝑥 0 7𝜋 11𝜋 2𝜋
6 6
𝑓′′ − 0 + 0 −
𝑓 ln 2 concavă 3 convexă 3 concavă ln 2
ln ln
2 2
1 𝑒 𝑒 1 1 2 2 1
2) a) Avem 𝑓𝑛 (𝑥) = 𝑛 şi 𝐼𝑛 = ∫1 𝑛
𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 . 𝐼0 = ∫1
𝑑𝑥 = ; b) ∫1
(2𝑥 + 1) ∙ 𝑓1 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 (2𝑥 + 1) ∙ ∙
𝑥∙(𝑥 +1) 2𝑥 2 𝑥(𝑥+1)
2 𝑥+(𝑥+1) 2 1 21 𝑒 1 𝑒 𝑥 𝑛−1
𝑑𝑥 = ∫1 𝑑𝑥 = ∫1 𝑑𝑥 + ∫1 𝑑𝑥 = ln(𝑥 + 1)|12 + ln 𝑥|12 = ln 3; c) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑑𝑥 = ∫1 𝑛 𝑛 𝑑𝑥 =
𝑥(𝑥+1) 𝑥+1 𝑥 𝑥∙(𝑥 𝑛 +1) 𝑥 ∙(𝑥 +1)
𝐶𝑒𝑠𝑎𝑟𝑜−𝑆𝑡𝑜𝑙𝑧
1 𝑒 1 1 1 1 𝑒 𝑛 +1
(∫1 𝑛𝑥 𝑛−1 ( − ) 𝑑𝑥 ) = (𝑛 ∙ ln 𝑥|1𝑒 − ln(𝑥 𝑛 + 1)|1𝑒 ) = 1 − ln → lim 𝐼𝑛 =
⏞ 1−
𝑛 𝑥𝑛 𝑥 𝑛 +1 𝑛 𝑛 2 𝑛→∞
𝑒𝑛+1 +1 𝑒𝑛 +1 1
ln −ln 𝑒 𝑛+1 +1 𝑒 𝑛 (𝑒+ 𝑛 )
𝑒
lim 2 2
= 1 − lim ln = 1 − lim ln 1 = 1 − 1 = 0.
𝑛→∞ 𝑛+1−𝑛 𝑛→∞ 𝑒 𝑛 +1 𝑛→∞ 𝑒 𝑛 (1+ 𝑛)
𝑒
TEST 12
SUBIECTUL I
1 1
1) Notăm cu 𝑎 = 𝑡𝑔 100° < 0 → = 𝑐𝑡𝑔 100° < 0 → 𝑎 + < −2| ∙ 𝑎(𝑎 < 0) → 𝑎2 + 1 > −2𝑎 → (𝑎 + 1)2 > 0
𝑎 𝑎
adevărat.
2) Pentru 𝑥 = 1, obţinem: (𝑓 ∘ 𝑓)(1) = 1 (1). În relaţia (𝑓 ∘ 𝑓)(𝑥) = 𝑥 2 − 𝑥 + 1 înlocuim 𝑥 cu 𝑓(𝑥) şi obţinem

(1)
(𝑓 ∘ 𝑓 ∘ 𝑓)(𝑥) = (𝑓(𝑥))2 − 𝑓(𝑥) + 1. Pentru 𝑥 = 1, obţinem 𝑓((𝑓 ∘ 𝑓)(1)) = 𝑓 2 (1) − 𝑓(1) + 1 →
⏞ 𝑓(1) = 𝑓 2 (1) −
𝑓(1) + 1 → (𝑓(1) − 1)2 = 0 → 𝑓(1) = 1.
3 3 3 3 3 3
3) √8 + 𝑥 + √8 − 𝑥 = 4|(… )3 → 8 + 𝑥 + 8 − 𝑥 + 3 √(8 + 𝑥)(8 − 𝑥)( √8 + 𝑥 + √8 − 𝑥 ) = 64 → 12 √64 − 𝑥 2 =
48 → 64 − 𝑥 2 = 64 → 𝑥 = 0.
4) Dacă 𝐴 = {√37, √38, √39, … , √96}, atunci 𝐴 ∩ ℕ = {7, 8, 9}. Cum 7 este număr prim şi 𝐴̅ = 96 − 37 + 1 = 60 →
𝑛𝑓 1
𝑝= = .
𝑛𝑝 60
[𝐴𝐶] = √2
5) [𝐴𝐵] = √(𝑥𝐵 − 𝑥𝐴 )2 + (𝑦𝐵 − 𝑦𝐴 )2 = √2. Impunem: { . Înlocuind şi ridicând la pătrat ambii membrii,
[𝐵𝐶] = √2
(𝑥 − 1)2 + (𝑦𝐶 − 2)2 = 2
obţinem: { 𝐶 . Scazându-le obţinem: 𝑥𝐶 = 𝑦𝐶 . Revenind în prima ecuaţie a sistemului, rezultă:
(𝑥𝐶 − 2)2 + (𝑦𝐶 − 1)2 = 2
3+√3
𝑥𝐶 = 𝑦𝐶 =
2
2𝑥𝐶2 − 6𝑥𝐶 + 3 = 0 → { .
3−√3
𝑥𝐶 = 𝑦𝐶 =
2
𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 9+16−27 1
6) cos 𝐵 = = =− → 𝑚(𝐵) ∈ (90°, 180°) → ∆𝐴𝐵𝐶 este obtuzunghic.
2𝑎𝑐 24 12
SUBIECTUL II
𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 4 (1)
1) a) Dacă 𝑎 = 𝑏 = 𝑐 = 1, sistemul devine: {2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 2𝑡 = 6 (2).Scădem ecuaţiile două câte două:
𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 1 (3)
(2) − (1): 𝑥 + 𝑡 = 2
{ . Din prima ecuaţie: 𝑦 + 𝑧 = 2 → 𝑧 = 5. Notând 𝑡 = 𝛼 ∈ ℝ, obţinem soluţia: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) =
(3) − (1): 𝑦 = −3
𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 4 (4)
(5) − 2(4): 𝑦 + 𝑧 = 2
(2 − 𝛼, −3,5, 𝛼), 𝛼 ∈ ℝ. b) {2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 2𝑡 = 6 (5). Eliminăm 𝑡 din sistem: { . Notăm: 𝑧 =
(6) − (4): 𝑦 + 𝑧 = 2
𝑥 + 2𝑦 + 2𝑧 + 𝑡 = 6 (6)
𝛼, 𝑡 = 𝛽; 𝛼, 𝛽 ∈ ℝ. Avem: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (2 − 𝛽, 2 − 𝛼, 𝛼, 𝛽). c) Impunem condiţia 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴 = 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴̅ = 2 , 𝐴 =
1 1 𝟏 𝟏 1 1 1 1 4 1 1 1
1 1
(2 𝑎 𝟏 𝟐) ; 𝐴̅ = (2 𝑎 1 2 6). Observăm că ∆2 = | | ≠ 0 şi observăm că ∆3 = |2 1 2| = 0 şi
1 2
1 2 𝑏 1 1 2 𝑏 1 𝑐 1 𝑏 1
130
1 1 1 1 1 4
impunem ∆′3 = |𝑎 1 2| = 0, de unde: 𝑎𝑏 − 𝑎 − 2𝑏 + 3 = 0 şi ∆′′
3 = |1 2 6| = 0, de unde: 𝑐 − 2𝑏 − 2 = 0.
2 𝑏 1 𝑏 1 𝑐
2𝑏−3 1
Obţinem: 𝑎 = = 2− ∈ ℤ → 𝑏 − 1 ∈ {−1, 1} → 𝑏 ∈ {0, 2} → 𝑎 ∈ {3, 1} → 𝑐 ∈ {2, 6}. Deci (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (3,0,2)
𝑏−1 𝑏−1
sau (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (1,2,6).
2) a) 𝑃(𝑥) = 𝑥 4 + 𝑥 2 + 1 = 𝑥 4 + 2𝑥 2 + 1 − 𝑥 2 = (𝑥 2 + 1)2 − 𝑥 2 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 + 1); b) Ecuaţia 𝑥 2 + 𝑥 +

1 = 0 are rădăcinile complexe: 𝑥1 = 𝛼, 𝑥2 = 𝛼̅ şi ecuaţia 𝑥 2 − 𝑥 + 1 = 0 are rădăcinile 𝑥3 = 𝛽, 𝑥4 = 𝛽̅ . Aşadar 𝑃(𝑥) =
𝛼 3 = 1; 𝛼 2 + 𝛼 + 1 = 0
(𝑥 − 𝛼)(𝑥 − 𝛼̅)(𝑥 − 𝛽)(𝑥 − 𝛽̅ ); c) Observăm că au loc relaţiile: { 3 . Deci 𝑃(𝛼 2016 ) +
𝛽 = −1; 𝛽 2 − 𝛽 + 1 = 0
𝑃(𝛽 2016 ) = 𝑃((𝛼 3 )672 ) + 𝑃((𝛽 3 )672 ) = 𝑃(1) + 𝑃(1) = 6.
SUBIECTUL III
𝑥−2 ′ 𝑥−1 1 1
1) a) 𝑓 ′ = (ln ) = ∙ (𝑥−1)2 = ;b) lim 𝑓(𝑥) = 0 → 𝑦 = 0 este asimptotă la ±∞ lim 𝑓(𝑥) = −∞ →
𝑥−1 𝑥−2 (𝑥−1)(𝑥−2) 𝑥→±∞ 𝑥→1
𝑥<1
𝑥 = 1 este asimptotă verticală la stânga, lim 𝑓(𝑥) = −∞ → 𝑥 = 2 este asimptotă verticală la dreapta. c) Cum 𝑓 ′ =
𝑥→2
𝑥>2
1 1 1 1 1 1 1 1 1
− → 𝑓 ′ (3) + 𝑓 ′ (4) + 𝑓 ′ (5) + ⋯ + 𝑓 ′ (𝑛) = − + − + ⋯ + − =1− → 1, când 𝑛 → ∞.
𝑥−2 𝑥−1 1 2 2 3 𝑛−2 𝑛−1 𝑛−1
1 𝑥𝑛 1 1 𝜋 1 𝑥 1 1 2𝑥
2) a) Dacă 𝐼𝑛 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 → 𝐼0 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥|10 = şi 𝐼1 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∙ ∫0 ∙ 𝑑𝑥 =
𝑥 2 +1 𝑥 2 +1 4 𝑥 2 +1 2 𝑥 2 +1
1 ln 2 𝜋 ln 2 1 𝑥 𝑛+2 +𝑥 𝑛 1 𝑥 𝑛 (𝑥 2 +1) 𝑥 𝑛+1 1 1
ln(𝑥 2 + 1) |10 = . Deci 𝐼0 + 𝐼1 = + ; b) 𝐼𝑛+2 + 𝐼𝑛 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = | = ;
2 2 4 2 𝑥 2 +1 𝑥 2 +1 𝑛+1 0 𝑛+1
c) Aplicăm relaţia de la pct. b) şi schimbăm alternativ semnele:

1
𝐼2016 + 𝐼2014 =
2015
1
−𝐼2014 − 𝐼2012 = −
2013
1
𝐼2012 + 𝐼2010 =
2011
⋮
⋮
1
𝐼4 + 𝐼2 =
3
−𝐼2 − 𝐼0 = −1.
𝜋 𝜋 1 1 1 1
Adunându-le şi folosind 𝐼0 = , obţinem: 𝐼2016 = − 1 + − + ⋯ − + .
4 4 3 5 2013 2015
TEST 13
SUBIECTUL I
1) Avem 𝑃 = 𝑐𝑡𝑔 1° ∙ 𝑐𝑡𝑔 2° ∙ … ∙ 𝒄𝒕𝒈 𝟗𝟎° ∙ … ∙ 𝑐𝑡𝑔 179° = 0.
2) Trebuie ca ecuaţiile 𝑓(𝑥) = 0 şi 𝑔(𝑥) = 0 să aibă cel puţin o rădăcină comună. Dar ecuaţia 𝑔(𝑥) = 0 admite
rădăcinile: 𝑥1 = 2, 𝑥2 = 3. Distingem trei cazuri: i) 𝐺𝑓 ∩ 𝐺𝑔 = 𝐴(2,0) → 𝑓(2) = 0 → 𝑓(2) = 0 → 𝑚2 − 3𝑚 + 2 = 0 →
𝑚 ∈ {1; 2}; ii) 𝐺𝑓 ∩ 𝐺𝑔 = 𝐵(3,0) → 𝑓(3) = 0 → 𝑚2 − 5𝑚 + 6 = 0 → 𝑚 ∈ {2; 3}iii) 𝐺𝑓 ∩ 𝐺𝑔 = {𝐴(2,0); 𝐵(3,0)} →
𝑚 = 2. Deci 𝑚 ∈ {1; 2; 3}.
131
21−𝑥 =𝑡>0
1
3) 23−2𝑥 − 3 ∙ 21−𝑥 + 1 ≤ 0 ⏞
→ 2𝑡 2 − 3𝑡 + 1 ≤ 0 → ≤ 𝑡 ≤ 1 → 2−1 ≤ 21−𝑥 ≤ 20 → −1 ≤ 1 − 𝑥 ≤ 0 → 𝑥 ∈
2
[1,2].
4) În completarea mulţimii 𝑀 = {𝑃, 𝑃, 𝐼, 𝐼, 𝐼} ⊂ 𝐴 = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9} avem ∁24 variante de a alege două elemente
pare, pe care ,,grefăm'' ∁35 variante de a alege trei elemente impare, deci numărul cerut de submulţimi este ∁24 ∙ ∁35 =
60.
𝑥𝐵 +𝑥𝐷 𝑥𝐴 +𝑥𝐶
𝑥𝑀 = = → 𝑎 + 𝑏 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑥𝐶 → 𝑥𝐶 = 0
2 2
5) Fie 𝑀 = 𝐴𝐶 ∩ 𝐵𝐷 → { 𝑦𝐵 +𝑦𝐷 𝑦𝐴 +𝑦𝐶 . Deci 𝐶(0; 1).
𝑦𝑀 = = → 𝑎 + 1 + 𝑏 + 1 = 𝑎 + 𝑏 + 1 + 𝑦𝐶 → 𝑦𝐶 = 1
2 2
𝑡.𝑐𝑜𝑠𝑖𝑛𝑢𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖
6) 𝑏 3 + 𝑐 3 = 𝑎2 ∙ (𝑏 + 𝑐) → (𝑏 + 𝑐)(𝑏 2 − 𝑏𝑐 + 𝑐 2 ) = 𝑎2 ∙ (𝑏 + 𝑐) → 𝑏 2 − 𝑏𝑐 + 𝑐 2 = 𝑎2 ⏞
→ 𝑏 2 − 𝑏𝑐 + 𝑐 2 =
1
𝑏 2 + 𝑐 2 − 2𝑏𝑐 cos 𝐴 → cos 𝐴 = → 𝐴 = 60°.
2
SUBIECTUL II
1 1 1 1 1 1 1 1 1 𝐶2,3−𝐶1
1) a) Dacă 𝐷(𝑎, 𝑏, 𝑐) = |𝑏𝑐 𝑎𝑐 𝑎𝑏| → 𝐷(1,2,3) = |6 3 2| = −2; b) |𝑏𝑐 𝑎𝑐 𝑎𝑏| = ⏞
𝑎 𝑏 𝑐 1 2 3 𝑎 𝑏 𝑐
1 0 0
𝑐 𝑏
|𝑏𝑐 𝑐(𝑎 − 𝑏) 𝑏(𝑎 − 𝑐)| = (𝑎 − 𝑏)(𝑎 − 𝑐) | | = (𝑎 − 𝑏)(𝑏 − 𝑐)(𝑎 − 𝑐); c) Conform b) avem:
−1 −1
𝑎 𝑏−𝑎 𝑐−𝑎
𝐷(sin 1°, sin 90°, sin 179°) = (sin 1° − sin 90°) (sin 90° − sin 179°)(sin 1° − sin 179°) = 0 pentru că
sin 1° − sin 179° = sin 1° − sin(180° − 1°) = 0.
2) a) 𝑄(𝑥) = 𝑥 2 + 1 = 𝑥 2 − 𝑖 2 = (𝑥 − 𝑖)(𝑥 + 𝑖); b) 𝑃(𝑥) = (𝑥 2 + 2)100 + (𝑥 2 + 1)50 + 𝑥 4 + 𝑥 3 + 𝑥 + 1 =

0
∁100 𝑥 200 + ∁1100 𝑥 198 + ⋯ + 𝑥 + 1 → 𝑥1 + 𝑥2 + ⋯ + 𝑥200 = 0; c) Aplicăm teorema împărţirii cu rest: (𝑥 2 + 2)100 +
(𝑥 + 1)50 + 𝑥 4 + 𝑥 3 + 𝑥 + 1 = (𝑥 − 𝑖)(𝑥 + 𝑖)𝐶(𝑥) + 𝑎𝑥 + 𝑏. Pentru 𝑥 = 𝑖 → 3 = 𝑎 ∙ 𝑖 + 𝑏 şi pentru 𝑥 = −𝑖 → 3 =
2
−𝑎 ∙ 𝑖 + 𝑏 → 𝑎 = 0, 𝑏 = 3. Deci restul este 𝑅(𝑥) = 3.
SUBIECTUL III
ln(1+𝑥)
, 𝑥 ∈ (−1,0) ∪ (0, +∞)
1) a) 𝑓: (−1, +∞) → 𝑅, 𝑓(𝑥) = { 𝑥 .Funcţia este continuă pe (−1,0) şi (0, +∞) fiind
1 , 𝑥=0
obţinută din operaţii cu funcţii elementare. Calculăm: 𝑙𝑠 (0) = lim 𝑓(𝑥) = 1, 𝑓(0) = 1, 𝑙𝑑 (0) = lim 𝑓(𝑥) = 1. Deci 𝑓
𝑥→0 𝑥→0
𝑥<0 𝑥>0
𝑥
este continuă în 𝑥 = 0 şi este continuă pe (−1, +∞). b) Fie 𝑔(𝑥) = − ln(𝑥 + 1) , 𝑥 ∈ (0, +∞). Avem 𝑔′ (𝑥) =
𝑥+1
1 1 𝑥
(𝑥+1)2
− = − (𝑥+1)2 < 0, ∀𝑥 ∈ (0, +∞) deci 𝑔 este strict descrescătoare. Cum lim 𝑔(𝑥) = 0 →pentru 𝑥 > 0 →
𝑥+1 𝑥→0
𝑥>0
𝑥
−ln(1+𝑥) 3 3
𝑔(𝑥) < 0. c) Calculăm 𝑓 ′ (𝑥) = 1+𝑥
< 0, ∀𝑥 ∈ (0, +∞) → 𝑓 strict descrescătoare pe (0, +∞).Cum √3 < √5 →
(1+𝑥)2
3 3 3 3
3 3 ln(1+ √3) ln(1+ √5) 3 √5 3 √3
𝑓( √3) > 𝑓( √5) → 3 > 3 → (1 + √3) > (1 + √5) .
√3 √5
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
2) a) 𝐼0 = ∫02 sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − cos 𝑥|02 = 1; b) 𝐽2 = ∫02 (sin 𝑥 + cos 𝑥)2 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02(1 + 2 sin 𝑥 ∙ cos 𝑥) ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝑐𝑜𝑠 3 𝑥 5
∫02 cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + 2 ∫02 sin 𝑥 ∙ cos 2 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = sin 𝑥|02 − 2 ∫02 (cos 𝑥)2 ∙ (cos 𝑥)′ 𝑑𝑥 = 1 − 2 ( 3
) |02 = ; c) 𝐽𝑛 − 𝐼𝑛 =
3
𝜋 𝜋
(sin 𝑥+cos 𝑥)𝑛+1 2
∫0 (sin 𝑥 + cos 𝑥)𝑛 ∙ (cos 𝑥 − sin 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 =
2
𝑛+1
|0 = 0 → 𝐼𝑛 = 𝐽𝑛 .
TEST 14
SUBIECTUL I
[𝑎] + {𝑏} = 23,23 [𝑎] = 23; {𝑏} = 0,23 𝑎 = [𝑎] + {𝑎} = 23,32
1) Din { →{ →{ .
{𝑎} + [𝑏] = 32,32 {𝑎} = 0,32; [𝑏] = 32 𝑏 = [𝑏] + {𝑏} = 32,23
132
𝑦 = −𝑥 + 3
2) Impunem ca sistemul { să aibă soluţie unică. Se obţine ecuaţia 𝑥 2 − 𝑚𝑥 + 2𝑚 − 3 = 0
𝑦 = 𝑥 2 − (𝑚 + 1)𝑥 + 2𝑚
pentru care impunem ∆= 0 ↔ 𝑚2 − 8𝑚 + 12 = 0 → 𝑚 ∈ {2; 6}.
𝜋
3) Pentru 𝑥 ∈ (0, ) → sin 𝑥 + cos 𝑥 > 0. Impunem şi condiţia sin 𝑥 + cos 𝑥 ≠ 1 (1). Ecuaţia log sin 𝑥+cos 𝑥 2 = 2
2
𝜋
𝑥∈(0, )
2
𝜋
devine: (sin 𝑥 + cos 𝑥)2 = 2 → sin 2𝑥 = 1 ⏞
→ 𝑥 = (verifică (1)).
4
4) Există 900 numere de formă ̅̅̅̅̅

𝑎𝑏𝑐 , dintre care formăm numere de trei cifre din {0,1,8}, cu 𝑎 ≠ 0. Acestea sunt în
𝑛𝑓 18 1
număr de 2 × 3 × 3 adică 18 numere. Deci, 𝑝 = = = .
𝑛𝑝 900 50
1 3 1
5) Din 𝐴𝐵 + 𝐵𝐶 + 𝐶𝐷 = 𝐴𝐷 rezultă că punctele 𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷 sunt coliniare. Din 𝐴, 𝐵, 𝐶 coliniare → |2 2𝑎 + 1 1| = 0 →
3 7 1
2 5 1
𝑎 = 2 → 𝐵(2,5). Din 𝐵, 𝐶, 𝐷 coliniare → |3 7 1| = 0 → 𝑏 = 5.
4 2𝑏 − 1 1
𝑎 40
6) Din sin2 𝐴 + cos 2 𝐴 = 1 → sin 𝐴 = 0,8. Din teorema sinusurilor: = 2𝑅 → = 2𝑅 → 𝑅 = 25.
sin 𝐴 0,8
SUBIECTUL II
1) a) det(𝐴 + 𝐵) = det 𝐼3 = 1; b) 𝐴𝐶 + 𝐵𝐶 = 𝐶𝐴 + 𝐶𝐵 ↔ (𝐴 + 𝐵)𝐶 = 𝐶(𝐴 + 𝐵) ↔ 𝐼3 𝐶 = 𝐶 ∙ 𝐼3 ↔ 𝐶 = 𝐶; c)

Înmulţim succesiv ecuaţia: 𝐴−1 ∙ 𝑋 ∙ 𝐵 −1 = 𝐶 la stânga cu 𝐴 şi la dreapta cu 𝐵 şi obţinem: 𝑋 = (𝐴𝐶)𝐵 =
12 6 −6
(−2 −4 −2).
−9 −6 4
2 2
2) a) În ℛ4 , ecuaţia: 𝑥 ∗ 𝑥 = 3̂ devine: (𝑥 + 2̂) + 2̂ = 3̂ | + 2̂ → (𝑥 + 2̂) = 1̂ → 𝑥 + 2̂ = 3̂ | + 2̂ → 𝑥 = 1̂; b)
Întocmim tabla operaţiei pentru (ℛ4 , ∗):
* 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
0̂ 2̂ 0̂ 2̂ 0̂
̂1 ̂0 ̂3 ̂2 1̂
̂2 ̂2 ̂2 ̂2 2̂
̂3 ̂0 ̂1 ̂2 3̂
Parte stabilă: ∀𝑥, 𝑦 ∈ ℛ4 → 𝑥 ∗ 𝑦 ∈ ℛ4 ; Asociativitate: ∀𝑥, 𝑦, 𝑧 ∈ ℛ4 → (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧) ↔
((𝑥 + 2̂)(𝑦 + 2̂) + 2̂) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ ((𝑦 + 2̂)(𝑧 + 2̂) + 2̂) ↔ (𝑥 + 2̂)(𝑦 + 2̂)(𝑧 + 2̂) + 2̂ = (𝑥 + 2̂)(𝑦 + 2̂)(𝑧 + 2̂) + 2̂
adevărat; Element neutru: Pentru fiecare 𝑥 ∈ ℛ4 , ∃! 𝑒 = 3̂ ∈ ℛ4 astfel încât 𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑒 ∗ 𝑥 = 𝑥; Elemente simetrizabile:
0̂, 2̂ nu sunt simetrizabile; Comutativitate: adevărată datorită simetriei diagonale a tablei. Deci (ℛ4 , ∗) este monoid
comutativ; c) Conform tablei operaţiei ⏟ 3̂ ∗ 3̂ ∗ … ∗ 3̂ + ⏟
2̂ ∗ 2̂ ∗ … ∗ 2̂ = 3̂ + 2̂ = 1̂.
2016 𝑜𝑟𝑖 2016 𝑜𝑟𝑖
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥 7 − 7𝑥 + 5)′ = 7𝑥 6 − 7 = 7(𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 + 1) = 0 → 𝑥 = ±1. Întocmim

tabelul:
x −∞ −1 1 +∞
f' + 0 - 0 +
f 11 -1
Conform tabelului funcţia admite un maxim 𝐴(−1; 11) şi un minim 𝐵(1; −1); b) Tangenta la 𝐺𝑓 este paralelă cu
dreapta de ecuaţie 𝑦 = −7𝑥 + 3 dacă pantele celor două drepte sunt egale. Deducem că: 𝑓 ′ (𝑥0 ) = −7 → 7𝑥06 − 7 =
7
−7 → 𝑥0 = 0, deci punctul cerut este 𝐶(0; 5); c) Avem 𝑔(𝑥) = 7√𝑓(𝑥) deci 𝑔(𝑥) = √𝑥 7 − 7𝑥 + 5 . Calculăm
7
lim √𝑥 7 − 7𝑥 + 5 = ∞, deci nu există asimptotă orizontală dar este posibilă existenţa unei asimptote oblice de
𝑥→∞
133
𝑔(𝑥) 7 𝑥 7 −7𝑥+5 7
ecuaţie 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛 unde 𝑚 = lim = lim √ = 1 şi 𝑛 = lim [𝑔(𝑥) − 𝑚 ∙ 𝑥] = lim [ √𝑥 7 − 7𝑥 + 5 − 𝑥] =
𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞ 𝑥7 𝑥→∞ 𝑥→∞
𝑥 7 −7𝑥+5−𝑥 7
lim 7 7 7 = 0 (grad numarator= 1 <grad numitor= 6). Deci asimptota oblică la +∞ are
𝑥→∞ √(𝑥 7 −7𝑥+5)6 + √(𝑥 7 −7𝑥+5)5 𝑥 7 +⋯+ √𝑥 42
ecuaţia 𝑦 = 𝑥.
𝜋 𝜋 𝜋
𝑎∙sin 𝑥+𝑏∙cos 𝑥 2∙sin 𝑥+2∙cos 𝑥
2) a) Dacă 𝐼(𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑) = ∫02 ∙ 𝑑𝑥 , atunci 𝐼(2,2,1,1) = ∫02 𝑑𝑥 = (2𝑥)|02 = 𝜋; b) 𝐼(−3,2,2,3) =
𝑐∙sin 𝑥+𝑑∙cos 𝑥 sin 𝑥+cos 𝑥
𝜋
−3∙sin 𝑥+2∙cos 𝑥
∫0
2 ∙ 𝑑𝑥 . Aplicăm prima schimbare de variabilă considerând funcţia derivabilă: 𝑢(𝑥) = 2 ∙ sin 𝑥 + 3 ∙ cos 𝑥
2∙sin 𝑥+3∙cos 𝑥
𝜋 𝜋 𝜋
𝑢′
având derivata: 𝑢′ (𝑥) = −3 ∙ sin 𝑥 + 2 ∙ cos 𝑥. Astfel: 𝐼(−3,2,2,3) = ∫02 ∙ 𝑑𝑥 = ln|𝑢||02 = ln|2 ∙ sin 𝑥 + 3 ∙ cos 𝑥| |02 =
𝑢
2
ln 2 − ln 3 = ln ; c) Integrala 𝐼(1,2,3,4) se calculeză reducând-o la două integrale de tipul celor calculate la punctele
3
sin 𝑥+2∙cos 𝑥 3∙sin 𝑥+4∙cos 𝑥 −4∙sin 𝑥+3∙cos 𝑥
anterioare. Avem: =𝑚∙ +𝑛∙
(1). Eliminăm numitorii şi identificăm coeficienţii
3∙sin 𝑥+4∙cos 𝑥 3∙sin 𝑥+4∙cos 𝑥 3∙sin 𝑥+4∙cos 𝑥
3𝑚 − 4𝑛 = 1 11 2
funcţiilor sin respectiv cos din ambii membri. Obţinem: { de unde 𝑚 = şi 𝑛 = . Înlocuim aceste valori
4𝑚 + 3𝑛 = 2 25 25
𝜋
11 2
în relaţia (1) şi o integrăm, membru cu membru pe intervalul dat: 𝐼(1,2,3,4) = ∙ 𝑥|02 + ln(3 ∙
25 25
𝜋
11𝜋 2 3
sin 𝑥 + 4 ∙ cos 𝑥) |0 = 2
+ ln .
50 25 4
TEST 15
SUBIECTUL I
𝑎4𝑘+1 = 2
224 2016 𝑎 =0
1) Amplificând fracţia cu 9 obţinem = = 0, (2016). Deducem că: { 4𝑘+2 . Prin urmare: 𝑎2016 = 𝑎4∙504 =
1111 9999 𝑎4𝑘+3 = 1
𝑎4𝑘 = 6
6.
2) Condiţia de compunere (domeniu funcţie 1=codomeniu funcţie 2) fiind îndeplinită, aplicăm regula de compunere
3
log2 (sin arcsin(16 𝑥3 )) 3 𝑥3 ) 3 4∙𝑥 3
log (16
(𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) = √ =√ 2 =√ = 𝑥. Observaţie: Se poate argumenta că funcţiile sunt
4 4 4
bijective (compuneri de bijecţii elementare) şi una inversa celeilalte.
3) Avem 𝑥 2 − 𝑥 − 2 ≥ 0 → 𝑥 ∈ (−∞, −1] ∪ [2, +∞)(1). Discutăm inecuaţia √𝑥 2 − 𝑥 − 2 ≤ 𝑥 + 3 în funcţie de semnul

membrului drept: i) Dacă 𝑥 + 3 < 0 ↔ 𝑥 ∈ (−∞, −3) relaţia devine imposibilă. Deci 𝑥 ∉ (−∞, −3). îi) Dacă 𝑥 + 3 ≥
11
0 ↔ 𝑥 ∈ [−3, +∞) putem ridica la pătrat ambii membri şi obţinem: 𝑥 2 − 𝑥 − 2 ≤ 𝑥 2 + 6𝑥 + 9 → 𝑥 ∈ [− , +∞) ∩
7
11 11
[−3, +∞) = [− , +∞) (2). Din (1), (2) rezultă soluţia: 𝑥 ∈ [− , −1] ∪ [2, +∞).
7 7
4) Cifre numere prime sunt: 2,3,5,7. Există în total 4 × 4 × 4 × 4 = 256 astfel de numere.
1 1 1 1
5) VECTORIAL: Notăm cu 𝑂 mijlocul diagonalei 𝐵𝐷. Avem succesiv: ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺1 𝐺2 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺2 − ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺1 = − ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑂 + ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑂 = − ∙ ∙
3 3 3 2
1 1
⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
(𝐶𝐵 𝐶𝐷 ) + ∙ ∙ (𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ ) = 1 ∙ (𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ ) + 1 ∙ (𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐵𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗ 1
⃗⃗⃗⃗⃗ → vectorii ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐷𝐶 ) = ∙ 𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ sunt coliniari, deci:
𝐺1 𝐺2 şi 𝐴𝐶
3 2 6 6 3
𝑟.𝑡.𝑇ℎ𝑎𝑙𝑒𝑠
𝑂𝐺1 𝑂𝐺2
𝐺1 𝐺2 ∥ 𝐴𝐶; SINTETIC: În ∆𝑂𝐴𝐶, avem = ⏞
→ 𝐺1 𝐺2 ∥ 𝐴𝐶;ANALITIC: În sistemul 𝑥𝑂𝑦, luăm
𝐺1 𝐴 𝐺2 𝐴
𝑥𝐴 +𝑥𝐵 +𝑥𝐷 𝑎+𝑏 𝑦𝐴 +𝑦𝐵 +𝑦𝐷 𝑑
𝑥1 = = ; 𝑦1 = =
3 3 3 3
𝐴(𝑎, 0), 𝐵(𝑏, 0), 𝐶(𝑐, 𝑒), 𝐷(0, 𝑑) şi notăm 𝐺1 (𝑥1 , 𝑦1 ) şi 𝐺2 (𝑥2 , 𝑦2 ). Avem: { 𝑥𝐵 +𝑥𝐶 +𝑥𝐷 𝑏+𝑐 𝑦𝐵 +𝑦𝐶 +𝑦𝐷 𝑑+𝑒.
𝑥2 = = ; 𝑦2 = =
3 3 3 3
𝑦2 −𝑦1 𝑒 𝑦𝐶 −𝑦𝐴 𝑒
De aici panta 𝑚𝐺1𝐺2 = = (1). Panta diagonalei 𝑚𝐴𝐶 = = (2). Din (1),(2) rezultă că 𝐺1 𝐺2 ∥ 𝐴𝐶.
𝑥2 −𝑥1 𝑐−𝑎 𝑥𝐶 −𝑥𝐴 𝑐−𝑎
6) Metoda 1) 𝐸 = (𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 )2 − 4𝑏 2 𝑐 2 = (𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 − 2𝑏𝑐)(𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 + 2𝑏𝑐) = [(𝑏 − 𝑐)2 −

𝑎2 ][(𝑏 + 𝑐)2 − 𝑎2 ] = (𝑏 − 𝑐 − 𝑎)(𝑏 − 𝑐 + 𝑎)(𝑏 + 𝑐 − 𝑎)(𝑏 + 𝑐 + 𝑎) < 0; Metoda 2) Folosind teorema cosinusului:
𝐸 = (2𝑏𝑐 ∙ cos 𝐴)2 − 4𝑏 2 𝑐 2 = 4𝑏 2 𝑐 2 [(cos 𝐴)2 − 1] < 0. Cazul ,,='' nu se poate realiza pentru că 𝐴 ∈ (0, 𝜋).
SUBIECTUL II
134
0 1 1
|𝑑|
1) a) Dacă 𝐴𝑛 (𝑛 , 𝑛2 − 𝑛 + 1), atunci 𝐴0 (0,1), 𝐴1 (1,1), 𝐴2 (2,3) → 𝒜∆𝐴0 𝐴1 𝐴2 = , unde 𝑑 = |1 1 1| = 2 →
2
2 3 1
2 2
𝒜∆𝐴0𝐴1 𝐴2 = 1; b) [𝐴𝑚 𝐴𝑛 ] = √104 ↔ √(𝑥𝐴𝑚 − 𝑥𝐴𝑛 ) + (𝑦𝐴𝑚 − 𝑦𝐴𝑛 ) = √104 → (𝑚 − 𝑛)2 + (𝑚2 − 𝑚 + 1 − 𝑛2 +
𝑛 − 1)2 = 104 ↔ (𝑚 − 𝑛)2 [1 + (𝑚 + 𝑛 − 1)2 ] = 104. Pentru că (𝑚 − 𝑛)2 este pătrat perfect, ţinând cont de
descompunerea 104 = 23 ∙ 13 şi observând că (𝑚 − 𝑛)2 < 1 + (𝑚 + 𝑛 − 1)2 , distingem cazurile:
(𝑚 − 𝑛)2 = 1 (𝑚 − 𝑛)2 = 4 𝑚 − 𝑛 = ±2
{ fals, respectiv: { ↔{ . Întocmim tabelul:
2
1 + (𝑚 + 𝑛 − 1) = 104 1 + (𝑚 + 𝑛 − 1)2 = 26 𝑚 + 𝑛 − 1 = ±5
m-n 2 2 -2 -2
m+n 6 -4 6 -4
m 4 -1 2 -3
n 2 -3 4 -1
Rămân variantele: (𝑚, 𝑛) ∈ {(4,2); (2,4)}. c) Presupunem că există trei puncte coliniare în mulţimea dată→
𝑚 𝑚2 − 𝑚 + 1 1
| 𝑛 𝑛2 − 𝑛 + 1 1| = 0 ↔ (𝑚 − 𝑛)(𝑛 − 𝑝)(𝑝 − 𝑚) = 0 fals, de unde concluzia.
𝑝 𝑝2 − 𝑝 + 1 1
2) a) 2 ∗ 3 = √4 ∙ 9 − 4 − 9 + 2 = 5; b) Prelucrăm convenabil 𝑥 ∗ 𝑦 = √𝑥 2 𝑦 2 − 𝑥 2 − 𝑦 2 + 2 =
𝑥>1 𝑥2 > 1 𝑥2 − 1 > 0
√(𝑥 2 − 1)(𝑦 2 − 1) + 1; Parte stabilă: { →{ 2 →{ 2 → (𝑥 2 − 1)(𝑦 2 − 1) > 0 →
𝑦>1 𝑦 >1 𝑦 −1 >0
(𝑥 2 − 1)(𝑦 2 − 1) + 1 > 1 → 𝑥 ∗ 𝑦 > 1. Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧) ↔ √(𝑥 2 − 1)(𝑦 2 − 1) + 1 ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗
√(𝑦 2 − 1)(𝑧 2 − 1) + 1 ↔ √(𝑥 2 − 1)(𝑦 2 − 1)(𝑧 2 − 1) + 1 = √(𝑥 2 − 1)(𝑦 2 − 1)(𝑧 2 − 1) + 1; Element neutru:
Pentru fiecare 𝑥 ∈ (1, +∞), ∃! 𝑒 ∈ (1, +∞) astfel încât: 𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑒 ∗ 𝑥 = 𝑥 → √(𝑥 2 − 1)(𝑒 2 − 1) + 1 = 𝑥 → 𝑒 = √2 ∈
(1, +∞) ; Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑥 ∈ (1, +∞), ∃𝑥′ ∈ (1, +∞) astfel încât: 𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗ 𝑥 = √2 →
1
√(𝑥 2 − 1)((𝑥 ′ )2 − 1) + 1 = √2 → 𝑥 ′ = √1 + ∈ (1, +∞) ; Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑦 ∗ 𝑥 ↔
𝑥 2 −1
√(𝑥 2 − 1)(𝑦 2 − 1) + 1 = √(𝑦 2 − 1)(𝑥 2 − 1) + 1; c) 𝑥 ∗ 𝑥 = √(𝑥 2 − 1)2 + 1; 𝑥 ∗ 𝑥 ∗ 𝑥 = √(𝑥 2 − 1)3 + 1. Ecuaţia

𝑥 2 −1=𝑡
dată devine: − √(𝑥 2
+1=𝑥 →1)4 (𝑥 2 4
− 1) = 𝑥 − 1 2 ⏞
→ 𝑡 4 = 𝑡 → 𝑡(𝑡 − 1)(𝑡 2 + 𝑡 + 1) = 0 → 𝑡 ∈ {0,1} →
2 {1,2}
𝑥 ∈ → 𝑥 ∈ {−√2, −1,1, √2}.
SUBIECTUL III
2𝑥 , 𝑥 ∈ (−∞, 0]
1) a) 𝑓(𝑥) = { (𝑥 − 1)2 , 𝑥 ∈ (0,2] . Funcţia este continuă pe fiecare ramură în parte: operaţii cu funcţii elementare.
−𝑥 + 3, 𝑥 ∈ (2, +∞)
𝑥 2 , 𝑥 ∈ (−∞, 0]
𝑙𝑠 (0) = 𝑓(0) = 𝑙𝑑 (0) = 1 şi 𝑙𝑠 (2) = 𝑓(2) = 𝑙𝑑 (2) = 1. Deci, 𝑓 continuă pe ℝ. 𝑔(𝑥) = {log 2 (𝑥 + 1), 𝑥 ∈ (0,1].
1
, 𝑥 ∈ (1, +∞)
𝑥
Funcţia este continuă pe fiecare ramură în parte: operaţii cu funcţii elementare. 𝑙𝑠 (0) = 𝑓(0) = 𝑙𝑑 (0) = 0 şi 𝑙𝑠 (1) =
2𝑥 ∙ ln 2 , 𝑥 ∈ (−∞, 0)
′
𝑓(1) = 𝑙𝑑 (1) = 1. Deci, 𝑔 continuă pe ℝ. b) 𝑓 (𝑥) = { 2 ∙ (𝑥 − 1), 𝑥 ∈ (0,2) = 0 → 𝑥 = 1. Conform tabelului:
−1, 𝑥 ∈ (2, +∞)
x −∞ 0 1 2 +∞
f' + - 0 + -
f 1 0 1
funcţia 𝑓 are trei puncte de extrem (şi doar un punct critic); c) Calculăm derivata a doua a funcţiei: 𝑔′′(𝑥) =
2, 𝑥 ∈ (−∞, 0]
1
− , 𝑥 ∈ (0,1] = 0 → 𝑥 ∈ Φ. Conform tabelului:
ln 2(𝑥+1)2
2
{ , 𝑥 ∈ (1, +∞)
𝑥3
135
x −∞ 0 1 +∞
g'' + - +
g concavă 0 convexă 1 concavă
funcţia 𝑔 are două puncte al inflexiune (niciunul zerou al derivatei a doua);
1 1
2) a) 𝐼1 = ∫−1 𝑓1 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫−1 𝑥√𝑥 2 + 1 ∙ 𝑑𝑥 = 0 (funcţie impară definită pe un compact centrat în origine); b) 𝐼3 =
1 1 1 1
∫−1 𝑓3 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫−1 𝑥 3 √𝑥 2 + 1 ∙ 𝑑𝑥 = 0 (vezi a)); c) 𝑉 = 𝜋 ∫0 𝑓𝑛2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫0 𝑥 2𝑛 (𝑥 2 + 1)𝑑𝑥 =
𝑥 2𝑛+3 1 𝑥 2𝑛+1 1 1 1 12𝜋 1 1 12
𝜋( | + | ) = 𝜋( + )= → + = → 𝑛 = 2 ∈ ℕ.
2𝑛+3 0 2𝑛+1 0 2𝑛+3 2𝑛+1 35 2𝑛+3 2𝑛+1 35
TEST 16
SUBIECTUL I
1) Într-o progresie aritmetică, orice termen, cu excepţia primului, este media aritmetică a termenilor învecinaţi.
(2𝑎+𝑏−1)+(3𝑎+2𝑏+3)
𝑎 + 2𝑏 + 2 = 3𝑎 − 𝑏 = 2
2
Obţinem { (𝑎+2𝑏+2)+(𝑎+4𝑏+6)
↔{ → (𝑎, 𝑏) = (1,1).
3𝑎 + 2𝑏 + 3 = 4𝑎 − 2𝑏 = 2
2
𝑦 = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 𝑦 = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 𝑦 = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐
2) Sistemele { ;{ ;{ au soluţie unică, deci ecuaţiile de grad II,
𝑦 = −1 𝑦 = −2𝑥 + 2 𝑦 = 2𝑥 − 6
𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 + 1 = 0 ∆1 = 0
2
obţinute prin eliminarea lui 𝑦: {𝑎𝑥 + (𝑏 + 2)𝑥 + 𝑐 − 2 = 0 trebuie să admită soluţii unice: ∆2 = 0 ↔
𝑎𝑥 2 + (𝑏 − 2)𝑥 + 𝑐 + 6 = 0 ∆3 = 0
{
1
𝑎=
𝑏 2 − 4𝑎(𝑐 + 1) = 0; (1) 2
2 (2) − (1): 𝑎 + 𝑏 = −1 3
(𝑏 + 2) − 4𝑎(𝑐 − 2) = 0; (2) → → 𝑏 = − 2;
(1) − (3): 𝑏 + 5𝑎 = 1
(𝑏 − 2)2 − 4𝑎(𝑐 + 6) = 0; (3) 1
𝑐=
{ { { 8
3) Luând 𝑧 = 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖 ∈ ℂ, ecuaţia: 4𝑧 2 + (𝑧̅)2 = 4|𝑧|2 − 8 + 6 ∙ 𝑖 devine: 4(𝑎2 − 𝑏 2 + 2𝑎𝑏𝑖) + (𝑎2 − 𝑏 2 − 2𝑎𝑏𝑖) =

2 2 2 2
4(𝑎2 + 𝑏 2 ) − 8 + 6𝑖 ↔ 5𝑎2 − 5𝑏 2 + 6𝑎𝑏𝑖 = 4𝑎2 + 4𝑏 2 − 8 + 6𝑖 ↔ {5𝑎 − 5𝑏 = 4𝑎 + 4𝑏 − 8 ↔
6𝑎𝑏 = 6
2 2 𝑎 2 =𝑡≥0
𝑎 − 9𝑏 + 8 = 0 9 𝑎 = 1; 𝑏 = 1
{ 1 → 𝑎2 − 2 + 8 = 0 → ⏞ 𝑡 2 + 8𝑡 − 9 = 0 → 𝑡 = 1 → 𝑎2 = 1 → { .Deci soluţiile
𝑏 = ;𝑎 ≠ 0 𝑎 𝑎 = −1; 𝑏 = −1
𝑎
ecuaţiei sunt: 𝑧1 = 1 + 𝑖; 𝑧2 = −1 − 𝑖.
̅̅̅̅̅ − PAR| 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ {1,2,3,4,5,6,7,8,9}, 𝑎, 𝑏, 𝑐 distincte}, atunci 𝑐𝑎𝑟𝑑 (𝐴) =
4) Nr. total cazuri: 𝑛𝑝 = 900. Dacă 𝐴 = {𝑎𝑏𝑐
𝑛𝑓 = 4 ∙ A8 = 224. De exemplu pentru ̅̅̅̅̅
2
𝑎𝑏2, ocuparea primelor două cifre presupune A28 posibilităţi. Prin urmare 𝑝 =
224 56
= .
900 225
𝐴 = 𝑑1 ∩ 𝑑2
1
5) Dacă (𝑑1 ): 𝑦 = −2𝑥, (𝑑2 ): 𝑦 = 𝑥 si (𝑑3 ): 𝑦 = 2, notăm: {𝐵 = 𝑑2 ∩ 𝑑3 şi rezolvăm sistemele aferente:
2
𝐶 = 𝑑3 ∩ 𝑑1
𝑦 = −2𝑥 1
𝑦= 𝑥 𝑦=2 𝑏∙ℎ 5∙2
(𝐴) { 1 → 𝐴(0,0); (𝐵) { 2 → 𝐵(4,2); (𝐶) { → 𝐶(−1,2). Deci 𝒜𝐴𝐵𝐶 = = = 5. Altă soluţie: cu
𝑦= 𝑥 𝑦=2 𝑦 = −2𝑥 2 2
2
ajutorul determinanţilor.
6) 𝒄𝒐𝒔𝟑 (𝟏𝟖𝟎° − 𝜶°) = −𝒄𝒐𝒔𝟑 𝜶° → 𝑐𝑜𝑠 3 1° + 𝑐𝑜𝑠 3 179° = 𝑐𝑜𝑠 3 2° + 𝑐𝑜𝑠 3 178° = ⋯ = 𝑐𝑜𝑠 3 89° + 𝑐𝑜𝑠 3 91° =
𝑐𝑜𝑠 3 90° = 0 şi, deci 𝑆 = 0.
136
SUBIECTUL II
cos 𝑥 sin 𝑥 cos 𝑦 sin 𝑦 cos(𝑥 + 𝑦) sin(𝑥 + 𝑦)

1) a) 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = ( )( )=( ) ; b) Conform pct. a) 𝐴2 (𝑥) =
− sin 𝑥 cos 𝑥 − sin 𝑦 cos 𝑦 − sin(𝑥 + 𝑦) cos(𝑥 + 𝑦)
𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(2𝑥). Prin inducţie matematică, obţinem: 𝐴𝑛 (𝑥) = 𝐴(𝑛𝑥); c) Aplicăm b): 𝐴6 (𝑥) = 𝐴(6𝑥) =
𝜋
𝜋 𝜋 𝑘𝜋 𝑥∈(0, )
cos 6𝑥 sin 6𝑥 0 1 cos 6𝑥 = 0 6𝑥 = ± + 2𝑘𝜋 𝑥=± + 6
𝜋
2 12 3
( )=( )→{ →{ 𝜋 →{ 𝜋 𝑘𝜋
⏞
→ 𝑥= .
− sin 6𝑥 cos 6𝑥 1 0 sin 6𝑥 = 1 𝑘
6𝑥 = (−1) + 𝑘𝜋 𝑥 = (−1) 𝑘
+ 12
2 12 6
𝑥 3 =𝑡
2) a) 𝑃 = 𝑥 9 − 9𝑥 6 + 27𝑥 3 − 30 =
⏞ 𝑡 3 − 9𝑡 2 + 27𝑡 − 30 = (𝑡 − 3)3 − 27 = 𝑄 ∙ (𝑥 3 − 3)2 − 3. Deci, câtul este
3 3
𝐶 = (𝑥 3 − 3)2 şi restul 𝑅 = −3; b) Ridicând la puterea a treia ambii termeni ai relaţiei 𝑥 = √3 + √3 obţinem 𝑥 3 =
3 3
3 + √3 → 𝑥 3 − 3 = √3|(… )3 → 𝑥 9 − 9𝑥 6 + 27𝑥 3 − 27 = 3 de unde 𝑥 9 − 9𝑥 6 + 27𝑥 3 − 30 = 0, ceea ce dovedeşte
3 3
că 𝑥 = √3 + √3 este rădăcina lui 𝑃; c) Calculăm suma pătratelor rădăcinilor: ∑9𝑖=1 𝑥𝑖2 = (∑9𝑖=1 𝑥𝑖 )2 −
2 ∑1≤𝑖,𝑗≤9 𝑥𝑖 𝑥𝑗 = 0. Dacă, prin absurd toate rădăcinile ar fi reale, ar trebui ca 𝑥𝑖 = 0, ∀𝑖 = ̅̅̅̅
1,9 fals.
SUBIECTUL III
′ ′′
𝑒𝑥 𝑒 𝑥 (𝑥−1)2 𝑒 𝑥 (𝑥−1)2
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = ≥ 0, ∀𝑥 ∈ ℝ → 𝑓 strict crescătoare pe ℝ; b) 𝑓 ′′ (𝑥) = ( (𝑥 2 ) =
𝑥 2 +1 (𝑥 2 +1)2 +1)2
𝑒 𝑥 (𝑥−1)(𝑥 3 −3𝑥 2 +5𝑥+1)
(𝑥 2 +1)3
. Fie 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 − 3𝑥 2 + 5𝑥 + 1. Cum 𝑔′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 6𝑥 + 5 > 0, ∀𝑥 ∈ ℝ şi lim 𝑔(𝑥) = ±∞,
𝑥→±∞
𝐵𝑜𝑙𝑧𝑎𝑛𝑜
rezultă că ecuaţia 𝑔(𝑥) = 0 are o singură rădăcină reală 𝑥0 . Mai mult, pentru că 𝑔(−1) ∙ 𝑔(0) < 0 ⏞
→ 𝑥0 ∈ (−1,0).
𝑓 𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐 1 1
1 1 1 1 𝑒3 𝑒2 3
Deci, funcţia 𝑓 are două puncte de inflexiune; c) < ⏞ 𝑓( ) < 𝑓( ) →
→ 1 2
< 1 2
→ 9 ∙ √𝑒 < 8 ∙ √𝑒.
3 2 3 2 ( ) +1 ( ) +1
3 2
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
1 1 cos 𝑥 (sin 𝑥)′ 𝑢′ 1 𝑢−1 4
2) a) 𝐼2 = ∫04 𝑑𝑥 = 𝑡𝑔 𝑥|0 = 1; b) 𝐼1 = ∫04
4
𝑑𝑥 = ∫04 𝑑𝑥 = ∫04 𝑑𝑥 = ∫04 2 𝑑𝑥 = − ln | || =
𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 cos 𝑥 cos2 𝑥 1−sin2 𝑥 1−𝑢 2 𝑢+1 0
1 1+sin 𝑥 4 1 √2+1 1 1 1 sin 𝑥 4
ln | = ln ; c) 𝐼𝑛−2 = ∫04 𝑑𝑥 = ∫04 cos 𝑥 𝑑𝑥 = ∫04 (sin 𝑥)′ 𝑑𝑥 = | −
2 1−sin 𝑥 0 2 √2−1 𝑐𝑜𝑠 𝑛−2 𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑛−1 𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑛−1 𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑛−1 𝑥 0
𝜋 𝜋
1 𝑛−2 1−𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 𝑛−2
∫0 sin 𝑥 ∙ (− 𝑐𝑜𝑠2𝑛−2𝑥 (𝑛 − 1)𝑐𝑜𝑠 𝑛−2 𝑥 ∙ (− sin 𝑥)) 𝑑𝑥 = (√2)
4 −(𝑛 − 1) ∫ 4
0 𝑐𝑜𝑠 𝑛 𝑥
𝑑𝑥 = (√2) − (𝑛 − 1)𝐼𝑛 +
𝑛−2
(𝑛 − 1)𝐼𝑛−2 → (𝑛 − 1)𝐼𝑛 = (√2) + (𝑛 − 2) ∙ 𝐼𝑛−2 ;
TEST 17
SUBIECTUL I
3
1) 3√log 2 9 ∙ log 3 25 ∙ log 5 4 = 3√log 2 4 ∙ log 3 9 ∙ log 5 25 = √8 = 2 ∈ ℕ;
𝑥=1
2) Egalăm argumentele funcţiei: 𝑥 2 + 2 = 3𝑥 → 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 2. Pentru { relaţia din enunţ devine:
𝑥=2
𝑓(3) + 𝑓(3) = 6
{ → 𝑓(3) = 𝑓(6) → 𝑓 nu este injectivă.
𝑓(6) + 𝑓(6) = 6
1 1
3) Condiţiile de existenţă conduc la domeniul 𝑥 ∈ (0, +∞) − { , }. Trecem toţi logaritmii în baza 3 şi obţinem:
9 3
log3 (27𝑥) log3 (81𝑥) 3+log3 𝑥 4+log3 𝑥
log 3𝑥 (27𝑥) + log 9𝑥 (81𝑥) = 5 ↔ + =5↔ + = 5. Notăm log 3 𝑥 = 𝑡 şi ecuaţia devine:
log3 (3𝑥) log3 (9𝑥) 1+log3 𝑥 2+log3 𝑥
3+𝑡 4+𝑡 5 1
+ = 5 ↔ 3𝑡 2 + 5𝑡 = 0 → 𝑡 ∈ {− , 0} → 𝑥 ∈ { 3 ; 1}.
1+𝑡 2+𝑡 3 √35
4) 𝐶𝑛0 + 𝐶𝑛1 + 𝐶𝑛2 + ⋯ + 𝐶𝑛𝑛 = 512 ↔ 2𝑛 = 29 → 𝑛 = 9.
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗

5) Fie 𝐴𝐶 ∩ 𝐵𝐷 = {𝑂}. Obţinem: { 𝑀𝐴 + 𝑀𝐶 = 2𝑀𝑂 → 𝑀𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑀𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐵 + 𝑀𝐷⃗⃗⃗⃗⃗⃗ .
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐵 + 𝑀𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 2𝑀𝑂
137
6) Grupăm termenii sumei: primul cu ultimul, al doilea cu penultimul s.a.m.d. Suma devine: 𝑆 = (sin 1° ∙
cos 89° + sin 89° ∙ cos 1°) +(sin 2° ∙ cos 88° + sin 88° ∙ cos 2°) + ⋯ + (sin 44° ∙ cos 46° + sin 46° ∙ cos 44°) +
1 89
sin 45° ∙ cos 45° = ⏟
sin 90° + sin 90° + ⋯ + sin 90° + = .
2 2
SUBIECTUL II
𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 0
1) a) Pentru ecuaţia 𝑥 3 + 𝑥 − 1 = 0, aplicăm relaţiile lui Viette:{𝑥1 𝑥2 + 𝑥2 𝑥3 + 𝑥3 𝑥1 = 1. Calculăm şi 𝑆2 = 𝑥12 + 𝑥22 +
𝑥1 𝑥2 𝑥3 = 1
𝑥13 + 𝑥1 − 1 = 0 (1)
2 2
𝑥3 = (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) − 2(𝑥1 𝑥2 + 𝑥2 𝑥3 + 𝑥3 𝑥1 ) = −2. Impunem ca 𝑥1,2,3 să verifice ecuaţia {𝑥23 + 𝑥2 − 1 = 0 (2).
𝑥33 + 𝑥3 − 1 = 0 (3)
𝑥14 + 𝑥12 − 𝑥1 = 0
Adunând relaţiile, obţinem: 𝑆3 = 3. Înmulţim relaţiile (1), (2), (3) cu 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 . Obţinem: { 𝑥24 + 𝑥22 − 𝑥1 = 0 .
𝑥34 + 𝑥32 − 𝑥1 = 0
𝑎 𝑏 𝑐 𝑎 𝑑 𝑔
Adunandu-le, obţinem: 𝑆4 = 2; b) Demonstrăm că: |𝑑 𝑒 𝑓| = |𝑏 𝑒 ℎ |calculandu-i prin regula triunghiului, regula
𝑔 ℎ 𝑖 𝑐 𝑓 𝑖
1 1 1 1 𝑥1 𝑥12
lui Sarrus sau dezvoltându-i după o linie/coloană; c) Observăm că: ( 𝑥1 𝑥2 𝑥3 ) ∙ (1 𝑥2 𝑥22 ) =
𝑥12 𝑥22 𝑥32 1 𝑥3 𝑥32
3 𝑆1 𝑆2 𝑝𝑐𝑡.𝑎) 3 0 −2
(𝑆1 𝑆2 𝑆3 ) = ⏞ ( 0 −2 3 ). Aplicând proprietatea sugerată şi, folosind rezultatul de la pct. b), obţinem: ∆2 =
𝑆2 𝑆3 𝑆4 −2 3 2
3 0 −2
| 0 −2 3 | → ∆2 = −31. (evident ∆∈ ℂ\ℝ)
−2 3 2
ln 𝑥 2 ln 𝑥 ln 𝑥 2 ln 𝑥 ln 𝑦 2 ln 𝑦
2) a) Dacă ℳ = {𝐴(𝑥) = ( ) | 𝑥 ∈ (0, +∞)}, atunci 𝐴(𝑥) + 𝐴(𝑦) = ( )+( )=
0 3 ln 𝑥 0 3 ln 𝑥 0 3 ln 𝑦
ln 𝑥𝑦 2 ln 𝑥𝑦
( ) = 𝐴(𝑥𝑦); b) Parte stabilă: conform pct. a); Asociativitate: (𝐴(𝑥) + 𝐴(𝑦)) + 𝐴(𝑧) = 𝐴(𝑥) +
0 3 ln 𝑥𝑦
(𝐴(𝑦) + 𝐴(𝑧)) ↔ 𝐴(𝑥𝑦𝑧) = 𝐴(𝑥𝑦𝑧) adevărat; Element neutru: Din 𝐴(𝑥) + 𝐴(𝑒) = 𝐴(𝑒) + 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥) obţinem: 𝑒 =
1 şi, deci, elementul neutru este 𝐴(1) = 𝑂2 ; Elemente simetrizabile: 𝐴(𝑥) + 𝐴(𝑥′) = 𝐴(𝑥′) + 𝐴(𝑥) = 𝐴(1), obţinem
1
𝐴(𝑥 ′ ) = 𝐴 ( ) ∈ ℳ; Comutativitate: 𝐴(𝑥) + 𝐴(𝑦) = 𝐴(𝑦) + 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥𝑦) adevărat; c) det(𝐴4 (𝑥)) = 81 devine:
𝑥
1
(det 𝐴(𝑥))4 = 81 → det 𝐴(𝑥) = ±3 → 3ln2 𝑥 = 3 → 𝑥 ∈ { , 𝑒}.
𝑒
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = 12𝑥 3 + 12𝑥 2 − 12𝑥 − 12 = 12(𝑥 − 1)(𝑥 + 1)2 = 0 are punctele critice: −1, 1. Întocmim tabelul:
x −∞ −1 1 +∞
f' - 0 - 0 +
f 16 0
Deşi are două puncte critice, doar unul este şi punct de extrem. b) 𝑔′ (𝑥) = 15𝑥 4 − 20𝑥 3 − 30𝑥 2 + 60𝑥 − 25. Derivata
a doua 𝑔′′ (𝑥) = 60(𝑥 − 1)2 (𝑥 + 1) se anulează în −1, 1. Întocmim tabelul:
x −∞ −1 1 +∞
g' - 0 + 0 +
g concavă 64 convexă 0 convexă
0 0
0 0
𝑓(𝑥) 3𝑥 4 +4𝑥 3 −6𝑥 2 −12𝑥+11 12𝑥 3 +12𝑥 2 −12𝑥−12 36𝑥 2 +24𝑥−12 36𝑥 2 +24𝑥−12 48
c) lim = lim =
⏞ lim =
⏞ lim = lim = = +∞.
𝑥→1 𝑔′ (𝑥) 𝑥→1 15𝑥 4 −20𝑥 3 −30𝑥 2 +60𝑥−25 𝑥→1 60𝑥 3 −60𝑥 2 −60𝑥+60 𝑥→1 180𝑥 2 −120𝑥−60 𝑥→1 60(𝑥−1)(3𝑥+1) 0+
𝑥>1 𝑥>1 𝑥>1 𝑥>1 𝑥>1
1 1 28 1 1
2) a) 𝐼2 = ∫0 (𝑥 2 + 1)2 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 4 + 2𝑥 2 + 1)𝑑𝑥 = ; b) 𝐼𝑛 = ∫0 (𝑥 2 + 1)𝑛 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥′(𝑥 2 + 1)𝑛 𝑑𝑥 = 𝑥(𝑥 2 + 1)𝑛 |10 −
15
1 1
∫0 𝑥 ∙ 𝑛 ∙ (𝑥 2 + 1)𝑛−1 ∙ 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 2𝑛 − 2𝑛 ∫0 [(𝑥 2 + 1) − 1](𝑥 2 + 1)𝑛−1 𝑑𝑥 = 2𝑛 − 2𝑛𝐼𝑛 + 2𝑛𝐼𝑛−1 → (2𝑛 + 1)𝐼𝑛 =
138
2𝑛 2𝑛 2𝑛
2𝑛 + 2𝑛𝐼𝑛−1 ; c) Împărţim recurența de la pct. b) prin 2𝑛 + 1. Obţinem: 𝐼𝑛 = + 𝐼 (1). Dar lim =∞
2𝑛+1 2𝑛+1 𝑛−1 𝑛→∞ 2𝑛+1
(Cesaro-Stolz sau l'Hopital) şi notând cu 𝑙 = lim 𝐼𝑛 , prin trecerea la limită în relaţia (1) → 𝑙 = ∞ + 𝑙 = ∞.
𝑛→∞
TEST 18
SUBIECTUL I
1) Fie 𝑥 = 2𝑛 . Ecuaţia 1 + 2 + 4 + 8 + 16 + ⋯ + 𝑥 = 511 devine: 1 + 21 + 22 + ⋯ + 2𝑛 = 511 → 2𝑛+1 − 1 = 511 →

2𝑛+1 = 29 → 𝑛 = 8 → 𝑥 = 256.
3 3
2) 𝑓(−𝑥) = √(−𝑥)5 − (−𝑥)3 + (−𝑥) = − √𝑥 5 − 𝑥 3 + 𝑥 = −𝑓(𝑥) → 𝑓 funcţie impară.
3 3 3 3
3) √𝑥 + 3 √𝑥 2 + 3 √𝑥 + 1 = 3 ↔ √( √𝑥 + 1) = 3 ↔ √𝑥 + 1 = 3 → 𝑥 = 8.
3 3 3
10 10−𝑘 𝑘
𝑥3 𝑥2 𝑥3 𝑥2
4) Termenul general al dezvoltării ( +3 𝑘
) este T𝑘+1 = ∁10 ( ) (3 ̅̅̅̅̅̅. Efectuând calculele
) , unde 𝑘 = 0,10
√𝑥 5 √𝑥 5 √𝑥 5 √𝑥 5
10−𝑘 𝑘
𝑘 + 10−𝑘 𝑘 6 4
obţinem T𝑘+1 = ∁10 𝑥 2 3 . Impunem condiţia + = 4 → 𝑘 = 6. Deci termenul cerut este T7 = ∁10 𝑥 = 210𝑥 4 .
2 3
5) Dacă 𝑢
⃗ = 2√3 ∙ 𝑖 + 2 ∙ 𝑗 , 𝑣 = 𝑎 ∙ 𝑖 + 4 ∙ 𝑗 , 𝑤
⃗⃗ = −2√3 ∙ 𝑖 + 2 ∙ 𝑗 şi ∢(𝑢
⃗ , 𝑣 ) = ∢(𝑣 , 𝑤
⃗⃗ ), impunem
⃗ ∙𝑣⃗
𝑢 𝑣⃗∙𝑤
⃗⃗ 2𝑎√3+8 −2𝑎√3+8
⃗ , 𝑣) = cos ∢(𝑣 , 𝑤
cos ∢(𝑢 ⃗⃗ ) ↔ |𝑢⃗|∙|𝑣⃗| = |𝑣⃗|∙|𝑤| ↔ = → 𝑎 = 0.
⃗⃗ 4√𝑎2 +16 4√𝑎2 +16
6) Dacă cos 𝑥 = 0, ecuaţia 3 ∙ 𝑠𝑖𝑛4 𝑥 − 10 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 + 3 ∙ 𝑐𝑜𝑠 4 𝑥 = 0 devine sin 𝑥 = 0- fals. Împărţim relaţia prin
𝑡𝑔 𝑥 = √3
𝑡𝑔2 𝑥=𝑡≥0 𝑡𝑔 𝑥 = −√3
𝑡=3
𝑐𝑜𝑠 4 𝑥 şi obţinem: 3 ∙ 𝑡𝑔4 𝑥 − 10 ∙ 𝑡𝑔2 𝑥 + 3 = 0 → ⏞ 3𝑡 2 − 10𝑡 + 3 = 0. Obţinem 𝑡 = 1 → 𝑡𝑔 𝑥 =
1 →
3 √3
1
{ { 𝑡𝑔 𝑥 = − √3
𝜋
𝑥 = + 𝑘𝜋 (𝑆1 )
3
𝜋
𝑥 = − + 𝑘𝜋 (𝑆2 )
3
𝜋 , 𝑘 ∈ ℤ → (𝑆) = (𝑆1 ) ∪ (𝑆2 ) ∪ (𝑆3 ) ∪ (𝑆4 )
𝑥 = + 𝑘𝜋 (𝑆3 )
6
𝜋
{𝑥 = − 6 + 𝑘𝜋 (𝑆4 )
SUBIECTUL II
𝑎2 + 𝑏𝑐 = 2𝑎 (1)
𝑎 𝑏 𝑎 𝑏 𝑎 𝑐 𝑏(𝑎 + 𝑑) = 2𝑐 (2)
1) a) 𝑋 2 = 2 ∙ 𝑋 𝑡 ↔ ( )( ) = 2( )→ . Adunăm relaţile (2), (3) şi obţinem:
𝑐 𝑑 𝑐 𝑑 𝑏 𝑑 𝑐(𝑎 + 𝑑) = 2𝑏 (3)
{ 𝑏𝑐 + 𝑑 2 = 2𝑑 (4)
𝑎+𝑑≠0
(𝑏 + 𝑐)(𝑎 + 𝑑 − 2) = 0 → ⏞ 𝑐 = −𝑏 (5). Scădem relaţiile (1), (4) şi obţinem 𝑎 = 𝑑. Ecuaţia (2) devine: 2𝑎𝑏 =
𝑏 = 0; 𝑐 = 0; 𝑎 = 0 / 𝑎 = 2; 𝑑 = 0 / 𝑑 = 2 2 0 0 0 2 0 0 0
−2𝑏 ↔ 𝑏(𝑎 + 1) = 0 → { . Deci ℳ = {( );( );( );( )};
𝑎 = −1; 𝑑 = −1; 𝑓𝑎𝑙𝑠 (𝑎 + 𝑑 = −2) 0 0 0 2 0 2 0 0
b) Dacă: 𝐴, 𝐵, 𝐴 + 𝐵 ∈ 𝒩 atunci: (𝐴 + 𝐵)2 = 2 ∙ (𝐴 + 𝐵) ↔ 𝐴2 + 𝐴 ∙ 𝐵 + 𝐵 ∙ 𝐴 + 𝐵2 = 2𝐴 + 2𝐵 ↔ 2𝐴 + 2𝐵 + 𝐴 ∙ 𝐵 +
𝐵 ∙ 𝐴 = 2𝐴 + 2𝐵 → 𝐴 ∙ 𝐵 + 𝐵 ∙ 𝐴 = 𝑂2 → 𝐴 ∙ 𝐵 = −𝐵 ∙ 𝐴; c) Înmulţim, la dreapta, în relaţia 𝐴 = − det(𝐴) ∙ 𝐴−1 cu 𝐴 şi
obţinem: 𝐴2 = − det(𝐴) ∙ 𝐼2 . Conform ecuaţiei Cayley-Hamilton, avem: 𝐴2 − 𝑇𝑟(𝐴) ∙ 𝐴 + det(𝐴) ∙ 𝐼2 = 𝑂2 → 𝑇𝑟(𝐴) ∙
𝑇𝑟(𝐴) = 0
𝐴 = 𝑂2 → { . Deci 𝑇𝑟(𝐴) = 0.
𝐴 = 𝑂2 contradicție cu det(𝐴) ≠ 0
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
2) a) 𝛼 2 = ( )( )=( ) ; 𝛼3 = ( )( )=( ) = 𝑒3 . Deci: 𝒜 =
3 1 2 3 1 2 2 3 1 2 3 1 3 1 2 1 2 3
{𝛼, 𝛼 2 , 𝑒3 }. Întocmim tabla operaţiei pentru structura (𝒜, ∙ ):
139
∙ 𝑒3 𝛼 𝛼2
𝑒3 𝑒3 𝛼 𝛼2
2
𝛼 𝛼 𝛼 𝑒3
𝛼2 𝛼2 𝑒3 𝛼
Parte stabilă: Conform tabelului; Asociativitate: 𝒜 ⊂ 𝑆3 ; Element neutru: 𝑒3 ; Elemente simetrizabile:
2
1 √3 1 √3
(𝑒3 )′ = 𝑒3 ; (𝛼)′ = 𝛼 2 ; (𝛼 2 )′ = 𝛼; Comutativitate: Conform tabelului. b) 𝜀 2 = (− + 𝑖 ∙ ) =− −𝑖∙ ; 𝜀 3 = 1.
2 2 2 2
Deci ℬ = {1, 𝜀, 𝜀 2 }. Întocmim tabla operaţiei pentru structura (ℬ, ∙ ) :
∙ 1 𝜀 𝜀2
1 1 𝜀 𝜀2
2
𝜀 𝜀 𝜀 1
𝜀2 𝜀2 1 𝜀
Parte stabilă: Conform tabelului; Asociativitate: ℬ ⊂ ℂ; Element neutru: 1; Elemente simetrizabile: (1)′ = 1; (𝜀)′ =
𝜀 2 ; (𝜀 2 )′ = 𝜀; Comutativitate: Conform tabelului. c) Cele două structuri sunt izomorfe pentru că au tablele la fel
structurate.
SUBIECTUL III
′
𝑥 2 −4 6𝑥
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (ln ) = (𝑥 2 = 0 → 𝑥 = 0. Întocmim tabelul:
𝑥 2 −1 −1)(𝑥 2 −4)
x −∞ - -1 0 1 2 +∞
2
f' - - - 0 + + +
f ln4
Funcţia are un singur punct de extrem (un minim). b) Pentru că: lim 𝑓 = ln 4 → 𝒚 = 𝐥𝐧 𝟒 este asimptotă orizontală la
𝑥→±∞
±∞. Pentru că: lim 𝑓 = lim 𝑓 = lim 𝑓 = lim 𝑓 = −∞ şi lim 𝑓 = lim 𝑓 = lim 𝑓 = lim 𝑓 = +∞ → 𝒙 = −𝟐, 𝒙 =
𝑥→−2 𝑥→−1 𝑥→1 𝑥→2 𝑥→−2 𝑥→−1 𝑥→1 𝑥→2
𝑥<−2 𝑥<−1 𝑥>1 𝑥>2 𝑥>−2 𝑥>−1 𝑥<1 𝑥<2
𝑥2
𝑥 2 −4 𝑥 2 −4
−𝟏, 𝒙 = 𝟏, 𝒙 = 𝟐 sunt asimptote verticale. c) lim 𝑥 2 ∙ 𝑓(𝑥) = lim 𝑥 2 ∙ ln = ln ( lim ( ) )=
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥 2 −1 𝑥→∞ 𝑥 2 −1
−3
𝑥2 −1
∙𝑥 2
𝑥2 −1
−3 −3
ln ( lim ((1 + ) ) ) = ln 𝑒 −3 = −3.
𝑥→∞ 𝑥 2 −1
3 ′ 3 𝑒 3 3 𝑒
𝑒 𝑒 2 2 𝑒2 1 2 4 2√𝑒 3 +4
2) a) 𝐼1 = ∫1 √𝑥 ∙ ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 ( 𝑥 2 ) ∙ ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 2 ∙ ln 𝑥| − ∫1 𝑥 2 ∙ ∙ 𝑑𝑥 = √𝑒 3 − 𝑥 2 | = ; b) 𝐼𝑛 =
3 3 3 𝑥 3 9 1 1 9
3 ′ 3 𝑒 3
𝑒 𝑒 2 2 𝑒2 1 2√𝑒 3 2𝑛
∫1 √𝑥 ∙ 𝑙𝑛𝑛 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝐼𝑛 = ∫1 (3 𝑥 ) ∙ 𝑙𝑛𝑛 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 3 𝑥 ∙ ln𝑛 𝑥| − ∫1 3 𝑥 𝑛 ∙ 𝑙𝑛𝑛−1 𝑥 ∙ 𝑥 =
2 2 2
3
−
3
∙ 𝐼𝑛−1 → 3 ∙ 𝐼𝑛 =
1
𝑒
2𝑒√𝑒 − 2𝑛 ∙ 𝐼𝑛−1 ; c) Demonstrăm că şirul (𝐼𝑛 )𝑛∈𝑁 este convergent. Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫1 √𝑥 ∙ ln𝑛 𝑥 (ln 𝑥 −
𝑒 𝑒 2
1)𝑑𝑥 < 0 → 𝐼𝑛 descrescător (1); Mărginirea: 𝐼𝑛 = ∫1 √𝑥 ∙ 𝑙𝑛𝑛 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 < ∫1 √𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = (𝑒√𝑒 − 1) = 𝑀 → 𝐼𝑛 mărginit
3
superior (2). Din (1),(2) rezultă că 𝐼𝑛 este convergent → lim 𝐼𝑛 = 𝑙 ∈ ℝ, finită. Scriem recurența de la pct. b) în forma
𝑛→∞
3∙𝐼𝑛 2𝑒√𝑒
= − 2 ∙ 𝐼𝑛−1 şi trecem la limită. Se obţine −2𝑙 = 0 → 𝑙 = 0.
𝑛 𝑛
TEST 19
SUBIECTUL I
1) Fie 𝑈(𝑥) = ultima cifră a numărului x. 𝑈(5𝑛 + 3) ∈ {3; 8}(1). Dacă √5𝑛 + 3 ar fi, prin absurd, număr raţional ar
trebui ca 5𝑛 + 3 să fie pătratul unui număr natural. Dar 𝑈(𝑘 2 ) ∈ {0; 1; 4; 5; 6; 9}(2). Relaţiile (1), (2) sunt
contadictorii, deci √5𝑛 + 3 ∈ 𝑅\𝑄.
2) Dacă 𝑓𝑎 (𝑛) = 𝑈(𝑎𝑛 ), atunci 𝑓1 (𝑛) = 𝑈(1𝑛 ) = 1, 𝑓5 (𝑛) = 𝑈(5𝑛 ) = 5, 𝑓6 (𝑛) = 𝑈(6𝑛 ) = 6 şi (𝑓1 ∘ 𝑓5 ∘ 𝑓6 )(𝑛) =
𝑓1 (𝑓5 (𝑓6 (𝑛))) = 𝑓1 (𝑓5 (6)) = 𝑓1 (5) = 1.
140
𝑥>0
3) Impunem condiţiile de existenţă: {𝑙𝑜𝑔22 𝑥 − 6𝑙𝑜𝑔2 𝑥 + 8 ≥ 0, de unde: 𝑥 ∈ (0,4]. Pentru rezolvare, notăm log 2 𝑥 = 𝑡,
2 − 𝑙𝑜𝑔2 𝑥 ≥ 0
(… )2
⏞ 𝑡 2 − 6𝑡 + 8 = 4 − 4𝑡 + 𝑡 2 → 𝑡 = 2 → log 2 𝑥 = 2 → 𝑥 = 4 ∈ (0,4].
ecuaţia devenind: √𝑡 2 − 6𝑡 + 8 = 2 − 𝑡 →
2𝑛 𝑘 𝑘
4) Termenul general al dezvoltării (1 + √2) este 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘2𝑛 (√2) , unde 𝑘 = ̅̅̅̅̅̅
0,2𝑛. Impunem 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘2𝑛 (√2) ∈
ℚ → 𝑘 ⋮ 2 → 𝑘 ∈ {0, 2, 4, … , 2𝑛} = 𝐴. Dar, conform enunţului 𝑛(𝐴) = 2016 → 𝑛 + 1 = 2016 → 𝑛 = 2015.
𝑦−𝑦𝐴 𝑥−𝑥𝐴
5) Metoda I: Ecuaţiile laturilor triunghiului 𝐴𝐵𝐶 sunt: (𝐴𝐵): = ↔ 2𝑥 − 𝑦 − 2 = 0. Analog (𝐵𝐶): 𝑥 − 3𝑦 +
𝑦𝐵 −𝑦𝐴 𝑥𝐵 −𝑥𝐴
|2𝑎−𝑏−2| |𝑎−3𝑏+4|
4 = 0; (𝐶𝐴): 𝑥 + 2𝑦 − 16 = 0. Dacă 𝑀(𝑎, 𝑏) atunci: 𝑑(𝑀; 𝐴𝐵) = 𝑑(𝑀; 𝐵𝐶) = 𝑑(𝑀; 𝐴𝐶) ↔ = =
√22 +(−1)2 √10
|𝑎+2𝑏−16| |𝑎 − 3𝑏 + 4| = √2|2𝑎 − 𝑏 − 2| 𝑎 − 3𝑏 + 4 = ±√2(2𝑎 − 𝑏 − 2)

→{ →{ . Dezavantajul acestei metode
√5 |𝑎 − 3𝑏 + 4| = √2|𝑎 + 2𝑏 − 16| 𝑎 − 3𝑏 + 4 = ±√2(𝑎 + 2𝑏 − 16)
este că obţinem 4 sisteme de ecuaţii. Se reţine doar soluţia care verifică 𝑀 ∈ 𝐼𝑛𝑡 ∆𝐴𝐵𝐶. Metoda II: Observăm că
triunghiul 𝐴𝐵𝐶 este isoscel: [𝐴𝐵] = [𝐴𝐶] = 2√5; [𝐵𝐶] = 2√10. Fie 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, 𝐷 ∈ 𝐵𝐶. Evident 𝑀 ∈ 𝐴𝐷 şi 𝐵𝑀 este
𝐷𝑀 𝐵𝐷 1 𝑥𝑀 −𝑥𝐷 1 𝑦𝑀 −𝑦𝐷 1
bisectoarea interioară a ∢(𝐴𝐵𝐷). În ∆ 𝐴𝐵𝐷, aplicăm teorema bisectoarei: = = → = ; = →
𝑀𝐴 𝐴𝐵 √2 𝑥𝐴 −𝑥𝑀 √2 𝑦𝐴 −𝑦𝑀 √2
𝑎−5 1
=
4−𝑎 √2
{𝑏−3 1 → 𝑎 = 6 − √2; 𝑏 = 3√2. Deci 𝑀(6 − √2; 3√2).
=
6−𝑏 √2
𝑅.𝑇.𝑃𝑖𝑡𝑎𝑔𝑜𝑟𝑎
6) Observăm că: 𝐵𝐶 2 = 𝐴𝐵2 + 𝐴𝐶 2 ⏞
→ 𝑚𝑎𝑠 ∢𝐵𝐴𝐶 = 90°. Fie 𝑀, 𝐷 punctele în care mediana şi înălţimea
𝐴𝐷 24
̂ → cos 𝛼 =
intersectează ipotenuza. Deci, 𝛼 = 𝐷𝐴𝑀 = .
𝐴𝑀 25
SUBIECTUL II
1 2 −1
1) a) Matricea 𝐵 = (1 2 3 ) verifică ecuaţia Cayley-Hamilton: 𝐵3 − 𝑇𝑟(𝐵) ∙ 𝐵2 + ∆ ∙ 𝐵 − det(𝐵) ∙ 𝐼3 = 𝑂3 , unde
3 −2 −3
2 3 1 −1 1 2
𝑇𝑟(𝐵) = 1 + 2 − 3 = 0; ∆= ∆11 + ∆22 + ∆33 = | |+| |+| | = 0; det(𝐵) = 32 ≠ 0 → 𝐵3 =
−2 −3 3 −3 1 2
1 1
0
8 4 1 2 1
1 1 3 1
32𝐼3 → 𝐵 ∙ ( 𝐵2 ) = 𝐼3 . Deducem că 𝐵 −1 = 𝐵2 = 8 0 − 8 ; b) Matricea 𝐴 = (2 1 1 ) verifică
32 32
1 1 1 −7 −2
− 0
( 4 4 )
𝐴, 𝑛 = 2𝑘 + 1
ecuaţia: 𝐴3 − 𝐴 = 𝑂3 → 𝐴3 = 𝐴 → 𝐴4 = 𝐴2 → 𝐴5 = 𝐴 → 𝐴𝑛 = { 2 . Se verifică prin metoda inducţiei
𝐴 , 𝑛 = 2𝑘
matematice; c) Matricea 𝐵 verifică relaţia 𝐵3 = 32𝐼3 → 𝐵4 = 32𝐵 → 𝐵5 = 32𝐵2 → 𝐵6 = 322 𝐼3 . Generalizând,
32𝑘 𝐼3 , 𝑘 = 3𝑘
𝑛
obţinem: 𝐵 = { 32𝑘 𝐵, 𝑘 = 3𝑘 + 1 , relaţie care se verifică prin metoda inducţiei matematice.
32𝑘 𝐵2 , 𝑘 = 3𝑘 + 2
2) a) 𝑄(𝑥) = 𝑥 3 − 2𝑥 2 − 𝑥 + 2 = 𝑥 2 (𝑥 − 2) − (𝑥 − 2) = (𝑥 − 2)(𝑥 − 1)(𝑥 + 1); b) 𝑆 = 𝑎100 + 𝑎98 + 𝑎96 + ⋯ +

𝑃(1)+𝑃(−1) 4+2
𝑎2 + 𝑎0 = = = 3; c) Se aplică teorema împărţirii cu rest. Rezultă: (𝑥 4 − 5𝑥 2 + 5)25 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 =
2 2
(𝑥 − 2)(𝑥 − 1)(𝑥 + 1)𝐶(𝑥) + 𝑎 ∙ 𝑥 2 + 𝑏 ∙ 𝑥 + 𝑐, ∀𝑥 ∈ ℝ. Pentru 𝑥 = 1 → 4 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐. Pentru 𝑥 = −1 → 2 = 𝑎 −
𝑎+𝑏+𝑐 =4 𝑎=1
𝑏 + 𝑐. Pentru 𝑥 = 2 → 8 = 4𝑎 + 2𝑏 + 𝑐. S-a obţinut sistemul: { 𝑎 − 𝑏 + 𝑐 = 2 → {𝑏 = 1 → 𝑅(𝑥) = 𝑥 2 + 𝑥 + 2.
4𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 = 8 𝑐=2
SUBIECTUL III
′
𝑥 2 +𝑥+1 𝑥 2 +2𝑥 𝑥 2 +2𝑥
1)a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = (𝑥+1)2 ; b) 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥+1)2 = 0 → 𝑥 = 0; 𝑥 = −2. Întocmim tabelul:
𝑥+1
141
x −∞ -2 -1 0 +∞
f' + 0 - - 0 +
f -3 1
′
𝑎∙𝑥 2 +𝑏∙𝑥+𝑐 𝑎𝑥 2 +2𝑎𝑥+𝑏−𝑐
c) Dacă tangenta la 𝐺𝑓 în origine este paralelă cu axa 𝑂𝑥 → 𝑓 ′ (0) = 0. Dar 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = (𝑥+1)2
→
𝑥+1
𝑎∙𝑥 2 +𝑏∙𝑥+𝑏
𝑓 ′ (0) = 𝑏 − 𝑐 = 0 → 𝑏 = 𝑐 → 𝑓(𝑥) = . Dacă 𝑦 = 𝑥 + 1 este asimptotă graficului la +∞ →
𝑥+1
𝑓(𝑥)
𝑚 = lim 𝑎=1
=1=𝑎
𝑥→∞ 𝑥
{ (𝑏−1)𝑥+𝑏
.Deci { 𝑏 = 2.
𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚 ∙ 𝑥] = lim = 1=𝑏−1 𝑐=2
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥+1
2) a) 𝐼0 = ∫02 sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − cos 𝑥|02 = 1, 𝐽1 = ∫02 𝑒 𝑥 sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02(𝑒 𝑥 )′ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 sin 𝑥|02 −
𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝑒 2 +1 𝑒 2 +3
∫02 𝑒 𝑥 cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 2 − ∫02 (𝑒 𝑥 )′ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 2 − (𝑒 𝑥 cos 𝑥|02 + 𝐽1 ) → 𝐽1 = 2
→ 𝐼0 + 𝐽1 =
2
. b) 𝐼𝑛 =
∫0 𝑒 𝑛𝑥 sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑒 𝑛𝑥 (−cos 𝑥) ′ 𝑑𝑥 = −𝑒 𝑛𝑥 cos 𝑥|0 + ∫0 𝑛𝑒 𝑛𝑥 cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 1 + 𝑛 ∙ ∫0 𝑒 𝑛𝑥 (sin 𝑥) ′ 𝑑𝑥 = 1 +
2 2 2 2 2
𝜋 𝑛𝜋
𝑛𝑥 1+𝑛𝑒 2
𝑛 (𝑒 sin 𝑥|0 − 𝐼𝑛 ) → 𝐼𝑛 =
2
. Observaţie: Pentru 𝑛 = 0, regăsim rezultatul de la pct. a); c) 𝐽𝑛 =
1+𝑛
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝑛𝜋
∫0 𝑒 𝑥 sin 𝑛𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑒 𝑥 )′ sin 𝑛𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 sin 𝑛𝑥|02 − ∫02 𝑒 𝑥 𝑛 ∙ cos 𝑛𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 2 sin
2 2
2
− 𝑛 ∫02 (𝑒 𝑥 )′ ∙ cos 𝑛𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 𝑛𝜋 𝑛𝜋
𝑛𝜋 𝑒 2 sin 2 −𝑛𝑒 2 cos 2 +𝑛
𝑒 sin
2 − 𝑛 (𝑒 𝑥 cos 𝑛𝑥|0 + 𝑛 ∙ 𝐽𝑛 ) → 𝐽𝑛 =
2
. Observaţie: Pentru 𝑛 = 1, regăsim rezultatul de la pct.
2 1+𝑛2
a).
TEST 20
SUBIECTUL I
𝑎 − 2𝑟 = 𝑎5 + 2𝑟 𝑟 = 0 𝑓𝑎𝑙𝑠
1) |𝑎3 | = |𝑎7 | ↔ |𝑎5 − 2𝑟| = |𝑎5 + 2𝑟| → { 5 →{ → 𝑎5 = 0.
𝑎5 − 2𝑟 = −𝑎5 − 2𝑟 𝑎5 = 0
𝑚,𝑛∈𝑁∗
2 𝑚 ∈ (2,4) 𝑚=3
2) Impunem {−𝑚2 + 6𝑚 − 8 > 0 → { →⏞ { . Înlocuind valorile, obţinem: 𝑓(𝑥) =
−𝑛 + 8𝑛 − 15 > 0 𝑛 ∈ (3,5) 𝑛=4
(−𝑚2 + 6𝑚 − 8) ∙ 𝑥 + 𝑛 − 𝑝, daca 𝑥 ≥ 1 𝑥 + 4 − 𝑝, 𝑥 ≥ 1
{ → 𝑓(𝑥) = { . Pentru că 𝑓 să fie strict crescătoare,
2
(−𝑛 + 8𝑛 − 15) ∙ 𝑥 + 𝑚 + 𝑝 − 1, daca 𝑥 < 1 𝑥 + 2 + 𝑝, 𝑥 < 1
punem şi condiţia: 𝑓𝑑 (1) ≥ 𝑓𝑠 (1) ↔ 5 − 𝑝 ≥ 3 + 𝑝 → 𝑝 ≤ 1. Dar 𝑝 ∈ 𝑁 ∗ → 𝑝 = 1. În final (𝑚, 𝑛, 𝑝) = (3,4,1).
3) Condiţie de existenţă: 4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8 > 0 → 2𝑥 ∈ (−∞, 2) ∪ (4, +∞) → 𝑥 ∈ (−∞, 1) ∪ (2, ∞). Inecuaţia: 𝑥 +
𝑓 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑟.
4𝑥 −6∙2𝑥 +8 4𝑥 −6∙2𝑥 +8 1 −𝑥 4𝑥 −6∙2𝑥 +8
log 1 ≥ 0 devine log 1 ≥ −𝑥 = log 1 ( ) ⏞
→ ≤ 2𝑥 → 4𝑥 − 9 ∙ 2𝑥 + 8 ≤ 0 → 2𝑥 ∈
2 3 2 3 2 2 3
𝑓 𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐.
[1; 8] → 20 ≤ 2𝑥 ≤ 23 ⏞
→ 𝑥 ∈ [0; 3]. Ţinând cont de condiţiile de existenţă → 𝑥 ∈ [0,1) ∪ (2,3].
4) Numărul de cazuri posibile 𝑛𝑝 = card({100, 101, 102, … , 999}) = 999 − 100 + 1 = 900. Împărţind 999 la 11,
obţinem câtul 90, deci cel mai mare multiplu de 11 din mulţimea dată este 900. Cazurile favorabile sunt:
𝑛 80 4
{11 ∙ 11,12 ∙ 11, … ,90 ∙ 11}, deci 𝑛𝑓 = 90 − 11 + 1 = 80. Probabilitatea cerută este 𝑝 = 𝑓 = = .
𝑛𝑝 900 45
𝑎+2 𝑎+8
5) Coordonatele mijloacelor 𝑀, 𝑁 ale segmentelor 𝐴𝐵, 𝐴𝐶 sunt 𝑀 ( , 6) , 𝑁 ( , 7) şi verifică ecuaţia dreptei
2 2
𝑎+2
− 3 ∙ 6 + 14 = 0
2
(𝑀𝑁): {𝑎+8 → 𝑎 = 6.
− 3 ∙ 7 + 14 = 0
2
142
𝑎 = 2𝑘
𝑎 𝑐 𝑏
6) Dacă 𝑎, 𝑏 si 𝑐 sunt direct proporţionale cu numerele: 2, 3 si 4, atunci: = = = 𝑘, de unde {𝑏 = 3𝑘 . Conform
2 3 4
𝑐 = 4𝑘
𝑏 2 +𝑐 2 −𝑎2 7 𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 11 𝑎2 +𝑏 2 −𝑐 2 1
teoremei cosinusului: cos 𝐴 = = ; cos 𝐵 = = respectiv cos 𝐶 = = − →𝑆 =
2𝑏𝑐 8 2𝑎𝑐 16 2𝑎𝑏 4
21
cos 𝐴 + cos 𝐵 + cos 𝐶 = .
16
SUBIECTUL II
1 1 1 1 1 1 3
1 1
1) a) 𝐴 = (2 1 3) ; 𝐴̅ = ( 2 1 3 6 ). ∆2 = | | ≠ 0 → 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) ≥ 2 şi 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴̅) ≥ 2. Calculăm ∆3 =
2 1
2 2 𝑎 2 2 𝑎 𝑏
1 1 1 1 1 3
|2 1 3| = 2 − 𝑎 şi ∆′3 = |2 1 6| = 6 − 𝑏. Dacă 𝑎 = 2 → 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) = 2. Dacă 𝑎 = 2 𝑠𝑖 𝑏 = 6 → 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴̅) = 2.
2 2 𝑎 2 2 𝑏
Dacă 𝑎 ≠ 2 → 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) = 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴̅) = 3; b) Pentru: 𝑎 = 2, 𝑏 = 5, conform pct.a), 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) ≠ 𝑟𝑎𝑛𝑔(𝐴̅) → sistem
incompatibil. c) Pentru 𝑎 = 2, 𝑏 = 6, sistemul este compatibil simplu nedeterminat:
necunoscute principale: 𝑥, 𝑦 𝑥+𝑦 =3−𝛼 𝑥 = 3 − 2𝛼
{ . Din primele două ecuaţii: { . Rezolvând → { .
necunoscută secundară: 𝑧 = 𝛼 ∈ ℝ 2𝑥 + 𝑦 = 6 − 3𝛼 𝑦=𝛼
Verificăm ecuaţia nefolosită: 2𝑥 + 2𝑦 + 2𝑧 = 6 ↔ 6 − 4𝛼 + 2𝛼 + 2𝛼 = 6 adevărat. Soluţia devine: 𝑆0 = (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) =
(3 − 2𝛼, 𝛼, 𝛼). Din enunţ 𝑥02 + 𝑦02 + 𝑧02 = 9 → (3 − 2𝛼)2 + 𝛼 2 + 𝛼 2 = 9 → 𝛼 2 − 2𝛼 = 0 → 𝛼 ∈ {0; 2}. Soluţiile
sistemului sunt: 𝑆0 ∈ {(3,0,0); (−1,2,2)}.
2) a) 𝑓1 (𝑥) = 0 ↔ 𝑥 3 − 3𝑥 2 − 4𝑥 + 12 = 0 → 𝑥 2 (𝑥 − 3) − 4(𝑥 − 3) = 0 → (𝑥 − 3)(𝑥 − 2)(𝑥 + 2) = 0 → 𝑥1 =

−2, 𝑥2 = 2, 𝑥3 = 3; b) Conform teoremei împărţirii cu rest: 𝑓𝑛 = 𝑔 ∙ ℎ + 𝑟 care devine: 𝑥 2𝑛+1 − (2𝑛 + 1)𝑥 2 −
𝑥=0 12𝑛 = 24
(3𝑛 + 1)𝑥 + 12𝑛 = 𝑥(𝑥 − 1)(𝑥 + 1) ∙ ℎ − 5𝑥 2 − 6𝑥 + 24. Pentru { 𝑥 = 1 → { 7𝑛 − 1 = 24 − 11 → 𝑛 = 2; c)
𝑥 = −1 13𝑛 − 1 = −5 + 6 + 24
Descompunem 𝑓𝑛 = (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) … (𝑥 − 𝑥2𝑛+1 ). Relaţia (1 − 𝑥12 )(1 − 𝑥22 ) … (1 − 𝑥2𝑛+1
2 ) = −325 devine
(1 − 𝑥1 )(1 − 𝑥2 ) … (1 − 𝑥2𝑛+1 ) ∙ … (1 + 𝑥1 )(1 + 𝑥2 ) … (1 + 𝑥2𝑛+1 ) = −325 ↔ 𝑓𝑛 (1) ∙ 𝑓𝑛 (−1) = 325 ↔
𝑛∈𝑁 ∗
162
(7𝑛 − 1)(13𝑛 − 1) = 325 → 𝑛 ∈ {− ⏞ 𝑛 = 2;
; 2} →
91
SUBIECTUL III
𝑥 2 −1 𝑥 2 −1
1) a) lim ln = −∞ → 𝑥 = 1 asimptotă verticală la dreapta; lim ln = 0 → 𝑦 = 0 asimptotă orizontală la +∞.
𝑥→1 𝑥2 𝑥→∞ 𝑥2
𝑥>1
′
𝑥 2 −1 2 2(1−3𝑥 2 ) 1
b) 𝑓 ′ (𝑥) = (ln ) = → 𝑓 ′′ (𝑥) = =0→𝑥=± ∉ (1, +∞). Pe intervalul (1, +∞), 𝑓 ′′ (𝑥) < 0 → 𝑓
𝑥2 𝑥 3 −𝑥 (𝑥 3 −𝑥)2 √3
22 −1 32 −1 𝑛2 −1 1∙3 2∙4 3∙5 (𝑛−2)∙𝑛 (𝑛−1)(𝑛+1)
concavă; c) Calculăm 𝑓(2) + 𝑓(3) + ⋯ + 𝑓(𝑛) = ln ( ∙ ∙…∙ ) = ln ( ∙ ∙ ∙ …∙ ∙ )=
22 32 𝑛2 22 32 42 (𝑛−1)2 𝑛2
𝑛+1 𝑛+1 𝑛+1 1 𝑛
ln . Limita devine: lim 𝑛 ∙ (ln 2 + ln ) = lim 𝑛 ∙ ln = ln ( lim (1 + ) ) = ln 𝑒 = 1.
2𝑛 𝑛→∞ 2𝑛 𝑛→∞ 𝑛 𝑛→∞ 𝑛
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
1 1 1 𝜋2
2) a) 𝐼2 = ∫04 𝑥 ∙ sin(𝑥 2 ) ∙ 𝑑𝑥 = ∫04 sin(𝑥 2 ) ∙ (𝑥 2 )′ ∙ 𝑑𝑥 = − cos(𝑥 2 )|0 = (1 − cos ); b) 𝐼1 = ∫04 𝑥 ∙ 4
2 2 2 16
𝜋 𝜋 𝜋 ∙𝑥
4−𝜋
sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫04 𝑥 ∙ (− cos 𝑥)′ ∙ 𝑑𝑥 = −𝑥 ∙ cos 𝑥|04 + ∫04 cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = .c) Din sin 𝑥 ≤ 𝑥 obţinem sin(𝑥 𝑛 ) ≤ 𝑥 𝑛 →
⏞𝑥∙
4√2
𝜋
∫04 (… )𝑑𝑥 𝜋 𝑛+2 𝜋 𝑛+2 𝐶𝑒𝑠𝑎𝑟𝑜−𝑆𝑡𝑜𝑙𝑧 𝜋 𝑛+3 𝜋 𝑛+2
(4) (4) (4) −( 4 ) 𝜋
𝑛) 𝑛+1 ⏞
sin(𝑥 ≤𝑥 → 0 ≤ 𝐼𝑛 ≤ (1). Dar (1). Dar lim =
⏞ lim = 0 ( < 1). Trecem
𝑛+2 𝑛→∞ 𝑛+2 𝑛→∞ 𝑛+3−𝑛−2 4
la limita relaţia (1) şi folosim 𝑡𝑒𝑜𝑟𝑒𝑚𝑎 𝑐𝑙𝑒ș𝑡𝑒𝑙𝑢𝑖. Obţinem lim 𝐼𝑛 = 0.
𝑛→∞
143
TEST 21
SUBIECTUL I
2 2 𝑎=1
1) Din 𝑎2 + 𝑏 2 + (3𝑎 + 𝑏) ∙ 𝒊 = 2𝑎𝑏 + 4 ∙ 𝒊 → {𝑎 + 𝑏 = 2𝑎𝑏 → { .
3𝑎 + 𝑏 = 4 𝑏=1
2) Dacă 𝑓(𝑥) = 𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑏 (𝑎 ≠ 0) si 𝑔(𝑥) = 𝑥 2 + 𝑥 + 1, atunci relaţia (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) − (𝑔 ∘ 𝑓)(𝑥) = 0 devine
𝑓(𝑥 2 + 𝑥 + 1) − 𝑔(𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑏 ) = 0 ↔ 𝑎𝑥 2 + 𝑎𝑥 + 𝑎 + 𝑏 − (𝑎𝑥 + 𝑏)2 − (𝑎𝑥 + 𝑏) − 1 = 0 ↔ (𝑎 − 𝑎2 )𝑥 − 2𝑎𝑏𝑥 +
𝑎 − 𝑎2 = 0 𝑎≠0
𝑎=1
𝑎 − 𝑏 2 − 1 = 0, ∀𝑥 ∈ ℝ → { 2𝑎𝑏 = 0 → ⏞ { .
𝑏=0
𝑎 − 𝑏2 − 1
2𝑥 =𝑡>0
3) Ecuaţia : 8𝑥 − 7 ∙ 4𝑥 + 7 ∙ 2𝑥+1 − 8 = 0 se scrie (2𝑥 )3 − 7(2𝑥 )2 + 14 ∙ 2𝑥 − 8 = 0 ⏞
→ 𝑡 3 − 7𝑡 2 + 14𝑡 − 8 =
𝑡=1 2 𝑥 = 20
0 ↔ (𝑡 − 1)(𝑡 − 2)(𝑡 − 4) = 0 → {𝑡 = 2 ↔ {2𝑥 = 21 → 𝑥 ∈ {0,1,2}.
𝑡=4 2 𝑥 = 22
4) Dacă 𝑇2 , 𝑇3 si 𝑇4 sunt în progresie aritmetică→ 2𝑇3 = 𝑇2 + 𝑇4 → 2∁27 𝑎5 𝑏 2 = ∁17 𝑎6 𝑏 + ∁37 𝑎4 𝑏 3 ↔ 42𝑎5 𝑏 2 = 7𝑎6 𝑏 +
𝑎
=𝑡;𝑡≠1;𝑡≠0
:𝑏 7 𝑏 :𝑡 4
4 3 𝑎 5 𝑎 6 𝑎 4 6 5 4
⏞ 42 ( ) = 7 ( ) + 35 ( )
35𝑎 𝑏 → ⏞
→ ⏞ 7𝑡 2 − 42𝑡 + 35 = 0 → 𝑡 ∈ {1,5} → 𝑡 =
7𝑡 − 42𝑡 + 35𝑡 = 0 →
𝑏 𝑏 𝑏
𝑎
= 5.
𝑏
1 1 1 1 1 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝑂 ; ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐻
5) VECTORIAL: ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝑂 = ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑂 = (𝐴𝐷 𝐴𝐵 ); ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐻 = ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐶 = − (𝐶𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐵 ) = (𝐴𝐷 𝐴𝐵 ) → { →
3 6 3 6 6 𝑂 punct comun
𝑥𝐴 +𝑥𝐵 +𝑥𝐷 𝑏 𝑏
𝑥𝐺 = ℎ
=− 𝑥𝐻 =
3 3 3
𝐺, 𝑂, 𝐻 coliniare; ANALITIC: Fie 𝐴(−𝑏, 0); 𝐵(𝑎, 0); 𝐶(𝑏, ℎ); 𝐷(−𝑎, ℎ) → 𝑂(0, ), { ℎ ;{ 2ℎ .
2
𝑦𝐺 = 𝑦𝐻 =
3 3
𝑏 ℎ
− 1
𝑥𝐺 𝑦𝐺 1 3 3
| ℎ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝑂; ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐻
Formăm ∆= |𝑥𝑂 𝑦𝑂 1| = | 0 1|| = 0 → { → 𝐺, 𝑂, 𝐻 coliniare.
𝑥𝐻 𝑦𝐻 1
2 𝑂 punct comun
𝑏 2ℎ
1
3 3
𝑡=1
6) Notând sin2 𝑥 = 𝑡 ∈ [0,1], ecuaţia 4𝑠𝑖𝑛4 𝑥 − 5𝑠𝑖𝑛2 𝑥 + 1 = 0 devine 4𝑡 2 − 5𝑡 + 1 = 0 → { 𝑡 = 1 →
4
sin 𝑥 = 1
sin 𝑥 = −1 𝑥∈[0,2𝜋]
1 𝜋 𝜋 5𝜋 7𝜋 3𝜋 11𝜋
sin 𝑥 = →⏞ 𝑥 ∈ { , , , , , }.
2 6 2 6 6 2 6
1
{sin 𝑥 = − 2
SUBIECTUL II
𝐶1 +𝐶2 +𝐶3
1 2 1 𝑎 𝑏 𝑐 𝐶2 ,𝐶3 𝑎+𝑏+𝑐 𝑏 𝑐
1) a) 𝐷(1,2,1) = |1 0 −1| = −4; b) 𝐷(𝑎, 𝑏, 𝑐) = |𝑏 − 𝑐 𝑐 − 𝑎 𝑎 − 𝑏| = ⏞ | 0 𝑐 − 𝑎 𝑎 − 𝑏| =
0 −1 1 𝑐−𝑎 𝑎−𝑏 𝑏−𝑐 0 𝑎−𝑏 𝑏−𝑐
(𝑎 + 𝑏 + 𝑐)(−1) |2 𝑐 − 𝑎 𝑎 − 𝑏 2 2 2 1
| = (𝑎 + 𝑏 + 𝑐)(𝑎𝑏 + 𝑎𝑐 + 𝑏𝑐 − 𝑎 − 𝑏 − 𝑐 ) = − ∙ (𝑎 + 𝑏 + 𝑐) ∙
𝑎−𝑏 𝑏−𝑐 2
log 𝑥 + log 3 + log 5 𝑥 = 0
𝑥
[(𝑎 − 𝑏)2 + (𝑏 − 𝑐)2 + (𝑐 − 𝑎)2 ]; c) 𝐷(log 2 𝑥 , log 3 𝑥 , log 5 𝑥) = 0 → { 2 → 𝑥 = 1.
log 2 𝑥 = log 3 𝑥 = log 5 𝑥
2) a) În mulţimea ℳ = {𝑓𝑎 : 𝑅 → 𝑅|𝑓𝑎 (𝑥) = 𝑎 ∙ 𝑥 + 1 − 𝑎, 𝑎 ∈ 𝑅∗ }, calculăm (𝑓𝑎 ∘ 𝑓𝑏 )(𝑥) = (𝑓𝑎 (𝑓𝑏 (𝑥)) =
𝑓𝑎 (𝑏 ∙ 𝑥 + 1 − 𝑏) = 𝑎𝑏𝑥 + 𝑎 − 𝑎𝑏 + 1 − 𝑎 = 𝑓𝑎𝑏 (𝑥) ; b) Parte stabilă: conf. pct.a); Asociativitate: (𝑓𝑎 ∘ 𝑓𝑏 ) ∘ 𝑓𝑐 = 𝑓𝑎 ∘
(𝑓𝑏 ∘ 𝑓𝑐 ) = 𝑓𝑎𝑏𝑐 ; Element neutru: 𝑓𝑎 ∘ 𝑓1 = 𝑓1 ∘ 𝑓𝑎 = 𝑓𝑎 ; Elemente simetrizabile: 𝑓𝑎 ∘ 𝑓1 = 𝑓1 ∘ 𝑓𝑎 = 𝑓1 ; Comutativitate:
𝑎 𝑎
𝑓𝑎 ∘ 𝑓𝑏 = 𝑓𝑏 ∘ 𝑓𝑎 ; c) Ecuaţia (𝑓1 ∘ 𝑓2 ∘ … ∘ 𝑓𝑛 )(𝑥) = 𝑓120 (𝑥) devine 𝑓𝑛! = 𝑓120 → 𝑛! = 120 → 𝑛 = 5.
SUBIECTUL III
144
′
𝑥+1 1−𝑥
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = = 0 → 𝑥 = 1. Întocmim tabelul:
√𝑥 2 +1 (𝑥 2 +1)√𝑥 2 +1
x −∞ 1 +∞
f'(x) + 0 -
f(x) f 1 f
′
1−𝑥 2𝑥 2 −3𝑥−1 3±√17
b) 𝑓 ′′ (𝑥) = ( 3) = 5 =0→𝑥= . Întocmim tabelul:
2
(𝑥 2 +1)2 (𝑥 2 +1)2
x −∞ 3 − √17 3 + √17 +∞
2 2
f'' + 0 - 0 +
f convexă concavă convexă
1
𝑥+1 𝑥(1+ ) 𝑥+1
𝑥
c) lim = lim = −1 → 𝑦 = −1 asimptotă orizontală la −∞; lim = 1 → 𝑦 = 1 asimptotă
𝑥→−∞ √𝑥 2 +1 𝑥→−∞ |𝑥|√1+ 1 𝑥→∞ √𝑥 2 +1
𝑥2
orizontală la ∞;
′
1 𝑥+1 1 1 (𝑥 2 +2𝑥+2) 1 1 5 1 𝑥 3 +3𝑥 2 +6𝑥+5
2) a) 𝐼 = ∫0 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 = ln(𝑥 2 + 2𝑥 + 2)|10 = ln ; b) 𝐽 = ∫0 𝑑𝑥 =
𝑥 2 +2𝑥+2 2 𝑥 2 +2𝑥+2 2 2 2 𝑥 2 +2𝑥+2
1
1 (𝑥 2 +2𝑥+2)(𝑥+1)+2𝑥+3 1 1 2𝑥+2 1 𝑑𝑥 𝑥2
∫0 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 + 1)𝑑𝑥 + ∫0 𝑑𝑥 + ∫0 =( + 𝑥)| + ln(𝑥 2 + 2𝑥 + 2)|10 +
𝑥 2 +2𝑥+2 𝑥 2 +2𝑥+2 𝑥 2 +2𝑥+2 2 0
3 5 𝜋 1 1 𝑥 1 1 𝑥 2 +𝑥 1
𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 (𝑥 + 1)|10 = + ln + 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 − ; c) Calculăm prin părţi ∫0 𝑥 2+2𝑥+2 𝑑𝑥 = | + 2 ∫0 𝑑𝑥 = +
2 2 4 𝑥 2 +2𝑥+2 0 (𝑥 2 +2𝑥+2)2 5
1 𝑥 2 +2𝑥+2−𝑥−1−1 1 1 1 𝜋 1 𝜋 1 1 1 3𝜋
2 ∫0 (𝑥 2 𝑑𝑥 = + 2𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥|10 + | − 2𝐾 → 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 − = + + − − 2𝐾 → 𝐾 = − + −
+2𝑥+2)2 5 𝑥 2 +2𝑥+2 0 4 5 2 5 2 20 8
𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2
.
2
TEST 22
SUBIECTUL I
1) 𝑖 𝑘 + 𝑖 𝑘+1 + 𝑖 𝑘+2 + 𝑖 𝑘+3 = 𝑖 𝑘 (1 + 𝑖 − 1 − 𝑖) = 0, ∀𝑘 ∈ ℕ. Astfel : 𝑖 1 + 𝑖 2 + 𝑖 3 + ⋯ + 𝑖 43 = (𝑖 + 𝑖 2 + 𝑖 3 + 𝑖 4 ) + ⋯ +

43∙44
(𝑖 37 + 𝑖 38 + 𝑖 39 + 𝑖 40 ) + 𝑖 41 + 𝑖 42 + 𝑖 43 = −1. Pe de altă parte 𝑖 1 ∙ 𝑖 2 ∙ 𝑖 3 ∙ … ∙ 𝑖 43 = 𝑖 1+2+⋯+43 = 𝑖 2 = 𝑖 22∙43 =
(𝑖 2 )473 = −1.
2) (𝑚2 + 1) ∙ 𝑥 2 − (2𝑚2 + 1) ∙ 𝑥 + 𝑚2 + 2 > 0 ↔ 𝑚2 (𝑥 2 − 2𝑥 + 1) + 𝑥 2 − 𝑥 + 2 > 0 adevărat.

2
Altă metodă: { 𝑎 = 𝑚 2+ 1 > 0 → (𝑚2 + 1) ∙ 𝑥 2 − (2𝑚2 + 1) ∙ 𝑥 + 𝑚2 + 2 > 0, ∀𝑥 ∈ ℝ.
∆= −8𝑚 − 7 < 0
3) Condiţie de existenţă 5 − 2𝑥 ≥ 0 → 𝑥 ∈ (−∞, log 2 5].Ridicăm ambii membri ai ecuaţiei la pătrat: 5 + 2𝑥 +
2√25 − 4𝑥 + 5 − 2𝑥 = 16 → √25 − 4𝑥 = 3 → 4𝑥 = 16 → 𝑥 = 2.
4) Mulţimea 𝐴 = {1, 2, 3, … ,9} conţine 29 − 1 = 511 submulţimi nevide. Submulţimile formate numai din numere
31
impare conţin elemente din {1,3,5,7,9} şi sunt în număr de 25 − 1 = 31. Deci probabilitatea cerută este: 𝑝 = .
511
̂ . ⃗⃗⃗⃗⃗
5) Fie 𝐴𝐵 = 𝑎, 𝐵𝐶 = 𝑏, 𝛼 = 𝐵𝐴𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐵𝐶
𝐴𝐵 ∙ 𝐵𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐷𝐴
𝐶𝐷 ∙ 𝐷𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = 𝑎 ∙ 𝑏 ∙ cos(𝜋 − 𝛼) + 𝑏 ∙ 𝑎 ∙
cos 𝛼 + 𝑎 ∙ 𝑏 ∙ cos(𝜋 − 𝛼) + 𝑏 ∙ 𝑎 ∙ cos 𝛼 = 0.
𝑎∙𝑏∙𝑐 𝒜 𝑎∙𝑏∙𝑐 5∙6∙7 35
6) 𝑅 ∙ 𝑟 = ∙ = = = .
4𝒜 𝑝 2(𝑎+𝑏+𝑐) 2(5+6+7) 6
SUBIECTUL II
𝑥−1 𝑥 𝑥 𝐶2,3 −𝐶1 𝑥 − 1 1 1 𝐿2 −𝐿1 𝑥 − 1 1 1

1) a) det(𝐴(𝑥)) = 0 ↔ |𝑥 − 2 𝑥 − 1 𝑥 |=0 ↔ ⏞ | 𝑥 − 2 1 2| = 0 ↔⏞ | −1 0 1| = 0 → 𝑥 − 1 =
𝑥−2 𝑥−2 𝑥−1 𝑥−2 0 1 𝑥−2 0 1
1 2 2 1 0 0 1 −2 2
1
0 → 𝑥 = 1; b) 𝐵 = 𝐴(2) = (0 1 2). det(𝐵) = 1 ≠ 0; 𝑡𝐵 = (2 1 0) ; 𝐵 ∗ = (0 1 −2) ; 𝐵 −1 = ∙
det(𝐵)
0 0 1 2 2 1 0 0 1
145
1 −2 2 −1 0 0 0 0 0
𝐵 ∗ = (0 1 −2). c) 𝐶 = 𝐴(0) = (−2 −1 0 ) Scriem 𝐶 = −𝐼3 + 𝑀,unde 𝑀 = (−2 0 0) ; 𝑀2 =
0 0 1 −2 −2 −1 −2 −2 0
0 0 0
(0 0 0) ; 𝑀𝑘 = 𝑂3 , ∀𝑘 ≥ 3. Aplicăm binomul lui Newton 𝐶 𝑛 = (−𝐼3 + 𝑀)𝑛 = 𝐶𝑛0 (−1)𝑛 𝐼3 + ∁1𝑛 (−1)𝑛−1 𝑀 +
4 0 0
(−1)𝑛 0 0
2 (−1)𝑛−2 2 𝑛 𝑛−1 (−1) 𝑛
∁𝑛 𝑀 . Înlocuind, obţinem 𝐶 = ( −2𝑛(−1) 0 ).
−2𝑛(−1)𝑛−1 + 2𝑛(𝑛 − 1)(−1)𝑛−2 −2𝑛(−1)𝑛−1 (−1)𝑛
2) a) 𝑃2 (𝑥) = 𝑥 8 + 𝑥 3 + 2𝑥 2 + 𝑥 + 1 = 𝑥 2 (𝑥 6 + 𝑥 3 + 1) − 𝑥 5 + 𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1; b) Dacă 𝑛 > 1, suma 𝑥1 + 𝑥2 +

⋯ + 𝑥4𝑛 = 0, contradicţie. Deci 𝑛 = 1 (se verifică relaţia); c) 𝑥 2 + 1 = (𝑥 + 𝑖)(𝑥 − 𝑖). Calculăm 𝑃𝑛 (𝑖) = 𝑖 4𝑛 + 𝑖 3 +
2𝑖 2 + 𝑖 + 1 = 1 − 𝑖 − 2 + 𝑖 + 1 = 0 → 𝑃𝑛 (−𝑖) = 0, de unde obţinem: 𝑃𝑛 ⋮ (𝑥 + 𝑖) şi 𝑃𝑛 ⋮ (𝑥 − 𝑖) → 𝑃𝑛 ⋮ 𝑥 2 + 1.
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓1 (𝑥) = 2𝑥 3 − 6𝑥 2 + 6𝑥 − 2 → 𝑓1′ = 6𝑥 2 − 12𝑥 + 6 = 6(𝑥 − 1)2 ≥ 0 → 𝑓1 strict crescătoare pe R; b) Pentru

𝑓𝑛 (𝑥) = 2𝑥 𝑛+2 − 𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)𝑥 2 + 𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)𝑥 − 2 → 𝑓𝑛 (0) = −2 şi 𝑓𝑛′ (𝑥) = 2(𝑛 + 2)𝑥 𝑛+1 −
2𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)𝑥 + 𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2) → 𝑓𝑛′ (0) = 𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2). Ecuaţia tangentei la 𝐺𝑓 în punctul 𝑥0 = 0, devine:
𝑦 − 𝑓𝑛 (0) = 𝑓𝑛′ (0)(𝑥 − 0) ↔ 𝑦 + 2 = 𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)𝑥 ↔ 𝑦 = 𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)𝑥 − 2, de unde prin identificarea
coeficienţilor → 𝑛 = 2; c) 𝑓′′𝑛 (𝑥) = [2(𝑛 + 2)𝑥 𝑛+1 − 2𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)𝑥 + 𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)]′ =
𝐶𝑎𝑢𝑐ℎ𝑦
𝐷′𝐴𝑙𝑒𝑚𝑏𝑒𝑟𝑡
𝑛 𝑛+1
2(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)𝑥 𝑛 − 2𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2) = 0 → 𝑥 𝑛 = 𝑛 → 𝑥𝑛 = √𝑛 > 0 → lim 𝑥𝑛 =
⏞ lim = 1.
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛
(𝑥 − 1) ∙ 𝑒 𝑥 , 𝑥 ∈ (−∞, 1]
2) a) Funcţia 𝑓(𝑥) = { ln 𝑥 este continuă pe (−∞, 1] şi pe (1, +∞) fiind rezultată din operaţii cu
, 𝑥 ∈ (1, +∞)
𝑥
funcţii elementare. 𝑙𝑠 (1) = 𝑓(1) = 𝑙𝑑 (1) = 0, deci 𝑓 este continuă pe ℝ şi este primitivabila pe ℝ; b) Γ𝑓[0,𝑒] =
𝑒 1 𝑒 ln 𝑥 2𝑒−3 𝑒 1 𝑒 𝑙𝑛2 𝑥
∫0 |𝑓(𝑥)|𝑑𝑥 = ∫0 (1 − 𝑥)𝑒 𝑥 𝑑𝑥 + ∫1 𝑥
𝑑𝑥 =
2
; c)𝑉 = 𝜋 ∫0 𝑓 2 (𝑥)𝑑𝑥 = 𝜋 (∫0 (𝑥 − 1)2 𝑒 2𝑥 𝑑𝑥 + ∫1
𝑥2
𝑑𝑥 ) =
′
1 𝑒 2𝑥 𝑒 1 ′ 𝑒 3 −8
𝜋 ∫0 (𝑥 − 1)2 ( ) 𝑑𝑥 + 𝜋 ∫1 (− ) 𝑙𝑛2 𝑥 = .
2 𝑥 4𝑒
TEST 23
SUBIECTUL I
1) Dacă [𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + (2𝑎 + 𝑏 + 𝑐 − 2)√𝟐] + 𝒊 ∙ [(𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 − 2) + +(𝑎 + 𝑏 + 2𝑐)√𝟑] ∈ 𝑄 →

2𝑎 + 𝑏 + 𝑐 − 2 = 0
{𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 − 2 = 0 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (1,1, −1).
𝑎 + 𝑏 + 2𝑐 = 0
𝑦 = 𝑓(𝑥)
2) Impunem ca sistemul { să aibă o singură soluţie, de unde ecuaţia 𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥) trebuie să admită o singură
𝑦 = 𝑔(𝑥)
soluţie: (2𝑚 − 1)𝒙 − 2𝑚𝒙 + 1 = (𝑚 + 1)𝒙𝟐 − (2𝑚 + 3)𝒙 + 2 → ecuaţia (𝑚 − 2)𝑥 2 + 3𝑥 − 1 = 0 are soluţie unică:
𝟐
1
Cazul i) 𝑚 − 2 = 0 → 𝑚 = 2; Cazul ii) ∆= 0 → 𝑚 = − .
4
2 2 3 𝑎=3
3) Condiţia de existenţă: 𝑥 ∈ [1, +∞). Notăm: {𝑥 − 1 = 𝑎 3 → {𝑎 − 𝑏 = 1 → { → 𝑥 = 10.
𝑥−2=𝑏 𝑎+𝑏=5 𝑏=2
𝑛𝑓 2012 503
4) Pentru 𝑛 ≥ 5, ultima cifră a factorialului 𝑛! este 0. 𝑝 = = = .
𝑛𝑝 2016 504
|24∙1−10∙3+7| 1
5) 𝐴(1,3) ∈ (𝑑) → 𝐷((𝑑); (𝑔)) = 𝐷(𝐴; (𝑔)) = = .Obs.: 𝑚𝑑 = 𝑚𝑔 → (𝑑) ∥ (𝑔).
√24 2 +(−10)2 26
𝜋
𝑥∈(0, )
2
𝜋 sin 𝑥 cos 𝑥
6) 𝒕𝒈 𝑥 + 𝒕𝒈 ( − 𝑥) ≥ 2 ↔ + ≥2 ⏞
→ (sin 𝑥 − cos 𝑥)2 ≥ 0 adevărat.
2 cos 𝑥 sin 𝑥
SUBIECTUL II
146
1) a) Presupunem, prin metoda reducerii la absurd, că punctele 𝐴𝑚 , 𝐴𝑛 , 𝐴𝑝 sunt coliniare → ∆=

𝑚 𝑚2 − 𝑚 − 12 1
| 𝑛 𝑛2 − 𝑛 − 12 1| = 0 ↔ (𝑚 − 𝑛)(𝑚 − 𝑝)(𝑛 − 𝑝) = 0 fals. b) Presupunem 𝑚 < 𝑛 < 𝑝 → 𝒜∆𝑀𝑁𝑃 =
𝑝 𝑝2 − 𝑝 − 12 1
𝑛−𝑚=1
|(𝑚−𝑛)(𝑚−𝑝)(𝑛−𝑝)|
= 3 → (𝑛 − 𝑚)(𝑝 − 𝑚)(𝑝 − 𝑛) = 6. Luăm: {𝑝 − 𝑚 = 3. O posibilă soluţie este (𝑚, 𝑛, 𝑝) = (3,4,6).
2
𝑝−𝑛 =2
(𝑞 2 −𝑞−12)−(𝑝2 −𝑝−12) (𝑟 2 −𝑟−12)−(𝑝2 −𝑝−12)
c) Presupunem că 𝐴𝑝 𝐴𝑞 ⊥ 𝐴𝑝 𝐴𝑟 → 𝑚1 ∙ 𝑚2 = −1 → ∙ = −1 → (𝑞 + 𝑝 − 1) ∙
𝑞−𝑝 𝑟−𝑝
𝑞+𝑝−1=1 𝑞 + 𝑝 − 1 = −1
(𝑟 + 𝑝 − 1) = −1 → { său { → 𝑟 = 𝑝 = 0 sau 𝑞 = 𝑝 = 0 fals.
𝑟 + 𝑝 − 1 = −1 𝑟+𝑝−1=1
𝑓𝑎,𝑏 (1) = 0 𝑏 − 2𝑎 = −1
2) a) 𝑔(𝑥) = 𝑥 2 − 3𝑥 + 2 = (𝑥 − 1)(𝑥 − 2) → 𝑓𝑎,𝑏 ⋮ 𝑔 ↔ { →{ → (𝑎, 𝑏) = (6; 11); b)
𝑓𝑎,𝑏 (2) = 0 2𝑏 − 5𝑎 = −8
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
𝑓6 ,11 =⏞ (𝑥 − 1)(𝑥 − 2)(𝑥 − 3) = 0 → 𝑆 = 𝑥14 + 𝑥24 + 𝑥34 = 98. Altă soluţie: relaţiile lui Viette; c) Avem:
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 𝑎
{𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 𝑏. Calculăm: 𝛼 = 𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 = 2(𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) = 2𝑎; 𝛽 = 𝑦1 𝑦2 + 𝑦1 𝑦3 + 𝑦2 𝑦3 =
𝑥1 𝑥2 𝑥3 = 𝑎
(𝑎 − 𝑥1 )(𝑎 − 𝑥2 ) + (𝑎 − 𝑥1 )(𝑎 − 𝑥3 ) + (𝑎 − 𝑥2 )(𝑎 − 𝑥3 ) = 3𝑎2 − 2𝑎(𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) + 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 𝑎2 +
𝑏; 𝛾 = (𝑎 − 𝑥1 )(𝑎 − 𝑥2 )(𝑎 − 𝑥3 ) = 𝑎3 − 𝑎2 (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) + 𝑎(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 ) − 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = 𝑎𝑏 − 𝑎. Cu acestea,
polinomul cerut devine: ℎ(𝑦) = 𝒚𝟑 − 2𝑎𝒚𝟐 + (𝑎2 + 𝑏)𝒚 − 𝑎𝑏 + 𝑎.
SUBIECTUL III
∞
∞
𝑒𝑥 𝑒 𝑥 𝑒 2𝑥 𝑒 2𝑥 2𝑒 2𝑥
1) a) lim = +∞ → 𝑥 = 0 asimptotă verticală la dreapta; lim ⏞ lim √
= = √ lim = √ lim = ∞ → nu
𝑥→0 √𝑥 𝑥→∞ √𝑥 𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞ 1
𝑥>0
𝑓(𝑥) 𝑒 2𝑥
există asimptotă orizontală. Cercetăm existenţa asimptotei oblice: 𝑚 = lim = √ lim = ∞ → nu există
𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞ 𝑥 3
(2𝑥−1)𝑒 𝑥 1
asimptotă oblică; b) 𝑓 ′ (𝑥) = = 0 → 𝑥 = . Obţinem tabelul:
2𝑥√𝑥 2
x −∞ 1 +∞
2
f'(x) - 0 +
f(x) f √2𝑒 f
𝑒 𝑥 (4𝑥 2 −4𝑥+3) 1 1 1 1
𝑓 ′′ (𝑥) = > 0 → 𝑓 convexă pe domeniu; c) Conform monotonie funcţiei, din < → 𝑓 ( ) > 𝑓 ( ) →
4𝑥 2 √𝑥 9 4 9 4
9 4
√𝑒 √𝑒 9 4
1 > 1 → 3 ∙ √𝑒 > 2 ∙ √𝑒 .
3 2
4 𝑛 4 𝑛+1 𝑛
2) a) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑒 𝑥 ∙ √𝑥 ∙ 𝑑𝑥 . Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫1 𝑒 𝑥 ( √𝑥 − √𝑥 )𝑑𝑥 < 0 → 𝐼𝑛 descrescător (1); Mărginire: 𝐼𝑛 >
4 1 4 𝑓2 (𝑥) 4 𝑒 𝑥 √𝑥
0 → 𝐼𝑛 mărginit (2). Din (1),(2)→ 𝐼𝑛 convergent; b) ∫1 𝑓2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 + ∙ ∫1 ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 (𝑒 𝑥 √𝑥 + )𝑑𝑥 =
2 𝑥 2𝑥
4 ′ ln 𝑎 2𝑎2 ln 𝑎−𝑎2 +1 𝜋∙(𝑒 2 +1)
∫1 (𝑒 𝑥 √𝑥) 𝑑𝑥 = 2 ∙ 𝑒 4 − 𝑒; c) 𝑉 = 𝜋 ∫0 𝑥𝑒 2𝑥 𝑑𝑥 =𝜋
4
=
4
→ 2𝑎2 ln 𝑎 − 𝑎2 + 1 = 𝑒 2 + 1 şi se
demonstrează unicitatea soluţiei 𝑎 = 𝑒, cu ajutorul monotoniei funcţiei 𝑔(𝑎) = 2𝑎2 ln 𝑎 − 𝑎2 + 1.
TEST 24
SUBIECTUL I
3
1) √2 + √6 + √14 + √32 = √2 + √6 + √16 = √2 + √6 + 2 = √2 + 2 = 2.
4 5 3 4 3
147
2(2𝑥 − 1) + 1; 𝑥 ≤ −1 ∧ 2𝑥 − 1 ≤ 1
2𝑔(𝑥) + 1, 𝑔(𝑥) ≤ 1 {
2(3𝑥 − 2) + 1; 𝑥 > −1 ∧ 3𝑥 − 2 ≤ 1
2) Calculăm: (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) = { . Rezultă: (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) =
3(2𝑥 − 1) + 2; 𝑥 ≤ −1 ∧ 2𝑥 − 1 > 1
3𝑔(𝑥) + 2, 𝑔(𝑥) > 1 {
3(3𝑥 − 2) + 2; 𝑥 > −1 ∧ 3𝑥 − 2 > 1
4𝑥 − 1; 𝑥 ∈ (−∞, −1] ∩ (−∞, 1]
4𝑥 − 1; 𝑥 ∈ (−∞, −1]
6𝑥 − 3; 𝑥 ∈ (−1, +∞) ∩ (−∞, 1]
{ = { 6𝑥 − 3; 𝑥 ∈ (−1,1] .
6𝑥 − 1; 𝑥 ∈ (−∞, −1] ∩ (1, +∞)
9𝑥 − 4; 𝑥 ∈ (1, +∞)
9𝑥 − 4; 𝑥 ∈ (−1, +∞) ∩ (1, +∞)
𝑥 2 − 3𝑥 + 2 = 𝑥 2 − 𝑥 − 2
3) Ecuaţia |𝑥 2 − 3𝑥 + 2| = |𝑥 2 − 𝑥 − 2|conduce la ecuaţiile: { 2 având soluţiile: 𝑥1 =
𝑥 − 3𝑥 + 2 = −(𝑥 2 − 𝑥 − 2)
0, 𝑥2 = 2. Ambele verifică.
4 (𝑛+3)!
4) Relaţia 𝐶𝑛+3 = 5 devine: = 5 ↔ (𝑛 + 3)(𝑛 + 2)(𝑛 + 1)𝑛 = 120 ↔ (𝑛2 + 3𝑛)(𝑛2 + 3𝑛 + 2) =
4!(𝑛−1)!
𝑛2 +3𝑛=𝑡
𝑡∈ℕ
𝑡 = 10
120 ⏞
↔ 𝑡(𝑡 + 2) = 120 ↔ (𝑡 + 1)2 = 121 ↔ |𝑡 + 1| = 11 → { → 𝑛2 + 3𝑛 = 10 → 𝑛 = 2 care verifică şi
𝑡 = −12
condiţia de existenţă a combinărilor.
𝑥𝐴 +𝑥𝐵 +𝑥𝐶
𝑥𝐺 = =3 𝑦−𝑦𝑂 𝑥−𝑥𝑂
3
5) { 𝑦𝐴 +𝑦𝐵 +𝑦𝐶 . Ecuaţia dreptei (𝑂𝐺): = devine: 5𝑥 − 3𝑦 = 0.
𝑦𝐺 −𝑦𝑂 𝑥𝐺 −𝑥𝑂
𝑦𝐺 = =5
3
𝑡1 = √3 → tg 𝑥 = √3
6) Notând tg 𝑥 = 𝑡 ∈ ℝ, ecuaţia devine √3𝑡 2 − 4𝑡 + √3 = 0 → { 1 1 . De aici, obţinem:
𝑡2 = → tg 𝑥 =
√3 √3
𝜋
𝑥 = + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ ℤ 𝑥∈(0,2𝜋) 𝜋 𝜋 7𝜋 4𝜋
3
{ 𝜋 ⏞ 𝑥 ∈ { ; ; ; }.
→
𝑥 = + 𝑛𝜋, 𝑛 ∈ ℤ 6 3 6 3
6
SUBIECTUL II
sin 𝛼 cos 𝛼
1) a) Determinantul principal 𝑑 = | | = 1 ≠ 0 → sistem de tip Cramer (soluţie unică); b),c) 𝑑𝑥 =
− cos 𝛼 sin 𝛼
sin(𝛼 + 𝛽) cos 𝛼 sin 𝛼 sin(𝛼 + 𝛽) 𝑑
| | = cos 𝛽; 𝑑𝑦 = | | = sin 𝛽. Soluţiile sunt: 𝑥 = 𝑥 =
− cos(𝛼 + 𝛽) sin 𝛼 − cos 𝛼 − cos(𝛼 + 𝛽) 𝑑
1 𝑑𝑦 √3
cos 𝛽 = ; 𝑦 = = sin 𝛽 = .
2 𝑑 2
2𝑥 0 2𝑥 2𝑦 0 2𝑦 2𝑥+𝑦+1 0 2𝑥+𝑦+1
2) a) 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = ( 0 0 0 ) ∙ ( 0 0 0 ) = ( 0 0 0 ) = 𝐴(𝑥 + 𝑦 + 1); b) Parte stabilă:
2𝑥 0 2𝑥 2𝑦 0 2𝑦 2 𝑥+𝑦+1
0 2 𝑥+𝑦+1
Conform pct. a); Asociativitate: [𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦)] ∙ 𝐴(𝑧) = 𝐴(𝑥) ∙ [𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑧)] ↔ 𝐴(𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 2) = 𝐴(𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 2);
Element neutru: Pentru fiecare 𝐴(𝑥) ∈ ℳ, ∃! 𝐴(𝑒) ∈ ℳ astfel încât: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑒) = 𝐴(𝑒) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥) →
𝐴(𝑥 + 𝑒 + 1) = 𝐴(𝑥) → 𝑒 = −1. Deci elementul neutru este 𝐴(−1); Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝐴(𝑥) ∈
ℳ, ∃𝐴(𝑥 ′ ) ∈ ℳ astfel încât: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑥 ′ ) = 𝐴(𝑥 ′ ) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(−1). Astfel simetrica fiecărei matrice 𝐴(𝑥) va fi 𝐴(−𝑥 −
2); Comutativitate: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = 𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥 + 𝑦 + 1); c) Conform pct.a), prin metoda inducţiei matematice,
se arată că: 𝐴𝑛 (𝑥) = 𝐴(𝑛𝑥 + 𝑛 − 1). Ecuaţia: 𝐴10 (𝑥) = 𝐴(109) devine: 10𝑥 + 9 = 109 → 𝑥 = 10 ∈ ℤ.
SUBIECTUL III
′
(𝑥−1)3
1) a) Calculăm derivata 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = (𝑥 − 1)2 (4 − 𝑥)𝑒 −𝑥 = 0 → 𝑥 ∈ {1; 4}. Întocmim tabelul
𝑒𝑥
x −∞ 1 4 +∞
f' + 0 + 0 -
f −∞ f crescătoare 0 f crescătoare 27𝑒 −4 f descrescătoare 0
𝑙′𝐻
(𝑥−1)3
Calculăm şi : lim = −∞; lim 𝑓(𝑥) =
⏞ 0.
𝑥→−∞ 𝑒𝑥 𝑥→∞
148
b) Calculăm a doua derivata 𝑓 ′′ (𝑥) = ((𝑥 − 1)2 (4 − 𝑥)𝑒 −𝑥 )′ = (𝑥 − 1)(𝑥 2 − 8𝑥 + 13)𝑒 −𝑥 = 0 → 𝑥 ∈

{1; 4 − √3; 4 + √3} Întocmim tabelul:
x −∞ 1 4 4 +∞
− √3 + √3
f '' - 0 + 0 - 0 +
f concavă convexă concavă convexă
c) Conform rezultatului de la pct.a), obţinem tabelul:
m (−∞, 0] (0,27𝑒 −4 ) 27𝑒 −4 (27𝑒 −4 , +∞)

Nr. sol. ec. f(x)=m 1 2 1 0
1 1
1 (𝑥+1)3 7 1 (𝑥+1)𝑛+1 2𝑛+1 −1 3
2) a) 𝐼2 = ∫0 (𝑥 + 1)2 𝑑𝑥 = | = ; b) 𝐼𝑛 = ∫0 (𝑥 + 1)𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = | = = → 𝑛 = 2 unică datorită
3 0 3 𝑛+1 0 𝑛+1 2
2𝑥 −1 2𝑛+1 −1
monotoniei funcţiei: 𝑓: (0, +∞) → ℝ, 𝑓(𝑥) = ; c) Conform pct.a), avem 𝐼𝑛 = (1). Dar 𝐼𝑛 =
𝑥 𝑛+1
1 𝐶𝑛0 𝐶𝑛1 𝐶𝑛2 𝐶𝑛𝑛−1 𝐶𝑛𝑛 𝐶𝑛0 𝐶𝑛1 𝐶𝑛2
∫0 (∁0𝑛 + ∁1𝑛 𝑥 + ∁2𝑛 𝑥 2 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝑥 𝑛 )𝑑𝑥 = 𝑛+1 + 𝑛
+
𝑛−1
+ ⋯+
2
+
1
(2). Din (1), (2) →
𝑛+1
+
𝑛
+
𝑛−1
+ ⋯+
𝐶𝑛𝑛−1 𝐶𝑛𝑛 2𝑛+1 −1
+ = .
2 1 𝑛+1
TEST 25
SUBIECTUL I
1) 𝛼 = |√2 ∙ 𝒊 + √−2 ∙ 𝒊| = |√1 + 2𝑖 + 𝑖 2 + √1 − 2𝑖 + 𝑖 2 | = |±(1 + 𝑖) ± (1 − 𝑖)| = 2 (pentru orice alegere a

semnelor).
𝑓(𝑎) = 𝑏 2
2) { ↔ { 22𝑎 + 𝑏 = 𝑏 ↔ (𝑎, 𝑏) ∈ {(0,0); (0, −1)} → 𝑓(𝑥) ∈ {𝑥 2 ; 𝑥 2 − 1}.
𝑓(𝑏) = 𝑎 𝑏 + 𝑎𝑏 + 𝑏 = 𝑎
𝜋 1
3) Întrucât 𝑎 ∈ (0, ) → sin 𝑎 ∈ (0; ) → sin 𝑎 < 1. Pentru că baza logaritmului este subunitară, rezultă: 𝑥 2 −
4 √2
(sin 𝑎 + cos 𝑎)𝑥 + sin a ∙ cos 𝑎 + sin 𝑎 ≤ sin 𝑎 → 𝑥 ∈ (sin 𝑎; cos 𝑎).
4) Numărul cazurilor posibile coincide cu cardinalul mulţimii {100, 101, … , 999} şi este 𝑛𝑝 = 900. Dacă produsul
cifrelor numărului ̅̅̅̅̅
𝑎𝑏𝑐 este par, deducem că cel puţin una dintre cele trei cifre este pară. Calculăm numărul
elementelor ̅̅̅̅̅
𝑎𝑏𝑐 cu toate cifrele impare: 53 = 125; 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ {1,3,5,7,9}. Prin urmare: 𝑛𝑓 = 900 − 125 = 775 şi 𝑝 =
𝑛𝑓 775 31
= = .
𝑛𝑝 900 36
⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
5) Avem: 𝐴𝐶 𝐷𝐵 = ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐷𝐴
𝐴𝐵 + ⏟
𝐵𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ → |𝐴𝐶
𝐴𝐵 = 2𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ | = 20.
𝐷𝐵 | = |2𝐴𝐵
⃗
=0
𝑟𝑒𝑐𝑖𝑝𝑟𝑜𝑐𝑎
𝑡.𝑃𝑖𝑡𝑎𝑔𝑜𝑟𝑎
2∙𝒜 𝑎2 +𝑏 2 −𝑐 2 2∙𝒜
6) Din 𝑎 ∙ sin 𝐶 ∙ cos 𝐶 = ℎ𝑎 → 𝑎 ∙ ∙ = ↔ 𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2 = 2𝑏 2 → 𝑎2 = 𝑏 2 + 𝑐 2 ⏞
→ ̂=
𝑚𝑎𝑠 𝐵𝐴𝐶
𝑎∙𝑏 2𝑎∙𝑏 𝑎
90°.
SUBIECTUL II
1) a) Relaţia Cayley-Hamilton: 𝑋 2 − (𝑎 + 𝑑) ∙ 𝑋 + (𝑎𝑑 − 𝑏𝑐) ∙ 𝐼2 = 𝑂2 se verifică prin calcul; b) Verificăm afirmaţia:

(−1)𝑛−1 +2𝑛 2∙(−1)𝑛−2 +2𝑛
𝑃(𝑛): 𝐴𝑛 = ∙𝐴+ ∙ 𝐼2 prin metodă inducţiei matematice: i) Etapa de verificare: 𝑃(1): 𝐴1 = 𝐴 +
3 3
(−1)𝑘−1 +2𝑘 2∙(−1)𝑘−2 +2𝑘
0 ∙ 𝐼2 adevărat; ii) Etapa de demonstraţie: Presupunem adevărată afirmaţia: 𝐴𝑘 = ∙𝐴+ ∙ 𝐼2 şi
3 3
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
(−1)𝑘−1 +2𝑘 2∙(−1)𝑘−2 +2𝑘 (−1)𝑘−1 +2𝑘 2∙(−1)𝑘−2 +2𝑘 (−1)𝑘 +2𝑘+1
calculăm 𝐴𝑘+1 = ∙ 𝐴2 + ∙𝐴 =
⏞ (𝐴 + 2𝐼2 ) + ∙𝐴= ∙𝐴+
3 3 3 3 3
149
2∙(−1)𝑘−1 +2𝑘+1 𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1)

∙ 𝐼2 . Astfel, am demonstrat că: { . De aici, şi 𝑃(𝑛) devine adevărată; c) Din 𝐴𝑛 = 5 ∙ 𝐴 +
3 𝑃(1)adevarata
(−1)𝑛−1 +2𝑛 (−)
=5
3
6 ∙ 𝐼2 , ţinând cont de pct.b), obţinem: {2∙(−1)𝑛−2 ⏞ (−1)𝑛−2 = 1. Înlocuind în sistem, avem: 2𝑛 = 16 → 𝑛 = 4.
→
+2𝑛
=6
3
2) a) Prin substituţia 𝑥 2 = 𝑡, vom împărţi 𝑓 = 𝑡 4 + 4𝑡 3 + 2𝑡 2 + 28𝑡 + 1 prin polinomul 𝑔 = 𝑡 3 + 𝑡 2 + 𝑡 + 1 şi obţinem

câtul 𝑡 + 3 = 𝑥 2 + 3 şi restul −2𝑥 4 + 24𝑥 2 − 2; b) 𝑓(𝑥) + 𝑚 ⋮ (𝑥 − 1) ↔ 𝑓(1) + 𝑚 = 0 → 𝑚 = −𝑓(1) = −36; c)
(… )2
4 4 4 3 2 2 3 4 4 2
Din: 𝑥 = √2 + 𝑖 → (𝑥 − 𝑖) = 2 → 𝑥 − 4𝑥 𝑖 +6𝑥 𝑖 − 4𝑥𝑖 + 𝑖 = 2 ↔ 𝑥 − 6𝑥 − 1 = ⏞ 𝑥8 +
− 4𝑥)𝑖 → (4𝑥 3
4 6 4 2 6 4 2 8 6 4 2
36𝑥 + 1 − 12𝑥 − 2𝑥 + 12𝑥 = −16𝑥 + 32𝑥 − 16𝑥 ↔ 𝑥 + 4𝑥 + 2𝑥 + 28𝑥 + 1 = 0 = 𝑓.
SUBIECTUL III
′
𝑥 2 +𝑥+1 2(1−𝑥 2 )
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = (𝑥 2 ; b) 𝑓 ′ (𝑥) = 0 ↔ 𝑥 ∈ {−1; 1}. lim 𝑓(𝑥) = 1. Întocmim tabelul:
𝑥 2 −𝑥+1 −𝑥+1)2 𝑥→±∞
x −∞ −1 1 +∞
f' - 0 + 0 -
f 1 1
f descrescătoare f crescătoare
1 3 f descrescătoare
3
1 3 7 13 𝑛2 +𝑛+1
Conform acestui tabel: Im 𝑓 = [ ; 3]; c) Calculăm 𝑓(1) ∙ 𝑓(2) ∙ 𝑓(3) ∙ … ∙ 𝑓(𝑛) = ∙ ∙ ∙ … ∙ 2 şi limita devine:
3 1 3 7 𝑛 −𝑛+1
1 𝐶𝑒𝑠𝑎𝑟𝑜−𝑆𝑡𝑜𝑙𝑧
𝑛2 +𝑛+1 𝑛 ln(𝑛2 +𝑛+1) 𝑛2 +3𝑛+3
lim ( ) = 𝑙 → ln 𝑙 = lim =
⏞ lim ln = 0 → ln 𝑙 = 0 → 𝑙 = 1.
𝑛→∞ 1 𝑛→∞ 𝑛 𝑛→∞ 𝑛2 +𝑛+1
11 1
1 3 1 5 𝑥6 6 1 3 4 𝑛 𝑛+1
2) a) 𝐼3 = ∫0 √𝑥 ∙ √𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 6 𝑑𝑥 = 11 | = ; b) Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫0 √𝑥 ∙ √𝑥 ∙ √𝑥 ∙ … ∙ √𝑥 ∙ ( √𝑥 − 1) ∙
11
6 0
𝑑𝑥 < 0 → 𝐼𝑛 strict descrescător (1); Mărginire: 𝐼𝑛 > 0 = 𝑚 (2). Din (1) şi (2), rezultă că (𝐼𝑛 )𝑛≥2 este convergent; c) 𝐼𝑛 =
1 1 1 1
1+2+3+⋯+𝑛
𝑥 1
1 1 1 | = 1 1 1 → 0.
1+ + +⋯+ 1+ + +⋯+
2 3 𝑛 0 2 3 𝑛
TEST 26
SUBIECTUL I
1 6
12
√2 = 22 = 212 = √64
1 4 3 4
1) { 3√3 = 3 = 3 3 12 = √81 → √2 < √3 < √5 .
12
1 3
4 12
√5 = 5 = 5 4 12 = √125
𝑏
2) Observăm că 𝑥𝑉 = − = 1 şi întocmim tabelul:
2𝑎
x -1 1 2
f(x) a+3 descrescătoare a-1 crescătoare a
Evident: 𝑎 − 1 < 𝑎 < 𝑎 + 3. Conform tabelului 𝐼𝑚 𝑓 = [𝑎 − 1; 𝑎 + 3] = [0, 4] → 𝑎 = 1.
log 𝑥 + log 3 𝑦 = 5 log 𝑥 = 3 → 𝑥 = 8 log 2 𝑥 = 2 → 𝑥 = 4

3) Impunem 𝑥, 𝑦 ∈ (0, +∞). Sistemul devine: { 2 →{ 2 său { .
log 2 𝑥 ∙ log 3 𝑦 = 6 log 3 𝑦 = 2 → 𝑦 = 9 log 3 𝑦 = 3 → 𝑦 = 27
Deci (𝑥, 𝑦) ∈ {(8,9); (4,27)}.
𝑝 𝑝 𝑝
4) Preţul după prima majorare: 𝒫1 = 𝒫0 + 𝒫0 = 𝒫0 (1 + ); Preţul după a doua majorare: 𝒫2 = 𝒫1 + 𝒫1 =
100 100 100
𝑝 2 𝑝 3 33,1 𝑝 3 1331 11 3
𝒫0 (1 + ) ; 𝒫3 = 𝒫0 (1 + ) = 𝒫0 (1 + ) → (1 + ) = = ( ) → 𝑝 = 10%.
100 100 100 100 1000 10
150
5) Punctul 𝑀 este situat la intersecţia mediatoarelor laturilor triunghiului. 𝑆(3,6), 𝑇(4,3) sunt mijloacele laturilor
𝑦 −𝑦
𝑚𝐴𝐵 = 𝐵 𝐴 = 4
𝑥𝐵 −𝑥𝐴
[𝐴𝐵], [𝐵𝐶], având pantele: { 1 . Fie 𝑑, 𝑔 mediatoarele laturilor [𝐴𝐵], [𝐵𝐶]. Din
𝑚𝐵𝐶 =
2
1 1
𝑑 ⊥ 𝐴𝐵 → 𝑚𝑑 = − =− → (𝑑): 𝑦 − 𝑦𝑆 = 𝑚𝑑 (𝑥 − 𝑥𝑆 )
{ 𝑚𝐴𝐵 4 . Coordonatele punctului 𝑀 vor fi soluţiile sistemului:
𝑔 ⊥ 𝐵𝐶 → 𝑚𝑔 = −2 → (𝑔): 𝑦 − 𝑦𝑇 = 𝑚𝑔 (𝑥 − 𝑥𝑇 )
1
𝑦 − 6 = − (𝑥 − 3) 17 43
{ 4 . Deci 𝑀 ( ; ).
7 7
𝑦 − 3 = −2(𝑥 − 4)
6) Avem: 𝐸 = √𝑠𝑖𝑛4 𝑥 + 6𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 + 3 + √𝑐𝑜𝑠 4 𝑥 + 6𝑠𝑖𝑛2 𝑥 + 3 = √𝑠𝑖𝑛4 𝑥 + 6(1 − 𝑠𝑖𝑛2 𝑥) + 3 +

√𝑐𝑜𝑠 4 𝑥 + 6(1 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥) + 3 = √𝑠𝑖𝑛4 𝑥 − 6𝑠𝑖𝑛2 𝑥 + 9 + √𝑐𝑜𝑠 4 𝑥 − 6𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 + 9 = |𝑠𝑖𝑛2 𝑥 − 3| + |𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 −
𝑠𝑖𝑛2 𝑥≤1
𝑐𝑜𝑠 2 𝑥≤1
3| =
⏞ 3 − 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 + 3 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 = 5.
SUBIECTUL II
1+2+𝑎+4=5 𝑎 = −2
1) a) (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (1,1,1,1) verifică sistemul: { 2 + 3 + 5 + 𝑏 = 8 → {𝑏 = −2; b) Pentru 𝑎 = 3, 𝑏 = 7, 𝑐 = 12, sistemul
3 + 4 + 7 + 10 = 𝑐 𝑐 = 24
𝑥 + 2𝑦 + 3𝑧 + 4𝑡 = 5 (1)
(2) − 2(1): 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 2 (4)
devine: { 2𝑥 + 3𝑦 + 5𝑧 + 7𝑡 = 8 (2) .{ , apoi: (5) − 2(4): 0 = −1 fals, deci
(3) − 3(1): 2𝑦 + 2𝑧 + 2𝑡 = 3 (5)
3𝑥 + 4𝑦 + 7𝑧 + 10𝑡 = 12 (3)
sistemul nu are soluţie (este incompatibil). Alte metode: T. Kronecker-Capelli sau T. Rouche; c) Pentru 𝑎 = 3, 𝑏 = 7, 𝑐 =
𝑥 + 2𝑦 + 3𝑧 + 4𝑡 = 5 (6)
(7) − 2(6): 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 2 (9)
11: { 2𝑥 + 3𝑦 + 5𝑧 + 7𝑡 = 8 (7) . Avem: { . Notăm: 𝑧 = 𝛼 ∈ ℝ, 𝑡 = 𝛽 ∈ ℝ → 𝑦 =
(8) − 3(6): 𝑦 + 𝑧 + 𝑡 = 2 (10)
3𝑥 + 4𝑦 + 7𝑧 + 10𝑡 = 11 (8)
2 − 𝛼 − 𝛽 şi 𝑥 = −4 − 𝛼 − 2𝛽. Soluţia sistemului este (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (−4 − 𝛼 − 2𝛽; 2 − 𝛼 − 𝛽; 𝛼; 𝛽)𝛼,𝛽∈ℝ .
3 2 3 2 𝑎 𝑏 𝑐 𝑑
2) a) Dacă ( ) → 𝑎 = 3, 𝑏 = 2 ∈ ℤ, 𝑎2 − 2𝑏 2 = 1 → ( ) ∈ ℳ; b) Dacă 𝑋 = ( ) ∈ ℳ şi 𝑌 = ( )∈
4 3 4 3 2𝑏 𝑎 2𝑑 𝑐
𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐
ℳ, atunci: 𝑋 ∙ 𝑌 = ( ) şi (𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑)2 − 2(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 = (𝑎2 − 2𝑏 2 )(𝑐 2 − 2𝑑 2 ) = 1 → 𝑋 ∙ 𝑌 ∈
2(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑
3 2 3 2 17 12
ℳ → 𝐴2 = ( )∙( )=( ) ∈ ℳ şi procedeul poate continua la nesfârşit, rezultând că 𝑛(ℳ) = ∞; c)
4 3 4 3 24 17
1 0
Parte stabilă: Conform pct. b); Asociativitate: Conform teoriei din manual; Element neutru: 𝐼2 = ( ) ∈ ℳ;
0 1
𝑎 𝑏 𝑎 −𝑏
Elementul simetric corespunzător matricei 𝑋 = ( ) este inversă acesteia 𝑋 −1 = ( ) ∈ ℳ;
2𝑏 𝑎 −2𝑏 𝑎
Comutativitate: prin calcul.
SUBIECTUL III
:12
1) a) Calculăm 𝑓 ′ (𝑥) = (3𝑥 4 − 4𝑥 3 − 24𝑥 2 + 48𝑥 − 𝑚)′ = 12𝑥 3 − 12𝑥 2 − 48𝑥 + 48 = 0 →
⏞ 𝑥 3 − 𝑥 2 − 4𝑥 + 4 =
0 ↔ (𝑥 − 2)(𝑥 + 2)(𝑥 − 1) = 0 → 𝑥 ∈ {−2, 1,2}. Întocmim tabelul:
x −∞ −2 1 2 +∞
f' - 0 + 0 - 0 +
f Descresc. Cresc. Descresc. Cresc.
-112-m
23-m
16-m
1−√13 1+√13
b) 𝑓 ′′ (𝑥) = 0 ↔ 3𝑥 2 − 2𝑥 − 4 = 0 → 𝑥 ∈ { , }. Se obţin 2 puncte de inflexiune; c) Formăm determinantul:
3 3
−2 −𝑚 − 112 1
|𝑑|
𝑑=| 1 −𝑚 + 23 1| = −156 → 𝒜∆𝐴𝐵𝐶 = 2 = 78.
2 −𝑚 + 16 1
151
1 𝑛 1 𝑛 1
2) a) Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫0 (1 + √𝑥) ∙ √𝑥 ∙ 𝑑𝑥 ≥ 0 → 𝐼𝑛 strict crescător. b) 𝐼𝑛 = ∫0 (1 + √𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥′ ∙
𝑛 𝑛 1 1 𝑛−1 1 𝑛 1 𝑛−1
(1 + √𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ (1 + √𝑥) | − ∫0 𝑥 ∙ 𝑛 ∙ (1 + √𝑥) ∙ ∙ 𝑑𝑥 = 2𝑛 − ∙ ∫0 (1 + √𝑥) ∙ [(1 + √𝑥) − 1] ∙
0 2√𝑥 2
1
(… )𝑛 ∫ (… )𝑑𝑥
𝑛 𝑛 0
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛+1 4 𝑛
𝑑𝑥 = 2 − 𝐼𝑛 + 𝐼𝑛−1 → (𝑛 + 2) ∙ 𝐼𝑛 = 2 ⏞ (1 + √𝑥) ≥ 2 ∙ 𝑥
+ 𝑛 ∙ 𝐼𝑛−1 . c) Din 1 + √𝑥 ≥ 2 ∙ √𝑥 → 4 ⏞
→ 𝐼𝑛 ≥
2 2
𝑛 1 𝐶𝑒𝑠𝑎𝑟𝑜−𝑆𝑡𝑜𝑙𝑧
+1
𝑥4 2𝑛+2 2𝑛+2 2𝑛+3 −2𝑛+2
2𝑛 ∙ 𝑛 | → 𝐼𝑛 ≥ ; dar lim =
⏞ lim = ∞. Prin criterul comparaţiei, rezultă 𝐼𝑛 → ∞.
+1 𝑛+4 𝑛→∞ 𝑛+4 𝑛→∞ 𝑛+4−𝑛−3
4 0
TEST 27
SUBIECTUL I
1) Dacă log 2 𝑎 , log 2 𝑏 , log 2 𝑐 sunt termeni consecutivi într-o progresie aritmetică → 2 log 2 𝑏 = log 2 𝑎 + log 2 𝑐 →
𝑏 2 = 𝑎 ∙ 𝑐 → 𝑎, 𝑏, 𝑐 sunt termeni consecutivi într-o progresie geometrică.
2) Pentru 𝑚 = 1, ecuaţia devine: −3𝑥 + 3 = 0 → 𝑥 = 1 ∈ ℤ fals → 𝑚 ≠ 1. Impunem ∆= (𝑚 + 2)2 > 0 → 𝑚 ≠ −2.

2𝑚+1 2𝑚+1 2𝑚−2 3 3
Rădăcinile devin: 𝑥1 = 1 ∈ ℤ şi 𝑥2 = ≠ 1 → 𝑚 ≠ −2. Dar = + = 2+ ∈ ℤ → 3 ⋮ (𝑚 − 1) →
𝑚−1 𝑚−1 𝑚−1 𝑚−1 𝑚−1
𝑚 − 1 ∈ {−3, −1,1,3} → 𝑚 ∈ {−2,0,2,4}. Cum 𝑚 ≠ −2 → 𝑚 ∈ {0,2,4}.
𝑥>0 𝑥 ∈ (0, +∞)

3) Impunem condiţiile { ↔{ → 𝑥 ∈ (4, 256). Ridicând la pătrat ambii
10 log 2 𝑥 − (log 2 𝑥)2 − 16 log 2 𝑥 ∈ (2,8)
log 𝑥 = 4
membri, obţinem: 10 log 2 𝑥 − (log 2 𝑥)2 − 16 = 8 → (log 2 𝑥)2 − 10 log 2 𝑥 + 24 = 0 → { 2 → 𝑥 ∈ {16, 64}.
log 2 𝑥 = 6
22 ∙1 23 ∙2 24 ∙3 2𝑛∙(𝑛−1) 2𝑘 (𝑘−1) 2𝑘 (𝑘−1)
4) Suma se scrie: 𝑆 = + + + ⋯+ = ∑𝑛𝑘=1 . Prelucrăm termenul general: =
2∙3 3∙4 4∙5 𝑛∙(𝑛+1) 𝑘(𝑘+1) 𝑘(𝑘+1)
2𝑘 [2𝑘−(𝑘+1)] 2𝑘+1 2𝑘
= − . Luând: 𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 şi însumând egalităţile se obţine relaţia din enunţ. Altă metodă: inducţie
𝑘(𝑘+1) 𝑘+1 𝑘
matematică.
1
⃗ ∙ 𝑣 = |𝑢
5) Calculăm produsul scalar: 𝑢 ⃗ | ∙ |𝑣 | ∙ cos 𝛼 ↔ (𝑎 ∙ 𝑖 + 𝑗) ∙ (𝑖 − 𝑗) = √𝑎2 + 1 ∙ √2 ∙ → 2𝑎 − 2 =
2
𝑎≥1 𝑎≥1
2
⏞ 4𝑎 − 8𝑎 + 4 = 2𝑎 + 2 → 𝑎 = 2 ± √2 → 2
⏞ 𝑎 = 2 + √2.
√2𝑎2 +2 →
𝑡.𝑐𝑜𝑠
𝑎 𝑏 𝑐 2𝑎𝑏𝑐 2𝑎𝑏𝑐 2𝑎𝑏𝑐
6) = = ⏞
↔ = = ↔ 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 = 𝑎2 + 𝑐 2 − 𝑏 2 = 𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2 → 𝑎 = 𝑏 =
cos 𝐴 cos 𝐵 cos 𝐶 𝑏 2 +𝑐 2 −𝑎2 𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 𝑎2 +𝑏 2 −𝑐 2
𝑐 → ∆𝐴𝐵𝐶 echilateral.
SUBIECTUL II
111 111 111 𝐿2=𝐿3 𝑥 1 1 𝐿1 +𝐿2 +𝐿3 𝑥 + 2 𝑥 + 2 𝑥 + 2
1) a) 𝐷1 (1,1,1) = | 1 1 1 | =⏞ 0; b) 𝐷2 (𝑥, 1,1) = 0 ↔ |1 1 𝑥 | = 0 ↔ ⏞ | 1 1 𝑥 |=
1 1 1 1 𝑥 1 1 𝑥 1
𝐶2,3 −𝐶1 𝑥 + 2 0 0 ̅̅̅̅̅
𝑎𝑏𝑐 ̅̅̅̅̅
𝑏𝑐𝑎 ̅̅̅̅̅
𝑐𝑎𝑏
0 ↔ ⏞ | 1 0 𝑥 − 1| = 0 → (𝑥 + 2)(𝑥 − 1)2 = 0 → 𝑥 = 1; c) 𝐷1 (𝑎, 𝑏, 𝑐) = | 𝑎 𝑏 𝑐 |=
1 𝑥−1 0 𝑏 𝑐 𝑎
100𝑎 + 10𝑏 + 𝑐 100𝑏 + 10𝑐 + 𝑎 100𝑐 + 10𝑎 + 𝑏 100𝑎 100𝑏 100𝑐 10𝑏 10𝑐 10𝑎
| 𝑎 𝑏 𝑐 |= | 𝑎 𝑏 𝑐 |+| 𝑎 𝑏 𝑐 |+
𝑏 𝑐 𝑎 𝑏 𝑐 𝑎 𝑏 𝑐 𝑎
𝑐 𝑎 𝑏 𝑎 𝑏 𝑐
|𝑎 𝑏 𝑐 | = |𝑏 𝑐 𝑎 | = 𝐷2 (𝑎, 𝑏, 𝑐).
𝑏 𝑐 𝑎 𝑐 𝑎 𝑏
𝑥 = 1: 𝑎 + 𝑏 − 1 = 0
2) a) 𝑓 ⋮ (𝑥 2 − 1) → 𝑥 4 − 6𝑥 3 + 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 4 = (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)𝑔(𝑥) → { → (𝑎, 𝑏) =
𝑥 = −1: 𝑎 − 𝑏 + 11 = 0
2 2
(−5,6). b) Conform pct.a), efectuând împărţirea: 𝑓 = (𝑥 − 1)(𝑥 − 6𝑥 − 4) = 0 → 𝑥1 = −1, 𝑥2 = 1, 𝑥3 = 3 −
√13, 𝑥4 = 3 + √13. c) Fie 𝑥1 = 𝑥2 = 𝛼 şi 𝑥3 = 𝑥4 = 𝛽 rădăcinile duble. Aplicând relaţiile lui Viette, obţinem:
2𝛼 + 2𝛽 = 6 𝛼+𝛽 = 3
{ 2 2 . Se obţin două sisteme: i) { → (𝛼, 𝛽) ∈ {(1,2); (2,1)} şi polinomul devine: 𝑓 =
𝛼 𝛽 =4 𝛼𝛽 = 2
152
𝛼+𝛽 =3
(𝑥 − 1)2 (𝑥 − 2)2 = 𝑥 4 − 6𝑥 3 + 13𝑥 2 − 12𝑥 + 4, adică: 𝑎 = 13, 𝑏 = −12; îi) { → (𝛼, 𝛽) ∈
𝛼𝛽 = −2
2 2
3−√17 3+√17 3+√17 3−√17 3−√17 3+√17
{( , ),( , )} şi polinomul devine: 𝑓 = (𝑥 − ) (𝑥 − ) = 𝑥 4 − 6𝑥 3 + 5𝑥 2 + 12𝑥 + 4,
2 2 2 2 2 2
adică: 𝑎 = 5, 𝑏 = 12;
SUBIECTUL III
′ (𝑥−1)(2𝑥 2 +5𝑥+5)
𝑓(𝑥)−𝑓(1) 𝑥 3 −3𝑥+2 2𝑥 3 +3𝑥 2 −5
1) a) lim = 𝑓 ′ (1). Calculăm 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = (𝑥+1)2
= (𝑥+1)2
→ 𝑓 ′ (1) = 0.b) Întocmim
𝑥→1 𝑥−1 𝑥+1
tabelul:
x −∞ −1 1 +∞
f' - - 0 +
f Descresc. Descresc. 0 Cresc.
c) Punctul 𝐴(𝑥0 , 𝑓(𝑥0 )) ∈ 𝐺𝑓 în care tangenta este paralelă cu dreapta de ecuaţie: 𝑦 = −9𝑥, verifică relaţia: 𝑓 ′ (𝑥0 ) =
2𝑥0 3 +3𝑥0 2 −5
−9 → (𝑥0 +1)2
= −9 → 𝑥03 + 6𝑥02 + 9𝑥0 + 4 = 0 → 𝑥0 ∈ {−4; −2}.
𝜋 𝜋 𝜋
√ √ √
2 1 2 2 cos 𝑥 2 2 1
2) a) ∫0 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 2𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − | = ; b) Fie 𝐹 o primitivă a funcţiei 𝑓. Rezultă că 𝐹 ′ = 𝑓 →
2 2 0 2
3𝜋 𝜋 𝜋 3𝜋
𝐹 ′′ = 𝑓 ′ = cos 𝑥 2 ∙ 2𝑥. Cum 𝑥 ∈ (−√ , −√ ) → 𝑥 2 ∈ ( , ) → cos 𝑥 2 < 0. Dar şi 2𝑥 < 0 → 𝐹 ′′ > 0 → 𝐹 convexă
2 2 2 2
0
𝑥 0
3𝜋 𝜋 𝑔(𝑥) ∫0 𝑓(𝑡)∙𝑑𝑡 (𝐹(𝑥)−𝐹(0))′ 𝑓(𝑥) 1 sin 𝑥 2 1
pe (−√ , −√ ); c) lim = lim =
⏞ lim = lim = lim = .
2 2 𝑥→0 𝑥 3 𝑥→0 𝑥3 𝑥→0 (𝑥 3 )′ 𝑥→0 3𝑥 2 3 𝑥→0 𝑥2 3
TEST 28
SUBIECTUL I
1) Conform inegalităţii mediilor: 𝐴 = log 2 3 + log 3 16 > 2√log 2 3 ∙ log 3 16 = 2√log 2 16 ∙ log 3 3 → 𝐴 > 4 (1). Dar
𝐴 = log 2 3 + log 3 16 < log 2 4 + log 3 27 = 5 (2). Din (1),(2): 𝐴 ∈ (4,5). Deci [𝐴] = 4 2) Întrucât coeficienţii sunt trei
𝑎 =𝑏−𝑟 𝑏 𝑐
termeni consecutivi într-o progresie aritmetică: { ; Pe de altă parte 𝑥1 + 𝑥2 = 𝑥1 𝑥2 → − = → 𝑏 = −𝑐 →
𝑐 =𝑏+𝑟 𝑎 𝑎
𝑎 = −𝑐 − 𝑟 𝑎 = −3𝑐 :(−𝑐)
−1±√13
{ → 𝑟 = 2𝑐 → { 𝑏 = −𝑐 . Ecuaţia devine: −3𝑐𝑥 2 − 𝑐𝑥 + 𝑐 = 0 → ⏞ 3𝑥 2 + 𝑥 − 1 = 0 → 𝑥1,2 = .
𝑐 = −𝑐 + 𝑟 6
𝑐=𝑐
𝑥 2 − 4𝑥 + 4 > 0 𝑥≠2
𝑥 2
− 4𝑥 + 4 ≠ 1 𝑥 ≠ 1; 𝑥 ≠ 3
3) Condiţii de existenţă: { 2 → {𝑥 ∈ (−∞, −4) ∪ (−2, +∞). Intersectându-le, obţinem 𝐷: 𝑥 ∈
𝑥 + 6𝑥 + 8 > 0
𝑥 2 + 3𝑥 + 2 > 0 𝑥 ∈ (−∞, −2) ∪ (−1, +∞)
(−∞, −4) ∪ (−1,1) ∪ (1,2) ∪ (2,3) ∪ (3, +∞). Pentru rezolvare, studiem două cazuri: i) baza subunitară (𝑥 − 2)2 ∈
(0,1) ↔ 𝑥 ∈ (1,2) ∪ (2,3): 𝑥 2 + 6𝑥 + 8 ≤ 𝑥 2 + 3𝑥 + 2 → 𝑥 ∈ ((−∞, −2]) ∩ ((1,2) ∪ (2,3)) → 𝑥 ∈ Φ (1). ii) baza
supraunitară (𝑥 − 2)2 ∈ (1, +∞) ↔ 𝑥 ∈ (−∞, −4) ∪ (−1,1) ∪ (3, +∞): 𝑥 2 + 6𝑥 + 8 ≥ 𝑥 2 + 3𝑥 + 2 → 𝑥 ∈
([−2, +∞)) ∩ ((−∞, −4) ∪ (−1,1) ∪ (3, +∞)) → 𝑥 ∈ (−1,1) ∪ (3, +∞) (2). Din (1), (2) → 𝑥 ∈ (−1,1) ∪ (3, +∞) .
90!
4) Numărul cazurilor posibile este 𝑛𝑝 = A290 = = 8010. Cazurile favorabile corespund cu produsul cartezian:
88!
𝑛𝑓 2
{16,25,36,49,64,81} × {27,64} şi este 𝑛𝑓 = 6 ∙ 2 = 12 → 𝑝 = = .
𝑛𝑝 1335
⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
5) Dacă 𝑂 = 𝐴𝐷 ∩ 𝐵𝐸, atunci 𝑢 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + +𝐶𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐸𝐹 = (𝑂𝐶 𝑂𝐸 ) + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 = ⃗0 → |𝑢
⃗ | = 0.
𝑐∙𝑚𝑎 ∙sin 𝛼 1 𝑎 sin 𝛼 𝑎 𝑏∙𝑚𝑎 ∙sin 𝛽 1 𝑎 sin 𝛽 𝑎
6) 𝒜∆𝐴𝐵𝑀 = = ∙ 𝑐 ∙ ∙ sin 𝐵 (1) → = şi 𝒜∆𝐴𝐶𝑀 = = ∙ 𝑏 ∙ ∙ sin 𝐶 → = (2). Din
2 2 2 sin 𝐵 2𝑚𝑎 2 2 2 sin 𝐶 2𝑚𝑎
sin 𝛼 sin 𝐵
(1), (2) obţinem: = .
sin 𝛽 sin 𝐶
SUBIECTUL II
153
1−𝑥 𝑥 𝑥 1+𝑥 −𝑥 −𝑥 2 0 0
1) a) 𝐴(𝑥) + 𝐴(−𝑥) = ( 𝑥 1−𝑥 𝑥 ) + ( −𝑥 1+𝑥 −𝑥 ) = (0 2 0) ; b) det(𝐴(𝑥)) = 0 →
𝑥 𝑥 1−𝑥 −𝑥 −𝑥 1+𝑥 0 0 2
1−𝑥 𝑥 𝑥 𝐿1 +𝐿2 +𝐿3 1 + 𝑥 1 + 𝑥 1 + 𝑥 𝐶2,3 −𝐶1 1 + 𝑥 0 0
| 𝑥 1−𝑥 𝑥 |=0 → ⏞ | 𝑥 1−𝑥 𝑥 |=0 → ⏞ | 𝑥 1 − 2𝑥 0 |=0→
𝑥 𝑥 1−𝑥 𝑥 𝑥 1−𝑥 𝑥 0 1 − 2𝑥
𝑛𝑥 2𝑛𝑥 −3𝑛𝑥
1
(1 + 𝑥)(1 − 2𝑥)2 = 0 → 𝑥 ∈ {−1; }; c) Scriem: 𝐵(𝑥) = (𝑛𝑥 2𝑛𝑥 −3𝑛𝑥 ) + 𝐼3 . Observăm că: 𝐶(𝑥)2 = 𝑂3 şi
2
⏟𝑛𝑥 2𝑛𝑥 −3𝑛𝑐
𝐶(𝑥)
𝑛𝑥 + 1 2𝑛𝑥 −3𝑛𝑥
aplicăm binomul lui Newton. Astfel 𝐵(𝑥)𝑛 = (𝐼3 + 𝐶(𝑥))𝑛 = ∁0𝑛 𝐼3 + ∁1𝑛 𝐶(𝑥) = ( 𝑛𝑥 2𝑛𝑥 + 1 −3𝑛𝑥 ). Altă
𝑛𝑥 2𝑛𝑥 −3𝑛𝑥 + 1
soluţie: prin inducţie matematică.
2
2) a) 𝑓2 = 0̂ ↔ 𝑥 2 + 2̂𝑥 + 1̂ = 0̂ → (𝑥 + 1̂) = 0̂ → 𝑥 + 1̂ = 0̂ → 𝑥 = 2̂ ; b) 𝑓4 = 𝑥 4 + 2̂𝑥 + 1̂ = 𝑥 4 + 𝑥 + 𝑥 + 1̂ =
𝑥(𝑥 + 1̂)(𝑥 2 − 𝑥 + 1̂) + (𝑥 + 1̂) = (𝑥 + 1̂) (𝑥⏟ 3 + 2̂𝑥 2 + 𝑥 + 1̂)(1) .Dar 𝑔(𝑥) ∈ {1̂, 2̂} → 𝑔 ireductibil, deci
𝑔(𝑥)
descompunerea (1) este finala; c) Aplicăm teorema împărţirii cu rest: 𝑥 𝑛 + 2̂𝑥 + 1̂ = 𝑥(𝑥 + 2̂)ℎ(𝑥) + 𝑎̂𝑥 + 𝑏̂, ∀𝑥 ∈ ℤ3 .
Pentru 𝑥 = 0̂ → 𝑏̂ = 1̂ şi pentru 𝑥 = 1̂ → 1̂ = 𝑎̂ + 1̂ → 𝑎̂ = 0̂. Prin urmare, restul împărţirii este: 𝑟 = 1̂ .
SUBIECTUL III
1 1
1) a) lim 𝑓(𝑥) = 1 → 𝑦 = 1 asimptotă orizontală la ±∞; lim 𝑒 𝑥(𝑥+1) = ∞ şi lim 𝑒 𝑥(𝑥+1) = 0 → 𝑥 = −1 asimptotă
𝑥→±∞ 𝑥→−1 𝑥→−1
𝑥<−1 𝑥>−1
1 1
verticală la stânga; lim 𝑒 𝑥(𝑥+1) = 0 şi lim 𝑒 𝑥(𝑥+1) = ∞ → 𝑥 = 0 asimptotă verticală la dreapta; b) 𝑓 ′ (𝑥) =
𝑥→0 𝑥→0
𝑥<0 𝑥>0
1
2𝑥+1 1
−𝑒 𝑥2+𝑥 (𝑥 2 = 0 → 𝑥 = − . Întocmim tabelul:
+𝑥)2 2
x −∞ −1 1 0 +∞
−
2
f' + + 0 - -
f Cresc. Cresc. 𝑒 −4 Descresc. Descresc.
1 1 1 𝑛
+ +⋯+
c) 𝑎𝑛 = 𝑓(1) ∙ 𝑓(2) ∙ 𝑓(3) ∙ ⋯ ∙ 𝑓(𝑛) = 𝑒 1∙2 2∙3 𝑛(𝑛+1) = 𝑒 𝑛+1 → lim 𝑎𝑛 = 𝑒.
𝑛→∞
𝑏 𝑏
2) a) Întrucât (𝑓(𝑥) − 𝑡 ∙ 𝑔(𝑥))2 ≥ 0, ∀𝑡 ∈ ℝ → ∫𝑎 (𝑓(𝑥) − 𝑡 ∙ 𝑔(𝑥))2 ∙ 𝑑𝑥 ≥ 0. b) ∫𝑎 (𝑓(𝑥) − 𝑡 ∙ 𝑔(𝑥))2 ∙ 𝑑𝑥 ≥ 0 ↔
𝑏 𝑏 𝑏 𝑏
∫𝑎 𝑓 2 (𝑥)𝑑𝑥 ∙ 𝑡 2 − 2 ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑔(𝑥)𝑑𝑥 ∙ 𝑡 + ∫𝑎 𝑔2 (𝑥)𝑑𝑥 ≥ 0. Folosind proprietatea din enunţ, obţinem: ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑔(𝑥)𝑑𝑥 ≤
𝑏 𝑏 𝜋
∫𝑎 𝑓 2 (𝑥)𝑑𝑥 ∙ ∫𝑎 𝑔2 (𝑥)𝑑𝑥 (Cauchy); c) În inegaliatea de la pct. b), luăm: 𝑓(𝑥) = √𝑒 𝑥 , 𝑔(𝑥) = √cos 𝑥 , [𝑎, 𝑏] = [0, 2 ] →
∫02 √𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 𝑑𝑥 ≤ ∫02 𝑒 𝑥 𝑑𝑥 ∙ ∫02 cos 𝑥𝑑𝑥 → ∫02 √𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 𝑑𝑥 ≤ 𝑒 2 − 1.
TEST 29
SUBIECTUL I
ln 3 ln 4 ln 5 ln 16 ln 16
1) 𝑃 = log 2 3 ∙ log 3 4 ∙ log 4 5 ∙ ⋯ ∙ log15 16 = ∙ ∙ ∙…∙ = = log 2 16 = 4.
ln 2 ln 3 ln 4 ln 15 ln 2
2𝑚+1
𝑥𝑉 =
2 2(𝑚−1)
2) Vârful parabolei 𝑦 = (𝑚 − 1)𝑥 − (2𝑚 + 1)𝑥 + 𝑚 + 2 are coordonatele { 9 , 𝑚 ≠ 1 şi aparţine dreptei
𝑦𝑉 = −
4(𝑚−1)
3(2𝑚+1) 9 7
3𝑥 + 4𝑦 − 4 = 0 dacă 3𝑥𝑉 + 4𝑦𝑉 − 4 = 0 ↔ − −4=0→𝑚=−
2(𝑚−1) 𝑚−1 2
2𝑥 =𝑎>0
3𝑦 =𝑏>0
2𝑥 + 3𝑦 = 13 ⏞
𝑎 + 𝑏 = 13
3) { → { 2 →
4𝑥 + 9𝑦 = 97 𝑎 + 𝑏 2 = 97
154
a 4 9
b 9 4
x 2 log 2 9
y 2 log 3 4
100 𝑘
𝜋 𝜋 100 1 √3 1 100−𝑘 √3
4) (sin + cos ) devine: ( + ) 𝑘
şi are termenul general 𝑇𝑘+1 = ∁100 ( ) ( ) , unde 𝑘 = ̅̅̅̅̅̅̅
0,100.
6 6 2 2 2 2
Impunem 𝑇𝑘+1 ∈ ℚ → 𝑘 ⋮ 2 → 𝑘 ∈ {2 ∙ 0,2 ∙ 1,2 ∙ 2, … ,2 ∙ 50}. Prin urmare dezvoltarea binomială conţine 51 termeni
raţionali şi 50 termeni iraţionali.
1 1 1 1 1 1
|𝑑1 | |𝑑2 |
5) 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = 𝒜∆𝐴𝐵𝐶 + 𝒜∆𝐴𝐶𝐷 = + , unde 𝑑1 = | 0 5 1| = 10, 𝑑2 = |−2 3 1| = 16. Deci 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = 5 +
2 2
−2 3 1 −4 −1 1
8 = 13.
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
6) sin 𝑥 + √3 ∙ cos 𝑥 = sin 2𝑥 + √3 ∙ cos 2𝑥 ↔ sin 𝑥 ∙ cos + sin ∙ cos 𝑥 = sin 2𝑥 ∙ cos + sin ∙
3 3 3 3
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 (2𝑥+ 3 )−(𝑥+ 3 ) (2𝑥+ 3 )+(𝑥+ 3 )
cos 2𝑥 ↔ sin (𝑥 + ) = sin (2𝑥 + ) ↔ 2 sin ∙ cos = 0. De aici, obţinem:
3 3 2 2
𝑥 𝑥
sin = 0
2
= (−1)𝑘 arcsin 0 + 𝑘𝜋 𝑥∈[0,2𝜋]
𝜋 7𝜋 13𝜋
{ 3𝑥 𝜋 → {3𝑥2 𝜋 ⏞
→ 𝑥 ∈ {0, , , , 2𝜋}.
9 9 9
cos ( + )=0 + = ± arccos 0 + 2𝑘′𝜋
2 3 2 3
SUBIECTUL II
1 1
1 𝐶1,2 −𝐶3 0 0 1
1 1
1) a) 𝐷(𝑎, 𝑏) = | 𝑎 −1| = ⏞ | 𝑎 + 1 𝑏 + 1 −1| = (𝑎 + 1)(𝑏 + 1) |
𝑏 |=
𝑎 + 1 𝑏 + 1
𝑎2 1 𝑏2 2 2
𝑎 −1 𝑏 −1 1
1 1 1 𝑝𝑐𝑡.𝑎)
(𝑎 + 1)(𝑏 + 1)(𝑏 − 𝑎). b) Ecuaţia: |2 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 ⏞ (2𝑥 + 1)(3𝑥 + 1) (3𝑥 − 2𝑥 ) = 0 →
3 −1| = 0 devine 𝐷(2 , 3 ) = 0 ↔
𝑥 𝑥
4 9 1
sin 𝑥 + 1 = 0 𝑥 = (−1)𝑘 arcsin(−1) + 𝑘𝜋
𝑥 = 0; c) 𝐷(sin 𝑥 , cos 𝑥) = 0 ↔ { cos 𝑥 + 1 = 0 ↔ { 𝑥 = ± arccos(−1) + 2𝑘′𝜋 →
𝜋 𝜋
cos 𝑥 − sin 𝑥 = 0 cos 𝑥 ∙ cos − sin 𝑥 ∙ sin = 0
4 4
𝜋
𝑥 = (−1)𝑘+1 + 𝑘𝜋 𝑥∈[0 ,4𝜋]
2
𝜋 9𝜋 5𝜋 13𝜋 3𝜋 5𝜋 7𝜋
{ 𝑥 = ±𝜋 + 2𝑘′𝜋 ⏞
→ 𝑥∈{ , , , , 𝜋, 3𝜋, , , }.
𝜋 𝜋 4 4 4 4 2 2 2
𝑥 + = ± + 2𝑘′′𝜋
4 2
0 1 −1 0
2) a) Dacă 𝐴 = ( ) → 𝐴2 = ( ) = −𝐼2 ; 𝐴3 = 𝐴2 ∙ 𝐴 = −𝐴; 𝐴4 = 𝐴3 ∙ 𝐴 = 𝐼2 şi de aici puterile se reiau.
−1 0 0 −1
Deci 𝑛(ℳ) = 4; b) Întocmim tabla operaţiei pentru ℳ = {𝐴, −𝐼2 , −𝐴, 𝐼2 }:
∙ 𝐴 −𝐼2 −𝐴 𝐼2
𝐴 −𝐼2 −𝐴 𝐼2 𝐴
−𝐼2 −𝐴 𝐼2 𝐴 −𝐼2
−𝐴 𝐼2 𝐴 −𝐼2 −𝐴
𝐼2 𝐴 −𝐼2 −𝐴 𝐼2
Parte stabilă: Conform tabelului; Asociativitate: Conform teoremei din manual; Element neutru: 𝐼2 ; Elemente
simetrizabile: (𝐴)′ = −𝐴; (−𝐼2 )′ = −𝐼2 ; (−𝐴)′ = 𝐴; (𝐼2 )′ = 𝐼2 ; Comutativitate: Simetria tabelului faţă de diagonala
principală; c) Întocmim şi tabla operaţiei pentru grupul (ℛ4 , +):
⨁ 1̂ 2̂ 3̂ 0̂
̂1 ̂2 ̂3 ̂0 1̂
2̂ 3̂ 0̂ 1̂ 2̂
3̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
̂0 ̂1 ̂2 ̂3
Pentru că tabelele aferente celor două operaţii sunt la fel structurate, rezultă că grupurile sunt izomorfe.
SUBIECTUL III
155
𝑓(𝑥)−𝑓(1) 𝑓(𝑥)−𝑓(1) 1 1
1) a) l = lim = lim (𝑥−1)(𝑥−2) = − 𝑓′(1). Dar 𝑓 ′ (𝑥) = ln(𝑥 + 1) − ln 𝑥 − → 𝑙 = − 𝑙𝑛2. Altă soluţie:
𝑥→1 𝑥 2 −3𝑥+2 𝑥→1 𝑥+1 2
′′ (𝑥) 1 1 1 1
regulă lui l'Hopital. b) 𝑓 = − + (𝑥+1)2 = − < 0, ∀𝑥 > 0. Deci 𝑓 este concavă pe domeniu; c)
𝑥+1 𝑥 𝑥(𝑥+1)2
1
1 =𝑡
ln(1+𝑥) 𝑥 ln(1+𝑡)
lim 𝑓(𝑥) = lim 𝑥 ∙ [ln(𝑥 + 1) − ln 𝑥] = lim 1 =
⏞ lim = 1 şi lim 𝑓(𝑥) =
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑡→0 𝑡 𝑥→0
𝑥 𝑥>0
1
1 =𝑡 𝑙′𝐻𝑜𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙
ln(1+ ) 𝑥 ln(1+𝑡) 1
𝑥
lim 1 =
⏞ lim =
⏞ lim = 0.
𝑥→0 𝑡→∞ 𝑡 𝑡→∞ 1+𝑡
𝑥>0 𝑥
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
1 cos 2𝑥 2
2) a) 𝐼1,1 = ∫02 sin 𝑥 cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 sin 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − | = 1; b) 𝐼2,3 = ∫02 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 ∙ 𝑐𝑜𝑠 3 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
2 2 0
𝜋 𝜋
𝜋 sin 𝑥=𝑢 𝜋
𝑢3 𝑢5 2 𝑠𝑖𝑛3 𝑥 𝑠𝑖𝑛5 𝑥 2 2
∫02 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 ∙ (1 − 𝑠𝑖𝑛2 𝑥) ∙ (sin 𝑥) ′ 𝑑𝑥 =
⏞ ∫02 (𝑢2 − 𝑢4 )𝑢′ 𝑑𝑥 = ( 3 − 5
)| = (
3
−
5
)| =
15
. c) 𝐼𝑚,1 + 𝐼1,𝑛 =
0 0
𝜋 𝜋
𝜋 𝜋
7 7 𝑠𝑖𝑛𝑚+1 𝑥 2 𝑐𝑜𝑠 𝑛+1 𝑥 2 7 1 1 7 5𝑛+5
↔ ∫02 𝑠𝑖𝑛𝑚 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫02 sin 𝑥 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝑛 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = → | − | = → + = →𝑚= ∈
12 12 𝑚+1 0 𝑛+1 0 12 𝑚+1 𝑛+1 12 7𝑚+5
𝑚∈ℕ
7𝑚 + 5|5𝑛 + 5 7𝑚 + 5|35𝑛 + 35
ℕ→{ →{ → 7𝑚 + 5|10 → 7𝑚 + 5 ∈ {1,2,5,10} →
⏞ 𝑚 = 0.
7𝑚 + 5|7𝑚 + 5 7𝑚 + 5|35𝑛 + 25
TEST 30
SUBIECTUL I
𝑏1 + 𝑏2 + 𝑏3 = 21 𝑏 (1 + 𝑞 + 𝑞 2 ) = 21
1) { ↔{ 1 . Dar 1 + 𝑞 2 + 𝑞 4 = 1 + 2𝑞 2 + 𝑞 4 − 𝑞 2 = (1 + 𝑞 2 )2 − 𝑞 2 =
𝑏1 + 𝑏3 + 𝑏5 = 63 𝑏1 (1 + 𝑞 2 + 𝑞 4 ) = 63
𝑞 = −1; 𝑏1 = 21
(1 + 𝑞 + 𝑞 2 )(1 − 𝑞 + 𝑞 2 ). Împărţind ecuaţiile sistemului: 1 − 𝑞 + 𝑞 2 = 3 → { .
𝑞 = 2; 𝑏1 = 3
2ℎ(𝑥) + 1 , ℎ(𝑥) < 1 6𝑥 − 3, 𝑥 < 1
2) (𝑔 ∘ ℎ )(𝑥) = 𝑔(ℎ(𝑥)) = { ={ . (𝑓 ∘ 𝑔 ∘ ℎ)(𝑥) = 𝑓 (𝑔(ℎ(𝑥))) = 2𝑔(ℎ(𝑥)) −
3ℎ(𝑥) + 2 , ℎ(𝑥) ≥ 1 9𝑥 − 4, 𝑥 ≥ 1
12𝑥 − 7, 𝑥 < 1
1={ .
18𝑥 − 9, 𝑥 ≥ 1
𝑥 + 2𝑥 = 𝑦 + 2𝑦
3) Din: 𝑥 + 2𝑥 + 𝑥𝑦 ∙ 𝑖 = 𝑦 + 2𝑦 + 4 ∙ 𝑖 → { . Întrucât funcţia 𝑓(𝑡) = 𝑡 + 2𝑡 este strict crescătoare, deci
𝑥𝑦 = 4
𝑥=𝑦=2
injectivă, ecuaţia 𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑦) conduce la 𝑥 = 𝑦. Folosind a doua ecuaţie a sistemului, obţinem soluţiile { .
𝑥 = 𝑦 = −2
4) Mulţimea 𝐴 = {𝑖, 𝑖 2 , 𝑖 3 , … , 𝑖 2016 } are 𝑛𝑝 = 2016 elemente. Dintre acestea, elementele mulţimii 𝐵 =
𝑛𝑓 1
{𝑖, 𝑖 3 , 𝑖 5 , … , 𝑖 2015}, în număr de 𝑛𝑓 = 1008 sunt complexe nereale. Deci 𝑝 = = .
𝑛𝑝 2
7
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝑂𝐶
5) 𝑂𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑂𝐴 ∙ 𝑂𝐶 ∙ cos 𝐴𝑂𝐶
̂ ↔ (8 ∙ 𝑖 + 6 ∙ 𝑗)(7 ∙ 𝑖 + 7 ∙ 𝑗) = 10 ∙ 7√2 cos 𝐴𝑂𝐶
̂ → cos 𝐴𝑂𝐶
̂= ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙
. Analog 𝑂𝐵
5√2
7
⃗⃗⃗⃗⃗ ̂ → cos 𝐶𝑂𝐵
𝑂𝐶 = 𝑂𝐵 ∙ 𝑂𝐶 ∙ cos 𝐶𝑂𝐵 ̂= ̂ = cos 𝐶𝑂𝐵
. Prin urmare: cos 𝐴𝑂𝐶 ̂.
5√2
𝑏2 +𝑐2 −𝑎2
𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2 cos 𝐴 𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2 𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2
6) 𝑐𝑡𝑔𝐴 + 𝑐𝑡𝑔𝐵 + 𝑐𝑡𝑔𝐶 = ↔∑ = ↔∑ 2𝑏𝑐
𝑎 = . De aici, obţinem
4∙𝒜 sin 𝐴 4∙𝒜 4∙𝒜
2𝑅
2𝑅(𝑏 2 +𝑐 2 −𝑎2 ) 𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2 𝑅 𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2
∑ = ↔ (𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 ) = adevărată.
2𝑎𝑏𝑐 4∙𝒜 𝑎𝑏𝑐 4∙𝒜
SUBIECTUL II
𝑎 𝑏 −𝑐
1) a) Determinantul sistemului 𝑑 = | 𝑎 −𝑏 𝑐 | = −4𝑎𝑏𝑐 ≠ 0 → sistem de tip Cramer, cu soluţie unică; b),c) 𝑑𝑥 =
−𝑎 𝑏 𝑐
𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑐 2 𝑏 −𝑐 𝐿1+𝐿2 2𝑎2 0 0 𝑑
|𝑎2 + 𝑐 2 − 𝑏 2 −𝑏 𝑐 | = ⏞ |𝑎2 + 𝑐 2 − 𝑏 2 −𝑏 𝑐 | = −4𝑎2 𝑏𝑐 → 𝑥 = 𝑥 = 𝑎. Analog 𝑦 = 𝑏, 𝑧 = 𝑐. Pentru pct.b),
𝑑
𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 𝑏 𝑐 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 𝑏 𝑐
obţinem: : 𝑥 = 2, 𝑦 = 1 si 𝑧 = √3.
156
1−4𝑥𝑦+2𝑥+2𝑦 1 1 1 1 1 1 1 1
2) a) Prelucrăm 𝑥 ∘ 𝑦 = = −𝑥𝑦 + 𝑥 + 𝑦 + = 𝑥 (−𝑦 + ) − (−𝑦 + ) + . Deci: 𝑥 ∘ 𝑦 = −
4 2 2 4 2 2 2 2 2
1 1
1 1
𝑥 ∈ (−∞, ] 𝑥≤ 1 1 1 1 1
2 2
(𝑥 − ) (𝑦 − ) (1). Dar { 1 →{ 1 → (𝑥 − ) (𝑦 − ) ≥ 0 → − (𝑥 − ) (𝑦 − ) ≤ 0 → 𝑥 ∘ 𝑦 ≤ → 𝑥 ∘
2 2 2 2 2 2 2
𝑦 ∈ (−∞, ] 𝑦≤
2 2
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
𝑦 ∈ (−∞, ]. b) Observăm că: ∘ 𝑢 = 𝑣 ∘ = . În aceste condiţii: ∘ ∘…∘ ∘1 = ( ∘ ∘ … ∘ ) ∘ ∘ (1) = 𝑣 ∘ ∘
2 2 2 2 10 9 2 10 9 3 2 2
1 1 1
− (𝑥 − ) (𝑦 − ) = 𝑧
𝑥∘𝑦 =𝑧 2 2 2
1 1 1 1
𝑢 = . c) Folosind relaţia (1), sistemul devine: {𝑦 ∘ 𝑧 = 𝑥 ↔ − (𝑦 − ) (𝑧 − ) = 𝑥 ↔
2 2 2 2
𝑧∘𝑥 = 𝑦 1 1 1
{2 − (𝑧 − 2) (𝑥 − 2) = 𝑦
1
𝑥− =𝑎
2
1
1 1 1 𝑦− =𝑏
2
(𝑥 − ) (𝑦 − ) = − 𝑧 1
2 2 2 𝑧− =𝑐
𝑎𝑏 = −𝑐 2
1 1 1 1
(𝑦 − ) (𝑧 − ) = − 𝑥 → ⏞ {𝑏𝑐 = −𝑎. Dacă 𝑎 = 0 → 𝑏 = 𝑐 = 0 → 𝑥 = 𝑦 = 𝑧 = . Dacă 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ ℝ∗ , înlocuind 𝑐 =
2 2 2 2
1 1 1 𝑐𝑎 = −𝑏
{ (𝑧 − ) (𝑥 − ) = − 𝑦
2 2 2
−𝑎𝑏 în celelalte două ecuaţii, obţinem: {𝑎𝑏

2
= 𝑎 → {𝑏 = ±1. Avem cazurile:
2
𝑎 𝑏=𝑏 𝑎 = ±1
a 0 1 1 -1 -1
b 0 1 -1 1 -1
c 0 -1 1 1 -1
x 1 3 3 1 1
− −
2 2 2 2 2
y 1 3 1 3 1
− −
2 2 2 2 2
z 1 1 3 3 1
− −
2 2 2 2 2
SUBIECTUL III
′
𝑥 2 −𝑥+1 𝑥 2 −2𝑥 𝑓(𝑥) 𝑥 2 −𝑥+1
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = (𝑥−1)2; b) 𝑚 = lim = 1, 𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = lim [ − 𝑥] =
𝑥−1 𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥−1
1
lim = 0 → 𝑦 = 𝑥 asimptotă oblică la +∞; c) Studiem monotonia:
𝑥→∞ 𝑥−1
x −∞ 0 1 2 +∞
f' + 0 - - 0 +
f −∞ -1 −∞ +∞ 3 +∞
Numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei: 𝑓(𝑥) = 𝑚 este redat în tabelul următor:
m (−∞, −1) −1 (−1,3) 3 (3. +∞)

Nr. sol. ec. 2 1 0 1 2
1
1 1+𝑥 2 +𝑥 1 𝑥 9 +𝑥 8 +𝑥 4 1 𝑥 7 (𝑥 2 +𝑥+1)−𝑥 4 (𝑥−1)(𝑥 2 +𝑥+1) 𝑥8 𝑥6 𝑥5
2) a) 𝐼0 = ∫0 𝑑𝑥 = 𝑥|10 = 1; b) 𝐼1 = ∫0 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 = ( − + )| =
𝑥 2 +𝑥+1 𝑥 2 +𝑥+1 𝑥 2 +𝑥+1 8 6 5 0
19 9𝑛 6𝑛+2 3𝑛+1 2 1 √3 1
∈ ℚ; c) Fie 𝑓 = 𝑥 +𝑥 +𝑥 şi 𝑔 = 𝑥 + 𝑥 + 1. Rădăcinile polinomului 𝑔 sunt 𝜀 = − + 𝑖 ; 𝜀̅ = − −
120 2 2 2
2
. Avem: {𝜀 + 𝜀3 + 1 = 0. Calculăm 𝑓(𝜀) = 𝑓(𝜀̅) = 𝜀 9𝑛 + 𝜀 6𝑛+2 + 𝜀 3𝑛+1 = 1 + 𝜀 2 + 𝜀 = 0 → 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝜀) → 𝑓 ⋮
√3
𝑖
2 𝜀 =1
(𝑥 − 𝜀̅) → 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝜀)(𝑥 − 𝜀̅) → 𝑓 ⋮ 𝑔. Rezultatul împărţirii lui 𝑓 la 𝑔 este un polinom ℎ ∈ ℚ[𝑋]. Deci 𝐼𝑛 =
1
∫0 ℎ(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 ∈ ℚ.
157
TEST 31
SUBIECTUL I
(1): 𝑎𝑚 = 𝑎1 + (𝑚 − 1)𝑟 = log 2 3

1) Presupunem că ∃𝑚, 𝑛, 𝑝 ∈ ℕ astfel încât { (2): 𝑎𝑛 = 𝑎1 + (𝑛 − 1)𝑟 = log 2 5 ; 𝑚 < 𝑛 < 𝑝.
(3): 𝑎𝑝 = 𝑎1 + (𝑝 − 1)𝑟 = log 2 7
5
(2) − (1): (𝑛 − 𝑚)𝑟 = log 2 :
𝑛−𝑚 log2
5
7 𝑛−𝑚 5 𝑝−𝑚
3
{ ⏞
7 → 𝑝−𝑚 = 3
7 →( ) =( ) → 7𝑛−𝑚 ∙ 3𝑝−𝑛 = 5𝑝−𝑚 fals, de unde obţinem
log2 3 3
(3) − (1): (𝑝 − 𝑚)𝑟 = log 2 3
3
concluzia.
2) Dacă 𝑥 = 1este axa de simetrie pentru parabola: 𝑦 = (𝑚 + 𝑛)𝑥 2 − (𝑚2 + 𝑛2 + 2)𝑥 + 𝑚𝑛 atunci 𝑓(1 − 𝑥) =
𝑓(1 + 𝑥), ∀𝑥 ∈ ℝ. Obţinem: (𝑚 + 𝑛)(1 − 𝑥)2 − (𝑚2 + 𝑛2 + 2)(1 − 𝑥) + 𝑚𝑛 = (𝑚 + 𝑛)(1 + 𝑥)2 −
(𝑚2 + 𝑛2 + 2)(1 + 𝑥) + 𝑚𝑛 ↔ 𝑚2 + 𝑛2 + 2 − 2𝑚 − 2𝑛 = 0 → (𝑚 − 1)2 + (𝑛 − 1)2 = 0 → 𝑚 = 𝑛 = 1.
1 √𝑥+1 1 𝑥−1
3) Condiţia de existenţă pentru inecuaţia ( ) ≥( ) este 𝑥 ∈ [−1, +∞). Din monotonia funcţiei exponenţiale,
2 2
rezultă √𝑥 + 1 ≤ 𝑥 − 1. Cazul i) Dacă 𝑥 − 1 < 0 ↔ 𝑥 ∈ [−1,1) relaţia este imposibilă; Cazul ii) Dacă 𝑥 − 1 ≥ 0 ↔ 𝑥 ∈
[1, +∞), ridicând ambii membri la pătrat obţinem: 𝑥 + 1 ≤ (𝑥 − 1)2 ↔ 𝑥 2 − 3𝑥 ≥ 0 → 𝑥 ∈ (−∞, 0] ∪ [3, +∞) → 𝑥 ∈
[1, +∞).
4) Cazuri posibile: 𝑛𝑝 = 900. Întrucât 9 ∙ 10 < 100 < 10 ∙ 11 şi 31 ∙ 32 < 999 < 32 ∙ 33, deducem cazurile favorabile:
𝑛𝑓 11
{10 ∙ 11; 11 ∙ 12; … ; 31 ∙ 32}, deci 𝑛𝑓 = 31 − 10 + 1 = 22 → 𝑝 = = .
𝑛𝑝 450
𝑥𝐵 +𝑥𝐶
𝑥𝑀 = =3
2
5) Evident, 𝑀 este mijlocul laturii 𝐵𝐶 şi { 𝑦𝐵 +𝑦𝐶 .
𝑦𝑀 = =1
2
5𝑥+𝑥 5𝑥−𝑥 sin 3𝑥 = 0

6) Ecuaţia sin 5𝑥 + sin 3𝑥 + sin 𝑥 = 0 devine: 2 sin cos + sin 3𝑥 = 0 → {cos 2𝑥 = − 1 →
2 2
2
𝑘𝜋
3𝑥 = (−1)𝑘 arcsin 0 + 𝑘𝜋 𝑥= 𝑥∈[−2𝜋,2𝜋]
𝜋 2𝜋 4𝜋 5𝜋
3
{ 1 →{ 𝜋 ⏞
→ 𝑥 ∈ {0, ± , ± , ±𝜋, ± ,± , ±2𝜋}.
2𝑥 = ± arccos (− ) + 2𝑘′𝜋 𝑥 = ± + 𝑘′𝜋 3 3 3 3
2 3
SUBIECTUL II
55 50 5 𝑘 𝑥 𝑘−𝑥
1) a) Relaţia 𝐴1 (𝑥) + 𝐴2 (𝑥) + ⋯ + 𝐴10 (𝑥) = ( 5 55 50) devine ∑10 𝑘=1 (𝑘 − 𝑥 𝑘 𝑥 )=
50 5 55 𝑥 𝑘−𝑥 𝑘
55 50 5 55 = 55 1 0 1
( 5 55 50) → {55 − 10𝑥 = 5 → 𝑥 = 10; b) Fie 𝐴1 (0) = 𝐵 = (1 1 0); det(𝐵) = 2 ≠ 0; 𝑡𝐵 =
50 5 55 10𝑥 = 50 0 1 1
1 1 0 1 1 −1 1 1 −1 𝑛 𝑥 𝑛−𝑥
1
(0 1 1) ; 𝐵 ∗ = (−1 1 1 ) ; 𝐵 −1 = 2 (−1 1 1 ); c) |𝑛 − 𝑥 𝑛 𝑥 |
1 0 1 1 −1 1 1 −1 1 𝑥 𝑛−𝑥 𝑛
𝐿1 +𝐿2 +𝐿3 2𝑛 2𝑛 2𝑛 𝐶2,3−𝐶1 2𝑛 0 0
=
⏞ |𝑛 − 𝑥 𝑛 𝑥| = ⏞ |𝑛 − 𝑥 𝑥 2𝑥 − 𝑛| = 2𝑛(3𝑥 2 − 3𝑛𝑥 + 𝑛2 ) > 0 trinom de grad doi cu 𝑎 >
𝑥 𝑛−𝑥 𝑛 𝑥 𝑛 − 2𝑥 𝑛 − 𝑥
0, ∆< 0.
2) a) Presupunem că 𝑅(𝑥) nu este constant, deci are cel puţin o rădăcină 𝑥0 → 𝑅(𝑥0 ) = 𝑅(𝑥0 + 1) = 𝑅(𝑥0 + 2) = ⋯ =
0, adică polinomul are o infinitate de rădăcini, imposibil. Deci 𝑅(𝑥) = 𝑘; b) În relaţia (𝑥 + 2)𝑃(𝑥) = (𝑥 − 1)𝑃(𝑥 + 1),
𝑥 = −2 → 𝑃(−1) = 0 → 𝑃 ⋮ (𝑥 + 1)
luăm { . Deci 𝑃(𝑥) = (𝑥 + 1)(𝑥 − 1)𝑄(𝑥). Înlocuind în relaţia din enunţ:
𝑥 = 1 → 𝑃(1) = 0 → 𝑃 ⋮ (𝑥 − 1)
𝑥 = −1 → 𝑄(0) = 0 → 𝑄 ⋮ 𝑥
(𝑥 + 1)𝑄(𝑥) = 𝑥𝑄(𝑥 + 1). Reluăm procedeul { . Deci 𝑄(𝑥) = 𝑥𝑅(𝑥) şi relaţia anterioară
𝑥 = 0 → 𝑄(0) = 0 → 𝑄 ⋮ 𝑥
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
⏞ 𝑅(𝑥) = 𝑘. Revenind: 𝑄(𝑥) = 𝑘𝑥 → 𝑃(𝑥) = 𝑘𝑥(𝑥 + 1)(𝑥 − 1). Dar 𝑃(2) = 6 deci 6𝑘 =
devine: 𝑅(𝑥) = 𝑅(𝑥 + 1) →
158
1 1 1 1 1 1
6 → 𝑃(𝑥) = 𝑥(𝑥 + 1)(𝑥 − 1); c) Suma 𝑆 = + + ⋯+ devine 𝑆 = + + ⋯+ =
𝑃(2) 𝑃(3) 𝑃(10) 1∙2∙3 2∙3∙4 9∙10∙11
1 1 1 2 1 1 1 1 1 13
∑9𝑘=2 = ∑9𝑘=2 ( − + )= ( − + )= .
𝑘(𝑘+1)(𝑘+2) 2 𝑘 𝑘+1 𝑘+2 2 6 10 11 165
SUBIECTUL III
1) a) Condiţie de existenţă 𝑥 3 − 𝑥 2 − 𝑥 + 1 > 0 → (𝑥 − 1)2 (𝑥 + 1) > 0 → 𝑥 ∈ (−1,1) ∪ (1, +∞). b) 𝑓 ′ (𝑥) =

3𝑥 2 −2𝑥−1 (3𝑥+1)(𝑥−1) 3𝑥+1 1
= (𝑥−1)2(𝑥+1) = = 0 → 𝑥 = − . Întocmim tabelul:
𝑥 3 −𝑥 2 −𝑥+1 (𝑥−1)(𝑥+1) 3
x (−1 1 1 +∞
−
3
f' + 0 - +
f cresc 32 descresc cresc
ln
27
1 1 1 1 1 1 1
Cum: − < < < < 1, ţinând cont de monotonia funcţiei, rezultă: 𝑓 ( ) < 𝑓 ( ) < 𝑓 ( ). c) 𝑓 ′′ (𝑥) =
3 √5 √3 √2 √2 √3 √5
3𝑥 2 +2𝑥+3
− (𝑥 2 −1)2
< 0, ∀𝑥 ∈ (−1,1) ∪ (1, +∞) → 𝑓 concavă.
1 𝑥 1 2𝑥 1 1 𝑥𝑛
2) a) 𝐼1 = ∫0 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 = √𝑥 2 + 1|0 = √2 − 1; b) 𝐼𝑛 = ∫0 𝑑𝑥 =
√𝑥 2 +1 2√𝑥 2 +1 √𝑥 2 +1
′ 1
1 𝑥 𝑛+𝑥 𝑛−2 −𝑥 𝑛−2 1 1 𝑥 𝑛−1 𝑥 𝑛−1
∫0 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 𝑛−2 √𝑥 2 + 1𝑑𝑥 − 𝐼𝑛−2 = ∫0 ( ) √𝑥 2 + 1𝑑𝑥 − 𝐼𝑛−2 = √𝑥 2 + 1| −
√𝑥 2 +1 𝑛−1 𝑛−1 0
1 𝑥 𝑛−1 𝑥 √2 1
∫0 𝑛−1 √ 2 𝑑𝑥 − 𝐼𝑛−2 = − 𝐼 − 𝐼𝑛−2 . De aici, obţinem relaţia de recurenţă 𝑛 ∙ 𝐼𝑛 = √2 − (𝑛 − 1) ∙ 𝐼𝑛−2; c)
𝑥 +1 𝑛−1 𝑛−1 𝑛
𝑖
1 1 2 3 𝑛 1 𝑖 1
Scriem 𝑎𝑛 = ∙ ( + + +⋯+ ) = ∑𝑛𝑖=1 = ∑𝑛𝑖=1 𝑛
şi considerăm funcţia
𝑛 √12 +𝑛 2 √22 +𝑛 2 √32 +𝑛 2 √𝑛2 +𝑛 2 𝑛 √𝑖 2 +𝑛2 𝑛 𝑖 2
√( ) +1
𝑛
𝑥 1
𝑓: [0,1] → ℝ, 𝑓(𝑥) = continuă, deci integrabilă pe [0,1]. Avem diviziunea ∆𝑛 [0,1] = (𝑥0 = 0; 𝑥1 = ; … ; 𝑥𝑖 =
√𝑥 2 +1 𝑛
𝑖 𝑛 1 𝑖
; … ; 𝑥𝑛 = = 1), având norma ||∆𝑛 || = → 0 şi sistemul de puncte intermediare 𝜉𝑖 = ; 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛. În aceste condiţii,
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
𝑖 𝑎)
1 1
suma Riemann asociată funcţiei este 𝜎𝑓 = ∑𝑛𝑖=1 𝑛
= 𝑎𝑛 şi deci lim 𝑎𝑛 = ∫0 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 =
⏞ √2 − 1.
𝑛 𝑖 2
√( ) +1 𝑛→∞
𝑛
TEST 32
SUBIECTUL I
𝑏3 𝑏3
1) 𝑏1 ∙ 𝑏2 ∙ ⋯ ∙ 𝑏5 = 1 ↔ ∙ ∙ 𝑏3 ∙ 𝑏3 𝑞 ∙ 𝑏3 𝑞 2 = 1 ↔ 𝑏35 = 1 → 𝑏3 = 1.
𝑞2 𝑞
𝑥 2 − (2𝑚 + 1)𝑥 + 𝑚2 + 𝑚 = 0 (𝑥 − 𝑚)(𝑥 − 𝑚 − 1) = 0

2) Ecuaţiile se scriu astfel: { 2 →{ şi au rădăcinile:
𝑥 − (2𝑚 + 2)𝑥 + 2𝑚 + 1 = 0 (𝑥 − 1)(𝑥 − 2𝑚 − 1) = 0
𝑚=1
𝑥1 = 𝑚; 𝑥2 = 𝑚 + 1 𝑚 + 1 = 1→𝑚=0 .
{ . Distingem cazurile: {
𝑥3 = 1; 𝑥4 = 2𝑚 + 1 𝑚 = 2𝑚 + 1 → 𝑚 = −1
𝑚 + 1 = 2𝑚 + 1 → 𝑚 = 0
2 𝑥≠2
3) Impunem condiţiile: {𝑥 2 − 4𝑥 + 4 > 0 → { → 𝑥 ∈ ℝ\{1; 2; 3}. Ecuaţia (𝑥 2 − 4𝑥 + 4)log2 3 = 3log2 9
𝑥 − 4𝑥 + 4 ≠ 1 𝑥 ≠ 1; 𝑥 ≠ 3
2
devine 3log2 (𝑥 −4𝑥+4) = 3log2 9 → log 2 (𝑥 2 − 4𝑥 + 4) = log 2 9 → 𝑥 2 − 4𝑥 + 4 = 9 → 𝑥 2 − 4𝑥 − 5 = 0 → 𝑥 ∈ {−1; 5}.
4) Sunt nouă progresii cu raţie pozitivă:

{(1,2,3,4); (1,3,5,7); (2,3,4,5); (2,4,6,8); (3,4,5,6); (3,5,7,9); (4,5,6,7); (5,6,7,8); (6,7,8,9)} şi respectiv nouă progresii
𝑛𝑓 18
cu raţie negativă. Deci 𝑛𝑓 = 18. Dar 𝑛𝑝 = 𝑛(𝐴) = 94 = 6561. Prin urmare, probabilitatea cerută este: 𝑝 = = =
𝑛𝑝 6561
2
.
729
5) Dreapta 𝑥 = 1 intersectează cele două drepte în punctele 𝐴(1,1) şi 𝐵(1,2). Calculăm, prin formula distanţei
𝑂𝐴2 +𝑂𝐵2 −𝐴𝐵 2 3
lungimile laturilor ∆𝑂𝐴𝐵: 𝐴𝐵 = 1; 𝑂𝐴 = √2; 𝑂𝐵 = √5 şi aplicăm teorema cosinusului: cos 𝛼 = = . Altă
2𝑂𝐴∙𝑂𝐵 √10
159
𝑚𝑂𝐵 −𝑚𝑂𝐴 2−1 1

soluţie: pantele dreptelor 𝑂𝐴, 𝑂𝐵 sunt 𝑚𝑂𝐴 = 1, 𝑚𝑂𝐵 = 2 şi deci unghiul format are tg α = = = .
1+𝑚𝑂𝐵 ∙𝑚𝑂𝐴 1+2∙1 3
1 3
Verificare: cos 𝛼 = = .
√1+tg2 𝛼 √10
3
6) sin 𝑥 ∙ cos 𝑦 + sin 𝑦 ∙ cos 𝑧 + sin 𝑧 ∙ cos 𝑥 ≤ → 2sin 𝑥 ∙ cos 𝑦 + 2 sin 𝑦 ∙ cos 𝑧 + 2sin 𝑧 ∙ cos 𝑥 ≤ 1 + 1 +
2
1 → 2sin 𝑥 ∙ cos 𝑦 + 2 sin 𝑦 ∙ cos 𝑧 + 2sin 𝑧 ∙ cos 𝑥 ≤ (sin2 𝑥 + cos 2 𝑥) + (sin2 𝑦 + cos 2 𝑦) + (sin2 𝑧 + cos 2 𝑧) →
(sin 𝑥 − cos 𝑦)2 + (sin 𝑦 − cos 𝑧)2 + (sin 𝑧 − cos 𝑥)2 ≥ 0 adevărat.
SUBIECTUL II
1 2
1) a) 𝐴 ∙ 𝐵 − 𝐵 ∙ 𝐴 = 𝑂3 − 𝑂3 = 𝑂3 ; b) Cum det(𝐴) = 0 (𝐶1 = 𝐶3 ) şi || ≠ 0 → rang (𝐴) = 2; c) Conform pct.a) 𝐴 ∙
2 1
𝑖 𝑗
𝐵 = 𝐵 ∙ 𝐴 = 𝑂3 → 𝐴 ∙ 𝐵 = ⏟ 𝐵 ∙ 𝐵 ∙ … ∙ 𝐵 = 𝑂3 şi, aplicând binomul lui Newton, avem: (𝐴 + 𝐵)𝑛 =
𝐴 ∙𝐴 ∙…∙𝐴 ∙𝐴 ∙𝐵 ∙⏟
𝑖−1 𝑗−1
∁0𝑛 𝐴𝑛 + ⏟
∁1𝑛 𝐴𝑛−1 𝐵 + ⋯ + ∁𝑛−1
𝑛 𝐴𝐵
𝑛−1
+ ∁𝑛𝑛 𝐵𝑛 = 𝐴𝑛 + 𝐵𝑛 .
=𝑂3
1 √3 𝜋 𝜋
cos sin 1 √3 𝜋 𝜋
2 2 3 3
2) a) 𝑀 = ( )=( 𝜋 𝜋) ∈ 𝐴 şi 𝑧 = + 𝑖 ∙ = cos + 𝑖 ∙ sin ∈ 𝐵; b) Fie funcţia 𝑓: 𝐴 → 𝐵, 𝑓(𝑀) =
√3 1 − sin cos 2 2 3 3
− 3 3
2 2
cos 𝑎 sin 𝑎
𝑧 sau, explicit 𝑓 (( )) = cos 𝑎 + 𝑖 ∙ sin 𝑎. Morfism: Demonstrăm că 𝑓(𝑀 ∙ 𝑁) = 𝑓(𝑀) ∙ 𝑓(𝑁), ∀𝑀, 𝑁 ∈
− sin 𝑎 cos 𝑎
cos 𝑎 sin 𝑎 cos 𝑏 sin 𝑏
𝐴 ↔ 𝑓 (( )( )) = (cos 𝑎 + 𝑖 ∙ sin 𝑎) (cos 𝑏 + 𝑖 ∙ sin 𝑏) ↔
− sin 𝑎 cos 𝑎 − sin 𝑏 cos 𝑏
cos(𝑎 + 𝑏) sin(𝑎 + 𝑏)
𝑓 (( )) = cos(𝑎 + 𝑏) + 𝑖 ∙ sin(𝑎 + 𝑏) adevărat. Injectivitate: Dacă 𝑓(𝑀) = 𝑓(𝑁) →
− sin(𝑎 + 𝑏) cos(𝑎 + 𝑏)
cos 𝑎 = cos 𝑏 cos 𝑎 sin 𝑎 cos 𝑏 sin 𝑏
cos 𝑎 + 𝑖 ∙ sin 𝑎 = cos 𝑏 + 𝑖 ∙ sin 𝑏 → { →( ) =( ) → 𝑀 = 𝑁. Surjectivitate:
sin 𝑎 = sin 𝑏 − sin 𝑎 cos 𝑎 − sin 𝑏 cos 𝑏
Prin expresia funcţiei fiecărui element 𝑧 ∈ 𝐵 îi corespunde un argument 𝑀 ∈ 𝐴 astfel încât 𝑓(𝑀) = 𝑧. Prin urmare 𝑓
𝜋
este izomorfism între cele două grupuri; c) Conform pct.b) 𝑓(𝑀2016 ) = (𝑓(𝑀))2016 = 𝑧 2016 = (cos + 𝑖 ∙
3
𝑀𝑜𝑖𝑣𝑟𝑒 𝑇=2𝜋
𝜋 2016 2016𝜋 2016𝜋
sin ) =⏞ cos + 𝑖 ∙ sin ⏞ cos 0 + 𝑖 ∙ sin 0 = 1 + 0 ∙ 𝑖 → 𝑀2016 =
= cos 672𝜋 + 𝑖 ∙ sin 672𝜋 =
3 3 3
1 0
( ) = 𝐼2 . Altă metodă: inducţia matematică.
0 1
SUBIECTUL III
′
√4𝑥 2 +4𝑥−15 −28𝑥+18 9
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = =0→𝑥= . Întocmim tabelul:
2𝑥−6 (2𝑥−6)2 √4𝑥 2 +4𝑥−15 14
x −∞ 5 3 3 +∞
−
2 2
f' + + −
f Cresc. 0 0 Cresc. Descresc.
3 38
b) Ecuaţia tangentei la 𝐺𝑓 în punctul 𝑥0 = 2 este: 𝑦 − 𝑓(2) = 𝑓′(2)(𝑥 − 2). Dar 𝑓(2) = − respectiv 𝑓 ′ (2) = − .
2 3
4 15
√4𝑥 2 +4𝑥−15 |𝑥|∙√4+ − 2
3 38 𝑥 𝑥
Deci (𝑇): 𝑦 + = − ∙ (𝑥 − 2). c) lim = lim 6 = −1 → 𝑦 = −1 asimptotă orizontală la −∞.
2 3 𝑥→−∞ 2𝑥−6 𝑥→−∞ 𝑥(2− )
𝑥
4 15
√4𝑥 2 +4𝑥−15 |𝑥|∙√4+ − 2 √4𝑥 2 +4𝑥−15
𝑥 𝑥 √33
Analog lim = lim 6 = 1 → 𝑦 = 1 asimptotă orizontală la +∞. Calculăm lim = =
𝑥→∞ 2𝑥−6 𝑥→∞ 𝑥(2− ) 𝑥→3 2𝑥−6 0−
𝑥 𝑥<3
√4𝑥 2 +4𝑥−15 √33
−∞ şi lim = = +∞ → 𝑥 = 3 asimptotă verticală.
𝑥→3 2𝑥−6 0+
𝑥>3
10000 10 100 1000 10000 10

2) a) 𝐼 = ∫1 [ln 𝑥] ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 [ln 𝑥] ∙ 𝑑𝑥 + ∫10 [ln 𝑥] ∙ 𝑑𝑥 + ∫100 [ln 𝑥] ∙ 𝑑𝑥 + ∫1000 [ln 𝑥] ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 0∙ 𝑑𝑥 +
100 1000 10000 𝑘+1
∫10 1∙ 𝑑𝑥 + ∫100 2 ∙ 𝑑𝑥 + ∫1000 3 ∙ 𝑑𝑥 = 28890; b) Dacă 𝐴𝑘 = ∫𝑘 [𝑥] ∙ 𝑑𝑥 → 𝐴𝑘 = (𝑘𝑥)|𝑘+1
𝑘 = 𝑘 şi ecuaţia 𝐴1 +
160
𝑛∈𝑁 ∗
𝑛(𝑛+1) 1
𝐴2 + ⋯ + 𝐴𝑛 = 5050 devine: 1 + 2 + ⋯ + 𝑛 = 5050 ↔ ⏞ 𝑛 = 100; c) 𝐽 = ∫0 𝑥 ∙ {𝑒 𝑥 } ∙ 𝑑𝑥 =
= 5050 →
2
ln 2
1 1 ln 2 1 1 𝑥2
∫0 𝑥 ∙ (𝑒 𝑥 − [𝑒 𝑥 ]) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 − ∫0 𝑥 ∙ [𝑒 𝑥 ] ∙ 𝑑𝑥 − ∫ln 2 𝑥 ∙ [𝑒 𝑥 ] ∙ 𝑑𝑥 = (𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 )|10 − ∫0 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 −
2 0
| −
1
𝑥2 ln2 2
2 | = .
2 ln 2 2
TEST 33
SUBIECTUL I
𝑎 + 𝑎4 + 𝑎6 = 33
1) Din relaţia 𝑎2 + 𝑎4 + 𝑎6 + 𝑖 ∙ (𝑎3 + 𝑎7 ) = 33 + 28 ∙ 𝑖, obţinem sistemul { 2 ↔
𝑎3 + 𝑎7 = 28
3𝑎 + 9𝑟 = 33 𝑎 =2
{ 1 ↔{ 1 → 𝑎10 = 𝑎1 + 9𝑟 = 29.
2𝑎1 + 8𝑟 = 28 𝑟=3
2) Distingem trei cazuri: i) Dacă 2𝑎 − 4 = 0 ↔ 𝑎 = 2, funcţia devine 𝑓(𝑥) = 1 funcţie neinjectivă şi nesurjectivă; ii)
𝑓(1) = 6
Dacă 2𝑎 − 4 > 0 ↔ 𝑎 ∈ (2, +∞), funcţia 𝑓 este strict crescătoare şi condiţia de bijectivitate este { ↔
𝑓(2) = 10
2𝑎 − 4 + 2𝑎−2 = 6
{ 𝑎 → 𝑎 = 3 ∈ (2, +∞); iii) Dacă 2𝑎 − 4 < 0 ↔ 𝑎 ∈ (−∞, 2), funcţia este strict descrescătoare
(2 − 4) ∙ 2 + 2𝑎−2 = 10
𝑓(1) = 10 2𝑎 − 4 + 2𝑎−2 = 10 2𝑎 = 2,8
şi impunem { ↔{ 𝑎 𝑎−2 ↔{ 𝑎 contradicţie. Deci 𝑎 = 3.
𝑓(2) = 6 (2 − 4) ∙ 2 + 2 =6 2 = 6, (2)
𝑥∈ℤ
|2𝑥−1| 3
3) (√2 − 1) ⏞ 𝑥 ∈ {−1,0,1,2}.
≥ (√2 − 1) → |2𝑥 − 1| ≤ 3 → −3 ≤ 2𝑥 − 1 ≤ 3 → 𝑥 ∈ [−1,2] →
8
4) Suma coeficienţilor binomiali este egală cu 2𝑛 = 256 = 28 → 𝑛 = 8 şi dezvoltarea binomială devine (𝑥 4 lg 𝑥−3 + 1) ,
𝑥>0
6 1
având 𝑇3 = 𝑇2+1 = ∁28 (𝑥 4 lg 𝑥−3 ) = 28 ∙ 106 →
⏞ 𝑥 4 lg 𝑥−3 = 10| lg(… ) → (4 lg 𝑥 − 3)lg 𝑥 = 1 → lg 𝑥 ∈ {− , 1} → 𝑥 ∈
4
1
{4 , 10}.
√10
|3𝑎−4(𝑎+1)+1| −𝑎 − 3 = 10 → 𝑎 = −13
5) 𝑑(𝐴, 𝑔) = = 2 → |−𝑎 − 3| = 10 → { .
√32 +(−4)2 −𝑎 − 3 = −10 → 𝑎 = 7
𝑓 𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐
1
6) tg 2016° > ↔ tg (36° + 11 ∙ 180°) > tg 30° ↔ tg 36° > tg 30° →
⏞ 36° > 30° adevărat.
√3
SUBIECTUL II
𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 1
1) a) det 𝐴 = |𝑥2 𝑥3 𝑥1 | = 3𝑥1 𝑥2 𝑥3 − (𝑥13 + 𝑥23 + 𝑥33 ). Dar {𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = −1. Suma pătratelor 𝑥12 + 𝑥22 +
𝑥3 𝑥1 𝑥2 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = −𝑎
𝑥32 = (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 )2 − 2(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 ) = 3. Mai mult 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 , ca rădăcini, verifică ecuaţia dată:
𝑥13 − 𝑥12 − 𝑥1 + 𝑎 = 0
{𝑥23 − 𝑥22 − 𝑥2 + 𝑎 = 0. Adunând relaţiile: 𝑥13 + 𝑥23 + 𝑥33 = 4 − 3𝑎 şi det 𝐴 = −4; b) Pentru 𝑎 = 1 → 𝑥 3 − 𝑥 2 − 𝑥 +
𝑥33 − 𝑥32 − 𝑥3 + 𝑎 = 0
𝑥1 = 1 1 1 −1 1 −1 1
1 = 0 → 𝑥 2 (𝑥 − 1) − (𝑥 − 1) = 0 → { 𝑥2 = 1 → 𝐴 = ( 1 −1 1 ) său 𝐴 = (−1 1 1 ) sau 𝐴 =
𝑥3 = −1 −1 1 1 1 1 −1
−1 1 1
( 1 −1 1 ). O inversăm pe prima, pornind de la ecuaţia Cayley-Hamilton: 𝐴3 − 𝐴2 − 4𝐴 + 4𝐼3 = 𝑂3 →
1 1 −1
1 1
0
2 2
1 2 1 −1 1 2 1 1 1
𝐴 (− 𝐴 + 𝐴 + 𝐼3 ) = 𝐼3 , de unde deducem că 𝐴 = − 𝐴 + 𝐴 + 𝐼3 = 0 . Analog pentru celelalte
4 4 4 4 2 2
1 1
0
( 2 2)
cazuri. c) Avem det 𝐴 = −4, deci rang 𝐴 = 3 , ∀𝑎 ∈ 𝑅.
161
2) a) Legea 𝑥 ∘ 𝑦 = 𝑥𝑦 − 4𝑥 − 4𝑦 + 20 se prelucrează astfel: 𝑥 ∘ 𝑦 = 𝑥(𝑦 − 4) − 4(𝑦 − 4) + 4. Deci 𝑥 ∘ 𝑦 =

𝑥 ∈ [3,5] −1 ≤ 𝑥 − 4 ≤ 1 |𝑥 − 4| ≤ 1
(𝑥 − 4)(𝑦 − 4) + 4. Parte stabilă: { →{ →{ → |𝑥 − 4| ∙ |𝑦 − 4| ≤ 1 →
𝑦 ∈ [3,5] −1 ≤ 𝑦 − 4 ≤ 1 |𝑦 − 4| ≤ 1
|(𝑥 − 4)(𝑦 − 4)| ≤ 1 → −1 ≤ (𝑥 − 4)(𝑦 − 4) ≤ 1 → 𝑥 ∘ 𝑦 ∈ [3,5]; Asociativitate: (𝑥 ∘ 𝑦) ∘ 𝑧 = 𝑥 ∘ (𝑦 ∘ 𝑧) =
(𝑥 − 4)(𝑦 − 4)(𝑧 − 4) + 4; Comutativitate: 𝑥 ∘ 𝑦 = 𝑦 ∘ 𝑥 ↔ (𝑥 − 4)(𝑦 − 4) + 4 = (𝑦 − 4)(𝑥 − 4) + 4 adevărat;
𝑥≠4
Element neutru: 𝑥 ∘ 𝑒 = 𝑒 ∘ 𝑥 = 𝑥 → (𝑥 − 4)(𝑒 − 4) + 4 = 𝑥 → ⏞ 𝑒 = 5 ∈ [3,5]. Separat, verificăm: 4 ∘ 𝑒 = 𝑒 ∘ 4 = 4.
b) 𝑥 ∘ 𝑥 = (𝑥 − 4)2 + 4. Prin inducţie matematică: ⏟
𝑥 ∘ 𝑥 ∘ … ∘ 𝑥 = (𝑥 − 4)𝑛 + 4. Ecuaţia: ⏟
𝑥 ∘ 𝑥 ∘ … ∘ 𝑥 = 𝑥 devine
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 2016 𝑜𝑟𝑖
𝑥−4=𝑡 𝑥∘𝑦 = 𝑧
𝑡=0 𝑥=4
(𝑥 − 4)2016 + 4 = 𝑥 →
⏞ 𝑡 2016 =𝑡→{ →{ ; c) Sistemul {𝑦 ∘ 𝑧 = 𝑥 devine:
𝑡=1 𝑥=5 𝑧∘𝑥 =𝑦
𝑥−4=𝑎
𝑦−4=𝑏
(𝑥 − 4)(𝑦 − 4) + 4 = 𝑧 𝑧−4=𝑐 𝑎𝑏 = 𝑐
(𝑦 − 4)(𝑧 − 4) + 4 = 𝑥 ↔ ⏞ {𝑏𝑐 = 𝑎. Obţinem următoarele soluţii:
(𝑧 − 4)(𝑥 − 4) + 4 = 𝑦 𝑐𝑎 = 𝑏
{
a 0 1 1 -1 -1
b 0 1 -1 1 -1
c 0 1 -1 -1 1
x 4 5 5 3 3
y 4 5 3 5 3
z 4 5 3 3 5
SUBIECTUL III
3
𝑓(𝑥)−𝑓(0) √𝑒 3𝑥 −3𝑒 𝑥 +2 3 (𝑒 𝑥 −1)2 (𝑒 𝑥 +2) 1
1) a) 𝑓𝑠′ (0) = lim = lim = √ lim ∙ = −∞ .Analog 𝑓𝑑′ (0) = +∞. Cum 𝑓este continuă
𝑥→0 𝑥−0 𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥2 𝑥
𝑥<0 𝑥<0 𝑥<0
3 ′
în 𝑥0 = 0 → 𝑥0 = 0 este punct de întoarcere; b) Calculăm prima derivata: 𝑓 ′ (𝑥) = ( √𝑒 3𝑥 − 3𝑒 𝑥 + 2) =
𝑒 𝑥 (𝑒 𝑥 +1)(𝑒 𝑥 −1)
3 2
≠ 0. Întocmim tabelul:
√( 3√𝑒 3𝑥 −3𝑒 𝑥 +2)
x −∞ 0 +∞
f'(x) − +
f(x) Descresc. √2 Cresc. 3
c) Conform pct.b): 𝑓 ′ (𝑥) ∙ 𝑓 2 (𝑥) = 𝑒 3𝑥 − 𝑒 𝑥 |(… )′ → 𝑓 ′′ (𝑥) ∙ 𝑓 2 (𝑥) + 𝑓 ′ (𝑥) ∙ 2 ∙ 𝑓(𝑥) ∙ 𝑓 ′ (𝑥) = 3𝑒 3𝑥 − 𝑒 𝑥 → 𝑓" ∙ 𝑓 2 +
2 ∙ 𝑓 ∙ (𝑓′)2 = 3 ∙ 𝑒 3𝑥 − 𝑒 𝑥 .
𝑖′𝐻𝑜𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙
ln 𝑥
2) a) 𝑙𝑠 (0) = lim 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 = 0 = 𝑓(0); 𝑙𝑑 (0) = lim 𝑥 ∙ ln 𝑥 = lim 1 =
⏞ 0. Cum 𝑓 este continuă şi pe fiecare ramură
𝑥→0 𝑥→0 𝑥→0
𝑥<0 𝑥>0 𝑥>0 𝑥
în parte (operaţii cu funcţii elementare), rezultă că 𝑓 este continuă pe ℝ deci 𝑓 admite primitive pe ℝ; b) Γ𝑓[ 1 ,1] =
𝑒2 𝑒
1 1 1 1 2
𝑥2 𝑒 𝑒 𝑥 1 3𝑒 2 −5 0
∫ |𝑥 ∙ ln 𝑥| ∙ 𝑑𝑥 = − ∫ 𝑥 ∙ ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = −
𝑒
1
𝑒
1 ln 𝑥| + ∫
1 1 ∙ ∙ 𝑑𝑥 = ; c) 𝒱 = 𝜋 ∫−1 𝑥 2 ∙ 𝑒 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
2 2 𝑥 4𝑒 4
𝑒2 𝑒2 𝑒2 𝑒2
0 0
𝑒 2𝑥 0 𝑒 2𝑥 1 𝑒 2𝑥 0 𝑒 2𝑥 𝑒 2 −4
𝜋 (𝑥 2 | − ∫−1 2𝑥 𝑑𝑥 ) = 𝜋 (− −𝑥 | + ∫−1 𝑑𝑥 ) = 𝜋 .
2 −1 2 2𝑒 2 2 −1 2 4𝑒 2
TEST 34
SUBIECTUL I
2 2
√3+√2∙𝑖 √3−√2∙𝑖 (√3+√2∙𝑖) +(√3−√2∙𝑖) 2
1) Avem 𝑧 = + = = ∈ ℚ;
√3−√2∙𝑖 √3+√2∙𝑖 (√3+√2∙𝑖)(√3−√2∙𝑖) 5
2) Vârful parabolei 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 − 2𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑚2 este 𝑈(𝑚; 0) şi al parabolei 𝑔(𝑥) = −𝑥 2 + 2𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑚2 este 𝑉(𝑚; 2𝑚2 ).
Coordonatele punctelor de intersecţie ale celor două parabole se determină rezolvând sistemul
162
𝑦 = 𝑥 2 − 2𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑚2
{ şi sunt 𝐴(0; 𝑚2 ), 𝐵(2𝑚; 𝑚2 ). Patrulaterul 𝐴𝑈𝐵𝑉 este ortodiagonal, deci aria lui este egală cu
𝑦 = −𝑥 2 + 2𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑚2
[𝐴𝐵]∙[𝑈𝑉] |2𝑚−0|∙|2𝑚2 −0|
semiprodusul diagonalelor: 𝒜𝐴𝑈𝐵𝑉 = =2↔ = 2 → (|𝑚|)3 = 1 → 𝑚 ∈ {−1, +1}.
2 2
3) Condiţii: 𝑥 − 2 ≥ 0 → 𝑥 ∈ [2, +∞). Ecuaţia: log 6 (4√𝑥−2 − 4) = 1 + log 6 (2√𝑥−2 − 2) devine: log 6 (4√𝑥−2 − 4) =
𝑡=2√𝑥−2 >0
𝑡=2 √𝑥−2 = 2
log 6 6 + log 6 (2√𝑥−2 − 2) → 4√𝑥−2 − 4 = 6(2√𝑥−2 − 2) ⏞
→ 𝑡 2 − 6𝑡 + 8 = 0 → { → {2 →
𝑡=4 2√𝑥−2 = 4
−2=1 𝑥=3
{√𝑥 →{ .
√𝑥 − 2 = 2 𝑥=6
1 2 3 100 100
4) Din 𝑆 = 𝐶100 + 𝐶100 ∙ 2 + 𝐶100 ∙ 22 + ⋯ + 𝐶100 ∙ 299 → 2𝑆 = 𝐶100
1 2
∙ 2 + 𝐶100 ∙ 22 + 𝐶100
3
∙ 23 + ⋯ + 𝐶100 ∙ 2100 . Dar
0 100 3100 −1
3100 = (1 + 2)100 = 𝐶100 1
+ 𝐶100 ∙ 2 + ⋯ + 𝐶100 ∙ 2100 → 3100 = 1 + 2𝑆 → 𝑆 = ;
2
2𝛼 + 3𝛽 = 5 𝛼=1
5) Din 𝛼 ∙ 𝑢 ⃗⃗ → 𝛼(2 ∙ 𝑖 − 3 ∙ 𝑗) + 𝛽(3 ∙ 𝑖 + 5 ∙ 𝑗) = 5 ∙ 𝑖 + 2 ∙ 𝑗 → {
⃗ +𝛽∙𝑣 =𝑤 →{ .
−3𝛼 + 5𝛽 = 2 𝛽=1
1
6) Prin substituţia 2sin 𝑥 = 𝑡 ∈ [ ; 2], ecuaţia 22∙sin 𝑥+1 − 3 ∙ 2sin 𝑥 + 1 = 0 devine 2𝑡 2 − 3𝑡 + 1 = 0, de unde
2
1 1 1 𝑥∈[−𝜋 ,𝜋]
𝑡= sin 𝑥 = 𝑥 = (−1)𝑘 ∙ arcsin + 𝑘𝜋 𝜋 𝜋 5𝜋
{ 2 →{ →{
2 2 ⏞
→ 𝑥∈{ , , }.
6 2 6
𝑡=1 sin 𝑥 = 1 𝑥 = (−1)𝑘 ∙ arcsin 1 + 𝑘𝜋
SUBIECTUL II
0 𝑎𝑐 𝑎𝑏 0 1 1
1) a) Determinantul principal este 𝐷 = |𝑏𝑐 0 𝑎𝑏| = 𝑎2 𝑏 2 𝑐 2 |1 0 1| = 2𝑎2 𝑏 2 𝑐 2 ≠ 0 → sistem de tip Cramer
𝑏𝑐 𝑎𝑐 0 1 1 0
4𝒜 𝑎𝑐 𝑎𝑏
(soluţie unică); b), c) Calculăm 𝐷𝑥 = |4𝒜 0 𝑎𝑏| = 4𝑎2 𝑏𝑐𝒜 → 𝑥 = sin 𝐴; Analog: 𝑦 = sin 𝐵, 𝑧 = sin 𝐶 . Deci
4𝒜 𝑎𝑐 0
(𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) ∈ (0,1] × (0,1] × (0,1] . Pentru 𝑎 = 2, 𝑏 = √3, 𝑐 = 1, triunghiul 𝐴𝐵𝐶 este dreptunghic (reciprocă t.
√3 1
Pitagora) şi (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) = (1; ; ).
2 2
𝛼 2 + 2𝛼 + 4 = 0
2) a) Dacă 𝛼, 𝛽 ∈ 𝐶 sunt rădăcinile polinomului 𝑔 → { 2 . Calculăm 𝛼 3 − 8 = (𝛼 − 2) ∙ (𝛼 2 + 2𝛼 + 4) =
𝛽 + 2𝛽 + 4 = 0
0 → 𝛼 3 = 8. Analog 𝛽 3 = 8; b) Din 𝑓(𝛼) = (𝛼 6 + 𝛼 − 64)2 + 2𝛼 + 4 → 𝑓(𝛼) = (64 + 𝛼 − 64)2 + 2𝛼 + 4 = 0 → 𝑓 ⋮
(𝑥 − 𝛼). Analog 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝛽) → 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝛼)(𝑥 − 𝛽) = 𝑔; c) 𝑓(𝑥) = (𝑥 6 + 𝑥 − 64)2 + 2𝑥 + 4 = 𝑥 12 + 2𝑥 7 − 128𝑥 6 +
𝑥 2 − 126𝑥 + 4100, de unde obţinem: 𝑆 = 𝑎12 + 𝑎7 + 𝑎6 − 𝑎2 − 𝑎1 = 1 + 2 − 128 − 1 + 126 = 0.
SUBIECTUL III
′
𝑥2 4𝑥 2 𝑥 3 −3𝑥+2
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( − 2 ln(𝑥 2 + 1) + 2 arctg 𝑥) = 𝑥 − + = . b) Din 𝑓 ′ (𝑥) = 0 → 𝑥 ∈ {−2; 1}.
2 𝑥 2 +1 𝑥 2 +1 𝑥 2 +1
Întocmim tabelul:
x −∞ −2 1 +∞
f' − 0 + 0 +
f descresc f(-2) cresc f(1) cresc
′
𝑥 3 −3𝑥+2 (𝑥−1)(𝑥 3 −4𝑥−9)
c) Calculăm 𝑓 ′′ (𝑥) = ( ) = . Studiem funcţia 𝑔: ℝ → ℝ, 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 − 4𝑥 − 9, de unde 𝑔′ (𝑥) =
𝑥 2 +1 (𝑥 2 +1)2
2
3𝑥 2 − 4 = 0 → 𝑥 = ± . Întocmim tabelul:
√3
x −∞ 2 2 +∞
−
√3 √3
g' + 0 - 0 +
g cresc 16 − 27√3 descresc −16 − 27√3 cresc
3√3 3√3
163
2
Deducem că ecuaţia 𝑓 ′′ (𝑥) = 0 admite rădăcinile 𝛼 = 1 şi 𝛽 > > 1, care sunt chiar abscisele punctelor de inflexiune
√3
şi lim (𝛼 𝑛 + 𝛽 𝑛 ) = 1 + ∞ = ∞.
𝑛→∞
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
2 2𝑥+1 2 (𝑥+1)2 −𝑥 2 2 1
2) a) Relaţiile se verifică prin calcul direct; b) 𝐴 = ∫1 𝑑𝑥 =
⏞ ∫1 𝑑𝑥 = ∫1 𝑑𝑥 −
𝑥 2 (𝑥+1)2 𝑥 2 (𝑥+1)2 𝑥2
𝜋 𝜋 𝜋 𝑝𝑐𝑡.𝑎)
2 1 1 2 1 2 1 1 1 sin
∫1 (𝑥+1)2
𝑑𝑥 = (− )| + | = ; c) 𝐵 = ∫06 𝜋 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫
6
𝜋
6
𝑑𝑥 =
⏞
𝑥 1 𝑥+1 1 3 cos(𝑥+ )∙cos 𝑥 sin 0 cos(𝑥+ )∙cos 𝑥
6 6 6
𝜋 sin(𝑥+𝜋) cos 𝑥− sin 𝑥 cos(𝑥+𝜋) 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
6 6 𝜋 𝜋 6 9
2∫ 0
6
𝜋 𝑑𝑥 = 2 ∫0 tg (𝑥 + ) dx − 2 ∫0 tg x dx = −2 ln |cos (𝑥 + )|| + 2 ln|cos 𝑥||06 = ln .
6 6
cos(𝑥+ )∙cos 𝑥 6 6 0 4
6
TEST 35
SUBIECTUL I
1 606 1 606
303 202
1) 𝑎 = √3 ? 𝑏 = √2|(… )606 ↔ (3303 ) ? (2202 ) ↔9>8→𝑎>𝑏.
2) Fie 𝐺𝑓 ∩ 𝑂𝑦 = 𝐴(0; 𝑐), 𝐺𝑓 ∩ 𝑂𝑥 = { 𝐵(𝑥1 ; 0), 𝐶(𝑥2 ; 0)}. Pentru că ∆𝐴𝐵𝐶 să fie echilateral, trebuie că dreapta 𝑂𝑦 să-i
fie axa de simetrie → 𝑥1 = −𝑥2 → 𝑥1 + 𝑥2 = 0 → 𝑏 = 0. Funcţia devine 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 + 𝑐. Impunem 𝑐 < 0. Vârfurile
triunghiului sunt 𝐴(0; 𝑐), 𝐵 (−√|𝑐|, 0) , 𝐶(√|𝑐|, 0). Impunem 𝐵𝐶 = 𝐴𝐵 → 2√|𝑐| = √𝑐 2 + |𝑐| → |𝑐| = 3 → 𝑐 = −3 →
𝑓(𝑥) = 𝑥 2 − 3.
𝑥2 − 1 ≥ 0
3) Condiţii de existenţă: {𝑥 + √𝑥 2 − 1 > 0 → 𝑥 ∈ [1, +∞). Fie 𝐴 = log 2+√3 (𝑥 + √𝑥 2 − 1) şi 𝐵 =
𝑥 − √𝑥 2 − 1 > 0
log 2+√3 (𝑥 + √𝑥 2 − 1) = 1
𝐴 = 1; 𝐵 = −1 → {
𝐴 ∙ 𝐵 = −1 log 2+√3 (𝑥 − √𝑥 2 − 1) = −1
log 2+√3 (𝑥 − √𝑥 2 − 1). Obţinem: → → 𝑥 = 2.
𝐴+𝐵 = 0 log 2+√3 (𝑥 + √𝑥 2 − 1) = −1
𝐴 = −1; 𝐵 = 1 → {
{ { log 2+√3 (𝑥 − √𝑥 2 − 1) = 1
22 ∙1 23 ∙2 24 ∙3 2𝑛 ∙(𝑛−1) 2𝑘 ∙(𝑘−1) 2𝑘 2𝑘+1 22 2𝑛+1 2𝑛+1

4) + + +⋯+ (𝑛+1)!
= ∑𝑛𝑘=2 (𝑘+1)!
= ∑𝑛𝑘=2 ( − (𝑘+1)!) = − (𝑛+1)! = 2 − (𝑛+1)!. Altă soluţie, prin
3! 4! 5! 𝑘! 2!
inducţie matematică.
5) Prin formula distanţei, calculăm lungimea laturii triunghiului: 𝐴𝐵 = 5. Dacă 𝐶(𝑎, 𝑏), pentru ca ∆ 𝐴𝐵𝐶 să fie
𝐴𝐶 = 5 (𝑎 − 4)2 + (𝑏 − 6)2 = 25 8𝑏+1 8𝑏+1 2
echilateral, trebuie că: { →{ 2 2 . Scăzând relaţiile, obţinem: 𝑎 = →( − 4) +
𝐵𝐶 = 5 (𝑎 − 7) + (𝑏 − 2) = 25 6 6
11+4√3 8+3√3
𝑎= ;𝑏 =
2 2
(𝑏 − 6)2 = 25 → { .
11−4√3 8−3√3
𝑎= ;𝑏 =
2 2
6) Calculăm 𝑡𝑔 𝑎° + 𝑡𝑔 (180° − 𝑎°) = 𝑡𝑔 𝑎° − 𝑡𝑔 𝑎° = 0. Grupăm doi câte doi termenii sumei: 𝑆 =

(tg 1° + tg 179°) + (tg 2° + tg 178°)+. . +(tg 89° + tg 91°) = 0.
SUBIECTUL II
1 1
2 4 4 2 4 1 2 1
1) a) 𝐴(2) = ( ). Pentru că ∆2 = | | ≠ 0 → rang 𝐴(2) = 2; b) 𝐴(1) ∙ 𝑡𝐴(1) = ( ) ∙ (2 0) =
4 1 1 4 1 1 0 1
1 1
1 1 2 2 2
62 1 2 1
( ) → det(𝐴(1) ∙ 𝑡𝐴(1)) = 8; Pe de altă parte 𝑡𝐴(1) ∙ 𝐴(1) = (2 0) ∙ ( ) = (2 4 2) →
22 1 0 1
1 1 2 2 2
𝑘
𝑡 𝑛 𝑘 2 𝑘2
det ( 𝐴(1) ∙ 𝐴(1)) = 0; c) 𝐴(1) + 𝐴(2) + ⋯ + 𝐴(𝑛) = ∑𝑘=1 ( )=
𝑘 ∙ 𝑘! log 2 𝑘 1
𝑛 𝑛 𝑛
∑ 𝑘 ∑𝑘=1 2𝑘 ∑𝑘=1 𝑘 2 𝑆 𝑆2 𝑆3 𝑛(𝑛+1) 2𝑛−1
( 𝑛 𝑘=1 𝑛 𝑛 )=( 1 ), unde 𝑆1 = ∑𝑛𝑘=1 𝑘 = ; 𝑆2 = 2 ; 𝑆3 = ∑𝑛𝑘=1 𝑘 2 =
∑𝑘=1 𝑘 ∙ 𝑘! ∑𝑘=1 log 2 𝑘 ∑𝑘=1 1 𝑆 4 𝑆5 𝑆6 2 2−1
164
𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1)
; 𝑆4 = ∑𝑛𝑘=1 𝑘 ∙ 𝑘! = ∑𝑛𝑘=1[(𝑘 + 1)] ∙ 𝑘! = ∑𝑛𝑘=1[(𝑘 + 1)! − 𝑘!] = (𝑛 + 1)! − 1; 𝑆5 = ∑𝑛𝑘=1 log 2 𝑘 =
6
log 2 (∏𝑛𝑘=1 𝑘) = log 2 𝑛! şi 𝑆6 = ∑𝑛𝑘=1 1 = 𝑛. Altă metodă: inducţie matematică;
2) a) 𝐴 ∗ 𝐵 = 𝐴 ∙ 𝐵 − 𝐴 − 𝐵 + 2 ∙ 𝐼3 = 𝐴 ∙ (𝐵 − 𝐼3 ) − (𝐵 − 𝐼3 ) + 𝐼3 = (𝐴 − 𝐼3 )(𝐵 − 𝐼3 ) + 𝐼3 . (𝐴 ∗ 𝐵) ∗ 𝐶 = 𝐴 ∗
(𝐵 ∗ 𝐶) = (𝐴 − 𝐼3 )(𝐵 − 𝐼3 )(𝐶 − 𝐼3 ) + 𝐼3 ; b) 𝐴 ∗ 𝐸 = 𝐸 ∗ 𝐴 = 𝐴 → (𝐴 − 𝐼3 )(𝐸 − 𝐼3 ) + 𝐼3 = 𝐴 → (𝐴 − 𝐼3 )(𝐸 − 𝐼3 ) =
2 0 2 10
−1 2 10
𝐴 − 𝐼3 | ∙ (𝐴 − 𝐼3 ) → 𝐸 = 2𝐼3 ∈ 𝐺; c) 𝐴 ∗ 𝐴 = (𝐴 − 𝐼3 ) + 𝐼3 ; ⏟ 𝐴 ∗ 𝐴 ∗ … ∗ 𝐴 = (𝐴 − 𝐼3 ) + 𝐼3 = (0 0 0) +
𝑑𝑒 10 𝑜𝑟𝑖 2 0 2
𝑖𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑒
𝑚𝑎𝑡𝑒𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐𝑎 2 9 9 1 0 0 513 0 512
0 2
𝐼3 =
⏞ ( 0 0 0 ) + (0 1 0) = ( 0 1 0 ).
29 0 29 0 0 1 512 0 513
SUBIECTUL III
′
𝑥 3 +𝑥 2 +2𝑥−7 (𝑥−1)(𝑥−2)(𝑥−3)(𝑥+2)
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = ; b) 𝑓(𝑥) = 0 → 𝑥 ∈ {−2,2,3}. Întocmim tabelul:
𝑥 2 −2𝑥+1 (𝑥−1)4
x −∞ -2 1 2 3 +∞
f'(x) + 0 - + 0 - 0 +
f(x) −∞ 5 descresc −∞ cresc 9 descresc 35 cresc
− −∞ +∞
cresc 3 4
c) Numărul de rădăcini reale ale ecuaţiei: 𝑓(𝑥) = 𝑚 , 𝑚 ∈ 𝑅 este redat în tabelul următor:
m 5 5 5 35 35 35 9 (9, +∞)
(−∞, − ) − (− , ) ( , 9)
3 3 3 4 4 4
Nr. râd. 3 2 1 2 3 2 1
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
1−cos 2𝑥 𝑥 2 sin 2𝑥 2 𝜋 𝜋
2) a) 𝐼2 = ∫0 sin2 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0
2 2 𝑑𝑥 = | − | = ; b) Pentru 𝑥 ∈ (0, ) → sin 𝑥 ∈ (0,1) → 𝑠𝑖𝑛2016 𝑥 <
2 2 0 4 0 4 2
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝑠𝑖𝑛2015 𝑥| ∫0 (… ) ∙ 𝑑𝑥 → 𝐼2016 < 𝐼2015 ; c) 𝐼3 + 𝐼5 = ∫0 𝑠𝑖𝑛3 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫0 𝑠𝑖𝑛5 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 +
2 2 2
𝜋 𝜋 𝜋
6
∫02 𝑠𝑖𝑛4 𝑥 ∙ sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − ∫02 (1 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥) (cos 𝑥)′ 𝑑𝑥 − ∫02(1 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥)2 (cos 𝑥)′ 𝑑𝑥 = 5 .
TEST 36
SUBIECTUL I
log2 150 log2 (2∙3∙52 ) 1+log2 3+2 log2 5 1+𝑎+2𝑏
1) 𝑥 = log180 150 = = = = .
log2 180 log2 (22 ∙32 ∙5) 2+2 log2 3+log2 5 2+2𝑎+𝑏
−𝑥−2 𝑥+2 𝑥−2

2) 𝑓(−𝑥) = log 2 = log 2 = − log 2 = −𝑓(𝑥). În plus domeniul (−∞, −2) ∪ (2, +∞) este simetric faţă de
−𝑥+2 𝑥−2 𝑥+2
origine, deci 𝑓 este funcţie impară.
𝑥−1≥0 𝑥 − 1 = 𝑎2 → 𝑥 = 𝑎2 + 1
3) Impunem condiţiile { → 𝑥, 𝑦 ∈ [1, +∞) şi notăm: { . Ecuaţia devine: 𝑎2 + 𝑏 2 +
𝑦−1≥0 𝑦 − 1 = 𝑏2 → 𝑦 = 𝑏2 + 1
𝑎=1→𝑥=2
2 = 2𝑎 + 2𝑏 → (𝑎 − 1)2 + (𝑏 − 1)2 = 0 → { .
𝑏=1→𝑦=2
4) Sunt submulţimile de formă: {𝑝, 𝑖}; {𝑝, 𝑝, 𝑖, 𝑖}; {𝑝, 𝑝, 𝑝, 𝑖, 𝑖, 𝑖}; {𝑝, 𝑝, 𝑝, 𝑝, 𝑖, 𝑖, 𝑖, 𝑖} unde 𝑝 ∈ {2,4,6,8} şi 𝑖 ∈ {1,3,5,7,9}.
Sunt ∁14 ∙ ∁15 = 20 submulţimi de formă {𝑝, 𝑖}, ∁24 ∙ ∁25 = 60 submulţimi de formă {𝑝, 𝑝, 𝑖, 𝑖}, ∁34 ∙ ∁35 = 40 submulţimi de
formă {𝑝, 𝑝, 𝑝, 𝑖, 𝑖, 𝑖} şi ∁44 ∙ ∁45 = 5 submulţimi de formă {𝑝, 𝑝, 𝑝, 𝑝, 𝑖, 𝑖, 𝑖, 𝑖}. Deci numărul total cerut este: 20 + 60 +
40 + 5 = 125 submulţimi (dintr-un total de 511 submulţimi nevide).
5) Observăm că dreptele sunt paralele (au pantele egale). Fie 𝐴(1,1) ∈ (𝑑). Distanţa dintre cele două paralele este
|10∙1−24∙1+𝑎| |𝑎−14| 𝑎 − 14 = 52 𝑎 = 66
𝑑(𝐴; (𝑔)) = = = 2 → |𝑎 − 14| = 52 → { →{ .
√102 +(−24)2 26 𝑎 − 14 = −52 𝑎 = −38
6) Aplicând teorema lui 𝑃𝑖𝑡𝑎𝑔𝑜𝑟𝑎 în ∆𝐵𝑀𝑁, ∆𝐶𝐷𝑁, ∆𝐴𝑀𝐷 obţinem: 𝑀𝑁 = 5, 𝐷𝑁 = 3√5, 𝐷𝑀 = 2√10. În ∆𝐷𝑀𝑁,
𝐷𝑁2 +𝐷𝑀2 −𝑀𝑁2 45+40−25 1
aplicăm teorema cosinusului: cos 𝛼 = = = (𝛼 = 45°).
2∙𝐷𝑁∙𝐷𝑀 60√2 √2
165
SUBIECTUL II
5 −4 3 −4 2 0 1 1
1) a) 𝐴2 = 𝐴 + 2 ∙ 𝐼2 ↔ ( )=( )+( ) adevărat; b) 𝑃(𝑛): 𝐴𝑛 = ∙ [2𝑛 − (−1)𝑛 ] ∙ 𝐴 + ∙
1 0 1 −2 0 2 3 3
1 1 1
[2 + 2 ∙ (−1) ] ∙ 𝐼2 . Etapa I: 𝑃(1): 𝐴 = ∙ 3 ∙ 𝐴 + (2 − 2) ∙ 𝐼2 = 𝐴 adevărat; Etapa ÎI: Presupunem 𝑃(𝑘): 𝐴𝑘 = ∙
𝑛 𝑛
3 3 3
1 1 1
[2𝑘 − (−1)𝑘 ] ∙𝐴+ ∙ [2𝑘 +2∙ (−1)𝑘 ] ∙ 𝐼2 adevărat, şi calculăm 𝑃(𝑘 + 1): 𝐴 𝑘+1 𝑘
=𝐴 ∙𝐴 ={ ∙ [2𝑘 − (−1)𝑘 ] ∙𝐴+ ∙
3 3 3
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
1 1 1 1
[2𝑘 + 2 ∙ (−1)𝑘 ] ∙ 𝐼2 } ∙ 𝐴 = ∙ [2𝑘 − (−1)𝑘 ] ∙ 𝐴2 + ∙ [2𝑘 + 2 ∙ (−1)𝑘 ] ∙ 𝐴 =
⏞ ∙ [2𝑘+1 − (−1)𝑘+1 ] ∙ 𝐴 + ∙
3 3 3 3
1
∙ − = 85 𝑝𝑐𝑡.𝑏) [2𝑛 (−1)𝑛 ]
⏞ {1 3
[2𝑘+1 + 2 ∙ (−1)𝑘+1 ] ∙ 𝐼2 adevărat; c) 𝐴𝑛 = 85 ∙ 𝐴 + 86 ∙ 𝐼2 ↔ →
∙ [2𝑛 + 2 ∙ (−1)𝑛 ] = 86
3
2𝑛 − (−1)𝑛 = 255| ∙ 2 2 ∙ 2𝑛 − 2 ∙ (−1)𝑛 = 510
{ 𝑛 →{ 𝑛 . Adunandu-le, obţinem: 3 ∙ 2𝑛 = 768 → 2𝑛 = 256 → 𝑛 = 8.
𝑛
2 + 2 ∙ (−1) = 258 2 + 2 ∙ (−1)𝑛 = 258
0 1 𝑎−𝑏 2𝑏 1 0 1
2) a) Avem ( )=( ) → 𝑎 = 𝑏 = ∈ 𝑅, 𝑎2 + 3 ∙ 𝑏 2 = 1 → ( ) ∈ 𝐺 ; b) Observăm că 𝐴 =
−1 1 −2𝑏 𝑎 + 𝑏 2 −1 1
𝑎−𝑏 2𝑏 −1 2
( ) = 𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝑀, unde 𝑀 = ( ) ; 𝑀2 = −3𝐼2 ; Astfel, dacă 𝐴, 𝐵 ∈ 𝐺 → 𝐴 ∙ 𝐵 = (𝑎 ∙ 𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝑀) ∙
−2𝑏 𝑎 + 𝑏 −2 1
(𝑐 ∙ 𝐼2 + 𝑑 ∙ 𝑀) = (𝑎𝑐 − 3𝑏𝑑)𝐼2 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) ∙ 𝑀 ∈ 𝐺. Stabilim regula: 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(𝑎𝑐 − 3𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐); c)
Parte stabilă: Conform pct. b); Asociativitate: Din teorie; Comutativitate: 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) ↔
𝐴(𝑎𝑐 − 3𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) = 𝐴(𝑐𝑎 − 3𝑑𝑏, 𝑑𝑎 + 𝑐𝑏) adevărat; Element neutru: 𝐼2 = 𝐴(1,0) ∈ 𝐺; Elemente simetrizabile:
𝑎𝑐 − 3𝑏𝑑 = 1 1 1 1 2 1 2
𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(1,0) → { → 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴 ( , − ). Dar ( ) + 3 (− ) ≠ 1, deci axioma este
𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 = 0 4𝑎 4𝑏 4𝑎 4𝑏
falsă.
SUBIECTUL III
′
𝑥3
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑒 𝑥 + + 𝑥 + 1) = 𝑒 𝑥 + 𝑥 2 + 1 > 0, ∀𝑥 ∈ (0, +∞); lim 𝑓(𝑥) = 2 şi, respectiv lim 𝑓(𝑥) = +∞.
3 𝑥→0 𝑥→∞
𝑥>0
Întocmim tabelul:
x 0 ∞
f' +
f 2 cresc ∞
Funcţia este continuă şi strict crescătoare şi, în plus 𝑓((0, +∞)) = (2, +∞), deci 𝑓 este bijectivă. b)
∞ ∞ ∞ ∞
𝑥=𝑓(𝑡) 𝑡 3
ln 𝑥 ln(𝑒 𝑡 + +𝑡+1) ∞ 𝑒 𝑡 +𝑡 2 +1
∞
𝑒 𝑡 +2𝑡
∞ 𝑡
𝑒 +2
∞
𝑒𝑡 7
3
lim =
⏞ lim =
⏞ lim 3 =
⏞ lim =
⏞ lim =
⏞ lim = 1; c) (𝑓 −1 )′ (𝑒 + ) =
𝑥→∞ 𝑓 −1 (𝑥) 𝑡→∞ 𝑡 𝑡→∞ 𝑒 𝑡 +𝑡 +𝑡+1 𝑡→∞ 𝑒 𝑡 +𝑡 2 +1 𝑡→∞ 𝑒 𝑡 +2𝑡 𝑡→∞ 𝑒 𝑡 +2 3
3
1 1 1 7 7 7
7 = = (1). Dar 𝑓 (𝑓 −1 (𝑒 + )) = 𝑒 + → 𝑓(𝛼) = 𝑒 + . Observăm că 𝛼 = 1 verifică. Soluţia
𝑓 ′(𝑓 −1 𝑓 ′(𝛼) 𝑒 𝛼 +𝛼 2 +1 3 3 3
⏟ (𝑒+ )) 3
𝛼
7 1
este unică datorită bijectivitatii funcţiei. Revenind în relaţia (1) → (𝑓 −1 )′ (𝑒 + ) = .
3 𝑒+2
′ 2
2 2 𝑥 1 2 (4∙𝑥 2 +9) 1 1 5 2
2) a) ∫0 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 = ln(4 ∙ 𝑥 2 + 9)| = ln . b) ∫0 𝑥 3 ∙ 𝑓(𝑥 4 ) ∙ 𝑑𝑥 =
4∙𝑥 2 +9 8 4∙𝑥 2 +9 8 0 2 3
′ 2
2 1 1 2 (𝑥 4 ) 1 2 2𝑥 4 1 32 1 1 2 𝑛
∫0 𝑥 3 ∙ 4𝑥 8+9 𝑑𝑥 = 4 ∫0 4∙(𝑥 4 )2 +9
𝑑𝑥 =
16 3
∙ arctg
3
| =
24
arctg
3
; c) Se ştie că: lim (𝑓 ( ) + 𝑓 ( ) + ⋯ + 𝑓 ( )) =
0 𝑛→∞ 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
1 𝑛 𝑛 𝑛 1 1
∫0 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 în condiţiile explicate în manual. Avem: lim ( + +⋯+ ) = lim ( 1 2
+
𝑛→∞ 4∙12 +9∙𝑛2 4∙22 +9∙𝑛2 4∙𝑛2 +9∙𝑛2 𝑛→∞ 𝑛 4∙( ) +9
𝑛
1 1 1 1 2 2𝑥 1 1 2
2 2
+ ⋯+ 𝑛 2
) = ∫0 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = ∙ ∙ arctg | = arctg ;
4∙( ) +9 4∙( ) +9 4 3 3 0 6 3
𝑛 𝑛
166
TEST 37
SUBIECTUL I
3 3 3 3 3 2 3 2 3
1) √ √4 + √16 + 1 ? √7 + √50 ↔ √( √2) + 2 √2 + 1 ? √13 + 3 ∙ 12 ∙ √2 + 3 ∙ 1 ∙ (√2) + (√2) ↔
2 3 3 1 1
√( 3√2 + 1) ? √(1 + √2) ↔ 3√2 ? √2 → 23 < 22 → 𝑎 < 𝑏;
𝑆 = 𝑥1 + 𝑥2 = −1
2) Rădăcinile ecuaţiei 𝑥 2 + 𝑥 − 1 = 0 verifică relaţiile { . Expresia 𝐸 = (𝑥12 + 𝑥2 )2 + (𝑥22 + 𝑥1 )2
𝑃 = 𝑥1 ∙ 𝑥2 = −1
devine: 𝐸 = 𝑥14 + 𝑥24 + 2𝑥12 𝑥2 + 2𝑥1 𝑥22 + 𝑥12 + 𝑥22 = (𝑥12 + 𝑥22 )2 − 2𝑥12 𝑥22 +2𝑥1 𝑥2 (𝑥1 + 𝑥2 ) + (𝑥1 + 𝑥2 )2 − 2𝑥1 𝑥2 =
(𝑆 2 − 2𝑃)2 − 2𝑃2 + 2𝑃𝑆 + 𝑆 2 − 2𝑃 = 12.
8𝑥 + 1 ≥ 0
1 √8𝑥+1+√2𝑥−1 1
3) Condiţii de existenţă: { 2𝑥 − 1 ≥ 0 → 𝑥 ∈ [ , +∞). Notăm = 𝑡 şi ecuaţia devine: 𝑡 + =
2 √8𝑥+1−√2𝑥−1 𝑡
√8𝑥 + 1 − √2𝑥 − 1 ≠ 0
√8𝑥+1+√2𝑥−1
𝑡=2 =2 8𝑥 + 1 = 3√2𝑥 − 1
→{ √
5 1
→ { 𝑡 = 1 → {√8𝑥+1−√2𝑥−1 → 8𝑥 + 1 = 9(2𝑥 − 1) → 𝑥 = 1 ∈ [ , +∞).
2 1 2
2
√8𝑥+1+√2𝑥−1
= √8𝑥 + 1 = −3√2𝑥 − 1 fals
√8𝑥+1−√2𝑥−1 2
4) Numărul cazurilor posibile: 𝑛𝑝 = A210 − A19 = 81. Cazuri favorabile: {16; 25; 34; 43; 52; 61; 70} sunt în număr de
7
𝑛𝑓 = 7 → 𝑝 = .
81
𝐵𝑀 1
5) Din ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ → 2(𝐴𝑀
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑀𝐶
= → 2𝐵𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ − ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝑀
𝐴𝐵 ) = 𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 1 𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ → 𝐴𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 2 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ . Analog se calculează 𝐴𝑀
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝑁 +
𝑀𝐶 2 3 3
1 2 1 2 1 2 1
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑃 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐴 = (𝐴𝐵 𝐵𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐴) = ⃗0.
3 3 3 3 3 3 3
𝑎𝑏𝑐 𝐵𝐶∙𝐴𝐷 10∙13∙13 169 28561∙𝜋

6) Avem 𝑅 = , unde 𝐴 = = 60 → 𝑅 = = → 𝐴⨀ = .
4𝐴 2 4∙60 24 576
SUBIECTUL II
1 1 1 −2 −1 0
1) a) 𝐴(1) = (1 1). Cum ∀∆2 = 0 şi ∃∆1 ≠ 0 → rang 𝐴(1) = 1; b) 𝐴(0) = (−1 0 −2) = 𝐵.
1
1 1 1 0 −2 −1
−2 −1 0 −4 −1 2 −4 −1 2
1
det(𝐵) = 9 ≠ 0; 𝑡𝐵 = (−1 0 −2) ; 𝐵 ∗ = (−1 2 −4) ; 𝐵 −1 = (−1 2 −4). c) det(𝐴(𝑥)) = 0 ↔
9
0 −2 −1 2 −4 −1 2 −4 −1
𝐶2 −𝐶1
3𝑥 − 2 2𝑥 − 1 𝑥 ∑ 𝐿𝑖 6𝑥 − 3 6𝑥 − 3 6𝑥 − 3 𝐶3 −𝐶1 6𝑥 − 3 0 0
|2𝑥 − 1 𝑥 3𝑥 − 2| →⏞ |2𝑥 − 1 𝑥 3𝑥 − 2| =
⏞ |2𝑥 − 1 1−𝑥 𝑥 − 1| = (6𝑥 −
𝑥 3𝑥 − 2 2𝑥 − 1 𝑥 3𝑥 − 2 2𝑥 − 1 𝑥 2𝑥 − 2 𝑥−1
1+1 1 − 𝑥 𝑥−1 2 1
3)(−1) | | = −3(6𝑥 − 1)(𝑥 − 1) = 0 → 𝑥 ∈ { ; 1};
2𝑥 − 2 𝑥 − 1 6
2) a) Polinomul 𝑃 se scrie 𝑃(𝑥) = 𝑎 ∙ 𝑥 5 + 𝑎 ∙ 𝑞 ∙ 𝑥 4 + 𝑎 ∙ 𝑞 2 ∙ 𝑥 3 + 𝑎 ∙ 𝑞 3 ∙ 𝑥 2 + 𝑎 ∙ 𝑞 4 ∙ 𝑥 + 𝑎 ∙ 𝑞 5 şi ecuaţia 𝑃(𝑥) = 0

𝑥
=𝑡
𝑞
devine: 𝑥 5 + 𝑞 ∙ 𝑥 4 + 𝑞 2 ∙ 𝑥 3 + 𝑞 3 ∙ 𝑥 2 + 𝑞 4 ∙ 𝑥 + 𝑞 5 = 0|: 𝑞 5 →
⏞ 𝑡5 + 𝑡4 + 𝑡3 + 𝑡2 + 𝑡 + 1 = 0 →
𝑡∈𝑅
(𝑡 2 + 𝑡 + 1)(𝑡 3 + 1) = 0 → (𝑡 + 1)(𝑡 2 + 𝑡 + 1)(𝑡 2 − 𝑡 + 1) = 0 →
⏞ 𝑡 = −1 → 𝑥 = −𝑞 ∈ 𝑅 soluţie reală unică; b)
1 √3 𝑥1,2
Conf. pct. a), pentru 𝑞 = 2, obţinem 𝑥5 = −2. Din 𝑡 2 + 𝑡 + 1 = 0 → 𝑡1,2 = − ± 𝑖 = → 𝑥1,2 = −1 ± 𝑖√3. Analog
2 2 2
4 3 2
𝑥3,4 = 1 ± 𝑖√3 ; c) Ecuaţia: 𝑄(𝑥) = 0 devine: (𝑝 − 2𝑟)𝑥 + (𝑝 − 𝑟)𝑥 + 𝑝𝑥 + (𝑝 + 𝑟)𝑥 + 𝑝 + 2𝑟 =
𝑝(𝑥 4 + 𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1) + 𝑟(−2𝑥 4 − 𝑥 3 + 𝑥 + 2) = 0. Pentru că soluţia să fie independentă de 𝑟, coeficientul raţiei
trebuie să fie nul. Obţinem −2𝑥 4 − 𝑥 3 + 𝑥 + 2 = 0 → 𝑥 ∈ {−1,1, 𝜀, 𝜀̅}. Analizăm fiecare caz în parte. i) Dacă 𝑥1 = −1,
prin verificarea ecuaţiei, obţinem: 𝑝 = 0 → −2𝑟𝑥 4 − 𝑟𝑥 3 + 𝑟𝑥 + 2𝑟 = 0|: 𝑟 → −2𝑥 4 − 𝑥 3 + 𝑥 + 2 = 0 → 𝑥2 =
1, 𝑥3 = 𝜀, 𝑥4 = 𝜀̅ . Analog, studiem celelalte trei cazuri.
SUBIECTUL III
167
′
√𝑒 2𝑥 −(𝑒+1)∙𝑒 𝑥 +𝑒 (1−𝑒)𝑒 𝑥 [(2𝑒+1)𝑒 𝑥 −(𝑒 2 +2𝑒)] 𝑒 2 +2𝑒 𝑒 2 +2𝑒
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = ; b) 𝑓 ′ (𝑥) = 0 → 𝑒 𝑥 = → 𝑥0 = ln ∈ [1,2).
𝑒 𝑥 −𝑒 2 2√𝑒 2𝑥 −(𝑒+1)∙𝑒 𝑥 +𝑒(𝑒 𝑥 −𝑒 2 )2 2𝑒+1 2𝑒+1
Întocmim tabelul:
x −∞ 0 1 𝑥0 2 +∞
f' + + 0 - -
f cresc cresc descresc descresc
√𝑒 2𝑥 −(𝑒+1)∙𝑒 𝑥 +𝑒 1 1
c) lim =− →𝑦=− este asimpt. orizontală la −∞; lim 𝑓(𝑥) = −∞ şi lim 𝑓(𝑥) = +∞ → 𝑥 =
𝑥→−∞ 𝑒 𝑥 −𝑒 2 𝑒√𝑒 𝑒√𝑒 𝑥→2 𝑥→2
𝑥<2 𝑥>2
𝑒+1 𝑒
√𝑒 2𝑥 −(𝑒+1)∙𝑒 𝑥 +𝑒 𝑒 𝑥 √1− 𝑥 + 2𝑥
𝑒 𝑒
2 este asimpt. verticală; lim = lim 𝑒2
= 1 → 𝑦 = 1 este asimptotă orizontală la +∞.
𝑥→∞ 𝑒 𝑥 −𝑒 2 𝑥→∞ 𝑒 𝑥 (1− 𝑥 )
𝑒
ℎ 𝑅−𝑟 (𝑅+𝑟)ℎ
2) a) Γ𝑓[0,ℎ] = ∫0 | ∙ 𝑥 + 𝑟| 𝑑𝑥 = = 8 → (𝑅 + 𝑟)ℎ = 16. Deci ℎ este păr şi prim, adică ℎ = 2 → 𝑅 + 𝑟 =
ℎ 2
𝑅>𝑟 3 2
ℎ 2 (𝑥+3)2 2(5√5−3√3)
⏞ 𝑅 = 5, 𝑟 = 3; b) Pentru: 𝑅 = 5, 𝑟 = 3, ℎ = 2,
8 → ∫0 √𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 devine ∫0 √𝑥 + 3 ∙ 𝑑𝑥 = 3 | = ; c)
3
2 0
ℎ 𝑅−𝑟 2 ℎ 𝑅−𝑟 2 ℎ 𝑅−𝑟 ℎ 𝑅−𝑟 2 ℎ3 𝑅−𝑟
𝒱𝑓[0,ℎ] = 𝜋 ∫0 ( ∙ 𝑥 + 𝑟) 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫0 ( ) 𝑥 2 𝑑𝑥 + 𝜋 ∫0 2 𝑟𝑥𝑑𝑥 + 𝜋 ∫0 𝑟 2 𝑑𝑥 = 𝜋 ( ) +𝜋 𝑟ℎ2 +
ℎ ℎ ℎ ℎ 3 ℎ
𝜋ℎ(𝑅 2 +𝑅𝑟+𝑟 2 )
𝜋𝑟 2 ℎ = (volumul trunchiului de con circular drept).
3
TEST 38
SUBIECTUL I
1) 𝑆 = 3 ∙ (12 + 22 + ⋯ + 1002 ) + 3 ∙ (1 + 2 + ⋯ + 100) + 100 = 13 + 23 + ⋯ + 1003 + 3 ∙ (12 + 22 + ⋯ +

1002 ) + 3 ∙ (1 + 2 + ⋯ + 100) + 100 − 13 − 23 + ⋯ − 1003 = (13 + 3 ∙ 12 + 3 ∙ 1 + 1) + (23 + 3 ∙ 22 + 3 ∙ 2 +
1) + ⋯ + (1003 + 3 ∙ 1002 + 3 ∙ 100 + 1) − 13 − 23 + ⋯ − 1003 = 23 + 33 + ⋯ + 1013 − 13 − 23 + ⋯ − 1003 =
1013 − 13 = 1030300.
𝑚
𝑥𝑉 =
2 2
2) Coordonatele vârfului parabolei asociate funcţiei 𝑓(𝑥) = 𝑥 − 𝑚 ∙ 𝑥 + 13 sunt { 52−𝑚2
. Distanţa de la vârful
𝑦𝑉 =
4
𝑚 2 52−𝑚2 2
parabolei la origine este [𝑂𝑉] = √( − 0) + ( − 0) = 5 ↔ 4𝑚2 + (52 − 𝑚2 )2 = 400 → 𝑚4 − 100𝑚2 +
2 4
2304 = 0 → 𝑚 ∈ {−8, −6,6,8}.
2𝑥 − 1 ≥ 0 𝑥 2
3) Condiţii de existenţă: { 3𝑦 − 2 ≥ 0 → 𝑥 ∈ [log 2 3 , +∞). Notăm {2𝑦 − 1 = 𝑎 2 şi ecuaţia se scrie: 2𝑎 + 2𝑏 =
3 − 2 = 𝑏
2𝑥 + 3𝑦 − 1 ≥ 0
𝑎 = 1 → 2𝑥 = 2 → 𝑥 = 1
𝑎2 + 𝑏 2 + 2 ↔ (𝑎 − 1)2 + (𝑏 − 1)2 = 0 → { .
𝑏 = 1 → 3𝑦 = 3 → 𝑦 = 1
𝑎 ∈ {2,3,4,5,6,7,8,9}
4) {𝑏 ∈ {0,2,3,4,5,6,7,8,9} → Există 8 ∙ 9 ∙ 9 = 648 de numere de trei cifre care nu conţin cifra 1 şi 252 care o conţin.
𝑐 ∈ {0,2,3,4,5,6,7,8,9}
2𝑥 + 3𝑦 − 5 = 0
5) Dacă 𝐵 = 𝑑 ∩ 𝑔, coordonatele lui 𝐵 sunt soluţiile sistemului: { → 𝐵(1,1). Pentru că (ℎ) este
3𝑥 + 5𝑦 − 8 = 0
𝑦−𝑦𝐵 𝑥−𝑥𝐵
concurentă cu dreptele (𝑑) si (𝑔) → (ℎ) = (𝐴𝐵): = → 4𝑥 − 𝑦 − 3 = 0.
𝑦𝐴 −𝑦𝐵 𝑥𝐴 −𝑥𝐵
tg 43°−tg 13° 1
6) = tg (43° − 13°) = tg (30°) = .
1+tg 43°∙tg 13° √3
SUBIECTUL II
𝑎+1 𝑎 𝑏+1 𝑏 𝑎 + 𝑏 + 2𝑎𝑏 + 1 𝑎 + 𝑏 + 2𝑎𝑏

1) a) 𝐴(𝑎) ∙ 𝐴(𝑏) = ( )∙( )=( ) = 𝐴(𝑎 + 𝑏 + 2𝑎𝑏) =
𝑎 𝑎+1 𝑏 𝑏+1 𝑎 + 𝑏 + 2𝑎𝑏𝑎 𝑎 + 𝑏 + 2𝑎𝑏 + 1
1 1 1 1
𝐴 [ ∙ (2𝑎 + 1) ∙ (2𝑏 + 1) − ]; b) Conform pct.a): 𝐴(𝑎) ∙ 𝐴(𝑎) = 𝐴2 (𝑎) = 𝐴 [ ∙ (2𝑎 + 1)2 − ]; Presupunem: 𝐴𝑘 (𝑎) =
2 2 2 2
168
(2𝑎+1)𝑘 +1 (2𝑎+1)𝑘 −1
2 2 1 1
( ) = 𝐴 [ ∙ (2𝑎 + 1)𝑘 − ] adevărată şi calculăm 𝐴𝑘+1 (𝑎) = 𝐴𝑘 (𝑎) ∙ 𝐴(𝑎) =
(2𝑎+1)𝑘 −1 (2𝑎+1)𝑘 +1 2 2
2 2
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
1 1 1 1
𝐴 [ ∙ (2𝑎 + 1)𝑘 − ] ∙ 𝐴(𝑎) =
⏞ 𝐴 [ ∙ (2𝑎 + 1)𝑘+1 − ] ceea ce închide inducţia matematică; c) Din 𝐴𝑛 (𝑎) =
2 2 2 2
𝑝𝑐𝑡.𝑏) (2𝑎+1)𝑛+1 (2𝑎+1)𝑛 −1
41 40 2 2 41 40
( ⏞ ((2𝑎+1)
) → 𝑛 −1 (2𝑎+1)𝑛 +1
) =( ) → (2𝑎 + 1)𝑛 = 81. Obţinem cazurile:
40 41 40 41
2 2
2a+1 81 9 3
n 1 2 4
a 40 4 1
1 + 3𝑥 9𝑥 1 0 3 9
2) a) 𝐴(𝑥) = ( )=( )+𝑥( ) = 𝐼2 + 𝑥 ∙ 𝐵, 𝐵2 = 𝑂2 . În aceste condiţii: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) =
−𝑥 1 − 3𝑥 0 1 −1 −3
(𝐼2 + 𝑥 ∙ 𝐵)(𝐼2 + 𝑦 ∙ 𝐵) = 𝐼2 + (𝑥 + 𝑦) ∙ 𝐵 = 𝐴(𝑥 + 𝑦);b) Parte stabilă: Conform a); Asociativitate: Conform teoriei;
Comutativitate: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = 𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥 + 𝑦); Element neutru: 𝐸 = 𝐴(0) = 𝐼2 ; Elemente simetrizabile: 𝐴(𝑥) ∙
𝐴(−𝑥) = 𝐴(−𝑥) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(0); c) Folosind asociativitatea şi comutativitatea: 𝐴(−100) ∙ 𝐴(−99) ∙ … ∙ 𝐴(−1) ∙ 𝐴(1) ∙
… ∙ 𝐴(99) ∙ 𝐴(100) = 𝐴(−100) ∙ 𝐴(100) ∙ 𝐴(−99) ∙ 𝐴(99) ∙ … ∙ 𝐴(−1) ∙ 𝐴(1) = ⏟ 𝐴(0) ∙ 𝐴(0) ∙ … ∙ 𝐴(0) = 𝐴(0) = 𝐼2 .
100 𝑜𝑟𝑖
SUBIECTUL III
(−1)𝑛∙𝑛!
1) a) Demonstrăm afirmaţia 𝑃(𝑛): 𝑓 (𝑛) (𝑥) = (𝑥+1)𝑛+1 prin metoda inducţiei matematice: i) Etapă de verificare:
1 (−1)𝑘 ∙𝑘!
𝑃(1): 𝑓 ′ = − adevărat; îi) Etapa de demonstraţie: Fie 𝑃(𝑘): 𝑓 (𝑘) (𝑥) = (𝑥+1)𝑘+1 adevărată, 𝑃(𝑘 + 1): 𝑓 (𝑘+1) (𝑥) =
(𝑥+1)2
′ ′
(−1)𝑘 ∙𝑘! (−1)𝑘+1 ∙(𝑘+1)! 1
(𝑓 (𝑘) (𝑥)) = ((𝑥+1)𝑘+1) = (𝑥+1)𝑘+2
adevărat, ceea ce închide demonstraţia; b) Prelucrăm 𝑔(𝑥) = =
𝑥 2 +3𝑥+2
(𝑥+2)−(𝑥+1) 1 1 (−1)𝑛 ∙𝑛! (−1)𝑛 ∙𝑛!
= − . Folosind raţionamentul de la pct.a), rezultă : 𝑔(𝑛) (𝑥) = (𝑥+1)𝑛+1 − (𝑥+2)𝑛+1 ; c) Pentru început,
(𝑥+1)(𝑥+2) 𝑥+1 𝑥+2
(−1)𝑛 ∙𝑛! (−1)𝑛∙𝑛!
calculăm suma: 𝑔(𝑛) (0) + 𝑔(𝑛) (1) + 𝑔(𝑛) (2) + ⋯ + 𝑔(𝑛) (100) = − , de unde avem:
1 102𝑛+1
(𝑛) (𝑛) (𝑛) (𝑛) 1 1
|𝑔 (0) + 𝑔 (1) + 𝑔 (2) + ⋯ + 𝑔 (100)| = |(−1)𝑛 ∙ 𝑛! (1 − )| = 𝑛! (1 − ) şi
102𝑛+1 102𝑛+1
1
|𝑔(𝑛) (0)+𝑔(𝑛) (1)+𝑔(𝑛) (2)+⋯+𝑔(𝑛) (100)| 1−
102𝑛+1
lim (𝑛+1)!
= lim = 0.
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛+1
3
3 𝑥3 4 3
2) a) 𝐼1 = ∫1 (−𝑥 2 + 4 ∙ 𝑥 − 3) ∙ 𝑑𝑥 = (− + 2 ∙ 𝑥 2 − 3 ∙ 𝑥)| = ; b) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑥′ ∙ (−𝑥 2 + 4 ∙ 𝑥 − 3)𝑛 ∙ 𝑑𝑥 =
3 1 3
3 3
(𝑥 ∙ (−𝑥 2 + 4 ∙ 𝑥 − 3)𝑛 )|13 − ∫1 𝑥 ∙ 𝑛 ∙ (−𝑥 2 + 4 ∙ 𝑥 − 3)𝑛−1 ∙ (−2𝑥 + 4) ∙ 𝑑𝑥 = −2𝑛 ∫1 (−𝑥 2 + 4 ∙ 𝑥 − 3)𝑛−1 ∙
3 3
(−𝑥 2 + 2 ∙ 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = −2𝑛 ∫1 (−𝑥 2 + 4 ∙ 𝑥 − 3)𝑛−1 ∙ (−𝑥 2 + 4 ∙ 𝑥 − 3 − 2𝑥 + 3) ∙ 𝑑𝑥 = −2𝑛𝐼𝑛 − 2𝑛 ∫1 (−𝑥 2 + 4 ∙ 𝑥 −
𝑛 3
(−𝑥 2 +4∙𝑥−3) 𝐼𝑛
3)𝑛−1 (−2𝑥 + 4 − 1)𝑑𝑥 = −2𝑛𝐼𝑛 − 2𝑛 | + 2𝑛𝐼𝑛−1 → (2𝑛 + 1) ∙ 𝐼𝑛 = 2𝑛 ∙ 𝐼𝑛−1 ; c) Monotonie: =
𝑛 𝐼𝑛−1
1
2𝑛
< 1 → (𝐼𝑛 )𝑛∈𝑁∗ este strict descrescător (1).Mărginire: 𝐼𝑛 > 0 = 𝑚 → (𝐼𝑛 )𝑛∈𝑁∗ mărginit (2). Din (1) şi (2), rezultă că
2𝑛+1
şirul (𝐼𝑛 )𝑛∈𝑁∗ este convergent.
TEST 39
SUBIECTUL I
(2−1)∙(2+1)∙(22 +1)∙(24 +1) 28 −1
1) 𝑥 = (2 + 1) ∙ (22 + 1) ∙ (24 + 1) = = = 27 + 26 + ⋯ + 22 + 2 + 1 = 𝑦. Generalizare:
2−1 2−1
(2 + 1) ∙ (22 + 1) ∙ … ∙ (2 2𝑛 2𝑛+1 −1 2𝑛+1 −2 2
+ 1) = 2 +2 + ⋯+ 2 + 2+ 1 .
169
2) Vârful parabolei asociat funcţiei 𝑓(𝑥) = 𝑚 ∙ 𝑥 2 − 2𝑚 ∙ 𝑥 + 2𝑚 − 1 are coordonatele: 𝑥𝑉 = 1 şi 𝑦𝑉 = 𝑚 − 1.

Întocmim tabelul:
x 0 1 2
m>0; f(x) 2m-1 descresc cresc m-1 2m-1
m<0; f(x) 2m-1 cresc descresc m-1 2m-1
𝑚−1=0
Pentru ca 𝑓 să fie surjectivă, trebuie ca 𝑓([0,2]) = [0,1]. Distingem două cazuri: i) 𝑚 > 0 → { → 𝑚 = 1; îi)
2𝑚 − 1 = 1
𝑚−1=1
𝑚<0→{ contradicţie, deci: 𝑚 = 1.
2𝑚 − 1 = 0
𝑆=𝑥+𝑦
2 2 𝑃=𝑥∙𝑦
𝑥 +𝑦 = 5 𝑆 2 − 2𝑃 = 5| ∙ 3𝑆 3
3) Din : 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑖 ∙ (𝑥 3 + 𝑦 3 ) = 5 + 9 ∙ 𝑖 → { 3 3
⏞ { 3
→ → { 3𝑆 3− 6𝑃𝑆 = 15𝑆 .
𝑥 +𝑦 = 9 𝑆 − 3𝑃𝑆 = 9| ∙ (−2) −2𝑆 + 6𝑃𝑆 = −18
Adunând relaţiile: 𝑆 3 − 15𝑆 + 18 = 0 → 𝑆 3 − 9𝑆 − 6𝑆 + 18 = 0 → 𝑆(𝑆 − 3)(𝑆 + 3) − 6(𝑆 − 3) = 0 →

𝑥∈ℤ
−3±√33
(𝑆 − 3)(𝑆 2 + 3𝑆 − 6) = 0 → 𝑆 ∈ {3; ⏞ 𝑆 = 3; 𝑃 = 2. Ecuaţia 𝑡 2 − 𝑆𝑡 + 𝑃 = 0 ↔ 𝑡 2 − 3𝑡 + 2 = 0 are
}→
2
soluţiile: 𝑡1 = 1; 𝑡2 = 2; (𝑥, 𝑦) ∈ {(1,2); (2,1)}.
25−𝑘 5 𝑘 25 − 𝑘 ⋮ 2
4) Termenul general al dezvoltării: (20,5 + 50,2 )25 este 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘25 (√2) ( √5) ∈ ℚ → { →
𝑘⋮5
𝑘 − impar
{ → 𝑘 ∈ {5,15,20}. Deci dezvoltarea conţine 3 termeni raţionali, respectiv 23 termeni iraţionali.
𝑘∈ {0,5,10,15,20,25}
23
Prin urmare, probabilitatea cerută este 𝑝 = .
26
𝐴𝑀 𝐶𝑁 𝐵𝑃 1
5) Conform enunţului 𝑀, 𝑁, 𝑃 ∈ 𝐴𝐵, 𝐵𝐶, 𝐵𝐷 astfel încât: = = = . Prin regula triunghiului calculăm: ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝑃 =
𝑀𝐵 𝑁𝐵 𝑃𝐷 2
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐵 + 𝐵𝑃⃗⃗⃗⃗⃗ = 2 ⃗⃗⃗⃗⃗ 1
𝐴𝐵 + 𝐵𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 2 ⃗⃗⃗⃗⃗ 1
𝐴𝐵 − (𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ ) = 1 (𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐶𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐶𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ )(1). Analog: 𝑃𝑁
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑃𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
1
𝐵𝑁 = (𝐴𝐵⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐶𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ ) −
3 3 3 3 3 3
2 1
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐵 = (𝐴𝐵⃗⃗⃗⃗⃗ − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐵 ) (2). Din (1), (2) → 𝑀, 𝑁, 𝑃 coliniare. Altă soluţie (sintetică). Dacă 𝑂 = 𝐴𝐶 ∩ 𝐵𝐷, în
3 3
𝑟.𝑇.𝑇ℎ𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑝𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙𝑎𝑡
𝐵𝑀 𝐵𝑃
∆ 𝐴𝐵𝑂: = ⏞
→ 𝑃𝑀 ∥ 𝑂𝐴 → 𝑃𝑀 ∥ 𝐴𝐶 𝐸𝑢𝑐𝑙𝑖𝑑
𝑀𝐴 𝑃𝑂
{ 𝑟.𝑇.𝑇ℎ𝑎𝑙𝑒𝑠
⏞
→ 𝑀, 𝑁, 𝑃 coliniare.
𝐵𝑁 𝐵𝑃
∆ 𝐵𝐶𝑂: = ⏞
→ 𝑃𝑁 ∥ 𝑂𝐶 → 𝑃𝑁 ∥ 𝐴𝐶
𝑁𝐶 𝑃𝑂
6) Efectuând substituţia sin 𝑥 = 𝑡; 𝑡 ∈ [−1,1], ecuaţia devine: (1 + 𝑚2 )2 ∙ 𝑡 2 −(2𝑚 + 1 − 𝑚2 )(1 + 𝑚2 ) ∙ 𝑡

+2𝑚(1−𝑚2 ) = 0. Discriminantul este ∆= (1 + 𝑚2 )2 [(𝑚2 − 1 − 2𝑚)2 + 8𝑚(𝑚2 − 1)] = (1 + 𝑚2 )2 [(𝑚2 − 1)2 −
𝑚=tg α
2𝑚 1−𝑚2
4𝑚(𝑚2 − 1) + 8𝑚(𝑚2 − 1)] = (1 + 𝑚2 )2 (𝑚2 + 2𝑚 − 1)2 . Soluţiile ecuaţiei sunt: 𝑡1 = 2 ; 𝑡2 =
⏞ 𝑡1 =
→
1+𝑚 1+𝑚2
2𝑚
𝑥 = (−1)𝑘 arcsin + 𝑘𝜋
1+𝑚2
sin 2𝛼; 𝑡2 = cos 2𝛼 ∈ [−1,1]. Revenind la notaţie, obţinem rădăcinile: { 1−𝑚 2 ; 𝑘 ∈ ℤ.
𝑥 = (−1)𝑘 arcsin 2 + 𝑘𝜋
1+𝑚
SUBIECTUL II
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
1) a) 𝛼 = ( ) → 𝛼2 = ( ) , 𝛼3 = ( ) , 𝛼4 = ( ) = 𝑒4 → 𝛼 5 = 𝛼, 𝛼 6 = 𝛼 2
4 1 2 3 3 4 1 2 2 3 4 1 1 2 3 4
s.a.m.d. Deci cardinalul mulţimii este 𝑛(ℳ) = 4; b) Înmulţim la dreapta cu 𝛼 relaţia 𝑥 ∙ 𝛼 −1 = 𝛼 3 şi obţinem 𝑥 = 𝛼 4 =
𝑘 = 1: 𝑥(4) = 𝛼(𝑥(1)); (1)
𝑘 = 2: 𝑥(1) = 𝛼(𝑥(2)); (2)
𝑒4 ; c) Ecuaţia: 𝑥 ∙ 𝛼 = 𝛼 ∙ 𝑥 ↔ 𝑥(𝛼(𝑘)) = 𝛼(𝑥(𝑘)) → . Distingem patru cazuri: i) Dacă
𝑘 = 3: 𝑥(2) = 𝛼(𝑥(3)); (3)
{𝑘 = 4: 𝑥(3) = 𝛼(𝑥(4)); (4)
(1) (4) (3) (2) (1)
⏞ 𝑥(4) = 4 →
𝑥(1) = 1 → ⏞ 𝑥(3) = 3 →
⏞ 𝑥(2) = 2 →
⏞ 𝑥(1) = 1. Obţinem soluţia 𝑥 = 𝑒4 ; ii) Dacă 𝑥(1) = 2 →
⏞ 𝑥(4) =
(4) (3) (2) (1) (4) (3)
⏞ 𝑥(3) = 4 →
1→ ⏞ 𝑥(1) = 2. Obţinem soluţia 𝑥 = 𝛼 3; iii) Dacă 𝑥(1) = 3 →
⏞ 𝑥(2) = 3 → ⏞ 𝑥(4) = 2 →
⏞ 𝑥(3) = 1 →
⏞ 𝑥(2) =
170
(2) (1) (4) (3) (2)

4→⏞ 𝑥(1) = 3. Obţinem soluţia 𝑥 = 𝛼 2 ; iv) Dacă 𝑥(1) = 4 →
⏞ 𝑥(4) = 3 →
⏞ 𝑥(3) = 2 →
⏞ 𝑥(2) = 1 →
⏞ 𝑥(1) = 4. Obţinem
soluţia 𝑥 = 𝛼.
cos 𝑥 + sin 𝑥
2 sin 𝑥 cos 𝑦 + sin 𝑦 2 sin 𝑦
2) a) 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = ( )∙( ) = (cos 𝑥 ∙ 𝐼2 + sin 𝑥 ∙ 𝑈) ∙
− sin 𝑥
cos 𝑥 − sin 𝑥 −𝑦 cos 𝑦 − sin 𝑦
1 2
(cos 𝑦 ∙ 𝐼2 + sin 𝑦 ∙ 𝑈), unde 𝑈 = ( ) ; 𝑈 2 = −𝐼2 . Obţinem: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = (cos 𝑥 ∙ cos 𝑦 − sin 𝑥 ∙ sin 𝑦)𝐼2 +
−1 −1
(sin 𝑥 ∙ cos 𝑦 + sin 𝑦 ∙ cos 𝑥)𝑈 = 𝐴(𝑥 + 𝑦); b) Parte stabilă: Conform pct.a); Asociativitate: Conform teoriei;
Comutativitate: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = 𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥 + 𝑦); Element neutru: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(0) = 𝐴(0) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥); Elemente
simetrizabile: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(−𝑥) = 𝐴(−𝑥) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(0); c) 𝐴2 (𝑥) = 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(2𝑥). Prin inducţie matematică, se
𝑇=2𝜋
𝜋 𝜋
arată că 𝐴𝑛 (𝑥) = 𝐴(𝑛 ∙ 𝑥) → 𝐴2016 ( ) = 𝐴 (2016 ∙ ) = 𝐴(504𝜋) =
⏞ 𝐴(0) = 𝐼2 ;
4 4
SUBIECTUL III
𝑥3 𝑓(𝑥)
1) a) lim = ± ∞; 𝑚 = lim = 1; 𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = 0 → 𝑦 = 𝑥 este asimptotă oblică la ±∞;
𝑥→±∞ 𝑥 2 −1 𝑥→±∞ 𝑥 𝑥→±∞
𝑥3 𝑥3 𝑥3 𝑥3
lim = −∞, lim = +∞ → 𝑥 = −1 asimptotă verticală; lim (𝑥−1)(𝑥+1) = −∞, lim (𝑥−1)(𝑥+1) =
𝑥→−1 (𝑥−1)(𝑥+1) 𝑥→−1 (𝑥−1)(𝑥+1) 𝑥→1 𝑥→1
𝑥<−1 𝑥>−1 𝑥<1 𝑥>1
𝑥 4 −3𝑥 2
+∞ → 𝑥 = 1 asimptotă verticală; b) Calculăm derivata 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥 2 = 0 → 𝑥 ∈ {−√3, 0, √3}. Întocmim tabelul
−1)2
x −∞ -√3 -1 0 1 √3 +∞
f' + 0 - - 0 - - 0 +
f −∞ 3√3 −∞ ∞ 0 −∞ ∞ 3√3 ∞
−
2 2
Numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei 𝑓(𝑥) = 𝑚 este redat în tabelul următor:
m 3√3
3√3 3√3 3√3 3√3 3√3
(−∞, − ) (− , ) − (− , +∞)
22 2 2 2 2
nr. râd. 3 2 1 2 3
4
c) Panta dreptei 4𝑥 − 9𝑦 = 0 este 𝑚 = . Punctele în care tangentele la grafic sunt paralele cu dreapta de ecuaţie:
9
′ (𝑥) 𝑥 4 −3𝑥 2 4 8 8 20
4𝑥 − 9𝑦 = 0 verifică egalitatea 𝑓 = (𝑥 2 = → 𝑥 ∈ {−2,2} şi avem 𝐴 (−2, − ) , 𝐵 (2, ) → 𝐴𝐵 = ;
−1)2 9 3 3 3
′
2) a) 𝐹 ′ (𝑥) = (𝑒 𝑥 (𝑥 2 + 𝑥 + 1)) = 𝑒 𝑥 (𝑥 2 + 3𝑥 + 2) = 𝑓(𝑥), 𝐹 continuă şi derivabilă, rezultă că 𝐹 este o primitivă a
1 𝑓(𝑥) 1 1
funcţiei 𝑓; b) ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑒 𝑥 (𝑥 + 1)𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 (𝑥 + 1)|10 − ∫0 𝑒 𝑥 𝑑𝑥 = 2𝑒 − 1 − 𝑒 𝑥 |10 = 𝑒; c) 𝑔(𝑥) = 𝑓(𝑥) − 𝐹(𝑥) =
𝑥+2
1
1 1 𝑒 2𝑥 1 𝑒 2𝑥
𝑒 𝑥 (2𝑥 + 1) → 𝑉𝑔[0,1] = 𝜋 ∫0 𝑔2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫0 𝑒 2𝑥 (2𝑥 + 1)2 𝑑𝑥 = 𝜋 (2𝑥 + 1)2 | − 𝜋 ∫0 2(2𝑥 + 1)𝑑𝑥 =
2 0 2
1
9𝑒 2 1 𝑒 2𝑥 1 𝜋(7𝑒 2 −1)
𝜋( − )−𝜋[ (2𝑥 + 1)| − ∫0 𝑒 2𝑥 𝑑𝑥 ] → 𝑉𝑔[0,1] = .
2 2 2 0 2
TEST 40
SUBIECTUL I
𝜋 𝜋
1) log 2 𝜋 ∙ [log 𝜋 (arcsin 1) − log 𝜋 (arctg 1)] = log 2 𝜋 ∙ [log 𝜋 ( ) − log 𝜋 ( )] = log 2 𝜋 ∙ log 𝜋 2 = 1.
2 4
2) Ecuaţia 𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥) ↔ 𝑥 2 − 6𝑥 + 8 = −𝑥 2 + 8𝑥 − 2𝑚 ↔ 2𝑥 2 − 14𝑥 + 2𝑚 + 8 = 0 trebuie să aibă o soluţie unică

33
→ ∆= 0 → 𝑚 = .
4
2𝑥 =𝑡
𝑡>0
3) 2 ∙ 8𝑥 − 7 ∙ 4𝑥 + 7 ∙ 2𝑥 − 2 = 0 ↔
⏞ 2𝑡 3 − 7𝑡 2 + 7𝑡 − 2 = 0 → 2(𝑡 − 1)(𝑡 2 + 𝑡 + 1) − 7𝑡(𝑡 − 1) = 0 →
1
(𝑡 − 1)(2𝑡 2 − 5𝑡 + 2) = 0 → 𝑡 ∈ { , 1, 2} → 𝑥 ∈ {−1,0,1}.
2
4) Numerele de formă ̅̅̅̅̅

𝑎𝑏𝑐 care se divid cu 11 sunt {110, 121, … , 990} = {11 ∙ 10,11 ∙ 11, … ,11 ∙ 90} şi sunt 90 − 10 +
1 = 81 de multiplii de 11. Numerele care se divid cu 13 sunt {104,117, … ,988} = {13 ∙ 8,13 ∙ 9, … ,13 ∙ 76} şi sunt
171
76 − 8 + 1 = 69 de multiplii de 13. Numere care se divid simultan cu 11 şi 13 sunt: {143,286,429,572,715,858} şi

sunt 6 multiplii de 11 ∙ 13. Există deci: 81 + 69 − 6 numere care se divid sau cu 11 sau cu 13 şi, deci, sunt 900 −
𝑛𝑓 756 21
144 = 756 numere care nu se divid nici cu 11, nici cu 13. Prin urmare, probabilitatea cerută este 𝑝 = = = .
𝑛𝑝 900 25
𝑥𝐺 = =2
3
5) Coordonatele centrului de greutate { 𝑦𝐴 +𝑦𝐵 +𝑦𝐶 8 . Fie 𝑀, 𝑁 mijloacele laturilor 𝐴𝐵, 𝐴𝐶 şi 𝑑, 𝑔 mediatoarele
𝑦𝐺 = =
3 3
1
𝑀(0,4) 𝑚𝑑 = − = −1 (𝑑): 𝑦 − 𝑦𝑀 = 𝑚𝑑 (𝑥 − 𝑥𝑀 )
𝑚𝐴𝐵
acestor segmente. Avem { şi { 2 . Ecuaţiile mediatoarelor sunt { (𝑔): 𝑦 − 𝑦 = 𝑚 (𝑥 − 𝑥 ) ↔
𝑁(4,3) 𝑚𝑔 = −
1
= 𝑁 𝑔 𝑁
𝑚𝐴𝐶 3
𝑦 = −𝑥 + 4 11 9
{ 2 1 → 𝑂 ( , ). Fie 𝐵𝐷 ⊥ 𝐴𝐶, 𝐶𝐸 ⊥ 𝐴𝐵, 𝐵𝐷 ∩ 𝐶𝐸 = 𝐻. Ecuaţiile înălţimilor sunt:
𝑦= 𝑥+ 5 5
3 3
(𝐵𝐷): 𝑦 − 𝑦𝐵 = 𝑚𝑔 (𝑥 − 𝑥𝐵 ) 2 𝑥𝐺 𝑦𝐺 1
𝑦 − 2 = (𝑥 + 2) 8 22
{ ↔{ 3 → 𝐻 ( , ). Calculăm determinantul: 𝑑 = |𝑥𝑂 𝑦𝑂 1| = 0 →
(𝐶𝐸): 𝑦 − 𝑦𝐶 = 𝑚𝑑 (𝑥 − 𝑥𝐶 ) 𝑦 − 0 = −1(𝑥 − 6) 5 5
𝑥𝐻 𝑦𝐻 1
𝐺, 𝑂, 𝐻 sunt coliniare.
1 1 2 2 2 2
6) + = + = 1 + 1 = 8.
𝑠𝑖𝑛2 22°30′ 𝑐𝑜𝑠 2 22°30′ 1−cos 45° 1+cos 45° 1− 1+
√2 √2
SUBIECTUL II
𝑎+1 𝑎 𝑎
1) a) 𝐴(𝑎) = ( 𝑎 𝑎+1 𝑎 ) = 𝐼3 + 𝑎 ∙ 𝑈, 𝑈 2 = 3𝑈. În aceste condiţii 𝐴(𝑎) ∙ 𝐴(𝑏) = (𝐼3 + 𝑎 ∙ 𝑈) ∙
𝑎 𝑎 𝑎+1
1 1
(𝐼3 + 𝑏 ∙ 𝑈) = 𝐼3 + (𝑎 + 𝑏 + 3𝑎𝑏) ∙ 𝑈 = 𝐴(𝑎 + 𝑏 + 3𝑎𝑏) = 𝐴 ( (3𝑎 + 1)(3𝑏 + 1) − ); b) În relaţia de la pct.a), luăm
3 3
1 1 1 1
𝑎 = 1 şi impunem (3 + 1)(3𝑏 + 1) − = 0 → 𝑏 = − → inversa matricei 𝐴(1) este matricea 𝐴 (− ) =
3 3 4 4
3 1 1
− −
4 4 4
1 3 1 1 1
−
4 4
−
4
. c) Conf. pct. a) 𝐴2 (𝑎) = 𝐴 ( (3𝑎 + 1)2 − ). Prin inducţie matematică, obţinem 𝐴𝑛 (𝑎) =
3 3
1 1 3
− −
( 4 4 4 )
1 1 1 1
𝐴 ( (3𝑎 + 1) − ) şi ecuaţia 𝐴𝑛 (1) = 𝐴(341) devine: 𝐴 ( 4𝑛 − ) = 𝐴(341) → 4𝑛 = 1024 = 45 → 𝑛 = 5 ∈ ℕ.
𝑛
3 3 3 3
𝑆𝑎𝑟𝑟𝑢𝑠 ∑ 𝐿𝑖
3 3 3 1
2) a) det(𝐴) = ⏞ (𝑎 + 𝑏 + 𝑐)[(𝑎 − 𝑏)2 + (𝑏 − 𝑐)2 + (𝑐 − 𝑎)2 ]; b) Din relaţia de la
⏞ 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 − 3𝑎𝑏𝑐; det(𝐴) =
2
pct.a), obţinem 𝑎3 + 𝑏 3 + 𝑐 3 − 3𝑎𝑏𝑐 ≥ 0. Cazul , , = ′′ are loc dacă 𝑎 = 𝑏 = 𝑐; c) Pentru polinomul 𝑓 avem:
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 6 (1)
{𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 12 (2). ∑ 𝑥𝑖2 = (∑ 𝑥𝑖 )2 − 2 ∑ 𝑥𝑖 𝑥𝑗 = 12 iar ∑ 𝑥𝑖3 = 6 ∑ 𝑥𝑖2 − 12 ∑ 𝑥𝑖 + 3𝑚 = 3𝑚 =
𝑥1 𝑥2 𝑥3 = 𝑚 (3)
𝑝𝑐𝑡.𝑏) (1),(3)
𝑥 = 𝑥2 = 𝑥3 = 2
𝑥1 𝑥2 𝑥3 → ⏞ { 1
⏞ 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑥3 → ;
𝑚=8
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (cos 𝑛 𝑥 )′ = 𝑛 ∙ cos 𝑛−1 𝑥 ∙ (− sin 𝑥) = −𝑛 ∙ cos 𝑛−1 𝑥 ∙ sin 𝑥; 𝑓 ′′ (𝑥) = −𝑛 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝑛−2 𝑥 ∙
𝜋
𝑥∈(0, ) 𝑛
2
2 ′′ (𝑥) 2 𝑛−1 𝑛−1 𝑛−1
[(1 − 𝑛) + 𝑛 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝑥]; b) 𝑓 =0 ⏞
→ cos 𝑥 = → cos(𝑥𝑛 ) = √ ; c) lim 𝑓(𝑥𝑛 ) = lim (√ ) =
𝑛 𝑛 𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛
1𝑛
𝑛 𝑛 − ∙
𝑛2 1
𝑛−1 2 −1 −1 1
lim ( ) = lim [(1 + ) ] = 𝑒 −2 = .
𝑛→∞ 𝑛 𝑛→∞ 𝑛 √𝑒
1 1 𝑛
2) a) 𝐼1 = ∫0 𝑓1 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 − 1; b) Din inegalitatea 𝑒 𝑡 ≥ 𝑡 + 1, luând 𝑡 = 𝑥 𝑛 , obţinem 𝑒 𝑥 ≥ 𝑥 𝑛 +
1
1 𝑥 𝑛+1 𝑛+2
1| ∫0 (… ) ∙ 𝑑𝑥 → 𝐼𝑛 ≥ ( + 𝑥)| = ; c) Volumul corpului obţinut prin rotirea graficului funcţiei: 𝑔(𝑥) = √𝑥 ∙
𝑛+1 0 𝑛+1
172
2 𝑎 2 2 1
𝑓2 (𝑥) = √𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 în jurul axei 𝑂𝑥, pentru 𝑥 ∈ [0, 𝑎], este dat de : 𝒱𝑔,[0,𝑎] = 𝜋 ∙ ∫0 𝑥 ∙ (𝑒 𝑥 ) ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∙ ∙
4
2
𝑎 𝜋∙(𝑒 2𝑎 −1) 𝜋∙(𝑒 8 −1)
2𝑥 2
∫0 (2𝑥 2 )′ ∙𝑒 ∙ 𝑑𝑥 =
4
=
4
→ 𝑎 = 2.
TEST 41
SUBIECTUL I
1) {2 ∙ √2} ? 2 ∙ {√2} ↔ 2 ∙ √2 − [2 ∙ √2] ? 2 ∙ (√2 − [√2]) ↔ 2 ∙ √2 − 2 ? 2 ∙ (√2 − 1). Deci {2 ∙ √2} = 2 ∙ {√2}.
𝑚
𝑚+1
𝑥𝑉 =
𝑚−1
2) 𝒢𝑓 ∩ 𝑂𝑥: 𝑓(𝑥) = 0 → 𝐴(1; 0), 𝐵 ( ; 0). Vârful parabolei este 𝑉 { 1 . Pentru că abscisa vârfului este
𝑚−1
𝑦𝑉 = −
𝑚−1
mijlocul segmentului determinat de abscisele rădăcinilor, în ∆ 𝑉𝐴𝐵, înălţimea dusă din 𝑉 este şi mediană, deci
𝑦 −𝑦
triunghiul este isoscel. Calculăm pantele laturilor concurente în vârf. Astfel 𝑚𝑉𝐴 = 𝐴 𝑉 = −1 şi 𝑚𝑉𝐵 = 1. Din 𝑚𝑉𝐴 ∙
𝑥𝐴 −𝑥𝑉
𝑚𝑉𝐵 = −1 → 𝑉𝐴 ⊥ 𝑉𝐵 → ∆ 𝑉𝐴𝐵 este şi dreptunghic.
𝑎+𝑏≥2√𝑎𝑏
4 4
3) Analizăm separat membrii ecuaţiei. Astfel 41−2𝑥 + 16𝑥 = 𝑥 + 16
𝑥 ⏞
≥ 2∙√ ∙ 16𝑥 = 4 şi 4 ∙
16 16𝑥
𝜋 41−2𝑥 + 16𝑥 = 4 1
sin (4𝑥 2 + 3𝑥 − 1 + ) ≤ 4 → { 𝜋 →𝑥 = .
2 4 ∙ sin (4𝑥 2 + 3𝑥 − 1 + ) = 4 4
2
3 63−𝑘 7 𝑘 63 − 𝑘 ⋮ 3
4) Termenul general al dezvoltării este 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘63 ( √7) ( √3) ∈ ℚ → { → 𝑘 ⋮ 21 → 𝑘 ∈ {0, 21, 42, 63}.
𝑘⋮7
Deci 4 termeni ai dezvoltării (din 64) sunt raţionali.
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐷
5) Fie 𝑀 mijlocul muchiei 𝐶𝐷. Din regula paralelogramului 𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 2𝐴𝑀
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ şi |𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ | = 2𝐴𝑀 = 2√3 (1); Fie 𝛼 =
2 +𝐴𝑀 2 −𝐵𝑀2
̂ . Aplicând teorema cosinusului în ∆ 𝐵𝐴𝑀 → cos 𝛼 = 𝐴𝐵
𝐵𝐴𝑀 =
13
. În fine, aplicând din nou regula
2∙𝐴𝐵∙𝐴𝑀 8√3
13
⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
paralelogramului: |𝐴𝐵 𝐴𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 | = √4 + 12 + 2 ∙ 2 ∙ 2√3 ∙ = √29.
8√3
6) Într-un trapez unghiurile adiacente laturii neparalele sunt suplementare. De aici, deducem că: 𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷 ∈
{120° + 150° + 30° + 60°} şi 𝑆 = sin 𝐴 + sin 𝐵 + sin 𝐶 + sin 𝐷 = sin 60° + sin(180° − 30°) + sin 30° +
sin(180° − 60°) = 1 + √3.
SUBIECTUL II
1) a) b) Din ecuaţia Cayley-Hamilton, 𝐴2 − 2𝑎 ∙ 𝐴 + 𝑎2 ∙ 𝐼2 = 𝑂2 sau verificare prin calcul. De aici, notând 𝐴(1, 2017) =
−2016 −2017
𝐵 → 𝐵2 − 2𝐵 + 𝐼2 = 𝑂2 → 𝐵 ∙ (2𝐼2 − 𝐵) = 𝐼2 → 𝐵 −1 = 2𝐼2 − 𝐵 → 𝐵 −1 = ( ); c) Dacă 𝑋 =
2017 −2016
𝑥+𝑦 𝑦 2
2 2 𝑥 + 2𝑥𝑦 2𝑥𝑦 16 12 𝑥 2 + 2𝑥𝑦 = 16
( −𝑦 𝑥 − 𝑦), conf. pct.b) 𝑋 = 2𝑥 ∙ 𝑋 − 𝑥 ∙ 𝐼2 = ( −2𝑥𝑦 2 )=( )→{ →
𝑥 − 2𝑥𝑦 −12 −8 2𝑥𝑦 = 12
5 3 −5 −3
(𝑥, 𝑦) ∈ {(2,3); (−2, −3)} → 𝑋 ∈ {( );( )}.
−3 −1 3 1
2) a) Dacă polinomul 𝑓 se divide prin: 𝑥 − 2, atunci 𝑓(2) = 0 → 2 − 𝑎 = 0 → 𝑎 = 2; b) Restul împărţirii lui 𝑓 prin: 𝑥 +
1 2
< 𝑥1 <
2 1
𝑖 𝑖+1 2 3
2 este 𝑓(−2) = −𝑎 − 42 = 3 → 𝑎 = −45; c) Din 𝑥𝑖 ∈ ( , )→ < 𝑥2 < . Înmulțindu-le/adunându-le şi ţinând
𝑖+1 𝑖 3 2
3 4
< 𝑥3 <
{4 3
1
<𝑎<4
4
cont de relaţiile lui Viette se obţin relaţiile: {23 23 fals, deci 𝑎 ∈ Φ.
<5<
12 6
SUBIECTUL III
173
1) a) Funcţia 𝑓 este continuă pentru 𝑥 ∈ (−∞, −2), 𝑥 ∈ [−2, 2], 𝑥 ∈ (2, +∞)- operaţii cu funcţii elementare; 𝑙𝑠 (−2) =
𝑓(−2) = 𝑙𝑑 (−2) = 0 şi 𝑙𝑠 (2) = 𝑓(2) = 𝑙𝑑 (2) = 0. Prin urmare funcţia este continuă pe ℝ; b) Calculăm 𝑓 ′ (𝑥) =
6𝑥 2 + 42𝑥 + 72, 𝑥 ∈ (−∞, −2)
1−√13 1+√13
{ −3𝑥 2 + 2𝑥 + 4, 𝑥 ∈ (−2,2) = 0 → 𝑥 ∈ {−4, −3, 𝑎 = ,𝑏 = , 3,4}. Întocmim tabelul:
3 3
6𝑥 2 − 42𝑥 + 72, 𝑥 ∈ (2, +∞)
x −∞ - - - a b 2 3 4 +∞
4 3 2
f' + - 0 + - 0 0+ 0 - + 0 - 0 +
x cresc descresc cresc descresc cresc descresc cresc descresc cresc
Funcţia admite 8 puncte de extrem, deşi are doar 6 puncte critice (zerouri ale derivatei). c) Calculăm derivata a doua:
12𝑥 + 42, 𝑥 ∈ (−∞, −2)
7 1 7
𝑓 ′′ (𝑥) = { −6𝑥 + 2, 𝑥 ∈ (−2,2) = 0 → 𝑥 ∈ {− , , }. Întocmim tabelul:
3 3 3
12𝑥 − 42, 𝑥 ∈ (2, +∞)
x −∞ 7 -2 1 2 7 +∞
−
3 3 3
f'' - + 0 + 0 - - 0 +
f concavă convexă convexă concavă concavă convexă
Funcţia admite 3 puncte de inflexiune;
1 1 1 1 𝑥2 1 ′ 1
2) a) 𝐼0 = ∫0 𝑑𝑥 = ln(𝑥 + √𝑥 2 + 1)|0 = ln(1 + √2); 𝐼2 = ∫0 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 ∙ (√𝑥 2 + 1) 𝑑𝑥 = (𝑥√𝑥 2 + 1)|0 −
√𝑥 2 +1 √𝑥 2 +1
1 1 𝑥 2 +1 √2−ln(1+√2) √2+ln(1+√2)
∫0 √𝑥 2 + 1 ∙ 𝑑𝑥 = √2 − ∫0 √𝑥 2 +1
𝑑𝑥 = √2 − 𝐼2 − ln(1 + √2) → 𝐼2 =
2
→ 𝐼0 + 𝐼2 =
2
; b)
1 𝑥 𝑛+1 1 𝑥𝑛 1 𝑥 𝑛+1 −𝑥 𝑛 1 𝑥 𝑛 (𝑥−1)
Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫0 √ 2 ∙ 𝑑𝑥 − ∫0 ∙ 𝑑𝑥 → 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 < 0 → (𝐼𝑛 )𝑛∈𝑁
𝑥 +1 √𝑥 2 +1 √𝑥 2 +1 √𝑥 2 +1
descrescător (1); Mărginire: Observăm că 𝐼𝑛 > 0 = 𝑚 → (𝐼𝑛 )𝑛∈𝑁 mărginit inferior (2). Din (1),(2) rezultă că (𝐼𝑛 )𝑛∈𝑁 este
convergent; c) Volumul obţinut prin rotirea graficului funcţiei 𝑓2 în jurul axei 𝑂𝑥, pentru 𝑥 ∈ [0, 1], se calculează prin
1
1 1 𝑥4 1 𝑥 4 +𝑥 2 −𝑥 2 −1+1 𝑥3 (3𝜋−8)𝜋
formula 𝒱𝑓2[0,1] = 𝜋 ∫0 𝑓22 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫0 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫0 𝑑𝑥 = 𝜋 ( − 𝑥 + arctg 𝑥)| = .
𝑥 2 +1 𝑥 2 +1 3 0 12
TEST 42
SUBIECTUL I
37
1) 𝑎 = log 3 7 + log 7 3 > 2√log 2 7 ∙ log 7 2 = 2 (1); √7 − √3 < 1 → 𝑏 = (√7 − √3) < 1 (2); 𝑐 = 𝑠𝑖𝑛2 73° + +2 ∙
𝑐𝑜𝑠 2 73° = 1 + 𝑐𝑜𝑠 2 73° ∈ (1,2)(3). Din (1), (2), (3) → 𝑏 < 𝑐 < 𝑎.
2) Din 𝑥 2 + 2 = 3𝑥 → 𝑥 ∈ {1, 2}. Pentru 𝑥 = 1: 𝑓 2 (3) + 9 ≤ 6 ∙ 𝑓(3) → [𝑓(3) − 3]2 ≤ 0 → 𝑓(3) = 3 (1) . Pentru 𝑥 =
2: 𝑓 2 (6) + 9 ≤ 6 ∙ 𝑓(6) → [𝑓(6) − 3]2 ≤ 0 → 𝑓(6) = 3 (2). Din (1), (2) rezultă că 𝑓 nu este injectivă.
1 𝑥
( ) =𝑡
2
𝑡>0
1 𝑥 1 𝑥 1 𝑥
⏞ 𝑡 2 − 5𝑡 + 6 > 0 → 𝑡 ∈ (0,2) ∪ (3, +∞) → ( ) ∈
3) Condiţie de existenţă ( ) − 5 ∙ ( ) + 6 > 0 →
4 2 2
1 ∞ 1 −1 1 log1 3 1 −∞ 1 𝑥 1 𝑥
(( ) , ( ) ) ∪ (( ) 2 ,( ) ) → 𝑥 ∈ (−∞, log 1 3) ∪ (−1, +∞). Inecuaţia se scrie: log 1 [( ) − 5 ∙ ( ) + 6] ≥
2 2 2 2 2 2 4 2
1 𝑥 1 𝑥 1 𝑥 1 𝑥 1 0 1 𝑥 1 −2
log 1 2 → ( ) − 5 ∙ ( ) + 4 ≤ 0 → ( ) ∈ (1,4). Obţinem relaţia 1 < ( ) < 4 → ( ) < ( ) < ( ) →𝑥∈
2 4 2 2 2 2 2 2
(−2,0). Ţinând cont de domeniul de existenţa, reţinem soluţia: 𝑥 ∈ (−2, log 1 3) ∪ (−1,0).
2
4) Diferenţa a două pătrate perfecte consecutive este (𝑘 + 1)2 − 𝑘 2 = 2𝑘 + 1, adică orice număr impar. Probabilitatea
𝑛𝑓 10 1
cerută este: 𝑝 = = = .
𝑛𝑝 20 2
174
𝑥𝐴 +𝑥𝐶
𝑥𝑀 =
2
5) Dacă 𝑀 = 𝐴𝐶 ∩ 𝐵𝐷, atunci 𝑀 este mijlocul lui 𝐴𝐶: { 𝑦𝐴 +𝑦𝐶 → 𝑀(5,5). Ecuaţia dreptei 𝐵𝐷 este aceaşi cu a
𝑦𝑀 =
2
𝑦−𝑦𝑀 𝑥−𝑥𝑀
dreptei 𝐵𝑀: = → 𝑥 + 𝑦 − 10 = 0;
𝑦𝐵 −𝑦𝑀 𝑥𝐵 −𝑥𝑀
𝜋 𝜋
3𝜋 𝜋 𝜋 1+𝑡𝑔 8 𝜋 2𝑡𝑔 8 𝜋 3𝜋
6) 𝑡𝑔 = 𝑡𝑔 ( + ) = 𝜋 . Dar 𝑡𝑔 = 𝜋 = 1 → 𝑡𝑔 = √2 − 1 → 𝑡𝑔 = √2 + 1.
8 4 8 1−𝑡𝑔 4 1−𝑡𝑔2 8 8
8 8
SUBIECTUL II
1) a) Avem 𝐴−2 (−2,0), 𝐴0 (0, −4), 𝐴3 (3,5) → 𝑀(−1, −2) → [𝐴3 𝑀] = √(3 + 1)2 + (5 + 2)2 = √65 b) Avem
1
𝐴−1 (−1, −3), 𝐴1 (1, −3), 𝐴2 (2, −2) → 𝑚𝐴−1𝐴2 = . Dar 𝐴1 𝐻 ⊥ 𝐴−1 𝐴2 → 𝑚𝐴1𝐻 = −3 şi ecuaţia dreptei (𝐴1 𝐻): 𝑦 + 3 =
3
−3(𝑥 − 1) ↔ 3𝑥 + 𝑦 = 0; c) Fie 𝐴𝑚 𝐴𝑛 𝐴𝑝 un triunghi având vârfurile în mulţimea 𝒫. Dacă 𝐴𝑚 𝐴𝑛 ⊥ 𝐴𝑚 𝐴𝑝 → 𝑚𝐴𝑚 𝐴𝑛 ∙
𝑚𝐴𝑚 𝐴𝑝 = −1 → (𝑛 + 𝑚) ∙ (𝑝 + 𝑚) = −1 având, de exemplu soluţiile (𝑚, 𝑛, 𝑝) = (𝑚, 1 − 𝑚, −1 − 𝑚), 𝑚 ∈ ℤ, adică o
infinitate de soluţii, valoarea minimă a ariei obtinandu-se pentru 𝑚 = 0 → ∆ 𝐴0 𝐴1 𝐴−1 are aria minimă şi este
dreptunghic; Altă soluţie: cu ajutorul determinanţilor.
3 2 𝑎 𝑏
2) a) Pentru că 3,2 ∈ 𝑍; 32 − 2 ∙ 22 = 1 → ( ) ∈ ℳ; b) Parte stabilă: Dacă 𝐴, 𝐵 ∈ ℳ → 𝐴 ∙ 𝐵 = ( )∙
4 3 2𝑏 𝑎
𝑐 𝑑 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐
( )=( ), unde: (𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑)2 − 2(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 = (𝑎2 − 2𝑏 2 )(𝑐 2 − 2𝑑 2 ) = 1 → 𝐴 ∙ 𝐵 ∈
2𝑑 𝑐 2(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑
ℳ; Asociativitate: conform teoriei; Comutativitate: prin calcul 𝐴 ∙ 𝐵 = 𝐵 ∙ 𝐴; Element neutru 𝐼2 = 𝐴(1,0) ∈ ℳ;
𝑎 −𝑏 3 2 3 2 17 12
Elemente simetrizabile: 𝐴−1 = ( ) ∈ ℳ; c) Conform părţii stabile şi pct.a): ( )∙( )=( )∈
−2𝑏 𝑎 4 3 4 3 24 17
17 12 3 2 99 70
ℳ→( )∙( )=( ) ∈ ℳ şi procedura continua la infinit, deci 𝑛(ℳ) = ∞;
24 17 4 3 140 99
SUBIECTUL III
1 𝑐 1
𝑎=1 𝑓(0) = =
2 2 2
1
1) a) Dacă 𝐴 (0, ) , 𝐵(1, 1) şi 𝐶(−1,1) ∈ 𝐺𝑓 atunci: { 𝑓(1) = 1 → { =1 → { 𝑏 = 1; b) Dacă graficul funcţiei 𝑎+𝑏+𝑐
2
3 𝑐=1
𝑓(−1) = 1 𝑎−𝑏+𝑐 =1
𝑎∙𝑥 2 +𝑏∙𝑥 𝑎𝑥 2 +4𝑎𝑥+2𝑏
trece prin originea sistemului 𝑥𝑂𝑦, atunci 𝑓(0) = 0 → 𝑐 = 0; 𝑓(𝑥) = şi 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥+2)2
. Impunem:
𝑥+2
𝑓 ′ (−2 − √2) = 0 𝑎∙𝑥 2 +𝑏∙𝑥+6−𝑎−𝑏
{ ′
→ 𝑎 = 𝑏 ∈ ℝ∗ ; 𝑐 = 0; c) 𝐴(1, 2) ∈ 𝐺𝑓 ; 𝑓(1) = 2 deci: 𝑐 = 6 − 𝑎 − 𝑏 → 𝑓(𝑥) = .
𝑓 (−2 + √2) = 0 𝑥+2
𝑚=1 𝑓(𝑥)
Dacă 𝑦 = 𝑥 este asimptotă atunci { de unde: lim = 𝑎 = 1 şi lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = 𝑏 − 2 = 0 → (𝑎, 𝑏, 𝑐) =
𝑛=0 𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞
(1,2,3);
1 1 (3𝑒 2 +11)𝜋 𝑎 𝑎2
2) a) 𝒱𝑓[0,1] = 𝜋 ∫0 𝑓 2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫0 (𝑥 2 + 2𝑥𝑒 𝑥 + 𝑒 2𝑥 ) ∙ 𝑑𝑥 = ; b) Γ𝑓[0,𝑎] = ∫0 |𝑥 + 𝑒 𝑥 |𝑑𝑥 = + 𝑒𝑎 = 2 +
6 2
𝑥2
𝑒 2 ; Observăm că funcţia 𝑔: ℝ+ → ℝ, 𝑔(𝑥) = + 𝑒 𝑥 este strict crescătoare şi continuă şi deci 𝑎 = 2 este soluţie a
2
1 2
ecuaţiei şi este unică; c)Fie ℎ(𝑥) = 𝑓(𝑥) − 𝑥 = 𝑒 𝑥 . Aria cerută este: 𝒜ℎ[0,1] = 2𝜋 ∫0 ℎ(𝑥) ∙ √1 + (ℎ′ (𝑥)) ∙ 𝑑𝑥 =
𝑒 𝑥 =𝑡
𝑥=ln 𝑡
1 𝑒 𝑑𝑡 𝑒 1+𝑡 2 𝑒 1 𝑒 ′
2𝜋 ∫0 𝑒 𝑥 ∙ √1 + 𝑒 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
⏞ 2𝜋 ∫1 𝑡√1 + 𝑡 2 = 2𝜋 (∫1 𝑑𝑡) = 2𝜋 (∫1 𝑑𝑡 + ∫1 𝑡(√1 + 𝑡 2 ) 𝑑𝑡) =
𝑡 √1+𝑡 2 √1+𝑡 2
𝑒 𝑒+√1+𝑒 2
𝜋 (ln(𝑡 + √1 + 𝑡 2 )|1 + 𝑡√1 + 𝑡 2 |1𝑒 ) = 𝜋 (ln + 𝑒√1 + 𝑒 2 − √2).
1+√2
TEST 43
SUBIECTUL I
1) Dacă numerele: ̅̅̅̅̅

𝑎𝑏𝑐 , ̅̅̅̅̅
𝑏𝑐𝑎 , ̅̅̅̅̅
𝑐𝑎𝑏 sunt, în această ordine, termeni consecutivi într-o progresie aritmetică, atunci 2 ∙
̅̅̅̅̅
𝑏𝑐𝑎 = ̅̅̅̅̅
𝑎𝑏𝑐 + ̅̅̅̅̅
𝑐𝑎𝑏 → 2(100𝑏 + 10𝑐 + 𝑎) = 100𝑎 + 10𝑏 + 𝑐 + 100𝑐 + 10𝑎 + 𝑏 → 7𝑏 = 4𝑎 + 3𝑐 → 𝑏 − 𝑎 = 3𝑎 +
3𝑐 − 6𝑏 → 𝑏 − 𝑎 ∈ (±3; ±6). Distingem cazurile:
175
b 1 4 2 5 6 3 7 4 8 5 9 6 1 7 2 8 3 9
a 4 1 5 2 3 6 4 7 5 8 6 9 7 1 8 2 9 3
7b 7 28 14 35 42 21 49 28 56 35 63 42 7 49 14 56 21 63
4a 16 4 20 8 12 24 16 28 20 32 24 36 28 4 32 8 36 12
3c 24 27 30 33 36 3 39 6 45 48 51
c 8 9 / / / 1 / 2 / / /
Rămân soluţiile: (𝑎, 𝑏, 𝑐) ∈ {(1,4,8), (2,5,9), (8,5,1), (9,6,2), }.
2𝑥 , 𝑥 ∈ (−∞, 0)
2) Dacă 𝑓: 𝑅 → 𝑅+∗ , 𝑓(𝑥) = { , ataşăm funcţii fiecărei ramuri în parte. Astfel, 𝑔: (−∞, 0) →
log 2 (𝑥 + 2) , 𝑥 ∈ [0, +∞)
(0,1), 𝑔(𝑥) = 2 ; ℎ: [0, +∞) → [1, +∞), ℎ(𝑥) = log 2 (𝑥 + 2). Studiem funcţia 𝑔: injectivitate: 𝑔(𝑥1 ) = 𝑔(𝑥2 ) ↔ 2𝑥1 =
𝑥
2𝑥2 ↔ 𝑥1 = 𝑥2 ; surjectivitate: 𝑦 ∈ (0,1) ↔ 0 < 2𝑥 < 1 ↔ 2−∞ < 2𝑥 < 20 ↔ 𝑥 ∈ (−∞, 0). Deci 𝑔 este bijectivă (1).
Studiem funcţia ℎ: injectivitate: ℎ(𝑥1 ) = ℎ(𝑥2 ) ↔ log 2 (𝑥1 + 2) = log 2 (𝑥2 + 2) ↔ 𝑥1 = 𝑥2 ; surjectivitate: 𝑦 ∈
[1, +∞) ↔ 1 ≤ log 2 (𝑥 + 2) < ∞ ↔ log 2 2 ≤ log 2 (𝑥 + 2) < log 2 ∞ ↔ 𝑥 ∈ [0, +∞). Deci ℎ este bijectivă (2).
Observăm că 𝑔𝑠 (0) = ℎ𝑑 (0) = 1 (3). Din (1),(2),(3) deducem că 𝑓 este bijectivă. Inversând fiecare ramură în parte,
obţinem 𝑔−1 : (0,1) → (−∞, 0), 𝑔−1 (𝑥) = log 2 𝑥; ℎ−1 : [1, +∞) → [0, +∞), ℎ−1 (𝑥) = 2𝑥 − 2 şi, deci, 𝑓 −1 : 𝑅+∗ →
log 𝑥 , 𝑥 ∈ (0,1)
𝑅, 𝑓 −1 (𝑥) = { 𝑥 2 .
2 − 2 , 𝑥 ∈ [1, +∞)
3) Calculăm discriminantul ∆= (3 + 5𝑖)2 − 4(7𝑖 − 4) = 2𝑖 = 12 + 2 ∙ 1 ∙ 𝑖 + 𝑖 2 = (1 + 𝑖)2 . Soluţiile sunt 𝑧1,2 =

3+5𝑖±(1+𝑖)
→ 𝑧1,2 ∈ {2 + 3𝑖; 1 + 2𝑖}.
2
𝑛(𝐴) = 3
4) Dacă mulţimile: 𝐴, 𝐵 şi 𝐴 ∩ 𝐵 au câte: 8, 16 respectiv 4 submulţimi, atunci { 𝑛(𝐵) = 4 . Dar 𝑛(𝐴 ∪ 𝐵) = 𝑛(𝐴) +
𝑛(𝐴 ∩ 𝐵) = 2
𝑛(𝐵) − 𝑛(𝐴 ∩ 𝐵) = 5. Deci mulţimea 𝐴 ∪ 𝐵 are 25 = 32 submulţimi.
5) Fie 𝑀(𝑎, 𝑏) un punct situat pe una dintre cele două bisectoare ale ∢(𝑑, 𝑔). Distanţele de la acest punct la laturile
|𝑏−2𝑎+1| |𝑎+2𝑏−3| 𝑏 − 2𝑎 + 1 = 𝑎 + 2𝑏 − 3 3𝑎 + 𝑏 = 4
unghiurilor sunt egale: = →{ →{ şi, deci, ecuaţiile
√5 √5 𝑏 − 2𝑎 + 1 = −𝑎 − 2𝑏 + 3 𝑎 − 3𝑏 = −2
3𝑥 + 𝑦 − 4 = 0
bisectoarelor sunt { .
𝑥 − 3𝑦 + 2 = 0
𝜋 𝜋
6) Dacă 𝑡𝑔 (𝛼 − ) , 𝑡𝑔 𝛼 , 𝑡𝑔 (𝛼 + ) sunt termeni consecutivi într-o progresie geometrică, atunci: 𝑡𝑔2 𝛼 =
12 12
𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 sin(𝛼−12)∙sin(𝛼+12) cos −cos 2𝛼 𝑠𝑖𝑛2 𝛼 √3−2cos 2𝛼 𝑠𝑖𝑛2 𝛼
𝑡𝑔 (𝛼 − ) ∙ 𝑡𝑔 (𝛼 + ) ↔ 𝑡𝑔2 𝛼 = 𝜋 𝜋 ↔ 𝑡𝑔2 𝛼 = 6
𝜋 ↔ = ↔ =
12 12 cos(𝛼− )∙cos(𝛼+ ) cos +cos 2𝛼 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 √3+2 cos 2𝛼 1
12 12 6
𝜋
𝛼∈(0, )
2
√3−2cos 2𝛼 1−cos 2𝛼 √3−2cos 2𝛼 𝜋
↔ = → cos 2𝛼 = 0 ⏞
→ 𝛼= .
2√3 2 2√3 4
SUBIECTUL II
𝑥+𝑦+𝑧 =1
1) a) Pentru 𝑚 = 0, sistemul devine: {𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 = −1 şi are soluţia (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (−1, −2,4); b) În sistemul
𝑥 − 𝑦 − 𝑧 = −3
4𝑚−1
(1): 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 =
𝑚−1 (1)+(3)
5𝑚+1 2𝑚+1
(4): 𝑦 + 𝑧 = 2 (5)−(4) 𝑚+2
(4)
𝑚−4
(2): 𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 = →⏞ 𝑥= → { 3𝑚 →⏞ 𝑦= →⏞ 𝑧= ; Deci (𝑥, 𝑦, 𝑧) =
𝑚−1 𝑚−1 (5): 2𝑦 + 𝑧 = 𝑚−1 𝑚−1
3 𝑚−1
(3): 𝑥 − 𝑦 − 𝑧 =
{ 𝑚−1
2𝑚+1 𝑚+2 𝑚−4
( , , ) ; 𝑚 ∈ 𝑍/{1}. Observaţie: Pentru 𝑚 = 0, regăsim soluţia de la pct.a). c) Avem: (𝑥, 𝑦, 𝑧) =
𝑚−1 𝑚−1 𝑚−1
2𝑚+1 𝑚+2 𝑚−4 3 3 3
( , , ) = (2 + ,1 + ,1 − ) ∈ 𝑍 3 → 3 ⋮ 𝑚 − 1 → 𝑚 − 1 ∈ {−3, −1,1,3} → 𝑚 ∈ {−2,0,2,4}.
𝑚−1 𝑚−1 𝑚−1 𝑚−1 𝑚−1 𝑚−1
6 −4 6 −4
2) a) Calculăm 𝐴2 = ( )∙( ) = 𝑂2 → 𝑋(𝑎) ∙ 𝑋(𝑏) = (𝐼2 + 𝑎 ∙ 𝐴) ∙ (𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝐴) = 𝑋(𝑎 + 𝑏); b) Parte stabilă:
9 −6 9 −6
conform pct.a); Asociativitate: conform teoriei; Comutativitate: 𝑋(𝑎) ∙ 𝑋(𝑏) = 𝑋(𝑏) ∙ 𝑋(𝑎) = 𝑋(𝑎 + 𝑏); Element
176
neutru: ∃! 𝐼2 = 𝑋(0) ∈ ℳ; Elemente simetrizabile: Pentru că 𝑋(𝑎) ∙ 𝑋(−𝑎) = 𝑋(−𝑎) ∙ 𝑋(𝑎) = 𝑋(0) → simetricul
fiecărei matrice 𝑋(𝑎) este matricea 𝑋(−𝑎) ∈ ℳ. Deci (ℳ ,∙ ) este grup comutativ. Fie funcţia 𝑓: (ℳ ,∙ ) →
(𝑅, +), 𝑓(𝑋(𝑎)) = 𝑎. Morfism: 𝑓(𝑋(𝑎) + 𝑋(𝑏)) = 𝑓(𝑋(𝑎)) + 𝑓(𝑋(𝑏)) ↔ 𝑎 + 𝑏 = 𝑎 + 𝑏 adevărat; Injectivitate:
𝑓(𝑋(𝑎)) = 𝑓(𝑋(𝑏)) ↔ 𝑎 = 𝑏 → 𝑋(𝑎) = 𝑋(𝑏); Surjectivitate: Prin expresie, funcţia asociază fiecărui element din
codomeniu un element din domeniu, prin relaţia 𝑓(𝑋(𝑎)) = 𝑎. Deci 𝑓 este morfism bijectiv, adică izomorfism; c)
Generalizând relaţia de la pct. a), egalitatea 𝑋(1) ∙ 𝑋(2) ∙ … ∙ 𝑋(𝑛) = 𝑋(5050) devine: 𝑋(1 + 2 + ⋯ + 𝑛) =
𝑛∈𝑁
𝑛(𝑛+1)
𝑋(5050) → ⏞ 𝑛 = 100;
= 5050 →
2
SUBIECTUL III
1) a) Studiem monotonia funcţiei 𝑓(𝑥) = 4𝑥 − 12 ∙ 2𝑥 + 16 ∙ ln 2 ∙ 𝑥 cu ajutorul primei derivate: 𝑓 ′ (𝑥) =

4𝑥 ln 4 − 12 ∙ 2𝑥 ln 2 + 16 ∙ ln 2 = 2 ln 2(4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8) = 0 → 𝑥 ∈ {1; 2}. Tabel:
x −∞ 1 2 +∞
f' + 0 − 0 +
f crescat f(1) descresc f(2) crescat
𝑓(𝑥)
Cum √2, √3 ∈ (1,2) şi √2 < √3 → 𝑓(√2) > 𝑓(√3); b) lim 𝑓(𝑥) = −∞; 𝑚 = lim = 16 ∙ ln 2 şi 𝑛 =
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 𝑥
lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = lim (4𝑥 − 12 ∙ 2𝑥 ) = 0. Deci 𝑦 = 16 ∙ ln 2 ∙ 𝑥 este ecuaţia asimptotei oblice către +∞; c)
𝑥→−∞ 𝑥→−∞
′′ (𝑥)
𝑓 = 2 ln 2 (4𝑥 ln 4 − 6 ∙ 2𝑥 ∙ ln 2) = 0 → 2𝑥0 = 3, unde 𝑥0 este abscisa punctului de inflexiune. Presupunem, prin
𝑚
𝑚
reducere la absurd, că 𝑥0 ∈ 𝑄 → ∃𝑚, 𝑛 ∈ 𝑁 astfel încât 𝑥0 = , 𝑛 ≠ 0; (𝑚, 𝑛) = 1. Obţinem 2 𝑛 = 3 → 2𝑚 = 3𝑛
𝑛
imposibil (par=impar). Deci 𝑥0 ∉ 𝑄.
1 1 1 𝑥
̅
2) a) Valoarea medie a funcţiei pe domeniul [0,1] este 𝑓[0,1] = 𝑓(𝑐) = ∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 2+3𝑥+2 𝑑𝑥 =
1−0 0
1 1 2𝑥+3−3 1 3 1 (𝑥+2)−(𝑥+1) 1 3 4 1
∫ 𝑑𝑥 = ln(𝑥 2 + 3𝑥 + 2)|10 − ∫0 𝑑𝑥 = ln 3 − ln ; b) ∫0 𝑥 ∙ 𝑓 ′ (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥)|10 −
2 0 𝑥 2 +3𝑥+2 2 2 (𝑥+1)(𝑥+2) 2 2 3
1 1 1 3 4 1 1 1 𝑥2
∫0 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 6 − 2 ln 3 + 2 ln 3; c) 𝒱𝑓[0,1] = 𝜋 ∫0 𝑓 2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 , unde ∫0 𝑓 2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥+1)2 (𝑥+2)2
∙ 𝑑𝑥 ; Scriem
𝑥2 𝐴 𝐵 𝐶 𝐷
(𝑥+1)2 (𝑥+2)2
= + (𝑥+1)2 + + (𝑥+2)2. Eliminând numitorii, obţinem: 𝑥 2 = (𝐴 + 𝐶)𝑥 3 + (5𝐴 + 𝐵 + 4𝐶 + 𝐷)𝑥 2 +
𝑥+1 𝑥+2
𝐴+𝐶 =0 𝐴 = −4
(8𝐴 + 4𝐵 + 5𝐶 + 2𝐷)𝑥 + 4𝐴 + 4𝐵 + 2𝐶 + 𝐷. Identificând coeficienţii, avem: { 5𝐴 + 𝐵 + 4𝐶 + 𝐷 = 1 →{𝐵=1 .
8𝐴 + 4𝐵 + 5𝐶 + 2𝐷 = 0 𝐶=4
4𝐴 + 4𝐵 + 2𝐶 + 𝐷 = 0 𝐷=4
1 𝑥2 1 1 1 1 1 1 1 1 7
Revenind şi integrând, obţinem: ∫0 (𝑥+1)2(𝑥+2)2 ∙ 𝑑𝑥 = −4 ∫0 𝑑𝑥 + ∫0 (𝑥+1)2 𝑑𝑥 + 4 ∫0 𝑑𝑥 + 4 ∫0 (𝑥+2)2 𝑑𝑥 = +
𝑥+1 𝑥+2 6
81 7 81
ln → 𝒱𝑓[0,1] = 𝜋 ( + ln ).
256 6 256
TEST 44
SUBIECTUL I
1) Dacă 𝑆 = 1 + 2 ∙ 𝑖 + 3 ∙ 𝑖 2 + ⋯ + 101 ∙ 𝑖 100 → 𝑖 ∙ 𝑆 = 𝑖 + 2 ∙ 𝑖 2 + 3 ∙ 𝑖 3 + ⋯ + 100 ∙ 𝑖 100 + 101 ∙ 𝑖 101 . Scăzând

relaţiile: 𝑆(1 − 𝑖) = 1 + 𝑖 + 𝑖 2 + ⋯ + 𝑖 100 − 101 ∙ 𝑖 101 . Dar 𝑖 𝑘 + 𝑖 𝑘+1 + 𝑖 𝑘+2 + 𝑖 𝑘+3 = 0, 𝑖 4𝑘+1 = 𝑖, ∀𝑘 ∈ 𝑁. Astfel:
𝑆(1 − 𝑖) = 1 − 101 ∙ 𝑖 → 𝑆 = 51 − 50 ∙ 𝑖.
2) 𝐺𝑓 şi 𝐺𝑔 sunt simetrice faţă de punctul 𝑃(𝛼, 𝛽) dacă 𝑓(𝛼 − 𝑥) + 𝑔(𝛼 + 𝑥) = 2𝛽, ∀𝑥 ∈ 𝑅. În particular, simetria faţă
de origine se rezumă la verificarea relaţiei: 𝑓(−𝑥) + 𝑔(𝑥) = 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 ↔ 𝑥 2 + 𝑏𝑥 − 8 + 𝑎𝑥 2 + 2𝑥 + 𝑐 = 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 →
(𝑎, 𝑏, 𝑐) = (−1, −2,8). Exerciţiu: Pentru valorile găsite, reprezentaţi, în acelaşi sistem de coordonate, graficele celor
două funcţii.
3) Impunem condiţia de existenţă: 𝑥 2 − 5𝑥 + 4 ≥ 0 → 𝑥 ∈ (−∞, 1] ∪ [4, +∞). Cazul i) Dacă 𝑥 + 2 < 0 ↔ 𝑥 ∈

(−∞, −2) relaţia ⏟
√𝑥 2 − 5𝑥 + 4 ≤ ⏟𝑥 + 2 este imposibilă; ii) Dacă 𝑥 + 2 ≥ 0 ↔ 𝑥 ∈ [−2, +∞), ridicăm la pătrat ambii
+ −
177
membri şi obţinem: 𝑥 2 − 5𝑥 + 4 ≤ 𝑥 2 + 4𝑥 + 4 → 𝑥 ∈ [0, +∞). Ţinând cont de condiţii, obţinem soluţia: 𝑥 ∈ [0,1] ∪
[4, +∞).
4) Egalitatea 1 ∙ 1! + 2 ∙ 2! + ⋯ + 𝑛 ∙ 𝑛! = 1 + 2 + 22 + ⋯ + 2𝑛 se mai scrie: ∑𝑛𝑘=1 𝑘 ∙ 𝑘! = 2𝑛+1 − 1 ↔

∑𝑛𝑘=1[(𝑘 + 1) − 1] ∙ 𝑘! = 2𝑛+1 − 1 ↔ (𝑛 + 1)! − 1 = 2𝑛+1 − 1 ↔ (𝑛 + 1)! = 2𝑛+1 . Prin inducţie matematică,
demonstrăm că (𝑛 + 1)! > 2𝑛+1 , ∀𝑛 ≥ 3. Deci valorile pentru care ar fi posibilă egalitatea sunt 𝑛 ∈ {0,1,2}, doar că
nici-una nu verifică. Aşadar soluţia este mulţimea vida.
5 3
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝑥𝑁 − 𝑥𝑀 ) ∙ 𝑖 + (𝑦𝑁 − 𝑦𝑀 ) ∙ 𝑗 = ∙ 𝑖 + 2 ∙ 𝑗 .
5) Avem 𝑀(1,1) şi 𝑁 ( , 3). Vectorul 𝑀𝑁
2 2
6) Dacă în triunghiul 𝐴𝐵𝐶, măsurile unghiurilor sunt termeni consecutivi într-o progresie aritmetică, atunci (𝐴̂, 𝐵̂ , 𝐶̂ ) =
(𝛽 − 𝛼, 𝛽, 𝛽 + 𝛼), unde 𝛽 − 𝛼 + 𝛽 + 𝛽 + 𝛼 = 180° → 𝛽 = 60° şi unghiurile devin (60° − 𝛼, 60°, 60° + 𝛼), 𝛼 ∈
(0°, 60°).În aceste condiţii 𝑆 = 𝑠𝑖𝑛 2 𝐴 + 𝑠𝑖𝑛2 𝐵 + 𝑠𝑖𝑛2 𝐶 = 𝑠𝑖𝑛2 (60° − 𝛼) + 𝑠𝑖𝑛2 60° + 𝑠𝑖𝑛2 (60° + 𝛼) =
2 2
√3 1 3 √3 1 3
( cos 𝛼 − sin 𝛼) + + ( cos 𝛼 + sin 𝛼) = 2. De aici: 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 = → 𝛼 = 30° → (𝐴̂, 𝐵̂, 𝐶̂ ) = (30°, 60°, 90°).
2 2 4 2 2 4
SUBIECTUL II
1 1 1 1 𝑎 𝑏2 𝐿2 +𝐿3 1 𝑎 𝑏2
1) a) 𝐷𝑛 (1,1) = |1 2 4| = 0; b) 𝐷1 (𝑎, 𝑏) = |𝑎 𝑎 + 𝑏2
2 3
𝑎 + 3𝑎𝑏 2| =⏞ |𝑎 + 𝑏 (𝑎 + 𝑏)2 (𝑎 + 𝑏)3 | =
1 2 4 𝑏 2𝑎𝑏 3𝑎2 𝑏 + 𝑏 3 𝑏 2𝑎𝑏 3𝑎2 𝑏 + 𝑏 3
𝐿2 −𝐿1
1 𝑎 𝑏2 𝐿3 −𝐿1 1 𝑎 𝑏2
𝑏(𝑎 + 𝑏) |1 𝑎 + 𝑏 (𝑎 + 𝑏) | = 2 ⏞ 𝑏(𝑎 + 𝑏) |0 𝑏 𝑎 + 2𝑎𝑏 | = 𝑎2 𝑏(𝑏 2 − 𝑎2 ) ; c) 𝐷𝑛 (𝑎, 𝑏) =
2
1 2𝑎 2
3𝑎 + 𝑏 2 0 𝑎 3𝑎2
𝑛 𝑛+1 𝑛 𝑛+1
1 𝑎 𝑏 𝐿 2 +𝐿 3 1 𝑎 𝑏
|𝑎 𝑎2 + 𝑏 2 𝑎3 + 3𝑎𝑏 2 | = ⏞ |𝑎 + 𝑏 (𝑎 + 𝑏)2 (𝑎 + 𝑏)3 | = (𝑎 + 𝑏) ∙ 𝐴 ⋮ (𝑎 + 𝑏)(1); 𝐷𝑛 (𝑎, 𝑏) =
𝑏 2𝑎𝑏 3𝑎2 𝑏 + 𝑏 3 𝑏 2𝑎𝑏 3𝑎2 𝑏 + 𝑏 3
𝑛
1 𝑎 𝑛
𝑏 𝑛+1 𝐿 2 −𝐿 3 1 𝑎 𝑏 𝑛+1
|𝑎 𝑎2 + 𝑏 2 𝑎3 + 3𝑎𝑏 2 | = ⏞ |𝑎 − 𝑏 (𝑎 − 𝑏)2 (𝑎 − 𝑏)3 | ⋮ (𝑎 − 𝑏)(2). Din (1), (2) → 𝐷𝑛 (𝑎, 𝑏) ⋮ (𝑎2 − 𝑏 2 );
𝑏 2𝑎𝑏 3𝑎2 𝑏 + 𝑏 3 𝑏 2𝑎𝑏 3𝑎2 𝑏 + 𝑏 3
2) a) 𝑓 = 2𝑥 5 − 3𝑥 4 − 𝑥 3 − 𝑥 2 − 3𝑥 + 2 = 2𝑥 5 + 2𝑥 4 − 5𝑥 4 − 5𝑥 3 + 4𝑥 3 + 4𝑥 2 − 5𝑥 2 − 5𝑥 + 2𝑥 + 2 =
(𝑥 + 1)(2𝑥 4 − 5𝑥 3 + 4𝑥 2 − 5𝑥 + 2); b) 𝑥12 + 𝑥22 + ⋯ + 𝑥52 = (𝑥1 + 𝑥2 + ⋯ + 𝑥5 )2 − 2(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + ⋯ + 𝑥4 𝑥5 ) =
3 2 1 13 5 2
( ) − 2 (− ) = .c) Rezolvăm ecuaţia reciprocă: 2𝑥 4 − 5𝑥 3 + 4𝑥 2 − 5𝑥 + 2 = 0|: 𝑥 2 → 2𝑥 2 − 5𝑥 + 4 − + =
2 2 4 𝑥 𝑥2
1
𝑥+ =𝑡 1
𝑥 𝑡=0 𝑥 + = 0 → 𝑥 = ±𝑖
2 𝑥
⏞ 2(𝑡 − 2) − 5𝑡 + 4 = 0 → {
0 → 𝑡 = → {𝑥 + 1 = 5 → 𝑥 = 2; 𝑥 = 1. Polinomul se descompune, în ℂ, astfel: 𝑓 =
5
2
𝑥 2 2
1
2(𝑥 + 1)(𝑥 − 𝑖)(𝑥 + 𝑖)(𝑥 − 2) (𝑥 − );
2
SUBIECTUL III
1) a) Calculăm 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑒 2𝑥 − 10𝑒 𝑥 + 12𝑥 + 9)′ = 2𝑒 2𝑥 − 10𝑒 𝑥 + 12 = 0 → 𝑥 ∈ {ln 2; ln 3}.
x −∞ ln 2 ln 3 +∞
f' + 0 − 0 +
f cresc M descresc m cresc
′′ (𝑥) 5 5 39 1
b) 𝑓 = 4𝑒 − 10𝑒 = 0 → 𝑥0 = ln este abscisa punctului de inflexiune; 𝑓(𝑥0 ) = 12 ln − şi 𝑓 ′ (𝑥0 ) = − .
2𝑥 𝑥
2 2 4 2
5 5 39 1 5
Ecuaţia tangentei la 𝐺𝑓 dusă prin punctul de inflexiune al graficului 𝑥0 = ln devine: 𝑦 − 12 ln + = − (𝑥 − ln ) ;
2 2 4 2 2
𝑚𝑜𝑛𝑜𝑡
ln 5 ln 7 ln 5 ln 7
c) Observăm că ln 2 < < ⏞ :𝑓(
< ln 3 → ) > 𝑓( ).
2 2 2 2
2) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (3𝑒 𝑥 + 𝑥 3 + 3𝑥 2 + 6𝑥 + 1)′ = 3𝑒 𝑥 + 3𝑥 2 + 6𝑥 + 6 = 3𝑒 𝑥 + 3[(𝑥 + 1)2 + 1];
x −∞ +∞
f' +
f −∞ strict crescătoare +∞
178
⏟−1 (4)) = 4 →
Funcţia este continuă, strict crescătoare şi 𝑓((−∞, +∞)) = (−∞, +∞) deci 𝑓 este bijectivă. Din 𝑓 (𝑓
𝛼
1 1 1
𝑓(𝛼) = 4 → 𝛼 = 0, unică datorită injectivitatii. Dar (𝑓 −1 )′ (4) = = ′ (0) = ; b)
𝑓 ′(𝑓 −1 (4)) 𝑓 9
𝑥=𝑓(𝑡) 𝑙′ 𝐻𝑜𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙
𝑥 𝑓(𝑡) 3𝑒 𝑡 +𝑡 3 +3𝑡 2 +6𝑡+1
lim −1 (𝑥) =
⏞ lim = lim =
⏞ 3; c) Facem substituţia 𝑥 = 𝑓(𝑡) → 𝑑𝑥 = 𝑓 ′ (𝑡)𝑑𝑡. Dacă
𝑥→∞ 𝑒 𝑓 𝑡→∞ 𝑒 𝑡 𝑡→∞ 𝑒𝑡
𝑥 = 4 → 𝑓(𝑡) = 4 → 𝑡 = 0 3𝑒+11 −1 1
{ . Integrala devine: ∫4 𝑓 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑡 ∙ 𝑓 ′ (𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 𝑡 ∙ 𝑓(𝑡)|10 −
𝑥 = 3𝑒 + 11 → 𝑓(𝑡) = 3𝑒 + 11 → 𝑡 = 1
1
1 𝑡4 35
∫0 𝑓(𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 𝑓(1) − (3𝑒 𝑡 + 4
+ 𝑡 3 + 3𝑡 2 + 𝑡)| =
4
.
0
TEST 45
SUBIECTUL I
𝑎 log𝑏 𝑐 =𝑐 log𝑏 𝑎
log2 3 log3 4 log4 5 log14 15
1) 𝑆 = 4 +9 + 16 + ⋯ + 196 =
⏞ 3log2 4 + 4log3 9 + ⋯ + 15log14 196 = 32 + 42 + ⋯ +
15∙16∙31
152 = (12 + 22 + ⋯ + 152 ) − (12 + 22 ) = − 5 = 1335;
6
2) Întrucât cele trei ramuri conţin restricţii strict crescătoare, pentru bijectivitate sunt suficiente condiţiile:
𝑙 (−1) = 𝑓(−1) = 𝑙𝑑 (−1) −2 + 𝑎 = −1 𝑎=1
{𝑠 ↔{ →{ ;
𝑙𝑠 (1) = 𝑓(1) = 𝑙𝑑 (1) 1= 1−1+𝑏 𝑏=1
8𝑥 3 + 8𝑥 ≥ 0 → 𝑥 ∈ [0, +∞)
3) Condiţii de existenţă: { (𝑥 + 1)2 + √8𝑥 3 + 8𝑥 ≥ 0 (𝑎)
→ 𝑥 ∈ [0, +∞) (D).
2 2
(𝑥 + 1) − √8𝑥 + 8𝑥 ≥ 0 ↔ 𝑥 + 1 − 2√𝑥 + 1√2𝑥 + 2𝑥 ≥ 0 (𝑎)
3 2
2 2
Ecuaţia devine: √(√𝑥 2 + 1 + √2𝑥) + √(√𝑥 2 + 1 − √2𝑥) = 2√10 ↔ |√𝑥 2 + 1 + √2𝑥| + |√𝑥 2 + 1 − √2𝑥| =
2√10 → √𝑥 2 + 1 = √10 → 𝑥 = ±3 → 𝑥 = 3 ∈D. Altă soluţie se poate da folosind formula radicalilor compuşi.
4) Cardinalul mulţimii 𝐴 este 𝑛𝑝 = A46 = 360. Pentru că ̅̅̅̅̅̅̅

𝑎𝑏𝑐𝑑 ⋮ 9 trebuie ca (𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + 𝑑) ⋮ 9. Cazurile favorabile se
𝑛𝑓 4! 24 1
obţin aranjând în toate modurile posibile elementele mulţimii {3,4,5,6} → 𝑝 = = = = .
𝑛𝑝 360 360 15
𝑢
⃗ ∙ 𝑣 = 18 6 + 𝑎𝑏 = 18 𝑎𝑏 = 12
5) {𝑢
⃗ ∙𝑤⃗⃗ = 23 → { 8 + 𝑎𝑐 = 23 → { 𝑎𝑐 = 15 . Înmulțindu-le, obţinem: 𝑎𝑏𝑐 = ±60. Împărţind această relaţie, pe rând,
𝑣∙𝑤 ⃗⃗ = 32 12 + 𝑏𝑐 = 32 𝑏𝑐 = 20
la ecuaţiile sistemului, obţinem: (𝑎, 𝑏, 𝑐) ∈ {(3,4,5); (−3, −4, −5)}.
𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 3 𝑎2 +𝑐 2 −(2𝑎−2𝑐)2 𝑎 5
6) Aplicăm teorema cosinusului: cos 𝐵 = → = → 15𝑎2 − 34𝑎𝑐 + 15𝑐 2 = 0 → = →𝑎=
2𝑎𝑐 5 2𝑎𝑐 𝑐 3
5𝑐 4𝑐 𝑏 2 +𝑐 2 −𝑎2
;𝑏 = → cos 𝐴 = = 0 → 𝐴̂ = 90°.
3 3 2𝑏𝑐
SUBIECTUL II
1 2 3 4 1 2 3 4
1) a) Calculăm 𝛼 −1 = ( ) şi 𝛽 −1 = ( ). Din ecuaţia 𝛼 ∙ 𝑥 ∙ 𝛽 = 𝛾, obţinem: 𝑥 = (𝛼 −1 ∙ 𝛾) ∙ 𝛽 −1 =
3 4 2 1 3 1 2 4
1 2 3 4 1 2 3 4
( ); b) 𝛼 ∙ 𝛽 = ( ) → 𝐼𝑛𝑣(𝛼 ∙ 𝛽) = 3 → 𝑠𝑔𝑛(𝛼 ∙ 𝛽) = (−1)𝐼𝑛𝑣(𝛼∙𝛽) = −1; 𝐼𝑛𝑣(𝛼) =
4 2 1 3 3 1 4 2
5; 𝐼𝑛𝑣(𝛽) = 2 → 𝑠𝑔𝑛 (𝛼) ∙ 𝑠𝑔𝑛 (𝛽) = −1 = 𝑠𝑔𝑛(𝛼 ∙ 𝛽); c) Dacă 𝑥 2 = 𝛼, ar trebui ca 𝑠𝑔𝑛(𝑥 2 ) = 𝑠𝑔𝑛(𝛼) ↔ 1 = −1,
fals. Deci ecuaţia nu are soluţii;
2) a) 𝑓 = 𝑥 3 − (√2 + √3 + √5) ∙ 𝑥 2 + (√6 + √10 + √15) ∙ 𝑥 − √30 = 𝑥 3 − √2 ∙ 𝑥 2 − √3 ∙ 𝑥 2 + √6 ∙ 𝑥 − √5 ∙ 𝑥 2 +

√10 ∙ 𝑥 + √15 ∙ 𝑥 − √30 = 𝑥 2 (𝑥 − √2) − √3 ∙ 𝑥(𝑥 − √2) − √5 ∙ 𝑥(𝑥 − √2) + √15(𝑥 − √2) = (𝑥 − √2)[𝑥 2 −
2
(√3 + √5)𝑥 + √15]; b) 𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 = (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 )2 − 2(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 ) = (√2 + √3 + √5) −
2(√6 + √10 + √15) = 10; 𝑦1 𝑦2 + 𝑦1 𝑦3 + 𝑦2 𝑦3 = (𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 )2 − 2𝑥1 𝑥2 𝑥3 (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) = 31; 𝑦1 𝑦2 𝑦3 =
(𝑥1 𝑥2 𝑥3 )2 = 30. Ecuaţia în 𝑦 devine: 𝑦 3 − 10𝑦 2 + 31𝑦 − 30 = 0 şi are rădăcinile: 𝑦1 = 2, 𝑦2 = 3, 𝑦3 = 5; c) Conform
179
pct. b), avem 𝑥1 = ±√2, 𝑥2 = ±√3; 𝑥3 = ±√5. Convin doar soluţiile pozitive. Altă soluţie: se continuă descompunerea
de la pct.a).
SUBIECTUL III
′
𝑥 2 +𝑥+1 2(1−𝑥 2 )
1) a) Calculăm derivata 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) = (𝑥 2 = 0 → 𝑥 = ±1; lim 𝑓(𝑥) = 1.
𝑥 2 −𝑥+1 −𝑥+1)2 𝑥→±∞
x −∞ -1 1 +∞
f' -0 + 0 -
f 1 1
descresc cresc 3 descresc 1
3
Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei: 𝑓(𝑥) = 𝑚 este redat în tabelul:
m 1 1 1 1 (1,3) 3 (3, +∞)

(−∞, ) ( , 1)
3 3 3
Nr sol reale 0 1 2 1 2 1 0
′
′ (𝑥) 𝑎∙𝑥 2 +1 𝑎𝑥 2 +2𝑎𝑥−1
b) 𝑔 =( ) = (𝑥+1)2
; Pentru ca 𝑔 să aibă un singur de extrem în (−1, +∞), ar trebui ca ecuaţia 𝑔′ (𝑥) = 0
𝑥+1
să aibă o soluţie unică în interval şi derivata să-şi schmbe semnul în acest punct. Fie ℎ(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 2𝑎𝑥 − 1, ∆= 4𝑎2 +
𝑎 = −1 𝑔′ (𝑥) = −1
4𝑎 = 4𝑎(𝑎 + 1). Dacă ∆< 0, ℎ nu are rădăcini reale. Dacă ∆= 0 → { →{ ′ 1 ; în ambele cazuri
𝑎=0 𝑔 (𝑥) = − (𝑥+1)2
funcţia 𝑔 nu are puncte de extrem. Dacă ∆> 0 ↔ 𝑎 ∈ (−∞, −1) ∪ (0, +∞), impunem că ecuaţia ℎ(𝑥) = 0 să admită
două soluţii reale, dintre care, doar una să fie situată în intervalul: (−1, +∞). Distingem două cazuri (la care se ajunge
𝑎 > 0; 𝑦𝑣 = −𝑎 − 1 < 0
prin metodă grafică sau analitic prin substituţia 𝑥 = 𝑡 + 1) şi anume: { de unde păstrăm doar
𝑎 < 0; 𝑦𝑣 = −𝑎 − 1 > 0
2𝑥 𝑎∙𝑥2 +1
𝑎∙𝑥2 +1 ∙
𝑥2 −𝑥+1 𝑥2 −𝑥+1 𝑥+1
𝑥 2 +𝑥+1 𝑥+1 2𝑥 2𝑥
soluţia 𝑎 ∈ (0, +∞); c) ℎ(𝑎) = lim 𝑓(𝑥) 𝑔(𝑥) = lim ( ) = lim [(1 + ) ] = 𝑒 2𝑎 iar
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥 2 −𝑥+1 𝑥→∞ 𝑥 2 −𝑥+1
ℎ(𝑎)−ℎ(0)
lim = ℎ′ (0) = 2.
𝑎→0 𝑎
2 2 𝑥 2 −6∙𝑥+11 1 1 1 1
2) a) ∫1 𝑓(𝑥) ∙ 𝑔(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 6 ∫1 ∙ 𝑑𝑥 = 66 ln 2 − 27; b) ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 =
𝑥 𝑓(𝑥) 𝑥 2 −6∙𝑥+11
1 1 1 1 1 𝑥−3 1 1 3
∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 2 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 | = (𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 √2). c) Rezolvăm ecuaţia 𝑓(𝑥) =
𝑥 2 −6∙𝑥+9+2 (𝑥−3)2 +(√2) √2 √2 0 √2 √2
6 3
𝑔(𝑥) ↔ 𝑥 2 − 6 ∙ 𝑥 + 11 = ↔ 𝑥 − 6𝑥 2 + 11𝑥 − 6 = 0 → 𝑥 ∈ {1,2,3}. Γ𝑓,𝑔 [1, 3] = ∫1 |𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥)|𝑑𝑥 =
3
𝑥
2 6 3 6 3
∫1 (𝑥 2 − 6 ∙ 𝑥 + 11 − 𝑥) 𝑑𝑥 + ∫2 (−𝑥 2 + 6 ∙ 𝑥 − 11 + 𝑥) 𝑑𝑥 = 2 + 6 ln 4 .
TEST 46
SUBIECTUL I
3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3
1) log 2 ( √3 − √2) + log 2 ( √9 + √6 + √4) = log 2 ( √3 − √2)( √9 + √6 + √4) = log 2 (( √3) − ( √2) ) = log 2 1 =
0.
𝑎 ∙ 𝑥2 + 𝑏 ∙ 𝑥 + 𝑐 = 𝑥 − 2 ∆1 = 0
2) Ecuaţiile {𝑎 ∙ 𝑥 2 + 𝑏 ∙ 𝑥 + 𝑐 = −𝑥 − 3 trebuie să aibă soluţii unice, deci: {∆2 = 0. Obţinem sistemul
𝑎 ∙ 𝑥 2 + 𝑏 ∙ 𝑥 + 𝑐 = 3𝑥 − 3 ∆3 = 0
(1): (𝑏 − 1)2 − 4𝑎(𝑐 + 2) = 0 (1),(2)
4𝑎(𝑐 + 2) = 0
{(2): (𝑏 + 1)2 − 4𝑎(𝑐 + 3) = 0; Scădem ecuaţiile: (2), (3): 8𝑏 = 8 → 𝑏 = 1 → ⏞ { → 𝑐 = −2, 𝑎 = 1.
2 4𝑎(𝑐 + 3) = 4
(3): (𝑏 − 3) − 4𝑎(𝑐 + 3) = 0
Deci: (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (1,1, −2).
180
2 +1) 2 +1)
3) 3log2 (𝑥 = 5log2 3 ↔ 3log2 (𝑥 = 3log2 5 → log 2 (𝑥 2 + 1) = log 2 5 → 𝑥 2 + 1 = 5 → 𝑥 = ±2.
𝑛 𝑛∈ℕ
4) Pentru 𝐶𝑛22 impunem condiţiile { 2 ; Prin inducţie matematică se poate demonstra inegalitatea: 2𝑛 > 𝑛2 , ∀𝑛 ≥
𝑛 ≥ 2𝑛
5. Rămân posibile valorile 𝑛 ∈ {0,1,2,3,4}. Înlocuind, păstrăm doar: {∁44 , ∁89 , ∁16
16 } = {1,9} .
1
5) Pantele celor trei drepte dunt: 𝑚1 = 2, 𝑚2 = , 𝑚3 = 𝑎. Pentru ca două dintre cele trei drepte să formeze un unghi
2
1
𝑚 ∙ 𝑚3 = −1 𝑎=−
drept, trebuie ca produsul pantelor lor să fie: −1. Distingem două cazuri: { 1 →{ 2 . Dar, pentru 𝑎 =
𝑚2 ∙ 𝑚3 = −1 𝑎 = −2
1 8 11 5 7
− , vârfurile triunghiurilor sunt 𝐴(1,1), 𝐵 ( , ) , 𝐶 ( , ) deci soluţia este validă. În schimb, dacă 𝑎 = −2, vârfurile
2 5 5 2 4
1
devin 𝐴(1,1), 𝐵(1,1), 𝐶(1,1) şi triunghiul nu există. Păstrăm soluţia 𝑎 = − .
2
𝑎 𝑏∙𝑐 𝑏∙𝑐
6) Dacă ∆ 𝐴𝐵𝐶 este dreptunghic: 𝑚𝑎 ∙ ℎ𝑎 = 𝒜 ↔ ∙ = adevărat. Reciproc, dacă 𝑚𝑎 ∙ ℎ𝑎 = 𝒜 → 2𝑚𝑎 ∙ ℎ𝑎 = 𝑎 ∙
2 𝑎 2
𝑟𝑒𝑐𝑖𝑝𝑟𝑜𝑐𝑎
𝑃𝑎𝑝𝑝𝑢𝑠 𝑡.𝑃𝑖𝑡𝑎𝑔𝑜𝑟𝑎
ℎ𝑎 → 4𝑚𝑎2 = 𝑎2 ⏞
→ 2(𝑏 2 + 𝑐 2 ) − 𝑎2 = 𝑎2 ⏞
→ ̂ ) = 90°.
𝑚𝑎𝑠 (𝐵𝐴𝐶
SUBIECTUL II
1 1 1
1) a) Determinantul principal: 𝑑 = | (2𝑚 − 1) (3𝑚 − 2) (𝑚 + 2) | se calculează scăzând coloana 1 din coloanele
(2𝑚 − 1)2 (3𝑚 − 2)2 (𝑚 + 2)2
2,3 şi dezvoltând după prima linie: 𝑑 = 2(𝑚 − 1)(𝑚 − 2)(𝑚 − 3) ≠ 0 pentru 𝑚 ∈ 𝑅 − {1, 2, 3}. Deci, putem aplica
1 1 1
regula lui Cramer. Calculăm determinanţii aferenţi necunoscutelor: 𝑑𝑥 = | (4𝑚 − 3) (3𝑚 − 2) (𝑚 + 2) | =
(4𝑚 − 3)2 (3𝑚 − 2)2 (𝑚 + 2)2
1 1 1
𝑑 5−3𝑚
2(𝑚 − 1)(𝑚 − 2)(5 − 3𝑚) → 𝑥 = 𝑥 = ; 𝑑𝑦 = | (2𝑚 − 1) (4𝑚 − 3) (𝑚 + 2) | = 2(𝑚 − 1)(𝑚 − 3)(3𝑚 −
𝑑 𝑚−3
(2𝑚 − 1)2 (4𝑚 − 3)2 (𝑚 + 2)2
1 1 1
𝑑 3𝑚−5 𝑑 (𝑚−1)2
5) → 𝑦 = 𝑦 = ; 𝑑𝑧 = | (2𝑚 − 1) (3𝑚 − 2) (4𝑚 − 3) | = 2(𝑚 − 1)3 → 𝑧 = 𝑧 = . b) Cazul I:
𝑦 𝑚−2 𝑑 (𝑚−2)(𝑚−3)
(2𝑚 − 1)2 (3𝑚 − 2)2 (4𝑚 − 3)2
(1): 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 1 (2)−(1)
𝑧=0
pentru 𝑚 = 1, sistemul devine: {(2): 𝑥 + 𝑦 + 3𝑧 = 1 → ⏞ { . Soluţia este (𝑥, 𝑦, 𝑧) =
𝑥 = 1 − 𝑦, 𝑦 = 𝛼 ∈ 𝑅
(3): 𝑥 + 𝑦 + 9𝑧 = 1
(2)−3(1)
(1): 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 1 (3)−9(1)
𝑦+𝑧 =2
(1 − 𝛼, 𝛼, 0); 𝛼 ∈ 𝑅; Cazul II: pentru 𝑚 = 2, sistemul devine: { (2): 3𝑥 + 4𝑦 + 4𝑧 = 5 ⏞ {
→
7𝑦 + 7𝑧 = 16
(3): 9𝑥 + 16𝑦 + 16𝑧 = 25
(2)−5(1)
(1): 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 1 (3)−25(1)
2𝑦 = 4
contradicţie; Cazul III: Pentru 𝑚 = 3, sistemul devine: (2): 5𝑥 + 7𝑦 + 5𝑧 = 9 →⏞ { contradicţie;
24𝑦 = 56
(3): 25𝑥 + 49𝑦 + 25𝑧 = 81
{
5−3𝑚 3𝑚−5 (𝑚−1)2 4 4 3𝑚−5
c) Pentru 𝑚 ∈ 𝑍 − {1, 2, 3}, soluţia este (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ( , , ) = (−3 − ,3 + ,1 + 2 ).
𝑚−3 𝑚−2 (𝑚−2)(𝑚−3) 𝑚−3 𝑚−3 𝑚 −5𝑚+6
4 4
Dacă 𝑥0 = −3 − ∈ 𝑍 → 4 ⋮ (𝑚 − 3) → 𝑚 ∈ {−1,1,2,4,5,7}(1). Dacă 𝑦0 = 3 + ∈ 𝑍 → 𝑚 ∈ {−1,1,2,4,5,7}(2).
𝑚−3 𝑚−3
2
Rezolvând inecuaţia: 𝑚 − 5𝑚 + 6 > 3𝑚 − 5 → 𝑚 ∈ (−∞, 4 − √5) ∪ (4 + √5, +∞). Rămân posibile, în 𝑍, valorile:
3𝑚−5
𝑚 ∈ {2,3,4,5,6}. Nicio valoare din această mulţime nu verifică ∈ 𝑍. Din (1), (2) şi 𝑚 ∈ 𝑍 − {1, 2, 3} → 𝑚 ∈
𝑚2 −5𝑚+6
{−1,4,5,7}.
2) a) 𝐴 ∗ 𝐵 = 𝐴 ∙ 𝐵 − 2𝐴 − 2𝐵 + 6𝐼2 = 𝐴 ∙ 𝐵 − 2𝐴 − 2𝐵 + 4𝐼2 + 2𝐼2 = 𝐴(𝐵 − 2𝐼2 ) − 2(𝐵 − 2𝐼2 ) + 2𝐼2 =

𝐴 − 2𝐼2 ∈ ℳ2 (𝑅)
(𝐴 − 2𝐼2 )(𝐵 − 2𝐼2 ) + 2𝐼2 . b) Parte stabilă: 𝐴, 𝐵 ∈ 𝒦 → { → 𝐴 ∗ 𝐵 ∈ 𝒦; Asociativitate: (𝐴 ∗ 𝐵) ∗ 𝐶 =
𝐵 − 2𝐼2 ∈ ℳ2 (𝑅)
𝐴 ∗ (𝐵 ∗ 𝐶) = (𝐴 − 2𝐼2 )(𝐵 − 2𝐼2 )(𝐶 − 2𝐼2 ) + 2𝐼2 ; Comutativitate: 𝐴 ∗ 𝐵 = 𝐵 ∗ 𝐴 = (𝐴 − 2𝐼2 )(𝐵 − 2𝐼2 ) + 2𝐼2 ;
Element neutru: 𝐴 ∗ 𝐸 = 𝐸 ∗ 𝐴 = 𝐴 → (𝐴 − 2𝐼2 )(𝐸 − 2𝐼2 ) + 2𝐼2 = 𝐴. Prin înmulţire la stânga cu (𝐴 − 2𝐼2 )−1 → 𝐸 =
181
3𝐼2 ∈ 𝒦; Elemente simetrizabile: 𝐴 ∗ 𝐴′ = 𝐴′ ∗ 𝐴 = 3𝐼2 → (𝐴 − 2𝐼2 )(𝐴′ − 2𝐼2 ) = 𝐼2 → 𝐴′ = (𝐴 − 2𝐼2 )−1 + 2𝐼2 ∈ 𝒦; c)
𝐴 ∗ 2𝐼2 = 2𝐼2
Observăm că { . Scriem: 𝐼2 ∗ 2𝐼2 ∗ (3𝐼2 ∗ … ∗ 100𝐼2 ) = (𝐼2 ) ∗ 2𝐼2 ∗ (3𝐼2 ∗ … ∗ 100𝐼2 ) = 2𝐼2 ;
2𝐼2 ∗ 𝐴 = 2𝐼2
SUBIECTUL III
1−𝑚2
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (1+𝑥𝑚)2 > 0, ∀𝑥, 𝑚 ∈ (−1,1). Funcţia este deci strict crescătoare şi, prin urmare, 𝐼𝑚 𝑓 =
1 2𝑥+1 3
(𝑓(−1); 𝑓(1)) = (−1,1). b) Pentru 𝑚 = → 𝑓(𝑥) = → 𝑓 ′′ (𝑥) = − (𝑥+2)2 < 0, ∀𝑥 ∈ (−1,1) → 𝑓 este concavă; c)
2 𝑥+2
1 𝑚2 −1
𝑥+𝑚 − +𝑚
lim1 𝑓(𝑥) = lim1 = 𝑚
1 = 𝑚
= +∞;
𝑥→− 𝑥→− 1+𝑥∙𝑚 1− 𝑚 0−
𝑚 𝑚 𝑚
1 1
𝑥<− 𝑥<−
𝑚 𝑚
2
2 𝑥3 16 2
2) a) 𝐼1 = ∫√3(4 − 𝑥 2 ) ∙ 𝑑𝑥 = (4𝑥 − )| = − 3√3; b) 𝐼𝑛 = ∫√3(4 − 𝑥 2 )𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥(4 − 𝑥 2 )𝑛 |2√3
3 √3 3
2 2
−2𝑛 ∫√3(−𝑥 2 )(4 − 𝑥 2 )𝑛−1 𝑑𝑥 = −√3 − 2𝑛 ∫√3[(4 − 𝑥 2 ) − 4](4 − 𝑥 2 )𝑛−1 𝑑𝑥 = −√3 − 2𝑛𝐼𝑛 + 8𝑛𝐼𝑛−1 → (2𝑛 + 1) ∙
2
𝐼𝑛 = −√3 + 8𝑛 ∙ 𝐼𝑛−1 ; c) Demonstrăm că şirul (𝐼𝑛 )𝑛≥1 este convergent. Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫√3(4 − 𝑥 2 )𝑛 ∙
(3 − 𝑥 2 )𝑑𝑥 < 0 → (𝐼𝑛 )𝑛≥1 strict descrescător (1). Mărginire: 𝐼𝑛 > 0 = 𝑚 (2). Din (1), (2) → (𝐼𝑛 )𝑛≥1 este convergent
√3 8𝑛
(cu limita 𝑙). Conf. pct. b), avem egalitatea: 𝐼𝑛 = − + ∙ 𝐼𝑛−1 . Trecând relaţia la limita, obţinem: 𝑙 = 0 + 4 ∙ 𝑙 →
2𝑛+1 2𝑛+1
𝑙 = 0; Altă soluţie: cu ajutorul teoremei de medie.
TEST 47
SUBIECTUL I
(√3+√2)(√3−√2)
1) log √3+√2 (√3 − √2) + log √3−√2 √5 − √24 = log √3+√2 + log √3−√2 √3 − 2√6 + 2 =
√3+√2
−1
log √3+√2 (√3 + √2) + log √3−√2 (√3 − √2) = −1 + 1 = 0.
𝑏 𝑐 𝑏
𝑥𝑉 = − = 𝑏 = −2𝑐 𝑐=− 𝑏 𝑏
2𝑎 𝑎 2 2
2) Avem { ∆ 𝑏 → { ∆= 4𝑏 → { 𝑏 → 𝑦 = (2 − 2 ) ∙ 𝑥 + 𝑏 ∙ 𝑥 − 2 . Pentru a găsi coordonatele
𝑦𝑉 = − =− 𝑎 = 2−
4𝑎 𝑎 2
𝑥2 1 𝑥2
punctului fix, ordonăm ecuaţia parabolei după 𝑏: 𝑦 = 𝑏 ∙ (− + 𝑥 − ) + 2 ∙ 𝑥 2 şi anulăm coeficientul lui 𝑏: − +
2 2 2
1
𝑥 − = 0 → 𝑥 = 1, 𝑦 = 2. Punctul fix este 𝑃(1,2);
2
3) Notăm 2𝑥 + 22−𝑥 = 𝑡, 𝑡 > 0 şi ridicăm la pătrat: 4𝑥 + 2 ∙ 2𝑥 ∙ 22−𝑥 + 42−𝑥 = 𝑡 2 → 4𝑥 + 42−𝑥 = 𝑡 2 − 8. Ecuaţia

4
𝑥 2−𝑥 2𝑥 =𝑢>0 𝑢+ =4 2
𝑡=4
2
devine: 𝑡 − 9𝑡 + 20 = 0 → { → {2𝑥 + 22−𝑥 = 4 ⏞
→ { 𝑢
4→ {𝑢2 − 4𝑢 + 4 = 0 →
𝑡=5 2 +2 =5 𝑢+ =5 𝑢 − 5𝑢 + 4 = 0
𝑢
𝑢=2
{𝑢 = 1 → 𝑥 ∈ {0, 1, 2}.
𝑢=4
4) Relaţia 𝑎 + 𝑏 = 𝑐 este verificătă în mulţimea 𝐴 de următoarele triplete:
a 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 3 3 3
b 2 3 4 5 6 7 8 3 4 5 6 7 4 5 6
c 3 4 5 6 7 8 9 5 6 7 8 9 2 8 9
şi toate variantele obţinute prin comutarea primelor două linii. Sunt în total 30 elemente în mulţimea 𝐵.
182
1
2𝑚 + 2𝑛 = √𝑚2 + 1 ∙ √4 + 4𝑛2 ∙
5) Efectuăm produsele scalare: { 𝑢
⃗ ∙ 𝑣 = 𝑢 ∙ 𝑣 ∙ cos 60° → { 2
→ (𝑚, 𝑛) =
𝑣∙𝑤 ⃗⃗ = 𝑣 ∙ 𝑤 ∙ cos 30° 2√3 + 2𝑛 = √4 + 4𝑛2 ∙2∙
√3
2
1
(− ; √3).
√3
cos(arcsin 𝑥) √1−𝑥 2
6) Se impune condiţia de existenţă 𝑥 ∈ [−1,1]. Ecuaţia se scrie: = sin(arctg 𝑥) ↔ = sin(arctg 𝑥) (1).
sin(arcsin 𝑥) 𝑥
sin(arctg 𝑥)=𝑡 (1)
sin(arctg 𝑥) 𝑡 𝑥 √1−𝑥 2 𝑥
Din tg (arctg 𝑥)) = 𝑥 → =𝑥 ⏞
→ =𝑥→𝑡= ⏞ ecuaţia devine:
→ = →
cos(arctg 𝑥) √1−𝑡 2 √𝑥 2 +1 𝑥 √𝑥 2 +1
1 1
√1 − 𝑥 4 = 𝑥 2 → 𝑥 4 = 2 → 𝑥 = ± 4 .
√2
SUBIECTUL II
1) a) 𝐴2 = 𝑂3 → 𝐴𝑛 = 𝑂3 , ∀𝑛 ∈ ℕ∗ /{1}; b) Observăm că 𝐵 = 𝐼3 + 𝐴. Putem folosi binomul lui Newton 𝐵𝑛 =

𝑝𝑐𝑡.𝑎) 𝑛+1 2𝑛 𝑛
(𝐼3 + 𝐴)𝑛 = ∁0𝑛 𝐼3𝑛 + ∁1𝑛 𝐼3𝑛−1 𝐴 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝐴𝑛 =⏞ 𝐼3 + 𝑛𝐴 = ( 2𝑛 4𝑛 + 1 2𝑛 ). c) 𝑋(𝑎) ∙ 𝑋(𝑏) =
−5𝑛 −10𝑛 −5𝑛 + 1
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
(𝐼3 + 𝑎 ∙ 𝐴) ∙ (𝐼3 + 𝑏 ∙ 𝐴) =
⏞ 𝐼3 + (𝑎 + 𝑏) ∙ 𝐴 = 𝑋(𝑎 + 𝑏). Relaţia dată: 𝑋(1) ∙ 𝑋(2) ∙ 𝑋(3) ∙ … ∙ 𝑋(𝑛) = 𝑋(210)
𝑛(𝑛+1)
devine: 𝑋(1 + 2 + ⋯ + 𝑛) = 𝑋(210) → = 210 → 𝑛 = 20.
2
𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑
2) a) Parte stabilă: 𝐴(𝑎, 𝑏), 𝐴(𝑐, 𝑑) ∈ ℳ → 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑 ) =
𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑 𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑
𝐴(𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑) ∈ ℳ; Asociativitate: [𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑)] ∙ 𝐴(𝑒, 𝑓) = 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ [𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑒, 𝑓)] = 𝐴(𝑎𝑐𝑒 +
2𝑏𝑑𝑒 + 2𝑎𝑑𝑓 + 2𝑏𝑐𝑓 + 2𝑏𝑑𝑓, 𝑎𝑐𝑓 + 3𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒 + 𝑏𝑑𝑒 + 𝑎𝑑𝑓 + 𝑏𝑐𝑓); Comutativitate: 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) =
𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑); Element neutru 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(1,0) = 𝐴(1,0) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎, 𝑏); b) Sunt
𝑎 = −2𝑏
nesimetrizabile matricele singulare (neinversabile); det 𝐴(𝑎, 𝑏) = (𝑎 + 2𝑏)(𝑎 − 𝑏)2 = 0 → { . Deci elementele
𝑎=𝑏
−2𝛼 𝛼 𝛼 𝛽 𝛽 𝛽
neinversabile sunt matricele de formă: ( 𝛼 −2𝛼 𝛼 ) , (𝛽 𝛽 𝛽 ) ; 𝛼, 𝛽 ∈ ℝ; c) Considerăm funcţia: 𝑓: 𝒦 →
𝛼 𝛼 −2𝛼 𝛽 𝛽 𝛽
ℳ, 𝑓((𝑎, 𝑏)) = 𝐴(𝑎, 𝑏); Morfismul: 𝑓((𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑)) = 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) ↔ 𝑓((𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑)) =
𝐴(𝑎𝑐 + 2𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑) adevărat. Injectivitate: 𝑓((𝑎, 𝑏)) = 𝑓((𝑐, 𝑑)) ↔ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑐, 𝑑) ↔ (𝑎, 𝑏) = (𝑐, 𝑑);
Surjectivitate: Adevărată prin expresia funcţiei.
SUBIECTUL III
1) a) Ecuaţia caracteristică relaţiei de recurentă 𝑎𝑛+2 − 6 ∙ 𝑎𝑛+1 + 8 ∙ 𝑎𝑛 = 0 este 𝑡 2 − 6𝑡 + 8 = 0 şi are rădăcinile 𝑡1 =

𝑎 =𝛼+𝛽 =1
2, 𝑡2 = 4. Termenul general este 𝑎𝑛 = 𝛼 ∙ 𝑡1𝑛 + 𝛽 ∙ 𝑡2𝑛 = 𝛼 ∙ 2𝑛 + 𝛽 ∙ 4𝑛 . Dar: { 0 → (𝛼, 𝛽) = (1,0) →
𝑎1 = 2𝛼 + 4𝛽 = 2
6
𝑏𝑛+1
𝑎𝑛 = 2𝑛 ; b) Logaritmând în baza 2 ambii membri ai relaţiei 𝑏𝑛+2 = 8 , obţinem: log 2 𝑏𝑛+2 − 6 log 2 𝑏𝑛+1 +
𝑏𝑛
𝑛
8 log 2 𝑏𝑛 = 0. Substituind: log 2 𝑏𝑛 = 𝑎𝑛 obţinem recurența liniară de la pct.a), deci log 2 𝑏𝑛 = 2𝑛 → 𝑏𝑛 = 22 ; c)
1 1 1
Efectuând substituţia 𝑛 = 𝑎𝑛 obţinem recurența liniară de la pct.a), deci 𝑛 = 2𝑛 → 𝑐𝑛 = 2 → lim 𝑛! ∙ 𝑐𝑛 =
√𝑐𝑛 √𝑐𝑛 2𝑛 𝑛→∞
𝑛! 𝑛! 𝑑𝑛+1 𝑛+1
lim 𝑛2
. Notăm 𝑑𝑛 = 𝑛2
. Monotonie: = < 1 → 𝑑𝑛 descrescător; Mărginire: 𝑑𝑛 > 0. Aşadar şirul este
𝑛→∞ 2 2 𝑑𝑛 22𝑛+1
𝑛+1
convergent, cu limita finită 𝑙. Trecem la limită relaţia: 𝑑𝑛+1 = ∙ 𝑑𝑛 → 𝑙 = 0;
22𝑛+1
1
1 𝑥4 𝑥2 27 1 1
2) a) 𝐼1 = ∫−2(𝑥 3 − 3𝑥 + 2)𝑑𝑥 = ( −3 + 2𝑥)| = ; b) ∫−2(𝑥 2 − 1) ∙ 𝑓10 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫−2(𝑥 2 − 1) ∙
4 2 −2 4
𝑢=𝑥 3 −3𝑥+2 11 1
1 1 (𝑥 2 −3𝑥+2) 1211
(𝑥 3 − 3𝑥 + 2)10 ∙ 𝑑𝑥 =
⏞ ∫ 𝑢10 ∙ 𝑢′ ∙ 𝑑𝑥 = | =− ; c) Studiem funcţia 𝑔: [−2,1] → ℝ, 𝑔(𝑥) =
3 −2 33 33
−2
𝑥 3 − 3𝑥 + 2, cu ajutorul derivatei 𝑔′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 3;
183
x −2 −1 1
g' + 0 − 0
g 0 crescat 4 descresc 0
3 3 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝐼𝑛
Conf. tabelului: 𝑥 − 3𝑥 + 2 ≤ 4 → 𝑓𝑛 (𝑥) = (𝑥 − 3𝑥 + 2) ≤ 4 → 𝐼𝑛 ≤ 3 ∙ 4 |: 5 . Obţinem inegalitatea: 0 < <
5𝑛
4 𝑛 𝐼𝑛
3 ∙ ( ) . Trecând la limita, obţinem lim = 0.
5 𝑛→∞ 5𝑛
TEST 48
SUBIECTUL I
|𝑧1 +𝑧2 |≤|𝑧1 |+|𝑧2 | |𝑧1 𝑧2 |=|𝑧1 ||𝑧2 |
3 4 5 12 3 4 5 12 3 4
1) |( + ∙ 𝑖) ∙ 𝑧 3 + ( − ∙ 𝑖) ∙ 𝑧 2 | ⏞
≤ |( + ∙ 𝑖) ∙ 𝑧 3 | + |( − ∙ 𝑖) ∙ 𝑧 2 | =
⏞ | + ∙ 𝑖| ∙ |𝑧 3 | +
5 5 13 13 5 5 13 13 5 5
|𝑧 𝑛|=|𝑧|𝑛 |𝑧|≤1
5 12
| − ∙ 𝑖| ∙ |𝑧 2 | =
⏞ ⏞ 2.
|𝑧|3 + |𝑧|2 ≤
13 13
∆1 ≥ 0
2) Dacă parabolele asociate celor două funcţii intersectează axa 𝑂𝑥 în cel puţin un punct, atunci { →
∆2 ≥ 0
𝑚2 − 4𝑛 ≥ 0 4 2
{ 2 4 → {𝑚 4 ≥ 16𝑛 → 16𝑛2 ≤ 𝑚4 ≤ 64𝑛 → 𝑛 ≤ 4 → 𝑛 ∈ {1,2,3,4}. Analog, obţinem 𝑚4 ≤
128 ∙ 𝑛 − 4 ∙ 64 ∙ 𝑚 ≥ 0 𝑚 ≤ 64𝑛
64𝑛 ≤ 16𝑚2 → 𝑚 ∈ {1,2,3,4}. Deci (𝑚, 𝑛) ∈ {1,2,3,4} × {1,2,3,4}. Pentru 𝑚 = 1 → 1 − 4𝑛 ≥ 0 fals; Pentru 𝑚 = 2 →
4 − 4𝑛 ≥ 0 → 𝑛 = 1; Pentru 𝑚 = 3 → 9 − 4𝑛 ≥ 0 → 𝑛 ∈ {1,2}. Cazul (𝑚, 𝑛) = (3,1) nu verifică 𝑚4 ≤ 64𝑛. Pentru
𝑚 = 4 → 16 − 4𝑛 ≥ 0 → 𝑛) ∈ {1,2,3,4} dar verifică doar 𝑛 = 4. Deci (𝑚, 𝑛) ∈ {(2,1); (3,2); (4,4)}.
3) Impunem condiţia 2𝑥 − 4 ≥ 0 → 𝑥 ∈ [2, +∞). Dacă notăm 2𝑥 = 𝑡 ∈ [4, +∞), inecuaţia devine: √𝑡 − 4 ≤ 8 − 𝑡.
Cazul i) Dacă 8 − 𝑡 < 0 ↔ 𝑡 ∈ (8, +∞) relaţia este falsă; Cazul ii) Dacă 𝑡 ∈ [4,8), ridicând la pătrat ambii membri: 𝑡 −
17−√17 17+√17 17−√17
4 ≤ 64 − 16𝑡 + 𝑡 2 → 𝑡 2 − 17𝑡 + 68 ≥ 0 → 𝑡 ∈ (−∞, )∪( , +∞) → 𝑡 ∈ [4, )→𝑥∈
2 2 2
17−√17
[2, log 2 ).
2
4) Mulţimea conţine 703 − 272 + 1 = 432 = 𝑛𝑝 elemente. Întrucât 272: 13 = 20,9. . ; 703: 13 = 54,08.., deducem că
multiplii lui 13 din mulţime sunt: 21 ∙ 13, 22 ∙ 13, … , 54 ∙ 13. Deci 54 − 21 + 1 = 34 de elemente se divid cu 13,
398 199
însemnând că 432 − 34 = 398 = 𝑛𝑓 nu au această proprietate. Prin urmare: 𝑝 = = .
432 216
𝑂𝑀 𝐷𝑂 𝑂𝑁 𝐶𝑂 𝑂𝐷 𝑂𝐶 𝐷𝑂 𝐶𝑂
5) ∆ 𝐷𝑂𝑀 ~∆ 𝐷𝐴𝐵 → = (1); ∆ 𝐶𝑂𝑁 ~∆ 𝐶𝐴𝐵 → = (2); ∆ 𝐷𝑂𝐶 ~∆ 𝐴𝑂𝐵 → = → = (3). Din
𝐴𝐵 𝐷𝐵 𝐴𝐵 𝐴𝐶 𝑂𝐵 𝑂𝐴 𝐷𝐵 𝐴𝐶
(1), (2), (3) → 𝑂𝑀 = 𝑂𝑁. Deci vectorii ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 , ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑁 sunt opuşi şi ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗.
𝑂𝑁 = 0
𝐴𝐵
̂ , 𝛽 = 𝐴𝐷𝐵
6) Fie 𝐴𝐵 = 𝑎, 𝐵𝐶 = 𝑏, 𝛼 = 𝐷𝐴𝐵 ̂ . Din ̂ + sin 𝐴𝐵𝐶
= √2 → 𝑎 = 𝑏√2. Din sin 𝐷𝐴𝐵 ̂ = √2, obţinem
𝐵𝐶
𝑡.𝑐𝑜𝑠
𝜋
⏞ 𝐵𝐷 2 = 𝐴𝐵2 + 𝐴𝐷2 − 2𝐴𝐵 ∙ 𝐴𝐷 ∙ cos 𝛼 → 𝐵𝐷 = 𝑏. Deci ∆ 𝐷𝐴𝐵 este
sin 𝛼 + sin(𝜋 − 𝛼) = √2 → 𝛼 = . În ∆ 𝐷𝐴𝐵 →
4
𝜋
isoscel şi 𝛽 = .
2
SUBIECTUL II
ln 6 ln 2 ln 3 𝐶2 +𝐶3 ln 6 ln 6 ln 3 100𝑎 10𝑏 𝑐 𝐶1+𝐶2 +𝐶3

1
1) a) 𝑑 = |ln 12 ln 3 ln 4| = ⏞ |ln 12 ln 12 ln 4| = 0; b) 𝑑1 = |100𝑏 10𝑐 𝑎| = ⏞
1000
ln 30 ln 5 ln 6 ln 30 ln 30 ln 6 100𝑐 10𝑎 𝑏
1
100𝑎 10𝑏 ̅̅̅̅̅𝑎𝑏𝑐 𝑎 𝑏 37𝑥
|100𝑏 10𝑐 ̅̅̅̅̅𝑏𝑐𝑎 | = | 𝑏 𝑐 37𝑦| ⋮ 37. Exemplu: (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (1,4,8); c) Găsim rădăcinile ecuaţiei printre divizorii
1000
100𝑐 10𝑎 𝑐𝑎𝑏 ̅̅̅̅̅ 𝑐 𝑎 37𝑧
1
2 2
2
1
termenului liber. Obţinem 𝑥1 = 𝑥2 = 2, 𝑥3 = şi determinantul devine: ∆= |4 4 1 | = 0.
2
4
1 1 4
184
1
2) a) Restul împărţirii lui 𝑓 prin 𝑔 = 𝑥 − 𝑎 este 𝑓(𝑎) = −𝑎 → −4𝑎2 + 3𝑎 − 1 = −𝑎 → 𝑎 = ; b) Din relaţiile lui Viette
2
𝑆1 = 3 + 𝑎
1 1 1 5𝑆 3
avem: {𝑆2 = 3 − 𝑎 . Relaţia 3 ∙ (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) = 5 ∙ ( + + ) devine 3𝑆1 = 2 → 𝑎 = ; c) Impunem ca 𝑥1,2,3 să
𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑆3 4
𝑆3 = 1
verifice ecuaţia şi adunăm relaţiile. În acest fel obţinem: 𝑥13 + 𝑥23 + 𝑥33 = (3 + 𝑎)(𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 ) −
(3 − 𝑎)(𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) + 3 ↔ 𝑎 ∈ {−9, −3,0}.
SUBIECTUL III
𝑥 2 +𝑥+1
1) a) 𝑔(𝑥) = 𝑥 ∙ log 3 . Calculăm limitele la capetele domeniului de definiţie: lim 𝑔(𝑥) = ln ( lim ((1 +
𝑥 2 −𝑥+1 𝑥→±∞ 𝑥→±∞
2𝑥
𝑥2 −𝑥+1
∙𝑥
𝑥2 −𝑥+1
2𝑥 2𝑥
) ) ) = ln 𝑒 2 = 2 → 𝑦 = 2 este asimptotă orizontală la ±∞; b) Scriem funcţia ℎ ca pe o compunere
𝑥 2 −𝑥+1
𝑥 2 +𝑥+1 𝑥 2 +𝑥+1 𝑥 2 +𝑥+1

de funcţii elementare. Simultan, redăm evoluţia domeniului: 𝑥 → → log 3 → arcsin log 3 ; [−1,1] →
𝑥 2 −𝑥+1 𝑥 2 −𝑥+1 𝑥 2 −𝑥+1
1 𝜋 𝜋
[ , 3] → [−1,1] → [− , ] ceea ce atestă bijectivitatea funcţiei ℎ; c) 𝑎𝑛 = 𝑓(1) + 𝑓(2) + ⋯ + 𝑓(𝑛) =
3 2 2
3 7 𝑛2 +𝑛+1 𝑛2 +𝑛+1
log 3 ( ∙ ∙ … ∙ ) = log 3 (𝑛2 + 𝑛 + 1) → lim [𝑎𝑛 − 2 ∙ log 3 (3𝑛 + 1)] = lim log 3 = −2;
1 3 𝑛2 −𝑛+1 𝑛→∞ 𝑛→∞ 9𝑛2 +6𝑛+1
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
7
2) a) 𝐼0 = ∫04 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 4 − 1 < 𝑒 − 1 < 2,75 − 1 = ; b) 𝐼𝑛 = ∫04 𝑒 𝑥 ∙ 𝑡𝑔𝑛 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 ∙ 𝑡𝑔𝑛 𝑥|04 −
4
𝜋 𝜋
∫0 𝑒 𝑥 ∙ 𝑛 ∙ 𝑡𝑔𝑛−1 𝑥 ∙ (1 + 𝑡𝑔2 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 4 − 𝑛 ∙ 𝐼𝑛−1 − 𝑛 ∙ 𝐼𝑛+1 ; c) Din 𝑒 𝑥 ≥ 𝑥 + 1 şi 𝑡𝑔 𝑥 ≥ 𝑥, obţinem: 𝑒 𝑥 ∙ 𝑡𝑔𝑛 𝑥 ≥
4
𝜋 𝑛+2 𝜋 𝑛+1
𝜋 (4) (4)
𝑥 𝑛+1 + 𝑥 𝑛 . Integrând pe [0, ] → 𝐼𝑛 ≥ + .
4 𝑛+2 𝑛+1
TEST 49
SUBIECTUL I
1) log 𝜋 (arccos(−1)) = log 𝜋 𝜋 = 1.
2) (𝑓 ∘ 𝑓)(𝑥) = 𝑎2 𝑥 + 𝑎𝑏 + 𝑏, (𝑓 ∘ 𝑓 ∘ 𝑓)(𝑥) = 𝑎3 𝑥 + 𝑎2 𝑏 + 𝑎𝑏 + 𝑏. Prin metoda inducţiei matematice, obţinem: :

𝑎𝑛 = 64 𝑎 𝑛 = 26
𝑓 ∘ 𝑓 ∘ … ∘ 𝑓 = 𝑎𝑛 𝑥 + 𝑎𝑛−1 𝑏 + ⋯ + 𝑎𝑏 + 𝑏 = 64 ∙ 𝑥 + 63 → { 𝑛−1
⏟ → { 𝑎𝑛 −1 . Distingem
𝑎 𝑏 + ⋯ + 𝑎𝑏 + 𝑏 = 63 𝑏 = 63
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖 𝑎−1
cazurile:
a 64 8 4 2
n 1 2 4 6
b 63 7 3 1
3) Explicităm modulele:
𝑥 −∞ 1 2 +∞
|𝑥 − 1| 1−𝑥 0 𝑥−1 1 𝑥−1
|2 − 𝑥| 2−𝑥 1 2−𝑥 0 𝑥−2
|𝑥 − 1| + |2 − 𝑥| 3 − 2𝑥 1 1 1 2𝑥 − 3
Avem 3 cazuri: i) Dacă 𝑥 ∈ (−∞, 1), inecuaţia devine: 3 − 2𝑥 < 1 → 𝑥 ∈ (1, +∞) ∩ (−∞, 1) = Φ; ii) Dacă 𝑥 ∈ [−1,1],
inecuaţia devine: 1 < 1 fals; Cazul iii) Dacă 𝑥 ∈ (2, +∞) → 2𝑥 − 3 < 1 → 𝑥 ∈ (−∞, 2) ∩ (2, +∞) = Φ. Deci soluţia
este mulţimea vida. Altfel, aplicând inegalitatea |𝐴| + |𝐵| ≥ |𝐴 + 𝐵|, obţinem: |𝑥 − 1| + |2 − 𝑥| ≥
|(𝑥 − 1) + (2 − 𝑥)| = 1 contradicţie cu relaţia din enunţ.
185
𝑛 𝑛+1 𝑛
4) Pentru că numerele: 𝐶𝑛𝑛−1 , 𝐶𝑛+1 , 𝐶𝑛+2 să fie termeni consecutivi într-o progresie aritmetică ar trebui ca: 2 ∙ 𝐶𝑛+1 =
∁𝑘 𝑛−𝑘
𝑛 =∁𝑛
𝑛+1
𝐶𝑛𝑛−1 + 𝐶𝑛+2 ⏞
↔ 2 ∙ ∁1𝑛+1 = ∁1𝑛 + ∁1𝑛+2 ↔ 2𝑛 + 2 = 𝑛 + 𝑛 + 2 adevărat.
|√3−𝑚|
5) Impunem condiţia tg 60° = = √3 → |√3 − 𝑚| = √3 + 3 ∙ 𝑚; Cazul i) Dacă 𝑚 ∈ (−∞, √3) avem √3 − 𝑚 =
1+√3𝑚
√3 + 3 ∙ 𝑚 → 𝑚 = 0 ∈ (−∞, 2); Cazul ii) Dacă 𝑚 ∈ [√3, +∞) avem 𝑚 − √3 = √3 + 3 ∙ 𝑚 → 𝑚 = −√3 ∉ [√3, +∞).
|0−𝑚|
Impunem şi condiţia tg 60° = , de unde: 𝑚 = −√3. În concluzie: (𝑚𝐴𝐶 , 𝑚𝐴𝐵 ) ∈ {(0, −√3); (−√3, 0)}.
1+𝑚∙0
6) Aplicăm teorema lui Pitagora în ∆𝐶𝑃𝑁, ∆𝑁𝐵𝑀 şi în interiorul trapezului dreptunghic 𝐷𝑃𝑀𝐴 şi obţinem: 𝑃𝑁 =
𝑡.𝑐𝑜𝑠
𝑃𝑀2 +𝑃𝑁2 −𝑀𝑁2 8 1 √417
⏞ cos 𝛼 =
√117, 𝑀𝑁 = √73, 𝑃𝑀 = √148. În ∆𝑃𝑀𝑁 → = . Dar 1 + tg 2 𝛼 = → tg α = .
2∙𝑃𝑀∙𝑃𝑁 √481 cos2 𝛼 8
SUBIECTUL II
𝑎𝑛+1 𝑏𝑛+1 𝑏𝑛+1

1) a) Calculăm 𝐴𝑛+1 în două moduri. Pe de o parte: 𝐴𝑛+1 = (𝑏𝑛+1 𝑎𝑛+1 𝑏𝑛+1 ), pe de altă parte: 𝐴𝑛+1 = 𝐴𝑛 ∙ 𝐴 =
𝑏𝑛+1 𝑏𝑛+1 𝑎𝑛+1
𝑎𝑛 𝑏𝑛 𝑏𝑛 0 1 1 2𝑏𝑛 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛
𝑎 = 2 ∙ 𝑏𝑛
(𝑏𝑛 𝑎𝑛 𝑏𝑛 ) ∙ (1 0 1) = (𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 2𝑏𝑛 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 ), de unde obţinem { 𝑛+1 ; ∀𝑛 ∈ 𝑁 ∗ . b) Din
𝑏𝑛+1 = 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛
𝑏𝑛 𝑏𝑛 𝑎𝑛 1 1 0 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 2𝑏𝑛
𝑏𝑛+1 = 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 → 𝑎𝑛+1 = 𝑏𝑛+2 − 𝑏𝑛+1 . Se ajunge la relaţia de recurenţă: 𝑏𝑛+2 − 𝑏𝑛+1 − 2 ∙ 𝑏𝑛 = 0; 𝑏1 = 1, 𝑏2 = 1
având ecuaţia caracteristică: 𝑡 2 − 𝑡 − 2 = 0 cu rădăcinile 𝑡1 = 2; 𝑡2 = −1 şi termenul general 𝑏𝑛 = 𝛼 ∙ 𝑡1𝑛 + 𝛽 ∙ 𝑡2𝑛 =
𝑏 = 1 = 2𝛼 − 𝛽 1 1 2𝑛−(−1)𝑛 2𝑛 −2∙(−1)𝑛−1
𝛼 ∙ 2𝑛 + 𝛽 ∙ (−1)𝑛 . Din { 1 avem 𝛼 = ; 𝛽 = − → 𝑏𝑛 = → 𝑎𝑛 = ; c) Din pct.a), b)
𝑏2 = 1 = 4𝛼 + 𝛽 3 3 3 3
2𝑛 −2∙(−1)𝑛−1 2𝑛−(−1)𝑛 2𝑛−(−1)𝑛
𝑛
2 −2∙(−1) 𝑛−1
3 3 3 86 85 85
2𝑛−(−1)𝑛 2𝑛 −2∙(−1)𝑛−1 2𝑛−(−1)𝑛
= 86
3
deducem: 𝐴𝑛 = = (85 86 85) → { 2𝑛−(−1) 𝑛 →
3 3 3
2𝑛−(−1)𝑛 2𝑛−(−1)𝑛 2𝑛 −2∙(−1)𝑛−1 85 85 86 = 85
3
( 3 3 3 )
2𝑛 − 2 ∙ (−1)𝑛−1 = 258 2𝑛 = 256
{ →{ → 𝑛 = 8;
2𝑛 − (−1)𝑛 = 255 (−1)𝑛 = 1
2) a) Întocmim tabla operaţiei şi studiem axiomele:
∙ 2̂ 4̂ 6̂ 8̂
2̂ 4̂ 8̂ 2̂ 6̂
4̂ 8̂ 6̂ 4̂ 2̂
6̂ 2̂ 4̂ 6̂ 8̂
8̂ 6̂ 2̂ 8̂ 4̂
Parte stabilă: Conform tabelului; Asociativitate şi comutativitate: proprietăţi clase de resturi; Element neutru:6̂ ;
Elemente simetrizabile:
X 2̂ 4̂ 6̂ 8̂
X' 8̂ 4̂ 6̂ 2̂
b) Întocmim tabla operaţiei şi studiem axiomele:
∙ i -1 1 -i
i -1 -i i 1
-1 -i 1 -1 i
1 i -1 1 -1
-i 1 i -i -1
Parte stabilă: Conform tabelului; Asociativitate şi comutativitate: proprietăţi numere complexe; Element neutru:1 ;
Elemente simetrizabile:
186
X i -1 1 -i
X' -i -1 1 i
c) Cele două grupuri sunt izomorfe pentru că au ,,tabelele la fel structurate'';
SUBIECTUL III
1 ′ 1 1 1
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (arctg 𝑥 + arctg ) = + 1 2
∙ (− 2) = 0, ∀∈ (0 , +∞) → 𝑓(𝑥) = 𝑘. Pentru 𝑥 = 1 → 𝑓(1) =
𝑥 1+𝑥 2 1+( ) 𝑥
𝑥
𝜋
𝑘 = de unde se obţine identitatea din enunţ; b) 𝑔′ (𝑥) = ((1 + 𝑥)𝑟 − 𝑟 ∙ 𝑥 − 1)′ = 𝑟(1 + 𝑥)𝑟−1 − 𝑟 = 0 → 𝑥 =
2
0; 𝑔(0) = 0. Întocmim tabelul de variaţie:
x −1 0 +∞
g' − 0 +
g descresc 0 cresc
Conform tabelului: 𝑔(𝑥) ≥ 0, ∀𝑥 ∈ (−1, +∞) → (1 + 𝑥)𝑟 ≥ 𝑟 ∙ 𝑥 + 1, ∀𝑥 ∈ (−1, +∞); c) Calculăm derivata: ℎ′ (𝑥) =
2
3𝑥 2 − 3𝑎𝑏 = 3(𝑥 + √𝑎𝑏)(𝑥 − √𝑎𝑏) = 0; 𝑥 = √𝑎𝑏 → ℎ(√𝑎𝑏) = (√𝑎3 − √𝑏 3 ) ≥ 0. Întocmim tabelul de variaţie:
x 0 √𝑎𝑏 +∞
h' − 0 +
h descresc + cresc
𝑥 3 =𝑚
𝑎3 =𝑛
𝑏 3 =𝑝
𝑚+𝑛+𝑝
Conform tabelului: ℎ(𝑥) ≥ 0, ∀𝑥 ∈ ℝ+ → 𝑥 3 + 𝑎3 + 𝑏 3 − 3𝑎𝑏 ∙ 𝑥 ≥ 0 →
⏞ ≥ 3√𝑚 ∙ 𝑛 ∙ 𝑝 ;
3
2) a) Studiem semnul funcţiei 𝑓(𝑥) = 𝑒 𝑥 − 𝑒 −𝑥 pe intervalul [−1,2]: 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑒 𝑥 + 𝑒 −𝑥 > 0 → funcţia 𝑓 este strict
2 0
crescătoare. Cum 𝑓(0) = 0, 𝑓(−1) < 0, 𝑓(2) > 0 → Γ𝑓,𝑂𝑥 [−1,2] = ∫−1|𝑓|𝑑𝑥 = ∫−1(𝑒 −𝑥 − 𝑒 𝑥 )𝑑𝑥 +
2 𝑒 4 +𝑒 3 −4𝑒 2 +𝑒+1 1 1 𝑒 2𝑥
∫0 (𝑒 𝑥 − 𝑒 −𝑥 )𝑑𝑥 = 𝑒2
; b) 𝒱𝑓[0,1] = 𝜋 ∙ ∫0 𝑓 2 (𝑥)𝑑𝑥 = 𝜋 ∙ ∫0 (𝑒 2𝑥 − 2 + 𝑒 −2𝑥 )𝑑𝑥 = 𝜋 ∙ (
2
− 2𝑥 −
𝑥
𝑒 −2𝑥
1
𝑒 4 −4𝑒 2 −1 1 1 𝑒 ≥𝑥+1 +
1 1 1
)| = 𝜋 ∙ ; c) Avem 𝑒 −𝑥 = ≤ →{ ⏞ 𝑓(𝑥) ≥ (𝑥 + 1 −
1 → ) | ∫0 (… )𝑑𝑥 → ∫0 𝑓(𝑥) ∙
2 0 2𝑒 2 𝑒𝑥 𝑥+1 −𝑒 −𝑥 ≥ − 𝑥+1
𝑥+1
3−2 ln 2 1 1 3
𝑑𝑥 > ; De fapt, calculând şi ∫0 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 , obţinem: 𝑒 + − 2 > − ln 2, care se verifică, luând 𝑒 ≅
2 𝑒 2
2,7; ln 2 = 0,7;
TEST 50
SUBIECTUL I
1) Scriem 2016 ∙ 2018 = (2017 − 1)(2017 + 1) = 20172 − 1. Deducem: 20162 < 2016 ∙ 2018 < 20172 → 2016 <
√2016 ∙ 2018 < 2017 → [2016 ∙ 2018] = 2016. Generalizare: Pentru ∀𝑛 ∈ ℕ avem: [√𝑛(𝑛 + 2)] = 𝑛;
2) Cum vârful parabolei 𝑉 ∈ 𝐶III , dacă 𝑎 < 0, ecuaţia ataşată parabolei 𝑦 = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 nu ar avea rădăcini reale.
2−𝑚 >0 𝑏 𝑛−2<0
Deci 𝑎 > 0 → { → 𝑚 = 1. Din 𝑥𝑉 < 0 → − < 0 → { → 𝑛 = 1. Din 𝑥1 < 0, 𝑥2 > 0 → 𝑃 < 0 →
𝑚 ∈ ℕ∗ 2𝑎 𝑛 ∈ ℕ∗
𝑐 𝑝−2<0
<0→{ → 𝑝 = 1. Deci (𝑚, 𝑛, 𝑝) = (1,1,1). Verificare: Pentru valorile calculate, parabola este 𝑦 = 𝑥 2 +
𝑎 𝑝 ∈ ℕ∗
1 5 −1−√5 −1+√5
𝑥 − 1, are vârful 𝑉 (− ; − ) ∈ 𝐶III şi rădăcinile 𝑥1 = < 0 respectiv 𝑥2 = > 0.
2 4 2 2
2𝑥 − 4 ≥ 0
3) Impunem condiţiile de existenţă: { 𝑦 → 𝑥 ∈ [2, +∞), 𝑦 ∈ [3, +∞). Pentru a elimina radicalii, facem
2 −8≥0
𝑥 2
notaţiile: {2𝑦 − 4 = 𝑎 2 şi ecuaţia devine: 4𝑎 + 6𝑏 = 𝑎2 + 4 + 𝑏 2 + 8 + 1 ↔ (𝑎 − 2)2 + (𝑏 − 3)2 = 0 →
2 −8=𝑏
𝑎=2 2𝑥 = 8 → 𝑥 = 3 ∈ [2, +∞)
{ →{ 𝑦 .
𝑏=3 2 = 17 → 𝑦 = log 2 17 ∈ [log 2 8 , +∞)
187
4) Cardinalul mulţimii 𝐴 = {10, 11, 12, … ,999998, 999999} este 𝑛𝑝 = 999999 − 10 + 1 = 999990. Elemente ale
mulţimii 𝐴 care satisfac condiţia din enunţ: i) de două cifre {11,22, … ,99}; ii) de trei cifre {112,224,336,448}; iii) de
patru cifre {1124,2248}; iv) de cinci cifre {11248}; v) de şase cifre Φ şi numărul cazurilor favorabile este 𝑛𝑓 = 9 + 4 +
𝑛𝑓 16 8
2 + 1 = 16 → 𝑝 = = = .
𝑛𝑝 999990 499995
5) Din : ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 = 3 ∙ 𝑖 + 4 ∙ 𝑗 , ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐵 = 5 ∙ 𝑖 + 12 ∙ 𝑗, obţinem 𝑂(0,0), 𝐴(3,4), 𝐵(5,12). Fie 𝑀 mijlocul lui 𝐴𝐵 →
𝑥𝐴 +𝑥𝐵
𝑥𝑀 = =4 𝑚𝑂𝐶 −𝑚𝑂𝐴 𝑚𝑂𝐵 −𝑚𝑂𝐶 𝑚𝑂𝐶 −
4
{ 2
𝑦𝐴 +𝑦𝐵 → ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ̂ = 𝐶𝑂𝐵
𝑂𝑀 = 4 ∙ 𝑖 + 8 ∙ 𝑗 ; Fie 𝐶 ∈ 𝐴𝐵 astfel încât 𝐴𝑂𝐶 ̂→ = → 3
4 =
1+𝑚𝑂𝐶 𝑚𝑂𝐴 1+𝑚𝑂𝐵 𝑚𝑂𝐶 1+𝑚𝑂𝐶
𝑦𝑀 = =8 3
2
12
−𝑚𝑂𝐶 7 7 𝑦−𝑦𝐴 𝑥−𝑥𝐴
5
12 → 𝑚𝑂𝐶 = → (𝑂𝐶): 𝑦 − 𝑦𝑂 = 𝑚𝑂𝐶 (𝑥 − 𝑥𝑂 ) → 𝑦 = ∙ 𝑥. Ecuaţia dreptei (𝐴𝐵): = → 𝑦 = 4𝑥 − 8.
1+ 𝑚𝑂𝐶 4 4 𝑦𝐵 −𝑦𝐴 𝑥𝐵 −𝑥𝐴
5
7
𝑦 = ∙𝑥 32 56 32 56
Rezolvând sistemul { 4 → 𝐶 ( ; ) → ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐶 = ∙ 𝑖 + ∙ 𝑗; Fie 𝑂𝐷 ⊥ 𝐴𝐵, 𝐷 ∈ 𝐴𝐵 → 𝑚𝐴𝐵 ∙ 𝑚𝑂𝐷 = −1 →
9 9 9 9
𝑦 = 4𝑥 − 8
1
1 1 𝑦=− 𝑥 32 8
𝑚𝑂𝐷 = − → (𝑂𝐷): 𝑦 − 𝑦𝑂 = 𝑚𝑂𝐷 (𝑥 − 𝑥𝑂 ) → 𝑦 = − 𝑥. Rezolvând sistemul { 4 → 𝐷( ;− ) →
4 4 17 17
𝑦 = 4𝑥 − 8
32 8
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐷 = ∙ 𝑖 − ∙ 𝑗.
17 17
𝜋 𝜋 𝜋 2𝑘𝜋 𝜋 𝑘𝜋 sin 𝑥
6) Condiţii de existenţă: 𝑥 ≠ ± + 2𝑘𝜋; 𝑥 ≠ ± + 𝑘𝜋; 𝑥 ≠ ± + ;𝑥 ≠ ± + , 𝑘 ∈ ℤ. Ecuaţia se scrie: +
2 4 6 3 8 2 cos 𝑥
sin 4𝑥 sin 2𝑥 sin 3𝑥 sin 𝑥∙cos 4𝑥+sin 4𝑥∙cos 𝑥 sin 2𝑥∙cos 3𝑥+sin 3𝑥∙cos 2𝑥 1 1
= + → = → sin 5𝑥 ∙ ( − )=0→
cos 4𝑥 cos 2𝑥 cos 3𝑥 cos 𝑥∙cos 4𝑥 cos 2𝑥∙cos 3𝑥 cos 𝑥∙cos 4𝑥 cos 2𝑥∙cos 3𝑥
𝑘𝜋 1 1
sin 5𝑥 = 0 → 𝑥 = , 𝑘 ∈ ℤ (𝑆1 ); cos 2𝑥 ∙ cos 3𝑥 − cos 𝑥 ∙ cos 4𝑥 = 0 → (cos 5𝑥 + cos 𝑥) − (cos 5𝑥 + cos 3𝑥) =
5 2 2
𝑘𝜋
0 → 2 sin 2𝑥 ∙ sin 𝑥 = 0 → 𝑥 = , 𝑘 ∈ ℤ(𝑆2 ) , 𝑥 = 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ ℤ(𝑆3 ). Soluţia ecuaţiei este 𝑥 ∈ 𝑆1 ∪ 𝑆2 ∪ 𝑆3 .
2
SUBIECTUL II
1) a) Din 𝐴𝑛+1 = 𝐴𝑛 + 𝑅 , ∀𝑛 ≥ 1, obţinem: 𝐴𝑘 = 𝐴1 + (𝑘 − 1) ∙ 𝑅, ∀𝑘 ≥ 1. Relaţia 2 ∙ 𝐴𝑘 = 𝐴𝑘−1 + 𝐴𝑘+1 ↔ 2 ∙ 𝐴𝑘 =

13 26
2 ∙ 𝐴2 + 3 ∙ 𝐴3 = ( )
𝐴𝑘 − 𝑅 + 𝐴𝑘 + 𝑅 adevărat; b)Sistemul de ecuaţii { 7 20 se scrie:
3 6
2 ∙ 𝐴4 − 𝐴5 = ( )
1 4
13 26 13 26
2 ∙ (𝐴1 + 𝑅) + 3 ∙ (𝐴1 + 2𝑅) = ( ) 5 ∙ 𝐴1 + 8 ∙ 𝑅 = ( ) +
7 20 7 20 → 1 2 1 2
{ ↔{ ⏞ 𝐴1 = ( ) şi 𝑅 = ( ); c)
3 6 3 6 3 4 −1 0
2 ∙ (𝐴1 + 3𝑅) − (𝐴1 + 4𝑅) = ( ) 𝐴1 + 2 ∙ 𝑅 = ( ) | ∙ (−4)
1 4 1 4
110 165 (𝑛−1)𝑛 110 165 2𝑛 3𝑛
Relaţia 𝐴1 + 𝐴2 + ⋯ + 𝐴𝑛 = ( ) devine: 𝑛 ∙ 𝐴1 + ∙𝑅 =( )↔( )+
220 0 2 220 0 𝑛 ∙ 𝑐1 0
(𝑛−1)𝑛
2𝑛 + (𝑛 − 1)𝑛 = 110
(𝑛 − 1)𝑛 ∙𝑞 110 165 (𝑛−1)𝑛
( 2 )=( )→{ ∙ 𝑞 + 3𝑛 = 165 → 𝑛 = 10; 𝑞 = 3; 𝑐1 = 4;
2𝑛(𝑛 − 1) 0 220 0 2
𝑛 ∙ 𝑐1 + 2𝑛(𝑛 − 1) = 220
𝑥 𝑦 6 1 1 1 1 1 1 1
2) a) Prelucrăm: 𝑥 ∘ 𝑦 = 𝑥 ∙ 𝑦 − − + = 𝑥 (𝑦 − ) − (𝑦 − ) + = (𝑥 − ) (𝑦 − ) + ; Parte stabilă:
5 5 25 5 5 5 5 5 5 5
1 1
𝑥 ∈ [ , +∞) 𝑥≥ 1 1 1 1 1 1 1
5 5
{ 1
→{ 1 → (𝑥 − ) (𝑦 − ) ≥ 0 → (𝑥 − ) (𝑦 − ) + ≥ → 𝑥 ∘ 𝑦 ∈ [ , +∞); Asociativitate:
5 5 5 5 5 5 5
𝑦 ∈ [ , +∞) 𝑦≥
5 5
1 1 1 1 1 1 1
(𝑥 ∘ 𝑦) ∘ 𝑧 = 𝑥 ∘ (𝑦 ∘ 𝑧) = (𝑥 − ) (𝑦 − ) (𝑧 − ) + ; Comutativitate: 𝑥 ∘ 𝑦 = 𝑦 ∘ 𝑥 = (𝑥 − ) (𝑦 − ) + ; Element
5 5 5 5 5 5 5
1 1 6 1
neutru: pentru fiecare 𝑥 ∈ [ , +∞) , ∃! 𝑒 ∈ [ , +∞) astfel încât 𝑥 ∘ 𝑒 = 𝑒 ∘ 𝑥 = 𝑥 → 𝑒 = ∈ [ , +∞). Elemente
5 5 5 5
′ ′ 6 ′ 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
simetrizabile: 𝑥 ∘ 𝑥 = 𝑥 ∘ 𝑥 = → 𝑥 = + 1 ∈ [ , +∞); b) Observăm că 𝑥 ∘ = ∘ 𝑥 = (1). ∘ ∘ ∘ … ∘ =
5 5 𝑥− 5 5 5 5 2 3 4 10
5
(1)
1 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 𝑛 1
( ∘ ∘ ) ∘ ∘ ( ∘ …∘ )=
⏞ ; c) 𝑥 ∘ 𝑥 = (𝑥 − ) + . Prin inducţie matematică ⏟
𝑥 ∘ 𝑥 ∘ … ∘ 𝑥 = (𝑥 − ) + şi
2 3 4 5 6 10 5 5 5 5 5
188
1
𝑡=𝑥−
5
1 2017 1 1 2017 1
ecuaţia ⏟
𝑥 ∘ 𝑥 ∘ … ∘ 𝑥 = 𝑥 se scrie (𝑥 − ) + = 𝑥 → (𝑥 − ) =𝑥− ⏞ 𝑡 2017 = 𝑡 → 𝑡 ∈ {−1, 0, 1} → 𝑥 ∈
→
5 5 5 5
4 1 6
{− , , }.
5 5 5
SUBIECTUL III
1 1 1
1) a) Fie 𝑥0 ∈ 𝐺𝑓 punctul în care tangenta la grafic (𝑇0 ) este paralelă cu (𝐵𝐶); 𝑚𝐵𝐶 = → 𝑓 ′ (𝑥0 ) = → 𝑒 𝑥0 = →
3 3 3
1 1 1
𝑥0 = − ln 3. (𝑇0 ): 𝑦 − 𝑦0 = 𝑚0 (𝑥 − 𝑥) ) ↔ 𝑦 − 𝑒 − ln 3 = (𝑥 + ln 3) → 𝑦 − = (𝑥 + ln 3); b) 𝑃 ∈ 𝐺𝑓 → 𝑃(𝑎, 𝑒 𝑎 ); 𝑎 ∈
3 3 3
1
ℝ. Dacă distanţa de la 𝑃 la dreapta (𝐵𝐶) este minimă, atunci 𝑃 (− ln 3 , ) ; c) Pentru că aria triunghiului 𝑄𝐵𝐶 să fie
3
1
minimă, trebuie că distanţa de la 𝑄 la dreapta (𝐵𝐶) să fie minimă. Deci 𝑄 = 𝑃 (− ln 3 , ).Recomandăm reprezentarea
3
grafică a problemei.
1
2) a) 𝐹(𝑥) = ∫ 𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 − ∫ 𝑒 𝑥 ∙ (− sin 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 + 𝑒 𝑥 ∙ sin 𝑥 − 𝐹(𝑥) → 𝐹(𝑥) = ∙
2
2𝜋
𝑥 (cos 3 1 𝑥 (cos
𝑒 𝑥 + sin 𝑥) + 𝒞. Din 𝐹(0) = → 𝒞 = 1. Deci 𝐹(𝑥) = ∙ 𝑒 𝑥 + sin 𝑥) + 1; b) Γ𝑓[0;2𝜋] = ∫0 |𝑓(𝑥)| ∙ 𝑑𝑥 = 3
2 2 3
2𝜋 𝑝𝑐𝑡.𝑎) 𝜋 2𝜋 2𝜋
𝜋 𝜋
4𝑒 2 +𝑒 3 −√3𝑒 3 −2 𝜋
∫0 𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 − ∫ 𝑒 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
2
𝜋
3
⏞
4
; c) 𝒱𝑓[0,𝜋] = 𝜋 ∙ ∫0 𝑒 2𝑥 ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∙
4
2
2 4
𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 𝜋∙(𝑒 2 −1) 𝜋
2𝑥 (1 𝜋 𝑒 2𝑥 4 𝜋 𝜋 2𝑥 𝑒 2𝑥 cos 2𝑥 2
∫0 𝑒4 + cos 2𝑥)𝑑𝑥 =
2 2
| + ∙𝐴=
2 4
+ ∙ 𝐴 (1); unde 𝐴 = ∫0 𝑒
2
2 cos 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
2
| +
0 0
𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 𝜋 (1) 𝜋 𝜋
𝑒 2 +1 𝑒 2𝑥 sin 2𝑥 2 𝑒 2 +1 𝜋∙(𝑒 2 −1) 𝜋 𝑒 2 +1 𝜋𝑒 2 −3𝜋
∫0 𝑒 2𝑥 sin 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = −
2
2
+
2
| −𝐴 → 𝐴 =−
4
⏞ 𝒱𝑓[0,𝜋] =
→
4
− ∙
2 4
=
8
;
0 4
TEST 51
SUBIECTUL I
1) Trei termeni consecutivi dintr-o progresie aritmetică sunt: 𝑎 − 𝑟; 𝑎; 𝑎 + 𝑟 şi informaţiile din enunţ sunt:
+
(𝑎 − 𝑟)3 + 𝑎3 + (𝑎 + 𝑟)3 = 36 3𝑎3 + 6𝑎𝑟 2 = 36
{ →{ 3 ⏞
→ 𝑎 = 2, 𝑟 = ±1 şi progresiile sunt: 1, 2,3 său 3,2,1.
(𝑎 − 𝑟)𝑎(𝑎 + 𝑟) = 6 𝑎 − 𝑎𝑟 2 = 6| ∙ 6
𝑥−𝑏 5 3 𝑥−𝑏 5 3
2) Dacă 𝑓(𝑥) = 𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑏, atunci 𝑓 −1 (𝑥) = şi relaţia 𝑓(𝑥) + 𝑓 −1 (𝑥) = ∙ 𝑥 + devine 𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑏 + = ∙𝑥+ ,
𝑎 2 2 𝑎 2 2
1 5
𝑎+ = 1 3
𝑎 2
de unde, prin identificarea coeficienţilor rezultă sistemul de ecuaţii: { 𝑏 3 cu soluţiile (𝑎, 𝑏) ∈ {(2, 3); (2 , − 2)},
𝑏− =
𝑎 2
1 3
deci 𝑓 ∈ {2𝑥 + 3; 𝑥 − }.
2 2
𝑥>0
𝑦>0 𝑥 ∈ [1, +∞) log 2 𝑥 = 𝑎2
3) Impunem condiţii de existenţă { →{ . Notăm { şi ecuaţia devine 𝑎 + 𝑏 =
log 2 𝑥 ≥ 0 𝑦 ∈ [4, +∞) log 2 𝑦 − 2 = 𝑏 2
log 2 𝑦 − 2 ≥ 0
1 𝑎 = 1 → log 2 𝑥 = 1
(𝑎2 + 𝑏 2 + 2) ↔ (𝑎 − 1)2 + (𝑏 − 1)2 = 0 → { → 𝑥 = 2 ∈ [1, +∞); 𝑦 = 8 ∈ [4, +∞).
2 𝑏 = 1 → log 2 𝑦 = 3
∁20 80
100 =∁100
𝑇21 6 ∁20 80 20
100 𝑎 𝑏 60 𝑎 60 𝑎
4) Din = 1024 → =2 ⏞
→ ( ) = 260 → = 2. Dezvoltarea devine: (2𝑏 + 𝑏)100 . Evident 𝑇𝑚𝑖𝑛 =
𝑇81 ∁80 20 80
100 𝑎 𝑏 𝑏 𝑏
1 2
𝑇 ≥ 𝑇𝑘 ≥ 98
𝑇101 = ∁100
100 𝑏
100
=𝑏 100
. Fie 𝑇𝑚𝑎𝑥 = 𝑇𝑘+1 . Obţinem sistemul de condiţii { 𝑘+1 →{ 𝑘 101−𝑘
→ ≤𝑘≤
𝑇𝑘+1 ≥ 𝑇𝑘+2 2
≥
1 3
100−𝑘 𝑘+1
101 𝑇𝑚𝑎𝑥 𝑇34 ∁33 67 33
100 (2𝑏) 𝑏 33
→ 𝑘 = 33 → 𝑇𝑚𝑎𝑥 = 𝑇34 . Deci = = = ∁100 ∙ 267 .
3 𝑇𝑚𝑖𝑛 𝑇101 𝑏 100
⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐷𝐹
5) Suprapunem pătratul 𝐴𝐵𝐶𝐷 peste sistemul 𝑥𝑂𝑦, astfel încât: 𝐴𝐷 ⊂ 𝑂𝑦, 𝐴𝐵 ⊂ 𝑂𝑥. În aceste condiţii: 𝐴𝐸 ⃗⃗⃗⃗⃗ =
(12𝑖 + 4𝑗)(9𝑖 − 12𝑗) = 12 ∙ 9 − 4 ∙ 12 = 60.
189
6) Fie 𝑂𝐷 ⊥ 𝐴𝐶, 𝐷 ∈ 𝐴𝐶. Întrucât ∆ 𝐴𝑂𝐶 este echilateral, centrul cercului înscris este situat pe 𝑂𝐷, astfel încât: 𝑂𝐼 =
𝑂𝐼∙𝐸𝐺
2𝐷𝐼 = 2√3. Ducem 𝐺𝐸 ⊥ 𝑂𝐷, 𝐸 ∈ 𝑂𝐷. Din asemănarea ∆ 𝐺𝐸𝑂~∆ 𝑂𝐷𝐴 → 𝐺𝐸 = 1 şi 𝒜∆𝐺𝑂𝐼 = = √3.
2
SUBIECTUL II
3 6 3 6
1) a) 𝑆 2 = ( )∙( ) = 𝑆 → 𝑋(𝑎) ∙ 𝑋(𝑏) = (𝐼2 + 𝑎 ∙ 𝑆)(𝐼2 + 𝑏 ∙ 𝑆) = 𝐼2 + (𝑎 + 𝑏 + 𝑎𝑏)𝑆 =
−1 −2 −1 −2
𝑋(𝑎 + 𝑏 + 𝑎𝑏) = 𝑋((𝑎 + 1)(𝑏 + 1) − 1); b) Conform pct.a) 𝑋 2 (𝑎) = 𝑋((𝑎 + 1)2 − 1) şi, prin inducţie matematică:
𝑋 𝑛 (𝑎) = 𝑋((𝑎 + 1)𝑛 − 1); c) Aplicând rezultatul de la pct.b), ecuaţia 𝑋 𝑛 (𝑎) = 𝑋(1023) devine: 𝑋((𝑎 + 1)𝑛 − 1) =
𝑋(1023) → (𝑎 + 1)𝑛 = 210 , cu variantele:
a+1 2 4 32 1024
n 10 5 2 1
a 1 3 31 1023
3
𝑥1 − 4 ∙ 𝑥1 + 𝑚 = 0 +
⏞ 𝑥13 + 𝑥23 + 𝑥33 = −3𝑚 → 𝑚 = −9; b) Pentru 𝑚 = 3, ecuaţia
2) a)Rădăcinile verifică ecuaţia {𝑥23 − 4 ∙ 𝑥2 + 𝑚 = 0 →
3
𝑥3 − 4 ∙ 𝑥3 + 𝑚 = 0
devine 𝑥 − 4 ∙ 𝑥 + 3 = 0 ↔ 𝑥 − 𝑥 − 3𝑥 + 3 = 0 ↔ 𝑥(𝑥 + 1)(𝑥 − 1) − 3(𝑥 − 1) = 0 ↔ (𝑥 − 1)(𝑥 2 + 𝑥 − 3) =
3 3
−1±√13 2 2 16 2 16
0 → 𝑥1 = 1; 𝑥2,3 = ; c) 𝑓 ′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 4 = 0 → 𝑥 = ± ; 𝑓 (− )=𝑚+ ;𝑓( ) = 𝑚 − . Întocmim
2 √3 √3 3√3 √3 3√3
tabelul:
x −∞ 2 2 +∞
−
√3 √3
f'(x) 0 0
f(x) −∞ 2 2 +∞
𝑓 (− ) 𝑓( )
√3 √3
2
𝑓 (− ) > 0 2 2
𝑚∈𝑍
√3
Pentru ca funcţia să aibă trei rădăcini reale, distincte trebuie ca { 2
→ 𝑚 ∈ (− , ) → ⏞ 𝑚 ∈ {−1,0,1}.
√3 √3
𝑓( ) < 0
√3
Cazul i) pentru 𝑚 = −1 → 𝑥 3 − 4𝑥 − 1 = 0 nu admite rădăcini întregi (am încercat divizorii termenului liber); cazul ii)
pentru 𝑚 = 0 → 𝑥 3 − 4𝑥 = 0 → 𝑥 ∈ {−2,0,2}; cazul iii) analog primului caz. Deci 𝑚 = 0.
SUBIECTUL III
1) a) Funcţia 𝑓 este continuă pe intervalele (0, 2) şi (2, +∞) ca rezultat al operaţiilor cu funcţii elementare. i)
continuitate lateral dreapta în 𝑥0 = 0: 𝑙𝑑 (0) = 𝑓(0) = 0; ii) continuitate în 𝑥1 = 2: 𝑙𝑠 (2) = 𝑓(2) = 𝑙𝑑 (2) = 0, deci
𝜋 𝜋
𝑓(𝑥)−𝑓(1) arcsin √2𝑥−𝑥 2 − 2 arcsin √2𝑥−𝑥 2 − 2
funcţia 𝑓 este continuă pe intervalul [0, +∞). b) 𝑓𝑠′ (1) = lim = lim = lim ∙
𝑥→1 𝑥−1 𝑥→1 𝑥−1 𝑥→1 sin(arcsin √2𝑥−𝑥 2 −𝜋)
𝑥<1 𝑥<1 𝑥<1 2
𝜋
sin(arcsin √2𝑥−𝑥 2 − 2 ) cos(arcsin √2𝑥−𝑥 2 ) √1−2𝑥+𝑥 2 |𝑥−1| 𝑓(𝑥)−𝑓(1)
= −lim = −lim = −lim = 1; Analog lim = −1. Deci
𝑥−1 𝑥→1 𝑥−1 𝑥→1 𝑥−1 𝑥→1 𝑥−1 𝑥→1 𝑥−1
𝑥<1 𝑥<1 𝑥<1 𝑥>1
𝑓(𝑥)−𝑓(2) arcsin √2𝑥−𝑥 2 arcsin √2𝑥−𝑥 2
funcţia nu este derivabilă în 𝑥2 = 1 (punct unghiular). 𝑓𝑠′ (2) = lim = lim = lim ∙
𝑥→2 𝑥−2 𝑥→2 𝑥−2 𝑥→2 sin(arcsin √2𝑥−𝑥 2 )
𝑥<2 𝑥<2 𝑥<2
3
sin(arcsin √2𝑥−𝑥 2 ) 2𝑥−𝑥 2 √𝑥 3 −3∙𝑥+2− 3√4 𝑥 3 −3𝑥−2 9
= −lim√(2−𝑥)2 = −∞; 𝑓𝑑′ (2) = lim = lim = .
𝑥−2 𝑥→2 𝑥→2 𝑥−2 𝑥→2 (𝑥−2)[ √(𝑥 3 −3∙𝑥+2)2 + 3√𝑥 3 −3∙𝑥+2∙ 3√4+ 3√16]
3 3 3√16
𝑥<2 𝑥>2 𝑥>2
Deci funcţia nu este derivabilă în 𝑥1 = 2 (punct unghiular); c) Calculăm derivata 𝑓 ′ (𝑥) =
1−𝑥
, 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1,2)
|1−𝑥|∙√2𝑥−𝑥 2
{ 𝑥 2 −1
şi întocmim tabelul:
3 , 𝑥 ∈ (2, +∞)
√(𝑥 3 −3∙𝑥+2)2
x 0 1 2 +∞
f' + - +
f 0 cresc 𝜋 descresc 0 cresc
2
190
1
1 1 𝑥2 1 𝑥2 2𝑥 ln 2 1 𝑥 3 +𝑥−𝑥 1
2) a) ∫0 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 ∙ ln(1 + 𝑥 2 ) ∙ 𝑑𝑥 = ln(1 + 𝑥 2 )| − ∫0 ∙ ∙ 𝑑𝑥 = − ∫0 𝑑𝑥 ln 2 − ; b)
2 0 2 1+𝑥 2 2 1+𝑥 2 2
0
0 2) √𝑒−1 2) 𝑥2 2) 𝑥2 1 2 ))|
Γ𝑓[−1,√𝑒−1] = − ∫−1 𝑥 ∙ ln(1 + 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫0 𝑥 ∙ ln(1 + 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − ( ln(1 + 𝑥 − + ln(1 + 𝑥 +
2 2 2 −1
𝑥2 𝑥2 1 √𝑒−1
( ln(1 + 𝑥 2 ) − + ln(1 + 𝑥 2 ))| = ln 2; c) Dacă notăm limita 𝑙 =
2 2 2 0
1𝑛2 2 3 2 𝑛 2 2 2 3 2 𝑛
lim √(1 + 2) ∙ (1 + 2) ∙ (1 + 2) ∙ … ∙ (1 + 2) logaritmând această relaţie, obţinem: ln 𝑙 =
𝑛→∞ 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
1 1 1 2 2 2 2 3 3 2 𝑛 𝑛 2
[ ln (1 + ( ) ) + ln (1 + ( ) )] + ln (1 + ( ) ) + ⋯ + ln (1 + ( ) ) = 𝜎𝑓[0,1] adică suma Riemann asociată
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
1 𝑖 𝑛
funcţiei 𝑓 pe intervalul [0,1], divizat echidistant prin Δ𝑛 (𝑥0 = 0, 𝑥1 = , … , 𝑥𝑖 = , … , 𝑥𝑛 = = 1) cu norma ‖Δ𝑛 ‖ →
𝑛 𝑛 𝑛
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
𝑖 1 1
0 şi sistemul de puncte intermediare 𝜉𝑖 = ; 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛. În aceste condiţii: lim 𝜎𝑓[0,1] = ∫0 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 =
⏞ ln 2 − → 𝑙 =
𝑛 𝑛→∞ 2
1
ln 2− 2
𝑒 2 = .
√𝑒
TEST 52
SUBIECTUL I
2𝑛 2𝑛 2𝑛 2𝑛 2𝑛−1 2𝑛−1
1) Aducând la acelaşi numitor şi folosind relaţia ( √𝑎 + √𝑏) ∙ ( √𝑎 − √𝑏) = √𝑎 − √𝑏 , obţinem
16 16 8 8 4 4 1
( √3 + √2)( √3 + √2)( √3 + √2)(√3 + √2) − 16 16 = 0.
√3− √2
𝑥 2 − 5𝑥 + 6 ≥ 0
2) Pentru 𝑥 ∈ [3, 4] → { 2 → 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 − 5𝑥 + 6 − 𝑥 2 + 5𝑥 − 4 = 2, deci funcţia este constanţa.
𝑥 − 5𝑥 + 4 ≤ 0
2 2
3) Inecuaţia: (𝑥 2 − 2𝑥 + 1) 𝑥 −2𝑥−3 ≤ 1 se scrie: [(𝑥 − 1)2 ]𝑥 −2𝑥−3 ≤ [(𝑥 − 1)2 ]0 . Cazul i) pentru 𝑥 ∈ {0,1,2} relaţia
este verificătă; Cazul ii) pentru 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1,2), bazele fiind subunitare, se schimbă relaţia de ordine: 𝑥 2 − 2𝑥 − 3 ≥
0 → 𝑥 ∈ ((−∞, −1] ∪ [3, +∞)) ∩ ((0,1) ∪ (1,2)) → 𝑥 ∈ Φ; Cazul iii) pentru 𝑥 ∈ (−∞, 0) ∪ (2, +∞) obţinem 𝑥 2 −
2𝑥 − 3 ≤ 0 → 𝑥 ∈ [−1,3] → 𝑥 ∈ [−1,0) ∪ (2,3]. În final soluţia este 𝑥 ∈ [−1,0] ∪ {1} ∪ [2,3].
1 2 10 98
4) Avem 𝑎 = 𝐶10 + 𝐶10 + ⋯ + 𝐶10 − 1023 = 210 − 1023 = 1 şi 𝑏 = 2 ∙ 𝐶100 2
− 𝐴100 2
= 2∁100 2
− 𝐴100 = 100 ∙ 99 −
100 ∙ 99 = 0. Deci 𝑎 > 𝑏.
5) Fie 𝐷(𝑎, 𝑏) al patrulea vârf al trapezului. Impunem 𝑚𝐴𝐵 = 𝑚𝐶𝐷 → 𝑎 = 4𝑏 − 11 → 𝐷(4𝑏 − 11, 𝑏). Impunem şi
55 55 33
𝐴𝐷2 = 𝐵𝐶 2 → 𝑏 ∈ {3; }. Pentru 𝑏 = 3 → 𝑚𝐴𝐷 = 𝑚𝐵𝐶 → 𝐴𝐵𝐶𝐷 paralelogram (fals). Deci 𝑏 = şi 𝑎 = , adică
17 17 17
33 55
𝐷 ( ; ).
17 17
𝑝+𝑝−𝑎+𝑝−𝑏+𝑝−𝑐 𝑝
6) Combinăm relaţiile date: √𝒜 = 4√𝑝(𝑝 − 𝑎)(𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐) ≤ = → 4 ∙ 𝒜 < 𝑝2 .
4 2
SUBIECTUL II
𝑎+𝑐
𝑐 𝑎
𝑎 𝑐 2 𝑏
2𝐶2 =𝐶1 +𝐶3
𝑑+𝑓
1) a) Conform enunţului: 𝐷1 = |𝑑 𝑓| = ||𝑑 𝑓|| =
⏞ 𝑒 0. b) Conform teoremei împărţirii cu rest 𝐷2 =
2
𝑔 𝑖 𝑔+𝑖 ℎ
𝑔 𝑖
2
𝑎 𝑏 𝑐 𝑞𝑥 + 𝑟1 𝑞𝑦 + 𝑟2 𝑞𝑧 + 𝑟3 𝑞𝑥 𝑞𝑦 𝑞𝑧 𝑟1 𝑟2 𝑟3
|𝑥 𝑦 𝑧 | = | 𝑥 𝑦 𝑧 |=|𝑥 𝑦 𝑧 | + | 𝑥 𝑦 𝑧 | = 0; c) 𝐷3 =
𝑟1 𝑟2 𝑟3 𝑟1 𝑟2 𝑟3 𝑟1 𝑟2 𝑟3 𝑟1 𝑟2 𝑟3
cos 𝑥 cos 2𝑥 cos 3𝑥 cos 4𝑥 𝐿3 +𝐿4
| cos 9𝑥 cos 8𝑥 cos 7𝑥 cos 6𝑥 | = ⏞
cos 4𝑥 cos 3𝑥 cos 2𝑥 cos 𝑥
cos 14𝑥 cos 13𝑥 cos 12𝑥 cos 11𝑥
cos 𝑥 cos 2𝑥 cos 3𝑥 cos 4𝑥 𝐿2 ~𝐿3
| cos 9𝑥 cos 8𝑥 cos 7𝑥 cos 6𝑥 | =⏞ 0.
2 cos 9𝑥 ∙ cos 5𝑥 2 cos 8𝑥 ∙ cos 5𝑥 2cos 7𝑥 ∙ cos 5𝑥 2 cos 6𝑥 ∙ cos 5𝑥
cos 14𝑥 cos 13𝑥 cos 12𝑥 cos 11𝑥
191
2) a) Întocmim tabelul
𝑥 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂
𝑥 4
0̂ 1̂ 1̂ 1̂ 1̂
4
𝑃(𝑥) = 𝑥 + 4 ̂ 4̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂
Conform tabelului, ecuaţia 𝑃(𝑥) = 0̂ admite patru soluţii. b) Aplicând algoritmul împărţirii polinoamelor, obţinem câtul
𝐶(𝑥) = 𝑥 2 + 4̂𝑥 + 3̂ şi restul 𝑅(𝑥) = 0̂ ; c) În relaţia (𝑥 + 2̂) ∙ 𝑓(𝑥) = (𝑥 + 1̂) ∙ 𝑓(𝑥 + 1̂), pentru 𝑥 = 3̂ → 𝑓(4̂) = 0̂ →
𝑓 ⋮ (𝑥 − 4̂). Pentru 𝑥 = 4̂ obţinem tot 𝑓(4̂) = 0̂. Deci 𝑓(𝑥) = (𝑥 + 1̂)𝑔(𝑥). Înlocuind în relaţia din enunţ: 𝑔(𝑥) =
𝑔(𝑥 + 1̂) → 𝑔(𝑥) = 𝑘 ∈ 𝑍5 \{0̂} şi 𝑓(𝑥) = 𝑘(𝑥 + 1̂).
SUBIECTUL III
𝑎+𝑏 𝑓(𝑎)+𝑓(𝑏)
1) a) Relaţia 𝑓 ( )≤ ∀𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅, 𝑎 < 𝑏 arată că funcţia trebuie să fie convexă, deci că 𝑓 ′′ ≥ 0, ∀𝑥 ∈ ℝ. Într-
2 2
𝑥2
adevăr 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑒 𝑥 − − 𝑥 − 1 → 𝑓 ′′ (𝑥) = 𝑒 𝑥 − 𝑥 − 1 ≥ 0, ∀𝑥 ∈ ℝ adevărat. b) Din 𝑓 ′′ (𝑥) ≥ 0 → 𝑓′(𝑥) este strict
2
crescătoare. Dar lim 𝑓 ′ (𝑥) = ±∞. Prin urmare ecuaţia 𝑓 ′ (𝑥) = 0 admite o soluţie reală unică (𝑥0 ) şi funcţia 𝑓 este
𝑥→±∞
∞
∞ 𝑙′𝐻
𝑓(𝑥+𝑎) 𝑓 ′(𝑥+𝑎) 𝑒 𝑥+𝑎 −𝑥−𝑎−1
descrescătoare pe (−∞, 𝑥0 ) şi este crescătoare pe (𝑥0 , +∞). c) lim =
⏞ lim =
⏞ lim =
𝑥→∞ 𝑓(𝑥+𝑏) 𝑥→∞ 𝑓 ′(𝑥+𝑏) 𝑥→∞ 𝑒 𝑥+𝑏 −𝑥−𝑏−1
∞
∞
𝑒 𝑥+𝑎 −1 𝑒 𝑥+𝑎
lim =
⏞ lim = 𝑒 𝑎−𝑏 ;
𝑥→∞ 𝑒 𝑥+𝑏 −1 𝑥→∞ 𝑒 𝑥+𝑏
2 2 𝑥 𝑥 2 2
2) a) Avem 𝑒 𝑡 + 𝑒 2−𝑡 ≥ 2√𝑒 𝑡 ∙ 𝑒 2−𝑡 = 2𝑒| ∫0 (⋯ ) 𝑑𝑡 → ∫0 (𝑒 𝑡 + 𝑒 2−𝑡 ) ∙ 𝑑𝑡 ≥ 2𝑒 ∙ 𝑥 ; b)
2 2
0
𝑥 2 0 2 𝑥 2 =𝑡
−𝑥+∫0 𝑒 𝑡 ∙𝑑𝑡 −1+𝑒 𝑥 1 1 𝑥2 1 1
lim
𝑥3
=
⏞ lim
3𝑥 2
= ; c)
3
∫0 𝑥 3 ∙𝑒 ⏞ ∫0 𝑒 𝑡 ∙ 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = (𝑒 𝑡 ∙ 𝑡)|10 − ∫0 𝑒 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑒 − 𝑒 + 1 = 1.
∙ 𝑑𝑥 =
𝑥→0 𝑥→0
TEST 53
SUBIECTUL I
(1+2𝑖)3 ∙(2+3𝑖)3 (1−2𝑖)3 ∙(2−3𝑖)3 ̅̅̅̅̅̅̅)3 ∙(2+3𝑖
(1+2𝑖 ̅̅̅̅̅̅̅)3 ̅̅̅̅̅̅̅)3 ∙(2−3𝑖
(1−2𝑖 ̅̅̅̅̅̅̅)3
1) Notăm 𝑧 = (3+4𝑖)5
+ (3−4𝑖)5
→ 𝑧̅ = ̅̅̅̅̅̅̅)5
(3+4𝑖
+ ̅̅̅̅̅̅̅)5
(3−4𝑖
= 𝑧 → 𝑧 ∈ ℝ.
2𝑚+1
𝑥𝑉 =
2
2) Coordonatele vârfurilor parabolelor sunt { 4𝑛−4𝑚−1 verifică ecuaţia : 4𝑥 + 4𝑦 − 1 = 0 → 𝑛 = 0, 𝑚 ∈ ℝ.
𝑦𝑉 =
4
2𝑥 − 4 > 0
3) Condiţiile de existenţă sunt { log 2 (2𝑥 − 4) > 0 → 𝑥 ∈ (log 2 6 , +∞). Avem două cazuri: cazul i) dacă 𝑎 ∈
log 2 (log 2 (2𝑥 − 4)) > 0
(0, 1), inecuaţia devine log 𝑎 (log 2 (log 2 (2𝑥 − 4))) ≥ log 𝑎 1 → log 2 (log 2 (2𝑥 − 4)) ≤ 1 → log 2 (log 2 (2𝑥 − 4)) ≤
log 2 2 → log 2 (2𝑥 − 4) ≤ log 2 4 → 2𝑥 ≤ 8 → 𝑥 ∈ (−∞, 3] → 𝑥 ∈ (log 2 6 , 3]; cazul ii) dacă 𝑎 ∈ (1, +∞) → 𝑥 ∈
[3, +∞).
2
4) Dacă mulţimea 𝐵 conţine un număr prim de elemente, atunci ea poate avea : 2,3,5,7 elemente. Sunt 𝑛𝑓 = ∁10 +
3 5 7 𝑛𝑓 537 537
∁10 + ∁10 + ∁10 = 537. Deci 𝑝1 = = = . Dacă mulţimea 𝐵 conţine doar numere prime, avem 𝑛𝑓 = ∁14 +
𝑛𝑝 210 −1 1023
15
∁24 + ∁34 + ∁44 = 24 − 1 = 15 → 𝑝2 = .
1023
1 𝑚 ∙ 𝑚𝐷𝐴 = −1 𝐴𝐵 ⊥ 𝐷𝐴 ̂+
5) Pantele laturilor sunt: 𝑚𝐴𝐵 = 1, 𝑚𝐵𝐶 = −2, 𝑚𝐶𝐷 = , 𝑚𝐷𝐴 = −1. Din { 𝐴𝐵 →{ → 𝐵𝐴𝐷
2 𝑚𝐵𝐶 ∙ 𝑚𝐶𝐷 = −1 𝐵𝐶 ⊥ 𝐶𝐷
̂ = 90° + 90° = 180° → 𝐴𝐵𝐶𝐷 inscriptibil. Folosind formula distanţei, calculăm 𝐵𝐷 = √17. Raza cercului
𝐵𝐶𝐷
𝐵𝐷 √17
circumscris ∆ 𝐴𝐵𝐷, care coincide cu raza cercului circumscris patrulaterului este 𝑅 = = .
2 2
192
𝜋 𝜋
6) Ecuaţia sin 2𝑥 + √3 ∙ cos 2𝑥 = √3 ∙ sin 𝑥 + cos 𝑥 ↔ sin 2𝑥 + tg ∙ cos 2𝑥 = ctg ∙ sin 𝑥 + cos 𝑥 ↔
3 6
𝑥 𝜋
𝜋 𝜋
𝜋
(2𝑥+ )−(𝑥+ )
𝜋 𝜋
(2𝑥+ )+(𝑥+ )
𝜋 sin ( + ) = 0
3 6 3 6 2 12
sin (2𝑥 + ) = sin (𝑥 + ) → 2 sin ∙ cos =0→{ 3𝑥 𝜋
→
3 6 2 2
cos ( + ) = 0
2 4
𝑥 𝜋 𝜋
+ = (−1)𝑘 arcsin 0 + 𝑘 ∙ 𝜋 𝑥 = − + 2𝑘𝜋
6
𝑥∈[−2𝜋 ,2𝜋]
3𝜋 5𝜋 𝜋 𝜋 7𝜋 11𝜋
{2 3𝑥 12 𝜋 →{ 𝜋 𝜋 4𝑘𝜋 ⏞
→ → 𝑥 ∈ {− ,− ,− , , , }.
2 6 6 2 6 6
+ = ± arccos 0 + 2𝑘 ∙ 𝜋 𝑥= ± +
2 4 6 3 3
SUBIECTUL II
2 1 3 2𝑥 + 𝑦 = 3
𝑥 1 2 1 3
1) a) 𝐴 ∙ 𝑋 = 𝑀 ↔ (1 1 ) ∙ (𝑦) = (2) → { 𝑥 + 𝑦 = 2 → 𝑋 = ( ) ; b)Ecuația 𝐵 ∙ 𝑌 = 𝑁 devine ( )∙
1 2 1 −2
3 −2 1 3𝑥 − 2𝑦 = 1
6
𝛼
𝑥 (−) 𝑧 = 𝑥=𝛼∈𝑅 12 6 3 4
6 2𝑥 + 𝑦 + 3𝑧 = 6 5 −𝛼
(𝑦 ) = ( ) → { →⏞ { ⏞
→ 𝑌 = ( 5 ) , 𝛼 ∈ 𝑅; c) ecuaţia 𝐶 ∙ 𝑍 = 𝑃 ↔ (4 2 1 )∙
0 2𝑥 + 𝑦 − 2𝑧 = 0 2𝑥 + 𝑦 =
12
6
𝑧 5 2 1 13
5
6
𝛼
𝑥 12 6𝑥 + 3𝑦 + 4𝑧 = 12 𝑧= 𝑝𝑐𝑡.𝑏) 12
5 −𝛼
(𝑦) = ( 6 ) → { 4𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 = 6 . Eliminăm variabilă 𝑦: { 12 →
⏞ 𝑍 =(5 ) , 𝛼 ∈ 𝑅;
𝑧 18 2𝑥 + 𝑦 + 13𝑧 = 18 2𝑥 + 𝑦 = 6
5
5
𝑥 = 1: 𝑎 + 𝑏 = −11
2) a) Dacă 𝑓 ⋮ ℎ ↔ 𝑥 4 − 7𝑥 3 + 17𝑥 2 + 𝑎𝑥 + 𝑏 = (𝑥 − 1)(𝑥 − 2) ∙ 𝐶(𝑥) → { → (𝑎, 𝑏) =
𝑥 = 2: 2𝑎 + 𝑏 = 28
′ (𝛼)
𝑓(𝛼) = 𝑓 =0
(39, −50); b) Fie 𝛼 ∈ 𝑄 rădăcina dublă comună. Avem { . Din 𝑔′ (𝛼) = 0 obţinem 𝛼 = 1.
𝑔(𝛼) = 𝑔′ (𝛼) = 0
𝑓(1) = 0
{𝑓 ′ (1) = 0 → 𝑎 = −17, 𝑏 = 6, 𝑐 = 2; c) Conf. pct.b) 𝑓 = (𝑥 − 1)2 (𝑥 − 2)(𝑥 − 3) şi 𝑔 = (𝑥 − 1)2 (𝑥 + 1)(𝑥 + 2) →
𝑔(1) = 0
𝑐. 𝑚. 𝑚. 𝑑. 𝑐. (𝑓, 𝑔) = (𝑥 − 1)2 .
SUBIECTUL III
3 𝑥
( ) =𝑡
2
2 3
1) a) Impunem condiţia 6 ∙ 9𝑥 − 13 ∙ 6𝑥 + 6 ∙ 4𝑥 > 0|: 4𝑥 →
⏞ 6𝑡 2 − 13𝑡 + 6 > 0 → 𝑡 ∈ (0, ) ∪ ( , +∞) → 𝑥 ∈
3 2
𝑓(𝑥) 6∙9𝑥 ∙ln 9−13∙6𝑥 ∙ln 6+6∙4𝑥 ∙ln 4
(−∞, −1) ∪ (1, +∞) = 𝐷𝑚𝑎𝑥 ; b) lim 𝑓(𝑥) = −∞; 𝑚 = lim = lim =
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 𝑥 𝑥→−∞ 6∙9𝑥 −13∙6𝑥 +6∙4 𝑥
6 𝑥 4 𝑥
9𝑥 [6 ln 9−13 ln 6(9) +6 ln 4(9) ] 6∙9𝑥 −13∙6𝑥 +6∙4𝑥
lim 6 𝑥 4 𝑥
= ln 9;𝑛 = lim (𝑓(𝑥) − ln 9 ∙ 𝑥) = ln lim = ln 6 → 𝑦 =
𝑥→−∞ 9𝑥 [6−13( ) +6( ) ] 𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 9𝑥
9 9
ln 9 ∙ 𝑥 + ln 6 este asimptotă oblică la −∞; lim 𝑓(𝑥) = lim 𝑓(𝑥) = −∞ → 𝑥 = −1, 𝑥 = 1 sunt asimptote verticale la
𝑥→−1 𝑥→1
𝑥<−1 𝑥>1
6∙9𝑥 ∙ln 9−13∙6𝑥 ∙ln 6+6∙4𝑥 ∙ln 4
stânga, respectiv la dreapta; 𝑦 = ln 9 ∙ 𝑥 + ln 6 este asimptotă oblică şi la +∞; c) 𝑓 ′ (𝑥) = =0
6∙9𝑥 −13∙6𝑥 +6∙4 𝑥
3 𝑥
( ) =𝑡
2
→ 6 ∙ 9𝑥 ∙ ln 9 − 13 ∙ 6𝑥 ∙ ln 6 + 6 ∙ 4𝑥 ∙ ln 4 = 0|: 9𝑥 →
⏞ 6 ln 9 ∙ 𝑡 2 − 13 ln 6 ∙ 𝑡 + 6 ln 4 = 0 → ∆= 169 ∙ ln2 6 − 144 ∙
13 ln 6±√∆
ln 9 ∙ ln 4 → 𝑡1,2 = → 𝑥1,2 = log 3 𝑡1,2. Întocmim tabelul:
12 ln 9 2
x −∞ 𝑡1 −1 1 𝑡2 +∞
f' + 0 − + 0 −
f −∞ cresc 𝑀1
descresc −∞ cresc 𝑀2 descresc
−∞ −∞
1 (𝑛+1)𝑥 1 𝑛𝑥 1 𝑛𝑥
2) a) Monotonie: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫0 𝑒 ∙ ln(1 + 𝑒 ∙ 𝑑𝑥 − ∫0 𝑒 ∙ ln(1 + 𝑒 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑒 ∙ ln(1 + 𝑒 𝑥 ) ∙ (𝑒 𝑥 − 1) ∙
𝑥) 𝑥)
1
𝑑𝑥 > 0 → 𝐼𝑛 strict crescător. Mărginire: 𝐼𝑛 = ∫0 𝑒 𝑛𝑥 ∙ ln(1 + 𝑒 𝑥 ) ∙ 𝑑𝑥 . Din 0 ≤ 𝑥 ≤ 1 → ln 2 ≤ ln(1 + 𝑒 𝑥 ) ≤
𝑒 𝑛 −1 1
ln(1 + 𝑒) → 𝐼𝑛 ≥ ln 2 ∙ → 𝐼𝑛 nu este mărginit superior; b) 𝐼1 = ∫0 𝑒 𝑥 ∙ ln(1 + 𝑒 𝑥 ) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 ∙ ln(1 + 𝑒 𝑥 )|10 −
𝑛
1 𝑒𝑥 1 𝑒 𝑥 (1+𝑒 𝑥 )−𝑒 𝑥
∫0 𝑒 𝑥 1+𝑒 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑒 ∙ ln(1 + 𝑒) − ln 2 − ∫0 1+𝑒 𝑥
𝑑𝑥 = 𝑒 ∙ ln(1 + 𝑒) − ln 2 − 𝑒 + 1 + ln(1 + 𝑒 𝑥 )|10 =
193
1
1 𝑒 2𝑥 1 𝑒 2𝑥 𝑒𝑥 𝑒 2 ln(1+𝑒)
(𝑒 + 1) ln(𝑒 + 1) − 2 ln 2 − 𝑒 + 1; c) 𝐼2 = ∫0 𝑒 2𝑥 ∙ ln(1 + 𝑒 𝑥 ) ∙ 𝑑𝑥 = ln(1 + 𝑒 𝑥 )| − ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = −
2 0 2 1+𝑒 𝑥 2
1
ln 2 1 1 𝑒 3𝑥 +𝑒 2𝑥 −𝑒 2𝑥 −𝑒 𝑥 +𝑒 𝑥 𝑒 2 ln(1+𝑒) ln 2 1 𝑒 2𝑥 2(𝑒 2 +1) ln(1+𝑒)−(𝑒−1)2
− ∫0 𝑑𝑥 = − − ( − 𝑒 𝑥 + ln(1 + 𝑒 𝑥 ))| = .
2 2 1+𝑒 𝑥 2 2 2 2 0 4
TEST 54
SUBIECTUL I
1) Dacă numerele: 32𝑥−1 , 23−𝑥 , 53𝑥−2 sunt, în această ordine, termeni consecutivi într-o progresie aritmetică, atunci:
2 ∙ 23−𝑥 = ⏟
⏟ 32𝑥−1 + 53𝑥−2 . Observăm că 𝑥0 = 1 verifică ecuaţia şi este soluţie unică pentru că 𝑓, 𝑔 au monotonii
𝑓 𝑔
contrare.
2𝑚+1 8𝑚+1
2) Vârfurile parabolelor au coordonatele 𝑉𝑓 = 𝐴(3, −1); 𝑉𝑔 = 𝐵(0,3); 𝑉ℎ = 𝐶 ( ,− ); Dacă ∆ 𝐴𝐵𝐶 este
2(𝑚−1) 4(𝑚−1)
2𝑚+1 2 8𝑚+1 2
echilateral, atunci el are latura 𝑙 = 𝐴𝐵 = 5. Impunem 𝐵𝐶 = 5, de unde obţinem √( ) + (− − 3) = 5 →
2(𝑚−1) 4(𝑚−1)
2 −47±6√69
16𝑚 + 376𝑚 − 275 = 0 → 𝑚 ∈ { }.
4
𝑦 − 2𝑥 + 1 ≥ 0 𝑦 ≥ 2𝑥 − 1
3) Impunem condiţiile: {𝑦 + 2𝑥 − 3 ≥ 0 → {𝑦 ≥ −2𝑥 + 3. Reprezentând în acelaşi sistem 𝑥𝑂𝑦 cele trei semiplane
𝑥−𝑦≥0 𝑦≤𝑥
corespunzătoare inecuaţiilor şi intersectând zonele, obţinem: (𝑥, 𝑦) = (1,1) care, de altfel, verifică ecuaţia dată.
4) Dacă suma cifrelor numărului ̅̅̅̅̅

𝑎𝑏𝑐 se divide cu 23, atunci 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 23. Dacă 𝑎 = 0 → 𝑏 + 𝑐 = 23 fals. Dacă 𝑎 =
1 → 𝑏 + 𝑐 = 22. Continuând raţionamentul reţinem numerele: 599,959,995,689,
𝑛𝑓 15 1
698,869,896,986,968,977,797,779,788,878,887. Deci 𝑝 = = = .
𝑛𝑝 900 60
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝐻 𝐺𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐻
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝐻 = 𝐺𝐹 + 𝐹𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐶𝐻 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
2𝐺𝐻 𝐴𝐵 + 𝐹𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 =𝐸𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
5) Avem: →{ ⏞ 𝐺𝐻
→ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗𝐽𝐼
⃗.
⃗𝐽𝐼
⃗ = 𝐽𝐹 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗ + 𝐹𝐶 𝐶𝐼 ⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗
2𝐽𝐼 𝐸𝐷 + 𝐹𝐶⃗⃗⃗⃗⃗
{ ⃗𝐽𝐼 ⃗ = ⃗⃗⃗⃗
𝐽𝐸 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐸𝐷 + ⃗⃗⃗⃗
𝐷𝐼
sin 𝑎 = 1 → cos 𝑎 = 0
6) Din sin 𝑎 − 1 = 1 + cos 𝑏 → sin 𝑎 − cos 𝑏 = 2 → { → sin(𝑎 + 𝑏) = sin 𝑎 ∙
cos 𝑏 = −1 → sin 𝑏 = 0
cos 𝑏 + sin 𝑏 ∙ cos 𝑎 = −1.
SUBIECTUL II
2 𝑎(𝑎 + 𝑑) 𝑏(𝑎 + 𝑑) 𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 0
1) a) 𝑋 2 − (𝑎 + 𝑑)𝑋 + (𝑎𝑑 − 𝑏𝑐)𝐼2 = (𝑎 + 𝑏𝑐 𝑎𝑏 + 𝑏𝑑2 ) − ( )+( )=
𝑎𝑐 + 𝑐𝑑 𝑏𝑐 + 𝑑 𝑐(𝑎 + 𝑑) 𝑑(𝑎 + 𝑑) 0 𝑎𝑑 − 𝑏𝑐
0 0 1 2 −6 2 0 0
( ); b) 𝐴 ∙ 𝐵 = ( )∙( )=( ); 𝐵 ∙ 𝐴 = 𝑂2 ; Conform ec. Cayley-Hamilton: 𝐴2 = 7𝐴 → 𝐴𝑛 =
0 0 3 6 3 −1 0 0
7𝑛−1 𝐴; 𝐵2 = −7𝐵 → 𝐵𝑛 = (−7)𝑛−1 𝐵; c) Întrucât 𝐴 ∙ 𝐵 = 𝐵 ∙ 𝐴 →
⏞ (𝐴 + 𝐵)𝑛 = ∁0𝑛 𝐴𝑛 + ∁1𝑛 𝐴𝑛−1 𝐵 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝐵𝑛 =
𝐴 + 𝐵 = 7 𝐴 + (−7) 𝐵. Am folosit 𝐴 ∙ 𝐵 = 𝐴 ∙ 𝐴 ∙ 𝐵 ∙ 𝐵 𝑗−1 = 𝑂2 .
𝑛 𝑛 𝑛−1 𝑛−1 𝑖 𝑗 𝑖−1
2) a) Parte stabilă: Dacă 𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑 ∈ 𝑅 → 𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 → (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) ∈ 𝐴; Asociativitate: [(𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑)] ∗
(𝑒, 𝑓) = (𝑎, 𝑏) ∗ [(𝑐, 𝑑) ∗ (𝑒, 𝑓)] ↔ (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) ∗ (𝑒, 𝑓) = (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐𝑒 − 𝑑𝑓, 𝑐𝑓 + 𝑑𝑒) ↔ (𝑎𝑐𝑒 − 𝑏𝑑𝑒 − 𝑎𝑑𝑓 −
𝑏𝑐𝑓, 𝑎𝑐𝑓 − 𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒) = (𝑎𝑐𝑒 − 𝑎𝑑𝑓 − 𝑏𝑐𝑓 − 𝑏𝑑𝑒, 𝑎𝑐𝑓 − 𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒) adevărat; Comutativitate:
(𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) = (𝑐, 𝑑) ∗ (𝑎, 𝑏) ↔ (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) = (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑏𝑐 + 𝑎𝑑) adevărat; Element neutru: (𝑎, 𝑏) ∗
𝑎𝑥 − 𝑏𝑦 = 𝑎
(𝑥, 𝑦) = (𝑥, 𝑦) ∗ (𝑎, 𝑏) = (𝑎, 𝑏) → { → (𝑥, 𝑦) = (1,0);Elemente simetrizabile: (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑚, 𝑛) = (𝑚, 𝑛) ∗
𝑏𝑥 + 𝑎𝑦 = 𝑏
𝑎𝑚 − 𝑏𝑛 = 1 𝑎 𝑏
(𝑎, 𝑏) = (1,0) → { → (𝑚, 𝑛) = ( 2 2 , − 2 2). b) Observăm că (𝑎, 𝑏) ∗ (0,0) = (0,0) ∗ (𝑎, 𝑏) = (0,0).
𝑏𝑚 + 𝑎𝑛 = 0 𝑎 +𝑏 𝑎 +𝑏
(−10, −10) ∗ (−9, −9) ∗ … ∗ (−1, −1) ∗ (0,0) ∗ ⏟
Deci: ⏟ (1,1) ∗ … ∗ (9,9) ∗ (10,10) = (0,0). c) Obsevam că 𝛼 =
(𝑢,𝑣) (𝑠,𝑡)
194
𝑖𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑒 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑚
1 √3 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 2𝜋 2𝜋 𝑛𝜋 𝑛𝜋
( , ) = (cos , sin ) → 𝛼 2 = (cos , sin ) ∗ (cos , sin ) = (cos , sin ) ⏞
→ 𝛼 𝑛 = (cos , sin ).
2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3
𝑛
Dar 𝑜𝑟𝑑 (𝛼) = min 𝑛 astfel încât 𝛼 = (1,0) → 𝑜𝑟𝑑 (𝛼) = 6.
SUBIECTUL III
𝑥 2 +5𝑥+6 (𝑥+2)(𝑥+3)
1) a) lim 𝑓(𝑥) = lim ln = 0 → 𝑦 = 0 este asimptotă orizontală la ±∞; lim 𝑓(𝑥) = lim ln =
𝑥→±∞ 𝑥→±∞ 𝑥 2 +5𝑥+4 𝑥→−4 𝑥→−4 (𝑥+1)(𝑥+4)
𝑥<−4 𝑥<−4
(𝑥+2)(𝑥+3)
∞ → 𝑥 = −4 asimptotă verticală stânga; lim ln = −∞ → 𝑥 = −3 asimptotă verticală dreapta;
𝑥→−3 (𝑥+1)(𝑥+4)
𝑥>−3
(𝑥+2)(𝑥+3) (𝑥+2)(𝑥+3)
lim ln = −∞ → 𝑥 = −2 asimptotă verticală stânga; lim ln = ∞ → 𝑥 = −1 asimptotă verticală
𝑥→−2 (𝑥+1)(𝑥+4) 𝑥→−1 (𝑥+1)(𝑥+4)
𝑥<−2 𝑥>−1
−2(2𝑥+5) 5
dreapta; b) 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥 2 = 0 → 𝑥 = − ∈ 𝐷. Întocmim tabelul:
+5𝑥+6)(𝑥 2 +5𝑥+4) 2
x −∞ −4 −3 5 −2 −1 ±∞
−
2
f' 0
f cresc cresc M descresc descresc
3∙4 4∙5 5∙6 (𝑛+1)(𝑛+2) (𝑛+2)(𝑛+3) 2𝑛+4
c) 𝑎𝑛 = 𝑓(1) + 𝑓(2) + ⋯ + 𝑓(𝑛) = ln ∙ ∙ ∙…∙ ∙ (𝑛+1)(𝑛+4) = ln . Astfel lim 𝑛 ∙ (𝑎𝑛 − ln 2) =
2∙5 3∙6 4∙7 𝑛(𝑛+3) 𝑛+4 𝑛→∞
−2𝑛
𝑛+4 𝑛+4
𝑛+2 −2 −2
lim 𝑛 ∙ ln = ln lim [(1 + ) ] = ln 𝑒 −2 = −2.
𝑛→∞ 𝑛+4 𝑛→∞ 𝑛+4
2) a) Evident 𝐹 ′ = 𝑓 > 0, ∀𝑥 ∈ [0, +∞). Deci 𝐹 este strict crescătoare; b) Scriem funcţia raţională că suma de fracţii
𝑥 4 +4𝑥 3 +8𝑥 2 +8𝑥+5 𝑥 4 +4𝑥 3 +8𝑥 2 +8𝑥+5 𝐴 𝐵 𝐶 𝐷𝑥+𝐸
simple: 𝑓(𝑥) = = = + + (𝑥+1)2 + . Eliminând numitorii şi
𝑥 5 +4𝑥 4 +6𝑥 3 +6𝑥 2 +5𝑥+2 (𝑥+2)(𝑥+1)2 (𝑥 2 +1) 𝑥+2 𝑥+1 𝑥 2 +1
𝐴+𝐵+𝐷 =1 𝐴=1
2𝐴 + 3𝐵 + 𝐶 + 4𝐷 + 𝐸 = 4 𝐵=0
1 1 1
identificând coeficienţii, obţinem: 2𝐴 + 3𝐵 + 2𝐶 + 5𝐷 + 4𝐸 = 8, de unde: 𝐶 = 1 → 𝑓(𝑥) = + (𝑥+1)2 + 2 →
𝑥+2 𝑥 +1
2𝐴 + 3𝐵 + 𝐶 + 2𝐷 + 5𝐸 = 8 𝐷=0
{ 𝐴 + 2𝐵 + 2𝐶 + 2𝐸 = 5 {𝐸 = 1
1 2 2𝑥 1
𝐹 ′′ (𝑥) = 𝑓 ′ (𝑥) = − (𝑥+2)2 − (𝑥+1)3 − (𝑥 2 2 < 0, ∀𝑥 ∈ [0, +∞) → 𝐹 este concavă. c) ∫0 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 =
+1)
1 1 1 1 1 1 3 1 𝜋
∫0 (𝑥+2 + (𝑥+1)2 + ) 𝑑𝑥 = ln|𝑥 + 2||10 − | + arctg 𝑥|10 = ln + + .
𝑥 2 +1 𝑥+1 0 2 2 4
TEST 55
SUBIECTUL I
𝑎+𝑏 2𝑎𝑏 9 2𝑥+3𝑦+5𝑧 113
1) 𝑥 = 𝑚𝑎 = = 4; 𝑦 = 𝑚𝑔 = √𝑎𝑏 = 3; 𝑧 = 𝑚ℎ = = → 𝑚𝑝 = = ;
2 𝑎+𝑏 4 2+3+5 40
∆ ≥0 √3 √3
2) Pentru ca rădăcinile să existe, impunem { 1 → 𝑚 ∈ (−∞, − ] ∪ [ , +∞).Dacă rădăcinile ecuaţiei (1): 𝑥1 , 𝑥2
∆2 ≥ 0 2 2
𝑥 𝑥
sunt direct proporţionale cu rădăcinile ecuaţiei (2): 𝑥3 , 𝑥4 , atunci: 1 = 2 = 𝑘. Aplicăm relaţiile lui Viette:
𝑥3 𝑥4
1
𝑥 + 𝑥2 = 𝑘(𝑥3 + 𝑥4 ) 2𝑚 + 1 = 𝑘(4𝑚 + 2) 𝑘=
{ 1 → { → { 2 .
𝑥1 𝑥2 = 𝑘 2 𝑥3 𝑥4 𝑚 + 1 = 𝑘 2 (6𝑚 + 2) 𝑚=1
𝑦
3) Impunem 𝑥, 𝑦 ∈ (0, +∞). Ecuaţia : log 2 (2𝑥) ∙ log 2 = log 22 (𝑥 ∙ 𝑦) se scrie: (1 + log 2 𝑥)(log 2 𝑦 − 1) =
2
(log 2 𝑥 + log 2 𝑦)2 . Notăm : 𝑢 = log 2 𝑥 , 𝑣 = log 2 𝑦 şi obţinem (𝑢 + 1)(𝑣 − 1) = (𝑢 + 𝑣)2 → 𝑢2 + (𝑣 + 1)𝑢 + 𝑣 2 −
1
𝑣 + 1 = 0. Pentru că 𝑢 ∈ 𝑅 → ∆≥ 0 → −3(𝑣 − 1)2 ≥ 0 → 𝑣 = 1; 𝑢 = −1 şi, revenind la notaţii: (𝑥, 𝑦) = ( , 1).
2
(1): 𝑆 = 0 ∙ 𝐶𝑛0 + 1 ∙ 𝐶𝑛1 + ⋯ + (𝑛 − 1) ∙ 𝐶𝑛𝑛−1 + 𝑛 ∙ 𝐶𝑛𝑛

4) {(2): 𝑆 = 𝑛 ∙ 𝐶𝑛𝑛 + (𝑛 − 1) ∙ 𝐶𝑛𝑛−1 + ⋯ + 1 ∙ 𝐶𝑛1 + 0 ∙ 𝐶𝑛0 . Adunăm relaţiile (1) şi (3) şi obţinem: 2𝑆 = 𝑛 ∙
(3): 𝑆 = 𝑛 ∙ 𝐶𝑛0 + (𝑛 − 1) ∙ 𝐶𝑛1 + ⋯ + 1 ∙ 𝐶𝑛𝑛−1 + 0 ∙ 𝐶𝑛𝑛
(𝐶𝑛0 + 𝐶𝑛1 + ⋯ + 𝐶𝑛𝑛−1 + 𝐶𝑛𝑛 ) → 𝑆 = 𝑛 ∙ 2𝑛−1 iar ecuaţia din enunţ devine: 𝑛 ∙ 2𝑛−1 = 192. Prin încercări, găsim 𝑛 = 6
a cărei unicitate este garantată de monotonia funcţiei 𝑓 = 𝑛 ∙ 2𝑛−1 .
195
𝐴𝐷 𝐴𝑀
∆ 𝐴𝐵𝑀: = 𝐴𝐷 𝐴𝐸
r.t.Thales
5) Aplicăm teorema bisectoarei: { 𝐷𝐵 𝐵𝑀
→ = ⏞
→ ⃗⃗⃗⃗⃗ şi ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐷𝐸 ∥ 𝐵𝐶 şi deci vectorii 𝐵𝐶 𝐷𝐸 sunt coliniari.
𝐴𝐸 𝐴𝑀 𝐷𝐵 𝐸𝐶
∆ 𝐴𝑀𝐶: =
𝐸𝐶 𝑀𝐶
̂ = 𝐷𝑀𝐴
𝐷𝑀𝐸 ̂ = 1 (𝐵𝑀𝐴
̂ + 𝐴𝑀𝐸 ̂ + 𝐴𝑀𝐶
̂ ) = 90° → 𝑀𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝑀𝐸
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 0.
2
6) Fie 𝐴𝐵 ∥ 𝐶𝐷, 𝐴𝐵 > 𝐶𝐷. Notăm: 𝛼 = 𝐴̂, 𝛽 = 𝐵̂ , 𝜋 − 𝛽 = 𝐶̂ , 𝜋 − 𝛼 = 𝐷

̂ . Cazul i) Dacă 𝛼 = 2𝛽 şi 𝜋 − 𝛽 = 2(𝜋 − 𝛼) →
𝜋 2𝜋 𝜋
𝛽 = ,𝛼 = dar trapezul devine paralelogram. Cazul ii) Dacă 𝜋 − 𝛼 = 2𝛼 şi 𝜋 − 𝛽 = 2𝛽 → 𝛼 = 𝛽 = →
3 3 3
√3 √3 √3 √3 𝜋
sin 𝐴 + sin 𝐵 + sin 𝐶 + sin 𝐷 = + + + = 2√3. Cazul iii) Dacă 𝜋 − 𝛽 = 2𝛼, 𝜋 − 𝛼 = 2𝛽 → 𝛼 = 𝛽 = →
2 2 2 2 3
sin 𝐴 + sin 𝐵 + sin 𝐶 + sin 𝐷 = 2√3.
SUBIECTUL II
2 5 4 11
1) a) 𝐴2 = 𝐴1 ∙ 𝑄 = ( ) ; 𝐴3 = 𝐴2 ∙ 𝑄 = ( ) ; b) Prin inducţie matematică, avem: 𝑄𝑛+1 = 𝑄𝑛 ∙ 𝑄 =
0 3 0 3
2𝑛 3 ∙ (2𝑛 − 1) 2 3 𝑛+1
3 ∙ (2𝑛+1 − 1)); c) 𝐴 = 𝐴 ∙ 𝑄𝑛−1 = (1 2) ∙ (2𝑛−1 3 ∙ (2𝑛−1 − 1)) =
( )∙( ) = (2 𝑛 1
0 1 0 1 0 1 0 3 0 1
𝑛−1 𝑛−1
( 2 3 ∙ 2 − 1 ).
0 3
𝑥1 + 𝑥2 = 𝑥3 + 𝑥4 𝑥1 𝑥2 =𝑢
𝑥3 𝑥4 =𝑣
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + 𝑥4 = 10 𝑢 + 𝑣 = 10
2) a) Aplicăm şi relaţiile lui Viette: { ⏞ {
→ → 𝑢 = 4, 𝑣 = 6 →
𝑥1 𝑥2 + (𝑥1 + 𝑥2 )(𝑥3 + 𝑥4 ) + 𝑥3 𝑥4 = 35 𝑢 ∙ 𝑣 = 24
𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = 24
𝑥1 + 𝑥2 = 5 𝑥3 + 𝑥4 = 5
{ → 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 4 şi { → 𝑥3 = 2, 𝑥4 = 3 → 𝑚 = 50; b) 6 ∙ 𝑥 4 − 35 ∙ 𝑥 3 + +62 ∙ 𝑥 2 − 35 ∙ 𝑥 +
𝑥1 𝑥2 = 4 𝑥3 𝑥4 = 6
1
𝑥+ =𝑡
𝑥
1 1
6 = 0 |: 𝑥 2 → 6 (𝑥 2 + ⏞ 6𝑡 2 − 35𝑡 + 50 = 0 →
) − 35 (𝑥 + ) + 62 = 0 →
𝑥2 𝑥
5 1 5 1
𝑡 = → 𝑥 + = → 𝑥1 = 2, 𝑥2 =
2 𝑥 2 2
{ 10 1 10 1; c) 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + 𝑥4 = 6. Notăm 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑎 ∈ 𝑁, 𝑥3 = 𝑥4 = 𝑏 ∈ 𝑁 → 𝑎 +
𝑡= →𝑥+ = → 𝑥3 = 3, 𝑥4 =
3 𝑥 3 3
𝑎=0
𝑏 = 3 → (𝑎, 𝑏) ∈ {(0,3), (1,2), (2,1), (3,0)}. Datorită simetriei, sunt doar două cazuri: cazul i) { →ℎ=
𝑏=3
𝑎 = 1
𝑥 2 (𝑥 − 3)2 = 𝑥 4 − 6𝑥 3 + 9𝑥 2 → (𝑝, 𝑞, 𝑟) = (9,0,0); cazul îi) { → ℎ = (𝑥 − 1)2 (𝑥 − 2)2 = 𝑥 4 − 6𝑥 3 + 13𝑥 2 −
𝑏=2
12𝑥 + 4 → (𝑝, 𝑞, 𝑟) = (13,12,4).
SUBIECTUL III
1) a) Având in vedere că lim 𝑓(𝑥) = ±∞, impunem 𝑓 ′ (𝑥) = 3𝑥 2 + 2𝑥 − 𝑚 > 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 → ∆= 4 + 12𝑚 < 0 → 𝑚 ∈
𝑥→±∞
1
(−∞, − ); b) Dacă tangenta la 𝐺𝑓 în punctul de abscisa 𝑥0 = 1 este paralelă cu prima bisectoare, atunci pantele celor
3
două drepte sunt egale: 𝑓 ′ (1) = 1 → 5 − 𝑚 = 1 → 𝑚 = 4; c) Ecuaţia 𝑓(𝑥) = 0 se scrie: 𝑥 3 + 𝑥 2 + 3 = 𝑚 ∙
:𝑥
3 3 2𝑥 3 +𝑥 2 −3
⏞ 𝑔(𝑥) = 𝑥 2 + 𝑥 + = 𝑚. Studiem monotonia funcţiei 𝑔: 𝑔′ (𝑥) = 2𝑥 + 1 −
𝑥→ = = 0 → 𝑥 = 1. Întocmim
𝑥 𝑥2 𝑥2
tabelele:
x −∞ 0 1 +∞
g' − − 0 +
g +∞ descresc +∞ descresc 5 cresc
−∞ +∞
respectiv:
m (−∞, 5) 5 (5, +∞)

nr. sol. ec. 1 2 3
g(x)=m
Conform ultimului tabel 𝑚 ∈ (5, +∞);
196
1
1 2 +1 1 1 2 +1 1 2 +1 1 𝑒 2 −𝑒 1 2 +1 𝑥 𝑛+1 2 +1
2) a) 𝐼1 = ∫0 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 2 + 1)′ ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 | = ; b) 𝐼𝑛 = ∫0 𝑥 𝑛 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒𝑥 | −
2 2 0 2 𝑛+1 0
1 𝑥 𝑛+1 𝑥 2 +1 𝑒2 2 𝑒2 𝑛+1 𝑒2 𝑒
∫0 𝑛+1 𝑒 ∙ 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
𝑛+1
− 𝐼
𝑛+1 𝑛+2
→ 𝐼𝑛+2 = −
2 2
∙ 𝐼𝑛 ; c) Pentru 𝑛 = 1: 𝐼3 =
2
− 𝐼1 = ; Pentru 𝑛 = 3: 𝐼5 =
2
𝑒2 𝑒 2 −2𝑒 𝑒2 𝑒2 9𝑒 2 −24𝑒
− 2 ∙ 𝐼3 = ; Pentru 𝑛 = 5: 𝐼7 = − 3 ∙ 𝐼5 = 3𝑒 − 𝑒 2 . În fine, pentru 𝑛 = 7: 𝐼9 = − 4 ∙ 𝐼7 = .
2 2 2 2 2
TEST 56
SUBIECTUL I
1) Din |7𝑚 + 2 + (10𝑚 + 2) ∙ 𝑖| ≥ |2𝑚 + 1 + (3𝑚 + 1) ∙ 𝑖| + |5𝑚 + 1 + (7𝑚 + 1) ∙ 𝑖|, obţinem:

|(2𝑚 + 1 + (3𝑚 + 1) ∙ 𝑖) + (5𝑚 + 1 + (7𝑚 + 1) ∙ 𝑖)| ≥ |2𝑚 + 1 + (3𝑚 + 1) ∙ 𝑖| + |5𝑚 + 1 + (7𝑚 + 1) ∙ 𝑖|. Dar:
|𝑧1 + 𝑧2 | ≤ |𝑧1 | + |𝑧2 |, ∀𝑧1,2 ∈ 𝐶. Înseamnă că are loc cazul de egalitate, adică: 𝑧1 = 𝑘 ∙ 𝑧2 , unde 𝑘 ∈ 𝑅+∗ → 2𝑚 + 1 +
2𝑚+1 3𝑚+1
(3𝑚 + 1) ∙ 𝑖 = 𝑘 ∙ (5𝑚 + 1 + (7𝑚 + 1) ∙ 𝑖). De aici, avem: = → 𝑚 ∈ {0; 1}.
5𝑚+1 7𝑚+1
𝑎>0 1
2) Evident { 𝑏 > 5 . Cum 𝑓 ′ (𝑥) = − (𝑥+1)2 < 0 → 𝑓 strict descrescătoare, deci şi injectivă. Pentru ca 𝑓 să fie şi surjectivă,
2
𝑓(0) = 𝑏
impunem: { 5 → (𝑎, 𝑏) = (1,3). Pentru inversare, întocmim tabelul:
𝑓(𝑎) =
2
funcţia directă funcţia inversă

5 5
𝑓: [0,1] → [ , 3] 𝑓 −1 : [ , 3] → [0,1]
2 2
2𝑥 + 3 2𝑦 + 3
𝑦= 𝑥=
𝑥+1 𝑦+1
3−𝑥
𝑦= = 𝑓 −1 (𝑥)
𝑥−2
Se verifică, uşor: 𝑓 ∘ 𝑓 −1 = 1[5,3] ; 𝑓 −1 ∘ 𝑓 = 1[0,1] .
2
𝑥 + 𝑦 + 𝑧 − 𝑥2 − 5 ≥ 0 +
3) Impunem condiţiile : { 𝑥 + 3𝑧 − 𝑦 2 − 6 ≥ 0 → ⏞ 2𝑥 + 4𝑦 + 6𝑧 − 𝑥 2 − 𝑦 2 − 𝑧 2 − 14 ≥ 0 → (𝑥 − 1)2 + (𝑦 − 2)2 +
3𝑦 + 2𝑧 − 𝑧 2 − 3 ≥ 0
2
(𝑧 − 3) ≤ 0 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1,2,3) triplet care verifică ecuaţia dată.
𝑝 ∗∗ 𝑖 unde 𝑝 ∈ {2,4,6,8} şi 𝑖 ∈ {1,3,5,7,9}. Sunt 𝑛𝑓 = 4 ∙ 10 ∙ 10 ∙ 5 = 2000 astfel de

4) Căutăm numere de formă ̅̅̅̅̅̅̅,
𝑛𝑓 2000 2
numere. Deci probabilitatea cerută este 𝑝 = = = .
𝑛𝑝 9000 9
(𝑑): (1 − 𝑚) ∙ 𝑥 + (𝑚 − 3) ∙ 𝑦 + 2 = 0
5) Rezolvând sistemul { obţinem punctul 𝐴(1,1). Din sistemul
(𝑔): 3(1 − 𝑚) ∙ 𝑥 + (2𝑚 − 1) ∙ 𝑦 + 𝑚 − 2 = 0
(𝑑): (1 − 𝑚) ∙ 𝑥 + (𝑚 − 3) ∙ 𝑦 + 2 = 0
{ obţinem punctul 𝐵(𝑚 − 2, 𝑚). În fine, din
(ℎ): 2(1 − 𝑚) ∙ 𝑥 + (𝑚 + 2) ∙ 𝑦 + 𝑚2 − 8𝑚 + 4 = 0
(𝑔): 3(1 − 𝑚) ∙ 𝑥 + (2𝑚 − 1) ∙ 𝑦 + 𝑚 − 2 = 0 |𝑑|
{ rezultă 𝐶(2𝑚, 3𝑚 − 2). Aşadar 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = , unde 𝑑 =
(ℎ): 2(1 − 𝑚) ∙ 𝑥 + (𝑚 + 2) ∙ 𝑦 + 𝑚2 − 8𝑚 + 4 = 0 2
1 1 1
|𝑚2 −9𝑚+8| 𝑏 9
|𝑚 − 2 𝑚 1| = 𝑚2 − 9𝑚 + 8 → 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = 2
şi este minimă pentru 𝑚 = − = , valoarea minimă
2𝑎 2
2𝑚 3𝑚 − 2 1
49
fiind: .
8
6) Dacă ℎ𝑎 , ℎ𝑏 , ℎ𝑐 sunt, în această ordine, termeni consecutivi într-o progresie geometrică, atunci: ℎ𝑏2 = ℎ𝑎 ∙ ℎ𝑐 →
4𝒜2 4𝒜2 𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 𝑎2 +𝑐 2 −𝑎𝑐
= → 𝑏 2 = 𝑎 ∙ 𝑐. Aplicând teorema cosinusului: cos 𝐵 = , de unde cos 𝐵 = . Rămâne să
𝑏2 𝑎∙𝑐 2𝑎𝑐 2𝑎𝑐
𝜋 1 1 𝑎2 +𝑐 2 −𝑎𝑐
verificăm: 𝐵̂ ≤ ↔ ≤ cos 𝐵 ↔ ≤ ↔ 0 ≤ (𝑎 − 𝑐)2 adevărat. Cazul ,,='' se obţine dacă triunghiul este
3 2 2 2𝑎𝑐
echilateral.
SUBIECTUL II
197
1) a) Ordonăm ecuaţia (𝑑𝑚 ): (𝑚 + 2) ∙ 𝑥 + (𝑚 + 1) ∙ 𝑦 − 2𝑚 − 3 = 0 după 𝑚. Astfel 𝑚(𝑥 + 𝑦 − 2) + 2𝑥 + 𝑦 − 3 =

𝑥+𝑦−2= 0
0. Pentru ca relaţia să nu depindă de 𝑚: { → 𝐴(1,1) este punctul fix conţinut de toate dreptele familiei
2𝑥 + 𝑦 − 3 = 0
𝑚+2 𝑚+1 3𝑛−4 2𝑛 − 3|3𝑛 − 4
𝑑𝑚 (fascicul de drepte); b) Dacă 𝑑𝑚 ∥ 𝑔𝑛 , atunci: = →𝑚=− ∈𝑍→{ →
2−𝑛 𝑛−1 2𝑛−3 2𝑛 − 3|2𝑛 − 3
(−)
2𝑛 − 3|6𝑛 − 8
{ ⏞ 2𝑛 − 3|1 → 2𝑛 − 3 ∈ {−1,1} → 𝑛 ∈ {1,2} → (𝑚, 𝑛) ∈ {(−1,1); (−2,2)}. Deci 𝑑−1 ∥ 𝑔1 şi 𝑑−2 ∥ 𝑔2 ;
→
2𝑛 − 3|6𝑛 − 9
(𝑚 + 2) ∙ 𝑥 + (𝑚 + 1) ∙ 𝑦 = 2𝑚 + 3 𝑚+2 𝑚+1
c) Formăm sistemul de ecuaţii { (2 − 𝑛) ∙ 𝑥 + (𝑛 − 1) ∙ 𝑦 = 3 − 𝑛 având matricea principală 𝐴 = ( 2 − 𝑛 𝑛 − 1 )
𝑥+𝑦=3 1 1
𝑚 + 2 𝑚 + 1 2𝑚 + 3
şi matricea extinsă 𝐴̅ = ( 2 − 𝑛 𝑛 − 1 3 − 𝑛 ). Pentru ca sistemul să fie compatibil, impunem 𝑟𝑎𝑛𝑔(𝐴) =
1 1 3
𝑚 + 2 𝑚 + 1 2𝑚 + 3
4𝑛−6
𝑟𝑎𝑛𝑔(𝐴̅) → | 2 − 𝑛 𝑛 − 1 3 − 𝑛 | = 0 → 2𝑚𝑛 − 3𝑚 + 4𝑛 − 6 = 0 → 𝑚 = − 2𝑛−3 = −2 ∈ 𝑍 şi 𝑛 ∈ 𝑍.
1 1 3
2)a) Parte stabilă: Dacă 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 , 𝑢
⃗ 𝑐,𝑑 ∈ ℳ → 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 + 𝑢 ⃗ 𝑐,𝑑 = ln 𝑎 ∙ 𝑖 + ln 𝑏 ∙ 𝑗 + ln 𝑐 ∙ 𝑖 + ln 𝑑 ∙ 𝑗 = ln(𝑎 ∙ 𝑐) ∙ 𝑖 + ln(𝑏 ∙ 𝑑) ∙
𝑗 ∈ ℳ. Am obţinut regulă: 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 + 𝑢 ⃗ 𝑐,𝑑 = 𝑢
⃗ 𝑎𝑐,𝑏𝑑 ; Asociativitate: Arătăm că (𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 + 𝑢 ⃗ 𝑐,𝑑 ) + 𝑢
⃗ 𝑒,𝑓 = 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 +
(𝑢
⃗ 𝑐,𝑑 + 𝑢
⃗ 𝑒,𝑓 ) ↔ 𝑢 ⃗ 𝑎𝑐𝑒,𝑏𝑑𝑓 = 𝑢 ⃗ 𝑎𝑐𝑒,𝑏𝑑𝑓 ; Comutativitate: 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 + 𝑢 ⃗ 𝑐,𝑑 = 𝑢⃗ 𝑐,𝑑 +𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 ↔ 𝑢 ⃗ 𝑎𝑐,𝑏𝑑 = 𝑢 ⃗ 𝑐𝑎,𝑑𝑏 ; Element neutru:
Pentru fiecare 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 ∈ ℳ, ∃! 𝑢 ⃗ 𝑥,𝑦 ∈ ℳ astfel încât 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 + 𝑢⃗ 𝑥,𝑦 = 𝑢 ⃗ 𝑥,𝑦 + 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 = 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 → 𝑥 = 𝑦 = 1. deci elementul
neutru este 𝑢 ⃗ 1,1 = 0 ⃗ ; Elemente simetrizabile: Simetricul lui: 𝑢 ⃗ 𝑎,𝑏 este 𝑢 ⃗ 1 1 ∈ ℳ; b) Folosim inegalitatea triunghiului:
,
𝑎𝑏
|𝑢
⃗ 𝑎,𝑏 + 𝑢
⃗ 𝑐,𝑑 | ≤ |𝑢 ⃗ 𝑐,𝑑 | ↔ √ln2 (𝑎𝑐) + ln2 (𝑏𝑑) ≤ √ln2 𝑎 + ln2 𝑏 + √ln2 𝑐 + ln2 𝑑; Altfel, prin calcul direct; c)
⃗ 𝑎,𝑏 | + |𝑢
Folosind regulă de la pct. a): ⏟ 𝑢⃗ 𝑎,𝑏 + 𝑢
⃗ 𝑎,𝑏 + ⋯ + 𝑢
⃗ 𝑎,𝑏 = ln 6561 ∙ 𝑖 + ln 256 ∙ 𝑗 ↔ 𝑢
⃗ 𝑎𝑛 ,𝑏𝑛 = ln 6561 ∙ 𝑖 + ln 256 ∙ 𝑗 →
𝑑𝑒 n 𝑜𝑟𝑖
ln 𝑎𝑛 = ln 6561 𝑎𝑛 = 6561 𝑛 8
{ →{ 𝑛 → {𝑎 𝑛 = 38 . Redăm tabelar soluţiile:
ln 𝑏 𝑛 = ln 256 𝑏 = 256 𝑏 =2
n 1 2 4 8
a 38 34 32 3
b 28 24 22 2
SUBIECTUL III
2 2
1) a) Monotonie: Din 𝑎𝑛+1 + 1 ≤ 2 ∙ 𝑎𝑛 → 0 ≤ 𝑎𝑛+1 − 2𝑎𝑛+1 + 1 ≤ 2(𝑎𝑛 − 𝑎𝑛+1 ) → 𝑎𝑛 descresc.; b) Mărginire:
2 +1
𝑎𝑛+1 1
2
Din 𝑎𝑛+1 + 1 ≤ 2 ∙ 𝑎𝑛 → 𝑎𝑛 ≥ ≥ = 𝑚; c) Trecem la limită relaţia de recurenţă cu notaţia
2 2
lim 𝑎𝑛 = 𝑙 → 𝑙 2 + 1 ≤ 2𝑙 → (𝑙 − 1)2 ≤ 0 → 𝑙 = 1;
𝑛→∞
1−𝑛 1
1 1 1 1 1 1 (𝑥 2 +1) 21−𝑛 −1
2) a) ∫0 𝑥 ∙ 𝑓𝑛 (𝑥) ∙ dx = ∫0 𝑥 ∙ (𝑥 2 ∙ dx = ∫0 (𝑥 2 + 1)−𝑛 ∙ (𝑥 2 + 1)′ ∙ 𝑑𝑥 = | = dacă 𝑛 ≠ 1; Dacă
+1)𝑛 2 2 1−𝑛 2(1−𝑛)
0
1 1 ln 2 1 1 1 𝑥 1
𝑛 = 1: ∫0 𝑥 ∙ 𝑓1 (𝑥) ∙ dx = ln(𝑥 2 + 1)|10 = ; b) 𝐼𝑛 = ∫0 𝑓𝑛 (𝑥) ∙ dx = ∫0 (𝑥 2 +1)𝑛
∙ dx = (𝑥 2 | −
2 2 +1)𝑛 0
1 1 1 (𝑥 2 +1)−1 1 1 1
∫0 𝑥 ∙ (−𝑛) ∙ (𝑥 2 + 1) −𝑛−1
∙ 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = + 2𝑛 ∫0 (𝑥 2 𝑛+1 𝑑𝑥 = + 2𝑛𝐼𝑛 − 2𝑛𝐼𝑛+1 → 𝐼𝑛+1 = (1 − ) ∙ 𝐼𝑛 + 𝑛+1;
2𝑛 +1) 2𝑛 2𝑛 𝑛∙2
1 1 𝜋 1 𝜋 1 𝜋+2
c) 𝐼1 = ∫0 𝑑𝑥 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥|10 = . Acum, folosim succesiv relaţia de recurenţă de la pct.b): 𝐼2 = ∙ + = ; 𝐼3 =
𝑥 2 +1 4 2 4 4 8
3 𝜋+2 1 3𝜋+8 5 3𝜋+8 1 15𝜋+44 7 15𝜋+44 1
∙ + = ; 𝐼4 = ∙ + = ; 𝐼5 = ∙ + .
4 8 16 32 6 32 48 192 8 192 320
TEST 57
SUBIECTUL I
3 3 3
1) Avem 𝑎 = √1003003001 = √109 + 3 ∙ 106 + 3 ∙ 103 + 1 = √(103 + 1)3 = 1001 ∈ ℚ.
𝑏
𝑥𝑉 = − =1
2) Coordonatele vârfului 𝑉 { 2𝑎 . Obţinem tabelul:
𝑦𝑉 = 𝑓(𝑥𝑉 ) = −3𝑚 − 1
198
x 0 1 3
f(x) -2m-1 -3m-1 m-1
Dacă 𝑚 > 0, 𝑚𝑖𝑛𝑓 = −3𝑚 − 1 = −4 → 𝑚 = 1 şi tabelul devine:
x 0 1 3
f(x) -3 -4 0
şi Im 𝑓𝑥∈[0,3] = [−4 , 0], deci 𝑚 = 1 este soluţie.
1
Dacă 𝑚 < 0, 𝑚𝑎𝑥𝑓 = −3𝑚 − 1 = 0 → 𝑚 = − şi tabelul devine:
3
x 0 1 3
f(x) 1 0 4
− −
3 3
4 1
şi Im 𝑓𝑥∈[0,3] = [− , 0] ≠ [−4 , 0], deci 𝑚 = − nu este soluţie.
3 3
3) Domeniul de existenţa: 𝑥 ∈ [1, +∞). Scriem ecuaţia astfel: (𝑥 2 + 4𝑥 − 4)2 − 2(𝑥 2 + 4𝑥 − 4) ∙ 4𝑥 ∙ √𝑥 − 1 +

2 2
(4𝑥 ∙ √𝑥 − 1) = 0 ↔ (𝑥 2 + 4𝑥 − 4 − 4𝑥 ∙ √𝑥 − 1) = 0 → 𝑥 2 + 4𝑥 − 4 − 4𝑥 ∙ √𝑥 − 1 = 0 ↔ 𝑥 2 − 2 ∙ 𝑥 ∙ 2√𝑥 − 1 +
2 2 2 2
(2√𝑥 − 1) = 0 ↔ (𝑥 − 2√𝑥 − 1) = 0 → 𝑥 − 2√𝑥 − 1 = 0 ↔ (√𝑥 − 1) − 2√𝑥 − 1 + 1 = 0 → (√𝑥 − 1 − 1) =
0 → √𝑥 − 1 = 1 → 𝑥 = 2 ∈ [1, +∞).
𝑛! (𝑛+1)! 𝑛! 1 𝑛+1 1
4) C𝑘+1
𝑛 = C𝑘+1 𝑘
𝑛+1 − C𝑛 ↔ (𝑘+1)!(𝑛−𝑘−1)! = (𝑘+1)!(𝑛−𝑘)! − ↔ = (𝑘+1)(𝑛−𝑘) − ↔𝑛−𝑘 = 𝑛+1−𝑘−1
𝑘!(𝑛−𝑘)! 𝑘+1 𝑛−𝑘
6 6 5
∁10 = ∁11 − ∁10
5 5
∁9 = ∁10 − ∁49
adevărat. ⋮ .
∁15 = ∁16 − ∁05
6
⨁ 𝐶10 + 𝐶95 + ⋯ + 𝐶51 = 𝐶11
6
−1
1 1 1 1 1 1
𝑀𝑁 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
5) VECTORIAL: ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑀𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑁 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 ; ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑁𝑃 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐵𝑃 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑁𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐴𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 ; ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑃𝑄 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑃𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑄 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 →
2 2 2 2 2 2
𝑀, 𝑁, 𝑃, 𝑄 coliniare; SINTETIC: ∆ 𝑀𝐴𝑁 ≡ ∆ 𝐵𝑃𝑁 ≡ ∆ 𝑃𝐶𝑄.
𝜋
6) Din tg (𝜋 ∙ (𝑥 2 + √7 ∙ 𝑥 + 1)) = 1 → 𝜋 ∙ (𝑥 2 + √7 ∙ 𝑥 + 1) = + 𝑘 ∙ 𝜋, 𝑘 ∈ ℤ. După simplificare, obţinem: 4 ∙ 𝑥 2 +
4
4√7 ∙ 𝑥 + 3 − 4𝑘 = 0. Calculăm discriminantul ∆= 16(4𝑘 + 4) şi pentru unicitatea soluţiei, impunem condiţia ∆= 0 →
√7
𝑘 = −1 → 𝑥 = − .
2
SUBIECTUL II
𝑎 𝑏 𝑐 𝐿1+𝐿2+𝐿3 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 𝐶2,3−𝐶1
1) a)Calculăm det(𝐴) = |𝑏 𝑐 𝑎 | = ⏞ | 𝑏 𝑐 𝑎 | =⏞ (𝑎 + 𝑏 + 𝑐)
𝑐 𝑎 𝑏 𝑐 𝑎 𝑏
1 0 0 1 1 1
|𝑏 𝑐 − 𝑏 𝑎 − 𝑏| = (𝑎 + 𝑏 + 𝑐) ∙ (𝑎𝑏 + 𝑏𝑐 + 𝑐𝑎 − 𝑎2 − 𝑏 2 − 𝑐 2 ); b) det(𝐵) = | 𝑎 𝑏 𝑐 |
𝑐 𝑎−𝑐 𝑏−𝑐 𝑎2 𝑏 2 𝑐 2
𝐶2,3 −𝐶1 1 0 0
=
⏞ |𝑎 𝑏−𝑎 𝑐 − 𝑎 | = (𝑎 − 𝑏) ∙ (𝑏 − 𝑐) ∙ (𝑐 − 𝑎); c) Observăm că 𝐶 = 𝐴 ∙ 𝐵 → det(𝐶) =
𝑎2 𝑏 2 − 𝑎2 𝑐 2 − 𝑎2
𝑝𝑐𝑡.𝑎),𝑏)
det(𝐴 ∙ 𝐵) = det(𝐴) ∙ det(𝐵) =
⏞ (𝑎 + 𝑏 + 𝑐) ∙ (𝑎𝑏 + 𝑏𝑐 + 𝑐𝑎 − 𝑎2 − 𝑏 2 − 𝑐 2 ) ∙ (𝑎 − 𝑏) ∙ (𝑏 − 𝑐) ∙ (𝑐 − 𝑎);
𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 1
3 2
2) a)Rădăcinile polinomului 𝑓 = 𝑥 − 𝑥 + 2𝑥 − 3 verifică relaţiile: { 2 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 2. Calculăm 𝑎 = 𝑦1 +
𝑆 =
𝑆3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = 3
𝑦2 + 𝑦3 = 4(𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) = 4; 𝑏 = 𝑦1 𝑦2 + 𝑦1 𝑦3 + 𝑦2 𝑦3 = (𝑥1 + 1)(𝑥2 + 1) + (𝑥1 + 1)(𝑥3 + 1) +
(𝑥2 + 1)(𝑥3 + 1) = 𝑆2 + 2𝑆1 + 3 = 7; 𝑐 = 𝑦1 𝑦2 𝑦3 = (𝑥1 + 1)(𝑥2 + 1)(𝑥3 + 1) = 1 + 𝑆1 + 𝑆2 + 𝑆3 = 7; Polinomul
199
devine: 𝑔 = 𝑦 3 − 4 ∙ 𝑦 2 + 7 ∙ 𝑦 − 7; b) Analog 𝑚 = 𝑧1 + 𝑧2 + 𝑧3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) = 3; 𝑛 = 𝑧1 𝑧2 + 𝑧1 𝑧3 +

𝑧2 𝑧3 = 𝑥12 𝑥22 𝑥32 (𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 ) = 18; 𝑝 = 𝑥14 𝑥24 𝑥34 = 81 şi polinomul devine: ℎ = 𝑧 3 − 3 ∙ 𝑧 2 + 18 ∙ 𝑧 − 81; c)
𝑓 ′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 2𝑥 + 2 > 0 pentru ∀𝑥 ∈ ℝ. Deci funcţia este strict crescătoare. Cum lim 𝑓(𝑥) = ±∞ şi 𝑓 este
𝑥→±∞
continuă, rezultă că 𝒢𝑓 taie axa 𝑂𝑥 într-un singur punct, deci 𝑓 admite o unică rădăcină reală. Dacă rădăcina ar fi
raţională, cum coeficientul dominant este 1, ar trebui ca rădăcina să fie întreagă şi să dividă termenul liber. Cum
𝑓(±1) ≠ 0, 𝑓(±3) ≠ 0 → unică rădăcină reală este iraţională.
SUBIECTUL III
2∙𝑎𝑛−1 ∙𝑎𝑛+1 1 2 1 1
1) a),c) Relaţia de recurenţă: 𝑎𝑛 = devine: − + = 0. Facem substituţia 𝑏𝑛 = → 𝑏𝑛+1 − 2𝑏𝑛 +
𝑎𝑛−1 +𝑎𝑛+1 𝑎𝑛+1 𝑎𝑛 𝑎𝑛−1 𝑎𝑛
1 1 1 1 1
𝑏𝑛−1 = 0; 𝑏1 = , 𝑏2 = ; Notăm: 𝑐𝑛 = 𝑏𝑛+1 − 𝑏𝑛 → 𝑐𝑛 = 𝑐𝑛−1 ; 𝑐1 = . Obţinem 𝑐𝑛 = → 𝑏𝑛+1 − 𝑏𝑛 = → 𝑏𝑛 =
6 3 6 6 6
𝑛 6 6
→ 𝑎𝑛 = ; Monotonie: 𝑎𝑛 strict descrescător; Mărginire: 𝑎𝑛 > 0 = 𝑚, deci 𝑎𝑛 este convergent; b) 𝑎𝑛 = ∈ℕ→6⋮
6 𝑛 𝑛
𝑛 → 𝑛 ∈ {1,2,3,6} → patru termeni ai şirului sunt numere naturale.
𝑎 1 1 1 𝑎 1
2) a)Din Γ𝑓[0,𝑎] = Γ𝑓[𝑎,1] → ∫0 𝑑𝑥 = ∫𝑎 𝑑𝑥 → ln(𝑥 + √𝑥 2 + 1)|0 = ln(𝑥 + √𝑥 2 + 1)|𝑎 →
√𝑥 2 +1 √𝑥 2 +1
2
ln(𝑎 + √𝑎2 + 1) = ln(1 + √2) − ln(𝑎 + √𝑎2 + 1) → (𝑎 + √𝑎2 + 1) = 1 + √2 → 𝑎 + √𝑎2 + 1 = √1 + √2 = 𝛼 →
(… )2
𝛼 2 −1 √2
√𝑎2 ⏞ 𝑎2 + 1 = 𝛼 2 − 2𝛼𝑎 + 𝑎2 → 𝑎 =
+1=𝛼−𝑎 → = . b) Din 𝑉𝑓[0,𝑏] = 𝑉𝑓[𝑏,1] →
2𝛼 2√1+√2
𝑏 1 1 1 𝜋 𝜋 𝜋 2tg 𝑡
𝜋 ∫0 2 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫𝑏 2 𝑑𝑥 → arctg 𝑏 = − arctg 𝑏 → arctg 𝑏 = → 𝑏 = tg . Din formula tg 2𝑡 = →1=
𝑥 +1 𝑥 +1 4 8 8 1−tg2 𝑡
2𝑏 1 1 1 1 1 1
→ 𝑏 = √2 − 1 ∈ ℝ − ℚ; c) lim 𝑎𝑛 = lim + + ⋯+ = lim ( + + ⋯+
1−𝑏 2 𝑛→∞ 𝑛→∞ √𝑛2 +12 √𝑛2 +22 √𝑛2 +𝑛2 𝑛→∞ 𝑛 √1+( 1 )
2
√1+( 2 )
2
𝑛 𝑛
1 1 1
2
) = ∫0 𝑑𝑥 = ln(1 + √2);
√1+(𝑛) √𝑥 2 +1
𝑛
TEST 58
SUBIECTUL I
log2 (… )
𝑛(𝑛−1) 𝑃 = 𝑏16 ∙ 𝑞15 = 215
1) 𝑃𝑛 = 𝑏1 ∙ 𝑏2 ∙ … ∙ 𝑏𝑛 = 𝑏1𝑛 ∙𝑞 1+2+⋯+(𝑛−1)
= 𝑏1𝑛 ∙𝑞 2 . Obţinem { 6 ⏞
→
𝑃9 = 𝑏19 ∙ 𝑞 36 = 236
6 log 2 𝑏1 + 15 log 2 𝑞 = 15 log 𝑏 = 0 𝑏 =1
{ →{ 2 1 →{ 1 → 𝑃12 = 𝑏112 ∙ 𝑞 66 = 266 ;
9 log 2 𝑏1 + 36 log 2 𝑞 = 36 log 2 𝑞 = 1 𝑞=2
3
2) Funcţia 𝑓 este bijectivă, deci inversabila şi 𝑓 −1 = √𝑥 − 1. În relaţia 𝑓 ∘ 𝑔 ∘ ℎ = 𝑢 compunem la stânga cu 𝑓 −1 şi
obţinem 𝑔(log 2 (𝑥 2 + 1)) = 3𝑥 + 2. Notăm log 2 (𝑥 2 + 1) = 𝑡 ≥ 0 → 𝑥 = √2𝑡 − 1 şi 𝑔(𝑡) = 3√2𝑡 − 1 + 2 → 𝑔(𝑥) =
3√2𝑥 − 1 + 2.
2𝑥 − 1 > 0
7
3) Condiţii de existenţă: { 2𝑥 − 1 ≠ 1 → 𝑥 ∈ (log 2 , +∞). Pe acest domeniu, baza 2𝑥 − 1 este
4
4𝑥+1 − 11 ∙ 2𝑥 + 7 > 0
7
2𝑥 =𝑡>
4
𝑥+1 𝑥 (2𝑥 3
supraunitară, şi folosind monotonia funcţiei logaritmice, obţinem: 4 − 11 ∙ 2 + 7 ≥ − 1) ⏞
→ 4𝑡 2 − 11𝑡 +
7
𝑡>
4
7 ≥ 𝑡 3 − 3𝑡 2 + 3𝑡 − 1 → 𝑡 3 − 7𝑡 2 + 14𝑡 − 8 ≤ 0 → (𝑡 − 1)(𝑡 − 2)(𝑡 − 4) ≤ 0 →
⏞ 𝑡 ∈ [2, 4] → 2𝑥 ∈ [21 , 22 ] → 𝑥 ∈
7
𝑥∈(log2 ,+∞)
4
7
[1, 2] ⏞
→ 𝑥 ∈ (log 2 , 2].
4
1 1 1 1 4 2 2 2 4 1 1 1 1 1 1 2 1 1 2
4) + + + ⋯+ = ↔ + + ⋯+ = → − + − + ⋯+ − = → − = → 𝑛 = 10 ∈
𝐶32 𝐶42 𝐶52 𝐶𝑛2 5 3∙2 4∙3 𝑛(𝑛−1) 5 2 3 3 4 𝑛−1 𝑛 5 2 𝑛 5
𝑁.
200
̂ ∈ {60°, 120°}. Dacă 𝐵𝐴𝐶

5) Latura rombului are lungimea [𝐴𝐵] = 5. Unghiul 𝐵𝐴𝐶 ̂ = 60°, obţinem tg 60° =
4−3√3 4−3√3
𝑚𝐴𝐵 −𝑚𝐴𝐶
4
−𝑚𝐴𝐶 𝑚𝐴𝐶 = (𝐴𝐶): 𝑦 − 3 = (𝑥 − 2)
3+4√3 3+4√3
± = √3 → 3
4 = ±√3 → { →{ . Ecuaţia cercului cu centrul în
1+𝑚𝐴𝐵 𝑚𝐴𝐶 1+ 𝑚𝐴𝐶 4+3√3 4+3√3
3 𝑚𝐴𝐶 = (𝐴𝐶): 𝑦 − 3 = (𝑥 − 2)
3−4√3 3−4√3
𝐴 şi raza 𝑅 = 5 este (𝑥 − 2)2 + (𝑦 − 3)2 = 25. Pentru a găsi coordonatele vârfului 𝐶, rezolvăm sistemul
4√3+3 𝑥𝐵 +𝑥𝐷 𝑥𝐴 +𝑥𝐶
𝑦−3=
4−3√3
(𝑥 − 2) 𝑥𝐶 = 2 ± 𝑥𝑀 = =
2 2 2
{ 3+4√3 →{ . Dacă 𝑀 = 𝐴𝐶 ∩ 𝐵𝐷 → { 𝑦𝐵 +𝑦𝐷 𝑦𝐴 +𝑦𝐶 de unde obţinem şi
4−3√3
2
(𝑥 − 2) + (𝑦 − 3) = 25 2
𝑦𝐶 = 3 ± 𝑦𝑀 = =
2 2 2
̂ = 120°.
coordonatele vârfului 𝐷. Analog se tratează şi cazul 𝐵𝐴𝐶
𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2
6) sin2 𝐴 + sin2 𝐵 + sin2 𝐶 = 2 ∙ (sin 𝐵 ∙ sin 𝐶 ∙ cos 𝐴 + sin 𝐶 ∙ sin 𝐴 ∙ cos 𝐵 + sin 𝐴 ∙ sin 𝐵 ∙ cos 𝐶) ↔ =2∙
4𝑅 2
𝑏𝑐 𝑏 2 +𝑐 2 −𝑎2 𝑎𝑐 𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 𝑎𝑏 𝑎2 +𝑏 2 −𝑐 2 𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2 𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2
( ∙ + ∙ + ∙ )↔ = adevărat.
4𝑅 2 2𝑏𝑐 4𝑅 2 2𝑎𝑐 4𝑅 2 2𝑎𝑏 4𝑅 2 4𝑅 2
SUBIECTUL II
cos 𝛼 sin 𝛼 cos 𝛽 sin 𝛽 cos(𝛼 + 𝛽) sin(𝛼 + 𝛽)

1) a) 𝐴(𝛼) ∙ 𝐴(𝛽) = ( )∙( )=( ) = 𝐴(𝛼 + 𝛽); b) Dacă
− sin 𝛼 cos 𝛼 − sin 𝛽 cos 𝛽 − sin(𝛼 + 𝛽) cos(𝛼 + 𝛽)
𝐴−1 (𝛼) = 𝐴(𝑡) → 𝐴(𝛼) ∙ 𝐴(𝑡) = 𝐴(0) → 𝑡 = −𝛼 → 𝐴−1 (𝛼) = 𝐴(−𝛼); c) Înmulţim prima ecuaţie a sistemului cu
𝜋 𝜋
𝜋
𝑋 + 𝐴( )∙ 𝑌 = 𝐴( )
𝜋
6 12
𝐴 (− ) şi a doua ecuaţie cu 𝐴 (− ). Astfel obţinem: { 𝜋 𝜋
. Scăzând relaţiile, rezultă:
6 3
𝑋 + 𝐴( )∙𝑌 = 𝐴( )
3 2
1 √3 √3 1
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 2 2 2 2 1−√3 1 −1 𝜋
[𝐴 ( ) − 𝐴 ( )] ∙ 𝑌 = 𝐴 ( ) − 𝐴 ( ). Dar 𝐴 ( ) − 𝐴 ( ) = ( )−( ) = ( ) = 𝑀 şi 𝐴 ( ) −
3 6 2 12 3 6
−
√3 1
−
1 √3 2 1 1 2
2 2 2 2
√3+1 √3−1 √3+1 √3−1
𝜋 0 1 − 1−
2√2 2√2 2√2 2√2
𝐴( ) = ( )−( )=( ) = 𝑁 → 𝑀 ∙ 𝑌 = 𝑁. Calculăm 𝑀 −1 şi înmulţim ecuaţia
12 −1 0 −√3+1 √3+1
−1 +
√3−1
−
√3+1
2√2 2√2 2√2 2√2
−1 𝜋 −1 𝜋
anterioară la stânga: 𝑌 = 𝑀 ∙ 𝑁 şi 𝑋 = −𝐴 ( ) ∙ 𝑀 ∙ 𝑁 + 𝐴 ( );
3 2
8 6 4 2 (𝑥 4 )2
2) a) 𝑓 = 𝑥 − 10 ∙ 𝑥 + 35 ∙ 𝑥 − 50 ∙ 𝑥 + 24 = − 2 ∙ 𝑥 ∙ 5𝑥 2 + (5𝑥 2 )2 + 10(𝑥 4 − 5𝑥 2 ) + 24 = 4
(𝑥 4 − 5𝑥 2 )2 + 10(𝑥 4 − 5𝑥 2 ) + 24 = 𝑎 ∙ (𝑥 4 − 5 ∙ 𝑥 2 )2 + 𝑏 ∙ (𝑥 4 − 5 ∙ 𝑥 2 ) + 𝑐. De aici, obţinem: 𝑎 = 1, 𝑏 = 10, 𝑐 =

24. Altă metodă: identificarea coeficienţilor; b),c) Notând 𝑥 4 − 5𝑥 2 = 𝑡, avem 𝑓 = 𝑡 2 + 10𝑡 + 24 = (𝑡 + 4)(𝑡 + 6) =
ℚ[𝑋]
(𝑥 4 − 5𝑥 2 + 4)(𝑥 4 − 5𝑥 2 + 6) = (𝑥 2 − 1)(𝑥 2 − 4) (𝑥 2 − 2)(𝑥 2 − 3) =
⏞ (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 − 2)(𝑥 + 2)(𝑥 2 −
ℝ[𝑋]
2)(𝑥 2 − 3) =
⏞ (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 − 2) (𝑥 + 2)(𝑥 − √2)(𝑥 + √2)(𝑥 − √3)(𝑥 + √3);
SUBIECTUL III
3∙𝑥 2 −5∙𝑥+4
1) a) În relaţia 𝑓 3 (𝑥) + 2 ∙ 𝑓 3 (1 − 𝑥) = , facem substituţia: 𝑥 → 1 − 𝑥 şi obţinem: 𝑓 3 (1 − 𝑥) + 2 ∙ 𝑓 3 (𝑥) =
𝑥 2 −𝑥
3∙𝑥 2 −5∙𝑥+4
3∙(1−𝑥)2 −5∙(1−𝑥)+4 3𝑥 2 −𝑥+2
𝑓 3 (𝑥) + 2 ∙ 𝑓 3 (1 − 𝑥) =
𝑥 2 −𝑥
(1−𝑥)2 −(1−𝑥)
↔ 𝑓 3 (1 − 𝑥) + 2 ∙ 𝑓 3 (𝑥) = . Rezultă sistemul { 2 −𝑥+2 .
𝑥 2 −𝑥 3𝑥
𝑓 3 (1 − 𝑥) + 2 ∙ 𝑓 3 (𝑥) = 2
𝑥 −𝑥
′
3 𝑥+1 3 𝑥+1 1 𝑥+1 ′ 1 −2
Rezolvându-l rezultă: 𝑓(𝑥) = √ ; b) 𝑓 ′ (𝑥) = ( √ ) = 2 ∙( ) = ∙ → 3 ∙ 𝑓 2 (𝑥) ∙ 𝑓 ′ (𝑥) =
𝑥−1 𝑥−1 3 𝑥+1 𝑥−1 3𝑓 2 (𝑥) (𝑥−1)2
3( √ )
𝑥−1
2𝑥
𝑥 𝑥 𝑥−1 3𝑥−3
2
2 3 𝑥+1 𝑥+1 3 2 2 2
− (𝑥−1)2 ; c) lim 𝑥 ∙ ln 𝑓(𝑥) = lim ln ( √ ) = ln lim ( ) = ln lim [(1 + ) ] = ln 𝑒 3 = ;
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥−1 𝑥→∞ 𝑥−1 𝑥→∞ 𝑥−1 3
1 1 1
2) a) Valoarea medie a funcţiei 𝑓 pe intervalul [0, 1] este 𝑓(𝑐) = ∫ 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 ln(1 + 𝑥 2 ) 𝑑𝑥 =
1−0 0
1 2𝑥 1 1+𝑥 2 −1 𝜋
𝑥 ∙ ln(1 + 𝑥 2 )|10 − ∫0 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ln 2 − 2 ∫0 𝑑𝑥 = ln 2 − 2 + ; b) Din inegalitatea evidentă −1 ≤ sin𝑛 𝑥 ≤ 1
1+𝑥 2 1+𝑥 2 2
𝑥 𝑥 n 𝑥 1
obţinem relaţia −𝑒 ≤ 𝑒 ∙ sin 𝑥 ≤ 𝑒 pe care o integrăm membru cu membru şi avem: 1 − 𝑒 ≤ ∫0 𝑔(𝑥) ∙ dx ≤ 𝑒 − 1;
201
c) Studiem monotonia funcţiei ℎ(𝑥) = (𝑥 3 − 3 ∙ 𝑥 − 18)10 pe [−2,2]. ℎ′ (𝑥) = 10(𝑥 3 − 3 ∙ 𝑥 − 18)9 (3𝑥 2 − 3) = 0 →
𝑥 ∈ {−1,1,3}. Obţinem tabelul:
x -2 -1 1 2
h' - 0 + 0 -
h 2010 descresc 1610 cresc 2010 descresc 1610
𝑏 2
Aplicând inegalitatea 𝑚(𝑏 − 𝑎) ≤ ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 ≤ 𝑀(𝑏 − 𝑎) → 4 ∙ 1610 ≤ ∫−2 ℎ(𝑥) ∙ dx ≤ 4 ∙ 2010 ;
TEST 59
SUBIECTUL I
log𝑎 𝑥+log𝑎 𝑦 1 𝑥+𝑦
1) Aplicăm inegalitatea mediilor: √log 𝑎 𝑥 ∙ log 𝑎 𝑦 ≤ = log 𝑎 𝑥𝑦 = log 𝑎 √𝑥𝑦 ≤ log 𝑎 Cazul de egalitate
2 2 2
se produce dacă 𝑥 = 𝑦.
𝑥1 + 𝑥2 = 2𝑚 + 3
𝑥1 ∙ 𝑥2 = 4𝑛 + 2 1
2) Aplicând relaţiile lui Viette avem: → 30𝑛 + 6 = (4𝑛 + 2)2 → 𝑛 ∈ {− , 1}. Mai mult 𝑥12 +
𝑥12 + 𝑥22 = 10𝑚 + 3 8
{ 𝑥12 ∙ 𝑥22 = 30𝑛 + 6
1
𝑥22 = (𝑥1 + 𝑥2 )2 − 2𝑥1 ∙ 𝑥2 . Cazul i) Dacă 𝑛 = − → 16𝑚2 + 8𝑚 + 15 = 0 → 𝑚 ∉ ℝ Cazul ii) Dacă 𝑛 = 1 → 2𝑚2 +
8
3 3
𝑚 − 3 = 0 → 𝑚 ∈ {− , 1}. Deci (𝑚, 𝑛) ∈ {(− , 1) ; (1,1)}.
2 2
3) Condiţie de existenţă: 𝑥 ∈ (4,8). Aplicăm inegalitatea de la problema 1: √log 2 (8 − 𝑥) ∙ log 2 (𝑥 − 4) ≤

8−𝑥+𝑥−4
log 2 = 1. Cazul de egalitate se produce când: 8 − 𝑥 = 𝑥 − 4 → 𝑥 = 6 ∈ (4,8).
2
𝑏𝑖𝑛.𝑁𝑒𝑤𝑡𝑜𝑛 𝑀𝑜𝑖𝑣𝑟𝑒
𝜋 𝜋 5 𝒞 = −1
4) Calculăm (cos + 𝑖 ∙ sin ) =
⏞ 𝒞+𝑖∙𝒮 =
⏞ cos 𝜋 + 𝑖 ∙ sin 𝜋 → { ;
5 5 𝒮=0
𝑦𝐶 −𝑦𝐴 1 1 𝑦𝐵 −𝑦𝐴 3
5) Calculăm panta 𝑚𝐴𝐶 = = . Cum 𝐴𝐶 ⊥ 𝐵𝐷 → 𝑚𝐵𝐷 = − = −12. Calculăm şi panta 𝑚𝐴𝐵 = =− .
𝑥𝐶 −𝑥𝐴 12 𝑚𝐴𝐶 𝑥𝐵 −𝑥𝐴 4
3 (𝐵𝐷): 𝑦 − 𝑦𝐵 = 𝑚𝐵𝐷 (𝑥 − 𝑥𝐵 )
Cum 𝐶𝐷||𝐴𝐵 → 𝑚𝐶𝐷 = − . Formăm un sistem din ecuaţiile dreptelor: { ↔
4 (𝐶𝐷): 𝑦 − 𝑦𝐶 = 𝑚𝐶𝐷 (𝑥 − 𝑥𝐶 )
𝑦 + 5 = −12(𝑥 + 1) 17 17
{ 3 → 𝐷 (− ; ).
𝑦 − 2 = − (𝑥 − 3) 9 3
4
6) Fie 𝐴𝑀, 𝑀 ∈ 𝐵𝐶 mediană. Aplicăm teorema cosinusului în ∆ 𝐴𝐵𝑀: 𝐴𝑀2 = 𝐴𝐵2 + 𝐵𝑀2 − 2 ∙ 𝐴𝐵 ∙ 𝐵𝑀 ∙
𝑎 2
𝑎 𝑎 2 +𝑐 2 −𝑏 2 2(𝑏 2 +𝑐 2 )−𝑎2
cos 𝐵̂ → 𝑚𝑎2 = 𝑐 2 + − 2 ∙ 𝑐 ∙ ∙ = . Fie 𝐴𝐷, 𝐷 ∈ 𝐵𝐶 înălţime. Aplicând teorema lui Pitagora în
4 2 2𝑎𝑐 4
𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2
∆ 𝐴𝐷𝐶, ∆𝐴𝐵𝐷 şi scăzând relaţiile, obţinem: 𝐵𝐷 = . Din teorema cosinusului în ∆ 𝐴𝐵𝐷 → 𝐴𝐷2 = 𝐴𝐵2 + 𝐵𝐷 2 −
2𝑎
2
𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 4𝑝(𝑝−𝑎)(𝑝−𝑏)(𝑝−𝑐)
2 ∙ 𝐴𝐵 ∙ 𝐵𝐷 ∙ cos 𝐵̂ → ℎ𝑎2 = 𝑐 2 + ( ) −2 ∙ 𝑐 ∙ ∙ = . Observaţie: Din această
2𝑎 2𝑎 2𝑎𝑐 𝑎2
relaţie se obţine formula lui Heron. Fie 𝐴𝐸, 𝐸 ∈ 𝐵𝐶 bisectoare interioară. Folosind teorema bisectoarei şi proporţiile
𝑎𝑐
derivate, obţinem: 𝐵𝐸 = . Din teorema cosinusului în ∆ 𝐴𝐵𝐸 → 𝐴𝐸 2 = 𝐴𝐵2 + 𝐵𝐸 2 − 2 ∙ 𝐴𝐵 ∙ 𝐵𝐸 ∙ cos 𝐵̂ → 𝑙𝑎2 =
𝑏+𝑐
𝑎𝑐 2 𝑎𝑐 𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2
2
𝑐 +( ) −2∙𝑐∙ ∙ .
𝑏+𝑐 𝑏+𝑐 2𝑎𝑐
SUBIECTUL II
2𝒜
𝑏∙𝑐 1
ℎ𝑎 𝑏∙𝑐 1 𝑎 1 𝑎∙𝑏∙𝑐 𝑎
1| = || 1|| =
2𝒜 2𝒜
1) a) 𝐷 = |ℎ𝑏 𝑎∙𝑐
𝑏
𝑎∙𝑐 |1 𝑎∙𝑏∙𝑐 𝑏 | = 0 (𝐶1 ∼ 𝐶2 ); b) 𝐺 =
𝑎∙𝑏∙𝑐
ℎ𝑐 𝑎∙𝑏 1 2𝒜 1 𝑎∙𝑏∙𝑐 𝑐
𝑎∙𝑏 1
𝑐
𝑐 cos 𝐵 𝑏 cos 𝐶 𝑎 𝐶1+𝐶2 𝑎 𝑏 cos 𝐶 𝑎 𝑚𝑎2 𝑎 1
1
|𝑎 cos 𝐶 𝑐 cos 𝐴 𝑏| =⏞ |𝑏 𝑐 cos 𝐴 𝑏 | = 0 (𝐶1 = 𝐶3 ); c) 𝐻 = |𝑚𝑏2 𝑏 1| = 4 ∙
𝑏 cos 𝐴 𝑎 cos 𝐵 𝑐 𝑐 𝑎 cos 𝐵 𝑐 𝑚𝑐2 𝑐 1
202
2𝑏 2 + 2𝑐 2 − 𝑎2 𝑎 1 𝐿2,3−𝐿1 2𝑏 2 + 2𝑐 2 − 𝑎2 𝑎 1
|2𝑎2 + 2𝑐 2 − 𝑏 2 𝑏 1| = ⏞ | 3𝑎2 − 3𝑏 2 𝑏−𝑎 0| = 3(𝑎 − 𝑏)(𝑏 − 𝑐)(𝑐 − 𝑎) = 0 → (𝑎 = 𝑏)⋁(𝑎 =
2 2 2
2𝑎 + 2𝑏 − 𝑐 𝑐 1 3𝑎2 − 3𝑐 2 𝑐−𝑎 0
𝑐)⋁(𝑏 = 𝑐)⋁(𝑎 = 𝑏 = 𝑐).
2) a) Pentru ℳ = {𝑎 𝑥̂ | 𝑎 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞)fixat; 𝑥̂ ∈ 𝑍𝑛 }, înzestrată cu operaţia 𝑎 𝑥̂ ∗ 𝑎 𝑦̂ = 𝑎 𝑥̂+𝑦̂ , studiem axiomele:

Parte stabilă: ∀𝑎 𝑥̂ , 𝑎 𝑦̂ ∈ ℳ → 𝑎 𝑥̂ ∗ 𝑎 𝑦̂ = 𝑎 𝑥̂+𝑦̂ ; Asociativitate: ∀𝑎 𝑥̂ , 𝑎 𝑦̂ , 𝑎 𝑧̂ ∈ ℳ → (𝑎 𝑥̂ ∗ 𝑎 𝑦̂ ) ∗ 𝑎 𝑧̂ = 𝑎 𝑥̂ ∗ (𝑎 𝑦̂ ∗ 𝑎 𝑧̂ ) =
𝑎 𝑥̂+𝑦̂+𝑧̂ ; Comutativitate: ∀𝑎 𝑥̂ , 𝑎 𝑦̂ ∈ ℳ → 𝑎 𝑥̂ ∗ 𝑎 𝑦̂ = 𝑎 𝑦̂ ∗ 𝑎 𝑥̂ = 𝑎 𝑥̂+𝑦̂ ; Element neutru: pentru fiecare 𝑎 𝑥̂ ∈ ℳ, ∃! 𝑎𝑒̂ ∈
ℳ astfel încât: 𝑎 𝑥̂ ∗ 𝑎𝑒̂ = 𝑎 𝑒̂ ∗ 𝑎 𝑥̂ = 𝑎 𝑥̂ , de unde 𝑎𝑒̂ = 𝑎 0̂ ∈ ℳ; Elemente simetrizabile: pentru fiecare 𝑎 𝑥̂ ∈
ℳ, ∃𝑎 −𝑥̂ ∈ ℳ astfel încât: 𝑎 𝑥̂ ∗ 𝑎 −𝑥̂ = 𝑎 −𝑥̂ ∗ 𝑎 𝑥̂ = 𝑎 0̂ . Prin urmare (ℳ ,∗) este grup comutativ. b) Conform teoriei din
manualul de clasa a XII-a, (𝒫 ,∙ ) este grup comutativ: grupul multiplicativ al rădăcinilor de ordinul 𝑛 ale unităţii; c)
̂ 2𝑘𝜋 2𝑘𝜋
Considerăm funcţia: 𝑓: ℳ → 𝒫, 𝑓(𝑎 𝑘 ) = cos + 𝑖 ∙ sin , 𝑘̂ ∈ 𝑍𝑛 . MORFISM: 𝑓(𝑎 𝑥̂ ∗ 𝑎 𝑦̂ ) = 𝑓(𝑎 𝑥̂+𝑦̂ ) =
𝑛 𝑛
2(𝑥+𝑦)𝜋 2(𝑥+𝑦)𝜋 2𝑥𝜋 2𝑥𝜋 2𝑦𝜋 2𝑦𝜋
cos + 𝑖 ∙ sin = (cos + 𝑖 ∙ sin ) ∙ (cos + 𝑖 ∙ sin ) = 𝑓(𝑎 𝑥̂ ) ∙ 𝑓(𝑎 𝑦̂ ); IZO-morfism: funcţia 𝑓
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
este bijectivă.
SUBIECTUL III
2 𝜋 𝜋
1) a) lim arctg √𝑥 2 − 2𝑥 = arctg lim (−𝑥)√1 − = → 𝑦 = este asimptotă orizontală la −∞;
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 𝑥 2 2
2 𝜋 𝜋
lim arctg √𝑥 2 − 2𝑥 = arctg lim (𝑥)√1 − = → 𝑦 = este asimptotă orizontală la +∞; b) 𝑓 ′ (𝑥) =
𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥 2 2
1 ′ 2(𝑥−1) 1 < 0, 𝑥 ∈ (−∞, 0]
(arctg √𝑥 2 − 2𝑥) = ∙ = { . Deci 𝑓 este strict descrescătoare pe (−∞, 0] şi
1+𝑥 2 −2𝑥 2√𝑥 2 −2𝑥 (𝑥−1) 𝑥 −2𝑥 > 0, 𝑥 ∈ [2, +∞)
√ 2
′
1 1 𝑥−1
strict crescătoare pe [2, +∞); c) 𝑓 ′′ (𝑥) = ( ) = − (𝑥−1)2(𝑥 2 [√𝑥 2 − 2𝑥 + (𝑥 − 1) ]=
(𝑥−1)√𝑥 2 −2𝑥 −2𝑥) √𝑥 2 −2𝑥
−2𝑥 2 +4𝑥−1 2−√2 2+√2
=0→𝑥∈{ , }. Observăm că 𝑓 ′′ < 0 → 𝑓 este concavă pe domeniul de definiţie;
(𝑥−1)2 √(𝑥 2 −2𝑥)3 2 2
𝑥
1 −
1 1 1 √1−𝑥2 1 𝑥
2) a) ∫0 𝑓(𝑥) ∙ dx = ∫0 arcsin √1 − 𝑥 2 ∙ dx = 𝑥 ∙ arcsin √1 − 𝑥 2 |0 − ∫0 𝑥 ∙ ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 =
√1−1+𝑥 2 √1−𝑥 2
1 1
−√1 − 𝑥 2 |0 = 1; b) Funcţia 𝑔(𝑥) = 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) este impară pe intervalul [−1,1] şi, prin urmare ∫−1 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) ∙ dx = 0; c)
(… )4 1
1 1 4 1 𝑥3 𝑥5 8
arcsin √1 − 𝑥 2 ≥ √1 − 𝑥 2 → ⏞ ∫0 𝑓 4 (𝑥) ∙ dx > ∫0 (√1 − 𝑥 2 ) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (1 − 2𝑥 2 + 𝑥 4 ) ∙ 𝑑𝑥 = (𝑥 − 2 + )| = .
3 5 0 15
TEST 60
SUBIECTUL I
1 1 1 1 3
6 9 12 6 9 12
1) Avem √121 ∙ √1331 ∙ √14641 = √112 ∙ √113 ∙ √114 = 113 ∙ 113 ∙ 113 = (113 ) = 11 ∈ 𝑁;
2) Funcţiile: 𝑢, 𝑣: [−1, 1], 𝑢 = 2𝑥 , 𝑣 = 𝑥 − 1 sunt strict crescătoare, deci suma lor 𝑓 este strict crescătoare, deci
3
injectivă. Cum 𝑓([−1, 1]) = [− , 2] → 𝑓 este surjectivă. Graficele funcţiilor directă şi inversă se intersectează pe
2
prima bisectoare. Atunci ecuaţia 𝑓(𝑥) = 𝑓 −1 (𝑥) se reduce la rezolvarea ecuaţiei 𝑓(𝑥) = 𝑥 → 2𝑥 + 𝑥 − 1 = 𝑥 → 𝑥 =
0 ∈ [−1, 1].
2𝑥 = 𝑎 > 0 𝑎 + 𝑏 + 𝑎𝑏 = 11 𝑎+𝑏 =𝑢 >0 𝑆 = 𝑢 + 𝑣 = 11

3) Dacă { 𝑦 , sistemul devine: { 2 . Dacă { , sistemul devine: { de
2 =𝑏>0 𝑎 𝑏 + 𝑎𝑏 2 = 30 𝑎𝑏 = 𝑣 > 0 𝑃 = 𝑢 ∙ 𝑣 = 30
𝑎+𝑏 =5
unde, formând ecuaţia: 𝑡 2 − 𝑆 ∙ 𝑡 + 𝑃 = 0, avem: (𝑢, 𝑣) ∈ {(5,6), (6,5)}. Cazul i) Dacă (𝑢, 𝑣) = (5,6) → { de
𝑎𝑏 = 6
2 𝑥 𝑦
unde, formând ecuaţia: 𝑡 − 5𝑡 + 6 = 0, avem: (𝑎, 𝑏) ∈ {(2,3), (3,2)} → (2 , 2 ) ∈ {(2,3), (3,2)} → (𝑥, 𝑦) ∈
{(1, log 2 3), (log 2 3 , 1)}. Cazul ii) Dacă (𝑢, 𝑣) = (6,5) → (𝑎, 𝑏) ∈ {(1,5), (5,1)} → (2𝑥 , 2𝑦 ) ∈ {(1,5), (5,1)} → (𝑥, 𝑦) ∈
{(0, log 2 5), (log 2 5 , 0)}.
203
4) Numărul de variante coincide cu numărul total al funcţiilor definite pe un domeniu cu 5 argumente cu valori într-un
codomeniu cu 10 elemente, adică 105 = 100000 variante.
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐴 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 = 0 (3𝑖 + 4𝑗)[(𝑥𝐶 − 5)𝑖 + (𝑦𝐶 − 7)𝑗] = 0
5) Impunem condiţiile: { →{ → 𝐶(9,4) sau 𝐶(2,10). Pentru că
⃗⃗⃗⃗⃗ | = |𝐴𝐵
|𝐵𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ | = 5 (𝑥𝐶 − 5)2 + (𝑦𝐶 − 7)2 = 25
𝑥 =𝑥 +𝑥 −𝑥
diagonalele pătratului sunt concurente în mijlocul lor, avem: {𝑦𝐷 = 𝑦𝐴 + 𝑦𝐶 − 𝑦𝐵 Avem două cazuri: i)
𝐷 𝐴 𝐶 𝐵
𝐴(2,3), 𝐵(5,7), 𝐶(9,4), 𝐷(6,0) → ⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐴𝐵 (3,4), ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 (4, −3), ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐷 (1, −7) ; ii) 𝐴(2,3), 𝐵(5,7), 𝐶(2,10), 𝐷(−1,6) →
⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ (−3,3), ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 (3,4), 𝐵𝐶 𝐵𝐷 (−6, −1).
2 2 2
6) Notăm 𝐴𝐵 = 𝑎, 𝐵𝐶 = 𝑏. Aplicăm teorema cosinusului:{∆ 𝐵𝐴𝐶: 𝐴𝐶 2= 𝑎 2+ 𝑏 2− 2𝑎𝑏 ∙ cos 120° şi folosim relaţia din
∆ 𝐴𝐵𝐷: 𝐵𝐷 = 𝑎 + 𝑏 − 2𝑎𝑏 ∙ cos 60°
enunţ: 𝐴𝐶 2 = 3 ∙ 𝐵𝐷 2 → 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑎𝑏 = 3(𝑎2 + 𝑏 2 − 𝑎𝑏) → (𝑎 − 𝑏)2 = 0 → 𝑎 = 𝑏 → 𝐴𝐵𝐶𝐷 romb.
SUBIECTUL II
1 −1 1 −1
1 −1
1) a) Matricea principală este: 𝐴 = (2 1 −1 −2). Cum ∆2 = | | ≠ 0 → 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) ∈ {2,3}. Dar ∆3 =
2 1
1 2 1 −4
1 −1 1
|2 1 −1| ≠ 0 → 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) = 3; b) Evident şi 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴̅) = 3. Deci sistemul este compatibil simplu nedeterminat.
1 2 1
𝑥−𝑦+𝑧=𝛼+5
Necunoscute principale: 𝑥, 𝑦, 𝑧; necunoscută secundară 𝑡 = 𝛼, 𝛼 ∈ 𝑅. Sistemul devine: {2𝑥 + 𝑦 − 𝑧 = 2𝛼 − 2 →
𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 = 4𝛼 − 1
(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (𝛼 + 1, 𝛼 − 2, 𝛼 + 2, 𝛼), unde 𝛼 ∈ 𝑅; c) Din condiţia log 2 𝑥0 + log 2 𝑦0 = log 2 𝑧0 + log 2 𝑡0 →
2
log 2 (𝛼 + 1) + log 2 (𝛼 − 2) = log 2 (𝛼 + 2) + log 2 𝛼 → 𝛼 2 − 𝛼 − 2 = 𝛼 2 + 2𝛼 → 𝛼 = − . În acest caz, soluţia
3
1 8 4 2
sistemului este: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = ( , − , , − ).
3 3 3 3
2) a) 𝑓 = 𝑥 2 + 2𝑥 + 2 = (𝑥 + 1)2 − 𝑖 2 = (𝑥 + 1 + 𝑖)(𝑥 + 1 − 𝑖); b) 𝑔 = 2𝑥 4 − 𝑥 3 − 4𝑥 2 − 6𝑥 + 4. Căutăm eventuale

rădăcini printre divizorii termenului liber şi obţinem 𝑔(2) = 0 → 𝑔 ⋮ (𝑥 − 2) → 𝑔 = 2𝑥 4 − 4𝑥 3 + 3𝑥 3 − 6𝑥 2 + 2𝑥 2 −
1
4𝑥 − 2𝑥 + 4 = (𝑥 − 2)(2𝑥 3 + 3𝑥 2 + 2𝑥 − 2). Notăm ℎ = 2𝑥 3 + 3𝑥 2 + 2𝑥 − 2. Observăm că ℎ ( ) = 0 → ℎ ⋮
2
(𝑃, 𝑄) = 𝑓
(2𝑥 − 1) → ℎ = (2𝑥 − 1)(𝑥 2 + 2𝑥 + 2). Deci 𝑔 = (𝑥 − 2)(2𝑥 − 1)(𝑥 2 + 2𝑥 + 2); c) Din { →
[𝑃, 𝑄] = 𝑔
(𝑃, 𝑄) = 𝑓 𝑃=𝑓 𝑃 = 𝑓 ∙ (𝑥 − 2)
{ . Se obţin cazurile: i) { ; ii) { ; iii)
[𝑃, 𝑄] = (𝑥 − 2)(2𝑥 − 1)𝑓 𝑄 = (𝑥 − 2)(2𝑥 − 1)𝑓 𝑄 = 𝑓 ∙ (2𝑥 − 1)
𝑃 = (𝑥 − 2)(2𝑥 − 1)𝑓
{ .
𝑄=𝑓
SUBIECTUL III
𝑥 2 −12∙𝑥 ′ (𝑥) 𝑥 3 +2𝑥−12
1) a) 𝑓12 (𝑥) = → 𝑓12 = = 0 → (𝑥 − 2)(𝑥 2 + 2𝑥 + 6) = 0 → 𝑥 = 2. Deci funcţia este strict
√𝑥 2 +1 √(𝑥 2 +1)3
𝑥 2 −3𝑥
descrescătoare pe (−∞, 2] şi strict crescătoare pe [2, +∞); b) 𝑓3 (𝑥) = → Calculăm a doua derivata: 𝑓3′′ (𝑥) =
√𝑥 2 +1
−𝑥 2 +9𝑥+2
şi constatăm că aceasta are două rădăcini reale distincte în dreptul cărora : 𝑓3′′ îşi schimbă semnul, deci
(𝑥 2 +1)√(𝑥 2 +1)3
𝑎
𝑥 2 −𝑎∙𝑥 𝑥 2 (1− 𝑥)
funcţia 𝑓3 are două puncte de inflexiune; c) lim = lim = ∞ → ∄ asimptotă orizontală, dar este
𝑥→−∞ √𝑥 2 +1 𝑥→−∞ |𝑥|√1+ 1
𝑥2
𝑎
𝑓(𝑥) 𝑥 2 (1−𝑥)
posibilă existenţa unei asimptote oblice: 𝑦 = 𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑛, 𝑚 = lim = lim = −1;𝑛 = lim (𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥)
𝑥→−∞ 𝑥 𝑥→−∞ 𝑥∙|𝑥|√1+ 1 𝑥→−∞
𝑥2
2
𝑥 2 −𝑎∙𝑥 𝑥 2 −𝑎∙𝑥+𝑥√𝑥 2 +1 (𝑥 2 −𝑎∙𝑥) −𝑥 2 (𝑥 2 +1)
= lim ( + 𝑥) = lim = lim = −𝑎 → 𝑦 = −𝑥 − 𝑎 este asimptotă oblică
𝑥→−∞ √𝑥 2 +1 𝑥→−∞ √𝑥 2 +1 𝑥→−∞ (𝑥 2 −𝑎∙𝑥−𝑥√𝑥 2 +1)√𝑥 2 +1
la −∞; Analog: 𝑦 = 𝑥 − 𝑎 este asimptotă oblică la +∞. Cele două drepte se taie în punctul 𝐴(0, −𝑎) şi taie axa 𝑂𝑥 în
−𝑎 0 1
|𝑑|
𝐵(−𝑎, 0), 𝐶(𝑎, 0). Calculăm 𝑑 = | 𝑎 0 1| = 2𝑎. Deci 𝐴∆ 𝐴𝐵𝐶 = 2 = |𝑎| = 36 → 𝑎 = ±36.
0 −𝑎 1
204
4 5 2
2 2𝑥+3+𝑥+𝑥+3 𝑥2 9 9 9 2 2𝑥 3 +3𝑥 2 +4𝑥+10
2) a) 𝐼0 = ∫1 𝑑𝑥 = ( + 3𝑥 + ∙ ln 𝑥)| = + ∙ ln 2; b) 𝐼1 = ∫1 𝑑𝑥 =
2 2 2 1 2 2 𝑥 2 +1
2 (2𝑥 3 +2𝑥)+(3𝑥 2 +3)+4𝑥+5 2 2 2 4𝑥 2 1 5 5𝜋
∫1 𝑑𝑥 = 2 ∫1 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + 3 ∫1 1 ∙ 𝑑𝑥 + ∫1 2 𝑑𝑥 + 5 ∫1 2 𝑑𝑥 = 6 + 2 ln + 5arctg 2 − ; c)
𝑥 2 +1 𝑥 +1 𝑥 +1 2 4
2 2𝑥 2𝑛+1 +3𝑥 2𝑛+4𝑥 2𝑛−1 +5𝑥 𝑛−1 +2𝑥+3 2 2𝑥 2𝑛+1 +2𝑥+3𝑥 2𝑛 +3+4𝑥 2𝑛−1 +5𝑥 𝑛−1 2 2
𝐼𝑛 = ∫1 𝑑𝑥 = ∫1 𝑑𝑥 = 2 ∫1 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + 3 ∫1 1 ∙ 𝑑𝑥 +
𝑥 2𝑛 +1 𝑥 2𝑛 +1
2 2 2𝑛𝑥 2𝑛−1 5 2 𝑛𝑥 𝑛−1 2 5 2 2 22𝑛+1 5 𝜋
∫ 𝑑𝑥 + ∫1 (𝑥 𝑛)2 𝑑𝑥 = 6 + ln(𝑥 2𝑛 + 1)|12 + ∙ arctg 𝑥 𝑛 | = 6 + ln + (arctg 2𝑛 − ).
𝑛 1 𝑥 2𝑛 +1 𝑛 +1 𝑛 𝑛 1 𝑛 2 𝑛 4
TEST 61
SUBIECTUL I
4 4 4 2 4 2 2
1) |𝑧| = | √7 + √48 + 𝑖 ∙ √7 − √48| = √( √7 + √48) + ( √7 − √48) = √7 + 4√3 + √7 + 4√3 = √(2 + √3) +
2
√(2 − √3) = |2 + √3| + |2 − √3| = 4.
𝑥𝑉 = 2𝑚 + 1
2) Fie 𝑉 şi 𝑈 vârfurile celor două parabole. Avem { . Impunem că 𝑉 ∈ 𝑑, unde (𝑑): 4𝑥 − 3𝑦 −
𝑦𝑉 = −4𝑚2 − 4𝑚 + 26
11 𝑥𝑈 = 𝑛 3𝑛2 +4𝑛−14
14 = 0 → 3𝑚2 + 5𝑚 − 22 = 0 → 𝑚 ∈ {− , 2} ;{ 2 . Din 𝑈 ∈ 𝐷 obţinem 𝑝 = şi coordonatele
3 𝑦𝑈 = 𝑝 − 𝑛 3
𝑥𝑈 = 𝑛 11 19 982
vârfului devin {𝑦 = 4𝑛−14. Cazul i) Dacă 𝑚 = − → 𝑉 (− , − ) şi impunem [𝑈𝑉] = 5 → (𝑥𝑈 − 𝑥𝑉 )2 +
𝑈 3 3 9
3
(𝑦𝑈 − 𝑦𝑉 = 25 → 171𝑛 + 22902𝑛 + 89218 = 0 cu ∆< 0; Cazul ii) Dacă 𝑚 = 2 → 𝑉(5,2) şi din (𝑥𝑈 − 𝑥𝑉 )2 +
)2 2
(𝑦𝑈 − 𝑦𝑉 )2 = 25 → (𝑛 − 5)2 = 9 → 𝑛 ∈ {2; 8}.
4𝑥 − 4 ≥ 0 𝐴 = log 2 (2𝑥 + √4𝑥 − 4)

3) Condiţii de existenţă: { 𝑥 → 𝑥 ∈ [1, +∞). Notăm: { şi obţinem sistemul
2 − √4𝑥 − 4 > 0 𝐵 = log 2 (2𝑥 − √4𝑥 − 4)
𝐴∙𝐵 =1
{ → 𝐴 = 𝐵 = 1 → 𝑖) log 2 (2𝑥 + √4𝑥 − 4) = 1 → 2𝑥 + √4𝑥 − 4 = 2 → √4𝑥 − 4 = 2 − 2𝑥 → 4𝑥 − 4 = 4 −
𝐴+𝐵 =2
4 ∙ 2𝑥 + 4𝑥 → 𝑥 = 1 ∈ [1, +∞); 𝑖𝑖) log 2 (2𝑥 − √4𝑥 − 4) = 1 → 2𝑥 − √4𝑥 − 4 = 2 → √4𝑥 − 4 = 2𝑥 − 2 → 𝑥 = 1.
𝑎 𝑛 1
4) Fie 𝑎, 𝑛 numărul de bile albe respectiv negre din urnă. Din enunţ, rezultă: 𝑝 = ∙ = → 𝑎2 − 𝑎(𝑛 + 1) +
𝑎+𝑛 𝑎+𝑛−1 3
𝑛∈𝑁 ∗
𝑛2 − 𝑛 = 0. Impunem ∆= −3𝑛2 + 6𝑛 + 1 ≥ 0 →
⏞ 𝑛 ∈ {1,2}. Pentru 𝑛 = 1 → 𝑎 = 2 şi pentru 𝑛 = 2 → 𝑎 ∈ {1,2}.
Deci (𝑎, 𝑛) ∈ {(1,2); (2,1); (2,2)}.
⃗ , 𝑣 ); 𝛽 = ∢(𝑣 , 𝑤
5) Fie 𝛼 = ∢(𝑢 ⃗⃗ ) . Relaţia : (𝑢
⃗ ∙ 𝑣) ∙ 𝑤 ⃗ ∙ (𝑣 ∙ 𝑤
⃗⃗ = 𝑢 ⃗⃗ ) devine: 𝑢 ∙ 𝑣 ∙ cos 𝛼 ∙ 𝑤
⃗⃗ = 𝑢
⃗ ∙ 𝑣 ∙ 𝑤 ∙ cos 𝛽. Cum
𝜋 𝑣∙𝑤∙cos 𝛽
𝛼, 𝛽 ≠ , notând 𝑘 = →𝑤
⃗⃗ = 𝑘 ∙ 𝑢
⃗ →𝑤
⃗⃗ , 𝑢
⃗ coliniari.
2 𝑢∙𝑣∙cos 𝛼
6) Înlocuind cos 2 𝑥 = 1 − sin2 𝑥 şi notând sin 𝑥 = 𝑡 ∈ [−1,1] → 4𝑡 2 − 2(√2 + √3)𝑡 + √6 = 0 → 2𝑡(2𝑡 − √2) −
𝑥∈[0,2𝜋]
√2 𝜋 3𝜋
sin 𝑥 = ⏞
→ 𝑥∈{ , }
2 4 4
√3(2𝑡 − √2) = 0 → 𝑥∈[0,2𝜋]
.
√3 𝜋 2𝜋
{sin 𝑥 = ⏞
→ 𝑥∈{ , }
2 3 3
SUBIECTUL II
𝑏 𝑏 𝑏 𝑎−𝑏 0 0 𝑎 𝑏 𝑏
1) a) ℳ = 𝑏 ∙ 𝒰 + (𝑎 − 𝑏) ∙ ℐ = (𝑏 𝑏 𝑏) + ( 0 𝑎−𝑏 0 ) = (𝑏 𝑎 𝑏 ); b) Etapa de verificare:
𝑏 𝑏 𝑏 0 0 𝑎−𝑏 𝑏 𝑏 𝑎
𝑃(1): , , (𝐴 + 𝐵)1 = ∁10 𝐴 + ∁11 𝐵′′ adevărat; Etapa de demonstraţie: 𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1). Fie 𝑃(𝑘): , , (𝐴 + 𝐵)𝑘 = C𝑘0 𝐴𝑘 +
C𝑘1 𝐴𝑘−1 𝐵 + +C𝑘2 𝐴𝑘−2 𝐵2 + ⋯ + C𝑘𝑘 𝐵𝑘 ′′ adevărată. Calculăm 𝑃(𝑘 + 1): , , (𝐴 + 𝐵)𝑘+1 = (𝐴 + 𝐵)𝑘 (𝐴 + 𝐵) =
(C𝑘0 𝐴𝑘 + C𝑘1 𝐴𝑘−1 𝐵 + +C𝑘2 𝐴𝑘−2 𝐵2 + ⋯ + C𝑘𝑘 𝐵𝑘 )(𝐴 + 𝐵) = ∁0𝑘 𝐴𝑘+1 + (C𝑘0 + C𝑘1 )𝐴𝑘 𝐵 + (C𝑘1 + C𝑘2 )𝐴𝑘−1 𝐵2 + ⋯ +
𝑃(1) 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎
∁𝑘𝑘 𝐵𝑘+1 = C𝑘+1
0 1
𝐴𝑘+1 + C𝑘+1 𝐴𝑘 𝐵 + +C𝑘+1 2
𝐴𝑘−1 𝐵2 + ⋯ + C𝑘+1
𝑘+1 𝐵
𝑘+1
′′ adevărată. Din }→
𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1)
205
𝑃(𝑛)𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎. c) Observăm că ℐ 𝑘 = ℐ, ∀𝑘 ∈ 𝑁 ∗ şi 𝒰𝑘 = 3𝑘−1 𝒰, ∀𝑘 ∈ 𝑁 ∗ . Mai mult: (𝑎 − 𝑏)ℐ ∙ 𝑏𝒰 = 𝑏𝒰 ∙ (𝑎 − 𝑏)ℐ

𝑝𝑐𝑡.𝑏)
→⏞ ℳ 𝑛 = ∁0𝑛 (𝑎 − 𝑏)𝑛 ℐ + ∁1𝑛 (𝑎 − 𝑏)𝑛−1 𝑏𝒰 + ∁2𝑛 (𝑎 − 𝑏)𝑛−2 𝑏 2 ∙ 3𝒰 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝑏 𝑛 3𝑛−1 𝒰 =
(𝑎 − 𝑏)𝑛 + 𝒮 𝒮 𝒮
( 𝒮 (𝑎 − 𝑏)𝑛 + 𝒮 𝒮 ), unde 𝒮 = ∁1𝑛 (𝑎 − 𝑏)𝑛−1 𝑏 + ∁2𝑛 (𝑎 − 𝑏)𝑛−2 𝑏 2 ∙ 3 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝑏 𝑛 3𝑛−1 →
𝑛
𝒮 𝒮 (𝑎 − 𝑏) + 𝒮
3𝒮 = ∁𝑛 − 𝑏) +∁𝑛 − 𝑏) 3𝑏 + ∁2𝑛 (𝑎 − 𝑏)𝑛−2 (3𝑏)2 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 (3𝑏)𝑛 − ∁0𝑛 (𝑎 − 𝑏)𝑛 = (𝑎 + 2𝑏)𝑛 − (𝑎 − 𝑏)𝑛 →
0 (𝑎 𝑛 1 (𝑎 𝑛−1
(𝑎+2𝑏)𝑛+2(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+2𝑏)𝑛−(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+2𝑏)𝑛 −(𝑎−𝑏)𝑛
3 3 3
(𝑎+2𝑏)𝑛−(𝑎−𝑏)𝑛 𝑛 (𝑎+2𝑏)𝑛−(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+2𝑏)𝑛 +2(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+2𝑏)𝑛 −(𝑎−𝑏)𝑛
𝒮= . Prin urmare, formula generală este: ℳ = .
3 3 3 3
(𝑎+2𝑏)𝑛−(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+2𝑏)𝑛−(𝑎−𝑏)𝑛 (𝑎+2𝑏)𝑛+2(𝑎−𝑏)𝑛
( 3 3 3 )
4100 +2 4100 −1 4100 −1
3 3 3
4100 −1 4100 +2 4100 −1
În cazul particular: 𝑎 = 2, 𝑏 = 1, obţinem ℳ 100 = .
3 3 3
4100 −1 4100 −1 4100 +2
( 3 3 3 )
2) a) Calculăm 𝐴2 = 5𝐴; Deci 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = (𝐼3 + 𝑥 ∙ 𝐴) ∙ (𝐼3 + 𝑦 ∙ 𝐴) = 𝐼3 + (𝑥 + 𝑦 + 5𝑥𝑦) ∙ 𝐴 = 𝐴(𝑥 + 𝑦 + 5𝑥𝑦) =
1 1 1
𝐴 (5 (𝑥 + ) (𝑦 + ) − ) , ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅; b) Generalizând relaţia de la pct.a), avem: 𝐴(𝑥1 ) ∙ 𝐴(𝑥2 ) ∙ … ∙ 𝐴(𝑥𝑛 ) =
5 5 5
1 1 1 1 1 1 1
𝐴 (5𝑛−1 (𝑥1 + ) (𝑥2 + ) … (𝑥𝑛 + ) − ). Prin urmare, relaţia 𝒫 = 𝐴(−1) ∙ 𝐴 (− ) ∙ 𝐴 (− ) ∙ … ∙ 𝐴 (− ) ↔ 𝒫 =
5 5 5 5 2 3 10
1 1 1 1 1 1 1 1 1 𝑛 1
𝐴 (59 (−1 + ) (− + ) … (− + ) − ) = 𝐴 (− ) = 𝐼3 − 𝐴; c) Conform pct.b), 𝐴𝑛 (𝑥) = 𝐴 (5𝑛−1 (𝑥 + ) − );
5 2 5 10 5 5 5 5 5 5
SUBIECTUL III
1) a) Derivata 𝑓 ′ (𝑥) = ln2 𝑥 − 3 ln 𝑥 + 2 = 0 → 𝑥 ∈ {𝑒; 𝑒 2 }. Întocmim tabelul de variaţie:
x 0 e 𝑒2 +∞
f' + 0 - 0 +
f 0 cresc 3e descresc 𝑒2 cresc
′′ (𝑥) 1 3 1
b) 𝑓 = 2 ln 𝑥 ∙ − = (2 ln 𝑥 − 3) = 0 → 𝑥 = 𝑒√𝑒. Întocmim tabelul:
𝑥 𝑥 𝑥
x 0 𝑒 √𝑒 +∞
f'' - 0 +
f concavă 7𝑒 √𝑒 convexă
4
𝐻𝑜𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙
ln2 𝑥 ln 𝑥
c) lim 𝑓(𝑥) = lim ( 1 −5 1 ) =
⏞ 0 → ∄ as. verticală; lim (𝑥 ∙ ln2 𝑥 − 5𝑥 ∙ ln 𝑥 + 7𝑥) = ∞ → ∄ as. orizontală. Dar
𝑥→0 𝑥→0 𝑥→∞
𝑥>0 𝑥>0 𝑥 𝑥
𝑓(𝑥)
𝑚 = lim = ∞, deci ∄ as. oblică;
𝑥→∞ 𝑥
√3 1 1 √3 1 √3 2𝑥 𝜋√3 √3 1 𝑥2 1 √3
2) a) 𝐼0 = ∫1 arctg ∙ dx = 𝑥 ∙ arctg | 1 + ∫1 𝑑𝑥 = + ln √3; b) 𝐼1 = ∫1 𝑥 ∙ arctg ∙ dx = arctg | 1 +
𝑥 𝑥 2 𝑥 2 +1 18 𝑥 2 𝑥
√3 √3 √3 √3 √3
𝑛+1 1 𝑛+1
1 √3 𝑥 2 +1−1 𝜋+3√3 √3 1 (√3) 𝜋 ( ) 𝜋 1 √3 𝑥 𝑛+1
∫1 𝑑𝑥 = ; c) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑥 𝑛 ∙ arctg ∙ dx = − √3
+ ∫1 𝑑𝑥 → (𝑛 +
2 𝑥 2 +1 9 𝑥 𝑛+1 6 𝑛+1 3 𝑛+1 𝑥 2 +1
√3 √3 √3
𝑛+1 𝜋 1 𝑛+1 𝜋 √3 𝑥 𝑛+1 6𝜋 1 6𝜋 8𝜋 1 8𝜋
1)𝐼𝑛 = (√3) −( ) + ∫1 𝑑𝑥 → 6 ∙ 𝐼5 + 8 ∙ 𝐼7 = (√3) −( ) + (√3) −( ) +
6 √3 3 𝑥 2 +1 6 √3 3 6 √3 3
√3
√3 𝑥 6 +𝑥 8 4370𝜋 2186
∫1 𝑑𝑥 = + .
𝑥 2 +1 243 189√3
√3
206
TEST 62
SUBIECTUL I
𝑛(𝑛+1)
1) (𝑎 + 1) + (𝑎 + 2) + ⋯ + (𝑎 + 𝑛) = 2017 → 𝑛 ∙ 𝑎 + = 2017 → 𝑛(2𝑎 + 𝑛 + 1) = 4034. Pentru că 2017 este
2
𝑛=2
număr prim, reţinem soluţia: { → (𝑎, 𝑛) = (1007; 2). Deci numerele cerute sunt: 1008 şi 1009,
2𝑎 + 𝑛 + 1 = 2017
suma pătratelor acestor numere fiind: 2034145.
𝑓(𝑥)+1
𝑓(𝑥)+1 𝑓(𝑥+1)+1 +1 1
1−𝑓(𝑥)
2) În relaţia 𝑓(𝑥 + 1) = , substituim 𝑥 cu 𝑥 + 1 şi obţinem: 𝑓(𝑥 + 2) = = 𝑓(𝑥)+1 =− . Repetăm
1−𝑓(𝑥) 1−𝑓(𝑥+1) 1− 𝑓(𝑥)
1−𝑓(𝑥)
1 𝑓(𝑥)−1
𝑓(𝑥+2)+1 − +1 𝑓(𝑥)−1 𝑓(𝑥+2)+1 +1
𝑓(𝑥)
procedeul: 𝑓(𝑥 + 3) = = 1 = ; 𝑓(𝑥 + 4) = = 𝑓(𝑥)+1
𝑓(𝑥)−1 = 𝑓(𝑥). Deci funcţia 𝑓 este
1−𝑓(𝑥+2) 1+ 𝑓(𝑥)+1 1−𝑓(𝑥+2) 1−
𝑓(𝑥) 𝑓(𝑥)+1
periodică, cu perioada principală 𝑇 = 4.
3) Dacă 2𝑥 = 𝑡 > 0, ecuaţia 8 ∙ 16𝑥 − 54 ∙ 8𝑥 + 101 ∙ 4𝑥 − 54 ∙ 2𝑥 + 8 = 0 devine: 8𝑡 4 − 54𝑡 3 + 101𝑡 2 − 54𝑡 + 8 =

1 1
0 (ecuaţie reciprocă de grad par). Împărţim relaţia prin 𝑡 2 şi obţinem ecuaţia: 8 (𝑡 2 + 2) − 54 (𝑡 + ) + 101 = 0.
𝑡 𝑡
1
Notând: 𝑡 + = 𝑧 ≥ 2, ecuaţia se scrie: 8(𝑧 2 − 2) − 54𝑧 + 101 = 0 → 8𝑧 2 − 54𝑧 + 85 = 0 →
𝑡
5 1 5 𝑡 = 2 → 2𝑥 = 2 → 𝑥 = 1
𝑧 = → 𝑡 + = → {𝑡 = 1 → 2𝑥 = 1 → 𝑥 = −1
2 𝑡 2
2 2
;
17 1 17 𝑡 = 4 → 2𝑥 = 4 → 𝑥 = 2
𝑧= →𝑡+ = →{ 1 1
{ 4 𝑡 4 𝑡 = → 2𝑥 = → 𝑥 = −2
4 4
𝑛𝑓 1 𝑛𝑓
4) Cum 𝑝 = ↔ = → 𝑛𝑓 = 9. Trebuie deci aflat numărul prim 𝑞 care are exact 9 multiplii de două cifre. Acesta
𝑛𝑝 10 90
este 𝑞 = 11. (numerele 7 respectiv 13 au 13 respectiv 7 multiplii de două cifre).
1 𝑎 1
5) Pentru că punctele 𝐴, 𝐵, 𝐶 să fie coliniare trebuie că |𝑏 3 1| = 0 ↔ 𝑏𝑐 + 3𝑎 − 𝑎𝑏 − 𝑐 − 6 = 0. Cum [𝐴𝐵] =
3 𝑐 1
2𝑥 = 𝑥𝐴 + 𝑥𝐶 𝑎∈𝑅
2𝑏 = 1 + 3
[𝐵𝐶] → 𝐵 este mijlocul lui [𝐴𝐶] → { 𝐵 →{ → 𝑏 = 2 şi 𝑐 = 6 − 𝑎 → { 𝑏 = 2 . Obs. Sunt o
2𝑦𝐵 = 𝑦𝐴 + 𝑦𝐶 6=𝑎+𝑐
𝑐 = 6−𝑎
infinitate de soluţii.
𝑥 𝑥
6) În relaţia: 2 sin 𝑎 ∙ sin 𝑏 = cos(𝑎 − 𝑏) − cos(𝑎 + 𝑏) luăm 𝑎 = , 𝑏 = 𝑘𝑥 şi obţinem egalitatea: 2 ∙ sin ∙ sin 𝑘𝑥 =
2 2
𝑥=2°
(2𝑘−1)𝑥 (2𝑘+1)𝑥
cos − cos ⏞ 2 sin 1° ∙ sin 2𝑘° = cos(2𝑘 − 1)° − cos(2𝑘 + 1)°. Pentru
↔
2 2
𝑘 = 1: 2 sin 1° ∙ sin 2° = cos 1° − cos 3°
𝑘 = 2: 2 sin 1° ∙ sin 4° = cos 3° − cos 5°
⋮ ;
𝑘 = 180: 2 sin 1° ∙ sin 360° = cos 359° − cos 361°
{ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
+: 2 sin 1° ∙ 𝑆 = cos 1° − cos 361° = 0 → 𝑆 = 0
SUBIECTUL II
𝑎x + 𝑏y = −𝑐
1) a) Pentru ca dreptele (𝐷), (𝐺), (𝐻) să fie concurente, sistemul {𝑑x + 𝑒y = −𝑓 trebuie să admită soluţie unică, deci
𝑔x + ℎy = −𝑖
̅
𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) = 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) = 2; b) Fie 𝑀(4,1), 𝑁(5,5), 𝑃(3,4) mijloacele laturilor 𝐵𝐶, 𝐴𝐶, 𝐴𝐵. Ecuaţiile medianelor:
(𝐴𝑀): 𝑥 − 4 = 0 1 0 1 0 −4
{(𝐵𝑁): 5𝑥 − 3𝑦 − 10 = 0. 𝐴 = (5 −3) ; 𝐴̅ = (5 −3 −10) şi 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) = 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴̅) = 2 → sistemul are soluţie
(𝐶𝑃): 2𝑥 + 3𝑦 − 18 = 0 2 3 2 3 −18
2 3 −5
unică, deci medianele sunt concurente; c) Impunem condiţia |3 5 −8 | = 0 → 𝛼 = 2;
1 1 −𝛼
207
2 −1 −1 2 −1 −1 6 −3 −3
2) a) Calculăm 𝐴2 = (−1 2 −1) ∙ (−1 2 −1) = (−3 6 −3) = 3𝐴 şi 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) =
−1 −1 2 −1 −1 2 −3 −3 6
1 1 1
(𝐼3 + 𝑥 ∙ 𝐴 )(𝐼3 + 𝑦 ∙ 𝐴 ) = 𝐼3 + (𝑥 + 𝑦 + 3𝑥𝑦) ∙ 𝐴 = 𝐴 (3 (𝑥 + ) (𝑦 + ) − ); b) Generalizând relaţia anterioară,
3 3 3
1 1 1 1 1 1
avem: 𝐴(𝑥1 ) ∙ 𝐴(𝑥2 ) ∙ … ∙ 𝐴(𝑥𝑛 ) = 𝐴 (3𝑛−1 (𝑥1 + ) (𝑥2 + ) … (𝑥𝑛 + ) − ) şi 𝒫 = 𝐴(−1) ∙ 𝐴 (− ) ∙ 𝐴 (− ) ∙ … ∙
3 3 3 3 2 3
1 1 𝑛 𝑛−1 1 𝑛 1
𝐴 (− ) = 𝐴 (− ); c) Folosind generalizarea de la pct.b), rezultă 𝐴 (𝑥) = 𝐴 (3 (𝑥 + ) − );
10 3 3 3
SUBIECTUL III
1) a) Calculăm derivata funcţiei: 𝑓 ′ (𝑥) = 2𝑒 2𝑥 − 2(𝑒 + 1)𝑒 𝑥 + 2𝑒 = 0 → 𝑥 ∈ {0; 1}.
x −∞ 0 1 +∞
f' + 0 - 0 +
f cresc −2𝑒 − 1 descresc −𝑒 2 cresc
𝑒+1 𝑒+1 𝑒+1 3(𝑒+1)2
b) 𝑓 ′′ (𝑥) = 4𝑒 2𝑥 − 2(𝑒 + 1)𝑒 𝑥 = 0 → 𝑥 = ln si 𝑓 (ln ) = 2𝑒 ∙ ln − ; c) lim 𝑓(𝑥) = −∞ → ∄AO.
2 2 2 4 𝑥→−∞
𝑓(𝑥)
Posibilă asimptotă oblică: 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛, 𝑚 = lim = 2𝑒 şi 𝑛 = lim (𝑓(𝑥) − 2𝑒 ∙ 𝑥) = lim (𝑒 2𝑥 − 2(𝑒 + 1)𝑒 𝑥 ) =
𝑥→−∞ 𝑥 𝑥→−∞ 𝑥→−∞
0 → 𝑦 = 2𝑒 ∙ 𝑥 asimptotă la −∞;
√3 √3 √3
1 𝜋(√3−2)+6(√3−1)
2) a) 𝐼0 = ∫1 2 arcsin √1 − 𝑥 2 ∙ dx = 𝑥 ∙ arcsin √1 − 𝑥 2 |12 + ∫1 2 𝑥 ∙ ∙ 𝑑𝑥 = ; b) Monotonie: 𝐼𝑛+1 −
2
√ 2 2 1−𝑥 2 12
√3
𝐼𝑛 = ∫1 2 𝑥 𝑛 ∙ (𝑥
⏟ − 1) ∙ arcsin √1 − 𝑥 2 ∙ dx < 0 → 𝐼𝑛 descrescător; Mărginire: Se observă că 𝐼𝑛 ≥ 0 = 𝑚; c) Dacă 𝑥 ∈
2 <0
1 √3 𝜋 𝜋 𝜋𝑥 𝑛 𝜋𝑥 𝑛 1 √3
[ , ]→ ≤ arcsin √1 − 𝑥 2 ≤ → ≤ 𝑥 𝑛 ∙ arcsin √1 − 𝑥 2 ≤ . Integrând, membru cu membru, pe [ , ]→
2 2 6 3 6 3 2 2
𝑛 𝑛
𝜋 √3 1 𝑛 𝜋 √3 1 𝑛
[( ) − ( ) ] ≤ 𝐼𝑛 ≤ [( ) − ( ) ], de unde, trecând la limită şi aplicând criteriul cleştelui → lim 𝐼𝑛 = 0.
6𝑛+6 2 2 3𝑛+3 2 2 𝑛→∞
𝑛 1 √3
Altă soluţie: Se aplică teorema de medie funcţiei 𝑓(𝑥) = 𝑥 ∙ arcsin √1 − 𝑥2 pe [ , ].
2 2
TEST 63
SUBIECTUL I
1) Din 6 ∙ 𝑏𝑘+4 − 35 ∙ 𝑏𝑘+3 + 62 ∙ 𝑏𝑘+2 − 35 ∙ 𝑏𝑘+1 + 6 ∙ 𝑏𝑘 = 0 obţinem: 6 ∙ 𝑏1 ∙ 𝑞 𝑘+3 − 35 ∙ 𝑏1 ∙ 𝑞 𝑘+2 + 62 ∙ 𝑏1 ∙

:𝑏1 𝑞 𝑘−1 :𝑞 2
1 1
𝑞 𝑘+1 − 35 ∙ 𝑏1 ∙ 𝑞 𝑘 + 6 ∙ 𝑏1 ∙ 𝑞 𝑘−1 = 0 ⏞
→ 6𝑞 4 − 35𝑞 3 + 62𝑞 2 − 35𝑞 + 6 = 0 →
⏞ 6 (𝑞 2 + ) − 35 (𝑞 + ) + 62 =
𝑞2 𝑞
1
𝑞+ =𝑡 5 1 5
𝑞 𝑡= →𝑞+ = 1 1
2 𝑞 2
⏞ 6𝑡 2 − 35𝑡 + 50 = 0 → {
0 → 10 1 10 → 𝑞 ∈ { , , 2, 3};
3 2
𝑡= →𝑞+ =
3 𝑞 3
2) Dacă 𝑥 = 𝑎 este axa de simetrie a 𝒢𝑓 , atunci: 𝑓(𝑎 + 𝑥) = 𝑓(𝑎 − 𝑥), ∀𝑥 ∈ 𝑅. De aici obţinem relaţia: (𝑎 + 𝑥)4 + 4 ∙
(𝑎 + 𝑥)3 + 7 ∙ (𝑎 + 𝑥)2 + 6 ∙ (𝑎 + 𝑥) + 3 = (𝑎 − 𝑥)4 + 4 ∙ (𝑎 − 𝑥)3 + 7 ∙ (𝑎 − 𝑥)2 + 6 ∙ (𝑎 − 𝑥) + 3, ∀𝑥 ∈ 𝑅 ↔
2𝑎 + 2 = 0
(2𝑎 + 2)𝑥 2 + 2𝑎3 + 6𝑎2 + 7𝑎 + 3 = 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅. De aici { 3 → 𝑎 = −1. Ecuaţia axei de simetrie
2𝑎 + 6𝑎2 + 7𝑎 + 3 = 0
este: 𝑥 = −1;
3𝜋 3𝜋
3) Ecuaţia 𝑧 3 = −2 + 2 ∙ 𝑖 se scrie în forma 𝑧 3 = 2√2 (cos + 𝑖 ∙ sin ), de unde obţinem rădăcinile: 𝑧𝑘 =
4 4
3𝜋 3𝜋
3 +2𝑘𝜋 +2𝑘𝜋
√2√2 (cos 4
+ 𝑖 ∙ sin 4
) ; 𝑘 = ̅̅̅̅
0,2. Avem deci următoarele soluţii:
3 3
208
𝜋 𝜋
𝑧0 = √2 (cos + 𝑖 ∙ sin ) = 1 + 𝑖
4 4
11𝜋 11𝜋 √3+1 √3−1
𝑧1 = √2 (cos + 𝑖 ∙ sin )=− +𝑖 ; Altă soluţie: Notând 𝑧 = 𝑎 + 𝑖 ∙ 𝑏; 𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅, obţinem sistemul
12 12 2 2
19𝜋 19𝜋 √3−1 √3+1
{ 𝑧2 = √2 (cos 12 + 𝑖 ∙ sin 12 ) = 2 − 𝑖 ∙ 2
3 2
omogen: {𝑎 −2 3𝑎𝑏 3= −2. Adunăm ecuaţiile şi împărţim relaţia prin 𝑏 3 . Notăm = 𝑡 → 𝑡 3 + 3𝑡 2 − 3𝑡 − 1 = 0 → 𝑡 ∈
𝑎
3𝑎 𝑏 − 𝑏 = 2 𝑏
{1; −2 + √3; −2 − √3}. Cazul i) Dacă 𝑡 = 1 → 𝑎 = 𝑏 şi prima ecuaţie a sistemului devine: 𝑎3 = 1. Deci 𝑎 = 𝑏 = 1 →
𝑧0 = 1 + 𝑖 . cazurile ii), iii)- analog;
100 𝜋 𝜋 100 𝑀𝑜𝑖𝑣𝑟𝑒 100𝜋 100𝜋

𝑇=2𝜋
4𝜋 4𝜋
4) (√3 + 𝑖) = [2 (cos + 𝑖 ∙ sin )] =
⏞ 2100 (cos + 𝑖 ∙ sin ⏞ 2100 (cos
) = + 𝑖 ∙ sin )=
3 3 3 3 3 3
0 100 100
−299 (1 + 𝑖 ∙ √3) (1). Dar (√3 + 𝑖) =
⏞ ∁100 350 + 𝑖 ∙ ∁1100 349 √3 − ∁100
2
348 − ⋯ +𝐶100 (2). Din (1), (2) →
0 50 2 49 4 48 98 100 99
𝐶100 3 − 𝐶100 3 + 𝐶100 3 − ⋯ − −𝐶100 3 + 𝐶100 = −2 .
1 √3
5) Cele două drepte se taie în punctul 𝐴 (0, ). Fie 𝐵 situat pe dreapta (𝑑): 𝑥 = 0 astfel încât 𝐴𝐵 = 3 − →
√3 3
1 1
𝐵(0,3) 1
|𝑦𝐵 − |=3− →{ 2 ; Dacă 𝐶 este al trilea vârf al triunghiului, atunci 𝑚𝐵𝐶 = −tg 30° = − . Ecuaţia
√3 √3 𝐵(0, − 3) √3
√3
1
𝑦−3 =− (𝑥 − 0)
√3
celei de-a treia laturi este: 𝑦 − 𝑦𝐵 = 𝑚𝐵𝐶 (𝑥 − 𝑥𝐵 ) şi devine { 2 1 ;
𝑦− +3=− (𝑥 − 0)
√3 √3
𝑏𝑐√2
6) Dacă 𝐴𝐸 = 𝑙𝑎 este bisectoarea unghiului drept, din relaţia 𝒜𝐴𝐵𝐶 = 𝒜𝐴𝐵𝐸 + 𝒜𝐴𝐶𝐸 , rezultă că: 𝑙𝑎 = . Dar ℎ𝑎 =
𝑏+𝑐
𝑏𝑐 𝑎 𝑏𝑐 𝑎 2𝑏 2 𝑐 2
, 𝑚𝑎 = . Din proprietatea progresiei geometrice, avem: ℎ𝑎 ∙ 𝑚𝑎 = 𝑙𝑎2 → ∙ = (𝑏+𝑐)2 → (𝑏 − 𝑐)2 = 0 → ∆ 𝐴𝐵𝐶
𝑎 2 𝑎 2
este dreptunghic isoscel.
SUBIECTUL II
1 2 3 −1 1 2 3 −1 5
1) a) Matricele principală şi extinsă sunt: 𝐴 = (2 −1 1 2 ) ; 𝐴̅ = (2 −1 1 2 4). Observăm că: ∆2 =
3 1 4 𝑎 3 1 4 𝑎 𝑏
1 2 3 1 2 −1 1 2 5
1 2
| | ; ∆3 = |2 −1 1| = 0; ∆′3 = |2 −1 2 | = 5 − 5𝑎 şi, respectiv ∆′′ 3 = |2 −1 4| = 45 − 5𝑏, astfel că:
2 −1
3 1 4 3 1 𝑎 3 1 𝑏
Dacă: a = 1, b = 9 → rg(A) = rg(𝐴̅) = 2
{Dacă: a = 1, b ≠ 9 → rg(A) = 2; rg(𝐴̅) = 3; b) Dacă sistemul este compatibil dublu nedeterminat, atunci: 𝑎 = 1, 𝑏 =
Dacă: a ≠ 1 → rg(A) = rg(𝐴̅) = 3
9. Luăm necunoscute principale pe 𝑥, 𝑦 şi necunoscute secundare 𝑧 = 𝛼, 𝑢 = 𝛽; 𝛼, 𝛽 ∈ 𝑅.
𝑥 + 2𝑦 = 5 − 3𝛼 + 𝛽 13−5𝛼−3𝛽 6−5𝛼+4𝛽
Obţinem:{ şi avem soluţiile: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑢) = ( , , 𝛼, 𝛽) ; c) Folosind rezultatul
2𝑥 − 𝑦 = 4 − 𝛼 − 2𝛽 5 5 𝛼,𝛽∈𝑅
de la pct.b), din egalitatea: 𝑥0 + 𝑦0 + 𝑧0 = 3 → 𝛽 = 5𝛼 − 4 → 𝐸 = 𝑥02 + 𝑦02 + 𝑧02 + 𝑢02 devine: 𝐸(𝛽) =
∆ 179
(5 − 4𝛼)2 + (3𝛼 − 2)2 + 𝛼 2 + (5𝛼 − 4)2 = 51𝛼 2 − 92𝛼 + 45 şi min 𝐸 = − = ;
4𝑎 51
⏟ 4 − 5𝑥 3 + 9𝑥 2 − 7𝑥 + 2) − (𝑥
2) a) Ordonăm polinomul : 𝑓 = 𝑚 (𝑥 ⏟ 4 − 2𝑥 3 − 4𝑥 2 − 11𝑥 + 6). Căutând rădăcinile
𝑔 ℎ
întregi printre divizorii termenilor liberi obţinem descompunerile: 𝑔 = (𝑥 − 1)3 (𝑥 − 2) şi ℎ = (𝑥 − 1)(𝑥 −
2)(𝑥 2 + 𝑥 − 3). Astfel polinomul devine: 𝑓 = (𝑥 − 1)(𝑥 − 2)(𝑚(𝑥 2 − 2𝑥 + 1) − 𝑥 2 − 𝑥 + 3) = (𝑥 − 1)(𝑥 −
⏟ − 1)𝑥 2 − (2𝑚 + 1)𝑥 + 𝑚 + 3) şi admite două rădăcini reale, independente de 𝑚: 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 2; b) Dacă 𝑓
2)((𝑚
𝑢
admite patru rădăcini reale: două simple şi una dublă, distingem cazurile: i) 𝑥1 = 𝑥3 = 1, 𝑥2 = 2, 𝑥4 ≠ 1, 𝑥4 ≠ 2. Din
5
𝑢(1) = 0 → −5 = 0 fals; ii) 𝑥2 = 𝑥4 = 2, 𝑥1 = 1, 𝑥3 ≠ 1, 𝑥3 ≠ 2. Din 𝑢(2) = 0 → 𝑚 = 3 şi 𝑥3 = ; iii) 𝑥1 = 1 𝑥2 = 2 şi
2
209
13 5
𝑢 admite o rădăcină dublă: ∆= −4𝑚 + 13 = 0 → 𝑚 = ; 𝑥3 = 𝑥4 = ; c) Impunem ca 𝑢 să admită două rădăcini
4 3
∆≥ 0
𝑏
reale strict pozitive: {𝑆 = − ≥ 0 → 𝑚 ∈ (−∞, −3] ∪ (1, ];
13
𝑎
𝑐 4
𝑃= ≥0
𝑎
SUBIECTUL III
′ (𝑥) 3𝑥+4 ′ −3𝑥 2 −8𝑥+3 1

1) a) 𝑓3,4 =( ) = = 0 → 𝑥 ∈ {−3; }. Întocmim tabelul:
𝑥 2 +1 (𝑥 2 +1)2 3
x −∞ -3 1 +∞
3
′
𝑓3,4 - 0 + 0 -
𝑓3,4 descresc 1 cresc 9 descresc
−
2 2
𝑎∙𝑥+𝑏 ′ −𝑎𝑥 2 −2𝑏𝑥+𝑎
b) 𝑓′𝑎,𝑏 (𝑥) = ( 2 ) = (𝑥 2 2 = 0; ∆= 4𝑏 2 + 4𝑎2 > 0, deci avem două puncte de extrem; c) 𝑓′′𝑎,𝑎 (𝑥) =
𝑥 +1 +1)
′
−𝑎𝑥 2 −2𝑎𝑥+𝑎 2𝑎(𝑥−1)(𝑥 2 +4𝑥+1)
( (𝑥 2 +1)2
) = (𝑥 2 +1)2
= 0 → 𝑥 ∈ {1, −2 ± √3}. Din tabelul de variaţie al funcţiei 𝑓𝑎,𝑎 obţinem trei puncte
de inflexiune;
0 1
0 1 𝑎𝑥 2 𝑎𝑥 2
2) a) 𝐼1 = 𝐽1 ↔ ∫−𝑏(𝑎𝑥 + 𝑏)1 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑎𝑥 + 𝑏)1 ∙ 𝑑𝑥 ↔ ( + 𝑏𝑥)| 𝑏 =( + 𝑏𝑥)| . De aici, obţinem: 𝑏 2 = 𝑎2 +
𝑎
2 − 2 0
𝑎
:𝑏 2 𝑎,𝑏>0
𝑎 2 𝑎 𝑎 𝑏 𝑛+1 0, 𝑏 ∈ (0,1]
⏞ ( ) +2 −1 =0 →
2𝑎𝑏 → ⏞ = √2 − 1; b) lim 𝐼𝑛 =) lim ={ ; c) Integrând egalitatea:
𝑏 𝑏 𝑏 𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑎(𝑛+1) ∞, 𝑏 ∈ (1, +∞)
(𝑎+𝑏)𝑛+1 −𝑏 𝑛+1 𝐶𝑛0 𝑎𝑛 𝐶𝑛1 𝑎𝑛−1 𝑏 𝐶𝑛2 𝑎𝑛−2 𝑏 2
(𝑎𝑥 + 𝑏)𝑛 = ∁0𝑛 𝑎𝑛 𝑥 𝑛 + ∁1𝑛 𝑎𝑛−1 𝑥 𝑛−1 𝑏 + ⋯ + ∁𝑛𝑛 𝑏 𝑛 pe intervalul [0,1] → = + + +
𝑎(𝑛+1) 𝑛+1 𝑛 𝑛−1
𝐶𝑛𝑛 𝑏 𝑛
⋯+ ;
2
TEST 64
SUBIECTUL I
1) Ultima cifră 𝒰(10𝑎 + 11𝑏 + 15𝑐 + 16𝑑 ) = 𝒰(0 + 1 + 5 + 6) = 2. Dar 𝒰(𝑘 2 ) ∈ {0,1,4,5,6,9} şi prin urmare 10𝑎 +
11𝑏 + 15𝑐 + 16𝑑 ≠ 𝑘 2 → √10𝑎 + 11𝑏 + 15𝑐 + 16𝑑 ∈ 𝑅\𝑄;
2) Coordonatele centrului de simetrie 𝐴(𝑎, 𝑏) sunt date de: 2𝑏 = 𝑓(𝑎 + 𝑥) + 𝑓(𝑎 − 𝑥). Funcţia 𝑓(𝑥) = (𝑥 + 1)3 + 1
𝑥 = 0: 2𝑏 = 2(𝑎 + 1)3 + 2
verifică relaţia: 2𝑏 = (𝑎 + 𝑥 + 1)3 + 1 + (𝑎 − 𝑥 + 1)3 + 1, ∀𝑥 ∈ 𝑅. Pentru: { →
𝑥 = 1: 2𝑏 = (𝑎 + 2)3 + 𝑎3 + 2
𝑎 = −1
{ şi centrul de simetrie al lui 𝒢𝑓 este 𝐴(−1,1);
𝑏=1
𝑥 2 + 7𝑥 + 12 ≥ 0 𝑥 ∈ (−∞, −4] ∪ [−3, +∞)

𝑥 2 + 5𝑥 + 6 ≥ 0 𝑥 ∈ (−∞, −3] ∪ [−2, +∞)
𝑥 2 + 3𝑥 + 2 ≥ 0 𝑥 ∈ (−∞, −2] ∪ [−1, +∞)
3) Condiţii de existenţă: 2 ↔ . Din primele trei condiţii,
2𝑥 + 7 − 2√𝑥 + 7𝑥 + 12 ≥ 0 2𝑥 + 7 ≥ 2√𝑥 2 + 7𝑥 + 12
2𝑥 + 5 − 2√𝑥 2 + 5𝑥 + 6 ≥ 0 2𝑥 + 5 ≥ 2√𝑥 2 + 5𝑥 + 6
{ 2𝑥 + 3 − 2√𝑥 2 + 3𝑥 + 2 ≥ 0 { 2𝑥 + 3 ≥ 2√𝑥 2 + 3𝑥 + 2
obţinem 𝑥 ∈ (−∞, −4] ∪ [−1, +∞). Pentru 𝑥 ∈ (−∞, −4] ultimele trei condiţii nu sunt verificate, iar pentru 𝑥 ∈
4𝑥 2 + 28𝑥 + 49 ≥ 4𝑥 2 + 28𝑥 + 48 (𝑎)
[−1, +∞) putem ridica la pătrat ambii membri în cele trei inecuaţii: {4𝑥 2 + 20𝑥 + 25 ≥ 4𝑥 2 + 20𝑥 + 24 (𝑎). Deci
4𝑥 2 + 12𝑥 + 9 ≥ 4𝑥 2 + 12𝑥 + 8 (𝑎)
domeniul devine 𝑥 ∈ [−1, +∞). Ecuaţia se scrie: |√𝑥 + 4 − √𝑥 + 3| + |√𝑥 + 3 − √𝑥 + 2| + |√𝑥 + 2 − √𝑥 + 1| = 1.
Întrucât cantităţile din module sunt pozitive, avem: √𝑥 + 4 − √𝑥 + 1 = 1 → 𝑥 = 0 ∈ [−1, +∞).
2𝑛
4) Egalitatea 2𝑚! = C2𝑛+1 ↔ 2𝑚! = C2𝑛+1
1
= 2𝑛 + 1, fals (PAR=IMPAR). Deci 𝑆 = Φ.
210
𝑥𝐺 = =4 𝑦−𝑦𝐵 𝑥−𝑥𝐵
3
5) Centrul de greutate: 𝐺 { 𝑦𝐴 +𝑦𝐵 +𝑦𝐶 . Ecuaţia dreptei (𝐵𝐶): = adică 3𝑥 − 4𝑦 + 2 = 0. Distanţa de
𝑦𝐵 −𝑦𝐶 𝑥𝐵 −𝑥𝐶
𝑦𝐺 = =5
3
|3∙4−4∙5+2| 6
la punctul 𝐺(4,5) la (𝐵𝐶): Δ = = ;
√32 +(−4)2 5
𝜋 𝜋
𝜋 sin( − ) 𝜋 𝜋 𝜋
4 6
6) Observăm că tg = 𝜋 𝜋 = 2 − √3. Ecuaţia devine: sin 𝑥 − tg ∙ cos 𝑥 = 1| ∙ cos → sin (𝑥 − )=
12 cos( − ) 12 12 12
4 6
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 5𝜋 𝜋 5𝜋
cos → sin (𝑥 − ) = sin ( − ) → sin (𝑥 − ) = sin ( ) → 𝑥 − = (−1)𝑘 + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍;
12 12 2 12 12 12 12 12
SUBIECTUL II
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
1) a) Din 𝛼 ∙ 𝛼 −1 = 𝑒 → ( ) ∙ 𝛼 −1 = ( ) → 𝛼 −1 = ( ); b) Aplicăm teorema:
4 2 1 3 1 2 3 4 3 2 4 1
2017 2017
,,𝜀(𝛼1 ∙ 𝛼2 ∙ … ∙ 𝛼𝑛 ) = 𝜀(𝛼1 ) ∙ 𝜀(𝛼2 ) ∙ … ∙ 𝜀(𝛼𝑛 )'' şi obţinem: 𝜀(𝛼 ) = (𝜀(𝛼)) = 1. Am folosit faptul că: 𝑚(𝛼) =
1 2 3 4
3 + 1 + 0 = 4 → 𝜀(𝛼) = (−1)4 = 1; c) Calculăm 𝛼 2 = ( ) şi 𝛼 3 = 𝑒 → 𝛼 20 = (𝛼 3)6 ∙ 𝛼 2 =
3 2 4 1
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
( ). Fie 𝛾 = 𝛼 −1 = ( ). Calculăm 𝛾 2 = ( ) , 𝛾 3 = 𝑒 → 𝛼 −10 = 𝛾 10 = (𝛾 3 )3 𝛾. Ecuaţia
3 2 4 1 3 2 4 1 4 2 1 3
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
devine: ( )𝛽 = ( ) de unde 𝛽 = ( );
3 2 4 1 3 2 4 1 1 2 3 4
2) a) Dacă 𝑓 ∈ Q[X] admite rădăcina 𝑥1 = 2 + √3, atunci el admite şi 𝑥2 = 2 − √3. Deci 𝑓 se divide prin 𝑃 =
(𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) = 𝑥 2 − 4𝑥 + 1. Efectuând împărţirea, obţinem câtul: 𝑐 = 𝑥 2 − 6𝑥 + 7 şi restul 𝑟 = (𝑎 + 34)𝑥 + 𝑏 −
𝑅[𝑋]
7 . Deci (𝑎, 𝑏) = (−34,7); 𝑓 = (𝑥 − 2 + √3)(𝑥 − 2 − √3)(𝑥 − 3 + √2)(𝑥 − 3 − √2); b) Dacă 𝑔 ∈ 𝐶[𝑋] admite
rădăcina 𝑥1 = 2 + 𝑖, atunci el admite şi rădăcina 𝑥2 = 2 − 𝑖. Deci 𝑔 se divide prin 𝑃 = (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) = 𝑥 2 − 4𝑥 +
5. Efectuând împărţirea, avem câtul 𝑐 = 𝑥 2 − 2𝑥 + 5 şi restul 𝑟 = (𝑐 + 30)𝑥 + 𝑑 − 25. Deci (𝑐, 𝑑) =
𝐶[𝑋]
⏞ (𝑥 − 2 − 𝑖) (𝑥 − 2 + 𝑖)(𝑥 − 1 − 2𝑖)(𝑥 − 1 + 2𝑖); c) Rădăcinile raţionale posibile pentru ℎ = 2 ∙ 𝑥 3 +
(−30,25);𝑔 =
1 1 1
𝑚 ∙ 𝑥 2 + 𝑛 ∙ 𝑥 + 1 sunt trei dintre elemetele mulţimii {−1, − , , 1}. Cazul i) Rădăcinile sunt {−1, , 1} şi ℎ = 2𝑥 3 −
2 2 2
1
𝑥 2 − 2𝑥 + 1; (𝑚, 𝑛) = (−1, −2); Cazul îi) Rădăcinile sunt {−1, − , 1} şi ℎ = 2𝑥 3 + 𝑥 2 − 2𝑥 − 1 fals.
2
SUBIECTUL III
𝑒 𝑥 (𝑒−1)
1) a) Derivata 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑒 𝑥 ≠ 0. Întocmim tabelul:
−1)(𝑒 𝑥 −𝑒)
x −∞ 0 1 +∞
f' + +
f cresc cresc
b) lim 𝑓(𝑥) = 1 → 𝑦 = 1 asimptotă orizontală, lim 𝑓(𝑥) = +∞ → 𝑥 = 0 asimptotă verticală la stânga,
𝑥→−∞ 𝑥→0
𝑥<0
lim 𝑓(𝑥) = −∞ → 𝑥 = 1 asimptotă verticală la dreapta, lim 𝑓(𝑥) = 0 → 𝑦 = 0 as. orizontală; c) lim 𝑎𝑛 =
𝑥→1 𝑥→∞ 𝑛→∞
𝑥>1
∞
∞ 1
𝑒(𝑒−1) 𝑒(𝑒 2 −1) 𝑒(𝑒 3 −1) 𝑒(𝑒 𝑛−2 −1) 𝑒(𝑒 𝑛−1 −1) 𝑒 𝑛−1 (𝑒−1) 𝑒 𝑛 (1−𝑒) 1
lim ( ∙ ∙ ∙ …∙ ∙ ) = lim =
⏞ lim 1 =1− ;
𝑛→∞ 𝑒 2 −1 𝑒 3 −1 𝑒 4 −1 𝑒 𝑛−1 −1 𝑒 𝑛 −1 𝑛→∞ 𝑒 𝑛 −1 𝑛→∞ 𝑒 𝑛 (1−𝑒𝑛) 𝑒
1 1 1 1
2𝑥 2𝑥 √3 2 𝜋 𝜋 𝑥+1
2) a) 𝐴 = ∫0√3 arctg 2 ∙ dx = 𝑥 ∙ arctg 2| − ∫0√3 ∙ 𝑑𝑥 = − 2 ( ); b) 𝐵 = ∫0√3 arctg ∙ dx =
1−𝑥 1−𝑥 0 𝑥 2 +1 3√3 6 1−𝑥
1 1 1
𝑥+1 √3 𝑥 1 √3+1 1 5𝜋 1 4
𝑥 ∙ arctg | − ∫0 √3
∙ 𝑑𝑥 = ∙ arctg − ln(𝑥 2 + 1)|0 = √3
− ln ; c) 𝐶 + 𝐷 =
1−𝑥 0 𝑥 2 +1 √3 1−√3 2 12√3 2 3
1 1𝜋 𝜋 ′ (𝑥) 𝜋 𝜋
∫0 ⏟(arcsin 𝑥 + arccos 𝑥) ∙ dx = ∫0 2 ∙ 𝑑𝑥 = . Din 𝑓 = 0 → 𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑘) = 𝑓 ( ) = ;
2 4 2
𝑓(𝑥)
TEST 65
SUBIECTUL I
211
672
2016
1) 𝑃 = [(1 + 𝛼)(1 + 𝛼 2 )(1 + 𝛼 3 )] 3 ⏟+ 𝛼 + 𝛼 2 + 𝛼
= [(1 ⏟3) (1 + 𝛼 3)] = 2672. Demonstrăm că 2672 > 5288 ↔
0 1
(27 )96 > (53 )96 ↔ 12896 > 12596 adevărat.
−𝑥 + 3 = 0
2) Pentru 𝑚 = 1, ecuaţiile sunt de grad I { şi au acelaşi număr de rădăcini (1). Calculăm ∆1 = 5𝑚2 −
−4𝑥 + 5 = 0
6 1
16𝑚 + 12 = 0 → 𝑚 ∈ { , 2} ; ∆2 = 4(−3𝑚2 + 5𝑚 + 2) = 0 → 𝑚 ∈ {− , 2}. Deci:
5 3
m −∞ 1 1 6 2 +∞
−
3 5
∆1 + + + + 0 - 0 +
∆2 + 0 - - - - 0 +
nr. răd. 2 2 2 2 1 0 1 2
ec.1
nr. răd. 2 1 0 0 0 0 1 2
ec.2
1 6
Deci 𝑚 ∈ (−∞, − ) ∪ {1} ∪ ( , +∞);
3 5
𝑥≥0
𝑥+1≥0 1
3) Impunem condiţiile: { → 𝑥 ∈ ( , +∞). Relaţia log √𝑥+√𝑥+1 (5 ∙ √𝑥 − √𝑥 + 1) ≥ 1 devine
√ 𝑥 + √ 𝑥 + 1 ≠ 1 24
5√ 𝑥 − √ 𝑥 + 1 > 0
log √𝑥+√𝑥+1 (5 ∙ √𝑥 − √𝑥 + 1) ≥ log √𝑥+√𝑥+1 (√𝑥 + √𝑥 + 1). Cum √𝑥 + √𝑥 + 1 este supraunitar → 5 ∙ √𝑥 − √𝑥 + 1 ≥
1 1
√𝑥 + √𝑥 + 1 → 2√𝑥 ≥ √𝑥 + 1 → 𝑥 ∈ [3 , +∞) ⊂ (24 , +∞);
𝑝 𝑝
𝐹=𝐼+ ∙ 𝐼 = 𝐼 (1 + ) 100∙𝑝
100 100
4) Fie 𝐼, 𝐹 preţurile iniţial respectiv final. Avem relaţiile: { 𝑞 𝑞
.De aici, rezultă 𝑞 = =
100+𝑝
𝐼=𝐹− ∙ 𝐹 = 𝐹 (1 − )
100 100
20%;
⃗ ∙𝑣⃗
𝑢 𝑣⃗∙𝑤
⃗⃗ 3(𝑚+5)+4(𝑚+7) 5(𝑚+5)−12(𝑚+7)
⃗ ; 𝑣 ) = ∢(𝑣 ; 𝑤
5) Din ∢(𝑢 ⃗⃗ ) → cos ∢(𝑢
⃗ ; 𝑣 ) = cos ∢(𝑣; 𝑤
⃗⃗ ) → |𝑢⃗|∙|𝑣⃗| = |𝑣⃗|∙|𝑤| → = →
⃗⃗ 5∙√(𝑚+5)2 +(𝑚+7)2 13∙√(𝑚+5)2 +(𝑚+7)2
7𝑚+43 −7𝑚−59 61
= →𝑚=− ;
5 13 9
6) Dacă cos 𝑥 = 0 → sin 𝑥 = 0 fals. Împărţim ambii membri prin cos 3 𝑥 şi notăm 𝑡 = tg 𝑥. Avem: √3 ∙ 𝑡 3 − (4 + √3) ∙
1
𝑡 2 + (4 + √3) ∙ 𝑡 − √3 = 0 → √3(𝑡 − 1)(𝑡 2 + 𝑡 + 1) − (4 + √3)𝑡(𝑡 − 1) = 0 → 𝑡 ∈ { , 1, √3} → 𝑥 ∈
√3
𝜋 𝜋 𝜋
{ + 𝑘1 𝜋|𝑘1 ∈ 𝑍} ∪ { + 𝑘2 𝜋|𝑘2 ∈ 𝑍} ∪ { + 𝑘3 𝜋|𝑘3 ∈ 𝑍};
6 4 3
SUBIECTUL II
2𝑥 0 0 2𝑦 0 0 2𝑥+𝑦 0 0
1) a) 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = ( 0 3𝑥 0)∙(0 3𝑦 0)=( 0 3𝑥+𝑦 0 ) = 𝐴(𝑥 + 𝑦); b) det 𝐴(𝑥) = 30𝑥 ≠ 0 →
0 0 5𝑥 0 0 5𝑦 0 0 5𝑥+𝑦
2−𝑥 0 0
−1 −1 −1
∃𝐴 , ∀𝑥 ∈ 𝑅. Fie 𝐴 = 𝐴(𝑦). Din relaţia 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = 𝐴(0) → 𝐴(𝑦) = 𝐴 = 𝐴(−𝑥) = ( 0 3−𝑥 0 ); c)
0 0 5−𝑥
Conform pct.a), eventual prin inducţie matematică, avem: 𝐴𝑛 (𝑥) = 𝐴(𝑥)
⏟ ∙ 𝐴(𝑥) ∙ … ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑛𝑥) =
𝑛 𝑜𝑟𝑖
2𝑛𝑥 0 0
( 0 3𝑛𝑥 0 ).
0 0 5𝑛𝑥
2) a) ℳ = {𝐴 ∈ 𝑀2 (𝑅)| det(𝐴 − 𝐼2 ) ≠ 0}; 𝐴 ∗ 𝐵 = 𝐴 ∙ 𝐵 − 𝐴 − 𝐵 + 2 ∙ 𝐼2 = (𝐴 − 𝐼2 )(𝐵 − 𝐼2 ) + 𝐼2 ; Parte stabilă:
∀𝐴, 𝐵 ∈ ℳ → 𝐴 ∗ 𝐵 ∈ ℳ pentru că det(𝐴 ∗ 𝐵) = det((𝐴 − 𝐼2 )(𝐵 − 𝐼2 )) = det(𝐴 − 𝐼2 ) ∙ det(𝐵 − 𝐼2 ) ≠ 0;
Asociativitate: (𝐴 ∗ 𝐵) ∗ 𝐶 = 𝐴 ∗ (𝐵 ∗ 𝐶) = (𝐴 − 𝐼2 )(𝐵 − 𝐼2 )(𝐶 − 𝐼2 ) + 𝐼2 ; Comutativitate: 𝐴 ∗ 𝐵 = 𝐵 ∗ 𝐴 ↔
(𝐴 − 𝐼2 )(𝐵 − 𝐼2 ) + 𝐼2 = (𝐵 − 𝐼2 )(𝐴 − 𝐼2 ) + 𝐼2 - adevărat; Element neutru: (𝐴 − 𝐼2 )(𝐸 − 𝐼2 ) + 𝐼2 = 𝐴 →
212
∙(𝐴−𝐼2 )−1
(𝐴 − 𝐼2 )(𝐸 − 𝐼2 ) = 𝐴 − 𝐼2 ⏞
→ 𝐸 = 2𝐼2 ∈ ℳ; Elemente simetrizabile: (𝐴 − 𝐼2 )(𝐴′ − 𝐼2 ) + 𝐼2 = 2𝐼2 → 𝐴′ = 𝐼2 +
1
(𝐴 − 𝐼2 )−1 ∈ ℳ pentru că det(𝐴 − 𝐼2 ) = det(𝐴 − 𝐼2 )−1 =
′
≠ 0; b) 𝐴 ∗ 𝐴 = (𝐴 − 𝐼2 )2 + 𝐼2 ; Prin inducţie
det(𝐴−𝐼2 )
1 1 100 99 99
matematică, obţinem: ⏟ 𝐴 ∗ 𝐴 ∗ … ∗ 𝐴 = (𝐴 − 𝐼2 )𝑛 + 𝐼2 → ⏟𝐴 ∗ 𝐴 ∗ … ∗ 𝐴 − 𝐼2 = (𝐴 − 𝐼2 )100 = ( ) = (299 299 );
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 100 𝑜𝑟𝑖
1 1 2 2
c) 𝐴(0°) ∗ 𝐴(1°) ∗ 𝐴(2°) ∗ … ∗ 𝐴(180°) = (𝐴(0°) − 𝐼2 )(𝐴(1°) )
− 𝐼2 … (𝐴(180°) )
− 𝐼2 +𝐼2 = 𝐼2 deoarece 𝐴(90°) =
sin 90° cos 90°
( ) = 𝐼2 şi factorul 𝐴(90°) − 𝐼2 devine 𝑂2 ;
− cos 90° sin 90°
SUBIECTUL III
′
𝑒 √𝑥 𝑒 √𝑥 (√𝑥−1)
1) a) 𝑓 ′(𝑥) = ( ) = = 0 → 𝑥 = 1. Întocmim tabelul:
√𝑥 2𝑥√𝑥
x 0 1 +∞
f' - 0 +
f descresc e cresc
1 1 𝑡=√𝑥
1 1 𝑒3 𝑒2 3 1+√𝑥
b) Conform tabelului: 𝑓 ( ) > 𝑓 ( ) ↔ 1 > 1 ↔ 3 √𝑒 > 2√𝑒; c) Din 𝑒 𝑡 > 1 + 𝑡 →
⏞ 𝑒 √𝑥 > 1 + √𝑥 → 𝑓(𝑥) > =
9 4 √𝑥
3 2
1 1 𝑥+1
+1> +1= . Luând 𝑥 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 şi înmulţind inegalităţile obţinem cerinţă din enunţ: 𝑓(1) ∙ 𝑓(2) ∙ 𝑓(3) ∙ … ∙
√𝑥 𝑥 𝑥
2 3 4 𝑛+1
𝑓(𝑛) > ∙ ∙ ∙ … ∙ = 𝑛 + 1;
1 2 3 𝑛
5 4 5
2) a) Γ𝑓1 [3 ,5] = ∫3 |𝑥 2 − 6𝑥 + 8| ∙ 𝑑𝑥 = ∫3 |𝑥
⏟2 − 6𝑥 + 8| ∙ 𝑑𝑥 + ∫4 |𝑥
⏟2 − 6𝑥 + 8| ∙ 𝑑𝑥 = 2; b) 𝒱𝑓1 [0 ,1] = 𝜋 ∙
<0 >0
1 1 458𝜋 4 4
∫0 (𝑥 2 − 6𝑥 + 8) = 𝜋 ∙ 2
∫0 (𝑥 4 3
− 12𝑥 + 52𝑥 − 96𝑥 + 64) ∙ 𝑑𝑥 = 2
15
; c) 𝐼𝑛 = ∫2 𝑓𝑛 (𝑥) ∙ dx = ∫2 (𝑥 2 − 6𝑥 + 8)𝑛 ∙
𝑥−3=𝑡
1 1 1
⏞ ∫−1(𝑡 2 − 1)𝑛 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑡(𝑡 2 − 1)𝑛 |1−1 − ∫−1 𝑡 ∙ 𝑛 ∙ (𝑡 2 − 1)𝑛−1 ∙ 2𝑡 ∙ 𝑑𝑡 = −2𝑛 ∫−1[(𝑡 2 − 1) + 1] ∙ (𝑡 2 − 1)𝑛−1 ∙
dx =
2𝑛 8 8 6 8 6 4
𝑑𝑡 = −2𝑛 ∙ 𝐼𝑛 − 2𝑛 ∙ 𝐼𝑛−1 → 𝐼𝑛 = − ∙ 𝐼𝑛−1 . Din relaţia de recurenţă, obţinem: 𝐼4 = − ∙ 𝐼3 = ∙ ∙ 𝐼2 = − ∙ ∙ ∙
2𝑛+1 9 9 7 9 7 5
𝐼0 =2
8 6 4 2 256 (2𝑛)‼
𝐼1 = ∙ ∙ ∙ ∙ 𝐼0 =
⏞ . Putem generaliza: 𝐼𝑛 = (−1)𝑛 ∙ 2, ∀𝑛 ∈ 𝑁.
9 7 5 3 315 (2𝑛+1)‼
TEST 66
SUBIECTUL I
1 ̅̅̅̅
𝑎𝑏 1
0, (0𝑎𝑏) = −3 → ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
1) Din log 3 ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ 0, (0𝑎𝑏) = → = ̅̅̅ = 37;
→ 𝑎𝑏
27 999 27
3𝑚 = 3𝑚 𝑛+4 4
2) Din (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) = (𝑔 ∘ 𝑓)(𝑥) → 𝑚(3𝑥 + 𝑛) + 2 = 3(𝑚𝑥 + 2) + 𝑛 → { →𝑚= =1+ ∈𝑍 →
𝑚𝑛 + 2 = 𝑛 + 6 𝑛 𝑛
𝑛 ∈ {−4, −2, −1,1,2,4} → (𝑚, 𝑛) ∈ {(−1, −2); (−3, −1); (5,1); (3,2); (2,4)}.
1 1 1 1 log3 (9𝑥) log3 (81𝑥)
3) Domeniul de existenţa: 𝑥 ∈ (0, ) ∪ ( , ) ∪ ( , +∞). Trecem toţi logaritmii în bază 3: + =
27 27 3 3 log3 (3𝑥) log3 (27𝑥)
log3 𝑥=𝑡 𝑡=1→𝑥=3
11 2+𝑡 4+𝑡 11
⏞
→ + = → 3𝑡 2 + 4𝑡 − 7 = 0 → {𝑡 = − 7 → 𝑥 = 1 ;
4 1+𝑡 3+𝑡 4 3
3 √2187
1+3 1+5 2+4 1+7 2+6 3+5

4) Avem următoarele medii: 2 = ; 2 = √1 ∙ 4; 3 = = ; 3 = √1 ∙ 9; 4 = = = ; 4 = √2 ∙ 8; 5 =
2 2 2 2 2 2
1+9 2+8 3+7 4+6 2+10 3+9 4+8 5+7 4+10 5+9 6+8 6+10 7+9 8+10
= = = ;6 = = = = ; 6 = √4 ∙ 9; 7 = = = ;8 = = ;9 = . Sunt
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
3 𝑛𝑓 1
𝑛𝑓 = 24 cazuri favorabile şi 𝑛𝑝 = ∁10 = 120 cazuri posibile, şi probabilitatea cerută este: 𝑝 = = ;
𝑛𝑝 5
𝑥 +𝑥 +𝑥 +𝑥𝐷
𝑥 = 𝐴 𝐵 𝐶
5) Fie 𝐺, 𝐻 centrele de greutate ale patrulaterelor 𝐴𝐵𝐶𝐷, 𝑀𝑁𝑃𝑄. Avem relaţiile: { 𝐺 4 şi
𝑦𝐺 = analog
𝑥𝐴 +𝑘𝑥𝐵 𝑥𝐵 +𝑘𝑥𝐶 𝑥𝐶 +𝑘𝑥𝐷 𝑥𝐷 +𝑘𝑥𝐴
𝑥𝑀 +𝑥𝑁 +𝑥𝑃 +𝑥𝑄 + 𝑘+1 + 𝑘+1 + 𝑘+1 𝑥𝐴 +𝑥𝐵 +𝑥𝐶 +𝑥𝐷
𝑘+1
{𝑥𝐻 = 4
=
4
=
4
= 𝑥𝐺 → 𝐺 = 𝐻; Altă soluţie, vectorial: ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ +
𝐺𝐴 + 𝐺𝐵
𝑦𝐻 = 𝑦𝐺
213
1 𝑘 1 𝑘 1 𝑘 1
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝐷 = ⃗0 şi ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝑀 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐻𝑃 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝑁 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝐻𝑄 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐶 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐷 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐷 +
𝑘+1 𝑘+1 𝑘+1 𝑘+1 𝑘+1 𝑘+1 𝑘+1
𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐴 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐵 + 𝐻𝐶⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐷 = 0 ⃗ → 𝐻 = 𝐺;
𝑘+1
6) Din sin4 𝑥 + sin3 𝑥 ∙ cos 𝑥 + sin 𝑥 ∙ cos 3 𝑥 + cos 4 𝑥 = 1 → (sin2 𝑥 + cos 2 𝑥)2 − 2sin2 𝑥 ∙ cos 2 𝑥 +
2𝑥 = (−1)𝑘 arcsin 0 + 𝑘𝜋 𝑘𝜋
sin 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ (sin2 𝑥 + cos 2 𝑥) = 1 → sin2 2𝑥 − sin 2𝑥 = 0 → { → 𝑥 ∈ { |𝑘 ∈ 𝑍} ∪
2𝑥 = (−1)𝑛 arcsin 1 + 𝑛𝜋 2
𝜋 𝑛𝜋
{ + |𝑛 ∈ 𝑍}; Altă soluţie: Scriem ecuaţia în formă: sin4 𝑥 + sin3 𝑥 ∙ cos 𝑥 + sin 𝑥 ∙ cos 3 𝑥 + cos 4 𝑥 =
4 2
𝑘𝜋
(sin2 𝑥 + cos 2 𝑥)2 → sin3 𝑥 ∙ cos 𝑥 + sin 𝑥 ∙ cos 3 𝑥 = 2sin2 𝑥 ∙ cos 2 𝑥 → sin2 2𝑥 − sin 2𝑥 = 0 → 𝑥 ∈ { |𝑘 ∈ 𝑍} ∪
2
𝜋 𝑛𝜋
{ + |𝑛 ∈ 𝑍};
4 2
SUBIECTUL II
6 6 𝑎 𝑏 𝑎 𝑏 𝑎2 + 𝑏𝑐 𝑏(𝑎 + 𝑑) 6 6
1) a) 𝑋 2 = ( )→( )∙( )=( )=( ). Se obţine sistemul:
9 15 𝑐 𝑑 𝑐 𝑑 𝑐(𝑎 + 𝑑) 𝑏𝑐 + 𝑑 2 9 15
𝑎2 + 𝑏𝑐 = 6 (1)
𝑏(𝑎 + 𝑑) = 6 (2) 9 3𝑏 = 2(𝑑 − 𝑎) 2(𝑑−𝑎)2
. Din: (4) − (1): 𝑑 2 − 𝑎2 = 9 → 𝑎 + 𝑑 = →{ → 𝑏𝑐 = →
𝑐(𝑎 + 𝑑) = 9 (3) 𝑑−𝑎 𝑐 =𝑑−𝑎 3
{𝑏𝑐 + 𝑑 2 = 15 (4)
2(𝑑−𝑎)2
𝑎2 + =6 2 2 2 2 + 𝑎=0
{2(𝑑−𝑎)2 3
→ {5𝑎2 − 4𝑎𝑑 + 2𝑑 2 = 18 → { 25𝑎2 − 20𝑎𝑑 + 10𝑑 2
= 90 →
⏞ 21𝑎2 − 12𝑎𝑑 = 0 → { 4𝑑
𝑎= .
+ 𝑑 2 = 15 2𝑎 − 4𝑎𝑑 + 5𝑑 = 45 −4𝑎 + 8𝑎𝑑 − 10𝑑 = −90 7
3
𝑏𝑐 = 6 𝑐
=1 𝑐=𝑑=3→𝑏=2 𝑎 𝑏
Cazul I: Dacă 𝑎 = 0 → {𝑏𝑑 = 6 → { 𝑑 →{ Avem soluţiile: ( )∈
𝑐𝑑 = 9 𝑐 = 𝑑 = −3 → 𝑏 = −2 𝑐 𝑑
𝑐𝑑 = 9
0 2 0 −2 4𝑑 147
{( );( )}; Cazul II: Dacă 𝑎 = → 𝑑 = ±√ ∉ 𝑍 ; b) Procedând analog, obţinem sistemul:
3 3 −3 −3 7 11
𝑎2 + 𝑏𝑐 = 10 (1)
𝑏(𝑎 + 𝑑) = 14 (2) 21 3𝑏 = 2(𝑑 − 𝑎) 2(𝑑−𝑎)2
.Din: (4) − (1): 𝑑 2 − 𝑎2 = 21 → 𝑎 + 𝑑 = →{ → 𝑏𝑐 = →
𝑐(𝑎 + 𝑑) = 21 (3) 𝑑−𝑎 𝑐 =𝑑−𝑎 3
{ 𝑏𝑐 + 𝑑 2 = 31 (4)
2(𝑑−𝑎)2
𝑎2 + = 10 2 2 2 2 +
{2(𝑑−𝑎)2 3
→ {5𝑎2 − 4𝑎𝑑 + 2𝑑 2 = 30 → { 155𝑎2 − 124𝑎𝑑 + 62𝑑2
= 930 →
⏞ 135𝑎2 − 84𝑎𝑑 + 12𝑑 2 =
2
+ 𝑑 = 31 2𝑎 − 4𝑎𝑑 + 5𝑑 = 93 −20𝑎 + 40𝑎𝑑 − 50𝑑 = −930
3
𝑎 2 2 𝑑=5
2𝑑 𝑎=2 𝑏 = 2, 𝑐 = 3 2𝑑 1701
0→ ∈ { , }. Cazul I: 𝑎 = →{→{ →{ ; Cazul ÎI: 𝑎 = → 𝑑 = ±√ ∉ 𝑍; c)
𝑑 5 9 𝑑 = −5
5 𝑎 = −2 𝑏 = −2, 𝑐 = −3 9 77
Pentru că 𝐴 ∙ 𝐵 = 𝐵 ∙ 𝐴, sunt valabile relaţiile: (𝐴 ± 𝐵)2 = 𝐴2 ± 2𝐴𝐵 + 𝐵2 . Adunăm respectiv scădem prima ecuaţie cu
(𝐴 + 𝐵)2 = (10 14)
dublă celei de-a doua: { 21 31 . Folosind punctele anterioare, obţinem:
2 6 6
(𝐴 − 𝐵) = ( )
9 15
A+B 2 2 2 2 −2 −2 −2 −2
( ) ( ) ( ) ( )
3 5 3 5 −3 −5 −3 −5
A-B 0 2 0 −2 0 2 0 −2
( ) ( ) ( ) ( )
3 3 −3 −3 3 3 −3 −3
2A 2 4 2 0 −2 0 −2 −4
( ) ( ) ( ) ( )
6 8 0 2 0 −2 −6 −8
2B 2 0 2 4 −2 −4 −2 0
( ) ( ) ( ) ( )
0 2 6 8 −6 −8 0 −2
A 1 2 1 0 −1 0 −1 −2
( ) ( ) ( ) ( )
3 4 0 1 0 −1 −3 −4
B 1 0 1 2 −1 −2 −1 0
( ) ( ) ( ) ( )
0 1 3 4 −3 −4 0 −1
214
𝑎 𝑏 𝑎 𝑏 𝑐 𝑑 𝑎𝑐 − 𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐
2) a) 𝒜 = {( ) |𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅, 𝑎2 + 𝑏 2 ≠ 0}; Parte stabilă: ( )∙( )=( ) şi
−𝑏 𝑎 −𝑏 𝑎 −𝑑 𝑐 −𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 𝑎𝑐 − 𝑏𝑑
(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)2 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 ≠ 0; Asociativitatea: Conform teoriei; Comutativitate: ( 𝑎 𝑏 ) ∙ ( 𝑐 𝑑 ) = ( 𝑐 𝑑 ) ∙
−𝑏 𝑎 −𝑑 𝑐 −𝑑 𝑐
𝑎 𝑏 𝑎𝑐 − 𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 𝑎 𝑏 1 0 1 0 𝑎 𝑏 𝑎 𝑏
( )=( ) ; Elemant neutru: ( )∙( )=( )∙( )=( ); Elemente
−𝑏 𝑎 −𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 𝑎𝑐 − 𝑏𝑑 −𝑏 𝑎 0 1 0 1 −𝑏 𝑎 −𝑏 𝑎
1 𝑎 −𝑏
simetrizabile: Calculăm 𝐴−1 = 2 2 ( ) ∈ 𝒜; b) Parte stabilă: (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) = (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) ∈ ℬ şi
𝑎 +𝑏 −(−𝑏) 𝑎
(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)2 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 ≠ 0; Asociativitate: ((𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑)) ∗ (𝑒, 𝑓) = (𝑎, 𝑏) ∗ ((𝑐, 𝑑) ∗ (𝑒, 𝑓)) = (𝑎𝑐𝑒 − 𝑏𝑑𝑒 −
𝑎𝑑𝑓 − 𝑏𝑐𝑓, 𝑎𝑐𝑓 − 𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒); Comutativitate: (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) = (𝑐, 𝑑) ∗ (𝑎, 𝑏) = (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐); Element
𝑎 𝑏
neutru: (𝑎, 𝑏) ∗ (1,0) = (𝑎, 𝑏); Elemente simetrizabile: (𝑎, 𝑏) ∗ ( ,− ) = (1,0); c)Fie 𝑓: 𝒜 → ℬ cu
𝑎2 +𝑏 2 𝑎2 +𝑏 2
𝑎 𝑏 𝑎 𝑏 𝑐 𝑑 𝑎 𝑏 𝑐 𝑑
𝑓 (( )) = (𝑎, 𝑏); Morfism: 𝑓 (( )∙( )) = 𝑓 (( )) ∗ 𝑓 (( )) ↔
−𝑏 𝑎 −𝑏 𝑎 −𝑑 𝑐 −𝑏 𝑎 −𝑑 𝑐
𝑎𝑐 − 𝑏𝑑 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 𝑎 𝑏 𝑐 𝑑
𝑓 (( )) = 𝑓 (( )) ∗ 𝑓 (( )) ↔ (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) = (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) adevărat;
−𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 𝑎𝑐 − 𝑏𝑑 −𝑏 𝑎 −𝑑 𝑐
𝑎 𝑏 𝑐 𝑑 𝑎 𝑏 𝑐 𝑑
Injectivitate: 𝑓 (( )) = 𝑓 (( )) ↔ (𝑎, 𝑏) = (𝑐, 𝑑) ↔ ( )= ( ) → 𝑓 injectivă; Surjectivitate:
−𝑏 𝑎 −𝑑 𝑐 −𝑏 𝑎 −𝑑 𝑐
Adevărată prin expresia funcţiei.
SUBIECTUL III
1) a) 𝒟𝑚𝑎𝑥 = (0,8) ∪ (8, +∞). Semnul funcţiei se stabileşte prin valori în fiecare interval (Darboux)
x 0 1 3 8 +∞
f(x) - 0 + 0 - +
b) ℎ(𝑥) = (𝑥 − 1) ∙ (𝑥 − 2)2 ∙ (𝑥 − 3)3 ∙ … .∙ (𝑥 − 100)100 ≤ 0. Funcţia ℎ se anulează în {1,2, … ,100} dar îşi scimbă
semnul doar în rădăcinile de ordin impar: {1,3, … ,99}. Avem tabelul:
x −∞ 1 2 3 ….. 100 +∞
h(x) + 0 - 0 - 0 ….. 0 +
Soluţia inecuaţiei este: 𝑥 ∈ [1,3] ∪ [5,7] ∪ [9,11] ∪ … ∪ [97,99]; c) Funcţia 𝑔 este continuă şi deci are proprietatea lui
𝐵𝑜𝑙𝑧𝑎𝑛𝑜
Darboux. Calculăm: 𝑔(𝑎) ∙ 𝑔(𝑏) = (ln 𝑎 − ln 𝑏)(𝑏 − 𝑎) < 0 ⏞
→ ∃𝑐 ∈ [𝑎, 𝑏] astfel încât 𝑔(𝑐) = 0;
1 𝑥 1 1 2𝑥 ln 2 1 𝑥 𝑛+2 1 𝑥𝑛 1
2) a) 𝐼1 = ∫0 ∙ dx = ∫0 ∙ dx = ; b) 𝐼𝑛+2 + 𝐼𝑛 = ∫0 ∙ dx + ∫0 ∙ dx = ; c) Aplicăm relaţia de
𝑥 2 +1 2 𝑥 2 +1 2 𝑥 2 +1 𝑥 2 +1 𝑛+1
1
𝐼2017 + 𝐼2015 =
2016
1
−𝐼2015 − 𝐼2013 = −
2014
1
𝐼2013 + 𝐼2011 =
2012
1 1 1
recurenţă: −𝐼2011 − 𝐼2009 = − 2010 . Însumând relaţiile şi ţinând cont de rezultatul de la pct.a) 𝐼2017 = − +
2016 2014
⋮
⋮
1
𝐼5 + 𝐼3 =
4
1
{ −𝐼3 − 𝐼1 = −
2
1 1 1 ln 2
−⋯+ − + .
2012 4 2 2
TEST 67
SUBIECTUL I
1) 𝒮 = √lg 2 + √lg 6 − 2√lg 3 ∙ lg 2 + √lg 12 − 2√lg 4 ∙ lg 3 + √lg 20 − 2√lg 5 ∙ lg 4 + ⋯ +
√lg 90 − 2√lg 10 ∙ lg 9 = √lg 2 + √lg 3 − 2√lg 3 ∙ lg 2 + lg 2 + √lg 4 − 2√lg 4 ∙ lg 3 + lg 3 + ⋯ +
215
√lg 10 − 2√lg 10 ∙ lg 9 + lg 9 = √lg 2 + |√lg 3 − √lg 2| + |√lg 4 − √lg 3| + ⋯ + |√lg 10 − √lg 9| = √lg 10 = 1.
Generalizare: √lg 2 + ∑𝑛𝑘=2 √lg(𝑘 2 + 𝑘) − 2√lg(𝑘 + 1) ∙ lg 𝑘 = √lg(𝑛 + 1).
2) 𝑓(−𝑥) = |−𝑥 + 2| + |−𝑥 − 2| = |𝑥 − 2| + |𝑥 + 2| = 𝑓(𝑥) → 𝑓 este pară.
(+)
𝑥 3 − 8𝑥 2 𝑦 + 6𝑥𝑦 2 = −12| ∙ 2 2𝑥 3 − 16𝑥 2 𝑦 + 12𝑥𝑦 2 = −24
3) { 2 2 3 →{ ⏞ 2𝑥 3 − 12𝑥 2 𝑦 + 24𝑥𝑦 2 − 16𝑦 3 =
→
𝑥 𝑦 + 3𝑥𝑦 − 4𝑦 = 6| ∙ 4 4𝑥 2 𝑦 + 12𝑥𝑦 2 − 16𝑦 3 = 24
𝑥
=𝑡
:𝑦 3 𝑦
𝑥 3 𝑥 2 𝑥
⏞ 𝑡 3 − 6𝑡 2 + 12𝑡 − 8 = 0 ↔ (𝑡 − 2)3 = 0 → 𝑡 = 2 →
⏞ 2 ( ) − 12 ( ) + 24 ( ) − 16 = 0 →
0→
𝑦 𝑦 𝑦
𝑥 = 2𝑦
{ 3 → (𝑥, 𝑦) = (2,1);
𝑦 =1
4) (1 + 𝑥 + 𝑥 2 + 𝑥 3 )𝑛 = ∁0𝑛 + ∁1𝑛 (𝑥 + 𝑥 2 + 𝑥 3 )1 + ∁2𝑛 (𝑥 + 𝑥 2 + 𝑥 3 )2 + ∁3𝑛 (𝑥 + 𝑥 2 + 𝑥 3 )3 + ⋯ = … +

𝑛(𝑛−1) 𝑛(𝑛−1)(𝑛−2)
𝑥 3 (∁1𝑛 + 2∁2𝑛 + ∁3𝑛 ) + ⋯. De aici obţinem: ∁1𝑛 + 2∁2𝑛 + ∁3𝑛 = 10 → 𝑛 + 2 + = 10 → 𝑛3 + 3𝑛2 + 2𝑛 −
2 6
60 = 0 → 𝑛3 − 3𝑛2 + 6𝑛2 − 18𝑛 + 20𝑛 − 60 = 0 → (𝑛 − 3)(𝑛2 − 6𝑛 + 20) = 0 → 𝑛 = 3;
4 𝑏−1
= 𝑎𝑏 − 𝑎 + 𝑏 − 5 = 0 125 7
5) Impunem condiţiile: {𝑎−3
4
2−𝑏
𝑏−1 →{ → (𝑎, 𝑏) = ( , − );
= 𝑎𝑏 − 𝑎 − 7𝑏 − 19 = 0 11 4
7−𝑎 3
6) Din teorema cosinusului în ∆ 𝐴𝐵𝐶: 𝑎2 = 𝑏 2 + 𝑐 2 − 2𝑏𝑐 ∙ cos 120° → 𝑎2 = 𝑏 2 + 𝑐 2 + 𝑏𝑐 (1). Din teorema lui
𝑎2
𝑐 2 +𝑚𝑎
2−
2𝑐 2 −𝑏𝑐
(1) cos 𝑢 = 4
=
2(𝑏 2 +𝑐 2 )−𝑎2 𝑏 2 +𝑐 2 −𝑏𝑐 ∆ 𝐵𝐴𝑀 2𝑐𝑚𝑎 4𝑐𝑚𝑎
Pappus: 𝑚𝑎2 = =
⏞ (2). Aplicăm teorema cosinusului în { → 2 →
4 4 ∆ 𝑀𝐴𝐶 2 −𝑎
𝑏 2 +𝑚𝑎 2𝑏 2 −𝑏𝑐
cos 𝑣 = 4
=
{ 2𝑏𝑚𝑎 4𝑏𝑚𝑎
𝑏
𝑘=
𝑐
cos 𝑢 2𝑐 2 −𝑏𝑐 𝑏 2−𝑘 𝑏 4
2= = ∙ ⏞ 2=
→ ∙𝑘 →𝑘 = = ;
cos 𝑣 2𝑏 2−𝑏𝑐 𝑐 2𝑘 2 −𝑘 𝑐 5
SUBIECTUL II
1) a) Din 𝐴2 = 3 ∙ 𝐴 − 2 ∙ 𝐼3 → 𝐴2 − 𝐴 − 2𝐴 + 2𝐼3 = 𝑂3 → (𝐴 − 𝐼3 )(𝐴 − 2𝐼3 ) = 𝑂3 → det(𝐴 − 𝐼3 ) ∙

𝑎 = 3𝑎1 + 𝑏1
det(𝐴 − 2𝐼3 ) = 0 → det(𝐴 − 𝐼3 ) = 0 sau det(𝐴 − 2𝐼3 ) = 0; b) Etapă de verificare: Pentru 𝑛 = 1: { 2 ↔
𝑏2 = −2𝑎1
3=3+0 𝑎 = 2𝑘 − 1 𝑎 = 3 ∙ 𝑎𝑘 + 𝑏𝑘
{ adevărat, Etapă de demonstraţie: Fie 𝑃(𝑘): { 𝑘 adev. Din { 𝑘+1 →
−2 = −2 ∙ 1 𝑏𝑘 = 2 − 2𝑘 𝑏𝑘+1 = −2 ∙ 𝑎𝑘
𝑎 = 3(2𝑘 − 1) + 2 − 2𝑘 = 2𝑘+1 − 1
{ 𝑘+1 adev.;c) Dacă 𝐴𝑛 = 𝑎𝑛 𝐴 + 𝑏𝑛 𝐼3 → 𝐴𝑛+1 = 𝐴𝑛 ∙ 𝐴 → 𝑎𝑛+1 𝐴 + 𝑏𝑛+1 𝐼3 =
𝑏𝑘+1 = −2(2𝑘 − 1) = 2 − 2𝑘+1
𝑝𝑐𝑡.𝑏)
𝑎 = 3 ∙ 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 𝑎 = 2𝑛 − 1
(𝑎𝑛 𝐴 + 𝑏𝑛 𝐼3 ) ∙ 𝐴 = 𝑎𝑛 ∙ 𝐴2 + 𝑏𝑛 ∙ 𝐴 = (3𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 ) ∙ 𝐴 − 2𝑎𝑛 𝐼3 → { 𝑛+1 ⏞ { 𝑛
→ → 𝐴𝑛 =
𝑏𝑛+1 = −2 ∙ 𝑎𝑛 𝑏𝑛 = 2 − 2𝑛
(2𝑛 − 1) ∙ 𝐴 + (2 − 2𝑛 ) ∙ 𝐼3 → 𝐴𝑛 − (2𝑛 − 1) ∙ 𝐴 = (2 − 2𝑛 ) ∙ 𝐼3 → det((2 − 2𝑛 ) ∙ 𝐼3 ) = −216 ↔ (2 − 2𝑛 )3 =
(−6)3 → 𝑛 = 2.
2) a) Restul împărţirii polinomului 𝑓 prin polinomul 𝑔 = 𝑥 − 10 este 𝑓(10) = 3524 − 10𝑎 = −6 → 𝑎 = 353; b)
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + 𝑥4 = 10 (1)
(3),(4)
𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥1 𝑥4 + 𝑥2 𝑥3 + 𝑥2 𝑥4 + 𝑥3 𝑥4 = 35 (2) 1 1 1 1 1 𝑎
Aplicăm relaţiile lui Viette: { . Din + + + = → ⏞ =
𝑥1 𝑥2 𝑥3 + 𝑥1 𝑥2 𝑥4 + 𝑥1 𝑥3 𝑥4 + 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = 𝑎 (3) 𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 4 24
𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = 24 (4)
216
1 𝑥1 𝑥2 + 𝑥3 𝑥4 = 10
→ 𝑎 = 6; c) 𝑥1 + 𝑥2 = 𝑥3 + 𝑥4 = 5. Din (2) 𝑥1 𝑥2 + 𝑥3 𝑥4 + (𝑥1 + 𝑥2 )(𝑥3 + 𝑥4 ) = 35 → { →
4 𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = 24
𝑥1 + 𝑥2 = 5
𝑥 𝑥 =6
{ 1 2 → 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 , 𝑥4 ∈ {1,2,3,4} → 𝑎 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 + 𝑥1 𝑥2 𝑥4 + 𝑥1 𝑥3 𝑥4 + 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = 50;
𝑥3 + 𝑥4 = 5
𝑥3 𝑥4 = 4
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = 12𝑥 3 − 24𝑥 2 − 12𝑥 + 24 = 0 → 𝑥 ∈ {−1,1,2}. Întocmim tabelul:
x −∞ -1 1 2 +∞
f' - 0 + 0 - 0 +
f +∞ descresc
-m- cresc - descresc -m+8 cresc
19 m+13 +∞
b) Tangenta la 𝐺𝑓 în punctul de abscisa 𝑥0 = −2: 𝑦 − 𝑓(−2) = 𝑓′(−2)(𝑥 − 2) trece prin origine dacă: 𝑓(−2) −
2𝑓 ′ (−2) = 0 → 𝑚 = 328; c) Numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei 𝑓(𝑥) = 0 este acelaşi cu al ecuaţiei 𝑔(𝑥) = 3 ∙ 𝑥 4 −
8 ∙ 𝑥 3 − 6 ∙ 𝑥 2 + 24 ∙ 𝑥 = 𝑚. Întocmim tabelul:
x −∞ -1 1 2 +∞
g' - 0 + 0 - 0 +
g +∞ descresc -19 cresc 13 descresc 8 cresc
+∞
Numărul rădăcinilor este redat în tabelul:
m Număr rădăcini reale

(−∞, −19) 0
−19 1
(−19,8) 2
8 3
(8,13) 4
13 3
(13, +∞) 2
Prin urmare 𝑚 ∈ (8,13).
𝜋 𝜋 𝜋
1 cos 𝑥 1 cos 𝑥 cos 𝑥 1 cos 𝑥 1
2) a) 𝐼1 = ∫𝜋3 ∙ dx = ∫𝜋3 ∙ dx = ∫𝜋3 (− ∙ + − ∙ ) ∙ dx = (− ln|sin 𝑥 − 1| +
sin 𝑥∙cos 𝑥 sin 𝑥∙(1−sin2 𝑥) 2 sin 𝑥−1 sin 𝑥 2 sin 𝑥+1 2
6 6 6
1 1 2 2
3 3 sin 𝑥+cos 𝑥 1 1
ln|sin 𝑥| − ln|sin 𝑥 + 1|)| = ln 3; 𝐼2 = ∫ 𝜋 𝜋
3
∙ dx = ∫ 𝜋 ∙ dx = ∫
𝜋
3
∙ dx + ∫𝜋3 ∙
2 sin2 𝑥∙cos2 𝑥 2 2
sin 𝑥∙cos 𝑥 cos2 𝑥 sin2 𝑥
6 6 6 6 6
𝜋 𝜋 𝜋 2𝑥→𝑥 2𝜋
4 1 1 1
dx = (tg 𝑥 − ctg 𝑥)|𝜋3 = ; b) 𝐼𝑛 = ∫𝜋3 ∙ dx = 2𝑛 ∙ ∫ 𝜋
3
∙ dx =
⏞ 2 𝑛−1 3
𝜋 ∫ 𝑑𝑥 =
√3 sin𝑛 𝑥∙cos𝑛 𝑥 𝑛
𝑠𝑖𝑛 2𝑥 𝑠𝑖𝑛𝑛 𝑥
6 6 6 3
2𝜋 𝑛−1 𝑛−1
1 2 4
2𝑛−1 ∫ (−𝑐𝑡𝑔 𝑥)′
𝜋
3
𝑑𝑥 = 2𝑛−1 (( ) − (𝑛 − 2)𝐼𝑛 + (𝑛 − 2)𝐼𝑛−2 ) → [(𝑛 − 2)2𝑛−1 + 1]𝐼𝑛 = ( ) + (𝑛 −
𝑠𝑖𝑛𝑛−2 𝑥 √3 √3
3
4 2 16 4 ln 3 4 3 256
2)2𝑛−1 𝐼𝑛−2 . Pentru 𝑛 = 3, avem: 5𝐼3 = ( ) + 4𝐼1 → 𝐼3 = + . Pentru 𝑛 = 4: 17𝐼4 = ( ) + 16𝐼2 → 𝐼4 =
√3 15 5 √3 51√3
256 256 48 16 4 ln 3
; c) Dacă 𝑛 = 5: 49𝐼5 = + 48𝐼3 → 𝐼5 = + ( + );
9 441 49 15 5
TEST 68
SUBIECTUL I
1) Distingem cazurile:
217
[𝑎] + {𝑏} 2,2 2,2 -2,2 -2,2

{𝑎} + [𝑏] 2,2 -2,2 2,2 -2,2
[𝑎] 2 2 -3 -3
{𝑏} 0,2 0,2 0,8 0,8
{𝑎} 0,2 0,8 0,2 0,8
[𝑏] 2 -3 2 -3
𝑎 2,2 2,2 -2,2 -2,2
𝑏 2,2 -2,2 2,2 -2,2
2) Se poate demonstra, de exemplu prin metodă grafică, bijectivitatea funcţiei 𝑓 (orice paralelă la Ox taie graficul într-
𝑓 : (−∞, 1] → (−∞, 3], 𝑓1 (𝑥) = 2𝑥 + 1
un punct). Determinăm inversa funcţiei, inversând fiecare ramură în parte: { 1 şi
𝑓2 : (1, +∞) → (3, +∞), 𝑓2 (𝑥) = 3𝑥
𝑥−1
, 𝑥 ∈ (−∞, 3]
−1 2
obţinem: 𝑓 ={ 𝑥 . Din (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) = ℎ(𝑥) → 𝑓 −1 ((𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥)) = 𝑓 −1 (ℎ(𝑥)) → 𝑔(𝑥) =
, 𝑥 ∈ (3, +∞)
3
𝑥+1−1
ℎ(𝑥)−1
, 𝑥 + 1 ≤ 3, 𝑥 ≤ 2
2
, ℎ(𝑥) ≤ 3 = {4𝑥−5−1 𝑥
2
, 4𝑥 − 5 ≤ 3, 𝑥 > 2 , 𝑥 ∈ (−∞, 2]
2 2
𝑥+1
→ 𝑔(𝑥) = {4𝑥−5 ;
, 𝑥 + 1 > 3, 𝑥 ≤ 2 , 𝑥 ∈ (2, +∞)
ℎ(𝑥) 3 3
, ℎ(𝑥) > 3 = {4𝑥−5
3
{ , 4𝑥 − 5 > 3, 𝑥 > 2
3
3) Domeniul de existenţa: 𝑥 ∈ [2, +∞). Ecuaţia devine: log 2 (√2𝑥 + 1 − √2𝑥 − 4) = 𝑥 − 3 ↔ √2𝑥 + 1 − √2𝑥 − 4 =
5
2𝑥−3 → ⏟ 𝑥 𝑥−3
= 2⏟ . Soluţia 𝑥 = 3 este unică.
√2 +1+√2𝑥 −4
𝑔(𝑥)𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐
𝑓(𝑥)𝑑𝑒𝑠𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐
𝑛 𝑘
𝑚 𝑚𝑛−𝑘 𝑛 𝑘 ( √𝑏 ) 𝑘⋮𝑚
4) Termenul general este: 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘𝑚𝑛 ( √𝑎 ) ( √𝑏) = ∁𝑘𝑚𝑛 𝑎𝑛 𝑘 ∈𝑄→{ → 𝑘 ⋮ 𝑚𝑛 → 𝑘 ∈ {0, 𝑚𝑛}. Prin
𝑚
( √𝑎 ) 𝑘⋮𝑛
urmare, dezvoltarea conţine doi termeni raţionali.
5) Prin formula distanţei, calculăm lungimile laturilor triunghiului: 𝑎 = 2√10, 𝑏 = 2√2, 𝑐 = 4√2. Vectorul de poziţie
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 = 2𝑖 + 6𝑗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ +𝑏∙𝑂𝐵
𝑎∙𝑂𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ +𝑐∙𝑂𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ 4√10+12√2 12√10+20√2
⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐼 = , cu: {𝑂𝐵 = −2𝑖 + 2𝑗 → ⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑂𝐼 = ∙𝑖+ ∙𝑗
𝑎+𝑏+𝑐 2√10+6√2 2√10+6√2
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐶 = 4𝑖 + 4𝑗
√6−√2 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
6) sin 𝑥 = ↔ sin 𝑥 = sin ∙ cos − sin ∙ cos = sin → 𝑥 = (−1)𝑘 + 𝑘𝜋 ∈ [−2𝜋 , 4𝜋]. De aici: −2 ≤
4 3 4 4 3 12 12
(−1)𝑘 1 1
+ 𝑘 ≤ 4. Cazul I) 𝑘 − 𝑝𝑎𝑟: − 2 ≤ + 𝑘 ≤ 4 → 𝑘 ∈ {−2,0,2}; Cazul ÎI) 𝑘 − 𝑖𝑚𝑝𝑎𝑟: − 2 ≤ − + 𝑘 ≤ 4 → 𝑘 ∈
12 12 12
{−1,1,3}. Sunt 6 soluţii distincte.
SUBIECTUL II
3 1 1
− − 4𝑛 −1
4 4 4
5 1 5 1 1 3 1 𝑎𝑛 =
2 −1 3
1) a) Din relaţia: 𝐴 = 5 ∙ 𝐴 − 4 ∙ 𝐼3 → 𝐴 ∙ ( 𝐼3 − 𝐴) = 𝐼3 → 𝐴 = 𝐼3 − 𝐴 = − − . b) { 4−4𝑛
4 4 4 4 4 4 4
1 1 3 𝑏𝑛 =
− − 3
( 4 4 4 )
4𝑛+1 −1 4𝑛 −1 4−4𝑛
𝑎 = 5 ∙ 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 =5 +
verifică { 𝑛+1 ↔{ 3 3 3
adevărat; c) Considerăm 𝐴𝑛 = 𝑎𝑛 ∙ 𝐴 + 𝑏𝑛 ∙ 𝐼3 → 𝐴𝑛+1 =
𝑏𝑛+1 = −4 ∙ 𝑎𝑛 4−4𝑛+1 4𝑛 −1
= −4
3 3
𝑝𝑐𝑡.𝑏) 𝑎 = 4𝑛 −1
𝑎 = 5 ∙ 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 𝑛
𝑎𝑛+1 ∙ 𝐴 + 𝑏𝑛+1 ∙ 𝐼3 = (𝑎𝑛 ∙ 𝐴 + 𝑏𝑛 ∙ 𝐼3 )𝐴 = (5 ∙ 𝑎𝑛 + 𝑏𝑛 )𝐴 − 4 ∙ 𝑎𝑛 𝐼3 → { 𝑛+1 →⏞ { 3
4−4𝑛
→ 𝐴𝑛 =
𝑏𝑛+1 = −4 ∙ 𝑎𝑛 𝑏𝑛 =
3
4𝑛 −1 4−4𝑛
𝐴+ 𝐼3 ;
3 3
218
2 2
2) a) Parte stabilă: 𝑀𝑎,𝑏 ∙ 𝑀𝑐,𝑑 = (𝑎 − 𝑏 2𝑎𝑏 ) (𝑐 2 − 𝑑 2 2𝑐𝑑 ) =
−2𝑎𝑏 𝑎 − 𝑏 2
2
−2𝑐𝑑 𝑐 2 − 𝑑 2
(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)2 − (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 2(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)
( ) = 𝑀𝑎𝑐−𝑏𝑑,𝑎𝑑+𝑏𝑐 ; Asociativitate: Adevărată conform teoriei;
−2(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)2 − (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2
Comutativitate: 𝑀𝑎,𝑏 ∙ 𝑀𝑐,𝑑 = 𝑀𝑐,𝑑 ∙ 𝑀𝑎,𝑏 ↔ 𝑀𝑎𝑐−𝑏𝑑,𝑎𝑑+𝑏𝑐 = 𝑀𝑐𝑎−𝑑𝑏,𝑑𝑎+𝑐𝑏 -adev.; Element neutru: 𝑀𝑎,𝑏 ∙ 𝑀1,0 = 𝑀1,0 ∙
𝑀𝑎,𝑏 = 𝑀𝑎,𝑏 ; Elemente simetrizabile: 𝑀𝑎,𝑏 ∙ 𝑀 𝑎 , −𝑏 = 𝑀 𝑎 , −𝑏 ∙ 𝑀𝑎,𝑏 = 𝑀1,0 ; b) Parte stabilă: (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) =
𝑎2 +𝑏2 𝑎2 +𝑏2 𝑎2 +𝑏2 𝑎2 +𝑏2
(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) ∈ ℬ pentru că: (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑)2 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 = (𝑎2 + 𝑏 2 )(𝑐 2 + 𝑑 2 ) ≠ 0; Asociativitate:
((𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑)) ∗ (𝑒, 𝑓) = (𝑎, 𝑏) ∗ ((𝑐, 𝑑) ∗ (𝑒, 𝑓)) = (𝑎𝑐𝑒 − 𝑏𝑑𝑒 − 𝑎𝑑𝑓 − 𝑏𝑐𝑓, 𝑎𝑐𝑓 − 𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒);
Comutativitate: (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑) = (𝑐, 𝑑) ∗ (𝑎, 𝑏) = (𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐); Element neutru: (𝑎, 𝑏) ∗ (1,0) = (0,1) ∗ (𝑎, 𝑏)
𝑎 −𝑏 𝑎 −𝑏
= (𝑎, 𝑏); Elemente simetrizabile: (𝑎, 𝑏) ∗ ( , )=( , ) ∗ (𝑎, 𝑏) = (1,0); c) Fie 𝑓: 𝒜 → ℬ, 𝑓(𝑀𝑎,𝑏 ) =
𝑎2 +𝑏 2 𝑎2 +𝑏 2 𝑎2 +𝑏 2 𝑎2 +𝑏 2
(𝑎, 𝑏). Morfism: 𝑓(𝑀𝑎,𝑏 ∙ 𝑀𝑐,𝑑 ) = 𝑓(𝑀𝑎,𝑏 ) ∗ 𝑓(𝑀𝑐,𝑑 ) ↔ 𝑓(𝑀𝑎𝑐−𝑏𝑑,𝑎𝑑+𝑏𝑐 ) = 𝑓(𝑀𝑎,𝑏 ) ∗ 𝑓(𝑀𝑐,𝑑 ) ↔
(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) = (𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑); Injectivitate: 𝑓(𝑀𝑎,𝑏 ) = 𝑓(𝑀𝑐,𝑑 ) → (𝑎, 𝑏) = (𝑐, 𝑑) → 𝑀𝑎,𝑏 = 𝑀𝑐,𝑑 ; Surjectivitate:
prin expresia funcţiei.
SUBIECTUL III
1 2𝑥 1−2𝑥 1−2𝑥 ′ 2(𝑥 2 −𝑥−1)

1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (arctg 𝑥 − ln(1 + 𝑥 2 ))′ = − = ; 𝑓 ′′ (𝑥) = ( ) = ; b) Funcţia 𝑓 este strict
1+𝑥 2 1+𝑥 2 1+𝑥 2 1+𝑥 2 (1+𝑥 2 )2
1 1 1 1 1 21
crescătoare (semnul primei derivate) pe intervalul (−∞, ], deci: 𝑓 ( ) < 𝑓 ( ) de unde: arctg − arctg > ln ;
2 √7 √5 √5 √7 20
1 1 1 1
1−√5 1+√5 𝑓(2)+𝑓(3) + 1
c) Funcţia 𝑓 este concavă (semnul derivatei de ordin doi) pe intervalul: ( , ) deci < 𝑓( 2 3
) → 𝑓( )+
2 2 2 2 2
1 5
𝑓 ( ) < 2 ∙ 𝑓 ( );
3 12
𝜋 𝜋
1 1 1−cos 𝑥
2) a) Monotonie: , 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫03 ( − ) ∙ dx = ∫03 ( ) ∙ dx ≥ 0 → 𝐼𝑛 crescător; Mărginire: Din 0 ≤ 𝑥 ≤
cos𝑛+1 𝑥 cos𝑛 𝑥 cos𝑛+1 𝑥
𝜋 1 1 1
→ ≤ cos 𝑥 ≤ 1 → ≤ cos 𝑛 𝑥 ≤ 1 → 1 ≤ ≤ 2𝑛 → 𝐼𝑛 mărginit inferior, nemărginit superior. b) 𝐼𝑛+2 =
3 2 2𝑛 cos𝑛 𝑥
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
1 1 1 tg 𝑥 1
∫0 3 ∙ dx = ∫03 ∙ ∙ dx = ( ) |0 − ∫03 tg 𝑥 ∙ (−
3
) ∙ 𝑛 ∙ cos 𝑛−1 𝑥 ∙ (− sin 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 → (𝑛 + 1) ∙ 𝐼𝑛+2 =
cos𝑛+2 𝑥 cos2 𝑥 cos𝑛 𝑥 cos𝑛 𝑥 cos2𝑛 𝑥
𝜋
1
𝑛 ∙ 𝐼𝑛 + √3 ∙ 2𝑛 ; c) Avem succesiv: 𝐼2 = ∫03 cos2 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = √3; 3 ∙ 𝐼4 = 2 ∙ 𝐼2 + 4√3 → 𝐼4 = 2√3; 5 ∙ 𝐼6 = 4 ∙ 𝐼4 + 16√3 →
24√3 464√3
𝐼6 = ; 7 ∙ 𝐼8 = 6 ∙ 𝐼6 + 64√3 → 𝐼8 = ;
5 35
TEST 69
SUBIECTUL I
1) |√3 + 4 ∙ 𝑖 + √−3 + 4 ∙ 𝑖| = |√4 + 4𝑖 + 𝑖 2 + √1 + 4 ∙ 𝑖 + (2𝑖)2 | = |±(2 + 𝑖) ± (1 + 2𝑖)| =

|2 + 𝑖 + 1 + 2𝑖| = |3 + 3𝑖| = 3√2
|2 + 𝑖 − 1 − 2𝑖| = |1 − 𝑖| = √2
;
|−2 − 𝑖 + 1 + 2𝑖| = |−1 + 𝑖| = √2
{|−2 − 𝑖 − 1 − 2𝑖| = |−3 − 3𝑖| = 3√2
2) Pentru 𝑧1 = 1 + 𝑖 ≠ 1 − 𝑖 = 𝑧2 → 𝑓(𝑧1 ) = 𝑓(𝑧2 ) = 4 → 𝑓 nu este injectivă. Pentru 𝑓(𝑧) = 𝑖 ∈ 𝐶 → 𝑧 + 𝑧̅ + 𝑧 ∙ 𝑧̅ =
̅̅̅̅̅
(… )
⏞ 𝑧 + 𝑧̅ + 𝑧 ∙ 𝑧̅ = −𝑖 → 𝑖 = −𝑖 fals, deci 𝑓 nu este surjectivă.
𝑖→
3) Avem: sin 𝜋(𝑥 2 − 2𝑥 + 2) = 0 → 𝜋(𝑥 2 − 2𝑥 + 2) = 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ ℤ → 𝑥 2 − 2𝑥 + 2 − 𝑘 = 0. Impunem, pentru

unicitatea soluţiei, condiţia: ∆= 0 → 4 − 8 + 4𝑘 = 0 → 𝑘 = 1 ∈ ℤ → 𝑥 = 1 unică;
1 2 1 1 2 2 2
4) 𝐶𝑛+1 e media armonică a numerelor: 𝐶𝑛2 şi 𝐶𝑛+1
2
dacă: 1 = + ↔ = + de unde 𝑛2 − 3𝑛 =
𝐶𝑛+1 𝐶𝑛2 2
𝐶𝑛+1 𝑛+1 𝑛(𝑛−1) 𝑛(𝑛+1)
0 şi reţinem soluţia: 𝑛 = 3;
219
5 5
5) Sunt trei cazuri: i) Dacă vârful unghiului drept este 𝐶, notăm 𝑀 (3, ). Avem 𝐴𝐵 = 5 → 𝑀𝐶 = . Pantă 𝑚𝐴𝐵 =
2 2
𝑦𝐵 −𝑦𝐴 3 1 4 5 4
= → 𝑚𝑀𝐶 = − = − . Ecuaţia dreptei (𝑀𝐶): 𝑦 − 𝑦𝑀 = 𝑚𝑀𝐶 (𝑥 − 𝑥𝑀 ) → 𝑦 − = − (𝑥 − 3). Dacă
𝑥𝐵 −𝑥𝐴 4 𝑚𝐴𝐵 3 2 3
39−4𝑎 5 39−4𝑎 5 2 25 103±3√181
𝐶(𝑎, 𝑏) → 𝐶(𝑎, ) şi din 𝑀𝐶 = → (𝑎 − 3)2 + ( − ) = →𝑎= ; ii) Dacă vârful unghiului drept
6 2 6 2 4 26
4 4
este 𝐵 → 𝑚𝐵𝐶 = − . Ecuaţia dreptei (𝐵𝐶) este: 𝑦 − 𝑦𝐵 = 𝑚𝐵𝐶 (𝑥 − 𝑥𝐵 ) → 𝑦 − 4 = − (𝑥 − 5). Dacă 𝐶(𝑎, 𝑏) →
3 3
32−4𝑎 32−4𝑎 2
𝐶 (𝑎, ) şi din 𝐵𝐶 = 5 → (𝑎 − 5)2 + ( − 4) = 25 → 𝑎 ∈ {2,8}; iii) Analog dacă vârful unghiului drept este 𝐴;
3 3
6) În mulţimea 𝑅 − {𝑘 ∙ 𝜋| 𝑘 ∈ 𝑍}, avem sin 𝑥 ≠ 0 şi, înmulţind ambii membrii ai ecuaţiei cu sin 𝑥, obţinem: 2 ∙
2 ∙ sin 𝑥 ∙ cos 𝑥 ∙ (cos 2 𝑥 − sin2 𝑥) = sin 𝑥 ↔ 2 ∙ sin 2𝑥 ∙ cos 2𝑥 = sin 𝑥 ↔ sin 4𝑥 = sin 𝑥 → sin 4𝑥 −
3𝑥
3𝑥 5𝑥
= (−1)𝑚 arcsin 0 + 𝑚𝜋 2𝑚𝜋 𝜋 4𝑛𝜋
sin 𝑥 = 0 → 2 ∙ sin ∙ cos = 0 → { 2 5𝑥 →𝑥= sau 𝑥 = ± + , 𝑚, 𝑛 ∈ 𝑍;
2 2 3 5 5
= ± arccos 0 + 2𝑛𝜋
2
SUBIECTUL II
𝑥+𝑦+𝑧 =1
1) a) Dacă triunghiul 𝐴𝐵𝐶 este echilateral, sistemul devine: {√3∙ 𝑥 + √3∙ 𝑦 + √3∙ 𝑧 = 2, deci sistemul este
𝑥+𝑦+𝑧 =2
𝑥+𝑦+𝑧 = 1
incompatibil; b) Dacă: 𝑚𝑎𝑠(𝐴̂) = 90°, 𝑚𝑎𝑠 (𝐵̂ ) = 30°, 𝑚𝑎𝑠 (𝐶̂ ) = 60°, sistemul devine: { 2𝑥 + 𝑦 + √3𝑧 = 2 →
−2𝑥 + 𝑦 − 𝑧 = −2
1 1 1
(𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1,0,0); c) Determinantul principal al sistemului este: 𝑑 = | sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶 | =
1 − 2sin2 𝐴 1 − 2sin2 𝐵 1 − 2sin2 𝐶
1
− (sin 𝐴 − sin 𝐵)(sin 𝐵 − sin 𝐶)(sin 𝐶 − sin 𝐴); Dacă triunghiul are unghiurile diferite (nu este nici isoscel nici
2
1 1 1
echilateral), atunci 𝑑 ≠ 0 şi se poate aplica regula lui Cramer. Avem: 𝑑𝑥 = | 1 sin 𝐵 sin 𝐶 | =
−1 1 − 2sin2 𝐵 1 − 2sin2 𝐶
𝑑𝑥 (sin 𝐴−sin 𝐵)(sin 𝐶−sin 𝐴)
2(1 − sin 𝐵)(1 − sin 𝐶) (sin 𝐵 − sin 𝐶) → 𝑥 = = − . Analog, se determina 𝑦, 𝑧. Dacă triunghiul
𝑑 4(1−sin 𝐵)(1−sin 𝐶)
este echilateral, obţinem sistem incompatibil. Dacă 𝐴 = 𝐵 ≠ 𝐶 → 𝑑 = 0 şi rangul matricel principale devine 2 pe când
rangul matricei extinse este 3 şi sistemul nu are soluţie.
2) a) 𝑓 = (𝑥 − 0̂)(𝑥 − 1̂)(𝑥 − 2̂)(𝑥 − 3̂)(𝑥 − 4̂) = 𝑥 5 + 4̂𝑥 → (𝑎̂, 𝑏̂, 𝑐̂ , 𝑑̂ , 𝑒̂ ) = (0̂, 0̂, 0,
̂ 4̂, 0̂); b) Polinomul 𝑔 nu admite
̂ ̂
𝑔 = (𝑥 − 1)(𝑥 − 1)(𝑥 − 2) ̂ 𝑔 = 𝑥 + 2̂𝑥 + 2̂𝑥 + 1̂
3 2
rădăcină 0̂. Rămân două cazuri: { , adică: { → (𝑎̂, 𝑏̂) = (1̂, 2̂); c)
̂ ̂
𝑔 = (𝑥 − 1)(𝑥 − 2)(𝑥 − 2) ̂ 𝑔 = 𝑥 3 + 𝑥 2 + 2̂𝑥 + 2̂
ℎ(0̂) = 1̂ ≠ 0̂
ℎ(1̂) = 𝑎̂ + 3̂ ≠ 0̂ → 𝑎̂ ≠ 2̂
Avem ℎ(2̂) = 1̂ + 3̂ ∙ 𝑎̂ ≠ 0̂ → 𝑎̂ ≠ 3̂, deci ℎ este ireductibil în mulţimea 𝑍5 [𝑋] dacă 𝑎̂ ∈ {0̂, 1̂, 4̂};
ℎ(3̂) = 1̂ + 2̂ ∙ 𝑎̂ ≠ 0̂ → 𝑎̂ ≠ 2̂
{ℎ(4̂) = 4̂ ∙ 𝑎̂ + 3̂ ≠ 0̂ → 𝑎̂ ≠ 3̂
SUBIECTUL III
𝜋
1) a) lim𝜋 ln(1 + 2 ∙ sin 𝑥) = −∞ → 𝑥 = − asimptotă verticală la dreapta şi, respectiv lim
7𝜋
ln(1 + 2 ∙ sin 𝑥) = −∞ →
𝑥→− 6 𝑥→
6 6
𝜋 7𝜋
𝑥>− 𝑥<
6 6
7𝜋 2 cos 𝑥 𝜋 𝜋 𝜋
𝑥= asimptotă verticală la stânga; b) 𝑓 ′ (𝑥) = = 0 → 𝑥 = . Deci, 𝑓 este strict crescătoare pe (− , ) şi
6 1+2∙sin 𝑥 2 6 2
𝜋 7𝜋 𝜋 2(1+sin 𝑥)
strict descrescătoare pe ( , ) şi admite punctul de maxim 𝑀 ( , ln 3). 𝑓 ′′ (𝑥) = − (1+2∙sin < 0 → 𝑓 este concavă
2 6 2 𝑥)2
cos 𝑛𝑥 sin 𝑥
1 2 sin 𝑥∙ 𝑥
sin 𝑛𝑥 2
pe domeniu; c) Calculăm 𝑎𝑛 = lim ctg 𝑛𝑥 ∙ 𝑓(𝑥) = lim ln [(1 + 2 ∙ sin 𝑥) ]
2 sin 𝑥 = 2 lim sin𝑥𝑛𝑥 = şi, avem:
𝑥→0 𝑥→0 𝑥→0 𝑛𝑥 𝑛
𝑛𝑥
lim 𝑎𝑛 = 0;
𝑛→∞
220
1 1 131 1 2𝑥
2) a) ∫0 (𝑥 + 1)2 ∙ (𝑥 2 + 1) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 4 + 2 ∙ 𝑥 3 + 2 ∙ 𝑥 2 + 2 ∙ 𝑥 + 1) ∙ 𝑑𝑥 = ; b) ∫0 ∙ 𝑑𝑥 =
30 𝑓(𝑥)
1 2𝑥 1 (𝑥+1)2 −(𝑥 2 +1) 1 1 𝜋−2 1 1 1 1
∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0
(𝑥+1)2 ∙(𝑥 2 +1) (𝑥+1)2 ∙(𝑥 2 +1)
∙ 𝑑𝑥 = arctg 𝑥|10 + | = ; c) ∫0 ∙ 𝑑𝑥 . Descompun = (𝑥+1)2 =
𝑥+1 0 4 𝑓(𝑥) 𝑓(𝑥) ∙(𝑥 2 +1)
𝐴 𝐵 𝐶𝑥+𝐷
+ (𝑥+1)2 + → 1 = (𝐴 + 𝐶)𝑥 3 + (𝐴 + 𝐵 + 2𝐶 + 𝐷)𝑥 + (𝐴 + 𝐶 + 2𝐷)𝑥 + 𝐴 + 𝐵 + 𝐷 → (𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷) =
2
𝑥+1 𝑥 2 +1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 𝑥 2+ln 2
( , , − , 0) → ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 + ∫0 (𝑥+1)2
𝑑𝑥 − ∫0 𝑑𝑥 = ;
2 2 2 𝑓(𝑥) 2 𝑥+1 2 2 𝑥 2 +1 4
TEST 70
SUBIECTUL I
𝑎𝑛 = 𝑎 − 𝑟
1) Fie 𝑎1 , 𝑎2 , … , 𝑎2𝑛+1 cei , ,2𝑛 + 1′′ termeni consecutivi. Dacă notăm: 𝑎𝑛+1 = 𝑎 → {𝑎 ,
𝑛+2 = 𝑎 + 𝑟
𝑎 = 𝑎 − 2𝑟 𝑎1 = 𝑎 − 𝑛𝑟
{ 𝑛−1 , … , {𝑎 . Dar, din 𝑎1 + 𝑎2 + ⋯ + 𝑎2𝑛+1 = 0 → (2𝑛 + 1)𝑎 = 0 → 𝑎 = 0 deci 𝑎𝑛+1 = 0 şi
𝑎𝑛+3 = 𝑎 + 2𝑟 2𝑛+1 = 𝑎 + 𝑛𝑟
produsul 𝑎1 ∙ 𝑎2 ∙ … ∙ 𝑎2𝑛+1 = 0;
2) Din 𝑥 2 − 4𝑥 + 5 = 0 → (𝑥 − 2)2 − 𝑖 2 = 0 → 𝑥1,2 = 2 ± 𝑖 → 𝑥15 + 𝑥25 = (2 + 𝑖)5 + (2 − 𝑖)5 = 25 + 5 ∙ 24 ∙ 𝑖 + 10 ∙

23 ∙ 𝑖 2 + 10 ∙ 22 ∙ 𝑖 3 + 5 ∙ 2 ∙ 𝑖 4 + 𝑖 5 + 25 − 5 ∙ 24 ∙ 𝑖 + 10 ∙ 23 ∙ 𝑖 2 − 10 ∙ 22 ∙ 𝑖 3 + 5 ∙ 2 ∙ 𝑖 4 − 𝑖 5 = −76; Altă metodă:
𝑘
|∙𝑥1,2
𝑥1,2 verifică ecuaţia: 2
𝑥1,2
− 4𝑥1,2 + 5 = 0 →⏞ 𝑆𝑘+2 − 4𝑆𝑘+1 +5𝑆𝑘 = 0, unde 𝑆𝑘 = 𝑥1𝑘 + 𝑥2𝑘 . Avem, succesiv: 𝑆1 =
4, 𝑆2 = 6, 𝑆3 = 4𝑆2 − 5𝑆1 = 4, 𝑆4 = 4𝑆3 − 5𝑆2 = −14, 𝑆5 = 4𝑆4 − 5𝑆3 = −76;
3) Notăm 2𝑥 + 2−𝑥 = 𝑡, 𝑡 ≥ 2. Ecuaţia devine: 8(𝑡 2 − 1) − 54𝑡 + 101 = 0 → 8𝑡 2 − 54𝑡 + 85 = 0 →

5 5 2𝑥 = 2 → 𝑥 = 1
𝑡 = → 2𝑥 + 2−𝑥 = → {2𝑥 = 1 → 𝑥 = −1
2 2
2
;
17 𝑥 −𝑥 17 2𝑥 = 4 → 𝑥 = 2
𝑡 = →2 +2 = →{ 𝑥 1
{ 4 4 2 = → 𝑥 = −2
4
4) 23. Multiplii lui de două cifre sunt: 23,46,69,92. Numerele prime învecinate acestuia, adică 19 şi 29 au 5 respectiv 3
multiplii de două cifre.
𝑢⃗ ∙ 𝑣 = 18 𝑎𝑏 + 𝑏𝑐 = 18 𝑎𝑐 = 8 𝑏 = ±3
5) {𝑣 ∙ 𝑤⃗⃗ = 20 ↔ { 𝑏𝑐 + 𝑎𝑐 = 20 → { 𝑎𝑏 = 6 → 𝑎𝑏𝑐 = ±24 → { 𝑐 = ±4 ;
𝑤
⃗⃗ ∙ 𝑢⃗ = 14 𝑎𝑐 + 𝑎𝑏 = 14 𝑏𝑐 = 12 𝑎 = ±2
3 1 4 √3 3 4√3 3+4√3
6) Din sin 𝐴 = , cos 𝐵 = → cos 𝐴 = , sin 𝐵 = → sin 𝐶 = sin(𝜋 − (𝐴 + 𝐵)) = sin(𝐴 + 𝐵) = + = .
5 2 5 2 10 10 10
60
𝑎=
𝑎 𝑏 10 3+4√3 90(1+√3)
Din teorema sinusurilor: 3 = √3
= 3+4√3
→{ 50√3
. Perimetrul triunghiului este: 𝒫∆ 𝐴𝐵𝐶 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = şi
3+4√3
5 2 10 𝑏=
3+4√3
𝑏∙𝑐∙sin 𝐴 150√3
aria 𝒜∆ 𝐴𝐵𝐶 = = ;
2 3+4√3
SUBIECTUL II
𝑎 𝑏 𝑐 𝑥 𝑦 𝑧 𝑥 𝑦 𝑧 𝑎 𝑏 𝑐
1) a) 𝐴 ∙ 𝑋 = 𝑋 ∙ 𝐴 ↔ (0 𝑎 𝑏 ) ∙ ( 𝑡 𝑢 𝑤 ) = ( 𝑡 𝑢 𝑤 ) ∙ (0 𝑎 𝑏). Obţinem sistemul:
0 0 𝑎 𝑚 𝑛 𝑝 𝑚 𝑛 𝑝 0 0 𝑎
𝑎𝑥 + 𝑏𝑡 + 𝑐𝑚 = 𝑎𝑥
𝑎𝑦 + 𝑏𝑢 + 𝑐𝑛 = 𝑏𝑥 + 𝑎𝑦
𝑎𝑧 + 𝑏𝑤 + 𝑐𝑝 = 𝑐𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑎𝑧
𝑎𝑡 + 𝑏𝑚 = 𝑎𝑡 𝑥 𝑦 𝑧
𝑎𝑢 + 𝑏𝑛 = 𝑏𝑡 + 𝑎𝑢 → 𝑚 = 𝑛 = 𝑡 = 0, 𝑝 = 𝑢 = 𝑥, 𝑤 = 𝑦 → 𝑋 = (0 𝑥 𝑦);
𝑎𝑤 + 𝑏𝑝 = 𝑐𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑎𝑧 0 0 𝑥
𝑎𝑚 = 𝑎𝑚
𝑎𝑛 = 𝑏𝑚 + 𝑎𝑛
{ 𝑎𝑝 = 𝑚𝑐 + 𝑏𝑛 + 𝑎𝑝
221
1 𝑦 3 − 2𝑦
b) Din det(𝑋) = 1 → 𝑥 = 1. Cum 𝑆(𝑋) = 6 → 2𝑦 + 𝑧 = 3 → 𝑋 = (0 1 𝑦 ). Înmulţim relaţia 𝑋 + 𝑋 −1 = 2 ∙ 𝐼3
0 0 1
1 2𝑦 𝑦 2 − 4𝑦 + 6 1 0 0 2 2𝑦 6 − 4𝑦 1 0 3
cu 𝑋 → 𝑋 2 + 𝐼3 = 2𝑋 → (0 1 2𝑦 ) + ( 0 1 0) = ( 0 2 2𝑦 ) → 𝑦 = 0 → 𝑋 = (0 1 0); c)
0 0 1 0 0 1 0 0 2 0 0 1
0 𝑦 𝑧 0 0 𝑦2
Din 𝑋 𝑛+4 = 𝑂3 → det(𝑋 𝑛+4 ) = det 𝑂3 → det 𝑋 = 0 → 𝑥 = 0 → 𝑋 = (0 0 𝑦) → 𝑋 2 = (0 0 0 ) → 𝑋 𝑛+4 =
0 0 0 0 0 0
𝑂3 , ∀𝑛 ∈ 𝑁 şi, deci, ecuaţia 𝑋 𝑛+4 = 𝑂3 admite orice soluţie 𝑋 ∈ 𝒜;
2 2
2) a) 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = (𝑎 + 𝑏 2𝑎𝑏 ) ∙ (𝑐 2 + 𝑑 2 2𝑐𝑑 ) =
2𝑎𝑏 𝑎 + 𝑏2
2
2𝑐𝑑 𝑐2 + 𝑑2
(𝑎𝑐 + 𝑏𝑑)2 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2 2(𝑎𝑐 + 𝑏𝑑)(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)
( ) = 𝐴(𝑎𝑐 + 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐); b) Parte stabilă: adevărată conf. pct.
2(𝑎𝑐 + 𝑏𝑑)(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐) (𝑎𝑐 + 𝑏𝑑)2 + (𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)2
a); Asociativitate: (𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑)) ∙ 𝐴(𝑒, 𝑓) = 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ (𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑒, 𝑓)) = 𝐴(𝑎𝑐𝑒 + 𝑏𝑑𝑒 + 𝑎𝑑𝑓 + 𝑏𝑐𝑓, 𝑎𝑐𝑓 +
𝑏𝑑𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒); Comutativitate: 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(𝑐, 𝑑) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎𝑐 + 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐); Element neutru:
∃! 𝐴(1,0) ∈ 𝒜|𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(1,0) = 𝐴(1,0) ∙ 𝐴(𝑎, 𝑏) = 𝐴(𝑎, 𝑏). Deci (𝒜 , ∙) este monoid comutativ; c) 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙
𝑐=5
𝑎𝑐 + 4𝑏 = 11 𝑎 − 𝑏 = ±1 𝑎 − 𝑏 = 1 fals;
𝐴(𝑐, 4) = 𝐴(11,10) → { → (𝑎 − 𝑏)(𝑐 − 4) = 1 → { →{
4𝑎 + 𝑏𝑐 = 10 𝑐 − 4 = ±1 5𝑎 + 4𝑏 = 11
4𝑎 + 5𝑏 = 10
𝑐=3
𝑎=1
{ 𝑎 − 𝑏 = −1 → {𝑏 = 2;
3𝑎 + 4𝑏 = 11
𝑐=3
4𝑎 + 3𝑏 = 10
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓: [0,3] → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 − 3𝑥 + 2 îndeplineşte condiţiile: 𝑓 continuă pe [0,3] şi derivabilă pe (0,3) ca funcţie

𝑅𝑜𝑙𝑙𝑒
3
⏞ ∃𝑐 ∈ (0,3)|𝑓 ′ (𝑐) = 0 → 2𝑐 − 3 = 0 → 𝑐 = ∈ (0,3); b) 𝑔: [1, 𝑒] → 𝑅, 𝑔(𝑥) = ln 𝑥
elementară; 𝑓(0) = 𝑓(3) = 2 →
2
𝐿𝑎𝑔𝑟𝑎𝑛𝑔𝑒
𝑓(𝑒)−𝑓(1) 1 1
îndeplineşte condiţiile: 𝑔 continuă pe [1, 𝑒] şi derivabilă pe (1, 𝑒) ⏞
→ ∃𝑐 ∈ (1, 𝑒)|𝑓 ′ (𝑐) = → = →
𝑒−1 𝑐 𝑒−1
2
𝑐 = 𝑒 − 1 ∈ (1, 𝑒); c) Funcţiile 𝑔, ℎ: [1, 𝑒] → 𝑅, 𝑔(𝑥) = ln 𝑥 , ℎ(𝑥) = 𝑥 + 1 îndeplinesc condiţiile: 𝑔, ℎ continue pe
𝐶𝑎𝑢𝑐ℎ𝑦 ?
𝑔′ (𝑐) 𝑔(𝑒)−𝑔(1) 1 1 𝑒 2 −1 2 −1
[1, 𝑒] şi 𝑔, ℎ derivabile pe (1, 𝑒) ⏞
→ ∃𝑐 ∈ (1, 𝑒)| ′ (𝑐) = → = →𝑐=√ ⏞ (1, 𝑒) ↔ 1 < √𝑒
∈ <
ℎ ℎ(𝑒)−ℎ(1) 2𝑐 2 𝑒 2 −1 2 2
𝑒 ↔ 2 < 𝑒 2 − 1 < 2𝑒 2 adevărat;
1
𝑥 𝑛 ∙ sin , 𝑥 ≠ 0
2) a) 𝑓𝑛 : 𝑅 → 𝑅, 𝑓𝑛 (𝑥) = { 𝑥 ; Pentru 𝑛 ≥ 1, funcţia este continuă deci primitivabilă pe 𝑅. Pentru 𝑛 = 0 →
0 ,𝑥 = 0
1 1
sin , 𝑥 ≠ 0 2𝑥 ∙ cos , 𝑥 ≠ 0
𝑓0 (𝑥) = { 𝑥 = 𝑔(𝑥). Fie ℎ(𝑥) = { 𝑥 continuă deci primitivabila pe 𝑅. Observăm că 𝑔(𝑥) +
0, 𝑥 = 0 0, 𝑥 = 0
1 ′ 1
(𝑥 2 ∙ cos + 𝑘1 ) , 𝑥 ≠ 0 𝑥 2 ∙ cos + 𝑘1 , 𝑥 ≠ 0
ℎ(𝑥) = { 𝑥 = 𝐹′(𝑥). Impunem ca funcţia 𝐹(𝑥) = { 𝑥 să fie continuă pe 𝑅 →
𝑘2 , 𝑥 = 0 𝑘2 , 𝑥 = 0
1
𝑥 2 ∙ cos + 𝑘, 𝑥 ≠ 0
𝑘1 = 𝑘2 = 𝑘. Funcţia devine: 𝐹(𝑥) = { 𝑥 . Constatăm că 𝐹 este derivabilă pe 𝑅: 𝐹𝑠′ (0) =
𝑘, 𝑥 = 0
𝐹(𝑥)−𝐹(0) 𝐹(𝑥)−𝐹(0)
lim = 0 şi 𝐹𝑑′ (0) = lim = 0 şi, în plus: 𝐹 ′ (𝑥) = 𝑔(𝑥) + ℎ(𝑥), ∀𝑥 ∈ 𝑅 de unde deducem că funcţia
𝑥→0 𝑥−0 𝑥→0 𝑥−0
𝑥<0 𝑥>0
2 2 2
𝑛 1 𝑥 𝑛+1 1 𝜋 𝑥 𝑛+1
𝑔 + ℎ este primitivabila, deci şi 𝑓0 admite primitive; b) 𝐼𝑛 = ∫ 𝑥 ∙ sin ∙ dx = 𝜋
1 ∙ sin | 1 − ∫1𝜋 ∙
𝑥 𝑛+1 𝑥 𝑛+1
𝜋 𝜋 𝜋
2 𝑛+1 2 2 2 2
1 1 (𝜋) 1 1 1 𝑥𝑛 1 𝜋 𝑥𝑛
cos ∙ (−
𝑥 𝑥 2 ) dx = 𝑛+1
+
𝑛+1
∫1𝜋 𝑥 𝑛−1 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 (1); ∫1𝜋 𝑥 𝑛−1 ∙ cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑛
∙ cos | 1 − ∫1𝜋
𝑥 𝑛
∙
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
1 𝑛 𝑛→𝑛+2
1 1 (𝜋) 1 1 𝑛+2 2 𝑛+3
sin ∙ ∙ 𝑑𝑥 = − ∙ 𝐼𝑛−2 (2). Din (1), (2) →
⏞ 𝐼𝑛 = ( ) + (𝑛 + 2) ∙ ( ) − (𝑛 + 2)(𝑛 + 3)𝐼𝑛+2 ; c) 𝐼−2 =
𝑥 𝑥2 𝑛 𝑛 𝜋 𝜋
222
2 2 2
1 1 1 ′ 1 𝜋 𝜋
∫1𝜋 𝑥 −2 ∙ sin 𝑥 ∙ dx = − ∫1𝜋 sin 𝑥 ∙ (𝑥) dx = cos 𝑥| 1 = 1. În relaţia de recurenţă, luăm 𝑛 = −4 → 𝐼−4 = 𝜋 2 − 2 ∙ 2 − 2 ∙
𝜋 𝜋 𝜋
𝐼−2 = 𝜋 2 − 𝜋 − 2;
TEST 71
SUBIECTUL I
6 6 6 6 3 3 3
1 1 1 √9+ √8 ( √9+ √8)( √81+ √72+ √64)
1) 𝐹 = 9 4 = 3 = 6 6 = 3 3 = ;
√27− √4 √3−√2 √9− √8 √9− √8 9−8
2) Fie 𝐴 = {𝑥 ∈ 𝑅 | 𝑥 2 − (2𝑚 + 2) ∙ 𝑥 + 1 = 0}, 𝐵 = {𝑥 ∈ 𝑅 | 𝑥 2 − (𝑚 + 1) ∙ 𝑥 + 4 = 0}. Ecuaţiile au discriminanţii:

∆1 = 4𝑚2 + 8𝑚 + 4 − 4 = 4𝑚(𝑚 + 2); ∆2 = 𝑚2 + 2𝑚 + 1 − 4 = (𝑚 − 1)(𝑚
(−)
𝛼 2 − (𝑚 + 1) ∙ 𝛼 + 1 = 0
+3). Verificăm şi posibilitatea ca cele două ecuaţii să admită o rădăcină comună 𝛼 { 2 ⏞ 𝛼=
→
𝛼 − (2𝑚 + 2) ∙ 𝛼 + 4 = 0
3 3+√2 3−√2
; daca 𝑚 = −1 → 𝛼 2 = −1 fals. Din prima ecuaţie a sistemului, obţinem: 𝑚 ∈ {− , }. Redăm soluţia
𝑚+1 √2 √2
tabelar:
m −∞ 3 + √2 −3 −2 0 1 3 − √2 +∞
−
√2 √2
∆1 + + + + + 0 - 0 + + + + +
∆2 + + + 0 - - - - - 0 + + +
n(A) 2 2 2 2 2 1 0 1 2 2 2 2 2
n(B) 2 2 2 1 0 0 0 0 0 1 2 2 2
n(A∪B) 4 3 4 3 2 1 0 1 2 3 4 3 4
𝑖𝑛𝑗.
4 5 4
3) 8sin 𝑥 ∙ 16cos 𝑥 = 32 ↔ 23 sin 𝑥+4 cos 𝑥 = 25 →
⏞ 3 sin 𝑥 + 4 cos 𝑥 = 5 → sin 𝑥 + cos 𝑥 = . Fie tg 𝛼 = →
3 3 3
1 3 4
cos 𝛼 = = . Ecuaţia devine: sin 𝑥 ∙ cos 𝛼 + sin 𝛼 ∙ cos 𝑥 = 1. De aici, obţinem: sin (𝑥 + arctg ) = 1 → 𝑥 =
√1+tg2 𝛼 5 3
4 𝑘 𝜋
− arctg + (−1) ∙ + 𝑘 ∙ 𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍.
3 2
4) Fie 𝑆 = 1 + 2 ∙ 2 + 3 ∙ 22 + 4 ∙ 23 + ⋯ 𝑛 ∙ 2𝑛−1 + (𝑛 + 1) ∙ 2𝑛 . Înmulţim ambii membri cu 2: 2𝑆 = 2 + 2 ∙ 22 + 3 ∙

23 + ⋯ + 𝑛 ∙ 2𝑛 + (𝑛 + 1) ∙ 2𝑛+1 . Scăzând egalităţile: 𝑆 = (𝑛 + 1) ∙ 2𝑛+1 − (1 + 2 + 22 + ⋯ + 2𝑛 ) = 𝑛 ∙ 2𝑛+1 + 1.
Ecuaţia devine: 𝑛 ∙ 2𝑛+1 + 1 = 769 → 𝑛 ∙ 2𝑛+1 = 768. Observăm că 𝑛 = 6 verifică. Soluţia specificată este unică,
întrucât funcţia 𝑓(𝑛) = 𝑛 ∙ 2𝑛+1 este strict crescătoare.
1 1
5) 𝑚𝐴𝐷 = ; 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶 → 𝑚𝐵𝐶 = − = −2. Ecuaţia: (𝐵𝐶): 𝑦 − 𝑦𝐵 = 𝑚𝐵𝐶 (𝑥 − 𝑥𝐵 ) ↔ 𝑦 − 3 = −2(𝑥 − 2). Formăm
2 𝑚𝐴𝐷
(𝐵𝐶): 𝑦 = −2𝑥 + 7 11
sistemul { 1 3 . Soluţia sistemului corespunde coordonatelor punctului 𝐷 ( , −2);
(𝐴𝐷): 𝑦 = 𝑥 + 5
2 2
𝑙
𝜋 (… )2
𝑟 √2+√3 2∙tg 𝑛 √2+√3 𝜋 √2+√3 𝜋 2+√3 2𝜋 √3 2𝜋 𝜋
6) = ↔ 𝑙 = → cos = ⏞ cos 2 =
→ → cos = → = → 𝑛 = 12 (dodecagon);
𝑅 2 𝜋 2 𝑛 2 𝑛 4 𝑛 2 𝑛 6
2∙sin𝑛
SUBIECTUL II
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
1) a) 𝛼 2 = ( )∙( )=( ) → 𝛼 2017 = ( ); b) Înmulţim succesiv ecuaţia la
4 3 2 1 4 3 2 1 1 2 3 4 4 3 2 1
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3
stânga cu 𝛼 şi la dreapta cu 𝛽 → 𝑥 = 𝛼 ∙ 𝛽 = ( )∙( )=( ); c) 𝑥 3 = ( )→
4 3 2 1 2 3 4 1 3 2 1 4 3 2 1
223
𝑥 (𝑥(𝑥(1))) = 3 (1)
(1) (1) (1)
⏞ 𝑥(𝑥(1)) = 3 →
𝑥 (𝑥(𝑥(2))) = 2 (2); Presupunem: 𝑥(1) = 1 → ⏞ 𝑥(1) = 3 !; 𝑥(1) = 2 →
⏞ 𝑥(𝑥(2)) = 3 →
{𝑥 (𝑥(𝑥(3))) = 1 (3)
(1)
dacă 𝑥(2) = 1, 𝑥(1) = 3! dacă 𝑥(3) = 1, 𝑥(1) = 3, 𝑥(2) = 2 verifică
{ ⏞ 𝑥(𝑥(3)) = 3 → {
; 𝑥(1) = 3 → . Deci soluţia
dacă 𝑥(2) = 3, 𝑥(3) = 3! dacă 𝑥(3) = 2, 𝑥(2) = 3!
1 2 3
unică este: 𝑥 = ( );
3 2 1
2) a) Parte stabilă: (𝑓𝑎 ∘ 𝑓𝑏 )(𝑥) = 𝑎 ∙ (𝑏 ∙ 𝑥 − 𝑏 + 1)𝑥 − 𝑎 + 1 = 𝑓𝑎𝑏 (𝑥) ∈ ℳ; Asociativitate: Conform teoriei sau prin
calcul: (𝑓𝑎 ∘ 𝑓𝑏 ) ∘ 𝑓𝑐 = 𝑓𝑎 ∘ (𝑓𝑏 ∘ 𝑓𝑐 ) = 𝑓𝑎𝑏𝑐 ; Comutativitate: 𝑓𝑎 ∘ 𝑓𝑏 = 𝑓𝑏 ∘ 𝑓𝑎 = 𝑓𝑎𝑏 ; Element neutru: 𝑓𝑎 ∘ 𝑓1 = 𝑓1 ∘ 𝑓𝑎 =
𝑓𝑎 ; Elemente simetrizabile: 𝑓𝑎 ∘ 𝑓1 = 𝑓1 ∘ 𝑓𝑎 = 𝑓1 ; b) ⏟ 𝑓𝑎 ∘ 𝑓𝑎 ∘ … ∘ 𝑓𝑎 = 𝑓𝑎𝑛 = 𝑎𝑛 ∙ 𝑥 + 1 − 𝑎𝑛 şi ecuaţia
𝑎 𝑎
⏟𝑎 ∘ 𝑓𝑎 ∘ … ∘ 𝑓𝑎 = 1024 ∙ 𝑥 − 1023 conduce la egalitatea 𝑎𝑛 = 1024 → 𝑎𝑛 ∈ {10241 , 322 , 210 } → (𝑎, 𝑛) ∈
𝑓
{(1024,1); (32,2); (2,10)}; c) Conform asociativităţii: 𝑓 1 ∘ 𝑓1 ∘ … ∘ 𝑓1 ∘ 𝑓1 ∘ 𝑓2 ∘ … ∘ 𝑓10 = (𝑓 1 ∘ 𝑓10 ) ∘ (𝑓1 ∘ 𝑓9 ) ∘ … ∘

10 9 2 10 9
(𝑓1 ∘ 𝑓2 ) ∘ 𝑓1 = 𝑓1 ;
2
SUBIECTUL III
1) a) Dacă polinomul 𝑓 admite o rădăcină triplă reală, atunci: 𝑓(𝛼) = 𝑓 ′ (𝛼) = 𝑓 ′′ (𝛼) = 0, de unde:
𝛼4 − 3 ∙ 𝛼3 + 3 ∙ 𝛼2 + 𝑎 ∙ 𝛼 + 𝑏 = 0
{ 4 ∙ 𝛼3 − 9 ∙ 𝛼2 + 6 ∙ 𝛼 + 𝑎 = 0 1
de unde reţinem soluţia: 𝛼 = 1 → (𝑎, 𝑏) = (−1,0) şi 𝛼 = → (𝑎, 𝑏) =
1 2
12 ∙ 𝛼 2 − 18 ∙ 𝛼 + 6 = 0 → 𝛼 ∈ { , 1}
2
5 3
(− , ); b) Avem 𝑔: (0, +∞) → (−4, +∞) cu 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 − 3 ∙ 𝑥 2 + 6 ∙ 𝑥 − 4. Calculăm 𝑔′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 6𝑥 + 6 >
4 16
0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 şi lim 𝑔(𝑥) = −4, lim 𝑔(𝑥) = +∞. Cum funcţia este continuă şi strict crescătoare, rezultă că este injectivă.
𝑥→0 𝑥→∞
𝑥>0
1
Din 𝑔((0, +∞)) = (−4, +∞) este surjectivă; c) (𝑔−1 )′ (1) = . Dar 𝑔(𝑔−1 (1)) = 1 → 𝑔−1 (1) = 1 →
𝑔′ (𝑔 −1 (1))
1 1
(𝑔−1 )′ (1) = = ;
𝑔′ (1) 3
1 𝑥 5 +𝑥 4 +1 1 𝑥 5 +𝑥 4 +𝑥 3 −𝑥 3 −𝑥 2 −𝑥+𝑥 2 +𝑥+1 3
2) a) 𝐼1 = ∫0 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 = ; b) Monotonia şirului: 𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 =
𝑥 2 +𝑥+1 𝑥 2 +𝑥+1 4
1 (𝑥 3 −1)(𝑥 3𝑛+2 +𝑥 3𝑛)
∫0 𝑑𝑥 < 0 → 𝐼𝑛 ↘ (1); Mărginirea: Se observă că 𝐼𝑛 ≥ 0 = 𝑚 (2). Din (1), (2) → şirul este
𝑥 2 +𝑥+1
convergent; c) Fie 𝜀, 𝜀̅ rădăcinile polinomului 𝑔 = 𝑥 2 + 𝑥 + 1. Dar 𝑓(𝜀) = 𝜀 3𝑛+2 + 𝜀 3𝑛+1 + 1 = 0 → 𝑓(𝜀̅) = 0 → 𝑓 ⋮
(𝑥 − 𝜀)(𝑥 − 𝜀̅) = 𝑔 → 𝐼𝑛 ∈ 𝑄.
TEST 72
SUBIECTUL I
1) Arătăm că: 2 ∙ sin 37° ∙ cos 17° = sin 20° + sin 54° ↔ sin(37° + 17°) + sin(37° − 17°) = sin 20° + sin 54°
adevărat;
1
1 𝑥−1 1
2) Impunem condiţiile: {( 3 ) − 3 > 0 → {𝑥 − 1 < −1 → 𝑥 ∈ (−∞, 0)(1). Dacă 𝑥1 > 𝑥2 → 1 < 1 → 1 − 1 < 1 −
𝑥1 𝑥2 𝑥1 𝑥2
𝑥≠0 𝑥≠0
1 1 1 1 1 1
1 𝑥1 −1 1 𝑥2 −1 1 𝑥1 −1 1 𝑥2 −1 1 𝑥1−1 1 𝑥2−1
1→( ) >( ) →( ) −3>( ) − 3 → log 1 (( ) ) < log 1 (( ) − 3) → 𝑓(𝑥1 ) < 𝑓(𝑥2 ), deci
3 3 3 3 2 3 2 3
funcţia este strict descrescătoare pe 𝐷𝑚𝑎𝑥 . Altă soluţie, cu ajutorul derivatei;
4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8 > 0
3) Impunem condiţiile: { → 𝑥 ∈ (−∞, 0) ∪ (0,1) ∪ (2, +∞)(1).Distingem două cazuri: cazul i) Dacă
2𝑥 ≠ 1
𝑥 ∈ (−∞, 0) ↔ 2 ∈ (0,1), inec. devine: 4 − 6 ∙ 2𝑥 + 8 ≥ 3 → 𝑥 ∈ (−∞, 0)(2) cazul ii) Dacă 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (2, +∞) ↔
𝑥 𝑥
224
𝑥∈(0,1)∪(2,+∞)
2𝑥 > 1, inec. devine: 4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8 ≤ 3 → 2𝑥 ∈ [1,5] → 𝑥 ∈ [0, log 2 5] ⏞
→ 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (2, log 2 5)(3). Din
(2),(3): 𝑥 ∈ (−∞, 0) ∪ (0,1) ∪ (2, log 2 5)
4) log 2 𝑛 ∈ ℚ → 𝑛 ∈ {1,2,4,8,16,32,64}, deci mulţimea 𝒜 conţine 7 termeni raţionali şi 93 termeni iraţionali.

93
Probabilitatea ca, alegând un element al mulţimii date, acesta să fie număr iraţional devine 𝑝 = ;
100
6 2
5) min|𝑢
⃗⃗⃗⃗𝑎 | = min √(1 − 3𝑎)2 + (4𝑎 − 3)2 = min√25𝑎2 − 30𝑎 + 10 = min5√𝑎2 − 𝑎 + =
𝑎∈𝑅 𝑎∈𝑅 𝑎∈𝑅 𝑎∈𝑅 5 5
3 2 1 3
min5√(𝑎 − ) + = 1 şi se atinge pentru 𝑎 = ;
𝑎∈𝑅 5 25 5
6) Notăm sin 𝑥 = 𝑡 ∈ [−1,1]. Obţinem: (1 + 𝑚2 )2 𝑡 2 − (2𝑚 + 1 − 𝑚2 )(1 + 𝑚2 )𝑡 + 2𝑚 − 2𝑚3 = 0 cu ∆=

2𝑚 1−𝑚2
(1 + 𝑚2 )2 (2𝑚 − 1 + 𝑚2 )2 şi rădăcinile: 𝑡1 = şi 𝑡2 = . Se verifică uşor că 𝑡1,2 ∈ [−1,1], ∀𝑚 ∈ ℝ. Se obţin
1+𝑚2 1+𝑚2
2𝑚 2𝑚
sin 𝑥 = 𝑥 = (−1)𝑘 arcsin + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍 (𝑆1 )
1+𝑚2 1+𝑚2
ecuaţiile elementare: { 1−𝑚2
care au, respectiv, soluţiile: { 1−𝑚2
→ 𝑆 = 𝑆1 ∪
sin 𝑥 = 𝑥 = (−1)𝑙 arcsin + 𝑙𝜋, 𝑙 ∈ 𝑍 (𝑆2 )
1+𝑚2 1+𝑚2
𝑆2 ;
SUBIECTUL II
1) a) (𝑑𝑛,𝑛 ): 𝑥 − 𝑛 ∙ 𝑦 + 𝑛 = 0 ↔ 𝑛(1 − 𝑦) + 𝑥 = 0. Coordonatele punctului fix nu depind de valorile parametrului 𝑛 ∈

(𝑑2,3 ): 𝑥 − 2𝑦 + 3 = 0
∗ 1−𝑦 =0
𝑅 , deci: { adică punctul fix este 𝑃(0,1); b) Grupăm două câte două ecuaţiile: {(𝑑3,1 ): 𝑥 − 3𝑦 + 1 = 0 şi
𝑥=0
(𝑑4,1 ): 𝑥 − 4𝑦 + 1 = 0
𝑀(−7, −2)
obţinem vârfurile triunghiului: { 𝑁(−5, −1) . Prin urmare,
𝑃(−1,0)
𝑥𝑀 𝑦𝑀 1
1
aria este 𝒜∆ 𝑀𝑁𝑃 = ∙ |𝑑|, 𝑑 = | 𝑥𝑁 𝑦𝑁 1| = −2 → 𝒜∆ 𝑀𝑁𝑃 = 1; c) Formăm sistemul de ecuaţii:
2
𝑥𝑃 𝑦𝑃 1
𝑥 − 𝑛𝑦 + 𝑛 = 0
{ → 𝑛𝑥 2 − 𝑥 − 𝑛 = 0, ∆= 1 + 4𝑛2 > 0, deci cele două grafice au două puncte distincte, comune:
𝑦 = 𝑥2
𝐴(𝑥𝐴 , 𝑦𝐴 ), 𝐵(𝑥𝐵 , 𝑦𝐵 ) → [𝐴𝐵] = √(𝑥𝐵 − 𝑥𝐴 )2 + (𝑦𝐵 − 𝑦𝐴 )2 = √(𝑥𝐵 − 𝑥𝐴 )2 [1 + (𝑥𝐵 + 𝑥𝐴 )2 ] = √(𝑆 2 − 4𝑃)(𝑆 2 + 1) =
1
=𝑡
𝑛2
1 1 3∙√3 27 1 1
√( + 4) ( + 1) = ⏞ (𝑡 + 4)(𝑡 + 1) =
→ → = → 𝑛 = ±√2;
𝑛2 𝑛2 2 4 𝑛2 2
𝑥+𝑦=𝑆
{
𝑥∙𝑦=𝑃
𝑥 + 𝑦 + 𝑥𝑦 = 5
2) a) { 2 {𝑆 + 𝑃 = 5 = 𝑆′. Formăm ecuaţia: 𝑡 2 − 𝑆 ′ ∙ 𝑡 + 𝑃′ = 0, de unde: (𝑆, 𝑃) ∈ {(2,3); (3,2)} →
⏞
→
𝑥 𝑦 + 𝑥𝑦 2 = 6 𝑆 ∙ 𝑃 = 6 = 𝑃′
2 𝑆 =𝑥+𝑦+𝑧
𝑡 − 2𝑡 + 3 = 0 (∆< 0)
{ → (𝑥, 𝑦) ∈ {(1,2); (2,1)}; b) Folosind notaţiile: { 𝑄 = 𝑥𝑦 + 𝑦𝑧 + 𝑧𝑥 , sistemul
𝑡 2 − 3𝑡 + 2 = 0 𝑃 = 𝑥𝑦𝑧
1 1 1 1
+ + =
𝑥 𝑦 𝑧 2 2𝑄 = 𝑃
1 1 1
+ + = −1 devine: { 𝑆 = −𝑃 → 8𝑄4 + 8𝑄3 − 16𝑄3 − 16𝑄2 + 9𝑄2 − 9 = 0 →
𝑥𝑦 𝑦𝑧 𝑧𝑥
(𝑆 2 − 2𝑄)2 − 2(𝑄2 − 2𝑆𝑃) = 18
{𝑥 4 + 𝑦 4 + 𝑧 4 = 18
(𝑄 + 1)(8𝑄3 − 16𝑄2 + 9𝑄 − 9) = 0 → 𝑄 = −1, 𝑆 = 2, 𝑃 = −2. Ecuaţia 8𝑄3 − 16𝑄2 + 9𝑄 − 9 = 0nu are soluţii
raţionale. Formăm ecuaţia de grad trei: 𝑡 3 − 𝑆𝑡 2 + 𝑄𝑡 − 𝑃 = 0 ↔ 𝑡 3 − 2𝑡 2 − 𝑡 + 2 = 0 →
𝑡1 = 1 x z y y z x
𝑡2 = −1 y x z x y z
𝑡3 − 2 z y x z x y
225
𝑥+𝑦+𝑧+𝑡 =0
𝑥+𝑦+𝑧+𝑡 =𝑆 2
𝑥𝑦 + 𝑥𝑧 + 𝑥𝑡 + 𝑦𝑧 + 𝑦𝑡 + 𝑧𝑡 = 𝑄 𝑥 + 𝑦 2 + 𝑧 2 + 𝑡 2 = 10 𝑆=0
c) Folosind notaţiile { , sistemul 𝑥 + 𝑦 4 + 𝑧 4 + 𝑡 4 = 34 devine: {𝑄 = −5 şi
4
𝑥𝑦𝑧 + 𝑥𝑦𝑡 + 𝑥𝑧𝑡 + 𝑦𝑧𝑡 = 𝑀
1 1 1 1 𝑀=0
𝑥𝑦𝑧𝑡 = 𝑃
{ 𝑥+𝑦+𝑧+𝑡 =0
formăm ecuaţia: 𝑢4 − 𝑆 ∙ 𝑢3 + 𝑄 ∙ 𝑢2 − 𝑀 ∙ 𝑢 + 𝑃 = 0 ↔ 𝑢4 − 5𝑢2 + 𝑃 = 0. Rădăcinile 𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡 verifică ultima ecuaţie:
𝑥 4 − 5𝑥 2 + 𝑃 = 0
𝑦 4 − 5𝑦 2 + 𝑃 = 0
𝑧 4 − 5𝑧 2 + 𝑃 = 0 → 𝑃 = 4, de unde: 𝑢4 − 5𝑢2 + 4 = 0 → 𝑢1,2,3,4 ∈ {±1, ±2}.
4 2
𝑡 − 5𝑡 + 𝑃 = 0
{̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
⨁ 𝑥 4 + 𝑦 4 + 𝑧 4 + 𝑡 4 − 5(𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 + 𝑡 2 ) + 4𝑃 = 0
Redăm soluţiile în tabelul:
1 x x x x x x y y y y y y z z z z z z t t t t t t
−1 y t z z t y x t z z t x x t y y t x x z y y z x
2 z y t y z t z x t x z t y x t x y t y x z x y z
−2 t z y t y z t z x t x z t y x t x y z y x z x y
SUBIECTUL III
(−1)𝑛∙𝑛!
1) a) Fie 𝑃(𝑛): , , 𝑓 (𝑛) (𝑥) = (𝑥+𝑎)𝑛+1 , ∀𝑛 ∈ 𝑁′′. Demonstrăm relaţia prin inducţie matematică: Etapa1) 𝑃(1): , , 𝑓 ′ (𝑥) =
1 (−1)𝑘 ∙𝑘!
− (𝑥+𝑎)2 ′′ adevărat; Etapa 2) Presupunem 𝑃(𝑘): , , 𝑓 (𝑘) (𝑥) = (𝑥+𝑎)𝑘+1 ′′ adevărată. 𝑃(𝑘 + 1): , , 𝑓 (𝑘+1) (𝑥) =
′ (−1)𝑘+1 ∙(𝑘+1)!
(𝑓 (𝑘) (𝑥)) = (𝑥+𝑎)𝑘+2
′′ adevărată. Cum 𝑃(1) şi 𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1) sunt adevărate, rezultă că şi 𝑃(𝑛) este
adevărată; b) Tot prin inducţie matematică: Fie 𝑃(𝑛): (𝑢 ∙ 𝑣)(𝑛) = 𝐶𝑛0 𝑓 (𝑛) ∙ 𝑔 + 𝐶𝑛1 𝑓 (𝑛−1) ∙ 𝑔′ + ⋯ + +𝐶𝑛𝑘 𝑓 (𝑛−𝑘) ∙ 𝑔(𝑘) +
⋯ + 𝐶𝑛𝑛 𝑓 ∙ 𝑔(𝑛) ; Etapa 1) 𝑃(1): (𝑢 ∙ 𝑣)′ = 𝑢′ ∙ 𝑣 + 𝑢 ∙ 𝑣′ adevărat; Etapa 2) Dacă 𝑃(𝑚): (𝑢 ∙ 𝑣)(𝑚) = 𝐶𝑚 0 (𝑚)
𝑓 ∙𝑔+
1 (𝑚−1) ′ 𝑘 (𝑚−𝑘) (𝑘) 𝑚 (𝑚) (𝑚+1) 0 (𝑚+1)
𝐶𝑚 𝑓 ∙ 𝑔 + ⋯ + +𝐶𝑚 𝑓 ∙ 𝑔 + ⋯ + 𝐶𝑚 𝑓 ∙ 𝑔 → 𝑃(𝑚 + 1): (𝑢 ∙ 𝑣) = 𝐶𝑚 𝑓 ∙𝑔+
1 (𝑚)
0 (𝑚)
𝐶𝑚
⏟ 𝑓 ∙ 𝑔′ + 𝐶𝑚 𝑓 ∙ 𝑔′ + 𝐶𝑚
1 (𝑚−1)
𝑓 ∙ 𝑔′′ + ⋯ + 𝐶𝑚𝑚
𝑓 ∙ 𝑔(𝑚+1) - adevărat. Cum 𝑃(1); 𝑃(𝑚) → 𝑃(𝑚 + 1) sunt
∁1
𝑚+1 ∙𝑓
(𝑚) ∙𝑔′
1 (10) (−1)10 ∙10! (−1)9 ∙9! (−1)8 ∙8!

adevărate → 𝑃(𝑛) adevărată; c) 𝑔(10) (𝑥) = ( ∙ 𝑥 3) 0
= ∁10 (𝑥+1)11
∙ 𝑥 3 + ∁110 (𝑥+1)10 ∙ 3𝑥 2 + ∁10
2
(𝑥+1)9
∙ 6𝑥 +
𝑥+1
7
3 (−1) ∙7! 10! 3∙9! 6∙8! 6∙7!
∁10 (𝑥+1)8
∙ 6 → 𝑔(10) (1) = − 10 ∙ + 45 ∙ − 120 ; (𝑥 2 ∙ 𝑒 𝑥 )(100) = ∁100
0
𝑒 𝑥 ∙ 𝑥 2 + ∁1100 𝑒 𝑥 ∙ 2𝑥 + ∁100
2
𝑒𝑥 ∙
211 210 29 28
2→ (𝑥 2 𝑥 )(100) (0)
∙𝑒 = 9900;
𝜋
2) a) 𝐹1 (𝑥) = ∫(𝑡𝑔 𝑥 + 𝑐𝑡𝑔 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = − ln|cos 𝑥| + ln|sin 𝑥| + 𝒞.Din 𝐹1 ( ) = 0 → 𝒞 = 0 şi 𝐹1 (𝑥) =
4
𝜋 𝜋 𝜋
− ln|cos 𝑥| + ln|sin 𝑥|; b) ∫ (𝑡𝑔 𝑥 + 𝑐𝑡𝑔 𝑥)3 ∙ 𝑑𝑥 = ∫ (𝑡𝑔3 𝑥 + 3𝑡𝑔 𝑥 + 3𝑐𝑡𝑔 𝑥 + 𝑐𝑡𝑔3 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫𝜋3 (𝑡𝑔3 𝑥 + 𝑡𝑔 𝑥 +
𝜋
3
𝜋
3
6 6 6
𝜋
𝑡𝑔2 𝑥 𝑐𝑡𝑔2 𝑥 3 8
2𝑡𝑔 𝑥 + 2𝑐𝑡𝑔 𝑥 + 𝑐𝑡𝑔 𝑥 + 𝑐𝑡𝑔3 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ( − 2 ln cos 𝑥 + 2 ln sin 𝑥 − )| = + 4 ln √3; c) 𝐼 =
𝜋
2 2 3
6
𝜋 𝜋
∫ (𝑡𝑔 𝑥 + 𝑐𝑡𝑔 𝑥)𝑛 ∙ (𝑡𝑔 𝑥 − 𝑐𝑡𝑔 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫ (𝑡𝑔 𝑥 + 𝑐𝑡𝑔 𝑥)𝑛−1 ∙ (𝑡𝑔2 𝑥 − 𝑐𝑡𝑔2 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 ; Fie 𝑢(𝑥) = 𝑡𝑔 𝑥 + 𝑐𝑡𝑔 𝑥
𝜋
3
𝜋
3
6 6
𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 𝑢𝑛 3 (𝑡𝑔 𝑥+𝑐𝑡𝑔 𝑥)𝑛 3
derivabilă pe [ , ] şi 𝑢′ (𝑥) = 𝑡𝑔2 𝑥 − 𝑐𝑡𝑔2 𝑥. De aici 𝐼 = ∫𝜋3 𝑢𝑛−1 ∙ 𝑢′ ∙ 𝑑𝑥 = |𝜋 = |𝜋 = 0;
6 3 𝑛 𝑛
6 6 6
TEST 73
SUBIECTUL I
2 3
1) 𝑎4 + 𝑎2 + 1 = 0 → 𝑎4 + 2𝑎2 + 1 − 𝑎2 = 0 → { 𝑎2 + 𝑎 + 1 = 0 → 𝑎3 = 1 → 𝑎6 = 1 = 𝑎6𝑛 .
𝑎 − 𝑎 + 1 = 0 → 𝑎 = −1
𝑦 = 𝑥2 𝑦 = 𝑥2
2) Rezolvăm: { şi { . Obţinem punctele: 𝐴(−1,1), 𝐵(3,9), 𝐶(4,16), 𝐷(−2,4). Cu formula distanţei,
𝑦 = 2𝑥 + 3 𝑦 = 2𝑥 + 8
calculăm lungimile bazelor: [𝐴𝐵] = 4√5 şi [𝐶𝐷] = 6√5 precum şi înălţimea trapezului care este distanţa între cele
|2∙(−1)−1+8| (4√5+6√5)∙√5
două baze: ℎ = 𝑑(𝐴; (𝐶𝐷)) = = √5. Aria trapezului este: 𝒜𝐴𝐵𝐶𝐷 = = 25;
√22 +(−1)2 2
226
𝑥−1≥0 𝑥 ∈ [2, +∞)

𝑥−2≥0 2
3) Impunem condiţiile de existenţă: { → {(√𝑥 − 1 − 2) ≥ 0 şi ecuaţia devine |√𝑥 − 1 − 2| +
𝑥 + 3 − 4√𝑥 − 1 ≥ 0 2
𝑥 − 1 − 2√𝑥 − 2 ≥ 0 (√𝑥 − 2 − 1) ≥ 0
|√𝑥 − 2 − 1| = 2. Distingem cazurile: i) Dacă 𝑥 ∈ [2,3), ecuaţia devine: 2 − √𝑥 − 1 + 1 − √𝑥 − 2 = 2 → 𝑥 = 2 ∈
[2,3)(1); ii) Dacă 𝑥 ∈ [3,5), ecuaţia devine: 2 − √𝑥 − 1 + √𝑥 − 2 − 1 = 2 → 𝑥 ∈ ∅; iii) Dacă 𝑥 ∈ [5, +∞), ecuaţia
194 194
devine: √𝑥 − 1 − 2 + √𝑥 − 2 − 1 = 2 → 𝑥 = ∈ [5, +∞)(2); Din (1),(2) rezultă soluţia: 𝑥 ∈ {2, };
25 25
4) Dacă suma coeficienţilor binomiali este egală cu 64 → 𝑛 = 6 şi binomul devine: (𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑦)6 având suma
coeficienţilor: ∁06 ∙ 𝑎6 + ∁16 ∙ 𝑎5 + ∁26 ∙ 𝑎4 + ⋯ + ∁66 = 729 ↔ 𝑎6 + 6𝑎5 + 15𝑎4 + 20𝑎3 + 15𝑎2 + 6𝑎 − 728 = 0 → 𝑎 =
2; Rămâne ecuaţia: 𝑎5 + 8𝑎4 + 31𝑎3 + 82𝑎2 + 179𝑎 + 364 = 0 care, evident, nu are soluţii reale, pozitive.
5) Din relaţia ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑀𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗

𝑀𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑀𝐶 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑁𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑁𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑁𝐶 → (𝑀𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑁) + (𝑀𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝑁) + (𝑀𝐶 𝐶𝑁) = ⃗0 de unde, prin
⃗ → 𝑀 ≡ 𝑁;
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 0
regula triunghiului (Chasles), obţinem: 3 ∙ 𝑀𝑁
𝐸𝐷 𝐵𝐷 √2
6) Aplicăm teorema bisectoarei în ∆ 𝐴𝐵𝐷: = = cos 45° = ;
𝐸𝐴 𝐴𝐵 2
SUBIECTUL II
3 log 2 𝑥 + 2 log 2 𝑦 = 3 log 𝑥 = 1 𝑥=2

1) a) Logaritmăm în baza 2 ecuaţiile sistemului: { →{ 2 →{ ; b) Logaritmăm în
4 log 2 𝑥 + 3 log 2 𝑦 = 4 log 2 𝑦 = 0 𝑦=1
log 2 3 = 𝛼
3 log 2 3 + 2 log 2 𝑥 + 3 log 2 𝑦 = 3 + 3 log 2 𝑧
log 𝑥 = 𝑎
baza 2 ecuaţiile sistemului: { 2 log 2 3 + 4 log 2 𝑥 + log 2 𝑦 = 1 + 2 log 2 𝑧 şi notăm { 2 . Obţinem sistemul:
log 2 𝑦 = 𝑏
log 2 3 + 5 log 2 𝑥 + 2 log 2 𝑦 = 2 + log 2 𝑧
log 2 𝑧 = 𝑐
2𝑎 + 3𝑏 − 3𝑐 = 3 − 3𝛼 𝑎=0 𝑥=1
{ 4𝑎 + 𝑏 − 2𝑐 = 1 − 2𝛼 → {𝑏 = 1 → {𝑦 = 2; c) Logaritmăm în baza 𝑒 ecuaţiile sistemului:
5𝑎 + 2𝑏 − 𝑐 = 2 − 𝛼 𝑐=𝛼 𝑧=3
ln 𝑥 = 𝑚
2 ln 𝑥 + 3 ln 𝑦 − ln 𝑧 − 2 ln 𝑡 = ln 2
ln 𝑦 = 𝑛
{ ln 𝑥 − 2 ln 𝑦 + 2 ln 𝑧 − ln 𝑡 = ln 3 şi notăm: { . Obţinem:
ln 𝑧 = 𝑝
3 ln 𝑥 + ln 𝑦 − ln 𝑧 − 𝑎 ln 𝑡 = ln 𝑏
ln 𝑡 = 𝑞
2𝑚 + 3𝑛 − 𝑝 − 2𝑞 = ln 2 2 3 −1 −2
sistemul { 𝑚 − 2𝑛 + 2𝑝 − 𝑞 = ln 3 . Formăm matricea principală: 𝐴 = (1 −2 2 −1) şi matricea extinsă: 𝐴̅ =
3𝑚 + 𝑛 + 𝑝 − 𝑎𝑞 = ln 𝑏 3 1 1 −𝑎
2 3 −1 −2 ln 2 2 3 −1 2 3 −2 2 3 ln 2
(1 −2 2 −1 ln 3);Calculăm ∆3 = |1 −2 2 | = 0, ∆′3 = |1 −2 −1| = 7(𝑎 − 3), ∆′′ 3 = |1 −2 ln 3| =
3 1 1 −𝑎 𝑏 3 1 1 3 1 −𝑎 3 1 𝑏
7(ln 6 − 𝑏); Cazul 1) Dacă 𝑎 = 3 şi 𝑏 ≠ ln 6 → rang 𝐴 = 2, rang 𝐴̅ = 3 şi sistemul este incompatibil. Cazul 2) Dacă 𝑎 ≠
3 → rang 𝐴 = rang 𝐴̅ = 3 şi sistemul este compatibil, simplu nedetrminat, cu necunoscută secundară: 𝑞. Cazul 3) Dacă
𝑎 = 3 şi 𝑏 = ln 6 → rang 𝐴 = rang 𝐴̅ = 2 → sistem compatibil, dublu nedeterminat, cu necunoscutele secundare 𝑝, 𝑞;
2) a) Pentru fiecare dintre cele 2017 valori ale lui 𝑎̂, elementul 𝑏̂ ia tot 2017 valori. Deci cardinalul mulţimii este:
𝑎̂ 𝑏̂ 𝑏̂
𝑛(𝒜2017 ) = 20172 = 4068289. b) det (𝑏̂ 𝑎̂ 𝑏̂ ) = 𝑎̂ 3 + 2̂𝑏̂ 3 = 0̂ → 𝑎̂ = 𝑏̂. Deci, în mulţimea 𝒜3 sunt 3 matrice
𝑏̂ 𝑏̂ 𝑎̂
0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 1̂ 1̂
singulare şi 6 matrice nesingulare;c)Mulţimea 𝒜2 = {𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷} unde 𝐴 = (0̂ 0̂ 0̂) , 𝐵 = (1̂ 0̂ 1̂) , 𝐶 =
0̂ 0̂ 0̂ 1̂ 1̂ 0̂
1̂ 0̂ 0̂ 1̂ 1̂ 1̂
(0̂ 1̂ 0̂) , 𝐷 = (1̂ 1̂ 1̂). Întocmim tablele operaţiilor
0̂ 0̂ 1̂ 1̂ 1̂ 1̂
227
+ A B C D
A A B C D
B B A D C
C C D A B
D D C B A
∙ A B C D
A A A A A
B A B B A
C A B C D
D A A D D
Avem (𝒜2 , +): Parte stabilă: Conform tabelului; Asociativitate: Conform teoriei; Comutativitate: Tabelul este simetric
faţă de diagonala principală; Element neutru: 𝐴; Elemente simetrizabile: Simetricele matricelor 𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷 sunt, în
ordine: 𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷; (𝒜2 ,∙): Parte stabilă: Conform tabelului; Asociativitate: Conform teoriei; Comutativitate: Tabelul este
simetric faţă de diagonala principală; Element neutru: 𝐶; Elemente simetrizabile: 𝐶; (𝒜2 , + ,∙ ): Distributivitatea
operaţiei multiplicative faţă de cea aditivă: Conform teoriei;
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓′𝑛 (𝑥) = (𝑥 𝑛 ∙ 𝑒 −𝑥 )′ = 𝑛 ∙ 𝑥 𝑛−1 ∙ 𝑒 −𝑥 − 𝑥 𝑛 ∙ 𝑒 −𝑥 = 𝑥 𝑛−1 ∙ 𝑒 −𝑥 ∙ (𝑛 − 𝑥) = 0 → 𝑥 ∈ {0,1}. Punctul de extrem are

coordonatele: 𝐴(𝑛; 𝑛𝑛 𝑒 −𝑛 ); b) 𝑓𝑛′′ (𝑥) = 𝑥 𝑛−2 ∙ 𝑒 −𝑥 ∙ (𝑥 2 − 2𝑛𝑥 + 𝑛2 − 𝑛) = 0 → 𝑥 ∈ {𝑛 − √𝑛, 𝑛 + √𝑛}. Punctele de
𝑛 𝑛
inflexiune sunt: 𝐵 (𝑛 − √𝑛, (𝑛 − √𝑛) 𝑒 √𝑛−𝑛 ) şi, respectiv 𝐶 (𝑛 + √𝑛, (𝑛 + √𝑛) 𝑒 −√𝑛−𝑛 );c) Pentru 𝑛 = 4:
𝑥𝐴 𝑦𝐴 1 4 256𝑒 −4 1
|𝑑|
𝐴(4,256𝑒 −4 ); 𝐵(2,16𝑒 −2 ); 𝐶(6,46656𝑒 −6 ). Aria este 𝒜 = , unde 𝑑 = |𝑥𝐵 𝑦𝐵 1| = |2 16𝑒 −2
1| =
2
𝑥𝐶 𝑦𝐶 1 6 46656𝑒 −6
1
64(16−𝑒 2 ) 32(16−𝑒 2 )
→𝒜= ;
𝑒4 𝑒4
1 1 233 1 𝑔(𝑥) 1 𝑥 5 +4∙𝑥 4 +6∙𝑥 3 +6∙𝑥 2 +5∙𝑥+2

2) a) ∫0 𝑓(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (2 ∙ 𝑥 4 + 7 ∙ 𝑥 3 + 11 ∙ 𝑥 2 + 11 ∙ 𝑥 + 7) ∙ 𝑑𝑥 = ; b) ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 ∙
20 𝑥+3 𝑥+3
1 (𝑥+3)(𝑥 4 +𝑥 3 +3𝑥 2 −3𝑥+14)−40 279 4 1 𝑓(𝑥) 1 2∙𝑥 4 +7∙𝑥 3 +11∙𝑥 2 +11∙𝑥+7
𝑑𝑥 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = − 40 ln ; c) Calculăm: ∫0 𝑔(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 5 +4∙𝑥 4 +6∙𝑥 3 +6∙𝑥 2+5∙𝑥+2 ∙ 𝑑𝑥 ;
𝑥+3 20 3
2 2 𝑓(𝑥) 𝐴
Căutând rădăcinile întregi printre divizorii termenului liber, obţinem: 𝑔(𝑥) = (𝑥 + 2)(𝑥 + 1) (𝑥 + 1) → = +
𝑔(𝑥) 𝑥+2
𝐵 𝐶 𝐷𝑥+𝐸
+ (𝑥+1)2 + . Eliminând numitorii şi, identificând coeficienţii, obţinem sistemul:
𝑥+1 𝑥 2 +1
𝐴+𝐵+𝐷 =2
2𝐴 + 3𝐵 + 𝐶 + 4𝐷 + 𝐸 = 7 𝑓(𝑥) 1 1 1 1
2𝐴 + 3𝐵 + 2𝐶 + 5𝐷 + 4𝐸 = 11 care conduce la: 𝑔(𝑥) = 𝑥+2 + 𝑥+1 + (𝑥+1)2 + 𝑥 2 +1. Integrând, termen cu termen,
2𝐴 + 3𝐵 + 𝐶 + 2𝐷 + 5𝐸 = 11
{ 𝐴 + 2𝐵 + 2𝐶 + 2𝐸 = 7
1 𝑓(𝑥) 𝜋+2
obţinem: ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ln 3 + .
𝑔(𝑥) 4
TEST 74
SUBIECTUL I
39
𝑎 = √23 𝑎13 =
3
(𝑎13 )6 = 232 = 529
1) { → { 13 √23 → { 13 6 → 𝑎 > 𝑏;
26
𝑏 = √8 𝑏 = √8 (𝑏 ) = 83 = 512
1 2−𝑚 (𝑚−2)2 +1
2) Vârful parabolei 𝑦 = (𝑚 − 1) ∙ 𝑥 2 + (𝑚 − 2) ∙ 𝑥 − este 𝑉 ( ,− ) şi, fiind situat pe prima
4(𝑚−1) 2𝑚−2 4𝑚−4
2−𝑚 (𝑚−2)2 +1
bisectoare: =− → (𝑚 − 2)2 + 1 = 2(𝑚 − 2) → 𝑚 = 3;
2𝑚−2 4𝑚−4
3−𝑥 ≥0
𝑥=2
3) Condiţiile de existenţă: {2 − 𝑦 < 0 conduc la (𝑥, 𝑦) ∈ {0,1,2,3} × {0,1}. Verifică ecuaţia: { ;
𝑦=0
𝑥+𝑦>0
228
4) sin 𝑛° > 0 → 𝑛 ∈ (0°, 180°) ∪ (360°, 450°) ∪ … ∪ (1800°, 1980°). Sunt 𝑛𝑓 = 6 ∙ 179 = 1074 cazuri favorabile şi
𝑛𝑓 1074
𝑛𝑝 = 2017 cazuri posibile, deci probabilitatea este: 𝑝 = = ;
𝑛𝑝 2017
1 4
5) Fie 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, 𝐷 ∈ 𝐵𝐶 → 𝑚𝐴𝐷 = − = − ; Ecuaţia înălţimii (𝐴𝐷): 𝑦 − 𝑦𝐴 = 𝑚𝐴𝐷 (𝑥 − 𝑥𝐴 ) → 𝑦 − 10 =
𝑚𝐵𝐶 3
4 𝑦−𝑦𝐵 𝑥−𝑥𝐵
− (𝑥 + 3). Fie 𝑀 mijlocul lui 𝐵𝐶 → 𝑀(0,6). Ecuaţia medianei (𝐵𝑀): = → 𝑦 = 7𝑥 + 6; Fie 𝐶𝐸
3 𝑦𝐵 −𝑦𝑀 𝑥𝐵 −𝑥𝑀
2 1 7
𝐴𝐸 𝐴𝐶
𝑥𝐸 = 𝑥𝐴 + 𝑥𝐵 = −
̂ . Din teorema bisectoarei:
bisectoarea unghiului 𝐵𝐶𝐴 = = 2. De aici: { 3 3 3
𝐸𝐵 𝐵𝐶 2 1 19 . Ecuaţia bisectoarei
𝑦𝐸 = 𝑦𝐴 + 𝑦𝐵 =
3 3 3
𝑈 = 𝐴𝐷 ∩ 𝐵𝑀
1 23
(𝐶𝐸): 13𝑥 + 16𝑦 − 71 = 0. Fie { 𝑉 = 𝐵𝑀 ∩ 𝐶𝐸 . Rezolvând sistemele, obţinem: 𝑈(0,6), 𝑉 (− , ) , 𝑊(3,2). Aria
5 5
𝑊 = 𝐶𝐸 ∩ 𝐴𝐷
0 6 1
|𝑑| 1 23 5
𝒜∆ 𝑈𝑉𝑊 = , unde determinantul 𝑑 = |− 5 5 1| = 5 → 𝒜∆ 𝑈𝑉𝑊 = ;
2 2
3 2 1
6) În triunghiul 𝑁𝐵𝐶, 𝑀𝑁 este înălţime şi mediană, deci triunghiul este isoscel: 𝑁𝐵 = 𝐶𝑁 = 𝑏 + 𝑐. Aplicând teorema lui
𝑏 tg 𝐵 = √2 − 1
Pitagora în ∆ 𝐵𝐴𝑁: (𝑏 + 𝑐)2 = 𝑐 2 + 𝑐 2 → = √2 − 1 → { ;
𝑐 ctg 𝐵 = √2 + 1
SUBIECTUL II
1) a) Înlocuind 𝑥𝑛 = 2 ∙ 𝑥0 − 𝑥1 + (𝑥1 − 𝑥0 ) ∙ 2𝑛 în 𝑥𝑛+2 = 3 ∙ 𝑥𝑛+1 − 2 ∙ 𝑥𝑛 , obţinem: 2 ∙ 𝑥0 − 𝑥1 + (𝑥1 − 𝑥0 ) ∙ 2𝑛+2 =

𝑎 𝑏𝑛
3(2 ∙ 𝑥0 − 𝑥1 + (𝑥1 − 𝑥0 ) ∙ 2𝑛+1 ) − 2(2 ∙ 𝑥0 − 𝑥1 + (𝑥1 − 𝑥0 ) ∙ 2𝑛 ) adevărat; b) Dacă 𝐴𝑛 = ( 𝑛 ), din relaţia :
𝑐𝑛 𝑑𝑛
𝑎𝑛+2 = 3 ∙ 𝑎𝑛+1 − 2 ∙ 𝑎𝑛 𝑎0 = 1, 𝑎1 = 4 𝑎𝑛 = −2 + 3 ∙ 2𝑛
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
𝑏 = 3 ∙ 𝑏𝑛+1 − 2 ∙ 𝑏𝑛 𝑏 = 2, 𝑏3 = 3 𝑏𝑛 = 1 + 2𝑛
𝐴𝑛+2 = 3 ∙ 𝐴𝑛+1 − 2 ∙ 𝐴𝑛 → { 𝑛+2 cu termenii iniţiali: { 0 →⏞ { →
𝑐𝑛+2 = 3 ∙ 𝑐𝑛+1 − 2 ∙ 𝑐𝑛 𝑐0 = 3, 𝑐1 = 2 𝑐𝑛 = 4 − 2𝑛
𝑑𝑛+2 = 3 ∙ 𝑑𝑛+1 − 2 ∙ 𝑑𝑛 𝑑0 = 4, 𝑑1 = 1 𝑑𝑛 = 7 − 3 ∙ 2𝑛
𝑛 𝑛
−2 + 3 ∙ 2 1+2
𝐴𝑛 = ( ); c) Avem det(𝐴𝑛 ) = −2(2𝑛+1 − 3)2 = 0 → 𝑛 ∉ 𝑁 → det(𝐴𝑛 ) ≠ 0, ∀𝑛 ∈ 𝑁;
4 − 2𝑛 7 − 3 ∙ 2𝑛
2) a) Fie 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑓(𝑥) = 𝑛. Din relaţia 𝑓(𝑥 2 ) = 𝑥 2 ∙ 𝑓(𝑥), deducem că: 2𝑛 = 𝑛 + 2 → 𝑛 = 2 → 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 →
𝑎𝑥 4 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐 = 𝑎𝑥 4 + 𝑏𝑥 3 + 𝑐𝑥 2 → 𝑏 = 𝑐 = 0. Din 𝑓(1) = 1 → 𝑎 = 1 şi 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 ; b) Fie 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑔(𝑥) = 𝑚. Din
relaţia 𝑥 ∙ 𝑔(𝑔(𝑥)) = 𝑔2 (𝑥) → 𝑚2 + 1 = 2𝑚 → 𝑚 = 1 → 𝑔(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏 → 𝑎2 𝑥 2 + (𝑎𝑏 + 𝑏)𝑥 = 𝑎2 𝑥 2 + 2𝑎𝑏𝑥 +
𝑏 2 → 𝑏 = 0 → 𝑔(𝑥) = 𝑎𝑥. Din 𝑔(1) = 1 → 𝑔(𝑥) = 𝑥;c) Fie 𝜀 ∈ 𝐶 − 𝑅, 𝜀 2 + 𝜀 + 1 = 0 (𝜀 3 = 1). ℎ(𝜀) = (𝜀 + 1)6𝑛+1 −
𝜀 6𝑛+1 − 1 = 0 → ℎ(𝜀̅) = 0 → ℎ ⋮ (𝑥 − 𝜀)(𝑥 − 𝜀̅) = 𝑥 2 + 𝑥 + 1. Presupunem: ℎ = (𝑥 + 1)6𝑛+1 − 𝑥 6𝑛+1 − 1 =
(𝑥 2 + 𝑥 + 1)2 ∙ 𝑢, ∀𝑥 ∈ 𝐶. Derivăm relaţia: ℎ′ (𝑥) = (6𝑛 + 1)(𝑥 + 1)6𝑛 − (6𝑛 + 1)𝑥 6𝑛 . Întrucât ℎ′ (𝜀) = 0 = ℎ(𝜀) →
ℎ ⋮ (𝑥 − 𝜀)2 (𝑥 − 𝜀̅)2 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)2 ;
SUBIECTUL III
1) a) Întrucât 𝑓(1) = 𝑓 ′ (1) = 𝑓 ′′ (1) = 𝑓 ′′′ (1) = 0 şi 𝑓 (4) (1) ≠ 0 → ordinul de multiplicitate al rădăcinii 𝑥0 = 1 este 4
(rădăcina cvarduplă); b) Aplicăm teorema împărţirii cu rest: 𝑔 = 𝑝 ∙ 𝑐 + 𝑟 → 𝑥 100 + 𝑥 99 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 = 𝑥 2 ∙
(𝑥 − 1)2 ∙ 𝑐(𝑥) + 𝑎 ∙ 𝑥 3 + 𝑏 ∙ 𝑥 2 + 𝑐 ∙ 𝑥 + 𝑑 (1). Pentru 𝑥 = 0 obţinem 1 = 𝑑. Pentru 𝑥 = 1 obţinem: 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 =
100 (2). Derivăm relaţia (1): 100𝑥 99 + 99𝑥 98 + … + 2𝑥 + 1 = 2𝑥(𝑥 − 1)2 𝑐(𝑥) + 2𝑥 2 (𝑥 − 1)𝑐(𝑥) +
𝑥 2 (𝑥 − 1)2 𝑐 ′ (𝑥) + 3𝑎𝑥 2 + 2𝑏𝑥 + 𝑐 (3). Pentru 𝑥 = 0 → 𝑐 = 1 şi pentru 𝑥 = 1 → 3𝑎 + 2𝑏 = 5049 (4). Din (2), (4) →
𝑎 = 4851
{ şi restul devine: 𝑟 = 4851𝑥 3 − 4752𝑥 2 + 𝑥 + 1; c) Fie ℎ = 𝑥 10 + 𝑥 9 + ⋯ + 𝑥 + 1 =
𝑏 = −4752
2
ℎ′ (𝑥) 1 1 1 1 1 1 (ℎ′ ) −ℎ′′ ∙ℎ
(𝑥 − 𝑥1 ) … (𝑥 − 𝑥10 ) → = + + ⋯+ . Derivând: (𝑥−𝑥 + (𝑥−𝑥 + ⋯ + (𝑥−𝑥 = . De
ℎ(𝑥) 𝑥−𝑥1 𝑥−𝑥2 𝑥−𝑥10 1 )2 2 )2 10 )
2 ℎ2
2
1 1 1 (ℎ′ (1)) −ℎ′′ (1)∙ℎ(1) 3025−3630
aici: 𝑆 = (1−𝑥 )2
+ (1−𝑥 )2
+ ⋯ + (1−𝑥 )2
= = = −5.
1 2 10 ℎ(1)2 121
229
𝜋
1 1 1 𝑥 𝜋−2 𝑡𝑔 𝑥−1
2) a) ∫0 arccos √1 − 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 = (𝑥 ∙ arccos √1 − 𝑥 2 )|0 − ∫0 𝑑𝑥 = ; b) 𝐼𝑛 = ∫𝜋2 arctg 𝑛 ∙ 𝑑𝑥 =
√1−𝑥 2 2
4
1+𝑡𝑔 𝑥
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝑛+1
𝑛
𝑡𝑔 𝑥−𝑡𝑔 𝜋 𝑛 (4) 1
∫ arctg
𝜋
2
1+𝑡𝑔 𝑥∙𝑡𝑔
4
𝜋 ∙ 𝑑𝑥 = ∫ (𝑥 − ) ∙ 𝑑𝑥 =
𝜋
2
4 𝑛+1
; Observăm că 0 ≤ 𝐼𝑛 ≤
𝑛+1
deci 𝐼𝑛 este convergent la 0; c) 𝐽𝑛 =
4 4 4
𝐶𝑒𝑠𝑎𝑟𝑜
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝑛+1 𝜋 𝑛+1 𝑆𝑡𝑜𝑙𝑧
sin 𝑥+cos 𝑥 𝜋 𝜋 𝑛 ( ) ( )
∫4
𝜋 arcsin𝑛 𝑑𝑥 = ∫ arcsin𝑛 sin (𝑥 + ) 𝑑𝑥 = ∫ (𝑥 + ) 𝑑𝑥 =
4
𝜋
4
𝜋
2
. Dar lim 2
=
⏞ ∞, deci 𝐽𝑛 este
− √2 − 4 − 4 𝑛+1 𝑛→∞ 𝑛+1
4 4 4
divergent.
TEST 75
SUBIECTUL I
1) Dacă 𝑧 = 𝑖 + 2 ∙ 𝑖 2 + 3 ∙ 𝑖 3 + ⋯ + 100 ∙ 𝑖 100 | ∙ 𝑖 → 𝑖 ∙ 𝑧 = 𝑖 2 + 2 ∙ 𝑖 3 + ⋯ + 99 ∙ 𝑖 100 + 100 ∙ 𝑖 101 de unde, prin

−100𝑖 100
scădere: 𝑧(1 − 𝑖) = 𝑖 + 𝑖 2 + ⋯ + 𝑖 100 − 100𝑖 101 → 𝑧 = → |𝑧| = = 50√2;
1−𝑖 √2
2) Rădăcinile ecuaţiei sunt 𝑥1,2 = 5 ± √5. Dacă notăm 𝑆𝑘 = 𝑥1𝑘 + 𝑥2𝑘 → 𝑆𝑘+2 − 10𝑆𝑘+1 + 20𝑆𝑘 = 0 cu 𝑆1 = 10, 𝑆2 =
60. Obţinem, succesiv: 𝑆3 = 10𝑆2 − 20𝑆1 = 400, 𝑆4 = 10𝑆3 − 20𝑆2 = 2800 şi 𝑆5 = 10𝑆4 − 20𝑆3 = 20000;
𝑥
(√2−1) =𝑡
𝑡>0
𝑥 𝑥 𝑥 2 𝑥
3) (3 − √8) − 2√2 ∙ (√2 − 1) + 1 ≤ 0 ↔ ((√2 − 1) ) − 2√2 ∙ (√2 − 1) + 1 ≤ 0 ⏞
→ 𝑡 2 − 2√2 ∙ 𝑡 + 1 ≤
𝑓↘
𝑥 −1
0 → √2 − 1 ≤ (√2 − 1) ≤ √2 + 1 = (√2 − 1) ⏞ 𝑥 ∈ [−1,1];
→
𝑀𝑜𝑖𝑣𝑟𝑒 𝑁𝑒𝑤𝑡𝑜𝑛
𝜋 𝜋 5 𝜋 𝜋 5 𝜋 5 𝜋 4
4) (cos + 𝑖 ∙ sin ) =
⏞ cos 𝜋 + 𝑖 ∙ sin 𝜋 = −1; (cos + 𝑖 ∙ sin ) =
⏞ (cos ) + 5 (cos ) ∙
5 5 5 5 5 5
𝜋 𝜋 3 𝜋 2 𝜋 2 𝜋 3 𝜋 𝜋 4 𝜋 5
sin ∙ 𝑖 − 10 (cos ) (sin ) − 10 (cos ) (sin ) ∙ 𝑖 + 5 cos (sin ) + (sin ) ∙ 𝑖. Egalând părţile imaginare,
5 5 5 5 5 5 5 5
𝜋
t=sin2
5
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 5−√5
obţinem: 5 ∙ cos 4 − 10 ∙ cos 2 ∙ sin2 + sin4 = 0 ⏞
→ 16𝑡 2 − 20𝑡 + 5 = 0 de unde: sin = √ ;
5 5 5 5 5 8
𝑢⃗ = 𝑎𝑖 + 𝑏𝑗
5) Dacă { înlocuind în |𝑢
⃗ + 𝑣 | ≤ |𝑢
⃗ | + |𝑣 | → √(𝑎 + 𝑐)2 + (𝑏 + 𝑑)2 ≤ √𝑎2 + 𝑏 2 + √𝑐 2 + 𝑑 2 ;
𝑣 = 𝑐𝑖 + 𝑑𝑗
4)
𝜋 5−√5
⏞√
6) sin 2016° = sin(216° + 5 ∙ 360°) = sin 216° = sin(36° + 180°) = − sin = ;
5 8
SUBIECTUL II
𝑥 1 2 𝐿1+𝐿2+𝐿3 𝑥 + 3 𝑥+3 0 𝑥 + 3 𝐶2,3−𝐶1 𝑥 + 3
0
1) a) 𝐷1 = |2 𝑥 1| = ⏞ | 2 𝑥 𝑥−2 −1 | = (𝑥 + 3) ∙ (−1)1+1 ∙
1 | = ⏞ | 2
1 2 𝑥 1 2 1 𝑥
𝑥−1 1
1 1 1 𝐶1,3−𝐶2 0 1 0
𝑥−2 −1
| | = (𝑥 + 3)(𝑥 2 − 3𝑥 + 3) = 0 → 𝑥 = −3; b) 𝐷2 = | 𝑥 2 3| = ⏞ | 𝑥 − 2 2 1| =
1 𝑥−1
𝑥2 4 9 𝑥2 − 4 4 5
𝑥−2 1
−| | = (2 − 𝑥)(3 − 𝑥) = 0 → 𝑥1 = 2, 𝑥2 = 3; c) 𝐷3 = 𝐷1 ∙ 𝐷2 = 0 → 𝑥1 = −3, 𝑥2 = 2, 𝑥3 = 3;
(𝑥 − 2)(𝑥 + 2) 5
2) a) Observăm că 𝑈 2 = 4𝑈 → 𝑋(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑋(𝑐, 𝑑) = (𝑎 ∙ 𝐼4 + 𝑏 ∙ 𝑈)(𝑐 ∙ 𝐼4 + 𝑑 ∙ 𝑈) = 𝑎𝑐𝐼4 + 𝑎𝑑𝑈 + 𝑏𝑐𝑈 + 4𝑏𝑑𝑈 =

𝑋(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 4𝑏𝑑); b) Parte stabilă: conform pct.a); Asociativitate: conform teoriei; Comutativitate: 𝑋(𝑎, 𝑏) ∙
𝑋(𝑐, 𝑑) = 𝑋(𝑐, 𝑑) ∙ 𝑋(𝑎, 𝑏) ↔ 𝑋(𝑎𝑐, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 4𝑏𝑑) = 𝑋(𝑐𝑎, 𝑑𝑎 + 𝑐𝑏 + 4𝑑𝑏); Element neutru: 𝑋(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑋(1,0) =
1
𝑎𝑐 = 1 𝑐=
𝑎
𝑋(𝑎, 𝑏); Elemente simetrizabile: 𝑋(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑋(𝑐, 𝑑) = 𝑋(1,0) → { →{ 𝑎2 +1
. Simetricul
𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 4𝑏𝑑 = 0 𝑑=−
4𝑎
1 𝑎2 +1
elementului (𝑎, 𝑏) este ( , − ); c) 𝑋 𝑛 (1, 1) = (𝐼4 + 𝑈)𝑛 = ∁0𝑛 𝐼4 + ∁1𝑛 𝑈 + 4∁2𝑛 𝑈 + ⋯ + 4𝑛−1 ∁𝑛𝑛 𝑈 = ∁0𝑛 𝐼4 + 𝑆 ∙ 𝑈,
𝑎 4𝑎
5𝑛 −1 5𝑛−1
unde 𝑆 = ∁1𝑛 + 4∁2𝑛 + ⋯ + 4𝑛−1 ∁𝑛𝑛 → 4𝑆 + ∁0𝑛 = 5𝑛 → 𝑆 = şi, în final: 𝑋 𝑛 (1, 1) = 𝐼4 + 𝑈;
4 4
230
SUBIECTUL III
′
𝑥 2 −4𝑥+3 2𝑥−4
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (ln ) = (𝑥 2 = 0 → 𝑥 = 2 ∉ (−∞, 1) ∪ (3, +∞). Prin urmare, funcţia este strict
𝑥 2 −4𝑥+4 −4𝑥+3)∙(𝑥 2 −4𝑥+4)
descrescătoare pe (−∞, 1) şi strict crescătoare pe (3, +∞). b) lim 𝑓 = 0 deci 𝑦 = 0 este asimptotă orizontală.
𝑥→±∞
𝑥 2 −4𝑥+3
lim 𝑓 = ln 0 = −∞, lim 𝑓 = ln 0+ = −∞ deci 𝑥 = 1 şi 𝑥 = 3 sunt asimptote verticale; c) Avem 𝑓(𝑥) = ln
+ =
𝑥→1 𝑥→3 𝑥 2 −4𝑥+4
𝑥<1 𝑥>3
(𝑥−3)(𝑥−1) 1∙3 2∙4 3∙5 (𝑛−3)(𝑛−1) 𝑛−1
ln (𝑥−2)2
→ 𝑎𝑛 = 𝑓(4) + 𝑓(5) + ⋯ + 𝑓(𝑛) = ln ∙ ∙ ∙…∙ = ln → lim 𝑛 ∙ (ln 2 + 𝑎𝑛 ) =
22 32 42 (𝑛−2)2 2𝑛−4 𝑛→∞
𝑛
𝑛−1 𝑛 1 𝑛−2 𝑛−2
lim ln ( ) = ln lim [(1 + ) ] = 1;
𝑛→∞ 𝑛−2 𝑛→∞ 𝑛−2
1 1 2𝑥 2 𝜋
2) a) 𝐼1 = ∫0 ln(𝑥 2 + 1) ∙ dx = 𝑥 ∙ ln(𝑥 2 + 1)|10 − ∫0 𝑑𝑥 = ln 2 − 2 + ; b) Studiind monotonia funcţiei 𝑓(𝑡) =
𝑥 2 +1 2
ln 𝑡 − 𝑡 + 1 stabilim că aceasta are un maxim 𝐴(1,0) de unde 𝑓(𝑡) ≤ 0 adică ln 𝑡 ≤ 𝑡 − 1, ∀𝑡 ∈ (0, +∞); c) Monotonie
1
𝐼𝑛+1 − 𝐼𝑛 = ∫0 ln𝑛 (𝑥 2 + 1)(ln(𝑥 2 + 1) − 1) 𝑑𝑥 < 0 deci 𝐼𝑛 este strict descrescător. Mărginire: Evident 𝐼𝑛 ≥ 0 = 𝑚.
𝑡=𝑥 2 +1
1
Din ln 𝑡 ≤ 𝑡 − 1 ⏞
→ ln(𝑥 2 + 1) ≤ 𝑥 2 → ln𝑛 (𝑥 2 + 1) ≤ 𝑥 2𝑛 → 𝐼𝑛 ≤ ≤ 1 = 𝑀. Observaţie: Trecând la limita
2𝑛+1
1
dublă inegalitate: 0 ≤ 𝐼𝑛 ≤ , obţinem lim 𝐼𝑛 = 0.
2𝑛+1 𝑛→∞
TEST 76
SUBIECTUL I
𝑟 = 2 ∙ 𝑎1 (𝑎 +𝑎 )∙𝑛
1) Din { → 𝑎𝑛 = (2𝑛 − 1) ∙ 𝑟 → 𝑆𝑛 = 1 𝑛 = 𝑎1 ∙ 𝑛2 şi relaţia 𝑆𝑛+2 = 𝑆𝑛+1 + 𝑆𝑛 devine:
𝑎𝑛 = 𝑎1 + (𝑛 − 1)𝑟 2
(𝑛 + 2)2 = (𝑛 + 1)2 + 𝑛2 → 𝑛 = 3.
2𝑚 − 3 > 0 2𝑚 − 3 > 0
2) Pentru ca funcţia 𝑓 să fie strict monotonă pe 𝑅, trebuie ca { 3𝑚 − 2 > 0 sau { 3𝑚 − 2 > 0 de unde obţinem: 𝑚 ∈
𝑙𝑑 (1) ≥ 𝑙𝑠 (1) 𝑙𝑑 (1) ≥ 𝑙𝑠 (1)
2 3
(−∞, ) ∪ ( , +∞).
3 2
𝑆
=𝑡
𝑆=𝑥+𝑦 𝑆 2 − 2𝑃𝑆 + 2𝑃2 = 5| ∙ 8 + 2 2
𝑃
3) Notând { , sistemul devine: { 2 ⏞
→ 2𝑆 + 11𝑃𝑆 − 21𝑃 = 0 →⏞ 2𝑡 2 + 11𝑡 − 21 =
𝑃 = 𝑥𝑦 2𝑆 − 𝑃𝑆 − 𝑃2 = 8| ∙ (−5)
3 𝑃 = √13, 𝑆 = −7√13
0 → 𝑡 ∈ {−7, }. Dacă 𝑡 = −7 → 𝑆 = −7𝑃 → 𝑃2 = 13 → { şi formăm ecuaţia de grad doi: 𝑢2 −
2 𝑃 = −√13, 𝑆 = 7√13
3 3 𝑃 = 2, 𝑆 = 3
𝑆𝑢 + 𝑃 = 0 → 𝑥, 𝑦 ∉ ℚ. Dacă 𝑡 = → 𝑆 = 𝑃 → { . De aici, în ℚ, obţinem soluţiile: (𝑥, 𝑦) ∈
2 2 𝑃 = −2, 𝑆 = −3
{(1,2); (2,1)}.
𝑑
4) Suma depusă iniţial este 𝑆0 = 10000. Suma după un an de la depunere este 𝑆1 = 𝑆0 + 𝑆 şi după doi ani 𝑆2 =
100 0
𝑑 𝑑 2 𝑑 2
𝑆1 + 𝑆 = 𝑆0 (1 + ) → 11025 = 10000 (1 + ) → 𝑑 = 5%;
100 1 100 100
⃗ ∙ 𝑣 = |𝑢
5) 𝑢 ⃗ | ∙ |𝑢
⃗ | ∙ cos 𝛼 → (𝑖 + 𝑗) ∙ ((𝑚 − 1)𝑖 + (𝑚 − 2)𝑗) = √2 ∙ √(𝑚 − 1)2 + (𝑚 − 2)2 ∙ cos 𝛼 → 4𝑚 − 6 = √2 ∙
9±√3
√(𝑚 − 1)2 + (𝑚 − 2)2 → 𝑚 = ;
6
√7 √6
6) cos 𝐵 = ±√1 − sin2 𝐵 = ± = ±√1 − sin2 𝐶 = ± . De aici cos 𝐴 = cos(𝜋 − (𝐵 + 𝐶)) =
; cos 𝐶
3 3
𝑎 = 2𝑅 ∙ sin 𝐴
√6±√42
− cos 𝐵 ∙ cos 𝐶 + sin 𝐵 ∙ sin 𝐶 = . Altă soluţie: Din {𝑏 = 2𝑅 ∙ sin 𝐵 , înlocuind în relaţia 𝑎2 = 𝑏 2 + 𝑐 2 − 2𝑏𝑐 ∙
9
𝑐 = 2𝑅 ∙ sin 𝐶
2 2 2 √6±√42
cos 𝐴 → sin 𝐴 = sin 𝐵 + sin 𝐶 − 2 ∙ sin 𝐵 ∙ sin 𝐶 ∙ cos 𝐴 → cos 𝐴 = ;
9
SUBIECTUL II
231
2(𝑚 − 1) 𝑚−1 𝑚−1

1) a) Determinantul principal este : 𝑑 = | 𝑚 − 1 2(𝑚 − 1) 𝑚 − 1 | = 4(𝑚 − 1)3 ≠ 0. Determinanţii ataşaţi
𝑚−1 𝑚−1 2(𝑚 − 1)
5𝑚 + 1 𝑚−1 𝑚−1 2(𝑚 − 1) 5𝑚 + 1 𝑚−1
5𝑚 + 4 2(𝑚 − 1) 𝑚 − 1 3
necunescutelor sunt: 𝑑𝑥 = | | = 4(𝑚 − 1) , 𝑑𝑦 = | 𝑚 − 1 5𝑚 + 4 𝑚−1 | =
6𝑚 + 3 𝑚−1 2(𝑚 − 1) 𝑚−1 6𝑚 + 3 2(𝑚 − 1)
𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑚−3 𝑑𝑥 2𝑚+1
4(𝑚 − 1)2 (𝑚 − 3), 𝑑𝑧 = 4(𝑚 − 1)2 (2𝑚 + 1) şi soluţiile: 𝑥 = = 1, 𝑦 = = ,𝑧 = = ; Pentru 𝑚 =
𝑑 𝑑 𝑚−1 𝑑 𝑚−1
2
2: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1, −1,5); b) conform pct. a); c) Avem 𝑥 = 1 ∈ 𝑍, 𝑦 = 1 − ∈ 𝑍 → 𝑚 − 1 ∈ {−2, −1,1,2} → 𝑚 ∈
𝑚−1
3
{−1,0,2,3}, 𝑧 = 2 + ∈ 𝑍 → 𝑚 − 1 ∈ {−3, −1,1,3} → 𝑚 ∈ {−2,0,2,4}. Deci (𝑥0 , 𝑦0 , 𝑧0 ) ∈ 𝑍 3 pentru 𝑚 ∈ {0,2};
𝑚−1
2) a) 𝐺 = {𝑧 ∈ 𝐶 | 𝑧 6 = 1}. Din 𝑧 6 = 1 → (𝑧 − 1)(𝑧 + 1)(𝑧 2 + 𝑧 + 1)(𝑧 2 − 𝑧 + 1) = 0 şi obţinem 𝐺 =

{−1,1, 𝛼, 𝛼̅, 𝛽, 𝛽̅ }, unde 𝛼 2 + 𝛼 + 1 = 0, 𝛼 3 = 1, 𝛽 2 − 𝛽 + 1 = 0, 𝛽 3 = −1. 𝐻 = {𝑧 ∈ 𝐶 | 𝑧 3 = 1} = {1, 𝛼, 𝛼̅} ⊂ 𝐺; b)
Parte stabilă: ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝐻 → 𝑥 ∙ 𝑦 ∈ 𝐻; Elemente simetrizabile: (1)−1 = 1, (𝛼)−1 = 𝛼̅, (𝛼̅)−1 = 𝛼; c) 𝑔 = 𝑥 4 + 𝑥 2 + 1 =
𝑥 4 + 2𝑥 2 + 1 − 𝑥 2 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 + 1) = (𝑥 − 𝛼)(𝑥 − 𝛼̅)(𝑥 − 𝛽)(𝑥 − 𝛽̅ ). Din 𝑓 = 𝑥 18𝑛+10 + 𝑥 12𝑛+8 + 1 →
𝑓(𝛼) = (𝛼 3 )6𝑛+3 ∙ 𝛼 + (𝛼 3 )4𝑛+2 ∙ 𝛼 2 + 1 = 𝛼 2 + 𝛼 + 1 = 0 → 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝛼) → 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝛼̅) → 𝑓 ⋮ (𝑥 2 + 𝑥 + 1)(1). Dar
𝑓(𝛽) = (𝛽 3 )6𝑛+3 ∙ 𝛽 + (𝛽 3 )4𝑛+2 ∙ 𝛽 2 + 1 = −𝛽 + 𝛽 2 + 1 = 0 → 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝛽) → 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝛽̅ ) → 𝑓 ⋮ (𝑥 2 − 𝑥 + 1)(2).
Din (1), (2) → 𝑓 ⋮ 𝑔.
SUBIECTUL III
1) a) Pe intervalele (−∞, 0) şi [0, +∞) funcţia este continuă şi derivabilă fiind rezultatul unor operaţii cu funcţii
elementare. Impunem continuitatea în punctul 𝑥0 = 0: 𝑙𝑠 (0) = 𝑓(0) = 𝑙𝑑 (0) şi obţinem: 𝑎 = 4. Impunem ca
𝑥−4
𝑓(𝑥)−𝑓(0) −2
derivatele laterale în punctul 𝑥0 = 0 să existe, să fie finite şi egale. Obţinem: 𝑓𝑠′ (0) = lim = lim 𝑥−2 =
𝑥→0 𝑥−0 𝑥→0 𝑥
𝑥<0 𝑥<0
𝑥2 −𝑏𝑥+4
1 𝑓(𝑥)−𝑓(0) −2 𝑏+6
𝑥2 +3𝑥+2
; 𝑓𝑑′ (0) = lim = lim =− deci 𝑏 = −7; b) Pentru 𝑎 = 4 şi 𝑏 = −7, funcţia devine: 𝑓(𝑥) =
2 𝑥→0 𝑥−0 𝑥→0 𝑥 2
𝑥>0 𝑥>0
𝑥−4 2
, 𝑥 ∈ (−∞, 0) , 𝑥 ∈ (−∞, 0)
(𝑥−2)2
𝑥−2
{𝑥 2+7𝑥+4 . Calculăm 𝑓 ′ (𝑥) = { −4𝑥 2−4𝑥+2 şi se anulează în 𝑥 = −1 + √2 . Întocmim tabelul:
, 𝑥 ∈ [0, +∞) , 𝑥 ∈ (0, +∞)
𝑥 2 +3𝑥+2 (𝑥 2 2 +3𝑥+2)
x −∞ 0 √2 − 1 +∞
f' + 0 + -
f cresc. 5√2 cresc. descresc
−5
c) Funcţia 𝑔 este continuă şi strict monotonă deci injectivă. Mai mult: 𝑔([1, +∞)) = (1, 2] deci funcţia este şi
𝑥 2 +7𝑥+4 7−3𝑦±√𝑦 2 −18𝑦+33 7−3𝑥+√𝑥 2 −18𝑥+33
surjectivă. Din =𝑦→𝑥= → 𝑔−1 (𝑥) = ;
𝑥 2 +3𝑥+2 2𝑦−2 2𝑥−2
𝑥2 𝑥2
𝑒𝑥 + ln 𝑥 − + 𝒞1 , 𝑥 > 1
2) a) 𝑓 este continuă pe 𝑅 deci primitivabila pe 𝑅. Primitivă 𝐹 = { 2 4 şi din condiţia de
𝑥𝑒 𝑥 − 𝑒 𝑥 + 𝒞2 , 𝑥 ≤ 1
𝑥2 𝑥2
𝑒𝑥 + ln 𝑥 − + 𝒞2 − 1, 𝑥 > 1 5𝑒 2 5𝑒 2 5𝑒 2
continuitate: 𝒞1 = 𝒞2 − 1 → 𝐹 = { 2 4 . Dar 𝐹(𝑒) = , deci + 𝒞2 − 1 = → 𝒞2 =
4 4 4
𝑥𝑒 𝑥 − 𝑒 𝑥 + 𝒞2 , 𝑥 ≤ 1
𝑥2 𝑥2
𝑒𝑥 + ln 𝑥 − , 𝑥 > 1 𝑒 91𝑒 3 −27𝑒−4 1
1→𝐹={ 2 4 ;b) 𝒱𝑓[1,𝑒] = 𝜋 ∫1 (𝑒 + 𝑥 ∙ ln 𝑥)2 ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ; c) Γ𝑓[−1,1] = ∫−1|𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 | ∙ 𝑑𝑥 =
𝑥 𝑥 54
𝑥𝑒 − 𝑒 + 1, 𝑥 ≤ 1
0 1 2𝑒−2
− ∫−1 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫0 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ;
𝑒
TEST 77
SUBIECTUL I
2 𝑎>𝑏
1) Avem {𝑛 + 8 = 𝑎2 → 𝑎2 − 𝑏 2 = 16 → (𝑎 − 𝑏)(𝑎 + 𝑏) = 16 →
⏞ (𝑎, 𝑏) ∈ {(5,3); (4,0)} → 𝑛 ∈ {8,17};
𝑛−8=𝑏
232
2) 𝑓(𝑥) = (𝑎𝑥 − 𝑏)2 + (𝑐𝑥 − 𝑑)2 = (𝑎2 + 𝑐 2 )𝑥 2 − 2(𝑎𝑏 + 𝑐𝑑)𝑥 + 𝑏 2 + 𝑑 2 ≥ 0, ∀𝑥 ∈ ℝ → ∆≤ 0 → (𝑎2 + 𝑐 2 ) ∙

𝑏 𝑑
(𝑏 2 + 𝑑 2 ) ≥ (𝑎 ∙ 𝑏 + 𝑐 ∙ 𝑑)2 . Cazul ,,='' are loc dacă (𝑥 =) = ;
𝑎 𝑐
3) 𝑧 2 − (3 + 5 ∙ 𝑖) ∙ 𝑧 − 4 + 7 ∙ 𝑖 = 0. Calculăm ∆= (3 + 5 ∙ 𝑖)2 − 4(−4 + 7 ∙ 𝑖) = 2𝑖 = 12 + 2𝑖 + 𝑖 2 = (1 + 𝑖)2 →

3+5𝑖±(1+𝑖)
𝑧1,2 = → 𝑧1 = 2 + 3𝑖; 𝑧2 = 1 + 2𝑖.
2
2𝑛+34 32
4) 𝑥 = =2+ ∈ ℕ → 32 ⋮ (𝑛 + 1) → 𝑛 + 1 ∈ {1,2,4,8,16,32} → 𝑛 ∈ {0,1,3,7,15,31} = 𝐴 şi probabilitatea
𝑛+1 𝑛+1
𝑛𝑓 𝑐𝑎𝑟𝑑 𝐴 6 2
cerută este 𝑝 = = = = ;
𝑛𝑝 𝑐𝑎𝑟𝑑 𝐵 51 17
[𝑀1 𝑀2 ] = |𝑧1 − 𝑧2 | = √2
[𝑀2 𝑀3 ] = |𝑧2 − 𝑧3 | = √2 [𝑀 𝑀 ] = |𝑧1 − 𝑧3 | = 2
5) Avem → 𝑀1 𝑀2 𝑀3 𝑀4 romb. Dar { 1 3 , deci 𝑀1 𝑀2 𝑀3 𝑀4 este pătrat.
[𝑀3 𝑀4 ] = |𝑧3 − 𝑧4 | = √2 [𝑀2 𝑀4 ] = |𝑧2 − 𝑧4 | = 2
{[𝑀4 𝑀1 ] = |𝑧4 − 𝑧1 | = √2
1
6) Dacă 𝑥 ∈ [−1,1] atunci ∃𝑎 ∈ ℝ astfel încât:𝑥 = sin 𝑎 şi relaţia |𝑥 ∙ √1 − 𝑥 2 ∙ (1 − 2 ∙ 𝑥 2 )| ≤ devine:
4
1
|sin 𝑎 ∙ cos 𝑎 ∙ cos 2𝑎| ≤ ↔ |sin 4𝑎| ≤ 1 adevărat.
4
SUBIECTUL II
cos 𝑥 0 𝑖 ∙ sin 𝑥 cos 𝑦 0 𝑖 ∙ sin 𝑦

1) a) 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = ( 0 2𝑥 0 )∙( 0 2𝑦 0 ) = 𝐴(𝑥 + 𝑦); b) Observăm că
𝑖 ∙ sin 𝑥 0 cos 𝑥 𝑖 ∙ sin 𝑦 0 cos 𝑦
det(𝐴(𝑥)) = 2𝑥 ≠ 0, ∀𝑥 ∈ ℝ → ∃ 𝐴−1 (𝑥). Cum 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(−𝑥) = 𝐴(0) = 𝐼3 → 𝐴−1 (𝑥) = 𝐴(−𝑥) şi, în particular:
1 √3
0 −𝑖
2 2 cos 𝑛𝑥 = 1
𝜋 𝜋 𝜋
𝐴−1 ( ) = 𝐴 (− ) = 0 2 −
3 0 ; c)Din 𝐴𝑛 (𝑥) = 𝐴(𝑛𝑥) obţinem sistemul { 2𝑛𝑥 = 1 → 𝑛𝑥 = 0 → 𝑛 ∈
3 3
√3 1 sin 𝑛𝑥 = 0
−𝑖 0
( 2 2 )
𝑁 ∗ şi 𝑥 ∈ {0} sau 𝑛 = 0 şi 𝑥 ∈ ℝ;
2̂ ∙ 𝑥 + 3̂ ∙ 𝑦 + 𝑧 = 1̂ (1)
̂ ̂
2) a) Pentru 𝑎̂ = 3 şi 𝑏 = 2,sistemul devine: {𝑥 + 2̂ ∙ 𝑦 + 2̂ ∙ 𝑧 = 0̂ (2) . Înmulţim ecuaţia (2) cu 3̂ şi
̂
3̂ ∙ 𝑥 + 𝑦 + 3̂ ∙ 𝑧 = 2̂ (3)
(1) + (2): 4̂𝑦 + 2̂𝑧 = 1̂
adunăm:{ → 2̂𝑧 = 1̂| ∙ 3̂ → 𝑧 = 3̂ → 4̂𝑦 = 0̂ → 𝑦 = 0̂ şi 𝑥 = 4̂; b) Matricea
(1) + (3): 4̂𝑦 + 4̂𝑧 = 2̂
2̂ 3̂ 1̂ 2̂ 3̂ 1̂ 1̂ ̂ ̂
principală este: 𝐴 = (1̂ 2̂ ̂2) şi matricea extinsă: 𝐴̅ = (1̂ 2̂ 2̂ 0̂). Cum |2 3| ≠ 0̂,deducem că
̂ 2̂
1
3̂ 1̂ 𝑎̂ 3̂ 1̂ 𝑎̂ 𝑏̂
2̂ 3̂ 1̂ 2̂ 3̂ 1̂
𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴), 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴̅) ∈ {2; 3}. Calculăm ∆1 = |1̂ 2̂ 2̂| = 𝑎̂ + 4̂ şi ∆2 = |1̂ 2̂ 0̂| = 𝑏̂. Prin urmare: 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴) =
3̂ 1̂ 𝑎̂ 3̂ 1̂ 𝑏̂
2, daca 𝑎̂ = 1̂ 2, daca 𝑎
̂ = ̂ si 𝑏̂ = 0̂
1
{ şi 𝑟𝑎𝑛𝑔 (𝐴̅) = { ; c) Sunt două cazuri:i) Dacă 𝑎̂ ≠ 1̂ → ∆𝑝 ≠ 0̂ şi sistemul este
3, daca 𝑎̂ ≠ 1̂ 3, daca 𝑎̂ ≠ 1̂ sau 𝑏̂ ≠ 0̂
compatibil determinat; ii) Dacă 𝑎̂ = 1̂ si 𝑏̂ = 0̂ sistemul este compatibil simplu nedeterminat. În acest caz sistemul
2̂ ∙ 𝑥 + 3̂ ∙ 𝑦 + 𝑧 = 1̂
devine: {𝑥 + 2̂ ∙ 𝑦 + 2̂ ∙ 𝑧 = 0̂ şi se rezolvă că la pct.a) rezulta: 4̂𝑦 + 2̂𝑧 = 1̂. Obţinem soluţiile: (𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈
3̂ ∙ 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 0̂
{(2, 4, 0); (1̂, 1̂, 1̂); (0̂, 3̂, 2̂); (3̂, 2̂, 4̂)} ;
̂ ̂ ̂
SUBIECTUL III
233
ln 𝑥 ln 𝑥 ln 𝑥 ln 𝑥
1) a) lim = +∞, lim = lim = 1, lim = 0 deci funcţia admite asimptotă verticală 𝑥 = 0 la dreapta şi
𝑥→0 𝑥−1 𝑥→1 𝑥−1 𝑥→1 𝑥−1 𝑥→∞ 𝑥−1
𝑥>0 𝑥<1 𝑥>1
𝑥−1
−ln 𝑥 𝑥−1
asimptotă orizontală 𝑦 = 0, la +∞; b) 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑥
(𝑥−1)2
. Studiem funcţia 𝑢: (0,1) ∪ (1, +∞), 𝑢(𝑥) = − ln 𝑥, cu
𝑥
1−𝑥
derivata 𝑢′ (𝑥) = . Întocmim tabelul:
𝑥2
x 0 1 +∞
u' + -
u cresc 0 descresc
0
Conform tabelului, 𝑢(𝑥) < 0, ∀𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞) → 𝑓 ′ (𝑥) < 0, ∀𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞), deci 𝑓(𝑥) este descrescătoare
𝑓 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐
ln(√3) ln(√5) √5−1
pe fiecare dintre intervalele (0,1), (1, +∞); c) Din √3 < √5 ⏞
→ 𝑓(√3) > 𝑓(√5) → > → √3 >
√3−1 √5−1
√3−1
√5 ;
√𝜋
2) a) Din 𝑥 ∈ [0, √𝜋] → 𝑥 2 ∈ [0, 𝜋] → sin(𝑥 2 ) ≥ 0 de unde, integrând: 𝐴 = ∫0 sin(𝑥 2 ) ∙ 𝑑𝑥 > 0; b) 𝐵 =
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
√ √ √ √
2 2 2
∫0 (𝑒 𝑥 ∙ sin(𝑥 2 ) + 𝑒 𝑥 ∙ 2𝑥 ∙ cos(𝑥 2 )) ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑒 𝑥 ∙ sin(𝑥 2 ))′ ∙ 𝑑𝑥 = (𝑒 𝑥 ∙ sin(𝑥 2 ))|0 = 𝑒 2
c) 𝐶 =
𝑒 2 1 𝑒 2 ′ 𝑥2 𝑒 2 ′
𝑥2
𝑒 2
∫1 𝑒 𝑥 ∙ (2𝑥 ∙ ln 𝑥 + ) ∙ 𝑑𝑥 =
𝑥
∫1 [(𝑒 𝑥 ) ∙ ln 𝑥 + 𝑒 ∙ (ln 𝑥)′ ] ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 (𝑒 𝑥 ∙ ln 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 ∙ ln 𝑥|1 = 𝑒 𝑒 ;
TEST 78
SUBIECTUL I
𝑏 = 𝑎+𝑟 =𝑎∙𝑞 𝑟 = 𝑎(𝑞 − 1) 1 1

1) Avem: { 2 → { . Împărţind relaţiile: = → 𝑞 = 2;
𝑑 = 𝑎 + 3𝑟 = 𝑎 ∙ 𝑞 3𝑟 = 𝑎(𝑞 2 − 1) 3 𝑞+1
𝑥 3 − 𝑥12 + 𝑚𝑥1 = 0
2) 𝑥1 + 𝑥2 = 1, 𝑥1 ∙ 𝑥2 = 𝑚 → 𝑥12 + 𝑥22 = 1 − 2𝑚. Din { 13 , prin adunare, obţinem: 𝑥13 + 𝑥23 = 1 −
𝑥2 − 𝑥22 + 𝑚𝑥2 = 0
3𝑚. Înmulţim ecuaţiile sistemului cu 𝑥1 respectiv 𝑥2 şi, adunându-le, obţinem: 𝑥14 + 𝑥24 = 2𝑚2 − 4𝑚 + 1. În fine,
repetând procedeul: 𝑥15 + 𝑥25 = 4𝑚2 − 3𝑚 = 5𝑚2 − 5𝑚 + 1 → 𝑚 = 1 şi ecuaţia devine: 𝑥 2 − 𝑥 + 1 = 0 cu rădăcinile:
1 √3
𝑥1,2 = ± 𝑖 , de unde: |𝑥1 | + |𝑥2 | = 2.
2 2
𝑥 2 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 2 = 𝑎 𝑎2 + 𝑏 2 = 20 𝑆 =𝑎+𝑏
3) Notăm { şi obţinem sistemul simetric { 1 1 3 . Notăm { şi obţinem
2𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 𝑏 + = 𝑃 =𝑎∙𝑏
𝑎 𝑏 4
2 𝑆=6 𝑎=2 𝑎=4 𝑎=2
{𝑆 − 2𝑃 = 20 → (𝑆, 𝑃) ∈ {(6,8); (− , − )}. Reţinem {
5 20
de unde: { sau { . Cazul i) { ↔
4𝑆 = 3𝑃 3 9 𝑃=8 𝑏=4 𝑏=2 𝑏=4
2 2
𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 = 2
{ 2 . Eliminăm termenii liberi: 𝑥𝑦 − 𝑦 2 = 0 → 𝑥 = 𝑦 şi prima ecuaţie devine: 𝑥 2 = 1, deci (𝑥, 𝑦) ∈
2𝑥 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 4
𝑥 2 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 2 = 4
{(1,1); (−1, −1)}. Cazul îi) {𝑎 = 4 , { 2
𝑥
şi, procedând analog 3𝑥 2 + 4𝑥𝑦 − 𝑦 2 = 0 → ∉ ℚ
𝑏 = 2 2𝑥 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 = 2 𝑦
contradicţie;
4) Sunt în total {(1,2,3); (2,3,4); … ; (98,99,100)} 𝑛𝑝 = 98 de triplete de numere consecutive. În dreptul fiecărui
multiplu de 5, cu excepţia lui 100 sunt trei triplete care convin cerinţei.( de exemplu
29
(13,14,15); (14,15,16); (15,16,17)). Prin urmare 𝑛𝑓 = 19 ∙ 3 + 1 = 58 → 𝑝 = ;
49
𝑦𝐵 −𝑦𝐶 3 1 5
5) 𝑚𝐵𝐶 = = ; 𝐴𝐻 ⊥ 𝐵𝐶 → 𝑚𝐴𝐻 = − = − ; (𝐴𝐻): 𝑦 − 𝑦𝐴 = 𝑚𝐴𝐻 (𝑥 − 𝑥𝐴 ). Ecuaţia devine: 𝑦 − 6 =
𝑥𝐵 −𝑥𝐶 5 𝑚𝐵𝐶 3
5
5 𝑦−𝑦𝐵 𝑥−𝑥𝐵 𝑦+1 𝑥+1
𝑦 − 6 = − (𝑥 − 2)
3
− (𝑥 − 2); Ecuaţia dreptei (𝐵𝐶): = ↔ = . Obţinem sistemul: { 𝑦+1 𝑥+1 care da
3 𝑦𝐵 −𝑦𝐶 𝑥𝐵 −𝑥𝐶 −1−2 −1−4
=
−1−2 −1−4
234
𝑥𝐴 +𝑥𝐶
73 37 39 65
𝑥𝑀 = =3
𝐻 ( , ), de unde: ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐻 = (𝑥𝐻 − 𝑥𝐴 )𝑖 + (𝑦𝐻 − 𝑦𝐴 )𝑗 → ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐻 = 𝑖 − 𝑗; Cum 𝐴𝑀 ≡ 𝑀𝐶 → { 2
𝑦𝐴 +𝑦𝐶 → ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝑀 =
17 17 17 17
𝑦𝑀 = =4
2
39 65 169
4𝑖 + 5𝑗. În fine: ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐻 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝑀 = ( 𝑖 − 𝑗) ∙ (4𝑖 + 5𝑗) = − ;
17 17 17
𝜋 𝜋 𝜋
6) sin 3𝑥 + √3 ∙ cos 3𝑥 = √2 ∙ (sin 5𝑥 + cos 5𝑥) ↔ sin 3𝑥 ∙ cos + sin ∙ cos 3𝑥 = sin 5𝑥 ∙ cos +
3 3 4
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 𝜋 5𝑥+ −3𝑥− 5𝑥+ +3𝑥+
sin ∙ cos 5𝑥 ↔ sin (5𝑥 + ) − sin (3𝑥 + ) = 0 ↔ 2 ∙ sin 4 3
∙ cos 4 3
= 0. De aici
4 4 3 2 2
𝜋 𝜋
sin (𝑥 − )=0 𝑥− = (−1)𝑘 arcsin 0 + 𝑘𝜋 𝜋 𝜋 7𝜋
24 24
{ 7𝜋
→{ 7𝜋 →𝑥∈{ + 𝑘𝜋|𝑘 ∈ ℤ} ∪ {± − + 𝑘 ′ |𝑘′ ∈ ℤ};
24 8 96
cos (4𝑥 + )=0 4𝑥 + = ± arccos 0 + 2𝑘′𝜋
24 24
SUBIECTUL II
𝑥 + 2𝑦 = 3 1 2 𝑥 3 2 1 −2 1
1) a) { ↔( ), obţinem 𝐴−1 = ( 3 − 1)şi înmulţim la
) ∙ (𝑦) = ( ). Inversând matricea 𝐴 = (
3𝑥 + 4𝑦 = 7 3 4 7 4 3 2 2
𝑥 𝑎 𝑏 𝑏 𝐿1+𝐿2+𝐿3
1
stânga ecuaţia cu inversă: (𝑦) = ( ); b) Determinantul principal este 𝐷 = |𝑏 𝑎 𝑏 | = ⏞ (2𝑏 +
1
𝑏 𝑏 𝑎
1 1 1 𝐶2,3−𝐶1
𝑎) |𝑏 𝑎 𝑏 | = ⏞ = (2𝑏 + 𝑎)(𝑎 − 𝑏)2 ≠ 0. Calculăm determinanţii ataşaţi variabilelor: 𝐷𝑥 =
𝑏 𝑏 𝑎
𝑎 + 5𝑏 𝑏 𝑏 𝐿2,3−𝐿1 𝑎 + 5𝑏 𝑏 𝑏 𝑎 + 5𝑏 𝑏 𝑏 𝐶2 −𝐶1
|2𝑎 + 4𝑏 𝑎 𝑏 | = ⏞ | 𝑎−𝑏 𝑎−𝑏 0 | = (𝑎 − 𝑏)2 | 1 1 0| = ⏞ (𝑎 −
3𝑎 + 3𝑏 𝑏 𝑎 2(𝑎 − 𝑏) 0 𝑎−𝑏 2 0 1
𝑎 + 5𝑏 −𝑎 − 4𝑏 𝑏 dezv.𝐿2
𝑏)2 | 1 0 0| = ⏞ (𝑎 − 𝑏)2 (2𝑏 + 𝑎); Analog: 𝐷𝑦 = 2(𝑎 − 𝑏)2 (2𝑏 + 𝑎); 𝐷𝑧 = 3(𝑎 − 𝑏)2 (𝑎 + 2𝑏).
2 −2 1
𝐷
𝑥= 𝑥=1
𝐷 3𝑥 + 2𝑦 + 𝑧 + 5𝑡 = 2(1)
𝐷
Soluţia: 𝑦 = 𝑦 = 2.; c) { 2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 + 3𝑡 = 1(2) . Înmulţim primele două ecuaţii cu
𝐷
𝐷𝑧 𝑥 + 3𝑦 − 2𝑧 + 4𝑡 = 3(3)
{𝑧 = 𝐷 = 3
6𝑥 + 4𝑦 + 2𝑧 + 10𝑡 = 4(4)
7𝑥 + 7𝑦 + 14𝑡 = 7 𝑥 + 𝑦 + 2𝑡 = 1
2: { 4𝑥 + 2𝑦 + 2𝑧 + 6𝑡 = 2(5) → { →{ . Notând: 𝑦 = 𝛼 ∈ ℝ, 𝑡 = 𝛽 ∈ ℝ → 𝑥 =
5𝑥 + 5𝑦 + 10𝑡 = 5 𝑥 + 𝑦 + 2𝑡 = 1
𝑥 + 3𝑦 − 2𝑧 + 4𝑡 = 3(3)
1 − 𝛼 − 2𝛽. Din (2): 𝑧 = 𝛼 + 𝛽 − 1 şi soluţia este: (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) = (1 − 𝛼 − 2𝛽, 𝛼, 𝛼 + 𝛽 − 1, 𝛽);
2) a) Întocmim tabla operaţiei pentru (𝑍4 , ∘ ); 𝑥 ∘ 𝑦 = (𝑥 + 2̂)(𝑦 + 2̂) + 1̂
∘ 0 1 2 3
0 1 3 1 3
1 3 2 1 0
2 1 1 1 1
3 3 0 1 2
Conform tabelului, sunt adevărate axiomele: parte stabilă, asociativitate (teorie) şi comutativitate. Deci (𝑍4 , ∘ ) este un
semigrup comutativ. b) Analog pentru (𝑍4 , ∗ )𝑥 ∗ 𝑦 = (𝑥 + 1̂)(𝑦 + 1̂) + 3̂
∗ 0 1 2 3
0 0 1 2 3
1 1 3 1 3
2 2 1 0 3
3 3 3 3 3
235
Conform tabelului, sunt adevărate axiomele: parte stabilă, asociativitate, element neutru şi comutativitate, deci
𝑐𝑜𝑛𝑓.
𝑡𝑎𝑏𝑒𝑙𝑒
2̂ ∘ 2̂ ∘ … ∘ 2̂ + ⏟
(𝑍4 , ∗ ) este un monoid comutativ. c) ⏟ 3̂ ∗ 3̂ ∗ … ∗ 3̂ =
⏞ 1̂ + 3̂ = 0̂;
𝑑𝑒 𝑚 𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖
SUBIECTUL III
2
′ , 𝑥 ∈ (−1,0)
1 𝑥
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (arcsin 𝑥 + arcsin √1 − 𝑥 2 ) = 2
= {√1−𝑥 2 2
− . Deci funcţia este derivabilă pe
√1−𝑥 |𝑥|√1−𝑥
0, 𝑥 ∈ (0,1)
1 𝜋
fiecare dintre cele două intervale; b) Din 𝑓 ′ (𝑥) = 0 → 𝑓(𝑥) = 𝑘, ∀𝑥 ∈ (0,1). Pentru 𝑥 = → 𝑓(𝑥) = → arcsin 𝑥 +
2 2
𝜋 1 1 1 1
arcsin √1 − 𝑥 2 = ; c) Fie 𝑔: ℝ∗ → ℝ, 𝑔(𝑥) = arctg 𝑥 + arctg . Calculăm 𝑔′ (𝑥) = 2 + 1 (− 2) = 0 → 𝑔(𝑥) =
2 𝑥 1+𝑥 1+ 2 𝑥
𝑥
𝜋 1 𝜋
𝑘. Pentru 𝑥 = 1 → 𝑘 = 𝑔(1) = → arctg 𝑥 + arctg = ;
2 𝑥 2
𝐶𝑒𝑠𝑎𝑟𝑜
𝜋 𝜋 1 1−𝑛 𝑛−1 𝑆𝑡𝑜𝑙𝑧 𝜋
2 𝑡𝑔1−𝑛 𝑥 4 1−( )
4 1+tg 𝑥 √3 √3 −1 1
2) a) 𝐼𝑛 = ∫ 𝜋 ∙ dx = |𝜋 = → lim 𝐼𝑛 = lim =
⏞ ∞; b) 𝐴 = ∫04 ∙ dx. Facem
tg𝑛 𝑥 1−𝑛 1−𝑛 𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛−1 3+tg2 𝑥
6 6
𝑑𝑡 𝑥=0→𝑡=0 1 𝑑𝑡 1 1 (3+𝑡 2 )−(1+𝑡 2 )

substituţia: 𝑡𝑔 𝑥 = 𝑡 → 𝑥 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑡 → 𝑑𝑥 = ; { 𝑥 = 𝜋 → 𝑡 = 1 şi ∫0 = ∫0 𝑑𝑡 =
1+𝑡 2 2 2
(3+𝑡 )(1+𝑡 ) 2 (3+𝑡 2 )(1+𝑡 2 )
4
𝜋
1 1 1 1 1 1 1 1 𝑡 1 1 𝜋 𝜋 1 1
(∫0 𝑑𝑡 − ∫0 𝑑𝑡) = (𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑡|0 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 | ) = ( − ); c) 𝐵 = ∫04 ∙ dx = (𝐴 + 𝐶), unde 𝐶 =
2 1+𝑡 2 3+𝑡 2 2 √3 √3 0 2 4 6√3 9−tg4 𝑥 6
𝜋 𝑡𝑔 𝑥=𝑡
1 1 1 1 1 1 1 1 1 𝜋 1 √3−1
∫0 4 ∙ dx =⏞ ∫0 (3−𝑡 2)(1+𝑡 2) 𝑑𝑡 = (∫0 𝑑𝑡 − ∫0 2 𝑑𝑡) = ( − ln );
3−tg2 𝑥 4 1+𝑡 2 𝑡 −3 4 4 2√3 √3+1
TEST 79
SUBIECTUL I:
1) 𝑃 = ln tg 1° ∙ ln tg 2° ∙ ln tg 3° ∙ … ∙ ln tg 45° ∙ … ∙ ln tg 89° = 0;
𝑥1,2 ∈ 𝑅 ∆≥ 0 (⋯ )2
1
⏞ 𝑆 + 2√𝑃 = 9 → 4𝑚 + 1 +
2) Impunem condiţiile: { 𝑥1 ≥ 0 ↔ { 𝑆 ≥ 0 → 𝑚 ∈ [− , 2] (1). Din √𝑥1 + √𝑥2 = 3 →
4
𝑥2 ≥ 0 𝑃≥0
(⋯ )2
⏞ 𝑚 ∈ {1,2}. Se verifică ambele soluţii.
2√8 − 4𝑚 = 9 → √8 − 4𝑚 = 4 − 2𝑚 →
𝑥 + 𝑦 = 2𝑥 |(… )2 (𝑥 + 𝑦)2 = 22𝑥

3) { → { → (𝑥 + 𝑦)2 = 2(𝑥 2 + 𝑦 2 ) → 𝑥 = 𝑦. Revenind în prima ecuaţie: 2𝑥 =
𝑥 2 + 𝑦 2 = 22𝑥−1 | ∙ 2 2(𝑥 2 + 𝑦 2 ) = 22𝑥
2𝑥 → 2𝑥−1 = 𝑥 → 𝑥 = 1, soluţie unică (se verifică grafic sau cu ajutorul derivatelor). Soluţia sistemului: (𝑥, 𝑦) = (1,1);
𝑎 = 𝑐𝑎𝑟𝑑 𝐴
4) Fie { → 𝑏 𝑎 = 16 → (𝑎, 𝑏) ∈ {(2,4); (4,2)}. O condiţie necesară pentru injectivitate fiind 𝑎 ≤ 𝑏, păstrăm
𝑏 = 𝑐𝑎𝑟𝑑 𝐵
varianta: (𝑎, 𝑏) = (2,4), de unde numărul funcţiilor injective este 𝐴24 = 12.
5) Avem: ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗

𝐹𝐵 = 𝐹𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = 3𝐴𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐶𝐸
⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐵𝐶
𝐴𝐵 (1); 𝐵𝐸 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 1 𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐴𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 3 𝐴𝐷
⃗⃗⃗⃗⃗ + 1 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 (2). Din (1) şi (2) rezultă că
2 2 2
vectorii ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝐵 şi ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐸 sunt coliniari şi se află pe aceaşi dreapta suport, deci punctele 𝐸, 𝐵 şi 𝐹 sunt coliniare;
𝑡.𝑠𝑖𝑛 (… )2
𝑚𝑎 𝑚𝑏 𝑚𝑐 𝑚𝑎 𝑚𝑏 𝑚𝑐 𝑏 2 +𝑐 2 𝑎2 +𝑐 2 𝑎2 +𝑏 2
6) (𝑚𝑎 , 𝑚𝑏 , 𝑚𝑐 )~(sin 𝐴, sin 𝐵, sin 𝐶) ↔ = = ⏞
→ = = ⏞
→ = = . Adunând
sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶 𝑎 𝑏 𝑐 𝑎2 𝑏2 𝑐2
numitorii la numărător: 𝑎 = 𝑏 = 𝑐 → ∆ 𝐴𝐵𝐶 este echilateral.
SUBIECTUL II
1) a) Evident, în ambele situaţii, avem: 𝐶 = 𝑆 = 0 (cel puţin două coloane identice); b) Avem det 𝐶 =
2 2 2
2 2 2 √3 1
| cos 90° cos 30° cos 60° | = | 0
√3−3 3−√3
2 2 | = 2 sau, permutând două coloane det 𝐶 = 2 ;
cos 180° cos 60° cos 120° 1 1
−1 −
2 2
236
𝑖 𝑖 𝑖
1 √3
det 𝑆 = |1
√3−3 3−√3
2 2| =𝑖 sau, permutând două coloane det 𝑆 = 𝑖 ; c) 𝐶 + 𝑖 ∙ 𝑆 =
4 4
√3 √3
0
2 2
2+𝑖 2+𝑖 2+𝑖
( cos 𝐴 + 𝑖 ∙ sin 𝐴 cos 𝐵 + 𝑖 ∙ sin 𝐵 cos 𝐶 + 𝑖 ∙ sin 𝐶 ). De aici det(𝐶 + 𝑖𝑆) = (2 + 𝑖)[(cos 𝐴 − cos 𝐵) +
(cos 𝐴 + 𝑖 ∙ sin 𝐴)2 (cos 𝐵 + 𝑖 ∙ sin 𝐵)2 (cos 𝐶 + 𝑖 ∙ sin 𝐶)2
𝑖(sin 𝐴 − sin 𝐵)][(cos 𝐵 − cos 𝐶) + 𝑖(sin 𝐵 − sin 𝐶][(cos 𝐶 − cos 𝐴) + 𝑖(sin 𝐶 − sin 𝐴)] = 0. Trebuie că cel puţin un
cos 𝐴 = cos 𝐵
factor să fie nul. De exemplu, dacă [(cos 𝐴 − cos 𝐵) + 𝑖(sin 𝐴 − sin 𝐵)] = 0 → { → 𝐴 = 𝐵. Deci ∆ 𝐴𝐵𝐶
sin 𝐴 = sin 𝐵
este fie isoscel, fie echilateral.
cos 𝛼 sin 𝛼
2) a) 𝐴 = {𝑀(𝛼) = ( ) | 𝛼 ∈ 𝑅}. Parte stabilă: 𝑀(𝛼) ∙ 𝑀(𝛽) = 𝑀(𝛼 + 𝛽) ∈ 𝐴; Asociativitate:
− sin 𝛼 cos 𝛼
[𝑀(𝛼) ∙ 𝑀(𝛽)] ∙ 𝑀(𝛾) = 𝑀(𝛼) ∙ [𝑀(𝛽) ∙ 𝑀(𝛾)] = 𝑀(𝛼 + 𝛽 + 𝛾); Comutativitate: 𝑀(𝛼) ∙ 𝑀(𝛽) = 𝑀(𝛽) ∙ 𝑀(𝛼) =
𝑀(𝛼 + 𝛽); Element neutru: ∃! 𝑀(0) ∈ 𝐴|𝑀(𝛼) ∙ 𝑀(0) = 𝑀(0) ∙ 𝑀(𝛼) = 𝑀(𝛼); Elemente simetrizabile: ∃𝑀(−𝛼) ∈
𝐴|𝑀(𝛼) ∙ 𝑀(−𝛼) = 𝑀(−𝛼) ∙ 𝑀(𝛼) = 𝑀(0) pentru ∀ 𝑀(𝛼) ∈ 𝐴. Prin urmare: (𝐴,∙ ) este grup comutativ; 𝐵 =
{𝑧(𝛼) = cos 𝛼 + 𝑖 ∙ sin 𝛼|𝛼 ∈ 𝑅} Parte stabilă: 𝑧(𝛼) ∙ 𝑧(𝛽) = 𝑧(𝛼 + 𝛽) ∈ 𝐵; Asociativitate: [𝑧(𝛼) ∙ 𝑧(𝛽)] ∙ 𝑧(𝛾) =
𝑧(𝛼) ∙ [𝑧(𝛽) ∙ 𝑧(𝛾)] = 𝑧(𝛼 + 𝛽 + 𝛾); Comutativitate: 𝑧(𝛼) ∙ 𝑧(𝛽) = 𝑧(𝛽) ∙ 𝑧(𝛼) = 𝑧(𝛼 + 𝛽); Element neutru: ∃! 𝑧(0)|
𝑧(𝛼) ∙ 𝑧(0) = 𝑧(0) ∙ 𝑧(𝛼) = 𝑧(𝛼); Elemente simetrizabile: ∃𝑧(−𝛼) ∈ 𝐵|𝑧(𝛼) ∙ 𝑧(−𝛼) = 𝑧(−𝛼) ∙ 𝑧(𝛼) = 𝑧(0) pentru
∀𝑧(𝛼) ∈ 𝐵. Deci (𝐵,∙ ) este grup comutativ; b) Fie 𝑓: 𝐴 → 𝐵 dată prin expresia 𝑓(𝑀(𝛼)) = 𝑧(𝛼) sau, explicit:
cos 𝛼 sin 𝛼
𝑓 (( )) = cos 𝛼 + 𝑖 ∙ sin 𝛼. Demonstrăm că 𝑓 este morfism, verificând relaţia: 𝑓(𝑀(𝛼) ∙ 𝑀(𝛽)) =
− sin 𝛼 cos 𝛼
𝑓(𝑀(𝛼)) ∙ 𝑓(𝑀(𝛽)) ↔ 𝑓(𝑀(𝛼 + 𝛽)) = 𝑓(𝑀(𝛼)) ∙ 𝑓(𝑀(𝛽)) ↔ 𝑧(𝛼 + 𝛽) = 𝑧(𝛼) ∙ 𝑧(𝛽) adevărat; Injectivitate:
𝑓
cos 𝛼 = cos 𝛽 𝜋 𝜋
𝑓(𝑀(𝛼)) = 𝑓(𝑀(𝛽)) → { ⏞ 𝑧( ) →
→ 𝑧(𝛼) = 𝑧(𝛽) ; Surjectivitate: prin expresia funcţiei; c) 𝑀 ( ) →
sin 𝛼 = sin 𝛽 7 7
𝑇=2𝑘𝜋 𝑓 −1
2016 𝜋 2016𝜋 2016𝜋 𝜋
𝑧 ( ) = cos + 𝑖 ∙ sin = cos 288𝜋 + 𝑖 ∙ sin 288𝜋 = ⏞ 𝑀(0) = 𝐼2 . Deci 𝑀2016 ( ) =
⏞ cos 0 + 𝑖 ∙ sin 0 →
7 7 7 7
𝐼2 ;
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓0 (𝑥) = 1 , 𝑓1 (𝑥) = 𝑥; 𝑓𝑛+2 (𝑥) = 3𝑥 ∙ 𝑓𝑛+1 (𝑥) − 2𝑥 2 ∙ 𝑓𝑛 (𝑥); 𝑓2 (𝑥) = 3𝑥 ∙ 𝑓1 (𝑥) − 2𝑥 2 ∙ 𝑓0 (𝑥) = 𝑥 2 ; Presupunem
𝑓 (𝑥) = 𝑥 𝑘 (𝑛)
că { 𝑘 şi calculăm 𝑓𝑘+2 (𝑥) = 3𝑥 ∙ 𝑓𝑘+1 (𝑥) − 2𝑥 2 ∙ 𝑓𝑘 (𝑥) = 𝑥 𝑘+2 , deci 𝑓𝑛 (𝑥) = 𝑥 𝑛 ; b) 𝑓𝑛 (𝑥) = 𝑛! =
𝑓𝑘+1 (𝑥) = 𝑥 𝑘+1
120 = 5! → 𝑛 = 5; c) 𝑓2017 = 𝑥 2017 şi 𝑓2017 ′
= 2017𝑥 2016 respectiv 𝑓2017 ′′
= 2017 ∙ 2016 ∙ 𝑥 2015 . Redăm monotonia şi
concavitatea funcţiei prin tabelul:
x −∞ 0 +∞
′
𝑓2017 + 0 +
′′
𝑓2017 - 0 +
𝑓2017 cresc; concavă 0 cresc; convexă
Deci, funcţia nu admite puncte de extrem şi are un singur punct de inflexiune;
′ ′ 1
1 𝑥5 1 𝑥2 1 1 (6+𝑥 6 ) 1 1 (𝑥 3 ) 1 1 1 𝑥3
2) a) 𝐼5,3 + 𝐼2,3 = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 + ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 + ∫0 𝑑𝑥 = ln(6 + 𝑥 6 )|10 + ∙ arctg | =
6+𝑥 6 6+𝑥 6 6 6+𝑥 6 3 6+(𝑥 3 )2 6 3 √6 √6 0
𝑛
1 7 1 1 1 𝑥 2𝑛−1 1 2𝑛+1 2𝑛+1 2
ln + arctg ; b) 𝐼2𝑛−1,𝑛 = ∫ 0 2𝑛+𝑥 2𝑛
𝑑𝑥 = ∙ ln → lim 𝑛2 𝐼2𝑛−1,𝑛 = lim ln ( ) =
6 6 3√6 √6 2𝑛 2𝑛 𝑛→∞ 𝑛→∞ 2𝑛
1
1 2𝑛 4 1 1 𝑥 𝑛−1 1 1 (𝑥 𝑛 )′ 1 1 𝑥𝑛 1 1 1
ln lim [(1 + ) ] = ; c) 𝐼𝑛−1,𝑛 = ∫0 𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 = ∙ ∙ arctg | = ∙ arctg →
𝑛→∞ 2𝑛 4 2𝑛+𝑥 2𝑛 𝑛 2𝑛+(𝑥 𝑛 )2 𝑛 √2𝑛 √2𝑛 0 𝑛√2𝑛 √2𝑛
1
1 arctg 1
lim 𝑛2 ∙ 𝐼𝑛−1,𝑛 = lim ∙ 1
√2𝑛
= ;
𝑛→∞ 𝑛→∞ 2 2
√2𝑛
TEST 80
SUBIECTUL I
237
𝑛(𝑛+1)
1) |1 + √3 ∙ 𝑖| + |2 + √5 ∙ 𝑖| + ⋯ + |𝑛 + √2𝑛 + 1 ∙ 𝑖| = 65 ↔ ∑𝑛𝑘=1 √𝑘 2 + 2𝑘 + 1 = ∑𝑛𝑘=1(𝑘 + 1) = +𝑛=
2
𝑛∈𝑁
65 ↔ 𝑛2 + 3𝑛 − 130 = 0 →
⏞ 𝑛 = 10;
(2 − 𝑛)2 − 4(3 − 𝑚)(𝑝 − 1) > 0(1)

∆> 0 𝑛−2
< 0(2) (1),(3) (2),(4)
2(3−𝑚) 𝑛<2
𝑥 <0
2) Impunem condiţiile: 𝑉 → (2−𝑛)2 −4(3−𝑚)(𝑝−1) ⏞ 𝑚<3 →
→ ⏞ { → 𝑝 = 0 şi 𝑦 =
𝑦𝑉 < 0 < 0(3) 𝑝<1
4(𝑚−3)
𝑃<0 𝑝−1
{ { < 0(4)
3−𝑚
2
(3 − 𝑚) ∙ 𝑥 + (2 − 𝑛) ∙ 𝑥 − 1, cu 𝑚 ∈ {0,1,2}, 𝑛 ∈ {0,1}. Distingem cazurile:
m 0 0 1 1 2 2
n 0 1 0 1 0 1
(1) a a a a a a
Există 6 parabole care verifică condiţiile din enunţ.
3) 𝑧 3 = −11 − 2 ∙ 𝑖 ↔ (𝑥 + 𝑖 ∙ 𝑦)3 = −11 − 2 ∙ 𝑖 ↔ 𝑥 3 + 3𝑥 2 𝑦𝑖 − 3𝑥𝑦 2 − 𝑖𝑦 3 ; 𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅. Obţinem sistemul:

:𝑦 3
𝑥
𝑡=
𝑦
𝑥 3 − 3𝑥𝑦 2 = −11| ∙ 2 + 3 1
{ 2 ⏞ 2𝑥 − 33𝑥 2 𝑦 − 6𝑥𝑦 2 + 11𝑦 3 = 0 →
→ ⏞ 2𝑡 3 − 33𝑡 2 − 6𝑡 + 11 = 0 → 𝑡 = →
3𝑥 𝑦 − 𝑦 3 = −2| ∙ (−11) 2
𝑥 1
=
{ 𝑦 2 → (𝑥, 𝑦) = (1,2) → 𝑧 = 1 + 2𝑖;
3𝑥 2 𝑦 − 𝑦 3 = −2
100 𝑇 ≥ 𝑇𝑘
, atunci: { 𝑘+1
3
4) Dacă 𝑇𝑘+1 este cel mai mare termen real al dezvoltării (√2 + √3) ↔
𝑇𝑘+1 ≥ 𝑇𝑘+2
3
100−𝑘 𝑘 101−𝑘 𝑘−1 √3 √2
𝑘
∁100 (√2)
3 𝑘−1
∙ ( √3) ≥ ∁100 (√2)
3
∙ ( √3) ≥ 3
101 √3−√2
3
101 √3
𝑘 101−𝑘
{ 100−𝑘 𝑘 99−𝑘 𝑘+1
↔{ 3 → 3 ≤𝑘≤ 3 → 50,53 ≤ 𝑘 ≤
𝑘 3 𝑘+1 3 √2 √3 √2+ √3 √2+ √3
∁100 (√2) ∙ ( √3) ≥ ∁100 (√2) ∙ ( √3) ≥
100−𝑘 𝑘+1
51 49 3 51
51,03 → 𝑘 = 51 → 𝑇𝑚𝑎𝑥 = 𝑇52 = ∁100 (√2) ∙ ( √3) ∈ 𝑅\𝑄. Căutăm şi comparăm termenii raţionali vecini cu 𝑇52 .
𝑘 100−𝑘 3 𝑘 100! 52 3 48 100! 46 3 54
∁100 (√2) ∙ ( √3) ∈ 𝑄 dacă: 𝑘 ⋮ 6. Avem de comparat 𝑇49 ? 𝑇55 ↔ (√2) ( √3) ? (√2) ( √3) ↔
48!52! 54!46!
226 316 223 318 1 1
? ↔ > . Deci termenul raţional maxim al dezvoltării date este 𝑇49 .
48∙47 54∙53 282 318
5) ⃗⃗⃗⃗
𝑆𝑇 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑆𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + 2𝐴𝑀
𝐴𝑇 = −𝐴𝑆 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = −3𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐶 = −2𝐴𝐵 𝑇𝑈 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐶 (1); ⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑇𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 3 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑈 = −2𝐴𝑀 𝐴𝐶 =
2
−𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 3 𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 1 𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ = −𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ (2). Din (1) şi (2): ⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ → 𝑆, 𝑇, 𝑈 coliniare.
𝑆𝑇 = 2𝑇𝑈
2 2
2
6)Ecuaţia √3 − cos 2 𝑥 − 2√2 ∙ sin 𝑥 + √sin4 𝑥 + 4 ∙ cos 2 𝑥 = √2 ↔ √sin2 𝑥 − 2√2 ∙ sin 𝑥 + (√2) +
√sin4 𝑥 − 4 ∙ sin2 𝑥 + 4 = √2 ↔ |sin 𝑥 − √2| + |sin2 𝑥 − 2| = √2 ↔ −sin 𝑥 + √2 −sin2 𝑥 + 2 = √2 ↔ sin2 𝑥 +
sin 𝑥 = −2 ∉ [−1,1] (−1)𝑘 ∙𝜋
sin 𝑥 − 2 = 0 → { → 𝑥 = (−1)𝑘 ∙ arcsin 1 + 𝑘 ∙ 𝜋 = + 𝑘 ∙ 𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍;
sin 𝑥 = 1 2
SUBIECTUL II
𝑎 𝑏 𝑡 𝑎 𝑐 𝑑 −𝑏 𝑎+𝑑 𝑐−𝑏
1) a) Avem 𝐴 = ( ), 𝐴 = ( ) , 𝐴∗ = ( ) = 𝐴−1 ; det 𝐴 = 1. Dar 𝑡𝐴 + 𝐴−1 = ( )→
𝑐 𝑑 𝑏 𝑑 −𝑐 𝑎 𝑏−𝑐 𝑎+𝑑
det( 𝑡𝐴 + 𝐴−1 ) > 2 ↔ (𝑎 + 𝑑)2 + (𝑏 − 𝑐)2 > 2 ↔ 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 + 𝑑 2 + 2 ⏟
(𝑎𝑑 − 𝑏𝑐) > 2 → 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 + 𝑑 2 > 0
=1
𝑎 𝑏 𝑡 𝑎 𝑐 𝑑 −𝑏 1 𝑑 −𝑏
adevărat; Cazul ,,='' ar conduce la det 𝐴 = 0 fals; b) 𝐴 = ( ), 𝐴 = ( ) , 𝐴∗ = ( ) , 𝐴−1 = ( ).
𝑐 𝑑 𝑏 𝑑 −𝑐 𝑎 ∆ −𝑐 𝑎
𝑎∆ + 𝑑 = 2∆ 𝑎+𝑑≠0
2 4
−1
Ecuaţia 𝐴 + 𝐴 = ( ) devine: { + 𝑎 = −2∆. Adunând primele două ecuaţii: (𝑎 + 𝑑)(∆ + 1) = 0 →
𝑑∆ ⏞ ∆=
4 −2 𝑏∆ − 𝑏 = 4∆
𝑐∆ − 𝑐 = 4∆
−1 → 𝑏 = 𝑐 = 2; 𝑎 − 𝑑 = 2. Dar ∆= 𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 → 𝑎𝑑 = 3 → (𝑎, 𝑑) ∈ {(3,1); (−1, −3)} şi obţinem soluţiile 𝐴 ∈
238
3 2 −1 2
{( ),( )}; c) Observăm că 𝐵 ∙ 𝐶 = 𝐶 ∙ 𝐵 = 𝑂3 şi deducem că: 𝐵𝑖 ∙ 𝐶 𝑗 = 𝐵𝑖−1 ∙ 𝐵 ∙ 𝐶 ∙ 𝐶 𝑗−1 = 𝐵𝑖−1 ∙ (𝐵 ∙ 𝐶) ∙
2 1 2 −3
𝐶 𝑗−1 = 𝐵𝑖−1 ∙ 𝑂3 ∙ 𝐶 𝑗−1 = 𝑂3 şi, aplicând binomul lui Newon, obţinem: (𝐵 + 𝐶)100 = 𝐵100 + 𝐶 100 . Mai mult, prin
−2 1 1
calcul: 𝐵2 = −3 ∙ 𝐵 → 𝐵3 = 𝐵2 ∙ 𝐵 = −3 ∙ 𝐵2 = (−3)2 ∙ 𝐵 → 𝐵100 = (−3)99 ∙ 𝐵 = −399 ∙ ( 1 −2 1 ); Analog:
1 1 −2
1 1 1 −2 1 1 1 1 1
𝐶 100 = 399 ∙ (1 1 1). Prin urmare: (𝐵 + 𝐶)100 = −399 ∙ ( 1 −2 1 ) + 399 ∙ (1 1 1) =
1 1 1 1 1 −2 1 1 1
3100 0 0
( 0 3100 0 ).
0 0 3100
𝑥 ∈ [𝑎, +∞)
2) a) 𝐴 = [𝑎, +∞); 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑥 ∙ 𝑦 − 𝑎 ∙ 𝑥 − 𝑎 ∙ 𝑦 + 𝑎2 + 𝑎 = (𝑥 − 𝑎)(𝑦 − 𝑎) + 𝑎; Parte stabilă: { →
𝑦 ∈ [𝑎, +∞)
𝑥≥𝑎 𝑥−𝑎 ≥0
{ →{ → (𝑥 − 𝑎)(𝑦 − 𝑎) ≥ 0 → (𝑥 − 𝑎)(𝑦 − 𝑎) + 𝑎 ≥ 𝑎 → 𝑥 ∗ 𝑦 ∈ [𝑎, +∞); Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗
𝑦≥𝑎 𝑦−𝑎 ≥0
𝑧 = 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧) = (𝑥 − 𝑎)(𝑦 − 𝑎)(𝑧 − 𝑎) + 𝑎; Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑦 ∗ 𝑥 = (𝑥 − 𝑎)(𝑦 − 𝑎) + 𝑎; Element neutru:
∃! 𝑒 ∈ [𝑎, +∞)|𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑒 ∗ 𝑥 = 𝑥 → 𝑒 = 𝑎 + 1 ∈ [𝑎, +∞), pentru 𝑥 ≠ 𝑎. Pentru 𝑥 = 𝑎: 𝑎 ∗ (𝑎 + 1) = 𝑎; Elemente
1
simetrizabile: ∃𝑥′ ∈ [𝑎, +∞)|𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗ 𝑥 = 𝑎 + 1, ∀𝑥 ∈ [𝑎, +∞) → 𝑥 ′ = 𝑎 + ∈ [𝑎, +∞), pentru 𝑥 ≠ 𝑎. Pentru
𝑥−𝑎
𝑥 = 𝑎 → 𝑎 ∗ 𝑎′ = 𝑎 + 1 → 0 = 1 fals, şi (𝐴 , ∗) este monoid comutativ. b) Prin inducţie matematică se arată că:
𝑥−𝑎=𝑡
𝑥 ∗ 𝑥 ∗ … ∗ 𝑥 = (𝑥 − 𝑎)𝑛 + 𝑎 şi ecuaţia devine (𝑥 − 𝑎)𝑛 + 𝑎 = 𝑥 →
⏟ ⏞ 𝑡(𝑡 𝑛−1 − 1) = 0 →
𝑥∈𝐴 𝑥∗𝑦=𝑧
𝑡 ∈ {−1,0,1}, 𝑛 = 2𝑘 + 1 𝑥 ∈ {𝑎 − 1, 𝑎, 𝑎 + 1}, 𝑛 = 2𝑘 + 1
{ →{ ⏞ 𝑥 ∈ {𝑎, 𝑎 + 1}; c) {𝑦 ∗ 𝑧 = 𝑥 ↔
→
𝑡 ∈ {0,1}, 𝑛 = 2𝑘 𝑥 ∈ {𝑎, 𝑎 + 1}, 𝑛 = 2𝑘 𝑧∗𝑥 =𝑦
𝑥−𝑎=𝑢
𝑦−𝑎=𝑣
(𝑥 − 𝑎)(𝑦 − 𝑎) = 𝑧 − 𝑎 𝑧−𝑎=𝑤 𝑢𝑣 = 𝑤
(𝑦 − 𝑎)(𝑧 − 𝑎) = 𝑥 − 𝑎 → ⏞ {𝑣𝑤 = 𝑢. Obţinem soluţiile:
(𝑧 − 𝑎)(𝑥 − 𝑎) = 𝑦 − 𝑎 𝑤𝑢 = 𝑣
{
u 0 1 1 -1 -1
v 0 1 -1 1 -1
w 0 1 -1 -1 1
x a a+1 a+1 a-1 a-1
y a a+1 a-1 a+1 a-1
z a a+1 a-1 a-1 a+1
Din mulţimea 𝐴, reţinem soluţiile: (𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ {(𝑎, 𝑎, 𝑎), (𝑎 + 1, 𝑎 + 1, 𝑎 + 1)}.
SUBIECTUL III
12𝑥+13 1
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = > 0, ∀𝑥 ∈ [0, +∞) → 𝑓 este strict crescătoare pe [0, +∞) şi continuă. Cum 𝑓([0, +∞)) =
6𝑥 2 +13𝑥+6 ln 6
−13±√25+4∙6𝑦+1 −13+√25+4∙6𝑥+1
[1, +∞) → 𝑓 bijectivă. Fie log 6 (6𝑥 2 + 13𝑥 + 6) = 𝑦 → 𝑥1,2 = → 𝑓 −1 (𝑥) = ; b)
12 12
(−1)𝑛−1 ∙𝑎𝑛 ∙(𝑛−1)! 𝑎
Demonstrăm prin inducţie 𝑃(𝑛): 𝑢(𝑛) (𝑥) = . Etapa de verificare: 𝑃(1): 𝑢′ (𝑥) = adevărată;
ln 6∙(𝑎𝑥+𝑏)𝑛 ln 𝑥∙(𝑎𝑥+𝑏)
(−1)𝑘−1 ∙𝑎𝑘 ∙(𝑘−1)!
Etapa de demonstraţie: 𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1): Presupun că 𝑃(𝑘): 𝑢(𝑘) (𝑥) = este adevărată. Calculăm
ln 6∙(𝑎𝑥+𝑏)𝑘
′ (−1)𝑘 ∙𝑎𝑘+1 ∙(𝑘)! 𝑃(1)
𝑃(𝑘 + 1): 𝑢(𝑘+1) (𝑥) = (𝑢(𝑘) (𝑥)) = adevărată. Din { adevărate→ 𝑃(𝑛) adevărată; c)
ln 6∙(𝑎𝑥+𝑏)𝑘+1 𝑃(𝑘) → 𝑃(𝑘 + 1)
𝑏)
(−1)𝑛−1 ∙2𝑛 ∙(𝑛−1)! (−1)𝑛−1 ∙3𝑛 ∙(𝑛−1)!
⏞ 𝑓 (𝑛) (𝑥) =
Pentru 𝑥 ∈ [0, +∞), avem 𝑓(𝑥) = log 6 (2𝑥 + 3) + log 6 (3𝑥 + 2) → + →
ln 6∙(2𝑥+3)𝑛 ln 6∙(3𝑥+2)𝑛
(−1)𝑛−1 ∙2𝑛 ∙(𝑛−1)! (−1)𝑛−1 ∙3𝑛∙(𝑛−1)! (𝑛−1)! 2 𝑛 3 𝑛 (𝑛−1)!
𝑓 (𝑛) (0) = + → |𝑓 (𝑛) (0)| = [( ) + ( ) ] şi relaţia |𝑓 (𝑛) (0)| ≥ devine:
ln 6∙(3)𝑛 ln 6∙(2)𝑛 ln 6 3 2 ln √6
2 𝑛 3 𝑛
( ) + ( ) ≥ 2 adevărată;
3 2
239
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
1 𝜋 1
2) a) 𝐼0 = ∫02 cos 2 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02(1 + cos 2𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ; b) 𝐽1 = ∫02 cos 2𝑥 ∙ sin2 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 cos 2𝑥 ∙ (1 − cos 2𝑥) ∙ 𝑑𝑥 =
2 4 2
𝜋 𝜋 𝜋
1 1 𝜋
∫ 2 cos 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 − 4 ∫02 (1 + cos 4𝑥 ) ∙ 𝑑𝑥 = − 8; c) Calculăm 𝐼𝑛 + 𝐽𝑛 = ∫02 cos 2𝑛𝑥 ∙ (cos 2 𝑥 + sin2 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 0 (1); 𝐼𝑛 −
2 0
𝜋 𝜋 𝜋
1 1
𝐽𝑛 = ∫02 cos 2𝑛𝑥 ∙ cos 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 cos 2(𝑛 + 1)𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫02 cos 2(𝑛 − 1)𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 0 (2), ∀𝑛 > 1. Din (1), (2) → 𝐼𝑛 =
2 2
𝐽𝑛 , ∀𝑛 > 1;
TEST 81
SUBIECTUL I
𝑎 = 50 + 130 ∙ 𝑖
1) Şirul dat este o progresie aritmetică având: { 1 → 𝑎𝑛 = 𝑎1 + (𝑛 − 1) ∙ 𝑟 → 𝑎𝑛 = 50 + 130 ∙ 𝑖 −
𝑟 = −5 − 13 ∙ 𝑖
(𝑛 − 1) ∙ (5 + 13 ∙ 𝑖) = 55 − 5𝑛 + 𝑖(143 − 13𝑛) ∈ ℝ → 143 − 13𝑛 = 0 → 𝑛 = 11. Şirul dat conţine un singur termen
real şi anume 𝑎11 = 0;
2) În relaţia 2 ∙ 𝑓(𝑥) + 𝑓(1 − 𝑥) = 3 ∙ 𝑥 2 − 𝑥 + 5, înlocuim: 𝑥 → 1 − 𝑥 şi obţinem egalitatea: 2 ∙ 𝑓(1 − 𝑥) + 𝑓(𝑥) = 3 ∙

(1 − 𝑥)2 − (1 − 𝑥) + 5 ↔ 2 ∙ 𝑓(1 − 𝑥) + 𝑓(𝑥) = 3𝑥 2 − 5𝑥 + 7. Rezolv sistemul:
2 ∙ 𝑓(𝑥) + 𝑓(1 − 𝑥) = 3 ∙ 𝑥 2 − 𝑥 + 5| ∙ 2 +
{ →⏞ 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 + 𝑥 + 1. Axa de simetrie a parabolei asociate funcţiei are
2 ∙ 𝑓(1 − 𝑥) + 𝑓(𝑥) = 3𝑥 2 − 5𝑥 + 7| ∙ (−1)
𝑏 1
ecuaţia: 𝑥 = − ↔𝑥=− ;
2𝑎 2
3) Condiţie de existenţă: 𝑥 ∈ (0, +∞). Ecuaţia devine: log 2 𝑥 ∙ (1 + log 2 𝑥)∙ (2 + log 2 𝑥) ∙ (3 + log 2 𝑥) =
log2 𝑥=𝑡 𝑡 2 +3𝑡=𝑢
24 → ⏞ 𝑡(1 + 𝑡)(2 + 𝑡)(3 + 𝑡) = 24 → (𝑡 2 + 3𝑡)(𝑡 2 + 3𝑡 + 2) = 24 ⏞
→ 𝑢2 + 2𝑢 − 24 = 0 →
𝑢=4 2 𝑡=1
→ {𝑡 2 + 3𝑡 − 4 = 0 → {
1
{ → 𝑥 ∈ { , 2};
𝑢 = −6 𝑡 + 3𝑡 + 6 = 0 𝑡 = −4 16
𝑎𝑘+1 𝑐+𝑏𝑘 1
4) Din = → 𝑎𝑘 = (𝑎𝑘+1 𝑏𝑘+1 − 𝑎𝑘 𝑏𝑘 ). Îi dăm valori lui 𝑘 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 şi însumam relaţiile: 𝑆𝑛 = 𝑎1 + 𝑎2 + ⋯ +
𝑎𝑘 𝑏𝑘+1 𝑐
1 1 1 1 1 1 1 𝑘!10! 𝑎𝑘+1
𝑎𝑛 = (𝑎𝑛+1 𝑏𝑛+1 − 𝑎1 𝑏1 ); Pentru 𝑆𝑛 = + + + ⋯+ 81 = ∑81
𝑘=11 , notăm 𝑎𝑘 = = (𝑘+10)! → =
𝑐 11
𝐶21 12
𝐶22 13
𝐶23 𝐶91 ∁𝑘
𝑘+10 ∁𝑘
𝑘+10 𝑎𝑘
𝑘+1 −9+(𝑘+10) 𝑐 = −9 1 82!10! 11!10!
= →{ → 𝑆𝑛 = − ∙ ( − );
𝑘+11 𝑘+11 𝑏𝑘 = 𝑘 + 10 9 91! 20!
5) Înlocuind în relaţia: |𝑢
⃗ + 𝑣| ≤ |𝑢⃗ | + |𝑣 | → 5 = |3𝑖 + 4𝑗| ≤ |(𝑚 − 1) ∙ 𝑖 + (2𝑚 − 3) ∙ 𝑗| + |(4 − 𝑚) ∙ 𝑖 + (7 − 2𝑚) ∙
𝑗| = 5. Cazul , , = ′′ apare dacă vectorii 𝑢 ⃗ = 𝑘 ∙ 𝑣 → (𝑚 − 1) ∙ 𝑖 +
⃗ , 𝑣 sunt coliniari, adică ∃𝑘 ∈ ℝ astfel încât: 𝑢
𝑚−1 2𝑚−3
(2𝑚 − 3) ∙ 𝑗 = (4 − 𝑚)𝑘 ∙ 𝑖 + (7 − 2𝑚)𝑘 ∙ 𝑗 → = → 𝑚 = 2;
4−𝑚 7−2𝑚
(2𝑘+1)𝜋 (2𝑘+1)𝜋 𝑘𝜋
6) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ ℝ\ { , 𝑘𝜋, , |𝑘 ∈ ℤ}. Ecuaţia tg 𝑥 + ctg 𝑥 − tg 3𝑥 − ctg 3𝑥 = 4 devine:
2 6 3
1 1 1 1
− =4→ − = 2 → sin 6𝑥 − sin 2𝑥 = 2 sin 2𝑥 ∙ sin 6𝑥 → 2 sin 2𝑥 ∙ cos 4𝑥 = 2 sin 2𝑥 ∙
sin 𝑥∙cos 𝑥 sin 3𝑥∙cos 3𝑥 sin 2𝑥 sin 6𝑥
𝑘𝜋
sin 6𝑥 → sin 2𝑥(sin 6𝑥 − cos 4𝑥) = 0 → sin 2𝑥 = 0 → 𝑥 = , 𝑘 ∈ ℤ (𝑆1 ). Din sin 6𝑥 − cos 4𝑥 = 0 →
2
sin 2𝑥=𝑡
𝑡∈[−1,1]
3 sin 2𝑥 − 4sin3 2𝑥 − 1 + 2sin2 2𝑥 = 0 →⏞ 4𝑡 3 − 2𝑡 2 − 3𝑡 + 1 = 0 → (𝑡 − 1)(4𝑡 2 + 2𝑡 − 1) = 0 → 𝑡 ∈
𝑘 𝜋 𝑘𝜋
{1, −1 ± √5} → sin 2𝑥 = 1 → 𝑥 = (−1) + , 𝑘 ∈ ℤ (𝑆2 ). Soluţia finală este: 𝑆 = 𝑆1 ∪ 𝑆2 ;
4 2
SUBIECTUL II
sin 𝐴 ∙ cos 𝐵 sin 𝐵 ∙ cos 𝐴 sin 𝐶 𝐶1 +𝐶2 sin(𝐴 + 𝐵) sin 𝐵 ∙ cos 𝐴 sin 𝐶
1) a)𝐷1 = |sin 𝐵 ∙ cos 𝐶 sin 𝐶 ∙ cos 𝐵 sin 𝐴| = ⏞ |sin(𝐵 + 𝐶) sin 𝐶 ∙ cos 𝐵 sin 𝐴| =
sin 𝐶 ∙ cos 𝐴 sin 𝐴 ∙ cos 𝐶 sin 𝐵 sin(𝐶 + 𝐴) sin 𝐴 ∙ cos 𝐶 sin 𝐵
sin(𝜋 − 𝐶) sin 𝐵 ∙ cos 𝐴 sin 𝐶 𝐶1 =𝐶3 cos 𝐴 ∙ cos 𝐵 sin 𝐴 ∙ sin 𝐵 cos 𝐶 𝐶1 −𝐶2
| sin(𝜋 − 𝐴) sin 𝐶 ∙ cos 𝐵 sin 𝐴 | =
⏞ 0; b) 𝐷2 = |cos 𝐵 ∙ cos 𝐶 sin 𝐵 ∙ sin 𝐶 cos 𝐴 | =
⏞
sin(𝜋 − 𝐵) sin 𝐴 ∙ cos 𝐶 sin 𝐵 cos 𝐶 ∙ cos 𝐴 sin 𝐶 ∙ sin 𝐴 cos 𝐵
240
cos(𝐴 + 𝐵) sin 𝐴 ∙ sin 𝐵 cos 𝐶 cos(𝜋 − 𝐶) sin 𝐴 ∙ sin 𝐵 cos 𝐶 − cos 𝐶 sin 𝐴 ∙ sin 𝐵 cos 𝐶 −𝐶1 =𝐶3
|cos(𝐵 + 𝐶) sin 𝐵 ∙ sin 𝐶 cos 𝐴 | = |cos(𝜋 − 𝐴) sin 𝐵 ∙ sin 𝐶 cos 𝐴| = | −cos 𝐴 sin 𝐵 ∙ sin 𝐶 cos 𝐴| = ⏞ 0;
cos(𝐶 + 𝐴) sin 𝐶 ∙ sin 𝐴 cos 𝐵 cos(𝜋 − 𝐵) sin 𝐶 ∙ sin 𝐴 cos 𝐵 −cos 𝐵 sin 𝐶 ∙ sin 𝐴 cos 𝐵
sin2 𝐴 tg 2 𝐴 cos 2 𝐵 ∙ cos 2 𝐶 sin2 𝐴 ∙ cos 2 𝐴 sin2 𝐴 cos 2 𝐴 ∙ cos 2 𝐵 ∙ cos 2 𝐶
2 2 2 2 1
c) 𝐷3 = |sin 𝐵 tg 𝐵 cos 𝐴 ∙ cos 𝐶 | = 2 |sin2 𝐵 ∙ cos 2 𝐵 sin2 𝐵 cos 2 𝐴 ∙ cos 2 𝐵 ∙ cos 2 𝐶 | =
cos 𝐴∙cos2 𝐵∙cos2 𝐶
2 2 2
sin 𝐶 tg 𝐶 cos 𝐵 ∙ cos 𝐴 2 sin2 𝐶 ∙ cos 2 𝐶 sin2 𝐶 cos 2 𝐴 ∙ cos 2 𝐵 ∙ cos 2 𝐶
2 2 2
sin2 𝐴 ∙ cos 2 𝐴 sin2 𝐴 1 𝐿2,3−𝐿1 sin 𝐴(1 − sin 𝐴) sin 𝐴 1 sin4 𝐴 sin2 𝐴 1 𝑉𝑎𝑛𝑑𝑒𝑟𝑚𝑜𝑛𝑑𝑒
2 2 2
|sin 𝐵 ∙ cos 𝐵 sin 𝐵 1| =
2 2 2 ⏞ |sin 𝐵(1 − sin 𝐵) sin 𝐵 1| = − |sin4 𝐵 sin2 𝐵 1| =
⏞ −
2 2 2
sin 𝐶 ∙ cos 𝐶 sin 𝐶 1 sin2 𝐶(1 − sin2 𝐶) sin2 𝐶 1 sin4 𝐶 sin2 𝐶 1
(sin2 𝐴 − sin2 𝐵) ∙ (sin2 𝐵 − sin2 𝐶) ∙ (sin2 𝐶 − sin2 𝐴);
2) a) Polinomul admite şi rădăcina 𝑥2 = 2 + √3 deci 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) = 𝑥 2 − 4𝑥 + 1. Efectuând împărţirea

obţinem restul (𝑎 − 2)𝑥 + 𝑏 + 1, de unde (𝑎, 𝑏) = (2, −1). Câtul împărţirii este 𝑥 2 − 2𝑥 − 1 = 0 → 𝑥3,4 = 1 ± √2; b)
Polinomul admite şi rădăcina 𝑥2 = 2 + 𝑖 deci 𝑔 ⋮ (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) = 𝑥 2 − 4𝑥 + 5. Efectuând împărţirea obţinem
restul (𝑐 + 18)𝑥 + 𝑑 − 10, de unde (𝑐, 𝑑) = (−18,10). Câtul împărţirii este 𝑥 2 − 2𝑥 + 2 = 0 → 𝑥3,4 = 1 ± 𝑖√3; c)
3
Posibile rădăcini raţionale ar fi {±1; ±3}, dar ele nu verifică polinomul. Impunem ca rădăcina 𝑥1 = 1 + √𝑎 să verifice
3
ecuaţia. Din 𝑥 = 1 + √𝑎 → (𝑥 − 1)3 = 𝑎 → 𝑥 3 − 3𝑥 2 + 3𝑥 − 1 + 𝑎 = 0 şi, identificând cu polinomul ℎ, obţinem 𝑎 =
3
−2, deci o rădăcină iraţională a ploinomului este 𝑥1 = 1 − √2;
SUBIECTUL III
𝑓 cont pe [−2,2] 𝑛=0

1) a) Dacă 𝑓 este funcţie de tip Rolle pe [−2, 2] → { deriv pe (−2,2) → {
𝑓 𝑚=2 → (𝑚, 𝑛, 𝑝) = (2,0, −1) şi
𝑓(−2) = 𝑓(2) −2𝑚 + 𝑛 = 4𝑝
𝑥 2 + 2𝑥, 𝑥 ∈ [−2,0]
funcţia devine: 𝑓(𝑥) = { 2 ; b) Aplicând teorema lui Rolle → ∃𝑐 ∈ (−2,2)|𝑓 ′ (𝑐) = 0. Cazul i) Dacă 𝑐 ∈
−𝑥 + 2𝑥, 𝑥 ∈ (0,2]
(−2,0), 𝑓 ′ (𝑐) = 0 → 2𝑐 + 2 = 0 → 𝑐 = −1 ∈ (−2,0); Cazul ii) Dacă 𝑐 ∈ (0,2), 𝑓 ′ (𝑐) = 0 → −2𝑐 + 2 = 0 → 𝑐 = 1 ∈
(0,2); c) Analizăm numărul de puncte în care dreapta de ecuaţie 𝑦 = 𝑘 intersectează 𝒢𝑓 . Obţinem 𝑘 = 0.
𝑎 𝑎 1 1 𝑥 𝑎 𝜋2 𝜋 4
2) a) 𝑉 = 𝜋 ∫0 𝑓 2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫0 𝑑𝑥 = 𝜋 arctg | = = → 𝑎 = 𝜋; b) Γ𝑔[0,4] = ∫0 |𝑔(𝑥)|𝑑𝑥 =
𝑥 2 +𝑎2 𝑎 𝑎 0 4𝑎 4
4 𝑥3
4
64 4 15 2𝑥
4 2𝑥 ≥ 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [0,2]
∫0 𝑥 2 𝑑𝑥 = ; Γℎ[0,4] = ∫0 2𝑥 𝑑𝑥 = | = ; c) Pe intervalul [0,4], avem: { 2
| = . Deci Γ𝑔,ℎ[0,4] =
3 0 3 ln 2 0 ln 2 𝑥 ≥ 2𝑥 , 𝑥 ∈ [2,4]
4 2 4 9
∫0 |𝑔(𝑥) − ℎ(𝑥)|𝑑𝑥 = ∫0 (2𝑥 − 𝑥 2 )𝑑𝑥 + ∫2 (𝑥 2 − 2𝑥 )𝑑𝑥 = 16 − ln 2;
TEST 82
SUBIECTUL I
1) 1 𝑟𝑎𝑑 ≅ 57° → 8 𝑟𝑎𝑑 ≅ 456° = 360° + 96°; Reprezentând unghiul pe cercul trigonometric, obţinem: tg 8 <
ctg 8 < cos 8 < sin 8;
𝑉𝑖𝑒𝑡𝑡𝑒
𝑥1 +𝑥2 𝑚+2
2) Fie 𝑥1,2 respectiv 𝑥3,4 rădăcinile celor două ecuaţii. Conform enunţului: ⏞
= √𝑥3 𝑥4 → = √3𝑚 + 6 →
2 2
2 2
𝑚 + 4𝑚 + 4 = 12𝑚 + 24 → 𝑚 − 8𝑚 − 20 = 0 → 𝑚 ∈ {−2,10}. Ambele soluţii verifică.
3) Condiţie de existenţă: 𝑥 ∈ (0, +∞). Funcţia 𝑓: (0, +∞) → ℝ, 𝑓(𝑥) = log 2 𝑥 + log 3 (𝑥 + 1) + log 4 (𝑥 + 2) este strict
crescătoare (suma de funcţii strict crescătoare) şi continuă, deci ecuaţia admite soluţia unică 𝑥 = 2;
𝑏 + 𝑓 = 11 𝑏 + 𝑓 = 11 𝑏=6
4) Conform enunţului: { →{ →{ ;
∁3𝑓 ∙ ∁2𝑏 = ∁2𝑓 ∙ ∁4𝑏 4𝑓 − 8 = 𝑏 2 − 5𝑏 + 6 𝑓=5
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑀𝐷
5) Dacă 𝑂 este centrul hexagonului, atunci 𝑀𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐵 + 𝑀𝐸 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑀𝐹
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑀𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 2 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝑂;
241
𝐴̂ 𝐵̂ 𝐶̂ 𝐴̂+𝐵̂+𝐶̂
𝐴̂ = 45° T.sin 𝑎 𝑏 𝑐 2𝑝
6) = = = = 15° → {𝐵̂ = 60° →⏞ = = = √2 √3 √6+√2 = 8 →
3 4 5 3+4+5 sin 45° sin 60° sin 75° + +
𝐶̂ = 75° 2 2 4
𝑎 = 4√2
𝑎∙𝑏∙sin 𝐶
{ 𝑏 = 4√3 → 𝒜Δ𝐴𝐵𝐶 = = 12 + 4√3;
2
𝑐 = 2(√6 + √2)
SUBIECTUL II
𝐴𝑛+1 = 𝐴𝑛 ∙ 𝑃
𝑎 𝑎+𝑏 𝑎 2𝑎 + 𝑏 𝑎 𝑛𝑎 + 𝑏
1) a) Din { 𝑎 𝑏 1 1 → 𝐴1 = ( ) , 𝐴2 = ( ) … 𝐴𝑛 = ( ) → 𝐴10 =
𝐴0 = ( ) ,𝑃 = ( ) 𝑐 𝑐+𝑑 𝑐 2𝑐 + 𝑑 𝑐 𝑛𝑐 + 𝑑
𝑐 𝑑 0 1
1 √3 𝜋 𝜋
1 12 𝑎 10𝑎 + 𝑏 1 2 cos sin
( )=( ) → 𝐴0 = ( ); b) 𝐵0 = ( 2 2
)=( 3
𝜋
3
𝜋) şi folosim
3 34 𝑐 10𝑐 + 𝑑 3 4 −
√3 1 − sin cos
2 2 3 3
cos 𝑎 sin 𝑎 cos 𝑏 sin 𝑏 cos(𝑎 + 𝑏) sin(𝑎 + 𝑏)
( )( )=( ). Avem 𝐵1 = 𝐵0 ∙ 𝑄 =
− sin 𝑎 cos 𝑎 − sin 𝑏 cos 𝑏 − sin(𝑎 + 𝑏) cos(𝑎 + 𝑏)
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 1 √3
cos ( + ) sin ( + ) cos ( + 11 ) sin ( + 11 ) − −
3 11 3 11 3 11 3 11 2 2
( 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
) … 𝐵11 = ( 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
)=( ); c) 𝐶1 = 𝐶0 ∙ 𝑅 =
√3 1
− sin ( + ) cos ( + ) − sin ( + 11 ) cos ( + 11 ) −
3 11 3 11 3 11 3 11 2 2
𝑎 𝑏 𝑎+𝑐 𝑎 𝑏 𝑛𝑎 + 𝑐 1 2 103 𝑎 𝑏 100𝑎 + 𝑐 1 2 3
(𝑑 𝑒 𝑑 + 𝑓) … 𝐶𝑛 = (𝑑 𝑒 𝑛𝑑 + 𝑓) şi 𝐶100 = (4 5 6 ) = (𝑑 𝑒 100𝑑 + 𝑓) → 𝐶0 = (4 5 6);
𝑔 ℎ 𝑔+𝑖 𝑔 ℎ 𝑛𝑔 + 𝑖 7 8 709 𝑔 ℎ 100𝑔 + 𝑖 7 8 9
2) a) 𝒜 = {0̂, 1̂, 𝑥, 𝑥 + 1̂}. Întocmim tabelul operaţiei:
+ 0̂ 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂
̂0 ̂0 ̂1 𝑥 𝑥 + 1̂
1̂ 1̂ 0̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥
𝑥 𝑥 𝑥 + 1̂ 0̂ 1̂
̂
𝑥+1 𝑥+1 ̂ 𝑥 1̂ 0̂
Parte stabilă: conform tabelului; Asociativitate: conform teoriei; Comutativitate: simetria tabelului faţă de diagonala
′
principală; Element neutru: 0̂; Elemente simetrizabile: 0̂′ = 0̂, 1̂′ = 1̂, 𝑥 ′ = 𝑥, (𝑥 + 1̂) = 𝑥 + 1̂; b) Tabla operaţiei de
compunere asociată grupului lui Klein este:
∘ 1𝐸 u v w
1𝐸 1𝐸 u v w
u u 1𝐸 w v
v v w 1𝐸 u
w w v u 1𝐸
Cele două grupuri sunt izomorfe pentru că au tabelele la fel structurate; c)
+ 0̂ 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥2 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂
0̂ 0̂ 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂ 𝑥2 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂
1̂ 1̂ 0̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂
2 𝑥2 𝑥 + 𝑥 + 1̂
2 𝑥2 + 𝑥
𝑥 𝑥 𝑥 + 1̂ 0̂ 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 + 𝑥 + 1̂
2 𝑥2 𝑥 2 + 1̂
𝑥 + 1̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥 1̂ 0̂ 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2
𝑥2 𝑥2 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂ 0̂ 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂
𝑥 2 + 1̂ 𝑥 2 + 1̂ 𝑥2 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂ 𝑥2 + 𝑥 1̂ 0̂ 𝑥 + 1̂ 𝑥
𝑥2 + 𝑥 𝑥2 + 𝑥 𝑥 2 + 𝑥 + 1̂ 𝑥2 𝑥 2 + 1̂ 𝑥 𝑥 + 1̂ 0̂ 1̂
𝑥 + 𝑥 + 1̂
2
𝑥 + 𝑥 + 1̂
2 𝑥2 + 𝑥 𝑥 + 1̂
2 𝑥2 𝑥 + 1̂ 𝑥 1̂ 0̂
Din tabel, se observă că sunt îndeplinite toate cele cinci axiome aferente unei structuri de grup comutativ;
242
SUBIECTUL III
𝑓 = 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑 𝑎+𝑏+𝑐+𝑑 = 5
𝑓 ′ = 3𝑎𝑥 2 + 2𝑏𝑥 + 𝑐
1) a) . Din condiţiile din enunţ, obţinem sistemul: { 3𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 = 6 , de unde 𝑓 = 𝑥 3 +
𝑓 ′′ = 6𝑎𝑥 + 2𝑏 6𝑎 + 2𝑏 = 8
{ 𝑓 ′′′ = 6𝑎 6𝑎 = 6
(𝑇−1 ): 𝑦 − 𝑓(−1) = 𝑓′(−1)(𝑥 + 1)
𝑥 2 + 𝑥 + 2; b) Ecuaţiile tangentelor: { (𝑇1 ): 𝑦 − 𝑓(1) = 𝑓′(1)(𝑥 − 1) ↔
(𝑇2 ): 𝑦 − 𝑓(2) = 𝑓′(2)(𝑥 − 2)
(𝑇−1 ) ∩ (𝑇1 ) = 𝐴(1,5) 1 5 1
(𝑇−1 ): 𝑦 − 1 = 2(𝑥 + 1) 6 27 6 27
{ (𝑇1 ): 𝑦 − 5 = 6(𝑥 − 1) ↔ (𝑇−1 ) ∩ (𝑇2 ) = 𝐵 (5 , 5 ). Calculăm 𝑑 = | 5 5 1| = → 𝒜Δ𝐴𝐵𝐶 = = ; c) 𝑓 ′ =
12 |𝑑| 6
14 73 55 2 55
(𝑇2 ): 𝑦 − 16 = 17(𝑥 − 2) 14 73
1
{ (𝑇1 ) ∩ (𝑇2 ) = 𝐶 (11 , 11) 11 11
3𝑥 2 + 2𝑥 + 1 > 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 → 𝑓 ↗ pe 𝑅. Cum lim 𝑓(𝑥) = ±∞ → ecuaţia 𝑓 = 0 admite o singură rădăcină reală. Cum
𝑥→±∞
𝑓(−2) ∙ 𝑓(−1) < 0 şi 𝑓 este, ca funcţie elementară, continuă, de ci are Proprietatea lui Darboux→ 𝑥1 ∈ (−2, −1) →
1
lim = 0;
𝑛→∞ |𝑥1 |𝑛
1 10∙𝑒 𝑥 +15∙2𝑥 1 10∙𝑒 𝑥 +15 ln 2∙2𝑥 1 (2∙𝑒 𝑥 +3∙2𝑥 )′

2) a) 𝐼(10, 15, 2, 3) = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = 5𝑥|10 = 5; b) 𝐼(10, 15 ∙ ln 2 , 2,3) = ∫0 ∙ 𝑑𝑥 = 5 ∫0 ∙
2∙𝑒 𝑥 +3∙2𝑥 2∙𝑒 𝑥 +3∙2𝑥 2∙𝑒 𝑥 +3∙2𝑥
2𝑒+6 1 𝑒 𝑥 +2∙2𝑥 𝑒 𝑥 +2∙2𝑥 3∙𝑒 𝑥 +4∙2𝑥
𝑑𝑥 = 5 ∙ ln|2 ∙ 𝑒 𝑥 + 3 ∙ 𝑥 ||1
2 0 = 5 ln ; c) 𝐼(1, 2, 3, 4) = ∫0 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 ; Impunem: 𝑥 =𝐴∙ 𝑥 +𝐵∙
5 3∙𝑒 +4∙2𝑥 3∙𝑒 +4∙2𝑥 3∙𝑒 +4∙2𝑥
3∙𝑒 𝑥 +4∙ln 2∙2𝑥 3𝐴 + 3𝐵 = 1 ln 2−4 1 ln 2−4+3 ln(3𝑒+8)−3 ln 7
→{ → 𝐼(1, 2, 3, 4) = ∙ 𝑥|10 + ∙ ln|3 ∙ 𝑒 𝑥 + 4 ∙ 2𝑥 ||10 = ;
3∙𝑒 𝑥 +4∙2𝑥 4𝐴 + 4𝐵 ∙ ln 2 = 2 3(ln 2−1) ln 2−1 3(ln 2−1)
TEST 83
SUBIECTUL I
1) 𝛼̅ = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
(𝑧1𝑛 + 𝑧̅2𝑛 ) ∙ (𝑧̅1𝑛 + 𝑧2𝑛 ) = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
(𝑧1𝑛 + 𝑧̅2𝑛 ) ∙ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
(𝑧̅1𝑛 + 𝑧2𝑛 ) = (𝑧̅̅̅
𝑛 ̅̅̅̅
𝑛 ̅̅̅̅
𝑛 ̅̅̅
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
1 + 𝑧̅2 ) ∙ (𝑧̅1 + 𝑧2 ) = (𝑧̅1 + 𝑧2 ) ∙ (𝑧1 + 𝑧̅2 ) = 𝛼 → 𝛼 ∈
𝑅;
2) 𝑆(1, 2) este centrul de simetrie al graficului funcţiei 𝑓 dacă: 2 ∙ 2 = 𝑓(1 − 𝑥) + 𝑓(1 + 𝑥), ∀𝑥 ∈ 𝑅, deci (1 − 𝑥)3 +
𝑎 ∙ (1 − 𝑥)2 + 3 ∙ (1 − 𝑥) + 1 + (1 + 𝑥)3 + 𝑎 ∙ (1 + 𝑥)2 + 3 ∙ (1 + 𝑥) + 1 = 4 → 𝑎 = −3;
𝑥 4 4 4
3) Notăm {2𝑥 + 8 = 𝑎 4 → {𝑎 − 𝑏 = 15 → 𝑎4 − (3 − 𝑎)4 − 15 = 0 → 2𝑎3 − 4𝑎2 − 5𝑎2 + 10𝑎 + 8𝑎 − 16 = 0 →
2 −7=𝑏 𝑎+𝑏=3
2 𝑎=2
(𝑎 − 2) ⏟
(2𝑎 − 5𝑎 + 8) = 0 → { → 2𝑥 = 8 → 𝑥 = 3 ∈ 𝐷 = [log 2 7 , +∞);
𝑏=1
∆<0
2
4) 𝜀 2 = (−1 + 𝑖 ∙ √3) = −2 − 2𝑖√3; 𝜀 3 = 8; 𝜀 4 = −8 + 8𝑖√3; 𝜀 5 = 16 − 16𝑖√3; 𝜀 6 = 64. Deci 𝜀 3𝑘 = 23𝑘 ∈
𝑛𝑓 110−4+1 107 1
𝑅, 𝜀 3𝑘±1 ∈ 𝐶\𝑅. În mulţimea 𝐴 sunt reale numerele: {𝜀 3∙4 , 𝜀 3∙5 , … , 𝜀 3∙110 } → 𝑝 = = = = ;
𝑛𝑝 331−11+1 321 3
1
̂ = 90° → 𝑚𝐴𝐶 = −
5) 𝑚𝐴𝐵 = 1. Distingem trei cazuri: i) Dacă 𝐶𝐴𝐵 = −1. Ecuaţia dreptei (𝐴𝐶) este 𝑦 − 4 =
𝑚𝐴𝐵
(𝐴𝐶): 𝑦 = −𝑥 + 5 8 7
−(𝑥 − 1). Formăm sistemul: { 1 ̂ = 90° → 𝑚𝐵𝐶 = −1.Ecuaţia dreptei (𝐵𝐶)
→ 𝐶 ( , ); îi) Dacă 𝐴𝐵𝐶
(𝑑): 𝑦 = 𝑥 + 1 3 3
2
(𝐵𝐶): 𝑦 = −𝑥 + 11 20 13
este 𝑦 − 7 = −(𝑥 − 4). Formăm sistemul: { 1 ̂ = 90°, fie 𝐶(2𝑎 − 2, 𝑎) ∈
→ 𝐶 ( , ); iii) Dacă 𝐵𝐶𝐴
(𝑑): 𝑦 = 𝑥 + 1 3 3
2
(𝑑). Din teorema lui Pitagora: 𝐴𝐵2 = 𝐴𝐶 2 + 𝐵𝐶 2 → 18 = (2𝑎 − 2 − 1)2 + (𝑎 − 4)2 + (2𝑎 − 2 − 4)2 + (𝑎 − 7)2 →
5𝑎2 − 29𝑎 + 46 = 0; ∆< 0;
Temă: Acelaşi enunţ, pentru: 𝐴(−1,4), 𝐵(4,3), (𝑑): 𝑥 = 2𝑦; Câte soluţii sunt în acest caz?
243
𝑐
𝜋 = 2𝑅 𝑐=𝑅
sin
6
6) Din teorema sinusurilor şi teorema cosinusului, obţinem: { → {𝑎 𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 →𝑐 =𝑏→
𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 =
cos 𝐵 = 2𝑐 2𝑎𝑐
2𝑎𝑐
𝑎(2+√3)
𝜋 2𝜋
𝑝= 𝑝2 7+4√3
2
mas ∢B = şi mas ∢A = → 𝐴𝐵 = 𝐴𝐶 = 𝑎, 𝐵𝐶 = 𝑎√3 → { → = ;
6 3 𝑎2 √3 𝒜 √3
𝒜=
4
SUBIECTUL II
𝑚−1 1 1
1) a) Determinantul principal este 𝑑 = |1 1 𝑚 − 1| = −(𝑚 + 1)(𝑚 − 2)2 ≠ 0 pentru 𝑚 ∈ 𝑅 − {−1; 2}.
1 𝑚−1 1
3𝑚 1 1 𝐿1 +𝐿2 +𝐿3 2(𝑚 + 1)2 𝑚+1 𝑚+1
Aplicăm regula Cramer: 𝑑𝑥 = |𝑚2 + 𝑚 1 𝑚 − 1| = ⏞ | 𝑚2 + 𝑚 1 𝑚 − 1| = (𝑚 +
𝑚2 + 2 𝑚 − 1 1 𝑚2 + 2 𝑚−1 1
2(𝑚 + 1) 1 1 𝐿2,3 −𝐿1 2(𝑚 + 1) 1 1
1) | 𝑚2 + 𝑚 1 𝑚 − 1| = ⏞ (𝑚 + 1) |(𝑚 + 1)(𝑚 − 2) 0 𝑚 − 2| = (𝑚 + 1)(𝑚 −
𝑚2 + 2 𝑚 − 1 1 𝑚(𝑚 − 2) 𝑚−2 0
2(𝑚 + 1) 1 1
𝑑𝑥
2)2 | 𝑚 + 1 0 1| = −(𝑚 + 1)(𝑚 − 2)2 → 𝑥 = 𝑑 = 1. Analog 𝑦 = 𝑚, 𝑧 = 𝑚 + 1. b) Pentru 𝑚 = −1 →
𝑚 1 0
−2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = −3
{ 𝑥 + 𝑦 − 2𝑧 = 0 → 𝑦 − 𝑧 = −1, deci 𝑧 = 𝛼, 𝑦 = 𝛼 − 1, 𝑥 = 𝛼 + 1 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝛼 + 1, 𝛼 − 1, 𝛼), 𝛼 ∈ 𝑅. Pentru
𝑥 − 2𝑦 + 𝑧 = 3
𝑚 = 2 sistemul devine {𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 6 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (6 − 𝛼 − 𝛽, 𝛼, 𝛽), 𝛼, 𝛽 ∈ 𝑅. c) Dacă 𝑚 ∈ 𝑅 − {−1; 2} termenii
1
soluţiei (1, 𝑚, 𝑚 + 1) sunt în progresie aritmetică pentru 𝑚 ∈ { }. Pentru 𝑚 ∈ {−1,2} soluţia (𝛼 + 1, 𝛼 − 1, 𝛼) este
2
progresie aritmetică pentru ∀𝛼 ≠ 0 şi soluţia (6 − 𝛼 − 𝛽, 𝛼, 𝛽) este progresie aritmetică pentru 𝛼 = 2 sau pentru 𝛼 +
𝛽 = 4 sau pentru 𝛽 = 2;
𝑒 𝑥 +𝑒 −𝑥 𝑒 𝑥 −𝑒 −𝑥 𝑒 𝑦 +𝑒 −𝑦 𝑒 𝑦 −𝑒 −𝑦 𝑒 𝑥+𝑦 +𝑒 −𝑥−𝑦 𝑒 𝑥+𝑦−𝑒 −𝑥−𝑦
2 2 2 2 2 2
2) a) 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = (𝑒 𝑥−𝑒 −𝑥 𝑒 𝑥 +𝑒 −𝑥
) ∙ (𝑒 𝑦 −𝑒 −𝑦 𝑒 𝑦 +𝑒 −𝑦
) = (𝑒 𝑥+𝑦 −𝑒 −𝑥−𝑦 𝑒 𝑥+𝑦+𝑒 −𝑥−𝑦
) = 𝐴(𝑥 + 𝑦); b) Parte stabilă:
2 2 2 2 2 2
Conf. pct. a); Asociativitate: (𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦)) ∙ 𝐴(𝑧) = 𝐴(𝑥) ∙ (𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑧)) = 𝐴(𝑥 + 𝑦 + 𝑧); Comutativitate: 𝐴(𝑥) ∙
𝐴(𝑦) = 𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥 + 𝑦); Element neutru: ∃! 𝐴(0) ∈ ℳ|𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(0) = 𝐴(0) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥); Elemente
simetrizabile: ∃𝐴(−𝑥) ∈ ℳ|𝐴(−𝑥) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(−𝑥) = 𝐴(0), ∀𝐴(𝑥) ∈ ℳ; c) Generalizând relaţia de la pct.a),
2 2 2 2
𝑒 𝑛 +𝑒 −𝑛 𝑒 𝑛 −𝑒 −𝑛 𝑒 18 +1 𝑒 18 −1
𝑛 (𝑥) 𝑛 (𝑛) 2) 2 2 2𝑒 9 2𝑒 9
prin inducţie matematică, obţinem: 𝐴 = 𝐴(𝑛𝑥) → 𝐴 = 𝐴(𝑛 =( 2 2 2 2 )= (𝑒 18 −1 𝑒 18 +1
) →
𝑒 𝑛 −𝑒 −𝑛 𝑒 𝑛 +𝑒 −𝑛
2 2 2𝑒 9 2𝑒 9
𝑛 = 3.
SUBIECTUL III
1 1
𝑥 2 +𝑥+1 𝑥 2 (1+ + 2 )
𝑥 𝑥
1) a) lim = lim = ∞ → ∄ asimptotă orizontală dar este posibilă existenţa unei asimptote oblice:
𝑥→−∞ √𝑥 2 −𝑥 𝑥→−∞ |𝑥|√1−
1
𝑥
𝑓(𝑥) 𝑥 2 +𝑥+1 𝑥 2 +𝑥+1+𝑥√𝑥 2 −𝑥

𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛, 𝑚 = lim = −1, 𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = = lim [ + 𝑥] = lim =
𝑥→−∞ 𝑥 𝑥→−∞ 𝑥→−∞ √𝑥 2 −𝑥 𝑥→−∞ √𝑥 2 −𝑥
3𝑥 3 +3𝑥 2 +2𝑥+1 3 3 𝑥 2 +𝑥+1 1
lim = − . Deci, ecuaţia asimptotei spre −∞ este: 𝑦 = −𝑥 − ; lim = = +∞ → 𝑥 =
𝑥→−∞ √𝑥 2 −𝑥(𝑥 2 +𝑥+1−𝑥√𝑥 2 −𝑥) 2 2 𝑥→0 √𝑥 2 −𝑥 0+
𝑥<0
1
1 𝑥=𝑡
1
𝑒𝑥 𝑒𝑡
0 este asimptotă verticală la stânga; lim 𝑥 ∙ 𝑒 = lim 𝑥 =
⏞ lim = ∞ → 𝑥 = 0 este asimptotă verticală şi la dreapta;
𝑥→0 𝑥→0 1 𝑡→∞ 𝑡
𝑥>0 𝑥>0 𝑥
1
lim 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 = ∞ → ∄ asimptotă orizontală dar este posibilă existenţa unei asimptote oblice: 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛; 𝑚 =
𝑥→∞
1
𝑓(𝑥) 𝑒 𝑥 −1
lim = 1, 𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = lim 1 = 1, deci 𝑦 = 𝑥 + 1 este ecuaţia asimptotei la +∞; b) Ecuaţia
𝑥→+∞ 𝑥 𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥
244
1
tangentei la fraficul funcţiei în punctul de abscisa 𝑥0 = −1 este: 𝑦 − 𝑓(−1) = 𝑓′(−1)(𝑥 + 1), unde 𝑓(−1) = şi
√2
𝑥 3 −2𝑥 2 −2𝑥 1 1 1
𝑓 ′ (𝑥) = → 𝑓 ′ (−1) = − şi ecuaţia tangentei este :𝑦 − =− (𝑥 + 1); c) Studiem monotonia funcţiei
√(𝑥 2 −𝑥)3 2√2 √2 2√2
1
(𝑥−1)𝑒 𝑥
pe (0, +∞) cu ajutorul derivatei: 𝑓 ′ (𝑥) = < 0, pentru 𝑥 ∈ (0,1). Cum 𝑓 este descrescătoare pe acest interval,
𝑥
2 3 2 3 3
avem implicaţia: < → 𝑓 ( ) > 𝑓 ( ) → 8 ∙ √𝑒 3 > 9 ∙ √𝑒 4.
3 4 3 4
2+2𝑎
1 1 1 2𝑥 ∙ln 2 1 1 𝑥 1 1 ln
2) a) Integrăm identitatea: = − ∙ → 𝐼 = ∫0 ∙ dx = | − ln(2𝑥 + 𝑎)|10 = 2+𝑎
; b) 𝐽 =
2𝑥 +𝑎 𝑎 𝑎∙ln 2 2𝑥 +𝑎 2𝑥 +𝑎 𝑎 0 𝑎∙ln 2 𝑎∙ln 2
𝑎) 4
1 1 11 1 2𝑥 +1−2𝑥 1 1 𝑥 1 1 1 ln
∫0 ∙ dx = ∫0 ∙ dx = ∫0 𝑥 𝑥 ∙ dx = ∫0 ( ) 𝑑𝑥 − ∫0 𝑥 ∙ dx = ⏞ − ; c) 𝐾 = 3
4 𝑥 +2𝑥 2𝑥 (2𝑥 +1) 2 (2 +1) 2 2 +1 2 ln 2 ln 2
1 1 1 1 1 𝑥 𝑥
(2 +3)−(2 +2) 1 1 1 1
∫0 8𝑥+6∙4𝑥+11∙2𝑥+6 . dx = ∫0 (2𝑥+1)(2𝑥+2)(2𝑥+3) 𝑑𝑥 = ∫0 (2𝑥+1)(2𝑥+2)(2𝑥+3) 𝑑𝑥 = ∫0 (2𝑥+1)(2𝑥+2) 𝑑𝑥 − ∫0 (2𝑥+1)(2𝑥+3) 𝑑𝑥 =
𝑎) 4 3 8
1 (2𝑥 +2)−(2𝑥 +1) 1 1 (2𝑥 +3)−(2𝑥 +1) 1 1 1 1 1 1 1 1 ln ln ln
∫0 (2𝑥 +1)(2𝑥 +2)
𝑑𝑥 − ∫0 (2𝑥 +1)(2𝑥 +3)
𝑑𝑥 = ∫0 𝑑𝑥 − ∫0 𝑑𝑥 − ∫0 𝑑𝑥 =
⏞ 3
− 2
− 5
;
2 2 2𝑥 +1 2𝑥 +2 2 2𝑥 +3 2 ln 2 2 ln 2 6 ln 2
TEST 84
SUBIECTUL I
1) Folosind inegalitatea mediilor: log 2 3 + log 3 2 ≥ 2√log 2 3 ∙ log 3 2 = 2 (1) şi log 2 3 + log 3 2 < log 2 4 + log 3 3 =
3 (2). Din (1) şi (2) → [log 2 3 + log 3 2] = 2;
𝑥12 + 𝑥22 = 5𝑚 + 3
𝑚,𝑛∈𝑍
𝑥12 𝑥22 = 10𝑛 + 16 (2𝑚 + 1)2 − 6𝑛 = 5𝑚 + 3
2) Avem: →{ →⏞ (𝑚, 𝑛) = (2,2). Verificare: Ecuaţiile şi rădăcinile lor
𝑥1 + 𝑥2 = 2𝑚 + 1 9𝑛2 = 10𝑛 + 16
{ 𝑥1 𝑥2 = 3𝑛
𝑥 2 − 13𝑥 + 36 = 0 (4,9)
sunt: { 2 ;
𝑥 − 5𝑥 + 6 = 0 (2,3)
𝑡 2 +3𝑡=𝑢
3) Notând log 2 𝑥 = 𝑡 ∈ 𝑅, ecuaţia devine: 𝑡(𝑡 + 1)(𝑡 + 2)(𝑡 + 3) = 120 ⏞
→ 𝑢(𝑢 + 2) = 120 →
2 𝑡 = −5 = log 2 𝑥
{ 𝑢 = 10 → 𝑡 2+ 3𝑡 = 10 → {
1
→ 𝑥 ∈ { , 4};
𝑢 = −12 → 𝑡 + 3𝑡 = 12 𝑡 = 2 = log 2 𝑥 32
2
4) Prin calcul: 𝑧 2 = [√3 + 1 + 𝑖 ∙ (√3 − 1)] = 4√3(1 − 𝑖) → 𝑧 6 = 64 ∙ 3√3(−2 − 2𝑖) = −384 ∙ √3 ∙ (1 + 𝑖);
̂ = 90° (înscris în semicerc), deci: 𝐶𝐹 ⊥ 𝐴𝐵, 𝐴𝐸 ⊥ 𝐴𝐵 → 𝐴𝐸 ∥ 𝐻𝐶 (1). 𝐵𝐶𝐸

5) 𝐵𝐴𝐸 ̂ = 90°, deci 𝐴𝐷 ⊥ 𝐵𝐶, 𝐶𝐸 ⊥ 𝐵𝐶 →
𝐴𝐻 ∥ 𝐸𝐶 (2). Din (1),(2) rezultă că 𝐴𝐸𝐶𝐻 este paralelogram. Fie 𝑀 mijlocul lui 𝐵𝐶. 𝑂𝑀 este linie mijlocie în ∆ 𝐵𝐸𝐶.
Deci 2 ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 = 𝑂𝐵⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑂𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐸𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐻 = 𝑂𝐻⃗⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝑂𝐴
⃗⃗⃗⃗⃗ .
tg (2𝑥+1)−tg (𝑥+1)
6) tg (2𝑥 + 1) − tg (𝑥 + 1) = 1 + tg (2𝑥 + 1) ∙ tg (𝑥 + 1) → = 1 → tg [(2𝑥 + 1) − (𝑥 + 1)] = 1 →
1+tg (2𝑥+1)∙tg (𝑥+1)
𝜋 3𝜋
tg 𝑥 = 1 → 𝑥 ∈ { , };
4 4
SUBIECTUL II
1) a) Ordonăm după 𝑚 ecuaţia (𝐷𝑚 )𝑚∈𝑍 : (2𝑚 + 1) ∙ 𝑥 + (𝑚 + 1) ∙ 𝑦 − 3𝑚 − 2 = 0 → 𝑚(2𝑥 + 𝑦 − 3) + 𝑥 + 𝑦 − 2 =

2𝑥 + 𝑦 − 3 = 0 𝑥=1
0 şi impunem condiţiile:{ →{ şi punctul fix este 𝑃(1,2); b) Intersecţiile dreptei (𝐷𝑚 ) cu axele 𝑂𝑥
𝑥+𝑦−2=0 𝑦=2
3𝑚+2 3𝑚+2 3𝑚+2 2 3𝑚+2 2 5√13 3𝑚+2 2 3𝑚+2 2 325
şi 𝑂𝑦 sunt: 𝐴 (0; ),𝐵( , 0) şi distanţa [𝐴𝐵] = √( ) +( ) = ↔( ) +( ) = ↔
𝑚+1 2𝑚+1 2𝑚+1 𝑚+1 6 2𝑚+1 𝑚+1 36
𝑚+1=𝑎 𝑎+𝑏=𝑆
2𝑚+1=𝑏 𝑎𝑏=𝑃
36(3𝑚 + 2)2 [(𝑚 + 1)2 +(2𝑚 + 1)2 ] = 325(𝑚 + 1)2 (2𝑚 + 1)2 ⏞
↔ 36(𝑎 + 𝑏)2 (𝑎2 + 𝑏 2 ) = 325𝑎2 𝑏 2 ↔
⏞
2
:𝑃2 ;𝑆 ⁄𝑃=𝑢
13 25 25
36𝑆 2 (𝑆 2 − 2𝑃) = 325𝑃2 ⏞
→ 36𝑢2 − 72𝑢 − 325 = 0 → 𝑢 ∈ {− , }. Dacă 𝑢 = → 6𝑆 2 = 25𝑃 →
6 6 6
𝑎 2 3 𝑎 2 𝑎 3 1
6(𝑎 + 𝑏)2 = 25𝑎𝑏 → 6𝑎2 − 13𝑎𝑏 + 6𝑏 2 = 0 → ∈ { , }.Pentru = → 𝑚 = 1 şi pentru = → 𝑚 = − fals.
𝑏 3 2 𝑏 3 𝑏 2 4
245
13 2𝑚+1 𝑚+1 𝑚
Cazul 𝑢 = − nu conduce la valori întregi ale lui 𝑚; c) 𝐷𝑚 ∥ 𝐺𝑛 → = → 5𝑚𝑛 − 𝑚 + 4𝑛 = 0 → 𝑛 = ∈
6 3𝑛+1 1−𝑛 5𝑚+4
5𝑚 + 4|𝑚
𝑍→{ → 5𝑚 + 4 ∈ {±1, ±2, ±4} → (𝑚, 𝑛) ∈ {(−1,0); (0,0)};
5𝑚 + 4|5𝑚 + 4
1
𝑥=
𝑡
2) a) 𝑓 = 2𝑥 2017 − 𝑥 2016 + 2𝑥 2015 − 𝑥 2014 + ⋯ + 2𝑥 3 − 𝑥 2 + 3𝑥 + 2 = 0 →
⏞ 2𝑡 2017 + 3𝑡 2016 − 𝑡 2015 + ⋯ + 2 = 0 →
1 1 1 3
𝑡1 + 𝑡2 + ⋯ + 𝑡2017 = + + ⋯+ = − ; b) 𝑔 = 4𝑥 4 − 5𝑥 2 + 1 = 4𝑥 4 − 4𝑥 2 − 𝑥 2 + 1 = (𝑥 − 1)(𝑥 +
𝑥1 𝑥2 𝑥2017 2
1)(2𝑥 − 1)(2𝑥 + 1) şi aplicăm teorema împărţirii cu rest: 2𝑥 2017 − 𝑥 2016 + 2𝑥 2015 − 𝑥 2014 + ⋯ + 2𝑥 3 − 𝑥 2 + 3𝑥 +
𝑥 = 1 → 1013 = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + 𝑑
𝑥 = −1 → −3025 = −𝑎 + 𝑏 − 𝑐 + 𝑑
1 7 𝑎 𝑏 𝑐
2 = (𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(2𝑥 − 1)(2𝑥 + 1) ∙ 𝑐(𝑥) + 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑. Pentru 𝑥 = → = + + +𝑑 de
2 2 8 4 2
1 1−7∙22013 𝑎 𝑏 𝑐
{𝑥 = − 2 → 3∙22014 = − 8 + 4 − 2 + 𝑑
100
unde se obţin coeficienţii 𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑 ai restului (exerciţiu); c) 𝑢 ⋮ 𝑣 ↔ 𝑥 − 5𝑥 99 + 6𝑥 98 + 𝑥 97 − 5𝑥 96 + 6𝑥 95 + ⋯ +
𝑥 = 1 → 50 + 𝑎 + 𝑏 = 0
𝑥 4 − 5𝑥 3 + 6𝑥 2 + 𝑎𝑥 + 𝑏 = (𝑥 − 1)(𝑥 − 2) ∙ 𝑑(𝑥). Pentru { → (𝑎, 𝑏) = (50, −100);
𝑥 = 2 → 2𝑎 + 𝑏 = 0
SUBIECTUL III
1) a) 𝑎𝑛+1 − 𝑎𝑛 = 𝑎𝑛2 − 7𝑎𝑛 + 12 = (𝑎𝑛 − 3)(𝑎𝑛 − 4) (1) Demonstrăm, prin inducţie matematică, propoziţia
7
𝑃(𝑛): 𝑎𝑛 > 3 (2): Etapa 1) 𝑎0 = > 3 adevărat; Etapa 2) Presupunem că: 𝑎𝑘 > 3 → 𝑎𝑘+1 = (𝑎𝑘 − 3)2 + 3 > 3
2
7
adevărat ; 𝑄(𝑛): 𝑎𝑛 < 4 (3): Etapa 1) 𝑎0 = < 4 adevărat; Etapa 2) Presupunem că: 𝑎𝑘 < 4 → 𝑎𝑘+1 = (𝑎𝑘 − 3)2 +
2
3 < 4 adevărat. Din (1),(2),(3) rezultă că şirul 𝑎𝑛 este monoton descrescător şi mărginit total (deci convergent); b) În
relaţia 𝑎𝑛+1 = 𝑎𝑛2 − 6𝑎𝑛 + 12, impunem 𝑛 → ∞, şi obţinem 𝑙 = 𝑙 2 − 6𝑙 + 12 → 𝑙 = 3; c) Notând 𝑏𝑛+1 = 𝑎𝑛+1 − 3,
𝑛 𝑛
1 1 2 1 2
relaţia de recurenţă devine: 𝑏𝑛+1 = 𝑏𝑛2 , 𝑏0 = → 𝑏𝑛 = ( ) = 𝑎𝑛 − 3 → 𝑎𝑛 = 3 + ( ) termen general care
2 2 2
confirmă rezultatele obţinute la pct.a),b);
2) a) Funcţia 𝑓 este continuă pentru 𝑥 ∈ (−∞, 1], 𝑥 ∈ (1, 𝑒], 𝑥 ∈ (𝑒, +∞) ca rezultat al operaţiilor cu funcţii elementare.
𝑙𝑠 (1) = 𝑓(1) = 𝑙𝑑 (1) = −𝑒, 𝑙𝑠 (𝑒) = 𝑓(𝑒) = 𝑙𝑑 (𝑒) = 0 → 𝑓 este continuă deci primitivabila pe 𝑅. Primitivă 𝐹(𝑥) =
−𝑥𝑒 𝑥 + 𝑒 𝑥 + 𝒞1 , 𝑥 ≤ 1 1
𝑥2 𝑥2 𝒞 = −𝑒 − + 𝒞2
−𝑒𝑥 + ln 𝑥 − + 𝒞2 , 1 < 𝑥 ≤ 𝑒. Impunem continuitatea acesteia: { 1 2 4
şi notăm 𝒞2 = 𝑘 → 𝐹(𝑥) =
2 4 3𝑒
(𝑥−𝑒)3 − + 𝒞2 = 𝒞3
{ + 𝒞3 , 𝑥 > 𝑒 4
3
𝑥 𝑥 1
−𝑥𝑒 + 𝑒 + −𝑒 − + 𝑘, 𝑥 ≤ 1
4
𝑥2 𝑥2 3
−𝑒𝑥 + ln 𝑥 − + 𝑘, 1 < 𝑥 ≤ 𝑒. Impunem condiţia 𝐹(0) = 1 → 𝑘 = 𝑒 − → 𝐹(𝑥) =
2 4 4
(𝑥−𝑒)3 3𝑒 2
{ +− + 𝑘, 𝑥 > 𝑒
3 4
𝑥 𝑥
−𝑥𝑒 + 𝑒 − 1, 𝑥 ≤ 1
𝑥2 𝑥2 3 𝑥 𝑥
−𝑒𝑥 + ln 𝑥 − + 𝑒 − , 1 < 𝑥 ≤ 𝑒; b) 𝑔 = ℎ → 3𝑥 + 5𝑥 = 22𝑥+1 |: 4𝑥 → (3) + (5) = 2 → 𝑥 ∈ {0,1}.
2 4 4
4 4
(𝑥−𝑒)3 3𝑒 2 3
{ +− +𝑒− , 𝑥 >𝑒
3 4 4
Demonstraţie: 3 + 5𝑥 = 4𝑥 + 4𝑥 → 5𝑥 − 4𝑥 = 4𝑥 − 3𝑥 . Aplicăm funcţiei de tip Rolle 𝑢(𝑡) = 𝑡 𝑥 teorema lui Lagrange
𝑥
∃𝑐 ∈ (4,5)|𝑢′ (𝑐1 ) = 𝑥𝑐1 𝑥−1 = 5𝑥 − 4𝑥

pe două intervale { 1 şi ecuaţia devine 𝑥𝑐1 𝑥−1 = 𝑥𝑐2 𝑥−1 → 𝑥 ∈ {0,1}. Mai mult,
∃𝑐2 ∈ (3,4)|𝑢′ (𝑐2 ) = 𝑥𝑐2 𝑥−1 = 4𝑥 − 3𝑥
1 1
comparăm 𝑔 ( ) ? ℎ ( ) → √3 + √5 ? 4 → 8 + 2√15 ? 16 → √15 < 4. Cu aceste date, aria Γ𝑔,ℎ [0,1] =
2 2
1 3 2 4 1 1
∫0 (ℎ(𝑥) − 𝑔(𝑥)) ∙ 𝑑𝑥 = ln 2 − ln 3 − ln 5; c) 𝒱𝑔 [0,1] = 𝜋 ∫0 𝑔2 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫0 (3𝑥 + 5𝑥 )2 ∙ 𝑑𝑥 = 𝜋 ∙
1 1 1 8 28 24
[∫0 9𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + 2 ∫0 15𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫0 25𝑥 ∙ 𝑑𝑥 ] = 𝜋 ( + + );
ln 9 ln 15 ln 25
TEST 85
246
SUBIECTUL I
𝜋 𝜋 √2+√3
1) sin + sin = . Este suficient să demonstrăm că 𝑥 = √2 + √3 ∈ 𝑅\𝑄, aplicând metoda reducerii la absurd.
4 3 2
Presupunem că 𝑥 = √2 + √3 ∈ 𝑄 → 𝑥 − √2 = √3 → 𝑥 2 − 2√2𝑥 + 2 = 3 → 𝑥 2 − 1 = 2√2𝑥 → 𝑥 4 − 10𝑥 2 − 1 = 0.
Dacă această ecuaţie ar admite rădăcini raţionale, acestea ar aparţine mulţimii {−1,1}. Cum niciuna dintre aceste valori
𝑥 2 −1
nu verifică ecuaţia → 𝑥 ∈ 𝑅\𝑄. Altă Metodă: Din relaţia 𝑥 2 − 1 = 2√2𝑥 → √2 = şi se demonstrează că √2 ∈
2𝑥
𝑅\𝑄;
2) Discriminantul ecuaţiei: (𝑚 + 1)2 ∙ 𝑥 2 − (3𝑚 + 9)(𝑚 + 1) ∙ 𝑥 + (2𝑚 + 5)(𝑚 + 4) = 0 este ∆=

(3𝑚 + 9)2 (𝑚 + 1)2 − 4(𝑚 + 1)2 (2𝑚 + 5)(𝑚 + 4) = (𝑚 + 1)2 (𝑚 − 1)2 şi rădăcinile ecuaţiei sunt 𝑥1,2 =
2𝑚+4 2
(3𝑚+9)(𝑚+1)±(𝑚+1)(𝑚−1) 𝑥1 = =2+ ∈ 𝑍 → 𝑚 + 1 ∈ {±1, ±2}
𝑚+1 𝑚+1
→{ 𝑚+5 4 → soluţia 𝑚 ∈ {−3, −2,0,1}. Sugerăm
2(𝑚+1)2
𝑥2 = = 1+ ∈ 𝑍 → 𝑚 + 1 ∈ {±1, ±2, ±4}
𝑚+1 𝑚+1
cititorului să verifice aceste soluţii;
2𝑥 + 3𝑦 = 13 2𝑥 = 𝑎 > 0 𝑎 + 𝑏 = 13
3) În sistemul {3 + 5 = 34, facem substituţiile {3𝑦 = 𝑏 > 0 → { 𝑏 + 𝑐 = 34 . Adunându-le, obţinem 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 38
𝑦 𝑧
5𝑧 + 2𝑥 = 29 5𝑧 = 𝑐 > 0 𝑐 + 𝑎 = 29
𝑐 = 25 2𝑥 = 4
relaţie din care scădem, pe rând, ecuaţiile sistemului { 𝑎 = 4 → 3𝑦 = 9 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (2,2,2);
𝑏=9 5𝑧 = 25
𝑘 100−𝑘
𝑘−1 𝑘 101−𝑘 𝑘−1
𝑇 ≥ 𝑇𝑘 ∁100 (√3) (√2) ≥ ∁100 (√3) (√2)
4) Fie 𝑇𝑘+1 = 𝑇𝑚𝑎𝑥 → { 𝑘+1 →{ 𝑘+1 . După simplificări, obţinem:
𝑇𝑘+1 ≥ 𝑇𝑘+2 𝑘 100−𝑘 𝑘 𝑘+1 99−𝑘
∁100 (√3) (√2) ≥ ∁100 (√3) (√2)
√2(101 − 𝑘) ≥ √3 ∙ 𝑘
{ ↔ 101√6 − 203 ≤ 𝑘 ≤ 101√6 − 202. Folosind √6 ≅ 2,4 → 39,4 ≤ 𝑘 ≤ 40,4 → 𝑘 =
√3(𝑘 + 1) ≥ √2(100 − 𝑘)
40 → 𝑇𝑚𝑎𝑥 = 𝑇41 ;
⃗ ∙𝑣⃗
𝑢 (𝑚−3)(𝑚−1)+5−2𝑚
⃗ , 𝑣 ) ∈ (90°, 180°) → cos 𝛼 = |𝑢⃗|∙|𝑣⃗| < 0 →
5) Fie 𝛼 = ∢(𝑢 < 0 → 𝑚2 − 6𝑚 + 8 < 0 → 𝑚 ∈
√(𝑚−3)2 +(5−2𝑚)2 ∙√(𝑚−1)2 +1
𝑚∈𝑍
(2,4) →
⏞ 𝑚 = 3;
𝑡𝑔 𝐴+𝑡𝑔 𝐵+𝑡𝑔 𝐶−𝑡𝑔 𝐴∙𝑡𝑔 𝐵∙𝑡𝑔 𝐶
6) 𝑡𝑔 (𝐴 + 𝐵 + 𝐶) = = 0 → tg 𝐴 + tg 𝐵 + tg 𝐶 = tg 𝐴 ∙ tg 𝐵 ∙ tg 𝐶. Se aplică inegalitatea
1+𝑡𝑔 𝐴∙𝑡𝑔 𝐵+𝑡𝑔 𝐵∙𝑡𝑔 𝐶+𝑡𝑔 𝐶∙𝑡𝑔 𝐴
mediilor numerelor strict pozitive tg 𝐴, tg 𝐵, tg 𝐶 şi se obţine: tg 𝐴 + tg 𝐵 + tg 𝐶 ≥ 3 3√tg 𝐴 ∙ tg 𝐵 ∙ tg 𝐶 → tg 𝐴 ∙ tg 𝐵 ∙
(⋯ )3 √⋯
3
⏞ (tg 𝐴 ∙ tg 𝐵 ∙ tg 𝐶)2 ≥ 27 →
tg 𝐶 ≥ 3 √tg 𝐴 ∙ tg 𝐵 ∙ tg 𝐶 → ⏞ tg 𝐴 ∙ tg 𝐵 ∙ tg 𝐶 ≥ 3 ∙ √3. Observaţie: Cazul de egalitate se
realizează pentru triunghiul echilateral;
SUBIECTUL II
𝑄 ∙ 𝐶1 + 𝑅1 𝑄 ∙ 𝐶2 + 𝑅2 𝑄 ∙ 𝐶3 + 𝑅3 𝐶1 𝐶2 𝐶3
1) a) Conform teoremei împărţirii cu rest: 𝐷1 = | 𝐶 1 𝐶 2 𝐶3 | = 𝑄 ∙ | 𝐶1 𝐶2 𝐶3 | +
𝑅1 𝑅2 𝑅3 𝑅1 𝑅2 𝑅3
𝑅1 𝑅2 𝑅3 2 sin 3𝑥 ∙ cos 𝑥 sin 4𝑥 sin 2𝑥 sin 4𝑥 + sin 2𝑥 sin 4𝑥 sin 2𝑥
1 1
| 𝐶1 𝐶2 𝐶3 | = 0; b) 𝐷2 = |2sin 5𝑥 ∙ cos 2𝑥 sin 7𝑥 sin 3𝑥 | = ∙ | sin 7𝑥 + sin 3𝑥 sin 7𝑥 sin 3𝑥 | = 0; c)
2 2
𝑅1 𝑅2 𝑅3 2sin 8𝑥 ∙ cos 3𝑥 sin 11𝑥 sin 5𝑥 sin 11𝑥 + sin 5𝑥 sin 11𝑥 sin 5𝑥
𝑥2 − 1 𝑥2 + 𝑥 − 2 2𝑥 2 + 𝑥 − 3 (𝑥 − 1)(𝑥 + 1) (𝑥 − 1)(𝑥 + 2) (𝑥 − 1)(2𝑥 + 3)
𝐷3 = | 𝑥 − 42
𝑥 + 𝑥 − 6 2𝑥 + 𝑥 − 10| = |(𝑥 − 2)(𝑥 + 2) (𝑥 − 2)(𝑥 + 3) (𝑥 − 2)(2𝑥 + 5)| = (𝑥 −
2 2
𝑥 2 + 4𝑥 + 3 𝑥 2 + 5𝑥 + 4 2𝑥 2 + 9𝑥 + 7 (𝑥 + 1)(𝑥 + 3) (𝑥 + 1)(𝑥 + 4) (𝑥 + 1)(2𝑥 + 7)

𝑥 + 1 𝑥 + 2 (𝑥 + 1) + (𝑥 + 2)
1)(𝑥 − 2)(𝑥 + 1) ∙ |𝑥 + 2 𝑥 + 3 (𝑥 + 2) + (𝑥 + 3)| = 0;
𝑥 + 3 𝑥 + 4 (𝑥 + 3) + (𝑥 + 4)
2) a) 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑥 ∙ 𝑦 − 𝜀 ∙ 𝑥 − 𝜀 ∙ 𝑦 − 1 = (𝑥 − 𝜀)(𝑦 − 𝜀) + 𝜀; Parte stabilă: ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝐶 → (𝑥 − 𝜀)(𝑦 − 𝜀) + 𝜀 ∈ 𝐶;

Asociativitate: ∀𝑥, 𝑦, 𝑧 ∈ 𝐶 → (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧) = (𝑥 − 𝜀)(𝑦 − 𝜀)(𝑧 − 𝜀) + 𝜀; Comutativitate: ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝐶 → 𝑥 ∗
247
𝑦 = 𝑦 ∗ 𝑥; Element neutru: ∃! 𝑒 ∈ 𝐶|𝑥 ∗ 𝑒 = 𝑒 ∗ 𝑥 = 𝑥 → 𝑒 = 𝜀 + 1 Elemente simetrizabile: ∃𝑥′ ∈ 𝐶|𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗ 𝑥 =

1
𝜀 + 1 pentru fiecare 𝑥 ∈ 𝐶 → 𝑥 ′ = 𝜀 + ; b) Observăm că 𝑥 ∗ 𝜀 = 𝜀 ∗ 𝑥 = 𝜀. 𝜀 2 ∗ 𝜀 3 ∗ 𝜀 4 ∗ … ∗ 𝜀 2017 = (𝜀 2 ∗ 𝜀 3 ) ∗
𝑥−𝜀
𝑎𝑠𝑜𝑐. 𝑧=𝑥−𝜀
𝜀 4 ∗ (𝜀 5 ∗ … ∗ 𝜀 2017 ) = 𝑎 ∗ 𝜀 ∗ 𝑏 = 𝑥 ∗ 𝑥 ∗ … ∗ 𝑥 = 𝑥 ↔ (𝑥 − 𝜀)𝑛 − 𝜀 = 𝑥 →
⏞ (𝑎 ∗ 𝜀) ∗ 𝑏 = 𝜀 ∗ 𝑏 = 𝜀; c) ⏟ ⏞ 𝑧𝑛 = 𝑧 →
(2𝑘+1)𝜋 (2𝑘+1)𝜋
𝑧 = 0 şi 𝑧 𝑛−1 = 1 → 𝑧𝑘 = cos + 𝑖 ∙ sin ; 𝑘 = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
1, 𝑛 − 2 → 𝑥𝑘 = 𝜀 + 𝑧𝑘 ;
𝑛−1 𝑛−1
SUBIECTUL III
2 cos 𝑥(sin 𝑥+1) 𝜋 3𝜋
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = = 0 → 𝑥 ∈ {0, , , 2𝜋}. Redăm monotonia în tabelul următor:
sin2 𝑥+2 sin 𝑥+2 2 2
x 0 𝜋 3𝜋 2𝜋
2 2
f' 0 0 0 0
f ln 2 cresc ln 5 descresc 0 cresc ln 2
(−2𝑠𝑖𝑛2 𝑥+2𝑐𝑜𝑠 2 𝑥−2 sin 𝑥)(𝑠𝑖𝑛2 𝑥+2 sin 𝑥+2)−(2 cos 𝑥∙sin 𝑥+2 cos 𝑥)2
b) 𝑓 ′′ (𝑥) = (sin2 𝑥+2 sin 𝑥+2)2
→ 𝑓 ′′ (0) = 0. Cum 𝑓 ′ (0) = 1 obţinem: 𝑓 ′′ (0) +
𝑓 ′ (0) = 1; c) Tangenta la graficul funcţiei 𝑓 în punctul de abscisa 𝑥0 are panta 𝑓′(𝑥0 ) şi este egală cu panta dreptei 𝑥 +
2 cos 𝑥0 (sin 𝑥0 +1)
𝑦 = 0 → 𝑓 ′ (𝑥0 ) = −1 → = −1 → ecuaţia de grad doi: 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 + 2 sin 𝑥(cos 𝑥 + 1) + 2(cos 𝑥 + 1) = 0
sin2 𝑥0 +2 sin 𝑥0 +2
are ∆′ = (cos 𝑥 + 1)2 (cos 𝑥 − 1) ≥ 0 → cos 𝑥 ∈ {−1,1}. Pentru cos 𝑥 = 1 → sin 𝑥 = −2 ! iar cos 𝑥 = −1 → 𝑥0 = 𝜋;
2) a) Funcţia 𝑓 este continuă pe intervalul [−1, 1], deci 𝑓 admite primitive pe intervalul [−1, 1], o primitivă fiind:
𝑥3
𝑒 𝑥 − + 𝒞1 , 𝑥 ∈ [−1,0) 1 25
3
𝐹(𝑥) = { 𝑥 3 . Din condiţia de continuitate 𝒞1 = 𝒞2 = 𝑘 şi din 𝐹 ( ) = √𝑒 + → 𝑘 = 1 →
2 24
𝑒 𝑥 + + 𝒞2 , 𝑥 ∈ [0,1]
3
𝑥 𝑥3
𝑒 − + 1, 𝑥 ∈ [−1,0) 1
3
𝐹(𝑥) = { 𝑥 3 ; b) 𝑓 ′ (𝑥) > 0 → 𝑓 ↗→ 𝑓 injectivă; 𝑓([−1,1]) = [ − 1, 𝑒 + 1] → 𝑓 surjectivă; c) În
𝑒
𝑒 𝑥 + + 1, 𝑥 ∈ [0,1]
3
1
𝑒+1 𝑥 = − 1 → 𝑡 = −1 1
integrala 𝐼 = ∫1−1 𝑓 −1 (𝑥) ∙ dx, facem substituţia: 𝑥 = 𝑓(𝑡) → 𝑑𝑥 = 𝑓 ′ (𝑡)𝑑𝑡; Pentru { 𝑒 şi 𝐼 = ∫−1 𝑡 ∙
𝑒 𝑥 =𝑒+1→𝑡 =1
0 1
′ (𝑡)𝑑𝑡 1 1 𝑥3 𝑥3 2
𝑓 =𝑡∙ 𝑓(𝑡)|1−1 − ∫−1 𝑓(𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 𝑒 + − (𝑒 − 𝑥
)| 𝑥
− (𝑒 + )| = ;
𝑒 3 −1 3 0 𝑒
TEST 86
SUBIECTUL I
1) Funcţia sin 𝑥 este strict crescătoare pe intervalul (0°, 90°), deci este suficient să demonstrăm că
√3 √13 √6+√2
sin 60° < sin 𝛼 < sin 75° ↔ < < ↔ 2√3 < √13 < √6 + √2 ↔ 12 < 13 < 8 + 4√3 4 < 5 < 4√3 ↔
2 4 4
16 < 25 < 48 adevărat;
2) Pentru că suma numerelor prime 𝑥1 + 𝑥2 = 15 este un număr impar, rezultă (𝑥1 , 𝑥2 ) = (2,13) sau (𝑥1 , 𝑥2 ) = (13,2)
în ambele situaţii 𝑚 = 26;
3) Condiţie de existenţă: 𝑥 4 − 5 ∙ 𝑥 2 + 4 ≥ 0 → 𝑥 ∈ (−∞, −2] ∪ [−1,1] ∪ [2, +∞). Cazul i) Dacă 9 − 𝑥 2 < 0 ↔ 𝑥 ∈
(−∞, −3) ∪ (3, +∞) → fals (membrul stâng pozitiv; membrul drept negativ); Cazul ii) Dacă 9 − 𝑥 2 ≥ 0 ↔ 𝑥 ∈ [−3,3],
77 77
ridicăm ambii membri la pătrat şi, după reduceri, obţinem 13𝑥 2 ≤ 77 → 𝑥 ∈ [−√ , √ ] ⊂ [−3,3]. Ţinând cont de
13 13
domeniu şi de condiţia 𝑥 ∈ Z, avem soluţia 𝑥 ∈ {−2, −1,0,1,2}.

𝑛! (𝑛−1)!
4) 𝑘 ∙ C𝑘𝑛 = 𝑛 ∙ C𝑘−1
𝑛−1 ↔ 𝑘 ∙ = 𝑛 ∙ (𝑘−1)!(𝑛−𝑘)! adevărat pentru ∀𝑛, 𝑘 ∈ N ∗ , 𝑛 ≥ 𝑘. Calculăm sumele 𝑆 = 1 ∙ C𝑛1 +
𝑘!(𝑛−𝑘)!
C0 C1 C0 C𝑘−1
2 ∙ C𝑛2 + ⋯ + 𝑛 ∙ C𝑛𝑛 = ∑𝑛𝑘=1 𝑘 ∙ C𝑘𝑛 = ∑𝑛𝑘=1 𝑛 ∙ C𝑘−1
𝑛−1 = 𝑛 ∙ 2
𝑛−1
(1) respectiv 𝑇 = 𝑛−1
+ 𝑛−1
+ ⋯+ 𝑛−1
= ∑𝑛𝑘=1 𝑛−1
=
1 2 𝑛 𝑘
C𝑘 2𝑛 −1 C0 C1 C0
∑𝑛𝑘=1 𝑛
= (2). Folosind rezultatele (1),(2), ecuaţia (1 ∙ C𝑛1 + 2 ∙ C𝑛2 + ⋯ + 𝑛 ∙ C𝑛𝑛 ) ∙ ( 𝑛−1
+ 𝑛−1
+ ⋯+ 𝑛−1
)=
𝑛 𝑛 1 2 𝑛
2𝑛−1
496 devine 𝑛 ∙ 2𝑛−1 ∙ = 496 → (2𝑛 )2 − 2𝑛 − 992 = 0 → 2𝑛 ∈ {−31,32} → 𝑛 = 5;
𝑛
248
𝑎 𝑎
5) Fixăm pătratul 𝐴𝐵𝐶𝐷 cu latura 𝑎 în sistemul 𝑥𝑂𝑦 astfel încât: 𝐴(0,0), 𝐵(𝑎, 0), 𝐶(𝑎, 𝑎), 𝐷(0, 𝑎) şi 𝑀 (𝑎, ) , 𝑁 ( , 𝑎).
2 3
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝑥𝑀 − 𝑥𝐴 )𝑖 + (𝑦𝑀 − 𝑦𝐴 )𝑗 = 𝑎 ∙ 𝑖 + 𝑎 ∙ 𝑗
𝐴𝑀
Calculăm vectorii: { 𝑎
2 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝑁
→ relaţia |𝐴𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ | + |𝐴𝑀
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝑁
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ | = 5 + √145
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑁 = (𝑥𝑁 − 𝑥𝐴 )𝑖 + (𝑦𝑁 − 𝑦𝐴 )𝑗 = ∙ 𝑖 + 𝑎 ∙ 𝑗
3
4𝑎 2 3𝑎 2 2𝑎 2 𝑎 2 |𝑎|
devine: √( ) + ( ) + √( ) + (− ) = 5 + √145 → ∙ (√145 + 5) = 5 + √145 → 𝑎 = ±6. Deci latura
3 2 3 2 6
pătratului este 𝐴𝐵 = 𝑎 = 6;
6) Aplicând teorema sinusurilor, relaţia sin2 𝐵 + sin2 𝐶 = 5 ∙ sin2 𝐴 devine 𝑏 2 + 𝑐 2 = 5 ∙ 𝑎2 (1). Aplicăm teorema lui
2(𝑏 2 +𝑐 2 )−𝑎2 2(𝑎2 +𝑐 2 )−𝑏 2 2(𝑏 2 +𝑎2 )−𝑐 2
Pappus şi reciproca teoremei lui Pitagora, verificăm: 𝑚𝑎2 = 𝑚𝑏2 + 𝑚𝑐2 ↔ = + ↔
4 4 4
2 2 2
𝑏 + 𝑐 = 5 ∙ 𝑎 adevărat, deci 𝑚𝑎 , 𝑚𝑏 , 𝑚𝑐 sunt laturile unui triunghi dreptunghic;
SUBIECTUL II
𝑎+𝑏+𝑐 =2
1) a) Din relaţiile lui Viette: {𝑎𝑏 + 𝑏𝑐 + 𝑐𝑎 = 3 . Calculăm 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 = (𝑎 + 𝑏 + 𝑐)2 − 2(𝑎𝑏 + 𝑎𝑐 + 𝑏𝑐) = −2 < 0
𝑎𝑏𝑐 = 4
(o rădăcină reală, două rădăcini complexe nereale). Impunem verificarea ecuaţiei de către soluţii:
𝑎3 − 2𝑎2 + 3𝑎 − 4 = 0
{𝑏 3 − 2𝑏 2 + 3𝑏 − 4 = 0. Adunandu-le, obţinem: 𝑎3 + 𝑏 3 + 𝑐 3 = 2. Înmulţim relaţiile cu 𝑎, 𝑏, 𝑐 →
𝑐 3 − 2𝑐 2 + 3𝑐 − 4 = 0
𝑎4 − 2𝑎3 + 3𝑎2 − 4𝑎 = 0
{𝑏 4 − 2𝑏 3 + 3𝑏 2 − 4𝑏 = 0 . Adunandu-le, obţinem: 𝑆 = 𝑎4 + 𝑏 4 + 𝑐 4 = 18. Pe de altă parte: 𝑇 = 𝑎2 𝑏 2 + 𝑏 2 𝑐 2 +
𝑐 4 − 2𝑐 3 + 3𝑐 2 − 4𝑐 = 0
1
𝑐 𝑎 = [(𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 )2 − (𝑎4 + 𝑏 4 + 𝑐 4 )] = −7; b) Avem (det 𝐵)2 = det 𝐵 ∙ det 𝑡𝐵 = det(𝐵 ∙ 𝑡𝐵 ) =
2 2
2
𝑆 𝑇 𝑇 𝑝𝑐𝑡.𝑎) 18 −7 −7 𝑎 𝑏 𝑐
|𝑇 𝑆 𝑇 | = ⏞ |−7 18 −7| = 2500; c) Dacă 𝐴 = (𝑏 𝑐 𝑎) → det 𝐴 = 3𝑎𝑏𝑐 − 𝑎3 − 𝑏 3 − 𝑐 3 = 10 ≠
𝑇 𝑇 𝑆 −7 −7 18 𝑐 𝑎 𝑏
𝑎 𝑏 𝑐 𝑏𝑐 − 𝑎2 𝑎𝑐 − 𝑏 2 𝑎𝑏 − 𝑐 2 1
𝑏𝑐 − 𝑎2 𝑎𝑐 − 𝑏 2 𝑎𝑏 − 𝑐 2
𝑡 ∗ −1
0; 𝐴 = (𝑏 𝑐 𝑎) → 𝐴 = (𝑎𝑐 − 𝑏 𝑎𝑏 − 𝑐 2 2
𝑏𝑐 − 𝑎 ) → 𝐴 = 10 (𝑎𝑐 − 𝑏 2 𝑎𝑏 − 𝑐 2 𝑏𝑐 − 𝑎2 ) →
2
2
𝑐 𝑎 𝑏 𝑎𝑏 − 𝑐 𝑏𝑐 − 𝑎 𝑎𝑐 − 𝑏 2
2
𝑎𝑏 − 𝑐 2 𝑏𝑐 − 𝑎2 𝑎𝑐 − 𝑏 2
−1 ) 3 2 2 2 3
𝑆(𝐴 = (𝑏𝑐 − 𝑎 + 𝑎𝑐 − 𝑏 + 𝑎𝑏 − 𝑐 ) = ;
10 2
2) a) Rezolvând ecuaţia bipătrata 𝑓 = 𝑥 4 − 5 ∙ 𝑥 2 + 4 → 𝑥1 = −2, 𝑥2 = −1, 𝑥3 = 1, 𝑥4 = 2, de unde 𝑥12017 + 𝑥22017 +

𝑥32017 + 𝑥42017 = 0; b) 𝑔 = 2 ∙ 𝑦 3 + (1 − 𝑖 ∙ √3) ∙ 𝑦 2 − 2 ∙ 𝑦 − 1 + 𝑖 ∙ √3 = 0 ↔ (𝑦 2 − 1)(2𝑦 + 1 − 𝑖√3) = 0 → 𝑦1 =
1 √3
1, 𝑦2 = −1, 𝑦3 = − + 𝑖 = 𝛼 ∈ 𝐶\𝑅, 𝛼 3 = 1, 𝛼 2 + 𝛼 + 1 = 0 → 𝑦12017 + 𝑦22017 + 𝑦32017 = 𝛼 2017 = (𝛼 3 )672 ∙ 𝛼 = 𝛼;
2 2
c) Rezolvând 𝑧 4 + 𝑧 + 1 = 0, obţinem: (𝑧 2 + 𝑧 + 1)(𝑧 2 − 𝑧 + 1) = 0 cu rădăcinile: 𝛼, 𝛼̅, 𝛽, 𝛽̅ unde 𝛽 3 = −1, 𝛽 2 −
2
𝛽 + 1 = 0. Prin urmare, 𝑧12017 + 𝑧22017 + 𝑧32017 + 𝑧42017 = 𝛼 + 𝛼̅ + 𝛽 + 𝛽̅ = −1 + 1 = 0;
SUBIECTUL III
3 3 3 3
3 𝑓(𝑥)−𝑓( √12) 𝑒 𝑥 ∙ √𝑥 3 −12 3 3 𝑥 2 +𝑥 √12+ √144 3
1)a) 𝑓𝑠′ ( √12) = lim
3 3 = lim
3 3 = 𝑒 √12 lim
3 √ 3 2 = ∞ şi, analog 𝑓𝑑′ ( √12) = ∞
𝑥→ √12 𝑥− √12 𝑥→ √12 𝑥− √12 𝑥→ √12 (𝑥− √12)
3 3 3
𝑥< √12 𝑥< √12 𝑥< √12
𝑥=−𝑡 𝑙 𝐻𝑜𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙
3 3 𝑥 3 −12 3 −𝑡 3 −12
(punct de inflexiune); b) lim 𝑓(𝑥) = lim 𝑒 𝑥 ∙ √𝑥 3 − 12 = √ lim ⏞ √lim
= =
⏞ 0→𝑦=0
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 𝑒 −3𝑥 𝑡→∞ 𝑒 3𝑡
3 5
asimptotă orizontală la +∞; c) Studiem monotonia funcţiei 𝑔(𝑥) = 𝑒 𝑥 ∙ √𝑥 2 − , cu ajutorul derivatei 𝑔′ (𝑥) =
3
′
3 5 𝑒 𝑥 (3𝑥 2 +2𝑥−5)
(𝑒 𝑥 ∙ √𝑥 2 − ) = 3 2
. Obţinem:
3 5
3 √(𝑥 2 − )
3
249
x −∞ 5 1 ∞
− 5 5
3 −√ √
3 3
g' + 0 − − 0 + +
g 0 ↗ 𝛼 ↘ 0 ↘ 𝛽 ↗ 0 ↗ ∞
5 3 10 3 2
−
unde 𝛼 = 𝑒 3 ∙ √ ; 𝛽 = −𝑒 ∙ √ . Numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei 𝑔(𝑥) = 𝑚 , 𝑚 ∈ 𝑅 este :
9 3
m (−∞, 𝛽) 𝛽 (𝛽, 0] (0, 𝛼) 𝛼 (𝛼, +∞)

nr. sol. 0 1 2 3 2 1
2) a) Inegalităţile rezultă din studiul monotoniei funcţiilor (cu ajutorul derivatelor) 𝑓(𝑥) = 𝑒 𝑥 − 𝑥 − 1 𝑔(𝑥) =
ln 𝑥 − 𝑥 + 1, ℎ(𝑥) = 𝑥 − sin 𝑥 pe intervalele specificate; b) Combinând inegalităţile demonstrate anterior, rezultă:
𝑒 2 +1
(𝑥 + 1) ln 𝑥 ≤ 𝑒 𝑥 ∙ ln 𝑥 ≤ 𝑒 𝑥 (𝑥 − 1), de unde, prin integrare prin părţi: < 𝐴 < 𝑒 𝑒+1 − 2 ∙ 𝑒 𝑒 + 𝑒; c) Conform
2
3
𝜋 𝜋 𝜋 𝑛+2
(2)
𝑛) 𝑛 𝑛) 𝑛
primului punct: sin(𝑥 ≤ 𝑥 → 0 ≤ 𝐵𝑛 = ∫0 √𝑥 ∙ sin(𝑥 2 ∙ dx ≤ ∫0 √𝑥 ∙ 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 =
2
3 = 𝑥𝑛 ; Aplicând lema Cesaro-
𝑛+
2
Stolz: lim 𝑥𝑛 = 0, de unde, prin criteriul cleştelui: 𝐵𝑛 este convergent şi are limită 0;
𝑛→∞
TEST 87
SUBIECTUL I
86+17𝑛
1) 𝑎𝑛 = 𝑎1 + (𝑛 − 1)𝑟 → 𝑎𝑛 = 0,86 + 𝑛 ∙ 0,17 = ∈ 𝑁 → 86 + 17𝑛 ⋮ 100. O condiţie necesară este că ultima
100
cifră 𝑈(86 + 17𝑛) = 0 → 𝑈(17𝑛) = 4 → 𝑛 ∈ {2,12,22,32,42, … } → 86 + 17𝑛 ∈ {120,290,630,800, … } → 𝑛 = 42 →
𝑎42 = 8 este cel mai mic termen al progresiei care este şi număr natural;
3𝑥+2 1 6𝑥+9−5 1 5
2) 𝑓(𝑥) = = ∙ = ∙ (3 − ) → 𝑓 ↗→ 𝑓injectivă. Pentru ca 𝑓 să fie surjectivă, trebuie ca
2 2𝑥+3
2𝑥+3 2 2𝑥+3
𝑓(0) = 𝑏 𝑎=1 2 3𝑥+2 3𝑦−2 3𝑥−2
{ → { 𝑏 = 2 . Inversă funcţiei 𝑓 −1 : [ , 1] → [0,1], =𝑦→𝑥= → 𝑓 −1 (𝑥) = . Se verifică uşor că:
𝑓(𝑎) = 1 3
3 2𝑥+3 3−2𝑦 3−2𝑥
𝑓 ∘ 𝑓 −1 = 𝑓 −1 ∘ 𝑓 = 𝑥;
3 3 3 3 3 3
3) √𝑥 2 + 14 ∙ 𝑥 + 49 + √𝑥 2 + 7 ∙ 𝑥 + √𝑥 2 = 7 ↔ √(𝑥 + 7)2 + √(𝑥 + 7)𝑥 + √𝑥 2 = 7. Înmulţim ambii membri cu
(… )3
3 3 3 3 3 3 3 3 3
⏞ 𝑥 + 7 = 𝑥 + 3 √𝑥 2 + 3 3√𝑥 +
( √𝑥 + 7 − √𝑥 ) → 7 = 7( √𝑥 + 7 − √𝑥 ) → √𝑥 + 7 − √𝑥 = 1 → √𝑥 + 7 = √𝑥 + 1 →
3
√𝑥=𝑡
𝑡=1 3 3 3
⏞ 𝑡2 + 𝑡 − 2 = 0 → {
1 → → 𝑥 ∈ {−8,1}. Generalizare: √𝑥 2 + 𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑎2 + √𝑥 2 + 𝑎 ∙ 𝑥 + √𝑥 2 = 𝑎, 𝑎 ∈ 𝑅.
𝑡 = −2
𝑛𝑓𝑎𝑣 1 1
4) 𝑝 = = = ;
𝑛𝑝𝑜𝑠 ∁5
40 658008
3(𝑢2 +𝑣 2 ) 6𝑢𝑣 3
5) |𝑢
⃗ + 𝑣 | = 2 ∙ |𝑢
⃗ − 𝑣 | ↔ √𝑢2 + 𝑣 2 + 2𝑢𝑣 ∙ cos 𝛼 = 2√𝑢2 + 𝑣 2 − 2𝑢𝑣 ∙ cos 𝛼 → cos 𝛼 = ≥ = →𝛼∈
10𝑢𝑣 10𝑢𝑣 5
3
(0, arccos ].
5
3 1 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥
6) 𝐸 = 2√1 + sin 𝑥 + √1 − sin 𝑥 − √1 + cos 𝑥 − √2 √1 − cos 𝑥 = 2 |sin 2 + cos 2| + |sin 2 − cos 2| − 3 |cos 2| −
√2
𝑥 𝑥 5𝜋 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥
|sin |, unde ∈ (𝜋, ), domeniu în care: sin + cos < 0, sin − cos > 0, cos < 0, sin < 0 şi, deci: 𝐸 =
2 2 4 2 2 2 2 2 2
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥
−2 sin − 2 cos + sin − cos + 3 cos + sin = 0.
2 2 2 2 2 2
SUBIECTUL II
250
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
1) a) 𝐴 = | 𝑥 − 1 𝑦−1 𝑧−1 |= |𝑥 𝑦 𝑧 | + |𝑥 𝑦 𝑧 | + |𝑥 𝑦 𝑧 | − | 1 1 1 | −
𝑥 2 + 𝑥 + 1 𝑦2 + 𝑦 + 1 𝑧2 + 𝑧 + 1 𝑥 2 𝑦2 𝑧2 𝑥 𝑦 𝑧 1 1 1 𝑥 2 𝑦2 𝑧2
1 1 1 1 1 1 1 1 1 𝑉𝑎𝑛 𝑑𝑒𝑟 𝑀𝑜𝑛𝑑𝑒
| 1 1 1| − | 1 1 1| = | 𝑥 𝑦 𝑧| =
⏞ (𝑥 − 𝑦)(𝑦 − 𝑧)(𝑧 − 𝑥); b) 𝐵(𝑎, 𝑏, 𝑐) =
𝑥 𝑦 𝑧 1 1 1 𝑥2 𝑦2 𝑧2
1 1 1
1
|𝑎 − 𝑏 𝑏 − 𝑐 𝑐 − 𝑎| = 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎𝑏 − 𝑎𝑐 − 𝑏𝑐 = [(𝑎 − 𝑏)2 + (𝑏 − 𝑐)2 + (𝑐 − 𝑎)2 ] ≥ 0, ∀𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅; c)
2
𝑐+𝑎 𝑎+𝑏 𝑏+𝑐
𝑥
2 = log 2 𝑦
𝐵(2𝑥 , log 2 𝑦 , 1) = 0 → { log 2 𝑦 = 1 → (𝑥, 𝑦) = (0,2);
1 = 2𝑥
⃗ (0̂, 0̂) = 0̂ ∙ 𝑖 + 0̂ ∙ 𝑗; 𝑢
2) a) 𝑀2 = {𝑢 ⃗ (1̂, 0̂) = 1̂ ∙ 𝑖 + 0̂ ∙ 𝑗; 𝑢
⃗ (0̂, 1̂) = 0̂ ∙ 𝑖 + 1̂ ∙ 𝑗; 𝑢
⃗ (1̂, 1̂) = 1̂ ∙ 𝑖 + 1̂ ∙ 𝑗}. Întocmim tabla
operaţiei:
+ ⃗ (0̂, 0̂)
𝑢 ⃗ (1̂, 0̂)
𝑢 ⃗ (0̂, 1̂)
𝑢 ⃗ (1̂, 1̂)
𝑢
⃗ (0̂, 0̂)
𝑢 ⃗ (0̂, 0̂)
𝑢 ⃗ (1̂, 0̂)
𝑢 ⃗ (0̂, 1̂)
𝑢 ⃗ (1̂, 1̂)
𝑢
𝑢 ̂
⃗ (1, 0)̂ 𝑢 ̂
⃗ (1, 0) ̂ 𝑢 ̂
⃗ (0, 0) ̂ 𝑢 ̂
⃗ (1, 1)̂ ⃗ (0̂, 1̂)
𝑢
⃗ (0̂, 1̂)
𝑢 ⃗ (0̂, 1̂)
𝑢 ⃗ (1̂, 1̂)
𝑢 ⃗ (0̂, 0̂)
𝑢 ⃗ (1̂, 0̂)
𝑢
𝑢 ̂
⃗ (1, 1)̂ 𝑢 ̂
⃗ (1, 1) ̂ 𝑢 ̂
⃗ (0, 1) ̂ 𝑢 ̂
⃗ (1, 0)̂ ⃗ (0̂, 0̂)
𝑢
b) Parte stabilă: ∀𝑢 ⃗ (𝑎̂, 𝑏̂), 𝑢
⃗ (𝑐̂ , 𝑑̂ ) ∈ 𝑀𝑛 → 𝑢 ⃗ (𝑎̂, 𝑏̂) + 𝑢 ⃗ (𝑐̂ , 𝑑̂ ) ∈ 𝑀𝑛 ; Asociativitate: ∀𝑢⃗ (𝑎̂, 𝑏̂), 𝑢
⃗ (𝑐̂ , 𝑑̂ ), 𝑢
⃗ (𝑒̂ , 𝑓̂) ∈ 𝑀𝑛 →
⃗ (𝑎̂, 𝑏̂) + 𝑢
(𝑢 ⃗ (𝑐̂ , 𝑑̂ )) + 𝑢 ⃗ (𝑒̂ , 𝑓̂ ) = 𝑢⃗ (𝑎̂, 𝑏̂) + (𝑢 ⃗ (𝑐̂ , 𝑑̂ ) + 𝑢 ⃗ (𝑒̂ , 𝑓̂ )); Comutativitate: ∀𝑢
⃗ (𝑎̂, 𝑏̂), 𝑢
⃗ (𝑐̂ , 𝑑̂ ) ∈ 𝑀𝑛 → 𝑢 ⃗ (𝑎̂, 𝑏̂) +
⃗ (𝑐̂ , 𝑑̂ ) = 𝑢
𝑢 ⃗ (𝑐̂ , 𝑑̂ ) + 𝑢
⃗ (𝑎̂, 𝑏̂); Element neutru: ∃! 𝑢 ⃗ (0̂, 0̂) ∈ 𝑀𝑛 |𝑢 ⃗ (𝑎̂, 𝑏̂) + 𝑢⃗ (0̂, 0̂) = 𝑢 ⃗ (0̂, 0̂) + 𝑢⃗ (𝑎̂, 𝑏̂) = 𝑢
⃗ (𝑎̂, 𝑏̂);
Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑢 ⃗ (𝑎̂, 𝑏̂) ∈ 𝑀𝑛 , ∃𝑢 ⃗ (𝑎̂ , 𝑏̂ ) ∈ 𝑀𝑛 |𝑢
′ ′ ⃗ (𝑎̂, 𝑏̂) + 𝑢 ⃗ (𝑎̂ , 𝑏̂ ) = 𝑢
′ ′ ⃗ (𝑎̂ , 𝑏̂ ) + 𝑢
′ ′ ⃗ (𝑎̂, 𝑏̂) =
̂ ̂
⃗ (0, 0); c) Elementele grupului (𝑀2 , +) verifică relaţia: 𝑢
𝑢 ̂
⃗ (𝑎̂, 𝑏) + 𝑢 ̂
⃗ (𝑎̂, 𝑏) = 𝑢 ̂ ̂
⃗ (0, 0), dar printre elementele grupului
(𝑍4 , +), există elemente care nu verifică: 𝑥 ∗ 𝑥 = 𝑒;
SUBIECTUL III
1) a) Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei 𝑓(𝑡) = 𝑡 𝑥 pe intervalul [𝑎, 𝑎 + 1], funcţia fiind continuă pe [𝑎, 𝑎 + 1] şi
𝑓(𝑎+1)−𝑓(𝑎)
derivabilă pe (𝑎, 𝑎 + 1), ca funcţie elementară. Deci ∃𝑐 ∈ (𝑎, 𝑎 + 1) astfel încât 𝑓 ′ (𝑐) = ↔ 𝑥𝑐 𝑥−1 =
𝑎+1−𝑎
(𝑎 + 1) 𝑥 − 𝑎 𝑥 → 𝑥 ∙ 𝑎 𝑥−1 < (𝑎 + 1) 𝑥 − 𝑎 𝑥 < 𝑥 ∙ (𝑎 + 1) 𝑥−1 ; b) Scriem ecuaţia 10𝑥 + 12 = 9 + 13𝑥 în formă 10𝑥 − 𝑥 𝑥
∃𝑐1 ∈ (9,10)|𝑓 ′ (𝑐1 ) = 10𝑥 − 9𝑥 = 𝑥𝑐1 𝑥−1

9𝑥 = 13𝑥 − 12𝑥 . Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei 𝑓(𝑡) = 𝑡 𝑥 → { şi
∃𝑐2 ∈ (12,13)|𝑓 ′ (𝑐2 ) = 13𝑥 − 12𝑥 = 𝑥𝑐2 𝑥−1
8𝑥 +27𝑥−2
1 3 3𝑥
1+8𝑥 +27𝑥 𝑥 8𝑥 +27𝑥 −2 8𝑥 +27𝑥 −2
ecuaţia devine: 𝑥𝑐1 𝑥−1 = 𝑥𝑐2 𝑥−1 → 𝑥 ∈ {0,1}; c) lim ( ) = lim [(1 + ) ] =
𝑥→0 3 𝑥→0 3
1 8𝑥 −1 27𝑥 −1
lim( + ) 1
3 𝑥 𝑥 (ln 8+ln 27)
𝑒 𝑥→0 = 𝑒3 = 𝑒 ln 6 = 6;
𝜋 𝑡.𝑚𝑒𝑑
𝜋 𝜋 𝑚 𝜋 𝜋 𝑚 𝜋 𝜋
2) a) 𝐼𝑚,𝑛 ( ) = ∫02 (𝑥 − ) ∙ sin𝑛 𝑥 ∙ dx =
⏞ ∙ (𝑐 − ) ∙ sin𝑛 𝑐 → lim 𝐼𝑚,𝑛 ( ) = 0, pentru că baza 𝑐 − este
4 4 2 4 𝑚→∞ 4 4
𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 𝑚 𝑛 𝜋 𝑚 𝜋 𝑚
subunitară; b) |𝐼𝑚,𝑛 ( )| = |∫0 (𝑥 − ) ∙ sin 𝑥 ∙ dx | ≤ ∫0 |(𝑥 −
2 2 ) ∙ sin𝑛 𝑥| ∙ 𝑑𝑥 ≤ ∫0 |(𝑥 − ) | ∙ 𝑑𝑥 =
2
4 4 4 4
𝜋 𝜋
𝜋 𝜋 𝑚+1 4 𝜋 𝑚+1 2 𝜋 𝑚+1
𝜋 𝑚
𝜋 𝜋 𝑚 ( 4 −𝑥) (𝑥− 4 ) 2( 4 )
∫04 ( 4 − 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 + ∫𝜋2 (𝑥 − 4 ) ∙ 𝑑𝑥 = − 𝑚+1
| +
𝑚+1
| =
𝑚+1
= 𝑎𝑚 .Cum
4 𝜋
0
4
𝜋 𝑚+1 𝐶.𝑆. 𝜋 𝑚+1 𝜋 𝜋 𝜋
2( 4 ) 2( 4 ) ( 4 −1) 𝜋 1
lim =
⏞ lim = 0 → lim 𝐼𝑚,𝑛 ( ) = 0; c) 𝐼3,2 (0) = ∫02 𝑥 3 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 𝑥 3 (1 − cos 2𝑥) ∙
𝑚→∞ 𝑚+1 𝑚→∞ 1 𝑚→∞ 4 2
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝜋4 1 3 3 3 sin 2𝑥 ′ 3 sin 2𝑥 2
𝑑𝑥 = − ∙⏟
∫0 𝑥 ∙ cos 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 . Calculăm 𝐽 = ∫0 𝑥 ∙ cos 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 ∙ (
2 2 2 ) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ | −
128 2 2 2 0
𝐽
sin 2𝑥 3 cos 2𝑥 ′ cos 2𝑥 2 cos 2𝑥
∫02 3𝑥 2 ∙ 2
∙ 𝑑𝑥 = − ∙ 𝐾, unde 𝐾 = ∫02 𝑥 2 ∙ sin 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 𝑥 2 ∙ (−
2 2
) ∙ 𝑑𝑥 = −𝑥 2
2
| + ∫02 2𝑥
2
∙ 𝑑𝑥 =
0
251
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝜋2 sin 2𝑥 ′ sin 2𝑥 2 sin 2𝑥 1 𝜋2 1 𝜋2 −4
+ 𝐿, unde 𝐿 = ∫02 𝑥 ∙ cos 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 𝑥 ∙ ( ) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 ∙ | − ∫02 𝑑𝑥 = − → 𝐾 = − = →𝐽=
8 2 2 0 2 2 8 2 8
12−3𝜋2 𝜋4 +12𝜋2 −48
→ 𝐼3,2 (0) = ;
16 128
TEST 88
SUBIECTUL I
1
|𝑧| = 1 → 𝑧̅ =
1) Folosim implicaţiile: { 𝑧 , precum şi proprietăţile conjugatei, şi calculăm: 𝛼 ̅=
𝑧 = 𝑧̅ → 𝑧 ∈ 𝑅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑧 + 𝑧 + 𝑧 + 𝑧 +𝑧 𝑧 𝑧 +𝑧 𝑧 𝑧 +𝑧 𝑧 𝑧 +𝑧 𝑧 𝑧 𝑧
̅̅̅+̅̅̅̅+
𝑧 ̅̅̅+
𝑧 ̅̅̅+𝑧
𝑧 ̅̅̅𝑧̅̅̅𝑧
̅̅̅+𝑧
̅̅̅𝑧
̅̅̅𝑧
̅̅̅+𝑧
̅̅̅𝑧
̅̅̅𝑧
̅̅̅+𝑧
̅̅̅𝑧
̅̅̅𝑧
̅̅̅
( 1 2 3 4 1 2 3 1 2 4 1 3 4 2 3 4) = 1 2 3 4 1 2 3 1 2 4 1 3 4 2 3 4 =
𝑧1 𝑧2 +𝑧1 𝑧3 +𝑧1 𝑧4 +𝑧2 𝑧3 +𝑧2 𝑧4 +𝑧3 𝑧4 𝑧
̅̅̅𝑧
1 ̅̅̅+𝑧
2 ̅̅̅𝑧
1 ̅̅̅+𝑧
3 ̅̅̅𝑧
1 ̅̅̅+𝑧
4 ̅̅̅𝑧
2 ̅̅̅+𝑧
3 ̅̅̅𝑧
2 ̅̅̅+𝑧
4 ̅̅̅𝑧
3 ̅̅̅
4
1 1 1 1 1 1 1 1
+ + + + + + + 𝑧1 + 𝑧2 + 𝑧3 + 𝑧4 +𝑧1 𝑧2𝑧3 +𝑧1 𝑧2 𝑧4+𝑧1 𝑧3 𝑧4 +𝑧2 𝑧3 𝑧4
𝑧1 𝑧2 𝑧3 𝑧4 𝑧1 𝑧2 𝑧3 𝑧1 𝑧2 𝑧4 𝑧1 𝑧3 𝑧4 𝑧2 𝑧3 𝑧4
1 1 1 1 1 1 = = 𝛼 → 𝛼 ∈ 𝑅;
+ + + + + 𝑧1 𝑧2 +𝑧1 𝑧3 +𝑧1 𝑧4 +𝑧2 𝑧3 +𝑧2 𝑧4 +𝑧3 𝑧4
𝑧1 𝑧2 𝑧1 𝑧3 𝑧1 𝑧4 𝑧2 𝑧3 𝑧2 𝑧4 𝑧3 𝑧4
𝑥−1
,𝑥 ≤ 1
2
2) Se demonstrează uşor (grafic) că funcţia 𝑓 este bijectivă. Inversă 𝑓 −1 : 𝑅 → 𝑅 are expresia: 𝑓 −1 = {𝑥−1 .
,𝑥 > 1
3
−3𝑥+7−1
; −3𝑥 + 7 ≤ 1, 𝑥 ≤ 1
2
−6𝑥+10−1 3
; −6𝑥 + 10 ≤ 1,1 < 𝑥 <
2 2 3
−4𝑥+7−1 3 −2𝑥 + 3, 𝑥 ≥
; −4𝑥 + 7 ≤ 1, 𝑥 ≥ 2
−𝑥 + 2, 𝑥 ≤ 1
2 2
Funcţia 𝑔 = 𝑓 −1 ∘ 𝑓 ∘ 𝑔 = → 𝑔 = { −𝑥 + 2, 𝑥 ≤ 1 = { ;
−3𝑥+7−1
; −3𝑥 + 7 > 1, 𝑥 ≤ 1 3 −2𝑥 + 3, 𝑥 > 1
3 −2𝑥 + 3, 1 < 𝑥 <
−6𝑥+10−1 3 2
; −6𝑥 + 10 > 1,1 < 𝑥 <
3 2
−4𝑥+7−1 3
{ ; −4𝑥 + 7 > 1, 𝑥 ≥
3 2
10 𝑥+𝑥+𝑦+𝑦+𝑦+𝑧+𝑧+𝑧+𝑧+𝑧 20
3) 𝑚𝑔 = 10√𝑥 ∙ 𝑥 ∙ 𝑦 ∙ 𝑦 ∙ 𝑦 ∙ 𝑧 ∙ 𝑧 ∙ 𝑧 ∙ 𝑧 ∙ 𝑧 = √1024 = 2, 𝑚𝑎 = = = 2 → 𝑚𝑔 = 𝑚𝑎 → 𝑥 =
10 10
𝑦 = 𝑧 = 2, deci soluţia sistemului este (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (2,2,2);
4) Mulţimea 𝑇 conţine ∁390 = 117480 elemente (triunghiuri). Dintre acestea, sunt dreptunghice cele corespunzătoare
tripletelor: 𝑃 = {(1°, 89°, 90°), (2°, 88°, 90°), … , (44°, 46°, 90°)} adică 44 triunghiuri dreptunghice. Probabilitatea
𝑛𝑇 −𝑛𝑃 117436 2669
cerută devine: 𝑝 = = = ;
𝑛𝑇 117480 2670
𝑏 2 +𝑐 2 −𝑎2
5) ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐵𝐶
𝐴𝐵 ∙ 𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝐶𝐴
𝐵𝐴 + 𝐶𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 40 ↔ 𝑏 ∙ 𝑐 ∙ cos 𝐴 + 𝑎 ∙ 𝑐 ∙ cos 𝐵 + 𝑏 ∙ 𝑎 ∙ cos 𝐶 = 𝑏 ∙ 𝑐 ∙ +𝑎 ∙ 𝑐 ∙
2𝑏𝑐
𝑎2 +𝑐 2 −𝑏 2 𝑏 2 +𝑎2 −𝑐 2 2(𝑏 2 +𝑐 2 )−𝑎2
+𝑏∙𝑎∙ = 40 ↔ 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 = 80 (1). Pe de altă parte 𝑚𝑎2 + 𝑚𝑏2 + 𝑚𝑐2 = +
2𝑎𝑐 2𝑏𝑎 4
(1)
2(𝑎2 +𝑐 2 )−𝑏 2 2(𝑏 2 +𝑎2 )−𝑐 2 3(𝑎2 +𝑏 2 +𝑐 2 )
+ = =
⏞ 60;
4 4 4
6) cos 5𝑥 ∙ (sin 7𝑥 − sin 3𝑥) = sin 5𝑥 ∙ (cos 3𝑥 − cos 7𝑥) ↔ sin 7𝑥 ∙ cos 5𝑥 + sin 5𝑥 ∙ cos 7𝑥 = sin 5𝑥 ∙
12𝑥−8𝑥
cos 3𝑥 + sin 3𝑥 ∙ cos 5𝑥 ↔ sin(7𝑥 + 5𝑥) = sin(5𝑥 + 3𝑥) ↔ sin 12𝑥 − sin 8𝑥 = 0 ↔ 2 ∙ sin ∙
2
𝑘𝜋
12𝑥+8𝑥 sin 2𝑥 = 0 2𝑥 = (−1)𝑘 arcsin 0 + 𝑘𝜋 𝑥= 𝑘𝜋
2
cos =0→{ →{ →{ 𝜋 𝑘𝜋 → 𝑥 ∈ { 2 |𝑘 ∈ 𝑍} ∪
2 cos 10𝑥 = 0 10𝑥 = ± arccos 0 + 2𝑘𝜋 𝑥=± +
20 5
𝜋 𝑘1 𝜋
{± + |𝑘1 ∈ 𝑍}; Generalizare: Să se rezolve, în 𝑅, ecuaţia trigonometrica cos 𝑎𝑥 ∙ (sin 𝑏𝑥 − sin 𝑐𝑥) =
20 5
sin 𝑎𝑥 ∙ (cos 𝑐𝑥 − cos 𝑏𝑥), 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅 - fixate.
SUBIECTUL II
252
1 1 1
1) a) Fiind un determinant de tip Van Der Monde: 𝐷 = | 𝑥 − 𝑎 𝑥−𝑏 𝑥 − 𝑐 | = (𝑥 − 𝑎 − 𝑥 + 𝑏)(𝑥 − 𝑏 −
(𝑥 − 𝑎)2 (𝑥 − 𝑏)2 (𝑥 − 𝑐)2
𝑔(𝑥) 𝑓(𝑥) 𝑓(𝑥)
𝑥 + 𝑐)(𝑥 − 𝑐 − 𝑥 + 𝑎) = (𝑏 − 𝑎)(𝑐 − 𝑏)(𝑎 − 𝑐) independent de 𝑥; b) | 𝑓(𝑥) 𝑔(𝑥) 𝑓(𝑥)| = 0 ↔
𝑓(𝑥) 𝑓(𝑥) 𝑔(𝑥)
(𝑥 − 3)2 2𝑥 − 6 2𝑥 − 6 𝐿1 +𝐿2 +𝐿3 1 1 1 𝐶2,3 −𝐶1
2
| 2𝑥 − 6 (𝑥 − 3) 2
2𝑥 − 6 | = 0 → ⏞ 2
(𝑥 − 2𝑥 − 3) ∙ |2𝑥 − 6 (𝑥 − 3) 2𝑥 − 6 |=0 → ⏞ (𝑥 2 − 2𝑥 −
2
2𝑥 − 6 2𝑥 − 6 (𝑥 − 3) 2 2𝑥 − 6 2𝑥 − 6 (𝑥 − 3)
1 0 0
3) ∙ |2𝑥 − 6 𝑥 2 − 8𝑥 + 15 0 | = 0 → (𝑥 2 − 2𝑥 − 3) ∙ (𝑥 2 − 8𝑥 + 15)2 = 0 → 𝑥 ∈ {−1,3,5}; c) ∆=
2
2𝑥 − 6 0 𝑥 − 8𝑥 + 15
1 1 1 1 1 1 1 1 1 𝑝𝑐𝑡.𝑎)
|𝑓(𝑎) 𝑓(𝑏) 𝑓(𝑐)| = | 2𝑎 − 6 2𝑏 − 6 2𝑐 − 6 | = −2 | 3 − 𝑎 3−𝑏 3−𝑐 | = ⏞ 2(𝑎 − 𝑏)(𝑐 −
𝑔(𝑎) 𝑔(𝑏) 𝑔(𝑐) (𝑎 − 3)2 (𝑏 − 3)2 (𝑐 − 3)2 (3 − 𝑎)2 (3 − 𝑏)2 (3 − 𝑐)2
𝑏)(𝑎 − 𝑐);
2) a) Fie 𝑛 = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑓. O condiţie necesară pentru ca relaţia 𝑥 ∙ 𝑓(𝑓(𝑥)) = 𝑓 2 (𝑥), ∀𝑥 ∈ 𝑅 să fie verificată este ca gradele
celor doi membri să fie egale: 1 + 𝑛2 = 2𝑛 → 𝑛 = 1 → 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏 şi relaţia devine: 𝑥 ∙ [𝑎(𝑎𝑥 + 𝑏) + 𝑏] =
(𝑎𝑥 + 𝑏)2 , de unde, prin identificarea coeficienţilor: 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 .Dar 𝑓(2) = 4 → 𝑎 = 2 → 𝑓(𝑥) = 2𝑥; b) Fie 𝑛 =
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑔. Procedând ca la pct.a), avem: 4 + 𝑛2 = 4𝑛 → 𝑛 = 2 → 𝑔(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 şi relaţia : 𝑥 4 ∙ 𝑔(𝑔(𝑥)) =
𝑔(𝑥 4 ), ∀𝑥 ∈ 𝑅 devine: 𝑎𝑥 8 + 𝑏𝑥 4 + 𝑐 = 𝑥 4 [𝑎(𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐)2 + 𝑏(𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐) + 𝑐] = 𝑎𝑥 8 + 𝑏𝑥 4 + 𝑐. Pentru 𝑥 =
0 → 𝑐 = 0 → 𝑎𝑥 4 + 𝑏 = 𝑎(𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥)2 + 𝑏(𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥). Pentru 𝑥 = 0 → 𝑏 = 0 şi relaţia devine: 𝑎𝑥 4 = 𝑎3 𝑥 4 → 𝑎 =
𝑚 = 𝑔𝑟𝑎𝑑(𝑃) 2 2
±1. Cum 𝑔(1) = 1 → 𝑎 = 1 → 𝑔(𝑥) = 𝑥 2 ; c) { → {2𝑚𝑛 = 𝑚 + 𝑛 → 𝑚 = 𝑛 = 1 →
𝑛 = 𝑔𝑟𝑎𝑑(𝑄) 𝑚𝑛 = 1
𝑃(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏 [𝑎(𝑐𝑥 + 𝑑) + 𝑏]2 = [𝑎(𝑎𝑥 + 𝑏) + 𝑏][𝑐(𝑐𝑥 + 𝑑) + 𝑑]
{ →{ →
𝑄(𝑥) = 𝑐𝑥 + 𝑑 𝑎(𝑐𝑥 + 𝑑) + 𝑏 = 𝑥 + 2
𝑎𝑐 = 1
𝑎𝑑 + 𝑏 = 2
𝑏+𝑑 =2
𝑎2 𝑐 2 = 𝑎2 𝑐 2 . Cum 𝑃, 𝑄 ∈ 𝑁[𝑋] → 𝑎 = 𝑐 = 1 → { →𝑏 =𝑑 = 1→
2 (𝑐𝑑 2 (𝑏 + 𝑑)2 = 2𝑏𝑑
2𝑎𝑐(𝑎𝑑 + 𝑏) = 𝑎 + 𝑑) + 𝑐 (𝑎𝑏 + 𝑏)
{ (𝑎𝑑 + 𝑏)2 = (𝑎𝑏 + 𝑏)(𝑐𝑑 + 𝑑)
𝑃(𝑥) = 𝑥 + 1
{ ;
𝑄(𝑥) = 𝑥 + 1
SUBIECTUL III
𝜋
1) a) lim 𝑥 ∙ arctg 𝑥 = (−∞) ∙ (− ) = ∞ → nu există asimptotă orizontală dar este posibilă existenţa unei asimptote
𝑥→−∞ 2
0
𝜋 0 1
𝑓(𝑥) 𝜋 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥+ 2 1+𝑥2 𝜋
oblice: 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛, 𝑚 = lim = − , 𝑛 = lim [𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥] = lim 1 =
⏞ lim 1 = −1 → 𝑦 = − ∙
𝑥→−∞ 𝑥 2 𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 𝑥
𝑥→−∞ − 2 2
𝑥
𝜋
𝑥 − 1 asimptotă oblică la −∞. Analog: 𝑦 = ∙ 𝑥 + 1 este asimptotă oblică la +∞; b) Funcţia 𝑓 este de tip Rolle, deci
2
𝑓(4)−𝑓(3)
∃𝑐1 ∈ (3,4)|𝑓 ′ (𝑐1 ) =
4−3
putem aplică teorema Lagrange: { 𝑓(5)−𝑓(4)
(1). Studiem monotonia funcţiei: 𝑔: 𝑅 → 𝑅, 𝑔(𝑥) =
∃𝑐2 ∈ (4,5)|𝑓 ′ (𝑐2 ) =
5−4
′ (𝑥) 𝑥 ′ (𝑥) 1 1+𝑥 2 −2𝑥 2 2
𝑓 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 + cu ajutorul derivatei acesteia: 𝑔 = + = (1+𝑥 2)2 > 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅. Deci 𝑔 este
1+𝑥 2 1+𝑥 2 (1+𝑥 2 )2
(1)
⏞ 𝑔(𝑐2 ) > 𝑔(𝑐1 ) → 𝑓(5) − 𝑓(4) > 𝑓(4) − 𝑓(3); c) Conform pct.b), funcţia
strict crescătoare. Cum, evident: 𝑐2 > 𝑐1 →
′ (𝑥) 𝜋
𝑓 este strict crescătoare. Cum lim 𝑓 ′ (𝑥) = ± → derivata 𝑓 ′ (𝑥) are o rădăcină unică reală: 𝑥0 = 0 şi este
𝑥→±∞ 2
𝑓 ↘ , 𝑥 ∈ (−∞, 0)
negativă pe (−∞, 0) şi pozitivă pe (0, +∞), implicând { ;
𝑓 ↗, 𝑥 ∈ (0, +∞)
253
3 1 3 1
1 1 1 (𝑥+1)2 𝑥2 4(√2−1)
2) a) 𝐼2 (0, 1) = ∫0 𝑑𝑥 = ∫0 (√𝑥 + 1 − √𝑥)𝑑𝑥 = 3 | − 3 | = ; b) 𝐼3 (0,1) =
√𝑥+1+√𝑥 3
2 0 2 0
4 1 4 1 3
1 1 1 3 3 (𝑥+1)3 𝑥3 3( √2−1)
∫0 3 3 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 ( √𝑥 + 1 − √𝑥 )𝑑𝑥 = 4 | − 4 | = ; c) 𝐼𝑛 (1,2) =
√(𝑥+1)2 + 3√(𝑥+1)𝑥+ √𝑥 2 3 3
2
0 0
𝑛+1 2 𝑛+1 2
2 1 2 𝑛 𝑛 (𝑥+1) 𝑛 𝑥 𝑛
∫1 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 ∙ dx = ∫1 ( √𝑥 + 1 − √𝑥 )𝑑𝑥 = 𝑛+1 | − 𝑛+1 | =
√(𝑥+1)𝑛−1 + √(𝑥+1)𝑛−2 ∙𝑥+ √(𝑥+1)𝑛−3 ∙𝑥 2 +⋯+ √𝑥 𝑛−1
𝑛 1 𝑛 1
𝑛+1 𝑛+1 𝑛+1 𝑛+1
𝑛 𝑛
(3 𝑛 −2∙2 𝑛 + 1) → lim 𝐼𝑛 (1,2) = lim (3 𝑛 −2∙2 𝑛 + 1) = 1 ∙ 0 = 0;
𝑛+1 𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛+1
TEST 89
SUBIECTUL I
1
𝑡𝑔 45°+𝑡𝑔 30° 1+
1) tg 75° = tg (45° + 30°) = = √3
1 = 2 + √3 → [tg 75°] = [2 + √3] = 2 + [√3] = 3
1−𝑡𝑔 45°∙𝑡𝑔 30° 1−
√3
5 1
𝑥 − , 𝑥 ∈ [1,5] 19
2) Dacă 𝐺𝑓 = [𝐴𝐶] ∪ [𝐵𝐷], atunci: 𝑓(𝑥) = {4 4 ceea ce ar conduce la contradicţia: 𝑓(4) = = 2. În
4
𝑥 − 2, 𝑥 ∈ [3,7]
1, 𝑥 ∈ [1,3]
schimb 𝑔(𝑥) = { funcţie bine definită.
𝑥 − 2, 𝑥 ∈ [3,7]
3) (𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑏 ∙ 𝑦)2 = (𝑎2 + 𝑏 2 ) ∙ (𝑥 2 + 𝑦 2 ) ↔ (𝑎 ∙ 𝑦 − 𝑏 ∙ 𝑥)2 = 0 → 𝑎 ∙ 𝑦 = 𝑏 ∙ 𝑥. Scriem ecuaţia:

2 2
(√7𝑥 − 14𝑦 + √3𝑥 + 6𝑦) = (𝑥 − 2𝑦 + 3) ∙ (𝑥 + 2𝑦 + 7) că: (√𝑥 − 2𝑦 ∙ √7 + √3 ∙ √𝑥 + 2𝑦) =
2 2 2 2
[(√𝑥 − 2𝑦) + (√3) ] ∙ [(√7) + (√𝑥 + 2𝑦) ] care, conform implicaţiei demonstrate în prima parte, conduce la
𝑥,𝑦∈𝑍
√𝑥 − 2𝑦 ∙ √𝑥 + 2𝑦 = √7 ∙ √3 → (𝑥 − 2𝑦)(𝑥 + 2𝑦) = 21 →
⏞
x+2y 1 3 7 21 -1 -3 -7 -21
x-2y 21 7 3 1 -21 -7 -3 -1
2x 22 10 10 22 -22 -10 -10 -22
4y -20 -4 4 20 20 4 -4 -20
x 11 5 5 11 -11 -5 -5 -11
y -5 -1 1 5 5 1 -1 -5
cele 8 soluţii fiind redate în ultimele două linii ale tabelului;
𝑛
4) Din 𝑐𝑎𝑟𝑑 𝐴 = 𝑛 → 𝑐𝑎𝑟𝑑 𝐵 = 2𝑛 → 𝑐𝑎𝑟𝑑 𝐶 = 22 = 256 = 28 → 2𝑛 = 8 = 23 → 𝑛 = 3;
𝑄𝑀 ∥ 𝑃𝑁
5) ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑄𝑀 = 𝑄𝐴⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝑀
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐶𝑁
⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ → {
𝑃𝐶 = 𝑃𝑁 → 𝑀𝑁𝑃𝑄 paralelogram. Sintetic, problema se rezolvă
[𝑄𝑀] = [𝑃𝑁]
demonstrând congruenţa: ∆ 𝐴𝑄𝑀 ≡ ∆ 𝑃𝐶𝑁. Se poate da şi o soluţie analitică (complicată);
𝐵𝐷 𝑐∙cos 𝐵 𝐸𝐶 𝑎 𝑀𝐴 𝐵𝐷 𝐸𝐶
6) Aplicăm reciproca teoremei lui Ceva, calculând rapoartele: = , = , = 1 şi, înmulțindu-le: ∙ ∙
𝐷𝐶 𝑏∙cos 𝐶 𝐸𝐴 𝑐 𝑀𝐵 𝐷𝐶 𝐸𝐴
𝑡.𝑠𝑖𝑛 𝑖𝑝𝑜𝑡.
𝑀𝐴 𝑐∙cos 𝐵 𝑎 𝑎∙cos 𝐵 2𝑅∙sin 𝐴∙cos 𝐵
= ∙ = =
⏞ =
⏞ 1 → 𝐴𝐷 ∩ 𝐵𝐸 ∩ 𝐶𝑀 ≠ ∅ ;
𝑀𝐵 𝑏∙cos 𝐶 𝑐 𝑏∙cos 𝐶 2𝑅∙sin 𝐵∙cos 𝐶
SUBIECTUL II
𝑎 𝑏 𝑐 𝐿1+𝐿2 +𝐿3 1 1 1 𝐿2,3−𝐿1 1 0 0

1) a) 𝐷(𝑎, 𝑏, 𝑐) = | 𝑐 𝑎 𝑏 | = ⏞ (𝑎 + 𝑏 + 𝑐) | 𝑐 𝑎 𝑏| =⏞ (𝑎 + 𝑏 + 𝑐) | 𝑐 𝑎 − 𝑐 𝑏 − 𝑐 | =
𝑏 𝑐 𝑎 𝑏 𝑐 𝑎 𝑏 𝑐−𝑏 𝑎−𝑏
1 1
(𝑎 + 𝑏 + 𝑐)(𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎𝑏 − 𝑏𝑐 − 𝑐𝑎) = (𝑎 + 𝑏 + 𝑐)(𝑎2 − 2𝑎𝑏 + 𝑏 2 + 𝑏 2 − 2𝑏𝑐 + 𝑐 2 + 𝑐 2 − 2𝑐𝑎 + 𝑎2 ) = ∙
2 2
1
(𝑎 + 𝑏 + 𝑐) ∙ [(𝑎 − 𝑏)2 + (𝑏 − 𝑐)2 + (𝑐 − 𝑎)2 ]; b) Conform pct.a), ecuaţia: 𝐷(2𝑥 , 3𝑥 , −5𝑥 ) = 0 devine: ∙
2
254
2 𝑥 3 𝑥
(2𝑥 + 3𝑥 − 5𝑥 ) ∙ ⏟
[(2𝑥 − 3𝑥 )2 + (3𝑥 + 5𝑥 )2 + (5𝑥 + 2𝑥 )2 ] = 0 → 2𝑥 + 3𝑥 − 5𝑥 = 0 → 𝑓(𝑥) = ( ) + ( ) = 1.
5 5
>0
Cum funcţia 𝑓 este strict descrescătoare → 𝑓 injectivă şi, deci, soluţia 𝑥 = 1 este unică; c) 𝐷(2𝑥 2 − 3𝑥 − 2 ; 3𝑥 2 −
1
4𝑥 − 4 ; 4𝑥 2 − 5𝑥 − 6) = 0 ↔ (9𝑥 2 − 12𝑥 − 12)[(𝑥 2 − 𝑥 − 2)2 + (𝑥 2 − 𝑥 − 2)2 + (2𝑥 2 − 2𝑥 − 4)2 ] = 0 → 𝑥 2 −
2
2
𝑥 − 2 = 0 sau 9𝑥 2 − 12𝑥 − 12 = 0 → 𝑥 ∈ {−1, − , 2};
3
2) a) 𝑓 = 𝑥 100 + 𝑥 99 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1) ∙ 𝐶1 (𝑥) + 𝑎𝑥 + 𝑏. Pentru 𝑥 = 𝜀, cu 𝜀 3 = 1 şi 𝜀 2 + 𝜀 + 1 = 0 →

𝜀 + 1 = 𝑎𝜀 + 𝑏 → 𝑎 = 𝑏 = 1 → 𝑟(𝑥) = 𝑥 + 1; b) 𝑔 = 𝑥 30 + 𝑥 27 + 𝑥 24 + ⋯ + 𝑥 6 + 𝑥 3 + 1 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)2 ∙ 𝐶2 (𝑥) +
𝑐−𝑏 = 0
𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑. Pentru 𝑥 = 𝜀 → 11 = 𝑎 + 𝑏𝜀 2 + 𝑐𝜀 + 𝑑 → 11 = 𝜀(𝑐 − 𝑏) + 𝑎 − 𝑏 + 𝑑 → { .
𝑎 − 𝑏 + 𝑑 = 11
29 26 2 2 2 2 ′ 2
Derivăm relaţia: 30𝑥 + 27𝑥 + ⋯ + 3𝑥 = 2(𝑥 + 𝑥 + 1)(2𝑥 + 1) ∙ 𝐶2 (𝑥) + (𝑥 + 𝑥 + 1) ∙ 𝐶 2 (𝑥) + 3𝑎𝑥 +
2𝑏 − 3𝑎 = −165 (𝑎,
2𝑏𝑥 + 𝑐. Pentru 𝑥 = 𝜀, obţinem: −165𝜀 − 165 = 𝜀(2𝑏 − 3𝑎) + 𝑐 − 3𝑎 → { → 𝑏, 𝑐, 𝑑) =
𝑐 − 3𝑎 = −165
(55,0,0, −44) → restul 𝑟(𝑥) = 55𝑥 3 − 44; c) 𝑥 2017 − 1 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1) ∙ 𝐶(𝑥) + 𝑎𝑥 + 𝑏 → (𝑥 − 1)(𝑥 2016 +. . +𝑥 +
1) = (𝑥 − 1)[𝑥 2014 (𝑥 2 + 𝑥 + 1) + 𝑥 2011 (𝑥 2 + 𝑥 + 1) + ⋯ + 𝑥(𝑥 2 + 𝑥 + 1) + 1] = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2015 − 𝑥 2014 +
𝑥 2012 − 𝑥 2011 + ⋯ + 𝑥 2 − 𝑥) + 𝑥 − 1.Deci, câtul este: 𝐶(𝑥) = 𝑥 2015 − 𝑥 2014 + 𝑥 2012 − 𝑥 2011 + ⋯ + 𝑥 2 − 𝑥 şi restul
este 𝑟(𝑥) = 𝑥 − 1;
SUBIECTUL III
2𝑥+1 2𝑥+1 2𝑥+1 1
1) a) lim ∙ 𝑒 𝑥 = 0 → 𝑦 = 0 asimptotă orizontală la −∞; lim1 ∙ 𝑒 𝑥 = −∞ şi lim1 ∙ 𝑒 𝑥 = +∞ → 𝑥 = −
𝑥→−∞ 3𝑥+1 𝑥↗− 3𝑥+1 𝑥↘− 3𝑥+1 3
3 3
2𝑥+1 𝑓(𝑥) 2𝑥+1 𝑒𝑥
este asimptotă verticală bilaterală; lim ∙ 𝑒𝑥 = ∞; 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛, 𝑚 = lim = lim ∙ = ∞, deci nu există
𝑥→∞ 3𝑥+1 𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞ 3𝑥+1 𝑥
2𝑥+1 ′ 2𝑥+1 6𝑥 2 +5𝑥 5
asimptotă la +∞; b) 𝑓 ′ (𝑥) = ( ) ∙ 𝑒𝑥 + ∙ 𝑒 𝑥 = (3𝑥+1)2 ∙ 𝑒 𝑥 = 0 → 𝑥 ∈ {− , 0} şi întocmim tabelul de variaţie:
3𝑥+1 3𝑥+1 6
x −∞ 5 1 0 +∞
− −
6 3
f' + 0 − − 0 +
f 0 ↘ −∞↗ 4 +∞ ↘ 1 ↗ +∞
6
9 √𝑒 5
c) Redăm numărul soluţiilor ecuaţiei 𝑓(𝑥) = 𝑚 în tabelul următor:
m Nr. soluţii
(−∞, 0) 1
0 1
4 2
(0, 6 )
9 √𝑒 5
4 1
6
9 √𝑒 5
4 0
( 6 , 1)
9 √𝑒 5
1 1
(1, +∞) 2
4 1
Observăm că pentru 𝑦 ∈ ( 6 , 1) , ∄𝑥 ∈ 𝑅 − {− } |𝑓(𝑥) = 𝑦 → 𝑓 nu este surjectivă;
9 √𝑒 5 3
1 ′ 1 𝑥 ′
2) a) ( ∙ (𝑥 ∙ √𝑎2 + 𝑥 2 + 𝑎2 ∙ ln(𝑥 + √𝑎2 + 𝑥 2 )) + 𝒞) = √𝑎2 + 𝑥 2 ; b) ( ∙ (𝑥 ∙ √𝑎2 − 𝑥 2 + 𝑎2 ∙ arcsin ) + 𝒞) =
2 2 𝑎
√𝑎2 − 𝑥 2 ; c) Comparăm 𝑓(𝑥) cu 𝑔(𝑥), ∀𝑥 ∈ [−5,1] ↔ √𝑥 2 + 2𝑥 + 5 ? √−𝑥 2 − 4𝑥 + 5 ↔ 2𝑥 2 + 6𝑥 ? 0 →
𝑓(𝑥) ≥ 𝑔(𝑥), 𝑥 ∈ [−5, −3] ∪ [0,1] −3 0
{ . În aceste condiţii: Γ𝑓,𝑔 [−5,1] = ∫−5 √(𝑥 + 1)2 + 22 ∙ 𝑑𝑥 + ∫−3 √32 − (𝑥 + 2)2 ∙
𝑓(𝑥) ≤ 𝑔(𝑥), 𝑥 ∈ [−3,0]
𝑎),𝑏)
1 1 −3
𝑑𝑥 + ∫0 √(𝑥 + 1)2 + 22 ∙ 𝑑𝑥 =
⏞ ∙ ((𝑥 + 1) ∙ √(𝑥 + 1)2 + 22 + 22 ∙ ln (𝑥 + 1 + √(𝑥 + 1)2 + 22 ))| +
2 −5
1 𝑥+2 0 1
∙ ((𝑥 + 2) ∙ √32 − (𝑥 + 2)2 + 32 ∙ arcsin )| + ∙ ((𝑥 + 1) ∙ √(𝑥 + 1)2 + 22 + 22 ∙ ln (𝑥 + 1 +
2 3 −3 2
255
1 2√2−2 9 2 9 1 √5
√(𝑥 + 1)2 + 22 ))| = 4√5 − 2√2 + 2 ln + √5 + √2 + arcsin + arcsin + √2 − + 4 ln(2 + 2√2) −
0 2√5−4 2 3 2 3 2
2 ln(1 + √5);
TEST 90
SUBIECTUL I
𝑛 ∙ (𝑛 + 1) = 440 ↔ (12 + 22 + ⋯ + 𝑛2 ) +
1) 2 + 6 + 12 + 20 + ⋯ + 𝑥 = 440 ↔ 1 ∙ 2 + 2 ∙ 3 + ⋯ + ⏟
𝑥
𝑛∈𝑁
(1 + 2 + ⋯ + 𝑛) = 440 ↔ 𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2) = 10 ∙ 11 ∙ 12 →
⏞ 𝑛 = 10 → 𝑥 = 110;
2) Funcţia 𝑓 este continuă şi strict crescătoare pe 𝑅 deci este injectivă. Mai mult, 𝑓(−∞, ∞) = (−∞, ∞) → 𝑓 este
surjectivă. Din 𝑓(𝑥) = 𝑓 −1 (𝑥) → 𝑓(𝑥) = 𝑥 → 𝑥 = 2;
3−√5 3−√5
3) Impunând condiţiile de existenţă, obţinem: 𝑥 ∈ (−∞, )∪( , −1) ∪ (−1,1) ∪ (2, +∞). Notând
2 2
3 4 3
√log 4√𝑥+2 (𝑥 2 − 3𝑥 + 2) = 𝑦, ecuaţia devine: 𝑦 + 𝑦 = 4 → 𝑦 = 2, de unde, revenind: √log 4√𝑥+2 (𝑥 2 − 3𝑥 + 2) = 2 →
4 8 2
𝑥 2 − 3𝑥 + 2 = ( √𝑥 + 2) → 𝑥 = − ;
7
1 𝑘
𝑘 10−𝑘
4) Termenul general al dezvoltării: 𝑇𝑘+1 = ∁10 𝑥 𝑘 10−2𝑘
( ) = ∁10 𝑥 , unde 𝑘 = ̅̅̅̅̅̅
0,10. Valorile pe care le ia exponentul
𝑥
4 2
10 − 2𝑘 sunt pare. Cum singurul număr prim şi par este 2, deducem că 10 − 2𝑘 = 2 → 𝑘 = 4 → 𝑇5 = ∁10 𝑥 este
termenul cerut;
1 2
5) Dacă dreapta 𝑑 este paralelă cu mediatoarea laturii 𝐴𝐵, înseamnă că 𝑚𝑑 = − = − . Ecuaţia dreptei (𝑑): 𝑦 −
𝑚𝐴𝐵 3
𝑥𝐺 = =1
3
𝑦𝐺 = 𝑚𝑑 (𝑥 − 𝑥𝐺 ), unde { 𝑦𝐴 +𝑦𝐵 +𝑦𝐶 → (𝑑): 2𝑥 + 3𝑦 − 8 = 0;
𝑦𝐺 = =2
3
6) Octogonul regulat este format din opt triunghiuri isoscele cu baza 𝑙, înălţimea 𝑟 şi laturile congruente 𝑅 →
𝑙
𝑅= 𝜋
2 sin 𝑅 1 1 2
8
𝑙 → = 𝜋 = = ;
𝑟 cos √2+√2
𝑟= 𝜋 8 𝜋
√1+cos 4
2 tg
{ 8 2
SUBIECTUL II
1) a) 𝑆1 = 1, 𝑆2 = −1, 𝑆3 = 4. Impunând că rădăcinile să verifice ecuaţia lor şi adunând relaţiile: 𝑆4 = 𝑆3 − 𝑆2 + 2𝑆1 +

4 = 11. Mai mult, tot de aici: 𝑆𝑘+4 = 𝑆𝑘+3 − 𝑆𝑘+2 + 2𝑆𝑘+1 + 𝑆𝑘 , ∀𝑘 ∈ 𝑁 → 𝑆5 = 𝑆4 − 𝑆3 + 2𝑆2 + 𝑆1 = 6, 𝑆6 = 𝑆5 −
𝑆4 + 2𝑆3 + 𝑆2 = 2; b) det 2 (𝐴) = det(𝐴) ∙ det(𝐴) = det(𝐴) ∙ det( 𝑡𝐴) = det(𝐴 ∙ 𝑡𝐴) , ∀𝐴 ∈ ℳ𝑛 (𝐶). c) det 2 (𝐴) =
4 𝑆1 𝑆2 𝑆3 4 1 −1 4
𝑆 𝑆2 𝑆3 𝑆4
𝑡
det(𝐴 ∙ 𝐴) = | 1
| = |1 −1 4 11| = −1423;
𝑆2 𝑆3 𝑆4 𝑆5 −1 4 11 6
𝑆3 𝑆4 𝑆5 𝑆6 4 11 6 2
𝑥 0 𝑦 𝑧 0 𝑡
2) a) Întrucât 3; 2 ∈ 𝑍, 32 − 2 ∙ 22 = 1 → 𝐴(3,2) ∈ ℳ; b) 𝐴(𝑥, 𝑦) ∙ 𝐴(𝑧, 𝑡) = ( 0 1 0) ∙ ( 0 1 0) =
2𝑦 0 𝑥 2𝑡 0 𝑧
𝑥𝑧 + 2𝑦𝑡 0 𝑥𝑡 + 𝑦𝑧
( 0 1 0 ) si (𝑥𝑧 + 2𝑦𝑡)2 − 2(𝑥𝑡 + 𝑦𝑧)2 = (𝑥 2 − 2𝑦 2 ) ∙ (𝑧 2 − 2𝑡 2 ) = 1 ∙ 1 = 1; c) Parte stabilă:
2(𝑥𝑡 + 𝑦𝑧) 0 𝑥𝑧 + 2𝑦𝑡
Conform pct.b); Asociativitate: Conform teoriei; Comutativitate: Prin calcul: 𝐴(𝑥, 𝑦) ∙ 𝐴(𝑧, 𝑡) = 𝐵(𝑧, 𝑡) ∙ 𝐴(𝑥, 𝑦);Element
neutru: ∃! 𝐴(1,0) ∈ ℳ| 𝐴(𝑥, 𝑦) ∙ 𝐴(1,0) = 𝐴(1,0) ∙ 𝐴(𝑥, 𝑦) = 𝐴(𝑥, 𝑦), ∀𝐴(𝑥, 𝑦) ∈ ℳ; Elemente simetrizabile: Pentru
fiecare 𝐴(𝑥, 𝑦) ∈ ℳ, ∃𝐴(𝑥, −𝑦)|𝐴(𝑥, 𝑦) ∙ 𝐴(𝑥, −𝑦) = 𝐴(𝑥, −𝑦) ∙ 𝐴(𝑥, 𝑦) = 𝐴(1,0); Pentru că 𝐴(3,2) ∈ ℳ → 𝐴(3,2) ∙
𝐴(3,2) = 𝐴(17,12) ∈ ℳ. Repetând procedeul → 𝐴𝑘 (3,2) ∈ ℳ pentru o infinitate de valori ale lui 𝑘, deci 𝑛(ℳ) = ∞;
256
SUBIECTUL III
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (4𝑥 − 12 ∙ 2𝑥 + 16 ∙ ln 2 ∙ 𝑥)′ = 4𝑥 ∙ ln 4 − 12 ∙ 2𝑥 ∙ ln 2 + 16 ∙ ln 2 = ln 4 ∙ (4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8) = 0 → 𝑥 ∈

{1; 2}. Redăm monotonia funcţiei în tabelul următor:
x −∞ 1 2 +∞
f' + 0 − 0 +
f ↗ 𝛼 ↘ 𝛽 ↗
ln 3
unde 𝛼 = 16 ln 2 − 20, 𝛽 = 32 ln 2 − 32; b) 𝑓 ′′ (𝑥) = ln 4(4𝑥 ln 4 − 6 ∙ 2𝑥 ∙ ln 2) = 0 → 2𝑥 = 3 → 𝑥 = . Redăm
ln 2
convexitatea şi concavitatea funcţiei 𝑓 în tabelul următor:
x −∞ ln 3 +∞
ln 2
f'' − 0 +
f concavă 𝑓(ln 3 convexă
/ ln 2)
9 9
9 9
c) Cum > 2 (9 ln 𝑒 > 8 ln 2), este suficient, conf. tab. pct.a), să arătăm că 𝑓 ( ) > 0 ↔ 22 ln 2 − 12 ∙ 24 ln 2 +
4∙ln 2 4∙ln 2
9 2
36 = (2 4 ln 2 − 6) > 0 adevărat;
𝑏−𝑎
2) a) Cu condiiţile definite în enunţ: 𝜎𝑓 = (𝑓(𝜉1 ) + 𝑓(𝜉2 ) + ⋯ + 𝑓(𝜉𝑛 ) este suma Riemann asociată funcţiei pe
𝑛
1 2𝑛+1 3 2𝑛+3 3 2𝑛+5 3 2𝑛+2𝑛−1 3
intervalul [𝑎, 𝑏], de unde obţinem relaţia din enunţ; b) 𝜎𝑔 = (( ) +( ) +( ) + ⋯+ ( ) ) este
𝑛 2𝑛 2𝑛 2𝑛 2𝑛
1 2𝑛+1 3 2𝑛+3 3 2𝑛+5 3
suma Riemann asociată funcţiei 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 pe intervalul [1,2] → lim (( ) +( ) +( ) + ⋯+
𝑛→∞ 𝑛 2𝑛 2𝑛 2𝑛
2𝑛+2𝑛−1 3 2 15 2 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
( ) ) = ∫1 𝑥 3 𝑑𝑥 = ; c) Expresia 𝜎ℎ = (1 ∙ √𝑒 + 3 ∙ √𝑒 3 + 5 ∙ √𝑒 5 + ⋯ + (2𝑛 − 1) ∙ √𝑒 2𝑛−1 ) este suma
2𝑛 4 𝑛2
2 𝑛 𝑛 𝑛
Riemann asociată funcţiei ℎ(𝑥) = 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 pe intervalul: [0,2] → lim (1 ∙ √𝑒 + 3 ∙ √𝑒 3 + 5 ∙ √𝑒 5 + ⋯ + (2𝑛 − 1) ∙
𝑛→∞ 𝑛2
𝑛 2
√𝑒 2𝑛−1 ) = ∫0 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 2 + 1;
TEST 91
SUBIECTUL I
1) 𝐸 = 𝐴 − 3 ∙ 𝐵 + 3 ∙ 𝐶 + 50 = (13 − 3 ∙ 12 ∙ 2 + 3 ∙ 1 ∙ 22 − 23 ) + (33 − 3 ∙ 32 ∙ 4 + 3 ∙ 3 ∙ 42 − 43 ) + ⋯ +
(993 − 3 ∙ 992 ∙ 100 + 3 ∙ 99 ∙ 1002 − 1003 ) + 50 = (1 − 2)3 + (3 − 4)3 + ⋯ + (99 − 100)3 + 50 = −50 + 50 = 0;
2) Coordonatele punctului de extrem: 𝑉(1; −2𝑚 − 2). Avem:
x -1 1 4
f(x) 2m-2 -2m-2 7m-2
m=1 0 -4 5
Deci, pentru 𝑚 = 1, imaginea funcţiei este: Im 𝑓 = [−4, 5]. Varianta −2𝑚 − 2 = 5 nu convine;
2 4 3 2
2 4 3 2
cos 𝜋 ( + ) = 1 ⋀ cos 𝜋 ( − ) = −1
𝑥 𝑦 𝑥 𝑦
3) cos 𝜋 ( + ) ∙ cos 𝜋 ( − ) = −1 → { 2 4 3 2
→
𝑥 𝑦 𝑥 𝑦
cos 𝜋 ( + ) = −1 ⋀ cos 𝜋 ( − ) = 1
𝑥 𝑦 𝑥 𝑦
2 4 3 2 2 4 3 2
𝜋 ( + ) = 2𝑘𝜋 ⋀ 𝜋 ( − ) = ±𝜋 + 2𝑚𝜋 + = 2𝑘 ⋀ − = ±1 + 2𝑚 2 3
𝑥 𝑦 𝑥 𝑦 𝑥 𝑦 𝑥 𝑦
{ 2 4 3 2
→ {2 4 3 2 → 𝑥 ∈ {±1, ±2}. Din , ∈ 𝑍 → 𝑥 =
𝑥 𝑥
𝜋 ( + ) = ±𝜋 + 2𝑛𝜋 ⋀ 𝜋 ( − ) = 2𝑝𝜋 + = ±1 + 2𝑛 ⋀ − = 2𝑝
𝑥 𝑦 𝑥 𝑦 𝑥 𝑦 𝑥 𝑦
±1. Se obţin perechile: (𝑥, 𝑦) ∈ {(1,1), (−1, −1), (1, −1), (−1,1)};
4) Scorurile posibile sunt: {(30,0), (29,1), … , (15,15), … , (0,30)}. Cele care corespund condiţiei din enunţ sunt
𝑛 11
{(20,10), (19,11), … , (15,15), … , (10,20)} → 𝑝 = 𝑓 = ;
𝑛𝑝 31
257
1
−𝑎2 + 1 = (𝑎2 + 1) (− )
𝑢⃗ ∙𝑣 = √𝑎2
+1∙ √𝑎2
+ 1 ∙ cos 120° 2
1
5) Avem 𝑣 ∙ 𝑤 ⃗⃗ = √𝑎 + 1 ∙ √𝑏 + 9 ∙ cos 120° → −𝑎𝑏 − 3 = √𝑎 + 1 ∙ √𝑏 + 9 (− 2) → (𝑎, 𝑏) ∈
2 2 2 2
𝑤 ⃗ = √𝑏 2 + 9 ∙ √𝑎2 + 1 ∙ cos 120°

⃗⃗ ∙ 𝑢 2 2 1
{ { 𝑎𝑏 − 3 = √𝑎 + 1 ∙ √𝑏 + 9 (− 2)
{(√3, 0), (−√3, 0)};
6) √3 ∙ sin4 𝑥 − 4(√3 + 1) ∙ sin3 𝑥 ∙ cos 𝑥 + 2(√3 + 8) ∙ sin2 𝑥 ∙ cos 2 𝑥 −4(√3 + 1) ∙ sin 𝑥 ∙ cos 3 𝑥 + √3 ∙ cos 4 𝑥 = 0.
Pentru cos 𝑥 = 0 → sin 𝑥 = 0 fals. Împărţim ambii membri ai ecuaţiei prin cos 4 𝑥 şi notăm: 𝑡 = tg 𝑥. Obţinem: √3 ∙
4(√3+1)
𝑡 4 − 4(√3 + 1) ∙ 𝑡 3 + 2(√3 + 8) ∙ 𝑡 2 − 4(√3 + 1) ∙ 𝑡 + √3 = 0 → √3 ∙ 𝑡 2 − 4(√3 + 1) ∙ 𝑡 + 2(√3 + 8) − +
𝑡
𝑡 = 2 + √3
√3 1 𝑧 = 4 𝑡 = 2 − √3
= 0. Notăm 𝑧 = 𝑡 + şi ecuaţia devine: √3 ∙ 𝑧 2 − 4(√3 + 1) ∙ 𝑧 + 16 = 0 → 𝑧 = 4 → →
𝑡 2 𝑡
√3
𝑡 = √3
1
𝑡=
√3
{ {
5𝜋
𝑥 = + 𝑚𝜋(𝑆1 )
12
𝜋
𝑥= + 𝑛𝜋(𝑆2 )
12
𝜋 → 𝑆 = ⋃4𝑖=1 𝑆𝑖 ;
𝑥 = + 𝑝𝜋(𝑆3 )
3
𝜋
{ 𝑥 = 6 + 𝑟𝜋(𝑆4)
SUBIECTUL II
1
1) a) Produsul pantelor celor două drepte este ∙ (−𝑚) = −1, 𝑚 ≠ 0 → 𝑑𝑚 ⊥ 𝑔𝑚 . Dacă 𝑚 = 0 →
𝑚
(𝑑1 ): 𝑥 − 3𝑦 + 2 = 0 𝑑1 ∩ 𝑔1 = 𝐴(2,0)
(𝑑0 ): 𝑥 = 1 (𝑑2 ): 𝑥 − 𝑦 − 2 = 0 𝑑1 ∩ 𝑔3 = 𝐵(4,2)
{ → 𝑑0 ⊥ 𝑔0 ; b) . Notăm: { . Perimetrul triunghiului 𝒫3,1 este:
(𝑔0 ): 𝑦 = −1 (𝑔3 ): 3𝑥 + 𝑦 − 14 = 0 𝑑3 ∩ 𝑔3 = 𝐶(4,2)
{ (𝑔1 ): 𝑥 + 𝑦 − 2 = 0 𝑑3 ∩ 𝑔1 = 𝐷(1,1)
2 0 1
|∆|
𝑃 = 𝐴𝐵 + 𝐵𝐷 + 𝐴𝐷 = 5√2 + √10; c) 𝒜 = , ∆= |4 2 1| = 4 → 𝒜 = 2;
2
1 1 1
2) a) Parte stabilă: Pentru 𝑧(𝑎, 𝑏), 𝑧(𝑐, 𝑑) ∈ 𝐴 → 𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑) = 𝑧(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 − 𝑏𝑑) ∈ 𝐴; Asociativitate:
(𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑)) ∙ 𝑧(𝑒, 𝑓) = 𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ (𝑧(𝑐, 𝑑) ∙ 𝑧(𝑒, 𝑓)) = 𝑧(𝑎𝑐𝑒 − 𝑏𝑑𝑒 − 𝑎𝑑𝑓 − 𝑏𝑐𝑓 + 𝑏𝑑𝑓, 𝑎𝑐𝑓 + 𝑎𝑑𝑒 + 𝑏𝑐𝑒 −
𝑏𝑑𝑒 − 𝑎𝑑𝑓 − 𝑏𝑐𝑓); Comutativitate: 𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑) = 𝑧(𝑐, 𝑑) ∙ 𝑧(𝑎, 𝑏) = 𝑧(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 − 𝑏𝑑); Element neutru:
∃! 𝑧(1,0) ∈ 𝐴|𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(1,0) = 𝑧(1,0) ∙ 𝑧(𝑎, 𝑏) = 𝑧(𝑎, 𝑏); Elemente simetrizabile: Pentru 𝑧(𝑎, 𝑏) ∈
𝑎−𝑏 −𝑏 𝑎−𝑏 −𝑏
𝐴, ∃𝑧 ( , ) ∈ 𝐴| 𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧 ( , ) = 𝑧(1,0); b) Analog cu pct.a); c) Fie 𝑓: 𝐴 →
𝑎2 −𝑎𝑏+𝑏 2 𝑎2 −𝑎𝑏+𝑏 2 𝑎2 −𝑎𝑏+𝑏 2 𝑎2 −𝑎𝑏+𝑏 2
𝐵, 𝑓(𝑧(𝑎, 𝑏)) = (𝑎, 𝑏); Morfism: 𝑓(𝑧(𝑎, 𝑏) ∙ 𝑧(𝑐, 𝑑)) = 𝑓(𝑧(𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 − 𝑏𝑑)) = 𝑎𝑐 − 𝑏𝑑, 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 − 𝑏𝑑 =
𝑎=𝑐
(𝑎, 𝑏) ∗ (𝑐, 𝑑); Injectivitate: 𝑓(𝑎, 𝑏) = 𝑓(𝑐, 𝑑) → { → (𝑎, 𝑏) = (𝑐, 𝑑); Surjectivitate: prin expresia funcţiei;
𝑏=𝑑
SUBIECTUL III
𝑥 ′ 𝑥
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = ( − ln(1 + 𝑥)) = − şi redăm monotonia funcţiei 𝑓 în tabelul următor:
𝑥+1 (𝑥+1)2
x −1 0 +∞
f' + −
f ↗ 0 ↘
𝑥 𝑝𝑐𝑡.𝑎)
−ln(1+𝑥)
Conform tabelului, 𝑓(𝑥) < 0, ∀𝑥 ∈ (−1,0) ∪ (0, +∞); b) 𝑔′ (𝑥) = 𝑥+1 ⏞ 0.
<
𝑥2
x −1 0 +∞
g' − −
g +∞ 0 +∞
↘ −∞ ↘ 0
258
Reprezentând grafic, în acelaşi sistem 𝑥𝑂𝑦, 𝒢𝑔 şi fascicolul de drepte: 𝑦 = 𝑚 ∙ 𝑥, observăm că numărul punctelor de
3
2, 𝑚 ∈ (0, +∞) 3 3 3 √3
intersecţie este { ; c) Conform ultimului tabel, avem relaţia: 𝑔( √2) > 𝑔( √3) → (1 + √2) >
1, 𝑚 ∈ (−∞, 0]
3
3 √2
(1 + √3) ;
𝑝𝑐𝑡.𝑎)
𝑒 𝑒 1
2) a) 𝐼𝑛 = ∫1 𝑥 ′ ∙ ln𝑛 𝑥 ∙ dx = 𝑥 ∙ ln𝑛 𝑥|1𝑒 − ∫1 𝑥 ∙ 𝑛 ∙ ln𝑛−1 𝑥 ∙ ∙ 𝑑𝑥 → 𝐼𝑛 = 𝑒 − 𝑛 ∙ 𝐼𝑛−1 , ∀𝑛 ≥ 1; b)𝐼0 = 𝑒 − 1 →
⏞ 𝐼1 =
𝑥
𝑒 − 𝐼0 = 1 → 𝐼2 = 𝑒 − 2𝐼1 = 𝑒 − 2 → 𝐼3 = 𝑒 − 3𝐼2 = 6 − 2𝑒 → 𝐼4 = 𝑒 − 4𝐼3 = 9𝑒 − 24 → 𝐼5 = 𝑒 − 5𝐼4 = 120 − 44𝑒;
𝑡 𝐻𝑜𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝐻𝑜𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙
∫1 ln𝑛 𝑥∙dx 𝐹(𝑥)|𝑡1 𝐹(𝑡)−𝐹(1) 𝑓(𝑡) 𝑛∙ln𝑛−1 𝑡
c) lim = lim = lim =
⏞ lim =
⏞ lim
𝑡→∞ 𝑡2 𝑡→∞ 𝑡2 𝑡→∞ 𝑡2 𝑡→∞ 2𝑡 𝑡→∞ 2𝑡
𝐻𝑜𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝐻𝑜𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙
𝑛∙(𝑛−1)∙ln𝑛−2 𝑡 𝑛!
=
⏞ lim =
⏞ …
⏟ …. = lim = 0;
𝑡→∞ 2𝑡 𝑡→∞ 2𝑡
𝑑𝑒 𝑛−2 𝑜𝑟𝑖
TEST 92
SUBIECTUL I
𝑏 𝑏
1) Cinci termini consecutivi din orice progresie geometrică sunt: , , 𝑏, 𝑏 ∙ 𝑞, 𝑏 ∙ 𝑞 2 . Produsul acestor termeni este:
𝑞2 𝑞
2 2 2 2 31 1
𝑏 5 = 32 → 𝑏 = 2 şi progresia devine: , , 2, 2𝑞, 2𝑞 2 . Suma lor este: + + 2 + 2𝑞 + 2𝑞 2 = → 𝑞2 + +𝑞+
𝑞2 𝑞 𝑞2 𝑞 2 𝑞2
5
1 31 1 35
𝑡= 7 1 7 −7±√33
2 2
+1− = 0. Notăm 𝑞 + = 𝑡 → 𝑡 + 𝑡 − =0→{ 7; Dacă 𝑡 = − → 𝑞 + = − → 𝑞 = . Dacă 𝑡 =
𝑞 4 𝑞 4 2 𝑞 2 4
𝑡=−
2
5 1 5 1
𝑞 + = → 𝑞 ∈ { , 2};
2 𝑞 2 2
2) Facem substituţia: 𝑥 − 1 = 𝑦 → (1 − 𝑦)𝑓(−𝑦) + (2 − 𝑦)𝑓(𝑦 − 1) = −2 + 2𝑦, urmată de schimbarea de notaţie:

(1 − 𝑥)𝑓(−𝑥) + (2 − 𝑥)𝑓(𝑥 − 1) = 2𝑥 − 2 | ∙ (𝑥 + 1)
𝑦⟷𝑥→{ →
(𝑥 + 1)𝑓(−𝑥) + 𝑥𝑓(𝑥 − 1) = −2𝑥 | ∙ (𝑥 − 1)
(1 − 𝑥 2 )𝑓(−𝑥) + (−𝑥 2 + 𝑥 + 2)𝑓(𝑥 − 1) = 2𝑥 2 − 2
{ . Adunându-le: 2𝑓(𝑥 − 1) = 2𝑥 − 2, de unde: 𝑓(𝑥) = 𝑥;
(𝑥 2 − 1)𝑓(−𝑥) + (𝑥 2 − 𝑥)𝑓(𝑥 − 1) = −2𝑥 2 + 2𝑥
3) Formăm ecuaţia: 𝑡 3 − (𝑥 + 𝑦 + 𝑧)𝑡 2 + (𝑥𝑦 + 𝑦𝑧 + 𝑧𝑥)𝑡 − 𝑥𝑦𝑧 = 0 având rădăcinile: 𝑥, 𝑦, 𝑧 ∈ 𝐶. Dar 𝑥𝑦 + 𝑦𝑧 +

1
𝑧𝑥 = [(𝑥 + 𝑦 + 𝑧)2 − (𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 )] = 4 şi ecuaţia devine: 𝑡 3 − 3𝑡 2 + 4𝑡 − 𝑥𝑦𝑧 = 0. Dar 𝑥, 𝑦, 𝑧, ca rădăcini,
2
𝑥 3 − 3𝑥 2 + 4𝑥 − 𝑥𝑦𝑧 = 0
verifică ecuaţia:{𝑦 3 − 3𝑦 2 + 4𝑦 − 𝑥𝑦𝑧 = 0. Adunându-le, obţinem 𝑥𝑦𝑧 = 2 şi ecuaţia devine: 𝑡 3 − 3𝑡 2 + 4𝑡 − 2 = 0,
𝑧 3 − 3𝑧 2 + 4𝑧 − 𝑥𝑦𝑧 = 0
cu rădăcinile: 𝑡1 = 1, 𝑡2 = 1 + 𝑖, 𝑡3 = 1 − 𝑖. Soluţiile sistemului sunt redate în tabelul următor:
x 1 1-i 1+i 1 1+i 1-i

y 1+i 1 1-i 1-i 1 1+i
z 1-i 1+i 1 1+i 1-i 1
1017 1016 1015 1017 1016 ) 1016 1015 )
4) Din C𝑛1000 = C𝑛−2 + 2 ∙ C𝑛−2 + C𝑛−2 → C𝑛1000 = (C𝑛−2 + C𝑛−2 + (C𝑛−2 + C𝑛−2 → C𝑛1000 = ∁1017 1016
𝑛−1 + ∁𝑛−1 →
1000 1017
C𝑛 = ∁𝑛 → 𝑛 = 2017;
𝑢
⃗ ⊥𝑣 2𝑎 − 2𝑏 = 0
5) Se impun condiţiile: {|𝑢⃗|∙|𝑣⃗| →{ 2 → 𝑎 = 𝑏 = ±2;
=4 √𝑎 + 4 ∙ √𝑏 2 + 4 = 8
2
6) Restrângem 𝐸(𝑥) = 𝑠𝑖𝑛8 𝑥 + 4 ∙ 𝑠𝑖𝑛6 𝑥 ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 + 6 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 + 4 ∙ 𝑐𝑜𝑠 6 𝑥 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 + 𝑐𝑜𝑠 8 𝑥 → 𝐸(𝑥) =
(𝑠𝑖𝑛2 𝑥 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥)4 = 1, independentă de 𝑥;
SUBIECTUL II
𝑎 𝑏 𝑏 𝑏 ∑ 𝐿 𝑎 + 3𝑏 𝑎 + 3𝑏 𝑎 + 3𝑏 𝑎 + 3𝑏 𝐶2,3,4 −𝐶1 𝑎 + 3𝑏 0 0 0
𝑖
1) a) det(𝐴) = | 𝑏 𝑎 𝑏 𝑏 | =
⏞ | 𝑏 𝑎 𝑏 𝑏 | = ⏞ | 𝑏 𝑎 − 𝑏 0 0 |=
𝑏 𝑏 𝑎 𝑏 𝑏 𝑏 𝑎 𝑏 𝑏 0 𝑎−𝑏 0
𝑏 𝑏 𝑏 𝑎 𝑏 𝑏 𝑏 𝑎 𝑏 0 0 𝑎−𝑏
259
2𝑥 − 1 3𝑥 − 2 4𝑥 − 3 5𝑥 − 4
(𝑎 − 𝑏) + 3𝑏) = 0 ↔ ((𝑎 = 𝑏) ∨ (𝑎 = −3𝑏)); b) det(𝐵) = |3𝑥 − 2 4𝑥 − 3 5𝑥 − 4 2𝑥 − 1 |
3 (𝑎
4𝑥 − 3 5𝑥 − 4 2𝑥 − 1 3𝑥 − 2
5𝑥 − 4 2𝑥 − 1 3𝑥 − 2 4𝑥 − 3
14𝑥 − 10 3𝑥 − 2 4𝑥 − 3 5𝑥 − 4 14𝑥 − 10 3𝑥 − 2 4𝑥 − 3 5𝑥 − 4
∑ 𝐶𝑖 𝐿2,3,4 −𝐿1
𝑥 − 1 𝑥 − 1 −3(𝑥 − 1)
⏞ |14𝑥 − 10 4𝑥 − 3 5𝑥 − 4 2𝑥 − 1| =
= ⏞ | 0
2(𝑥 − 1) −2(𝑥 − 1) |=
14𝑥 − 10 5𝑥 − 4 2𝑥 − 1 3𝑥 − 2 0 −2(𝑥 − 1)
14𝑥 − 10 2𝑥 − 1 3𝑥 − 2 4𝑥 − 3 0 −(𝑥 − 1) −(𝑥 − 1) −(𝑥 − 1)
1 1 −3
5
(14𝑥 − 10)(𝑥 − 1)3 | 2 −2 −2| = 32(7𝑥 − 5)(𝑥 − 1)3 = 0 → 𝑥 ∈ {1; }; c) 𝐶 = 𝐼4 + 𝐷, unde 𝐷 =
7
−1 −1 −1
0 0 1 0 1 0 𝑛 0
0
(0 0 0 1) , 𝐷𝑘 = 𝑂4 , ∀𝑘 ≥ 2. Aplicând binomul lui Newton: 𝐶 𝑛 = (𝐼4 + 𝐷)𝑛 = ∁0𝑛 𝐼4 + ∁1𝑛 𝐷 = (0 1 𝑛);
0 0 0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 0 0 1
3 3
2) a) 𝑥 ∗ 𝑦 = √𝑥 3 𝑦 3 − 𝑥 3 − 𝑦 3 + 2 = √(𝑥 3 − 1)(𝑦 3 − 1) + 1; Parte stabilă: 𝑥 ∗ 𝑦 ∈ 𝑅, ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅; Asociativitate:
(𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗ (𝑦 ∗ 𝑧) = 3√(𝑥 3 − 1)(𝑦 3 − 1)(𝑧 3 − 1) + 1; Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑦 ∗ 𝑥 = 3√(𝑥 3 − 1)(𝑦 3 − 1) + 1;
3 3 3
Element neutru: ∃! 𝑒 = √2 ∈ 𝑅|𝑥 ∗ √2 = √2 ∗ 𝑥 = 𝑥; Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑥 ∈ 𝑅, ∃𝑥 ′ =
3 1 3 3 3
√1 + |𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗ 𝑥 = √2. Pentru 𝑥 = 1 ∄𝑥′; b) ⏟
𝑥 ∗ 𝑥 ∗ … ∗ 𝑥 = √(𝑥 3 − 1)𝑛 + 1 = √344 → (𝑥 3 − 1)𝑛 = 73 .
𝑥 3 −1
𝑛=3 𝑛=1
Distingem două cazuri: { şi { 3 ; c) Observăm că 1 ∗ 𝑥 = 𝑥 ∗ 1 = 𝑥, ∀𝑥 ∈ 𝑅. Scriem: sin 1° ∗ sin 2° ∗ sin 3° ∗
𝑥=2 √344
𝑎𝑠𝑜𝑐
… .∗ sin 179° = ⏟
sin 1° ∗ … ∗ sin 89° ∗ sin 90° ∗ ⏟
sin 91° ∗ … ∗ sin 179° = 𝑎 ∗ 1 ∗ 𝑏 =
⏞ 1 ∗ 𝑏 = 1;
𝑎 𝑏
SUBIECTUL III
∞∙0 −𝑥=𝑡 Hopital
𝑥2 𝑡2 𝑓(𝑥)
1) a) lim 𝑥 2 ∙ 2𝑥 =
⏞ lim =
⏞ lim =
⏞ 0 → 𝑦 = 0 asimptotă orizontală la −∞; lim 𝑓(𝑥) = lim =∞→
𝑥→−∞ 𝑥→−∞ 2−𝑥 𝑡→∞ 2𝑡 𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥
2
nu există asimptotă la +∞; b) 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑥 ∙ 2𝑥 ∙ (2 + 𝑥 ∙ ln 2) = 0 → 𝑥 ∈ {− , 0}. Întocmim tabelul:
ln 2
x −∞ 2 0 +∞
−
ln 2
f' + 0 − 0 +
f 0 ↗ 𝑓(0) ↘ 0 ↗ +∞
′′ (𝑥) 𝑥 (2 2 (ln 2) √2−2 −√2−2
c) 𝑓 =2 + 4𝑥 ∙ ln 2 + 𝑥 2) =0→𝑥∈{ , }. Întocmim tabelul:
ln 2 ln 2
x −∞ −√2 − 2 √2 − 2 +∞
ln 2 ln 2
f '' + 0 − 0 +
f convexă p.i. concavă p.i. convexă
1 1 1 1
2) a) 𝐼2,1 = ∫0 𝑥 2 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥 2 ∙ (𝑒 𝑥 )′ ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 2 𝑒 𝑥 |10 − 2 ∫0 𝑥 ∙ 𝑒 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑒 − 2 (𝑥𝑒 𝑥 |10 − ∫0 𝑒 𝑥 𝑑𝑥 ) = 𝑒 − 2; b)
𝑒+1
Γ𝑓[0,𝑎] = Γ𝑓[𝑎,1] ↔ 𝑒 𝑎 − 1 = 𝑒 − 𝑒 𝑎 → 2𝑒 𝑎 = 𝑒 + 1 → 𝑎 = ln ∈ (0,1); c) (𝑚 + 1) ∙ 𝐼𝑚,𝑛 + 𝑛 ∙ 𝐼𝑚+𝑛,𝑛 =
2
1 𝑛 𝑛 1 𝑛 ′ 𝑛 1
∫0 [(𝑚 + 1)𝑥 𝑚 𝑒 𝑥 + 𝑛𝑥 𝑚+𝑛 𝑒 𝑥 ]𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 𝑚+1 𝑒 𝑥 ) 𝑑𝑥 = 𝑥 𝑚+1 𝑒 𝑥 |0
= 𝑒; Pentru (𝑚, 𝑛) = (2,1) → 3𝐼2,1 + 𝐼3,1 =
𝑒 → 𝐼3,1 = 6 − 2𝑒. Pentru (𝑚, 𝑛) = (3,1) → 4𝐼3,1 + 𝐼4,1 = 𝑒 → 𝐼4,1 = 9𝑒 − 24. Pentru (𝑚, 𝑛) = (4,1) → 5𝐼4,1 + 𝐼5,1 =
𝑒 → 𝐼5,1 = 120 − 44𝑒.
TEST 93
SUBIECTUL I
1) |5𝑚 + 4 + (8𝑚 + 4) ∙ 𝑖| = |𝑚 + 2 + (3𝑚 + 1) ∙ 𝑖| + |4𝑚 + 2 + (5𝑚 + 3) ∙ 𝑖| ↔ |𝑧1 + 𝑧2 | = |𝑧1 | + |𝑧2 | → ∃𝜆 ∈

𝑚+2 3𝑚+1 4
𝑅| 𝑧1 = 𝜆 ∙ 𝑧2 → = → 𝑚 ∈ {− , 1} ;
4𝑚+2 5𝑚+3 7
260
2) Din reprezentarea grafică a funcţiei, rezultă că aceasta are şapte puncte de extrem: trei de maxim:
(−3,1), (0,8), (3,1) şi patru de minim: (−4,0), (−2,0), (2,0), (4,0).
3) 16𝑥 − 8√2 ∙ 2𝑥 + 12 = 0. Notăm: 2𝑥 = 𝑡 > 0 → 𝑡 4 − 8√2 ∙ 𝑡 + 12 = 0 ↔ 𝑡 4 − √2 ∙ 𝑡 3 + √2 ∙ 𝑡 3 − 2 ∙ 𝑡 2 + 2 ∙ 𝑡 2 −

2√2 ∙ 𝑡 − 6√2 ∙ 𝑡 + 12 = 0 ↔ (𝑡 − √2)(𝑡 3 + 𝑡 2 √2 + 2𝑡 − 6√2) = 0 (𝑡 − √2)(𝑡 3 − √2 ∙ 𝑡 2 + 2√2 ∙ 𝑡 2 − 4 ∙ 𝑡 + 6 ∙
2 2 1
𝑡 − 6√2) = 0 ↔ (𝑡 − √2) (𝑡
⏟ + 2√2𝑡 + 6) = 0 → 𝑡 = √2 → 𝑥 = 2 ;
∆<0
1 𝑛−15 3 15 1 𝑛−14 3 14 1 1
𝑇 > 𝑇15 ∁15
𝑛 (4) ( ) > ∁14
𝑛 (4) ( ) > 61
4 4
4) Avem: { 16 →{ → { 5 1 𝑛−143 → 19 < 𝑛 < , de unde: 𝑛 = 20;
𝑇16 > 𝑇17 1 𝑛−15 3 15 1 𝑛−16 3 16
> 3
∁15
𝑛 ( ) ( ) > ∁16
𝑛 ( ) ( ) 𝑛−15 16
4 4 4 4
𝐴(3,1) 5 5 11
𝐵(2,5)
5) Ecuaţiile diagonalelor: (𝐴𝐶) { 5 ∶ 𝑦 − 1 = (𝑥 − 3) ↔ 𝑦 = ∙ 𝑥 − şi, respectiv: (𝐵𝐷) { 1 ∶ 𝑦−
𝑚𝐴𝐶 = 4 4 4 𝑚𝐵𝐷 = −
4 2
1 1
5 = − (𝑥 − 2) ↔ 𝑦 = − ∙ 𝑥 + 6. Coordonatele punctului 𝑂 = 𝐴𝐶 ∩ 𝐵𝐷 sunt date de soluţia sistemului:
2 2
5 11 𝑥𝐴 +𝑥𝐶 𝑥𝐵 +𝑥𝐷
𝑦 = ∙𝑥− 7
𝑥𝑂 = = =5
4 4 2 2
{ 1 adică 𝑂 (5, ). Dar 𝑂 este simultan mijlocul diagonalelor: { 𝑦𝐴 +𝑦𝐶 𝑦𝐵 +𝑦𝐷 7, de unde:
2
𝑦 =− ∙𝑥+6 𝑦𝑂 = = =
2 2 2 2
𝐶(7,6), 𝐷(8,2).
6) sin 5𝑥 + sin 3𝑥 + sin 𝑥 = √3 ∙ (cos 5𝑥 + cos 3𝑥 + cos 𝑥) ↔ 2 ∙ sin 3𝑥 ∙ cos 2𝑥 + sin 3𝑥 = 2√3 ∙
cos 3𝑥 ∙ cos 2𝑥 + √3 ∙ cos 3𝑥 → (2 ∙ cos 2𝑥 + 1)(sin 3𝑥 + √3 cos 3𝑥) = 0. Obţinem două ecuaţii:
1 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝑝∙𝜋
cos 2𝑥 = − → 𝑥 = ± + 𝑘 ∙ 𝜋, 𝑘 ∈ 𝑍 şi sin 3𝑥 + tg cos 𝑥 = 0 → sin (3𝑥 + ) = 0 𝑥 = − + , 𝑝 ∈ 𝑍. Soluţia
2 3 3 3 9 3
ecuaţiei este dată de reuniunea celor două soluţii individuale.
SUBIECTUL II
0 1 1 0 1 1
1) a) 𝐵2 = (0 1 1) → 𝐵𝑘 = (0 1 1); b) 𝑃(𝑛): (𝑋 + 𝑌)𝑛 = 𝐶𝑛0 𝑋 𝑛 + 𝐶𝑛1 𝑋 𝑛−1 𝑌 + 𝐶𝑛2 𝑋 𝑛−2 𝑌 2 + ⋯ + 𝐶𝑛𝑛 𝑌 𝑛 →
0 0 0 0 0 0
0
𝑃(𝑛 + 1): (𝑋 + 𝑌)𝑛+1 = (𝑋 + 𝑌)𝑛 (𝑋 + 𝑌) = (𝐶𝑛0 𝑋 𝑛 + 𝐶𝑛1 𝑋 𝑛−1 𝑌 + 𝐶𝑛2 𝑋 𝑛−2 𝑌 2 + ⋯ + 𝐶𝑛𝑛 𝑌 𝑛 )(𝑋 + 𝑌) = 𝐶𝑛+1 𝑋 𝑛+1 +
1 𝑛 2 𝑛−1 2 𝑛+1 𝑛+1 𝑛 𝑛 0 1 2 𝑛 𝑛
𝐶𝑛+1 𝑋 𝑌 + 𝐶𝑛+1 𝑋 𝑌 + ⋯ + 𝐶𝑛+1 𝑌 ; c) 𝐴 = (𝐼3 + 𝐵) = 𝐶𝑛 𝐼3 + 𝐶𝑛 𝐵 + 𝐶𝑛 𝐵 + ⋯ + 𝐶𝑛 𝐵 = 𝐼3 + (2 − 1)𝐵 =
1 2𝑛 − 1 2𝑛 − 1
(0 2𝑛 2𝑛 − 1);
0 0 1
log2 𝑥1 +log2 𝑥2 2 log2 𝑥1 𝑥2 2
2) a) 1 = log 2 𝑥1 ∙ log 2 𝑥2 ≤ ( ) =( ) = 1 → log 2 𝑥1 = log 2 𝑥2 → 𝑥1 = 𝑥2 = 2 (𝑎 = 4); b) 1 =
2 2
log3 𝑥1 +log3 𝑥2 +log3 𝑥3 3 log3 27 3
log 3 𝑥1 ∙ log 3 𝑥2 ∙ log 3 𝑥3 ≤ ( ) =( ) = 1 → 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑥3 = 3 (𝑎 = 9, 𝑏 = 27); c)
3 3
log2 𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 4
1 = log 2 𝑥1 ∙ log 2 𝑥2 ∙ log 2 𝑥3 ∙ log 2 𝑥4 ≤ ( ) = 1 → 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑥3 = 𝑥4 = 2 (𝑎 = 8, 𝑏 = 24, 𝑐 = 32);
4
SUBIECTUL III
−𝑥 3 − 6𝑥 2 − 11𝑥 − 6, 𝑥 ∈ (−∞, −3) ∪ (−2, −1)

𝑥 3 + 6𝑥 2 + 11𝑥 + 6, 𝑥 ∈ [−3, −2] ∪ [−1,0)
1) a) 𝑓 = . Toate limitele laterale şi valorile funcţiei sunt egale cu 0
−𝑥 3 + 6𝑥 2 − 11𝑥 + 6, 𝑥 ∈ [0,1) ∪ (2,3)
{ 𝑥 3 − 6𝑥 2 + 11𝑥 − 6, 𝑥 ∈ [1,2] ∪ [3, +∞)
în punctele de tranziţie între ramuri şi funcţia este continuă, ca funcţie elementară, pe fiecare ramură în parte, deci 𝑓
−3𝑥 2 − 12𝑥 − 11, 𝑥 ∈ (−∞, −3) ∪ (−2, −1)
3𝑥 2 + 12𝑥 + 11, 𝑥 ∈ (−3, −2) ∪ (−1,0)
este continuă pe 𝑅; b) Calculăm derivata funcţiei 𝑓 ′ = . Derivatele
−3𝑥 2 + 12𝑥 − 11, 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (2,3)
{ 3𝑥 2 − 12𝑥 + 11, 𝑥 ∈ (1,2) ∪ (3, +∞)
laterale sunt finite dar diferite pentru fiecare punct de tranziţie între ramuri, dar funcţia este derivabilă (elementară) pe
fiecare ramură în parte, deci domeniul de derivabilitate este: 𝑅\{−3, −2, −1,0,1,2,3} puncte unghiulare. Din
261
reprezentarea grafică obţinem 11 puncte de extrem; c) Tot din reprezentarea grafică, 𝑓 admite 4 puncte de inflexiune
(în −3, −1,1,3). Funcţia este convexă pe: (−∞, −3), (−1,0), (0,1), (3, +∞) şi concavă pe celelalte intervale;
5 4 5
2) a) Γ𝑓[3,5] = ∫3 |𝑥 2 − 6𝑥 + 8| ∙ 𝑑𝑥 = ∫3 (−𝑥 2 + 6𝑥 − 8)𝑑𝑥 + ∫4 (𝑥 2 − 6𝑥 + 8)𝑑𝑥 = 2; b) 𝒱𝑓[2,4] =
4 32𝜋 𝑦 = 𝑥 2 − 6𝑥 + 8 6
𝜋 ∫2 (2𝑥 − 4)2 𝑑𝑥 = ; c) Formăm sistemul { → 𝑥 ∈ {2,6} → Γ𝑓,𝑔 = ∫2 |𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥)| ∙ 𝑑𝑥 =
3 𝑦 = 2𝑥 − 4
𝒢𝑓,𝑔
6 32
∫2 (−𝑥 2 + 8𝑥 − 12)𝑑𝑥 =
⏞
3
;
TEST 94
SUBIECTUL I
1) 𝐸 = log 216−1 (2 + 1) + log 216−1 (22 + 1) + log 216−1 (24 + 1) + log 216−1 (28 + 1) = log 216−1 𝑃, unde 𝑃 =
(2−1)(2+1)(22 +1)(24 +1)(28 +1)
(2 + 1)(22 + 1)(24 + 1)(28 + 1) = = 216 − 1 → 𝐸 = 1. Generalizare: log 22𝑛+1 (2 + 1) +
2−1
𝑛
log 22𝑛+1 (22 + 1) + ⋯ + log 22𝑛+1 (22 + 1) = 1;
2𝑚+1 𝑚(𝑚+1)
2) Pentru 𝑚 = 1, ecuaţia devine: 2 = 0 fals; Avem ∆= (𝑚 − 1)2 , 𝑆 = ,𝑃 = (𝑚−1)2
, 𝑚 ≠ 1.
𝑚−1
m ∆ 𝑆 𝑃 Concluzii
(−∞, −1) + + + 𝑥1,2 ∈ 𝑅, 𝑥1 ≠ 𝑥2 ; 𝑥1 > 0, 𝑥2 > 0
−1 + + 0 𝑥1,2 ∈ 𝑅, 𝑥1 ≠ 𝑥2 ; 𝑥1 > 0, 𝑥2 = 0
1 + + − 𝑥1,2 ∈ 𝑅, 𝑥1 ≠ 𝑥2 ; 𝑥1 > 0, 𝑥2 < 0, 𝑥1 > |𝑥2 |
(−1, − )
2
1 + 0 − 𝑥1,2 ∈ 𝑅, 𝑥1 ≠ 𝑥2 ; 𝑥1 > 0, 𝑥2 < 0, 𝑥1 = |𝑥2 |
−
2
1 + − − 𝑥1,2 ∈ 𝑅, 𝑥1 ≠ 𝑥2 ; 𝑥1 > 0, 𝑥2 < 0, 𝑥1 < |𝑥2 |
(− , 0)
2
0 + − 0 𝑥1,2 ∈ 𝑅, 𝑥1 ≠ 𝑥2 ; 𝑥1 < 0, 𝑥2 = 0
(0,1) + − + 𝑥1,2 ∈ 𝑅, 𝑥1 ≠ 𝑥2 ; 𝑥1 < 0, 𝑥2 < 0;
(1, +∞) + + + 𝑥1,2 ∈ 𝑅, 𝑥1 ≠ 𝑥2 ; 𝑥1 > 0, 𝑥2 > 0
3) Domeniul de definiţie: 𝑥 ∈ (4, +∞). Notăm log 2 𝑥 = 𝑡 ∈ (2, +∞) şi inecuaţia devine: √𝑡 − 2 < 𝑡 − 3. Dacă 𝑡 ∈ (2,3]
relaţia este imposibilă (membrul drept negativ). Pentru 𝑡 ∈ (3, +∞), ridicând la pătrat: 𝑡 2 − 7𝑡 + 11 > 0 → 𝑡 ∈
7+√5
7−√5 7+√5 7+√5 7+√5
((−∞, )∪( , +∞)) ∩ (3, +∞) = ( , +∞), de unde: log 2 𝑥 > → 𝑥 ∈ (2 2 , +∞);
2 2 2 2
3 𝑘 (𝑛 + 1)𝑇 ∈ 𝑄
4) 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘3𝑛+1 ( √2) ∈ 𝑄 → 𝑘 ⋮ 3 → 𝑘 ∈ {0,3,6, … ,3𝑛}, deci dezvoltarea conţine { , de unde: 2𝑛 + 1 =
(2𝑛 + 1)𝑇 ∉ 𝑄
2017 → 𝑛 = 1008;
̂
𝐴𝐵 ̂
𝐵𝐶 ̂
𝐶𝐷 ̂
𝐷𝐴 360°
5) = = = = ̂ = 60°, 𝐵𝐶
= 15° → 𝐴𝐵 ̂ = 120°, 𝐶𝐷
̂ = 45°, 𝐷𝐴
̂ = 135°. Vectorii 𝑂𝐴
⃗⃗⃗⃗⃗ şi 𝑂𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ sunt opuşi:
4 8 3 9 24
4−√2−√6
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑂𝐵
|𝑂𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑂𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐷 | = |𝑂𝐵 𝑂𝐷 | = √1 + 1 + 2 ∙ cos 165° = √ ;
2
𝑡𝑔 𝐴+𝑡𝑔 𝐵+𝑡𝑔 𝐶−𝑡𝑔 𝐴∙𝑡𝑔 𝐵∙𝑡𝑔 𝐶

6) 0 = 𝑡𝑔 𝜋 = → 𝑡𝑔 𝐴 + 𝑡𝑔 𝐵 + 𝑡𝑔 𝐶 = 𝑡𝑔 𝐴 ∙ 𝑡𝑔 𝐵 ∙ 𝑡𝑔 𝐶. Dar, dacă 𝐴̂ = 75° → 𝑡𝑔 𝐴 =
1−𝑡𝑔 𝐴∙𝑡𝑔 𝐵−𝑡𝑔 𝐵∙𝑡𝑔 𝐶−𝑡𝑔 𝐴∙𝑡𝑔 𝐶
𝜋 𝜋 𝑡𝑔 𝐵 + 𝑡𝑔 𝐶 = 1 + √3 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
𝑡𝑔 ( + ) = 2 + √3 → { → (𝐵, 𝐶) ∈ {( , ) , ( , )};
4 6 𝑡𝑔 𝐵 ∙ 𝑡𝑔 𝐶 = √3 4 3 3 4
262
SUBIECTUL II
𝑥+𝑦+𝑧 =3
2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 4
1) a) (𝑆1 ) { . Din primele trei ecuaţii: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (1,1,1) soluţie care verifică a patra ecuaţie; b)
𝑥 + 3𝑦 + 𝑧 = 5
3𝑥 + 4𝑦 + 2𝑧 = 9
2𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 3
(𝑆2 ) { . Scădem relaţiile: 𝑧 − 𝑥 = 1. Notăm 𝑥 = 𝛼 ∈ 𝑅 → (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝛼, 2 − 3𝛼, 𝛼 + 1); c) În ipoteza
𝑥 + 𝑦 + 2𝑧 = 4
5±√3
dată: 𝛼 2 + (2 − 3𝛼)2 + (𝛼 + 1)2 = 3 → 𝛼 = ;
11
2) a) (𝑥 2 + 𝑥 + 1)12𝑛+2 + (𝑥 2 − 𝑥 + 1)12𝑛+2 = (𝑥 2 + 1) ∙ 𝑐(𝑥) + 𝑎 ∙ 𝑥 + 𝑏. Pentru 𝑥 = 𝑖, obţinem: 𝑖 12𝑛+2 +

𝑎=0
(−𝑖)12𝑛+2 = 𝑎 ∙ 𝑖 + 𝑏 ↔ −2 = 𝑎 ∙ 𝑖 + 𝑏 → { → 𝑟 = −2; b) 𝑓 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)12𝑛+2 + (𝑥 2 − 𝑥 + 1)12𝑛+2 =
𝑏 = −2
0
[(𝑥 2 + 𝑥) + 1]12𝑛+2 + [(𝑥 2 − 𝑥) + 1]12𝑛+2 = ∁12𝑛+2 (𝑥 2 + 𝑥)12𝑛+2 + ∁112𝑛+2 (𝑥 2 + 𝑥)12𝑛+1 + ⋯ + ∁12𝑛+2
12𝑛+2 +
0 2 12𝑛+2 1 2 12𝑛+1 12𝑛+2 0 0 24𝑛+4 1 24𝑛+3
∁12𝑛+2 (𝑥 − 𝑥) + ∁12𝑛+2 (𝑥 − 𝑥) + ⋯ + ∁12𝑛+2 = ∁12𝑛+2 (∁12𝑛+2 𝑥 + ∁12𝑛+2 𝑥 + ⋯) +
0 0
∁12𝑛+2 (∁12𝑛+2 𝑥 24𝑛+4 − ∁112𝑛+2 𝑥 24𝑛+3 + ⋯ ), de unde, coeficientul lui 𝑥 24𝑛+3 fiind 0, obţinem: 𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + ⋯ +
𝑥24𝑛+4 = 0; c) Aplicăm teorema împărţirii cu rest: (𝑥 2 + 𝑥 + 1)12𝑛+2 + (𝑥 2 − 𝑥 + 1)12𝑛+2 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)𝑞 + 𝑚𝑥 + 𝑛.
Pentru 𝑥 = 𝜀 avem: (2𝜀)12𝑛+2 = 𝑚𝜀 + 𝑛 → 212𝑛+2 𝜀 2 = 𝑚𝜀 + 𝑛 → 212𝑛+2 (−𝜀 − 1) = 𝑚𝜀 + 𝑛. De aici, obţinem:
12𝑛+2
{𝑚 = −212𝑛+2 → 𝑟(𝑥) = −212𝑛+2 ∙ 𝑥 − 212𝑛+2 ;
𝑛 = −2
SUBIECTUL III
′
1) a) 𝑓 ′ = (− sin 2𝑥 + 2(√2 + √3) ∙ cos 𝑥 + (√6 − 2) ∙ 𝑥) = −2 cos 2𝑥 − 2(√2 + √3) sin 𝑥 + √6 − 2 = 4sin2 𝑥 −
𝜋 𝜋
2(√2 + √3) sin 𝑥 + √6 = 0 → 𝑥 ∈ { , }. Întocmim tabelul:
4 3
x 0 𝜋 𝜋 𝜋
4 3 2
f' + 0 − 0 +
f ↗ ↘ ↗
𝜋 𝜋(√6−2)−4 𝜋 (2√2−4)𝜋−6√2−6√3 ′′
unde 𝑓 ( ) = ,𝑓( ) = ; b) 𝑓 ′′ = (− sin 2𝑥 + 2(√2 + √3) ∙ cos 𝑥 + (√6 − 2) ∙ 𝑥) =
4 4 3 6
2
√2+√3 √2+√3 √2+√3
4 sin 2𝑥 − 2(√2 + √3) cos 𝑥 = 0 → sin 𝑥 = → 𝑥 = arcsin = 𝑐 → 𝑓(𝑐) = 8 √1 − (√2+√3) −
4 4 4 4
2
√2+√3 𝜋(√6−2)−4 (2√2−4)𝜋−6√2−6√3
2(√2 + √3)√1 − ( ) = 0; c) 𝑆 = 𝑓(𝑎) + 𝑓(𝑏) + 𝑓(𝑐) = + ;
4 4 6
(… )𝑛
′ (𝑥) 𝑥
2) a) Dacă 𝑓(𝑥) = 𝑥 − ln(𝑥 + 1) → 𝑓 = ⏞ ln𝑛 (𝑥 +
≥ 0, ∀𝑥 ∈ [0, +∞) → 𝑓(𝑥) ≥ 𝑓(0) = 0 → ln(𝑥 + 1) ≤ 𝑥 →
𝑥+1
1
∫0 (… )𝑑𝑥
1 5 2 4 5 19 56
1) ≤ 𝑥 𝑛 ⏞
→ 𝐼𝑛 ≤ ; b) Γℎ,𝑔[0,5] = ∫0 |𝑥 2 − 2𝑥 |𝑑𝑥 = ∫0 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫2 𝑥 2 ∙ 𝑑𝑥 + ∫4 2𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = + ; c) Aplicăm
𝑛+1 ln 2 3
1 1 𝑐 11 −1
funcţiei 𝑃(𝑥) = 𝑥 10 + 𝑥 9 + ⋯ + 𝑥 2 + 𝑥 + 1 teorema de medie → ∃𝑐 ∈ (0,1)|𝑃(𝑐) = ∫ 𝑃(𝑥) ∙ 𝑑𝑥 ↔ =1+
1−0 0 𝑐−1
1 1 1
+ + ⋯+ ;
2 3 11
TEST 95
SUBIECTUL I
1) 𝑃 = (ln( 𝑡𝑔 20°) + ln(𝑡𝑔 50°)) ∙ (ln( 𝑡𝑔 21°) + ln(𝑡𝑔 51°)) ∙ … .∙ (ln( 𝑡𝑔 30°) + ln(𝑡𝑔 60°)) = ln(𝑡𝑔 20° ∙ 𝑡𝑔 50°) ∙
ln(𝑡𝑔 21° ∙ 𝑡𝑔 51°) ∙ … ∙ ⏟
ln(𝑡𝑔 30° ∙ 𝑡𝑔 60°) = 0;
1
=ln( ∙√3)=0
√3
263
𝑚+2
𝑓(𝑥) ≥ 0, 𝑥 ∈ [−1, +∞) 𝑥 =−
2) Dacă 𝑚 = 1 → 𝑓(𝑥) = 3𝑥 + 3 → { . Dacă 𝑚 ≠ 1 → { 1 𝑚−1 ; Avem cazurile: i) 𝑥1 >
𝑓(𝑥) < 0, 𝑥 ∈ (−∞, −1) 𝑥2 = −1
𝑚+2
𝑓(𝑥) ≤ 0, 𝑥 ∈ (−∞, −1] ∪ [− , +∞)
𝑚−1
𝑥2 ↔ 𝑚 < 1 → { 𝑚+2 şi respectiv ii) 𝑥1 < 𝑥2 ↔ 𝑚 > 1 →
𝑓(𝑥) > 0, 𝑥 ∈ (−1, − )
𝑚−1
𝑚+2
𝑓(𝑥) ≥ 0, 𝑥 ∈ (−∞, − ] ∪ [−1, +∞)
𝑚−1
{ 𝑚+2
;
𝑓(𝑥) < 0, 𝑥 ∈ (− , −1)
𝑚−1
3) Condiţii de existenţă: 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞). log 𝑥 (𝑥 + 2) ∈ (−1, 2] ↔ −1 < log 𝑥 (𝑥 + 2) ≤ 2 ↔

1 1
log 𝑥 < log 𝑥 (𝑥 + 2) ≤ log 𝑥 𝑥 2 . Cazul i) Dacă 𝑥 ∈ (0,1) → 𝑥 2 ≤ 𝑥 + 2 < → 𝑥 ∈ (0, √2 − 1); Cazul ii) Dacă 𝑥 ∈
𝑥 𝑥
1
(1, +∞) → < 𝑥 + 2 ≤ 𝑥 2 → 𝑥 ∈ [2, +∞). Soluţie: 𝑥 ∈ (0, √2 − 1) ∪ [2, +∞).
𝑥
1 1 99−𝑘 1 1 𝑘 99−𝑘 𝑘 𝑘−99 𝑘

99−𝑘 𝑘 𝑘−99
4) 𝑇𝑘+1 = ∁𝑘99 (𝑥 6 ∙ 𝑦 −10 ) ∙ (𝑦 10 ∙ 𝑥 −15 ) = ∁𝑘99 𝑥 6
−
15 ∙𝑦 10
+
10 . Impunem condiţia din enunţ: − > +
6 15 10
𝑘 792 61
→𝑘< ≅ 60,9 → 𝑘 ∈ {0,1, … ,60} → 𝑝 = ∙ 100% = 61%.
10 13 100
5) Din 𝑢
⃗ 𝑛+1 = 𝑢
⃗𝑛+𝑟→𝑢
⃗𝑛 =𝑢 ⃗ 𝑛 | = 3√13, obţinem: 5𝑛2 − 2𝑛 − 115 =
⃗ 1 + (𝑛 − 1)𝑟 = (𝑛 + 1)𝑖 + (2𝑛 − 1)𝑗. Din |𝑢
0 → 𝑛 = 5;
1 1 1 1 sin(31°−30°) sin(32°−31°)
6) sin 1° ∙ ( + + +⋯+ )= + + ⋯+
cos 31°∙cos 30° cos 32°∙cos 31° cos 33°∙cos 32° cos 60°∙cos 59° cos 31°∙cos 30° cos 32°∙cos 31°
sin(60°−59°) sin 31° cos 30°−sin 30° cos 31° sin 60° cos 59°−sin 59° cos 60°
= + ⋯+ = tg 31° − tg 30° + tg 32° − tg 31° + ⋯ +
cos 60°∙cos 59° cos 31°∙cos 30° cos 60°∙cos 59°
1 2√3
tg 60° − tg 59° = √3 − = .
√3 3
SUBIECTUL II
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
1) a) Sunt evidente; b) 𝜏15 ∙ 𝛼 = ( ) si 𝛼 ∙ 𝜏23 = ( ); c) 𝜏15 ∙ 𝛼 = ( )→
1 3 4 2 5 1 4 3 2 5 1 3 4 2 5
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
𝜏24 ∙ 𝜏15 ∙ 𝛼 = ( ) → 𝜏34 ∙ 𝜏24 ∙ 𝜏15 ∙ 𝛼 = ( ), deci 𝜏34 ∙ 𝜏24 ∙ 𝜏15 ∙ 𝛼 = 𝑒5 . Compunând la
1 2 4 3 5 1 2 3 4 5
stânga succesiv cu: 𝜏34 , 𝜏24 , 𝜏15 → 𝛼 = 𝜏15 ∙ 𝜏24 ∙ 𝜏34 ;
1≤𝑥≤3 −1 ≤ 𝑥 − 2 ≤ 1
2) a) 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑥𝑦 − 2𝑥 − 2𝑦 + 6 = (𝑥 − 2)(𝑦 − 2) + 2. Parte stabilă: { →{ →
1≤𝑦≤3 −1 ≤ 𝑦 − 2 ≤ 1
|𝑥 − 2| ≤ 1
{ → |𝑥 − 2||𝑦 − 2| ≤ 1 → −1 ≤ (𝑥 − 2)(𝑦 − 2) ≤ 1 → 𝑥 ∗ 𝑦 ∈ [1,3]; Asociativitate: (𝑥 ∗ 𝑦) ∗ 𝑧 = 𝑥 ∗
|𝑦 − 2| ≤ 1
(𝑦 ∗ 𝑧) = (𝑥 − 2)(𝑦 − 2)(𝑧 − 2) + 2; Comutativitate: 𝑥 ∗ 𝑦 = 𝑦 ∗ 𝑥 = (𝑥 − 2)(𝑦 − 2) + 2; Element neutru: ∃! 𝑒 =
1
3 ∈ [1,3]|𝑥 ∗ 3 = 3 ∗ 𝑥 = 𝑥; Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝑥 ∈ [1,3]\{2}, ∃𝑥 ′ = 2 + |𝑥 ∗ 𝑥 ′ = 𝑥 ′ ∗ 𝑥 = 3.
𝑥−2
𝑥−2=𝑡
2017 2017
𝑥 ∗ 𝑥 ∗ … ∗ 𝑥 = 𝑥 ↔ (𝑥 − 2)
b) ⏟ ⏞ 𝑡
+2=𝑥 → − 𝑡 = 0 → 𝑡 ∈ {−1,0,1} → 𝑥 ∈ {1,2,3}; c) Observăm că 𝑎 ∗ 2 =
2017 𝑜𝑟𝑖
𝑎𝑠
2 ∗ 𝑏 = 2, ∀𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅. ⏟
√1 ∗ √2 ∗ √3 ∗ √4 ∗ ⏟ ⏞ (𝑎 ∗ 2) ∗ 𝑏 = 2;
√5 ∗ … .∗ √10 =
𝑎 𝑏
SUBIECTUL III
′
𝑥2
1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = [ (2 ∙ ln2 𝑥 − 6 ∙ ln 𝑥 + 5)] = 𝑥(ln 𝑥 − 1)2 ≥ 0, ∀𝑥 ∈ (0, +∞) → 𝑓 ↗; b) Calculăm 𝑓 ′′ (𝑥) = ln2 𝑥 − 1 =
4
1
0 → 𝑥 ∈ { , 𝑒}.
𝑒
x 0 1 𝑒 +∞
𝑒
f '' + 0 − 0 +
f convexă 13 concavă 𝑒2 convexă
4𝑒 2 4
264
𝑥2 1 2∙ln2 𝑥−6∙ln 𝑥+5 1 2∙ln 𝑥−3 1 𝑓(𝑥)

c) lim (2 ∙ ln2 𝑥 − 6 ∙ ln 𝑥 + 5) = lim 1 = − lim 1 = lim𝑥 2 = 0; lim 𝑓(𝑥) = ∞, lim =∞
𝑥→0 4 4 𝑥→0 4 𝑥→0 4 𝑥→0 𝑥→∞ 𝑥→∞ 𝑥
𝑥>0 𝑥>0 𝑥2 𝑥>0 𝑥2 𝑥>0
deci 𝒢𝑓 nu admite asimptote;
′ 5
5 𝑥 1 5 2𝑥 1 5 (𝑥 2 −5) 1 1 𝑥 2 −6 1 38
2) a) 𝐼15 = ∫4 ∙ 𝑑𝑥 = ∫4 (𝑥 2 )2 −10𝑥 2 +24
𝑑𝑥 = ∫4 (𝑥 2 −5)2 −1
𝑑𝑥 = ∙ ∙ ln | || = ln ; b)
(𝑥−3)(𝑥−1)(𝑥+1)(𝑥+3)+15 2 2 2 2 𝑥 2 −4
4 4 35
5 𝑥 1 1 (𝑥 2 −1)−(𝑥 2 −9) 1 1 (𝑥+3)−(𝑥−3) 1 (𝑥+1)−(𝑥−1)
𝐼0 = ∫4 (𝑥−3)(𝑥−1)(𝑥+1)(𝑥+3) ∙ 𝑑𝑥 ; (𝑥−3)(𝑥−1)(𝑥+1)(𝑥+3) = = ( − )=
8 (𝑥 2 −1)∙(𝑥 2 −9) 8 6 (𝑥+3)∙(𝑥−3) 2 (𝑥+1)∙(𝑥−1)
1 1 1 1 1 1 𝑥 3 1 1 1 1 1
( − )− ( − ) → (𝑥−3)(𝑥−1)(𝑥+1)(𝑥+3) = ( + )− ( + ), de unde, integrând pe
48 𝑥−3 𝑥+3 16 𝑥−1 𝑥+1 48 𝑥−3 𝑥+3 16 𝑥−1 𝑥+1
1 10 1 (2𝑥+1)(2𝑥 2 +2𝑥+5) 1 (2𝑥+1)[2(𝑥 2 +𝑥+1)+3]
intervalul [4,5], obţinem: 𝐼0 = ln ; c) 𝐽𝑛 = ∫0 (𝑥 2 +𝑥+1)10
∙ 𝑑𝑥 = ∫0 (𝑥 2 +𝑥+1)10
∙ 𝑑𝑥 =
16 7
1 2𝑥+1 1 2𝑥+1 1 1 1 7∙39 −13
2 ∫0 (𝑥 2 +𝑥+1)9
𝑑𝑥 + 3 ∫0 (𝑥 2 +𝑥+1)10
𝑑𝑥 = − − | = ;
4(𝑥 2 +𝑥+1)8 3(𝑥 2 +𝑥+1)9 0 4∙310
TEST 96
SUBIECTUL I
2𝑥−1 1
1) Pentru 𝑥 > 1, folosind formula radicalilor compuşi: √𝑥 ± √2𝑥 − 1 = √ ± √ . Folosind acest rezultat: 𝑎 =
2 2
√2√3 + √2√3+1 − 1 − √2√3 − √2√3+1 − 1 = √2 şi 𝑏 = √log 3 + √log 9 − 1 − √log 3 − √log 9 − 1 = √2 = 𝑎;

2 2 2 2
2) 𝑥 2 − 𝑚 ∙ 𝑥 + 𝑚2 > 0, ∀𝑥 ∈ 𝑅 (𝑎 > 0, ∆< 0), deci semnul funcţiei 𝑓 coincide cu semnul funcţiei 𝑔: 𝑅 → 𝑅, 𝑔(𝑥) =
4
𝑔(𝑥) > 0, 𝑥 ∈ (−∞, )
2 5
(𝑚 − 1) ∙ 𝑥 − (2𝑚 + 3) ∙ 𝑥 + 𝑚 + 3. Dacă 𝑚 = 1 → 𝑔(𝑥) = −5𝑥 + 4, de unde: { 4
. Calculăm
𝑔(𝑥) ≤ 0, 𝑥 ∈ [ , +∞)
5
21 21
∆= 4𝑚 + 21. Pentru ∆≤ 0 ↔ 𝑚 ∈ (−∞, − ) funcţia 𝑔(𝑥) ≥ 0 ∀𝑥 ∈ 𝑅. Pentru ∆> 0 ↔ 𝑚 ∈ (− , +∞) \{1} →
4 4
2𝑚+3±√4𝑚+21 21 𝑔(𝑥) ≥ 0, 𝑥 ∈ [𝑥1 , 𝑥2 ]
𝑥1,2 = , distingem două cazuri: i) Dacă 𝑚 ∈ (− , 1) → { ; ii) Dacă 𝑚 ∈
2(𝑚−1) 4 𝑔(𝑥) < 0, 𝑥 ∈ 𝑅\[𝑥1 , 𝑥2 ]
𝑔(𝑥) ≤ 0, 𝑥 ∈ [𝑥1 , 𝑥2 ]
(1, +∞): { ;
𝑔(𝑥) > 0, 𝑥 ∈ 𝑅\[𝑥1 , 𝑥2 ]
−1±𝑖√3
3) 𝑧 4 + 𝑧 3 + 2 ∙ 𝑧 2 + 𝑧 + 1 = 0 ↔ (𝑧 2 + 1)(𝑧 2 + 𝑧 + 1) = 0 → 𝑧 ∈ {±𝑖, };
2
4) Sunt convenabile tripletele:
123, 134, 145, 156, 167, 178, 189
235, 246, 257, 268, 279
347, 358, 369

𝑛𝑓 (7+5+3+1)∙3 4
459, pentru fiecare triplet existând 𝑃3 = 3! = 6 variante posibile. Deci 𝑝 = = = ;
𝑛𝑝 900 75
𝑏+𝑐 𝑛+𝑝
, ) 𝐴2 (
𝐴1 (𝑎, 𝑚) 𝑥𝐺1 =
2 2 𝑎+𝑏+𝑐
3 𝑎+𝑐 𝑚+𝑝
5) Analitic: Fie 𝐺𝑘 centrul de greutate al ∆ 𝐴𝑘 𝐵𝑘 𝐶𝑘 , { 𝐵1 (𝑏, 𝑛) . Avem { 𝑚+𝑛+𝑝. Dar 𝐵2 ( 2 , 2 ) →
𝐶1 (𝑐, 𝑝) 𝑦𝐺1
= 𝑎+𝑏 𝑚+𝑛
3
{𝐶2 ( 2 , 2 )
𝑏+𝑐 𝑎+𝑐 𝑎+𝑏
+ 2 + 2 𝑎+𝑏+𝑐
𝑥𝐺2 = 2
= = 𝑥𝐺1
{ 𝑛+𝑝 𝑚+𝑝 𝑚+𝑛
3 3
→ 𝐺1 ≡ 𝐺2 ≡ ⋯ ≡ 𝐺𝑘 (eventual, inducţie matematică); Vectorial: ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺1 =
+ 2 + 2 𝑚+𝑛+𝑝
𝑦𝐺2 = 2
= = 𝑦𝐺1
3 3
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐵1 +𝑂𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗1 𝑂𝐴
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ +𝑂𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑂𝐴
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ +𝑂𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴1 +𝑂𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗1 +𝑂𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗1 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 +𝑂𝐵 +𝑂𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 1 2 1+ 1 2 1
, ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺2 = 2 2 2 = 2
= ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺1 , de aici 𝐺1 ≡ 𝐺2 ≡ ⋯ ≡ 𝐺𝑘 ; Sintetic: În ∆ 𝐴1 𝐵1 𝐶1 ,
3 3 3
265
liniile mijlocii 𝐵2 𝐶2 , 𝐴2 𝐶2 , 𝐴2 𝐵2 intersectează laturile ∆ 𝐴2 𝐵2 𝐶2 în mijloacele acestora 𝑀2 , 𝑁2 , 𝑃2 aşa încât: 𝐺2 𝐴2 = 2 ∙

1
𝐺2 𝑀2 = 2 ∙ ∙ 𝐺2 𝐴1 → 𝐺1 ≡ 𝐺2 ≡ ⋯ ≡ 𝐺𝑘 ;
4
6) Fie 𝑂 punctul interior poligonului regulat: 𝐴1 𝐴2 … 𝐴𝑛 , având 𝑛 laturi cu lungimea 𝐴𝑘 𝐴𝑘+1 = 𝑙 şi ℎ1 , ℎ2 , … , ℎ𝑛

distanţele de la punctul 𝑂 la laturile: 𝐴1 𝐴2 , 𝐴2 𝐴3 , … , 𝐴𝑛 𝐴1 . Exprimăm aria poligonului ca suma ariilor triunghiurilor:
𝜋
𝑛∙𝑙2 ∙𝑐𝑡𝑔 𝑙 √3∙𝑛∙𝑙2 𝜋 𝜋
𝒜 = 𝒜1 + 𝒜2 + ⋯ + 𝒜𝑛 → 𝑛
= (ℎ1 + ℎ2 + … + ℎ𝑛 ) = → = → 𝑛 = 6 (hexagon regulat). Numărul
4 2 4 𝑛 6
𝑛(𝑛−3)
diagonalelor unui poligon convex regulat, având 𝑛 laturi este: 𝑛𝐷 = → 𝑛𝐷 = 9;
2
SUBIECTUL II
8 2 16 8
1) a) 𝑑(𝑂, 𝐴𝑛 ) = √𝑛2 + (4 − 2𝑛)2 = √5𝑛2 − 16𝑛 + 16 = √5 (𝑛 − ) + = 𝑚𝑖𝑛, pentru 𝑛 = , 𝑛 = 1,6 ∉ 𝑍.
5 5 5
0 0 1
Pentru 𝑛 = 1 → 𝑑(𝑂, 𝐴1 ) = √5 şi pentru 𝑛 = 2 → 𝑑(𝑂, 𝐴2 ) = 2. Deci 𝑛 = 2; b) 𝒜∆𝑂𝐴1 𝐵𝑛 = |𝑑|, 𝑑 = |1 2 1| =
1
2 2𝑛
𝑛 1
ln 2
2(2𝑛−1 −𝑛∙ln 2)
. Studiem monotonia funcţiei: 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 2𝑥−1 − 𝑥 ∙ ln 2 cu ajutorul derivatei: 𝑓 ′ (𝑥) =
ln 2
𝑥−1 1−ln 2
(2 − 1) ln 2 = 0 → 𝑥 = 1. Deci, valoarea minimă a ariei se obţine pentru 𝑛 = 1 şi este 𝒜∆𝑂𝐴1 𝐵𝑛 = ; c) 𝐵𝑛 ∩ 𝐶𝑛
ln 2
2𝑛 𝑛2 4 16
conţine punctele care verifică: = → 𝑛 ∈ {2,4} → 𝐵𝑛 ∩ 𝐶𝑛 = {𝑀 (2, ) ; 𝑁 (4, )};
ln 2 ln 2 ln 2 ln 2
√6−√2 √6+√2
2) a) cos 75° = cos(45° + 30°) = , sin 75° = sin(45° + 30°) = ; b) Fie 𝑓: 𝐴 → 𝐵, dată prin: 𝑓(𝑀) = 𝑧 ↔
4 4
cos 𝑡 sin 𝑡
𝑓 (( )) = cos 𝑡 + 𝑖 ∙ sin 𝑡. Morfism: 𝑓(𝑀1 ∙ 𝑀2 ) = 𝑓(𝑀1 ) ∙ 𝑓(𝑀2 ) ↔
− sin 𝑡cos 𝑡
cos(𝑡1 + 𝑡2 ) sin(𝑡1 + 𝑡2 ) cos 𝑡1 sin 𝑡1 cos 𝑡2 sin 𝑡2
𝑓 (( )) = 𝑓 (( )) ∙ 𝑓 (( )) ↔ cos(𝑡1 + 𝑡2 ) + 𝑖 ∙
− sin(𝑡1 + 𝑡2 ) cos(𝑡1 + 𝑡2 ) − sin 𝑡1 cos 𝑡1 − sin 𝑡2 cos 𝑡2
sin(𝑡1 + 𝑡2 ) = (cos 𝑡1 + 𝑖 ∙ sin 𝑡1 ) ∙ (cos 𝑡2 + 𝑖 ∙ sin 𝑡2 ) adevărat; Bijectivitate: 𝑓(𝑀1 ) = 𝑓(𝑀2 ) ↔ cos 𝑡1 + 𝑖 ∙ sin 𝑡1 =
cos 𝑡 = cos 𝑡
cos 𝑡2 + 𝑖 ∙ sin 𝑡2 ↔ { sin 𝑡1 = sin 𝑡 2 ↔ 𝑀1 = 𝑀2 , deci 𝑓 este injectivă; Pentru fiecare cos 𝑡 + 𝑖 ∙ sin 𝑡 ∈
1 2
cos 𝑡 sin 𝑡 cos 75° sin 75°
𝐵, ∃ ( ) ∈ 𝐴|𝑓(𝑀) = 𝑧, deci 𝑓 este surjectivă; c) Asociem matricei 𝑀 = ( ), prin
− sin 𝑡 cos 𝑡 − sin 75° cos 75°
intermediul funcţiei 𝑓, numărul complex 𝑧 = cos 75° + 𝑖 ∙ sin 75°. Folosind formula lui Moivre: 𝑧 200 =
cos 15000° + 𝑖 ∙ sin 15000° = cos(41 ∙ 360° + 240°) + 𝑖 ∙ sin(41 ∙ 360° + 240°) = cos 240° + 𝑖 ∙
cos 240° sin 240°
sin 240° = cos(180° + 60°) +𝑖 ∙ sin(180° + 60°), de unde, prin 𝑓 −1 , obţinem: 𝑀200 = ( )=
− sin 240° cos 240°
200
1 √3 √6−√2 √6+√2 200 1 √3
− − − √6 + √2) − −
( 2 2
)= ( 4 4
) → ( √6 √2 =4 200
∙( 2 2
);
1 −√6−√2 −√6 − √2 1
√3
−
√6−√2 √6 − √2 √3
−
2 2 4 4 2 2
SUBIECTUL III
𝑓(𝑎) = 𝑔(𝑎)
1) a) 𝐺𝑓 şi 𝐺𝑔 sunt tangente dacă: ∃! 𝑎 ∈ 𝑅| { . Din 𝑓(𝑎) = 𝑔(𝑎) → 𝑎 = 1 şi se verifică 𝑓 ′ (1) = 𝑔′(1); b)
𝑓 ′ (𝑎) = 𝑔′(𝑎)
Se verifică prin inducţie matematică; c) (sin 𝑥 ∙ 𝑓(𝑥))(10) = ∁100 (sin
𝑥)(10) ∙ (𝑥 2 − 6𝑥 + 8 ) + ∁110 (sin 𝑥)(9) ∙
(10) 10𝜋 9𝜋
(𝑥 2 − 6𝑥 + 8 )′ + ⋯ + ∁10 2
10 (𝑥 − 6𝑥 + 8 ) = sin (𝑥 + ) ∙ (𝑥 2 − 6𝑥 + 8 ) + 10 ∙ sin (𝑥 + ) ∙ (2𝑥 − 6) + 45 ∙
2 2
8𝜋
sin (𝑥 + ) ∙ 2 = (−𝑥 2 + 6𝑥 + 82) ∙ sin 𝑥 + (20𝑥 − 6) ∙ cos 𝑥;
2
𝜋 𝜋 𝜋
𝜋3 √3 3𝑥 2 x3
2) a) ∫02 (3𝑥 2 sin 𝑥 + 𝑥 3 cos 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫02(𝑥 3 sin 𝑥)′ ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 3 sin 𝑥|02 = ; b) ∫1 ( − (1+x2 )∙arctg2 ) ∙ 𝑑𝑥 =
8 arctg 𝑥 x
√3 1 ′ 1 √3 9√3−4 2 2
∫1 (𝑥 3 ∙ arctg 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 3 ∙ arctg 𝑥| =
𝜋
; c) ∫1 𝑥 𝑥 ∙ ln(𝑒 ∙ 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 (𝑥 𝑥 )′ ∙ 𝑑𝑥 = 𝑥 𝑥 |12 = 3;
1
266
TEST 97
SUBIECTUL I
(… )6 (… )2
3 3 2 3 3 33 3 3 3
1) √1 + √2 ? √1 + √2 ↔
⏞ (1 + √2) ? (1 + √2) ↔ 3 + 2√2? 3 + 3 √2 + 3 √4 ↔ 2√2? 3 √2 + 3 √4 ↔
⏞ 8 < 9 √4 +
3 3 3
18 √2 + 36 . Deci √1 + √2 < √1 + √2; Prin calcul aproximativ: 1,34 < 1,50;
1 𝑥 2 +𝑚𝑥+1 2𝑥 2 + (3𝑚 + 1)𝑥 + 2 ≤ 0 ∆ ≤0 3𝑚2 + 2𝑚 − 5 ≤ 0

2) Impunem: ≤ ≤ 3, ∀𝑥 ∈ 𝑅 → { , ∀𝑥 ∈ 𝑅 → { 1 →{ 2 →
3 𝑥 2 −𝑥+1 2
2𝑥 − (𝑚 + 3)𝑥 + 2 ≤ 0 ∆2 ≤ 0 𝑚 + 6𝑚 − 7 ≤ 0
5 5
𝑚 ∈ [− , 1] ∩ [−7,1] = [− , 1];
3 3
𝑥+𝑦=𝑆 2𝑆 2 − 3𝑆𝑃 + 𝑃2 = 4| ∙ 7
3) Notând { , obţinem sistemul omogen: { 2 şi adunându-le: 2𝑆 2 − 5𝑆𝑃 + 3𝑃2 =
𝑥𝑦 = 𝑃 𝑆 + 𝑆𝑃 − 2𝑃2 = 7| ∙ (−4)
𝑆 3 3 𝑃=2→𝑆=3
0 → ∈ {1, }. Cazul i) Dacă 𝑆 = 𝑃 → sistem incompatibil; cazul ii) Dacă 𝑆 = 𝑃 → { şi formăm
𝑃 2 2 𝑃 = −2 → 𝑆 = −3
2
ecuaţiile de grad doi corespunzătoare: {𝑡 2 − 3𝑡 + 2 = 0, de unde soluţiile sistemului sunt: (𝑥, 𝑦) ∈
𝑡 + 3𝑡 − 2 = 0
−3+√17 −3−√17 −3−√17 −3+√17
{(1,2), (2,1), ( , ),( , )};
2 2 2 2
4) Dacă 𝑛(𝐴) = 𝑎 şi 𝑛(𝐵) = 𝑏, atunci numărul funcţiilor 𝑓: 𝐴 → 𝐵 este 𝑏 𝑎 = 16, de unde obţinem: (𝑎, 𝑏) ∈
{(1,16), (2,4), (4,2)}. Singurul caz în care toate cele 16 funcţii sunt neinjective este {𝑎 = 4;
𝑏=2
(… )2
|3∙𝑎+4∙2| 1
5) Avem cos 60° = ⏞ 4(9𝑎2 + 48𝑎 + 64) = 25(𝑎2 + 4) → 𝑎 =
= → 2|3𝑎 + 8| = 5√𝑎2 + 4 →
√32 +4 2 ∙√𝑎2 +22 2
−96±50√3
;
11
cos 2𝑥 = 0
6) cos 4𝑥 + 2sin2 𝑥 = 0 ↔ 2cos 2 2𝑥 − 1 + 1 − cos 2𝑥 = 0 ↔ cos 2𝑥(2 cos 2𝑥 − 1) = 0 → { cos 2𝑥 = 1 →
2
𝜋
2𝑥 = ± + 2𝑘𝜋 𝜋 𝜋
2
{ 𝜋 → 𝑥 ∈ {± + 𝑘𝜋|𝑘 ∈ 𝑍} ∪ {± + 𝑛𝜋|𝑛 ∈ 𝑍};
2𝑥 = ± + 2𝑛𝜋 4 6
3
SUBIECTUL II
√5 + √24 = √3 + √2
1) a) Folosind formula radicalilor compuşi: { √8 + √60 = √5 + √3 , determinantul dat devine: 𝐷1 =
√12 + √140 = √7 + √5
√3 + √2 √5 + √3 √7 + √5
2 2 2 2
| √2 √3 √5 | = 0(𝐿1 = 𝐿2 + 𝐿3 ); b) Înmulţim 𝐶1 , 𝐶2 , 𝐶3 cu 𝑐𝑜𝑠 𝑥, 𝑐𝑜𝑠 𝑦, 𝑐𝑜𝑠 𝑧 → 𝐷2 = 𝑐𝑜𝑠 𝑥 ∙
√3 √5 √7
3
1 1 1 √𝑥 + 1 = 𝑎
2 2 2
𝑐𝑜𝑠 𝑦 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝑧 |𝑐𝑜𝑠 𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑦 𝑐𝑜𝑠 𝑧| = 0(𝐿1 = 𝐿2 + 𝐿3 ); c) Notând { 3√𝑥 + 8 = 𝑏 , ecuaţia devine:
2 2
𝑠𝑖𝑛2 𝑥 𝑠𝑖𝑛2 𝑦 𝑠𝑖𝑛2 𝑧 3

√𝑥 − 27 = 𝑐
2𝑎 2𝑎 𝑎−𝑏−𝑐 𝐿1 +𝐿2 +𝐿3 1 1 1
|𝑏 − 𝑐 − 𝑎 2𝑏 2𝑏 | = 0 → ⏞ (𝑎 + 𝑏 + 𝑐) ∙ |𝑏 − 𝑐 − 𝑎 2𝑏 2𝑏| =
2𝑐 𝑐−𝑎−𝑏 2𝑐 2𝑐 𝑐 − 𝑎 − 𝑏 2𝑐
𝐶2,3 −𝐶1 1 0 0
0 → ⏞ (𝑎 + 𝑏 + 𝑐) |𝑏 − 𝑐 − 𝑎 𝑎+𝑏+𝑐 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 | = 0 → (𝑎 + 𝑏 + 𝑐)3 = 0 → 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 0 → 3√𝑥 + 1 +
2𝑐 −(𝑎 + 𝑏 + 𝑐) 0
3 3 3 3 3
√𝑥 + 8 + √𝑥 − 27 = 0. Observăm că 𝑥 = 0 este soluţie şi este unică întrucât 𝑓(𝑥) = √𝑥 + 1 + √𝑥 + 8 + √𝑥 − 27
este strict crescătoare;
267
𝑎+𝑏 𝑎 𝑎 𝑐+𝑑 𝑐 𝑐
2) a) 𝐴(𝑎, 𝑏) ∙ 𝐴(𝑐, 𝑑) = ( 𝑎 𝑎+𝑏 𝑎 )∙( 𝑐 𝑐+𝑑 𝑐 )=
𝑎 𝑎 𝑎+𝑏 𝑐 𝑐 𝑐+𝑑
3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑 3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐
( 3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑 3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 ) = 𝐴(3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐, 𝑏𝑑); b) Se verifică
3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 + 𝑏𝑑
axiomele inelului comutativ, elementul neutru aditiv fiind 𝐴(0,0) = 𝑂2 ; c) Căutăm: 𝐴(𝑎, 𝑏), 𝐴(𝑐, 𝑑) ≠ 𝐴(0,0)|𝐴(𝑎, 𝑏) ∙
3𝑎𝑐 + 𝑎𝑑 + 𝑏𝑐 = 0 𝑎 = 0, 𝑑 ≠ −3𝑐
𝐴(𝑐, 𝑑) = 𝐴(0,0) → { . Cazul i) Dacă 𝑏 = 0 şi 𝑑 ≠ 0 → 𝑎(3𝑐 + 𝑑) = 0 → { →
𝑏𝑑 = 0 𝑑 = −3𝑐, 𝑎 ≠ 0
𝑐 = 0, 𝑏 ≠ −3𝑎
𝐴(𝑎, 0), 𝐴(𝑐, −3𝑐) sunt divizori ai lui zero. Cazul ii) Dacă 𝑏 ≠ 0 şi 𝑑 = 0 → 𝑐(3𝑎 + 𝑏) = 0 → { →
𝑏 = −3𝑎, 𝑐 ≠ 0
𝐴(𝑎, −3𝑎), 𝐴(𝑐, 0) sunt divizori ai lui zero;
SUBIECTUL III
1
1) a) Fie 𝑢: 𝑅 → 𝑅, 𝑢(𝑡) = 𝑒 𝑡 − 𝑡 − 1. Avem 𝑢′ (𝑡) = 𝑒 𝑡 − 1 = 0 → 𝑡 = 0 → 𝑢(𝑡) ≥ 0, ∀𝑡 ∈ 𝑅; b) Conform pct.a), 𝑒 𝑘 ≥
1 1
1 𝑘+1 𝑘+1 𝑎𝑛+1
+1 = , ∀𝑘 > 0 → 𝑎𝑛 = ∏𝑛𝑘=1 𝑒 𝑘 ≥ ∏𝑛𝑘=1 = 𝑛 + 1 → 𝑎𝑛 nemărginit; = 𝑒 𝑛+1 > 0 → 𝑎𝑛 ↗; c) Din 𝑎𝑛 ≥
𝑘 𝑘 𝑘 𝑎𝑛
1 1 1
1 1 1
𝑛 + 1 → 𝑎𝑛 = 𝑒 1+2+3+⋯+𝑛 → ∞ → lim (1 + + + ⋯ + );
𝑛→∞ 2 3 𝑛
𝑡
2) a) Fie 𝑢: (−1, +∞) → 𝑅, 𝑢(𝑡) = 𝑡 − ln(𝑡 + 1). Avem 𝑢′ (𝑡) = = 0 → 𝑡 = 0 → 𝑢(𝑡) ≥ 𝑢(0) = 0, ∀𝑡 ∈ (−1, +∞);
𝑡+1
𝜋
∫04 (… )𝑑𝑥
𝜋
4−𝜋 𝜋
b) Conform pct.a), ln(1 + tg 2 𝑥) ≤ tg 2 𝑥 ⏞
→ 𝐼2 < ∫04 (1 + tg 2 𝑥 − 1)𝑑𝑥 = ; c) Folosind substituţia 𝑡 = − 𝑥: 𝐼1 =
4 4
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
0 𝜋 2 𝜋
∫0 ln(1 + 𝑡𝑔 𝑥) ∙ dx = − ∫𝜋 ln (1 + 𝑡𝑔 ( 4 − 𝑡)) 𝑑𝑡 = ∫0 ln 1+𝑡𝑔 𝑡 𝑑𝑡 = ∫0 ln 2 ∙ 𝑑𝑡 − ∫0 ln(1 + 𝑡𝑔 𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 4 ln 2 −
4 4 4 4
4
𝜋
𝐼1 → 𝐼1 = ln 2;
8
TEST 98
SUBIECTUL I
1) (sin 2017° , cos 2017° , tg 2017°, ctg 2017°) = (sin 217°, cos 217°, tg 217°, ctg 217°). Reprezentându-le pe cercul
trigonometric, obţinem cos 2017° < sin 2017° < tg 2017° < ctg 2017°;
2) Dacă 𝑚 = 1 → 𝐴 = {𝑥 ∈ 𝑅| − 2𝑥 − 1 = 0}, 𝐵 = {𝑥 ∈ 𝑅| − 3𝑥 + 3 = 0} → 𝑛(𝐴 ∪ 𝐵) = 2; Dacă 𝑚 ≠ 1: ∆𝐴 =

15±2√15
−(11𝑚2 − 30𝑚 + 15) = 0 → 𝑚 ∈ { } ; ∆𝐵 = (𝑚 − 4)2 = 0 → 𝑚 = 4. Ecuaţiile admit răd. comună 𝛼
11
(𝑚 − 1)𝛼 2 − (𝑚 + 1)𝛼 + 3𝑚 − 4 = 0 𝑚 = 2; 𝑛(𝐴 ∪ 𝐵) = 2
:{ 2 →{ 8 ;
(2𝑚 − 2)𝛼 − 3𝑚𝛼 + 𝑚 + 2 = 0 𝛼 = −5; 𝑚 = ; 𝑛(𝐴 ∪ 𝐵) = 3
11
m −∞ u 8 1 2 𝑣 4 +∞
11
n(A) 0 1 2 2 2 1 2 2 2 1 0 0 0
n(B) 2 2 2 2 2 1 2 2 2 2 2 1 2
𝑛(𝐴 2 3 4 3 4 2 4 2 4 3 2 1 2
∪ 𝐵)
15−2√15 15+2√15
𝑢= ,𝑣 = ; Deci 𝑛(𝐴 ∪ 𝐵) = 2 dacă 𝑚 ∈ (−∞, 𝑢) ∪ (𝑣, 4) ∪ (4, +∞) ∪ {1; 2};
11 11
3) Condiţii de existenţă: 4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8 ≠ 0 → 𝑥 ∈ 𝑅 − {1,2}. Întocmim tabelul de semn:
x 0 1 2 3
F(x) + 0 - + - 0 +
Conform tabelului, soluţia inecuaţiei este: 𝑥 ∈ [0,1) ∪ (2,3];
268
3𝑚 ≥ 2
4) Condiţii de existenţă: { log 2 𝑛 ≤ 4 → 𝑚 ∈ 𝑁 ∗ , 𝑛 ∈ {1,2,4,8,16}. Analizând, pe rând, cazurile, obţinem soluţia:
log 2 𝑛 ∈ 𝑁
(𝑚, 𝑛) = (1,8);
5) Fie 𝑀(0,5), 𝑁(4,6) mijloacele laturilor (𝐴𝐶), (𝐴𝐵) şi 𝑑, 𝑔 mediatoarele acestor laturi. Calculăm
1
𝑚𝐴𝐶 = − → 𝑚𝑑 = 2 (𝑑): 𝑦 − 5 = 2𝑥
{ 2 →{ . Rezolvând sistemul obţinem coordonatele centrului cercului
𝑚𝐴𝐵 = 1 → 𝑚𝑔 = −1 (𝑔): 𝑦 − 6 = −(𝑥 − 4)
5 25 5 2 25 2 √170
circumscris triunghiului: 𝜔 ( , ) → 𝑅 = 𝜔𝐴 = √(2 − ) + (4 − ) = ;
3 3 3 3 3
6) Ducem 𝐷𝐸 ⊥ 𝐴𝐵, 𝐶𝐹 ⊥ 𝐴𝐵 şi notăm: 𝐷𝐸 = 𝐶𝐹 = ℎ, 𝐴𝐸 = 𝑥, 𝐹𝐵 = 𝑦. Observăm că: 𝑥 + 𝑦 = 4√3 şi din teorema lui

𝑥 + 𝑦 = 4√3
Pitagora: ℎ2 = 36 − 𝑥 2 = 12 − 𝑦 2 . Obţinem sistemul: { , de unde 𝑥 = 3√3, 𝑦 = √3 → ℎ = 3. Folosind
𝑥 − 𝑦 = 2√3
̂ ) = 30°
𝑚(𝐷𝐴𝐸
teorema unghiului de 30° in ∆ 𝐴𝐷𝐸, ∆𝐵𝐹𝐶 → { şi unghiurile trapezului au măsurile: 𝑚(𝐴̂) =
̂ ) = 60°
𝑚(𝐹𝐵𝐶
30°, 𝑚(𝐵̂ ) = 60°, 𝑚(𝐶̂ ) = 120°, 𝑚(𝐷̂ ) = 150°;
SUBIECTUL II
−𝑎 + 𝑏 + 𝑐 𝑎 − 𝑏 + 𝑐 𝑎+𝑏−𝑐 𝑎+𝑏+𝑐 𝑎+𝑏+𝑐 𝑎+𝑏+𝑐

1) a) 𝑑 = | 𝑎 − 𝑏 + 𝑐 𝑎 + 𝑏 − 𝑐 −𝑎 + 𝑏 + 𝑐 | = |𝑎 − 𝑏 + 𝑐 𝑎 + 𝑏 − 𝑐 −𝑎 + 𝑏 + 𝑐 | =
𝑎 + 𝑏 − 𝑐 −𝑎 + 𝑏 + 𝑐 𝑎 − 𝑏 + 𝑐 𝑎 + 𝑏 − 𝑐 −𝑎 + 𝑏 + 𝑐 𝑎 − 𝑏 + 𝑐
𝑎+𝑏+𝑐 0 0
|𝑎 − 𝑏 + 𝑐 2𝑏 − 2𝑐 2𝑏 − 2𝑎 | = −2(𝑎 + 𝑏 + 𝑐)[(𝑎 − 𝑏)2 + (𝑏 − 𝑐)2 + (𝑐 − 𝑎)2 ] ≠ 0. Aplicăm regula lui Cramer:
𝑎 + 𝑏 − 𝑐 2𝑐 − 2𝑎 2𝑐 − 2𝑏
1 𝑎−𝑏+𝑐 𝑎+𝑏−𝑐 1 𝑎−𝑏+𝑐 𝑎+𝑏−𝑐
𝑑𝑥 = |1 𝑎 + 𝑏 − 𝑐 −𝑎 + 𝑏 + 𝑐 | = |0 2𝑏 − 2𝑐 2𝑐 − 2𝑎 | = −2[(𝑎 − 𝑏)2 + (𝑏 − 𝑐)2 + (𝑐 − 𝑎)2 ] → 𝑥 =
1 −𝑎 + 𝑏 + 𝑐 𝑎 − 𝑏 + 𝑐 0 2𝑏 − 2𝑎 2𝑐 − 2𝑏
𝑑𝑥 1 1
= . Analog 𝑦 = 𝑧 = ; b) Dacă 𝑎 = 𝑏 = 𝑐, sistemul devine: {𝑎𝑥 + 𝑎𝑦 + 𝑎𝑧 = 1. Pentru 𝑎 = 0 → sistem
𝑑 𝑎+𝑏+𝑐 𝑎+𝑏+𝑐
𝑦=𝛼 1−𝑎𝛼−𝑎𝛽
incompatibil. Pentru 𝑎 ≠ 0, notând { 𝑧 = 𝛽 , obţinem soluţiile: (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ( , 𝛼, 𝛽), 𝛼, 𝛽 ∈ 𝑅; c) Pentru 𝑎 + 𝑏 +
𝑎
−2𝑎𝑥 − 2𝑏𝑦 − 2𝑐𝑧 = 1
𝑐 = 0, sistemul devine: {−2𝑏𝑥 − 2𝑐𝑦 − 2𝑎𝑧 = 1. Adunând cele trei ecuaţii: 0 = 3! deci sistemul este incompatibil;
−2𝑐𝑥 − 2𝑎𝑦 − 2𝑏𝑧 = 1
2) a) Din (𝑥1 − 1)2 + (𝑥2 − 1)2 + (𝑥3 − 1)2 = 0 → 𝑥1 = 𝑥2 = 𝑥3 = 1 → 𝑎 = −1; b) 𝑡12 + 𝑡22 + 𝑡32 + 𝑡42 =
(𝑡1 + 𝑡2 + 𝑡3 + 𝑡4 )2 − 2(𝑡1 𝑡2 + 𝑡1 𝑡3 + ⋯ + 𝑡4 𝑡5 ) = 100 − 70 = 30; c) Calculăm (𝑡1 − 1)2 + (𝑡2 − 2)2 + (𝑡3 − 3)2 +
(𝑡4 − 4)2 = 𝑡12 + 𝑡22 + 𝑡32 + 𝑡42 − 2(𝑡1 + 2𝑡2 + 3𝑡3 + 4𝑡4 ) + 30 = 0 → 𝑡1 = 1, 𝑡2 = 2, 𝑡3 = 3, 𝑡4 = 4; 𝑏 = −50, 𝑐 = 24;
SUBIECTUL III
′ ln 𝑥+𝑛 1 1 𝑛
1) a) 𝑓𝑛 ′ (𝑥) = ( √𝑥 ∙ ln 𝑥) =
𝑛
𝑛 =0→𝑥= → Punctul de minim este 𝑀𝑛 ( , − ); b) 𝑓2 (𝑥) =
𝑛 √𝑥 𝑛−1 𝑒𝑛 𝑒𝑛 𝑒
𝑓 convexă pe (0,1)
′ (𝑥) ln 𝑥+2 ′′ (𝑥) ln 𝑥
√ 𝑥 ln 𝑥, 𝑓2 = , 𝑓2 = − = 0 → 𝑥 = 1 → { 𝑥 = 1 punct de inflexiune; c) Derivăm egalitatea:
2√𝑥 4𝑥√𝑥
𝑓 concavă pe (1, +∞)
𝑛 𝑛 𝑛
𝑛 √𝑥 𝑛−1 𝑓𝑛′ = ln 𝑥 + 𝑛 şi obţinem: (𝑛 − 1) √𝑥 𝑛−1 𝑓𝑛′ (𝑥) + 𝑛𝑥 √𝑥 𝑛−1 𝑓𝑛′′ (𝑥) = 1;
𝑒 3 13 𝑒3 33 1 3 13 33 𝑒
2) a) Γ𝑓 [1,𝑒] = ∫1 | √𝑥 ln 𝑥|𝑑𝑥 = − ∫1 √𝑥 ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + ∫1 √𝑥 ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − √𝑥 4 ln 𝑥|1 + ∫1 √𝑥 𝑑𝑥 + √𝑥 4 ln 𝑥| −
3 𝑒 𝑒 𝑒 4 4 4 𝑒 1
𝑒
3 𝑒
3 𝑒3 21 9 3 √𝑒 4 𝑒 𝑥 2 (ln 𝑥)2 𝑒 𝜋(2𝑒 2 +1)
∫ √𝑥 𝑑𝑥 =− 3 + + ; b) 𝒱𝑓2 [1,𝑒] = 𝜋 ∫1 𝑥 ∙ (ln 𝑥)2 𝑑𝑥 = 𝜋( | − ∫1 𝑥 ∙ ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥) = ; c)
4 1 16 √𝑒 4 8 16 2 1 4
𝑒 𝑒𝑛 𝑛 𝑛 𝑒 𝑛 𝑒 𝑛 𝑛 1 𝑛 2 𝑛
𝑛
∫1 𝑓𝑛 ∙ 𝑑𝑥 = ∫1 √𝑥 ∙ ln 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑛+1 √𝑥 𝑛+1 ln 𝑥|1 − 𝑛+1 ∫1 √𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑛+1 ( √𝑒 𝑛+1 + 𝑛√ )−( ) ( √𝑒 𝑛+1 −
𝑒 𝑒 𝑒 𝑒 𝑛+1 𝑛+1
𝑒
1
𝑛 );
√𝑒 𝑛+1
269
TEST 99
SUBIECTUL I
1 √3
𝑏1 = 𝑏4 = ⋯ = 𝑏3𝑘+1 = + 𝑖
2 2
1 √3
1) Observăm că: 𝑏2 = 𝑏5 = ⋯ = 𝑏3𝑘+2 = −1 . Prin urmare: 𝑏2017 = 𝑏3∙672+1 = + 𝑖 . {𝑏1 , 𝑏2 , … , 𝑏2017 } ∩ 𝑅 =
2 2
1 √3
𝑏 = 𝑏6 = ⋯ = 𝑏3𝑘 = − − 𝑖
{ 3 2 2
{𝑏2 , 𝑏5 , … , 𝑏2015 } = {𝑏3∙0+2 , 𝑏3∙1+2 , … , 𝑏3∙671+2 } şi conţine 672 elemente;
𝑥 2 − (2𝑚 + 𝑛)𝑥 + 3𝑚 − 𝑛 = 0 𝑎, 𝑏
2) Sunt două cazuri: i) Ecuaţiile { 2 au rădăcinile { . Din relaţiile lui Viette:
𝑥 − (5𝑚 + 𝑛)𝑥 + 5𝑚 + 2𝑛 + 1 = 0 2𝑎, 2𝑏
5𝑚+𝑛
𝑎 + 𝑏 = 2𝑚 + 𝑛 = 𝑚=𝑛 𝑥 2 − (2𝑚 + 𝑛)𝑥 + 3𝑚 − 𝑛 = 0
2
{ →{ → (𝑚, 𝑛) = (1,1); Cazul ii) { 2 au
𝑎𝑏 = 3𝑚 − 𝑛 =
5𝑚+2𝑛+1 7𝑚 − 6𝑛 = 1 𝑥 − (5𝑚 + 𝑛)𝑥 + 5𝑚 + 2𝑛 + 1 = 0
4
2𝑎, 2𝑏 2𝑎 + 2𝑏 = 2𝑚 + 𝑛 = 10𝑚 + 2𝑛 8𝑚 + 𝑛 = 0 4 32
rădăcinile { →{ →{ → (𝑚, 𝑛) = ( , − );
𝑎, 𝑏 4𝑎𝑏 = 3𝑚 − 𝑛 = 20𝑚 + 8𝑛 + 4 17𝑚 + 9𝑛 = −4 55 55
2 2
3) Condiţii de existenţă 𝑥 ∈ (0,1) ∪ (1, +∞). Ecuaţia 𝑥 log2 𝑥+log2 𝑥 = 3log3 4 devine 𝑥 log2 𝑥+log2 𝑥 = 4
log2 (… ) log2 𝑥=𝑡
log2
2 𝑥+log2 𝑥
⏞
→ log 2 𝑥 =2 ⏞
→ 𝑡 3 + 𝑡 2 − 2 = 0 → (𝑡 − 1)(𝑡 2 + 2𝑡 + 2) = 0 → 𝑡 = 1 → 𝑥 = 2;
4) √̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
9 00
⏟ … 0 6 00 ⏟ … 0 1 = √9 ∙ 1098 + 6 ∙ 1049 + 1 = √(3 ∙ 1049 + 1)2 = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
3 00
⏟ … 0 1 ∈ 𝑄. Generalizare:
49 49 48
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
⏟ … 0 1 = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
√9 00
⏟ … 0 6 00 3 00
⏟ … 0 1, 𝑛 ≥ 1;
𝑛 𝑛 𝑛−1
⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐸𝐴
5) 𝐸𝐹 ⃗⃗⃗⃗⃗ = − 3 ⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐹 ⃗⃗⃗⃗⃗ = − 3 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + 2𝐴𝐷 𝐴𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ = − 1 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + 𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ (1); ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 + 𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝐺 = 𝐹𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 3𝐴𝐶
𝐴𝐺 = −2𝐴𝐷 ⃗⃗⃗⃗⃗ =
2 2 2
⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝐶
−𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 3𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ = −𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ + 2𝐴𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ (2). Din (1), (2) → ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ → 𝐸, 𝐹, 𝐺 sunt coliniare.
𝐹𝐺 = 2𝐸𝐹
Pitagora
𝐴𝐶 𝐵𝐷 𝐴𝐶 = 2𝑘 ̂ este egală cu jumătatea
6) = = 2𝑘 → { ⏞ 𝐷𝐶 = 2𝑘. În ∆ 𝐷𝑂𝐶, cateta care se opune 𝐶𝐷𝑂
→
1 √3 𝐵𝐷 = 2𝑘√3
̂ ) = 30° → 𝑚(𝐴̂) = 𝑚(𝐶̂ ) = 120°, 𝑚(𝐵̂ ) = 𝑚(𝐷
ipotenuzei, deci 𝑚(𝑂𝐷𝐶 ̂ ) = 60°;
SUBIECTUL II
𝑎 𝑦 𝑏 𝑥𝑎𝑥 + 𝑏𝑧 𝑎𝑦 + 𝑏𝑡
1) a) 𝑋 ∙ 𝑌 = ( )=()( ) → det(𝑋 ∙ 𝑌) = 𝑎𝑑𝑥𝑡 + 𝑏𝑐𝑦𝑧 − 𝑎𝑑𝑦𝑧 − 𝑏𝑐𝑥𝑡 = 𝑎𝑑(𝑥𝑡 − 𝑦𝑧) −
𝑐 𝑡 𝑑 𝑧𝑐𝑥 + 𝑑𝑧 𝑐𝑦 + 𝑑𝑡
̅
𝑏𝑐(𝑥𝑡 − 𝑦𝑧) = det 𝑋 ∙ det 𝑌; b) det 𝐴̅ = |𝑎̅ 𝑏 | = 𝑎̅ ∙ 𝑑̅ − 𝑏̅ ∙ 𝑐̅ = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑎𝑑 − 𝑏𝑐 = ̅̅̅̅̅̅̅
det 𝐴 c) det(𝐴2 + 𝐵2 ) =
𝑐̅ 𝑑̅
det(𝐴 + 𝑖𝐵)(𝐴 − 𝑖𝐵) = det(𝐴 + 𝑖𝐵) ∙ det(𝐴 − 𝑖𝐵) = det(𝐴 + 𝑖𝐵) ∙ det(𝐴 + 𝑖𝐵 ) = det(𝐴 + 𝑖𝐵) ∙ ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅̅̅̅̅ det(𝐴 + 𝑖𝐵) = 𝑧 ∙
2
𝑧̅ = |𝑧| ≥ 0;
cos 𝑥 + sin 𝑥 sin 𝑥 cos 𝑦 + sin 𝑦 sin 𝑦

2) a) 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = ( )∙( )=
−2 sin 𝑥 cos 𝑥 − sin 𝑥 −2 sin 𝑦 cos 𝑦 − sin 𝑦
cos(𝑥 + 𝑦) + sin(𝑥 + 𝑦) sin(𝑥 + 𝑦)
( ); b) Parte stabilă: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = 𝐴(𝑥 + 𝑦); Asociativitate:
−2 sin(𝑥 + 𝑦) cos(𝑥 + 𝑦) − sin(𝑥 + 𝑦)
(𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦)) ∙ 𝐴(𝑧) = 𝐴(𝑥) ∙ (𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑧)) = 𝐴(𝑥 + 𝑦 + 𝑧); Comutativitate: 𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(𝑦) = 𝐴(𝑦) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥 + 𝑦);
Element neutru: ∃! 𝐴(0) ∈ ℳ|𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(0) = 𝐴(0) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(𝑥); Elemente simetrizabile: Pentru fiecare 𝐴(𝑥) ∈
ℳ, ∃𝐴(−𝑥) ∈ ℳ|𝐴(𝑥) ∙ 𝐴(−𝑥) = 𝐴(−𝑥) ∙ 𝐴(𝑥) = 𝐴(0); c) Prin inducţie matematică sau folosind izomorfismul între
𝜋 2017𝜋 𝜋
(ℳ ,∙ ) şi (𝑅, +) se demonstrează că: 𝐴𝑛 (𝑥) = 𝐴(𝑛𝑥), ∀𝑥 ∈ 𝑅, 𝑛 ∈ 𝑁 ∗ → 𝐴2017 ( ) = 𝐴 ( ) = 𝐴 (336𝜋 + ) =
6 6 6
√3+1 1
𝜋 2 2
𝐴( ) = ( );
6 √3−1
−1
2
270
SUBIECTUL III
1) a) Se poate folosi şirul lui Rolle sau metodă grafică. Dacă 𝑓(𝑥) = 3𝑥 4 − 8𝑥 3 − 6𝑥 2 + 24𝑥 + 𝑚, atunci 𝑓 ′ (𝑥) =
12𝑥 3 − 24𝑥 2 − 12𝑥 + 24 = 0 → 𝑥 ∈ {−1,1,2}. Mai mult 𝑓(−1) = 𝑚 − 19, 𝑓(1) = 𝑚 + 13, 𝑓(2) = 𝑚 + 8 şi
lim 𝑓(𝑥) = ∞. Întocmim tabelul:
𝑥→±∞
m x −∞ −1 1 2 +∞ Concluzii
m-19
m+13
m+8
f(x) +∞ +∞
(−∞, −13) + − − 𝑥1 ∈ (−∞, −1), 𝑥2 − +

∈ (2, +∞), 𝑥3,4
∈𝐶−𝑅
∗
−13 + − 0 − + 𝑥1 ∈ (−∞, −1), 𝑥2
∈ (2, +∞), 𝑥3,4 = 1
(−13, −8) + − + − + 𝑥1 ∈ (−∞, −1), 𝑥2
∈ (2, +∞), 𝑥3
∈ (−1,1), 𝑥4
∈ (1,2)
−8 + − + 0 + 𝑥1 ∈ (−∞, −1), 𝑥3
∈ (−1,1), 𝑥2,4 = 2
(−8,19) + − + + + 𝑥1 ∈ (−∞, −1), 𝑥3
∈ (−1,1), 𝑥2,4
∈𝐶−𝑅
19 + 0 + + + 𝑥1 = 𝑥2 = −1, 𝑥3,4
∈𝐶−𝑅
(19, +∞) + + + + + 𝑥1,2,3,4 ∈ 𝐶 − 𝑅
* ordinul de multiplicitate se stabileşte arătând că: 𝑓(1) = 𝑓 ′ (1); 𝑓′′(1) ≠ 0; b) Pe intervalul (−1,1), funcţia este strict
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
crescătoare (derivata ei este pozitivă). Cum < → sin < sin → 𝑓 (sin ) < 𝑓 (sin ); c) 𝑔(𝑥) = 𝑥 4 − 6𝑥 2 +
7 5 7 5 7 5
(𝑛 + 2)𝑥 − 𝑛 → 𝑔′′ (𝑥) = 12𝑥 2 − 12 = 0. Punctele de inflexiune sunt 𝐴(−1, −2𝑛 − 7), 𝐵(1, −3) → [𝐴𝐵] = 5 ↔
−4±√21
√(−1 − 1)2 + (−2𝑛 − 7 + 3)2 = 5 → 𝑛 = ;
2
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
sin2 𝑥∙cos 𝑥 (sin2 𝑥−4+4)∙cos 𝑥 (sin 𝑥)′
2) a) 𝐼 = ∫02 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 ∙ 𝑑𝑥 = ∫02 cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 + 4 ∫02 ∙ 𝑑𝑥 = 1 − ln 3; b) 𝐽 =
sin2 𝑥−4 sin2 𝑥−4 sin2 𝑥−4
𝜋 sin 𝑥=𝑡
1 1 1 𝑡 2 +1−1 1
∫0 cos 𝑥 ∙ √1 + sin2 𝑥 ∙ 𝑑𝑥
2 ⏞ ∫0 √1 + 𝑡 2 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑡 ∙ √1 + 𝑡 2 |0 − ∫0
=
√1+𝑡 2
∙ 𝑑𝑡 = √2 − 𝐽 + ln(𝑡 + √1 + 𝑡 2 )|0 → 𝐽 =
𝜋 − cos 𝑥=𝑡
√2+ln(1+√2) 2 sin 𝑥+sin 𝑥∙cos2 𝑥 0 2+𝑡 2 0 0 ′
; c) 𝐾 = ∫02 ∙ 𝑑𝑥 =
⏞ ∫−1 √ ∙ 𝑑𝑡 = 2ln(𝑡 + √1 + 𝑡 2 )|−1 + ∫−1 𝑡 ∙ (√1 + 𝑡 2 ) ∙ 𝑑𝑡 =
2 √1+cos2 𝑥 1+𝑡 2
0 0 0 0 𝑡 2 +1−1
−2 ∙ ln(√2 − 1) + 𝑡√1 + 𝑡 2 |−1 − 𝐿 , unde 𝐿 = ∫−1 √1 + 𝑡 2 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑡 ∙ √1 + 𝑡 2 |−1 − ∫−1 ∙ 𝑑𝑡 = √2 − 𝐿 +
√1+𝑡 2
0 √2+ln(√2−1) √2−5 ln(√2−1)
ln(𝑡 + √1 + 𝑡 2 )|−1 → 𝐿 = →𝐾= ;
2 2
TEST 100
SUBIECTUL I
4
5 log11 115 6
1) log 3√121 √14641 = 2 = ∈ 𝑄;
5
log11 113
2) În relaţia 𝑓(𝑓(𝑥)) = 𝑥 2 − 5𝑥 + 9, luăm 𝑥 = 3 → 𝑓(𝑓(3)) = 3. Din aceeaşi relaţie, obţinem: 𝑓 (𝑓(𝑓(𝑥))) =

𝑥=3
𝑓 2 (𝑓(𝑥)) − 5𝑓(𝑥) + 9 →
⏞ 𝑓 (𝑓(𝑓(3))) = 𝑓 2 (𝑓(3)) − 5𝑓(3) + 9 → 𝑓 2 (𝑓(3)) − 6𝑓(3) + 9 = 0 → (𝑓(3) − 3)2 =
0 → 𝑓(3) = 3; În relaţia 𝑔(𝑔(𝑥)) = 𝑥 2 − (2𝑘 − 1)𝑥 + 𝑘 2 , luăm 𝑥 = 𝑘 → 𝑔(𝑔(𝑘)) = 𝑘. Din aceeaşi relaţie, obţinem:
𝑔(𝑔(𝑔(𝑥))) = 𝑔(𝑥)2 − (2𝑘 − 1)𝑔(𝑥) + 𝑘 2 . Pentru 𝑥 = 𝑘: 𝑔(𝑔(𝑔(𝑘))) = 𝑔(𝑘)2 − (2𝑘 − 1)𝑔(𝑘) + 𝑘 2 ↔ 𝑔(𝑘) =
𝑔(𝑘)2 − (2𝑘 − 1)𝑔(𝑘) + 𝑘 2 de unde (𝑔(𝑘) − 𝑘)2 = 0 → 𝑔(𝑘) = 𝑘;
271
𝑥 + log 2 𝑥 = 𝑦 + log 2 𝑦 𝑥 − 𝑦 = log 2 𝑦 − log 2 𝑥 𝑥>𝑦 log 𝑥 > log 2 𝑦

3) { ↔{ . În prima ecuaţie, dacă {𝑥 < 𝑦 → { 2 contradicţii.
4𝑥 + 4 = 2𝑦+2 4𝑥 + 4 = 2𝑦+2 log 2 𝑥 < log 2 𝑦
𝑥=𝑦
Deci { 𝑥 → (𝑥, 𝑦) = (2,2);
4 + 4 = 2𝑦+2
4) (2 + 1)𝑛 = ∁0𝑛 2𝑛 + ∁1𝑛 2𝑛−1 + ⋯ + ∁𝑛−1 𝑛 𝑛 0 𝑛−1
𝑛 2 + ∁𝑛 → 3 = 2(C𝑛 2 + C𝑛1 2𝑛−2 + ⋯ + C𝑛𝑛−2 2 + C𝑛𝑛−1 ) + 1 → C𝑛0 2𝑛−1 +
3𝑛 −1
C𝑛1 2𝑛−2 + ⋯ + C𝑛𝑛−2 2 + C𝑛𝑛−1 = ;
2
1
5) Fie 𝐶(𝑥𝐶 , 𝑦𝐶 ) simetricul lui 𝐴 faţă de 𝑑. Evident: 𝐴𝐶 ∩ 𝑑 = {𝑀}. Dar 𝑚𝐴𝐶 = − = 2 şi ecuaţia dreptei (𝐴𝐶): 𝑦 −
𝑚𝑑
𝑥 + 2𝑦 − 4 = 0
2 = 2(𝑥 − 4). Coordonatele punctului 𝑃 - mijlocul lui 𝐴𝐶 se obţin prin rezolvarea sistemului { deci
𝑦 − 2 = 2(𝑥 − 4)
16 2 2𝑥 = 𝑥𝐴 + 𝑥𝐶 12 6 𝑦−𝑦𝐵 𝑥−𝑥𝐵
𝑃 ( , ), adică: { 𝑃 → 𝐶 ( , − ). Ecuaţia dreptei (𝐵𝐶): = → 𝑦 + 13𝑥 = 30. Formăm
5 5 2𝑦𝑃 = 𝑦𝐴 + 𝑦𝐶 5 5 𝑦𝐵 −𝑦𝐶 𝑥𝐵 −𝑥𝐶
𝑦 + 13𝑥 = 30 56 22
sistemul: { → 𝑀 ( , );
𝑥 + 2𝑦 − 4 = 0 25 25
sin 𝐴 5
𝑡𝑔 𝐴 = ± =±
𝑡𝑔 𝐴+𝑡𝑔 𝐵 √1−𝑠𝑖𝑛2 𝐴 12
6) 𝑡𝑔 𝐶 = 𝑡𝑔 (𝜋 − (𝐴 + 𝐵)) = −𝑡𝑔 (𝐴 + 𝐵) = ; Dar { . Distingem cazurile:i) 𝐴, 𝐵 ∈
𝑡𝑔 𝐴∙𝑡𝑔 𝐵−1 √1−𝑐𝑜𝑠 2 𝐵 4
𝑡𝑔 𝐵 = ± =±
cos 𝐵 3
5 4
𝜋 + 63 𝜋 𝜋 11 𝜋 𝜋 33
(0, ) → 𝑡𝑔 𝐶 = 12 3
5 4 = − ; ii) 𝐴 ∈ (0, ) , 𝐵 ∈ ( , 𝜋) → 𝑡𝑔 𝐶 = ; iii) 𝐵 ∈ (0, ) , 𝐴 ∈ ( , 𝜋) → 𝑡𝑔 𝐶 = − ;
2 ∙ −1 16 2 2 42 2 2 56
12 3
SUBIECTUL II
log 2 𝑥 + log 3 𝑦 + log 5 𝑧 = 3 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 = 3 𝐶𝑟𝑎𝑚𝑒𝑟 𝑎 = 1 = log 2 𝑥 → 𝑥 = 2

1) a) { 2 log 2 𝑥 + log 3 𝑦 − 3 log 5 𝑧 = 0 ↔ { 2𝑎 + 𝑏 − 3𝑐 = 0 → ⏞ {𝑏 = 1 = log 3 𝑦 → 𝑦 = 3; b)
− log 2 𝑥 + log 3 𝑦 + 2 log 5 𝑧 = 2 −𝑎 + 𝑏 + 2𝑐 = 2 𝑐 = 1 = log 5 𝑧 → 𝑧 = 5
2𝑥 + 3𝑦 + 5𝑧 + 7𝑡 = 17 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + 𝑑 = 17
3𝑎 + 2𝑏 = 12
{ 2 ∙ 2𝑥 + 3𝑦 − 5𝑧 − 7𝑡 = −5 ↔ { 2𝑎 + 𝑏 − 𝑐 − 𝑑 = −5 ↔ { → 𝑏 = 3𝑑 − 18 → 𝑑 = 𝛼 ∈ 𝑅, 𝑏 =
𝑎 + 𝑏 − 𝑑 = −2
2𝑥 + 2 ∙ 3𝑦 + 5𝑧 − 2 ∙ 7𝑡 = −1 𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 − 2𝑑 = −1
3𝛼 − 18, 𝑎 = 16 − 2𝛼, 𝑐 = −2𝛼 + 19 → (𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑) = (16 − 2𝛼, 3𝛼 − 18, −2𝛼 + 19, 𝛼), 𝛼 ∈ (6,8) → (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑡) =
2 sin 𝑥 + sin 𝑦 − sin 𝑧 = 0
(log 2 (16 − 2𝛼) , log 3 (3𝛼 − 18) , log 5 (−2𝛼 + 19), log 7 𝛼), 𝛼 ∈ (6,8); c) { ↔
4 sin 𝑥 − 2 sin 𝑦 + sin 𝑧 = 3
𝑥 = (−1)𝑚 arcsin 𝛼 + 𝑚𝜋, 𝑚 ∈ 𝑍
2𝑎 + 𝑏 − 𝑐 = 0 1 1
{ → (𝑎, 𝑏, 𝑐) = (𝛼, 6𝛼 − 3,8𝛼 − 3) unde 𝛼 ∈ ( , ) → {𝑦 = (−1)𝑛 arcsin(6𝛼 − 3) + 𝑛𝜋, 𝑛 ∈ 𝑍;
4𝑎 − 2𝑏 + 𝑐 = 3 3 2
𝑧 = (−1)𝑝 arcsin(8𝛼 − 3) + 𝑝𝜋, 𝑝 ∈ 𝑍
2) a) 𝑄 = 𝑥 3 + 4̂𝑥 2 + 𝑥 + 4̂ = 𝑥(𝑥 2 + 1̂) + 4̂(𝑥 2 + 1̂) = (𝑥 2 + 1̂)(𝑥 + 4̂) = (𝑥 2 − 4̂)(𝑥 + 4̂) =

(𝑥 − 2̂)(𝑥 + 2̂)(𝑥 + 4̂) = (𝑥 + 3̂)(𝑥 + 2̂)(𝑥 + 4̂); b) 𝑃(0̂) = 1̂; 𝑃(1̂) = 1̂; Calculăm puterile pentru
4𝑘+1
(2̂) = 2̂
4𝑘+2
(2̂) = 4̂ 4𝑘+1 4𝑘+2 4𝑘+3 4𝑘
2̂, 3̂, 4̂ : 4𝑘+3
şi (2̂) + (2̂) + (2̂) + (2̂) = 0̂ → 𝑃(2̂) = 1̂; Analog 𝑃(3̂) = 1̂ şi 𝑃(4̂) = 1̂; c)
(2̂) = 3̂
4𝑘
{ (2̂) = 1̂
𝑥 = 2̂ → 1̂ = 4̂ ∙ 𝑎̂ + 2̂ ∙ 𝑏̂ + 𝑐̂
𝑥 100 99 ̂ ̂ ̂ ̂ 2 ̂
+ 𝑥 + ⋯ + 𝑥 + 1 = (𝑥 + 3)(𝑥 + 2)(𝑥 + 4)𝐶(𝑥) + 𝑎̂𝑥 + 𝑏𝑥 + 𝑐̂ . De aici: {𝑥 = 3̂ → 1̂ = 4̂ ∙ 𝑎̂ + 3̂ ∙ 𝑏̂ + 𝑐̂ →
𝑥 = 1̂ → 1̂ = 𝑎̂ + 𝑏̂ + 𝑐̂
(𝑎̂, 𝑏̂, 𝑐̂ ) = (0̂, 0̂, 1̂) → 𝑅 = 1̂;
272
SUBIECTUL III
𝑏𝑛 1 1 𝑛 1 𝑏𝑛+1 3∙𝑎𝑛 +2
1) a) Din 𝑏𝑛+1 = , 𝑏0 = → 𝑏𝑛 = 𝑏0 ∙ ( ) = ; b) Folosind substituţia 𝑎𝑛 = , relaţia 𝑎𝑛+1 =
5 3 5 3∙5𝑛 1−𝑏𝑛 2∙𝑎𝑛 +3
𝑛 3∙5𝑛 =𝑡 1∞
3∙5𝑛 +1 3∙5
1
𝑏𝑛 1 1 3∙5𝑛+1 𝑡+1 𝑡
devine: 𝑏𝑛+1 = , 𝑏0 = → 𝑏𝑛 = → 𝑎𝑛 = ; c) lim (𝑎𝑛 )𝑏𝑛 = lim ( ) =
⏞ lim ( ) =
⏞ lim [(1 +
5 3 3∙5𝑛 3∙5𝑛−1 𝑛→∞ 𝑛→∞ 3∙5𝑛 −1 𝑡→∞ 𝑡−1 𝑡→∞
2𝑡
𝑡−1 𝑡−1
2 2
) ] = 𝑒 2;
𝑡−1
2) a) Pentru ∀𝑛 ≥ 3, 𝑓𝑛 este continuă, deci primitivabilă pe 𝑅; pentru 𝑛 = 2, funcţia devine: 𝑓2 =

1 1 1
2𝑥 sin − cos , 𝑥 ≠ 0 𝑥 2 sin + 𝒞1 , 𝑥 ≠ 0
{ 𝑥 discontinuă (speţa II) în origine. Fie 𝐹2 = {
𝑥 𝑥 . Impunem ca 𝐹2 să fie continuă
0 , 𝑥=0 𝒞2 , 𝑥 = 0
1
𝑥 2 sin + 𝑘 , 𝑥 ≠ 0 𝐹 (𝑥)−𝐹2 (0)
pe 𝑅 → 𝒞1 = 𝒞2 = 𝑘 → 𝐹2 = { 𝑥 . Studiem derivabilitatea: 𝐹𝑠′ (0) = lim 2 = 0 = 𝐹𝑑′ (0) şi
𝑥→0 𝑥−0
𝑘, 𝑥 = 0 𝑥<0
1 1 1 1
sin − cos , 𝑥 ≠ 0 𝑥 ∙ sin + 𝒞1 , 𝑥 ≠ 0
𝐹2′ (0) = 𝑓2 (0) deci 𝑓2 este primitivabilă pe 𝑅; b) 𝑓1 = { 𝑥 𝑥 𝑥 .Construim 𝐹1 = { 𝑥 .
0 , 𝑥=0 𝒞2 , 𝑥 = 0
1
𝑥 ∙ sin + 𝑘, 𝑥 ≠ 0 𝐹 (𝑥)−𝐹1 (0)
Din condiţia de continuitate pe 𝑅 → 𝐹1 = { 𝑥 . Studiem derivabilitatea: 𝐹𝑠′ (0) = lim 1 =
𝑥→0 𝑥−0
𝑘, 𝑥 = 0 𝑥<0
1
6 6 =𝑡 𝜋
𝑥
1 𝜋 1 1
lim sin - nu există, deci 𝑓1 nu este primitivabilă pe 𝑅; c) ∫ 𝐹−3 (𝑥) ∙ 𝑑𝑥 = ∫ 𝜋
3 3 3 ∙ sin ∙ 𝑑𝑥 =
⏞ ∫𝜋3 𝑡 ∙ sin 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 =
𝑥→0 𝑥 𝑥 𝑥
𝜋 𝜋 6
𝑥<0
𝜋 𝜋
𝜋(√3−2)+6(√3−1)
(−𝑡 ∙ cos 𝑡)| + ∫ cos 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 =
3
𝜋 𝜋
3
;
12
6 6
273

Rezolvari Volum 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezolvari Volum 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BOGDAN MARIUS DICU TESTE DE MATEMATICĂ

2) 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 𝑚 + 1 → 𝐺𝑓 ∩ 𝑂𝑥 = {𝐴(1,0); 𝐵(𝑚 + 1,0)}, 𝑓(0) = 𝑚 + 1 → 𝐶(0, 𝑚 + 1). Dar 𝐶𝑂 ⊥ 𝐴𝐵 → 𝐴∆𝐴𝐵𝐶 =

2) 𝑓(𝑥) = 𝑥(𝑥 − 1)(𝑥 + 1) + 1 → 𝑓(1) = 𝑓(−1) → 𝑓 nu este injectivă.

convexă; c) Ecuaţia tangentei la 𝐺𝑓 în punctul 𝑥0 = 𝑒 este: (𝑇): 𝑦 − 𝑓(𝑥0 ) = 𝑓 ′ (𝑥0 ) ∙ (𝑥 − 𝑥0 ) ↔ 𝑦 − 𝑒 = 𝑒 ∙ (𝑥 − 𝑒) ↔

3) 3 ∙ 22𝑥+1 − 13 ∙ 6𝑥 + 2 ∙ 32𝑥+1 = 0 ⇔ 6 ∙ (2𝑥 )2 − 13 ∙ 2𝑥 ∙ 3𝑥 + 6 ∙ (3𝑥 )2 = 0. Împărţim ambii membri prin (3𝑥 )2 ≠

(𝑛+1)! 2 (𝑛+1)! (𝑛+1)!

6) Notând: sin 𝑥 = 𝑡, 𝑡 ∈ [−1,1], ecuaţia 4 ∙ 𝑠𝑖𝑛3 𝑥 − 4 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 − sin 𝑥 + 1 = 0 devine: 4𝑡 3 − 4𝑡 2 − 𝑡 + 1 = 0, cu

2(𝑎2 +𝑐 2 )−𝑏 2 2(73+9)−64

𝑎 𝑏 𝑐 𝑡.𝑠𝑖𝑛 2𝑅 ∙ sin 𝐴 2𝑅 ∙ sin 𝐵 2𝑅 ∙ sin 𝐶

2) 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 + 1 si 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 − 6𝑥 2 + 11𝑥 − 6. (𝑓o𝑔)(2) = 𝑓(𝑔(2)) = 𝑓(0) = 1 şi (𝑔o𝑓)(1) = 𝑔(𝑓(1)) = 𝑔(2) =

𝑥𝐵 +𝑥𝐶 𝑦𝐵 +𝑦𝐶 𝑦−𝑦𝑀 𝑥−𝑥𝑀 𝑦−3 𝑥−6

2𝑥 0 2𝑥 0 2𝑦 0 2𝑥+𝑦 0 ); b) Parte stabilă:

1) 𝑓(𝑥) = 𝑒 𝑥 (𝑥 2 − 4𝑥 + 5) a) 𝑓 ′ (𝑥) = 𝑒 𝑥 (𝑥 2 − 4𝑥 + 5) + 𝑒 𝑥 (2𝑥 − 4) = 𝑒 𝑥 (𝑥 2 − 2𝑥 + 1) . Deci 𝑓 ′ (0) = 1. Ecuaţia

1) Fie 𝑎1 = 𝑎 − 3𝑟, 𝑎2 = 𝑎 − 2𝑟, 𝑎3 = 𝑎 − 5, 𝑎4 = 𝑎, 𝑎5 = 𝑎 + 𝑟, 𝑎6 = 𝑎 + 2𝑟, 𝑎7 = 𝑎 + 3𝑟 cei şapte termeni

2) 𝐴 = {𝑥 ∈ 𝑅|(𝑚 − 2) ∙ 𝑥 2 − (2𝑚 + 1) ∙ 𝑥 + 𝑚 − 3 = 0}. Dacă 𝑚 = 2, ecuaţia devine −5𝑥 − 1 = 0 şi deci 𝑛(𝐴) = 1.

𝑥−2≥0 𝑥 ∈ [2, +∞)

𝑐∙𝑙𝑎 ∙sin 30°

2) a) 𝑄(𝑥) = 𝑥 3 − 3𝑥 2 + 2𝑥 = 𝑥(𝑥 2 − 3𝑥 + 2) = 𝑥(𝑥 − 1)(𝑥 − 2). b) 𝑥12 + 𝑥22 + ⋯ + 𝑥100

2𝑥 97 + ⋯ + 𝑥 2 − 2𝑥 + 1 = 𝑥(𝑥 − 1)(𝑥 − 2) ∙ 𝐶(𝑥) + +𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, ∀𝑥 ∈ ℝ. Pentru 𝑥 = 0, obţinem: 1 = 𝑐. Pentru

⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗

1) 𝑆 = 𝑖 1! + 𝑖 2! + 𝑖 3! + ⋯ + 𝑖 2016! . Observăm că: 𝑛! ⋮ 4, ∀𝑛 ≥ 4 → 𝑖 𝑛! = 1, ∀𝑛 ≥ 4. Astfel obţinem 𝑆 = 𝑖 + 𝑖 2 + 𝑖 6 +

̅̅̅̅̅ | 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ {1, 2, 3, 4}} este 43 (acelaşi cu numărul total al funcţiilor

6) Notăm: 𝐴 = 𝛼 − 3𝑟, 𝐵 = 𝛼 − 𝑟, 𝐶 = 𝛼 + 𝑟, 𝐷 = 𝛼 + 3𝑟. Cum 𝐴 + 𝐵 + 𝐶 + 𝐷 = 360°, obţinem: 𝛼 = 90°. Astfel: 𝑆 =

1) a) 𝑓(𝑥) = 4𝑥 − 12 ∙ 2𝑥 + 16 ln 2 ∙ 𝑥 → 𝑓 ′ (𝑥) = 4𝑥 ln 4 − 12 ∙ 2𝑥 ∙ ln 2 + 16 ln 2 = 2 ln 2 ∙ (4𝑥 − 6 ∙ 2𝑥 + 8); b)

1 𝑒 (𝑛+2)𝑥 +3𝑒 (𝑛+1)𝑥 +2𝑒 𝑛𝑥 1 𝑒 𝑛𝑥 1 𝑒 𝑛 −1 1 𝑒𝑥

5) Fie 𝑀 simetricul lui 𝐴 faţă de 𝐵𝐶. ⃗⃗⃗⃗⃗

(𝑐 − 𝑎)2 = 0 ↔ 𝑎 = 𝑏 = 𝑐 → ∆𝐴𝐵𝐶 este echilateral.

2) 𝑓: 𝑅 → 𝑅 , 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏; 𝑓o𝑓 = 𝑓(𝑓(𝑥)) = 𝑓(𝑎𝑥 + 𝑏) = 𝑎2 𝑥 + 𝑎𝑏 + 𝑏, 𝑓o𝑓o𝑓 = 𝑓 (𝑓(𝑓(𝑥))) = 𝑎3 𝑥 + 𝑎2 𝑏 +

Ridicăm ambii membri ai ecuaţiei la puterea a patra: 𝑥 4 + 4𝑥 3 + 2𝑥 2 = 𝑥 4 + 4𝑥 3 + 6𝑥 2 + 4𝑥 + 1 ↔ 4𝑥 2 + 4𝑥 + 1 =

m nr. râd. ec. f(x)=m

1) 12 + 22 + 32 + ⋯ + 1002 − 2(1 ∙ 2 + 3 ∙ 4 + 5 ∙ 6 + ⋯ + 99 ∙ 100) = (12 − 2 ∙ 1 ∙ 2 + 22 ) + (32 − 2 ∙ 3 ∙ 4 + 42 ) +

termeni raţionali şi 84 iraţionali.

2) Pentru 𝑥 = 1, obţinem: (𝑓 ∘ 𝑓)(1) = 1 (1). În relaţia (𝑓 ∘ 𝑓)(𝑥) = 𝑥 2 − 𝑥 + 1 înlocuim 𝑥 cu 𝑓(𝑥) şi obţinem

2) a) 𝑃(𝑥) = 𝑥 4 + 𝑥 2 + 1 = 𝑥 4 + 2𝑥 2 + 1 − 𝑥 2 = (𝑥 2 + 1)2 − 𝑥 2 = (𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 + 1); b) Ecuaţia 𝑥 2 + 𝑥 +

c) Aplicăm relaţia de la pct. b) şi schimbăm alternativ semnele:

1) Avem 𝑃 = 𝑐𝑡𝑔 1° ∙ 𝑐𝑡𝑔 2° ∙ … ∙ 𝒄𝒕𝒈 𝟗𝟎° ∙ … ∙ 𝑐𝑡𝑔 179° = 0.

2) a) 𝑄(𝑥) = 𝑥 2 + 1 = 𝑥 2 − 𝑖 2 = (𝑥 − 𝑖)(𝑥 + 𝑖); b) 𝑃(𝑥) = (𝑥 2 + 2)100 + (𝑥 2 + 1)50 + 𝑥 4 + 𝑥 3 + 𝑥 + 1 =

−𝑎 ∙ 𝑖 + 𝑏 → 𝑎 = 0, 𝑏 = 3. Deci restul este 𝑅(𝑥) = 3.

4) Există 900 numere de formă ̅̅̅̅̅

1) a) det(𝐴 + 𝐵) = det 𝐼3 = 1; b) 𝐴𝐶 + 𝐵𝐶 = 𝐶𝐴 + 𝐶𝐵 ↔ (𝐴 + 𝐵)𝐶 = 𝐶(𝐴 + 𝐵) ↔ 𝐼3 𝐶 = 𝐶 ∙ 𝐼3 ↔ 𝐶 = 𝐶; c)

1) a) 𝑓 ′ (𝑥) = (𝑥 7 − 7𝑥 + 5)′ = 7𝑥 6 − 7 = 7(𝑥 − 1)(𝑥 + 1)(𝑥 2 + 𝑥 + 1)(𝑥 2 − 𝑥 + 1) = 0 → 𝑥 = ±1. Întocmim

3) Avem 𝑥 2 − 𝑥 − 2 ≥ 0 → 𝑥 ∈ (−∞, −1] ∪ [2, +∞)(1). Discutăm inecuaţia √𝑥 2 − 𝑥 − 2 ≤ 𝑥 + 3 în funcţie de semnul

6) Metoda 1) 𝐸 = (𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 )2 − 4𝑏 2 𝑐 2 = (𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 − 2𝑏𝑐)(𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2 + 2𝑏𝑐) = [(𝑏 − 𝑐)2 −

√(𝑥 2 − 1)(𝑦 2 − 1) + 1 = √(𝑦 2 − 1)(𝑥 2 − 1) + 1; c) 𝑥 ∗ 𝑥 = √(𝑥 2 − 1)2 + 1; 𝑥 ∗ 𝑥 ∗ 𝑥 = √(𝑥 2 − 1)3 + 1. Ecuaţia

3) Luând 𝑧 = 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖 ∈ ℂ, ecuaţia: 4𝑧 2 + (𝑧̅)2 = 4|𝑧|2 − 8 + 6 ∙ 𝑖 devine: 4(𝑎2 − 𝑏 2 + 2𝑎𝑏𝑖) + (𝑎2 − 𝑏 2 − 2𝑎𝑏𝑖) =

cos 𝑥 sin 𝑥 cos 𝑦 sin 𝑦 cos(𝑥 + 𝑦) sin(𝑥 + 𝑦)

4) 𝐶𝑛0 + 𝐶𝑛1 + 𝐶𝑛2 + ⋯ + 𝐶𝑛𝑛 = 512 ↔ 2𝑛 = 29 → 𝑛 = 9.

⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗

1) Fie 𝑥 = 2𝑛 . Ecuaţia 1 + 2 + 4 + 8 + 16 + ⋯ + 𝑥 = 511 devine: 1 + 21 + 22 + ⋯ + 2𝑛 = 511 → 2𝑛+1 − 1 = 511 →

|𝑎+2𝑏−16| |𝑎 − 3𝑏 + 4| = √2|2𝑎 − 𝑏 − 2| 𝑎 − 3𝑏 + 4 = ±√2(2𝑎 − 𝑏 − 2)

2) a) 𝑄(𝑥) = 𝑥 3 − 2𝑥 2 − 𝑥 + 2 = 𝑥 2 (𝑥 − 2) − (𝑥 − 2) = (𝑥 − 2)(𝑥 − 1)(𝑥 + 1); b) 𝑆 = 𝑎100 + 𝑎98 + 𝑎96 + ⋯ +

2) a) 𝑓1 (𝑥) = 0 ↔ 𝑥 3 − 3𝑥 2 − 4𝑥 + 12 = 0 → 𝑥 2 (𝑥 − 3) − 4(𝑥 − 3) = 0 → (𝑥 − 3)(𝑥 − 2)(𝑥 + 2) = 0 → 𝑥1 =

1) 𝑖 𝑘 + 𝑖 𝑘+1 + 𝑖 𝑘+2 + 𝑖 𝑘+3 = 𝑖 𝑘 (1 + 𝑖 − 1 − 𝑖) = 0, ∀𝑘 ∈ ℕ. Astfel : 𝑖 1 + 𝑖 2 + 𝑖 3 + ⋯ + 𝑖 43 = (𝑖 + 𝑖 2 + 𝑖 3 + 𝑖 4 ) + ⋯ +

2) (𝑚2 + 1) ∙ 𝑥 2 − (2𝑚2 + 1) ∙ 𝑥 + 𝑚2 + 2 > 0 ↔ 𝑚2 (𝑥 2 − 2𝑥 + 1) + 𝑥 2 − 𝑥 + 2 > 0 adevărat.

𝑥−1 𝑥 𝑥 𝐶2,3 −𝐶1 𝑥 − 1 1 1 𝐿2 −𝐿1 𝑥 − 1 1 1

2) a) 𝑃2 (𝑥) = 𝑥 8 + 𝑥 3 + 2𝑥 2 + 𝑥 + 1 = 𝑥 2 (𝑥 6 + 𝑥 3 + 1) − 𝑥 5 + 𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑥 + 1; b) Dacă 𝑛 > 1, suma 𝑥1 + 𝑥2 +

1) a) 𝑓1 (𝑥) = 2𝑥 3 − 6𝑥 2 + 6𝑥 − 2 → 𝑓1′ = 6𝑥 2 − 12𝑥 + 6 = 6(𝑥 − 1)2 ≥ 0 → 𝑓1 strict crescătoare pe R; b) Pentru

1) Dacă [𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + (2𝑎 + 𝑏 + 𝑐 − 2)√𝟐] + 𝒊 ∙ [(𝑎 + 2𝑏 + 𝑐 − 2) + +(𝑎 + 𝑏 + 2𝑐)√𝟑] ∈ 𝑄 →

1) a) Presupunem, prin metoda reducerii la absurd, că punctele 𝐴𝑚 , 𝐴𝑛 , 𝐴𝑝 sunt coliniare → ∆=

b) Calculăm a doua derivata 𝑓 ′′ (𝑥) = ((𝑥 − 1)2 (4 − 𝑥)𝑒 −𝑥 )′ = (𝑥 − 1)(𝑥 2 − 8𝑥 + 13)𝑒 −𝑥 = 0 → 𝑥 ∈

m (−∞, 0] (0,27𝑒 −4 ) 27𝑒 −4 (27𝑒 −4 , +∞)

1) 𝛼 = |√2 ∙ 𝒊 + √−2 ∙ 𝒊| = |√1 + 2𝑖 + 𝑖 2 + √1 − 2𝑖 + 𝑖 2 | = |±(1 + 𝑖) ± (1 − 𝑖)| = 2 (pentru orice alegere a

1) a) Relaţia Cayley-Hamilton: 𝑋 2 − (𝑎 + 𝑑) ∙ 𝑋 + (𝑎𝑑 − 𝑏𝑐) ∙ 𝐼2 = 𝑂2 se verifică prin calcul; b) Verificăm afirmaţia: