Contabilitatea stocurilor de mărfuri şi materiale

1. Conţinutul, esenţa şi structura stocurilor de mărfuri şi materiale (SMM)

2. Modul de evidenţă şi evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale
3. Gestiunea stocurilor de mărfuri şi materiale
4. Contabilitatea materialelor
5. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durata (OMVSD)
6. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie
7. Contabilitatea produselor
8. Contabilitatea mărfurilor

1
SMM cuprind categoriile de bunuri economice aflate la dispoziţia întreprinderii şi
destinate pentru:
 A fi consumate la prima lor utilizare
 A fi înregistrate ca producţie în curs de execuţie
 A fi vîndute în aceiaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie
Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri, stocurile se caracterizează prin faptul că
se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi.
Pentru întreprinderile de producţie stocurile se întîlnesc în următoarele faye ale circuitului
economic:
 Faza de aprovizionare
 Producţia
 Desfacerea
În faza de aprovizionare activele curente, sub formă de disponibilităţi băneşti, se
transformă în active curente sub formă de SMM.
În faza de producţie, materiile prime şi materialele consumate se transformă în stocuri
de semifabricate şi produse finite
În faza de desfacere, stocurile de produse şi semifabricate sunt realizate clienţilor, iar
aceştia urmează să încaseze disponibilităţi băneşti.
În cazul întreprinderilor de comerţ ciclul de exploatare are 2 faze:
 Aprovizionarea
 Desfacerea
Conform SNC 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”, SMM includ:
1. Materiale
2. Animale la creştere şi îngrăşat
3. OMVSD
4. Producţie în curs de execuţie
5. Producţie
6. Mărfuri
Materialele includ:
 Materii prime
 Materiale consumabile
Materia primă e prezentată de bunurile ce participă direct la fabricarea produselor şi se
regăsesc în produsul finit integral sau parţial, păstrîndu-şi forma sau transformîndu-se.
Materialele consumabile sunt acele categorii de bunuri ce participă direct la procesul de
producţie fără a se regăsi de regulă în conţinutul material al bunurilor fabricate. Exemplu:
combustibil, ambalaje, piese de schimb, seminţe, furaje etc.
Animalele la creştere şi îngrăşat cuprind animalele tinere existente în întreprindere în
scopul creşterii pentru a fi trecute la îngrăşat sau la animale de muncă.
 OMVSD sunt bunurile cu o valoare nu mai mare de limita stabilită pentru a fi considerate
mijloace fixe, indiferent de durata lor de utilizare sau cu o durată de utilizare mai mică de 1 an,
indiferent de valoarea lor.
Producţia în curs de execuţie e producţia ce nu a trecut prin toate fazele de prelucrare
prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele terminate ce nu au fost supuse probelor
calitative.
Produsele sunt reprezentate de bunuri în diferite faze din procesul de producţie sau ale
activităţii destinate livrării terţelor persoane şi în unele cazuri – consumului intern.
Mărfurile sunt bunurile pe care întreprinderea le cumpără pentru revînzare.
SMM aflate-n circuitul economic al întreprinderii se caracterizează prin stocuri iniţiale şi
finale.

2
Stocurile achiziţionate se constată în contabilitate indiferent de achitarea datoriei pentru
ele, cu condiţia existenţei documentelor primare necesare, astfel documentele primare ce justifică
procurarea stocurilor sunt:
 Factura de expediţie
 Factura fiscală
 Actul de achiziţie
 Bonul de intrare
 Etc
Valoare stocurilor vîndute se constată drept cheltuială a perioadei în care se determină
veniturile din aceste vînzări, fapt ce asigură concordanţa dintre venituri şi cheltuieli.
Potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, SMM pot fi evaluate în următoarele
momente importante ale perioadei de gestiune:
 La intrarea în patrimoniu
 La ieşirea din patrimoniu (trecerea în consum)
 La inventariere
 La data întocmirii rapoartelor financiare
În literatura de specialitate, evaluarea la intrarea în patrimoniu e denumită „evaluare
iniţială”. Evaluarea la ieşire – „evaluare curentă”, iar la data întocmirii rapoartelor financiare –
„evaluare de bilanţ”.
Conform regulii generale de evaluare a stocurilor şi înregistrarea lor, evaluarea la
valoarea de intrare poate fi:
 Pentru bunurile cumpărate: valoarea de cumpărare plus cheltuielile aferente
procurării fără TVA şi accize
 Pentru bunurile obţinute din producţie proprie: costul efectiv
 În cazul schimbului stocurilor: valoarea venală a bunurilor primite sau predate în
procesul schimbului
 Pentru stocurile aduse ca aport la capital, obţinute cu titlu gratuit sau prin donaţie:
valoarea de utilitate
La intrarea în patrimoniu , stocurile se evaluează şi se înregistrează astfel:
 Materiile prime şi materialele, OMVSD, animalele, mărfurile şi alte bunuri
cumpărate – la valoarea de intrare ce se constată din următoarele elemente:
valoarea de cumpărare a stocurilor, cheltuielile aferente procurării, taxele vamale
aferente stocurilor importate etc. În respectivul cost de achiziţie nu se includ:
impozitele ce ulterior urmează a fi restituite întreprinderii de către organele
fiscale, precum şi rabaturile acordate de furnizor.
 Producţia în curs de execuţie, semifabricatele şi produsele finite, precum şi alte
bunuri fabricate de întreprindere sunt evaluate la costul efectiv, care e format din
 suma consumurilor de materiale, muncă, atribuite consumurilor directe, precum şi
cele indirecte de producţie.
 Stocurile primite-n urma schimbului sunt evaluate la valoarea de piaţă corectată
cu suma mijloacelor băneşti plătite sau echivalentul acestora, la valoarea de bilanţ
în cazul în care nu există valoare venală confirmată, precum şi la valoarea
contractuală.
Pentru evaluarea stocurilor la ieşirea acestora din patrimoniu pot fi aplicate următoarele
metode:
 Metoda costului normativ: poate fi utilizată la evaluarea curentă şi controlul
operativ al existenţei. La determinarea costului normativ se va ţine cont de nivelul
normativ al consumurilor şi cheltuielilor directe şi indirecte.
 Metoda vînzărilor cu amănuntul, numită şi „procentul de profit global”: se
recomandă a fi aplicată în comerţ la evaluarea unei cantităţi mari de mărfuri, care
au un procent de profit relativ egal cu preţul vînzărilor în cazul unui sortiment ce
variază rapid.
 Metoda de identificare: se aplică în cazul determinării costului unităţilor de
stocuri ce nu sunt reciproc substituibile
 Metoda costului mediu ponderat
 Metoda FIFO (prima intrare – prima ieşire)
 Metoda LIFO (ultima intrare – prima ieşire)
Ultimele 3 metode se aplică la determinarea costului stocurilor ieşite cu un sortiment
variat şi reciproc substituibile.
Indiferent de metoda de evaluare utilizată de întreprindere, aceasta trebuie să se menţină
pentru întreaga perioadă de gestiune şi cea ulterioară, asigurînd astfel comparabilitatea
informaţiei şi posibilitatea efectuării unei analize în dinamică.
Stocurile se evaluează la inventariere la valoarea de inventar sau de utilitate. Valoarea de
inventar e valoarea stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale în momentul inventarierii,
ţinînd cont de utilitatea bunului şi preţul de piaţă al acestuia. La inventariere pot fi stabilite
valorile ce delimitează stocurile în 3 categorii:
 Stocuri ce nu prezintă deprecieri: valoarea de inventar pentru ele este egală cu
cea de intrare
 Stocuri ce au suferit deprecieri: sunt evaluate la un preţ posibil de valorificat,
iar valoarea lor de inventar este mai mică ca cea de intrare.
 Stocuri pentru care utilitatea sau preţul pieţei creşte: valoarea de inventar este
mai mare de cît cea de intrare.
Evaluarea stocurilor la întocmirea rapoartelor financiare are ca scop obţinerea unei
situaţii reale al acestora. Stocurile se reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică
dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Costul stocurilor cuprinde: cheltuielile de achiziţionare,
de prelucrare, de aducere a acestora la locul păstrării şi în stare de utilitate. Valoarea realizabilă
netă este preţul de vînzare al stocurilor probabil diminuat cu cheltuielile accesorii pentru
comercializarea lor.
Evaluarea stocurilor la valoarea realizabilă netă se efectuează atunci, cînd aceasta este
sub cost, adică în cazul reducerii preţului la anumite bunuri, deteriorării parţiale, uzurii etc.

4
 Intrarea materialelor la întreprindere are loc în urma procurării acestora, primirii ca aport
în capitalul statutar sau cu titlu gratuit, fabricării în secţiile auxiliare sau de bază, constatării ca
plusuri în urma inventarierii etc.
Înregistrarea materialelor se face în baza documentelor primare justificative, precum:
factura fiscală, de expediţie, acte de achiziţie, bonuri de intrări etc. care sunt întocmite în modul
corespunzător. Reflectarea în contabilitate a materialelor fără de documente justificative nu se
admite.
Pentru ţinerea evidenţei contabile a materialelor este destinat conul de activ 211
„Materiale”. În Debitul contului se reflectă valoarea de intrare a materialelor procurate, costul
efectiv al materialelor fabricate la întreprindere, valoarea realizabilă netă al materialelor
obţinute-n urma casării mijloacelor fixe şi OMVSD, valoarea de piaţă al plusurilor constatate la
inventariere. În creditul contului se reflectă valoarea de bilanţ al materialelor ieşite din
întreprindere, valoarea materialelor consumate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi
ale întreprinderii, valoarea materialelor constatate lipsuri la inventariere. Soldul contului este
debitor şi reprezintă valoarea materialelor existente la sfîrşitul perioadei de gestiune.
Pentru reflectarea intrării materialelor la întreprindere pot fi întocmite formulele:
 Intrarea materialelor ca urmare al procurării lor: Dt 211 Ct 521
 Reflectarea TVA aferente procurării materialelor: Dt 534 Ct 521
 Reflectarea intrării materialelor prin intermediul titularului de avans: Dt 211
Ct 227/532
 Primirea materialelor cu titlu gratuit: Dt 211 Ct 622
 Primirea materialelor ca aport la capitalul statutar de la fondatori în momentul
creării întreprinderii: Dt 211 Ct 313
 Fabricarea materialelor de întreprindere: Dt 211 Ct 811/812
 Reflectarea materialelor achiziţionate prin schimb contra alte active: Dt 211 Ct
221
 Reflectarea plusurilor la inventariere: Dt 211 Ct 612
 Obţinerea materialelor în urma casării OMVSD în limita valorii rămase: Dt 211
Ct 213
 Obţinerea materialelor în urma casării OMVSD peste limita valorii probabile
rămase: Dt 211 Ct 612
 Obţinerea materialelor în cazul lichidării Mijloacelor Fixe in limita valorii
probabile rămase: Dt 211 Ct 123
 Obţinerea materialelor în cazul lichidării Mijloacelor Fixe peste limita valorii
probabile rămase: Dt 211 Ct 621
În momentul eliberării materialelor din depozitele întreprinderii se perfectează după caz
bonul de consum şi fişa limită de consum, astfel, la ieşirea materialelor din depozit se întocmesc
formulele:
 Consumul de materiale pentru necesităţi productive: Dt 811/812/813 Ct 211
 Utilizarea materialelor în activitatea de comercializare: Dt 712 Ct 211
 Utilizarea materialelor pentru necesităţi generale şi administrative: Dt 713 Ct
211
 Utilizarea materialelor în procesul de scoatere din funcţiune a Mijloacelor Fixe:
Dt 721 Ct 211
 Utilizarea materialelor în procesul procurării, creării sau îmbunătăţirii activelor pe
termen lung: Dt 112/121 Ct 211
 Constatarea lipsurilor de materiale ca urmare a inventarierii: Dt 714 Ct 211

5
 OMVSD reprezintă activele a căror valoare unitară e mai mică de cît plafonul stabilit de
legislaţie, indiferent de durata de exploatare, sau cu o durată de serviciu mai mică de 1 an,
indiferent da valoarea unei unităţi.
În componenţa OMVSD sunt incluse:
1. Instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie specială
2. Utilajul de schimb
3. Ambalajul tehnologic
4. Inventarul de producţie şi uz casnic
5. Îmbrăcămintea şi încălţămintea specială
6. Dispozitivele de protecţie
7. Etc
Evidenţa operaţiilor cu OMVSD se perfectează în baza documentelor primare similare
stocurilor de materiale. Evidenţa analitică a OMVSD se ţine pe obiecte, locuri de păstrare şi
direcţii de utilizare.
Pentru evidenţa OMVSD e destinat contul de activ 213 „Obiecte de mică valoare şi
scurtă durată”. În debitul contului se reflectă:
 Valoarea de intrare a OMVSD procurate
 Costul efectiv al OMVSD fabricate la entitatea economică
 Valoarea OMVSD aflate în exploatare a căror valoare unitară nu depăşeşte ½ din
limita stabilită de legislaţie.
În creditul contului se reflectă:
 Valoarea de bilanţ al obiectelor ieşite din patrimoniul întreprinderii atunci cînd
sunt date în exploatare, casare, vîndute, transmise cu titlu gratuit etc.
 Uzura decontată aferentă OMVSD ieşite.
Soldul contului este debitor şi reflectă valoarea OMVSD la finele perioadei de gestiune.
În evidenţa analitică, contul 213 poate avea subconturile:
 213.1 „OMVSD în stoc”
 213.2 „OMVSD în exploatare”
 213.3 „Construcţii provizorii (neprevăzute-n lista cu titluri)”
Contabilitatea intrării obiectelor de inventar în depozite pe calea achiziţionării, producţiei
proprii ori pe orice cale se organizează similar celei al materialelor, prin debitarea contului 213 şi
creditarea conturilor 521, 227, 532, 522, 539, 622, 313, 537, 811, 812, 612 etc. în dependenţă de
sursa de provenienţă.
OMVSD a căror valoare unitară e mai mică de cît ½ din plafonul stabilit urmează să fie
casate la cheltuieli sau consumuri pe măsură dării acestor obiecte în exploatare, respectiv,
consumul OMVSD sau darea în exploatare a lor, în contabilitate se va reflecta prin următoarele
formule contabile:
 Utilizarea OMVSD în activitatea de producţie: Dt 811/812/813 Ct 231
 Utilizarea OMVSD în activitatea comercială: Dt 712 Ct 213
 Utilizarea OMVSD pentru necesităţi generale şi administrative: Dt 713 Ct 213
 Utilizarea OMVSD în procesul de lichidare sau utilizare a mijloacelor fixe: Dt
721 Ct 213
 Consumul OMVSD la procurarea sau crearea, instalarea activelor nemateriale sau
mijloacelor fixe: Dt 111/121 Ct 213
 Constatarea lipsurilor de OMVSD în urma inventarierii: Dt 714 Ct 213
OMVSD a căror valoare unitară depăşeşte ½ din plafonul stabilit de legislaţie se
decontează prin calcularea uzurii, ce se determină la darea în exploatare în mărime de 100% din
valoarea OMVSD diminuată cu valoarea probabilă rămasă.
Pentru evidenţa sintetică a uzurii OMVSD se foloseşte contul 214 „Uzura obiectelor de
mică valoare şi scurtă durată”. În debitul contului se reflectă calcului uzurii OMVSD. În
creditul contului se reflectă decontarea uzurii calculate aferentă OMVSD ieşite.
 Calculul uzurii OMVSD a căror valoare unitară depăşeşte ½ din limita stabilită de
legislaţie se contabilizează prin debitarea conturilor 811, 812, 813, 712, 713, 714, 721, 112, 121
şi creditarea contului 214.
Pe măsura scoaterii din funcţiune a OMVSD se recurge la casarea uzurii calculate, care se
reflectă în contabilitate prin formula: Dt 214 Ct 213.
Reflectarea bunurilor obţinute în urma casării OMVSD în contabilitate are loc astfel:
 În limita valorii probabile rămase: Dt 211 Ct 213
 Peste limita valorii probabile rămase: Dt 211 Ct 612
În cazul în care valoarea probabilă rămasă a OMVSD e mai mare ca valoarea materialelor
sau a deşeurilor obţinute la scoaterea din folosinţă a acestora, diferenţa se înregistrează prin
formula: Dt 714 Ct 213.

6
Producţia-n curs de execuţie cuprinde producţia ce nu a trecut prin toate fazele de
prelucrare, precum şi bunurile terminate ce nu au trecut probele calitative şi cantitative.
Contabilitatea producţiei în curs de execuţie se ţine-n conul 215 „Producţia în curs de
execuţie”. El se debitează cu suma produselor şi serviciilor în curs de execuţie la finele perioadei
de gestiune şi se creditează cu valoarea de bilanţ a produselor în curs de execuţie în curs de
gestiune. Soldul debitor reflectă valoarea produselor şi serviciilor în curs de execuţie la finele
perioadei de gestiune, astfel, obţinerea producţiei în curs de execuţie se reflectă-n contabilitate la
costul efectiv al acesteia prin formula: Dt 215 Ct 811/812.
Trecerea în componenţa consumurilor a producţiei în curs de execuţie se înregistrează
prin formula: Dt 811/812 Ct 215.
Pentru plusurile de producţie în curs de execuţie constatate cu ocazia inventarierii se
utilizează formula: Dt 215 Ct 612.
Pentru reflectarea lipsurilor constatate-n urma inventarierii este destinată formula: Dt 714
Ct 215
Decontarea pieselor aferente comenzilor anulate are loc prin formula contabilă: Dt 714
Ct 215
Reflectarea producţiei în curs de execuţie distruse în urma unor evenimente excepţionale
are loc astfel: Dt 723 Ct 215.
Producţia în curs de execuţie se evaluează la cost efectiv sau normativ.

7
Produsele reprezintă bunurile, lucrările şi serviciile obţinute-n diferite faze ale procesului
de producţie, destinate livrării, precum şi consumului intern.
Contabilitatea produselor se ţine-n contul de activ 216 „Produse”. În debitul contului se
reflectă costul produselor fabricate la finele perioadei de gestiune. În creditul contului se reflectă
valoarea produselor ieşite. Soldul debitor reflectă valoarea produselor la finele perioadei de
gestiune.
Fabricarea produselor se reflectă prin formula: Dt 216 Ct 811.
Ieşirea produselor finite prin vînzare se reflectă prin formula: Dt 711 Ct 216.
Plusurile constatate la inventariere se reflectă-n contabilitate în felul următor: Dt 216 Ct
612.
Lipsurile constatate se reflectă prin următoarea formulă: Dt 714 Ct 216.
Produsele distruse-n urma calamităţilor naturale sau alte evenimente excepţionale se
reflectă prin intermediul formulei contabile: Dt 723 Ct 216.

8
 Mărfurile sunt bunurile procurate-n scopul revînzării lor. Pentru evidenţa mărfurilor se
utilizează contul 217 „Mărfuri”. Acest cont este un cont de activ şi se debitează cu valoarea de
intrare a mărfurilor achiziţionate şi cheltuielile aferente procurării lor, iar se creditează cu
valoarea de bilanţ a mărfurilor ieşite, astfel intrarea mărfurilor la întreprindere se reflectă prin
formulele contabile:
 Achiziţionarea de la furnizori: Dt 217 Ct 521, concomitent cu Dt 534 Ct 521
 Achiziţionarea prin intermediul titularului de avans: Dt 217 Ct 227/532
 Primirea mărfurilor ca aport la capitalul statutar la înfiinţarea întreprinderii: Dt
217 Ct 313
 Primirea mărfurilor ca aport la capitalul statutar la modificarea capitalului
statutar: Dt 217 Ct 537
 Primirea gratuită: Dt 217 Ct 622
 Constatarea plusurilor la inventariere: Dt 217 Ct 612
 Cheltuieli aferente procurării mărfurilor: Dt 217 Ct 539/812/531/533
 Vînzarea mărfurilor: Dt 711 Ct 217
 Constatarea lipsurilor la inventariere: Dt 714 Ct 217
 Pierderea mărfurilor ca urmare a evenimentelor excepţionale: Dt 723 Ct 217
Pentru evidenţa mărfurilor la preţ de vînzare e necesară utilizarea contului 821 „Adaos
comercial”.
Organizarea contabilităţii mărfurilor e influenţată de factori cum ar fi forma circulaţiei
mărfurilor (cu ridicata sau cu amănuntul).
În cazul circulaţiei mărfurilor cu ridicata: vînzarea se face pe baza documentelor primare
iar încasarea se realizează ulterior. Contabilizarea se efectuează la contul de evidenţă a creanţelor
221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
În cazul circulaţiei cu amănuntul: vînzarea se face cu plata imediată în numerar,
utilizîndu-se contul 846 „Încasări din vînzarea mărfurilor cu amănuntul”.