Titularizare Matematică-13 iulie 2022

Algebră-Clasa a X-a

Soluție:
1 𝑧 1
a) Din relația 𝐸(𝑧) = 3 rezultă că 𝑧2 +3𝑧+1 = 3.

Folosim proprietatea fundamentală a proporțiilor și avem: 𝑧 2 + 3𝑧 + 1 = 3𝑧, de unde 𝑧 2 + 1 =

0, adică 𝑧 2 = −1 sau 𝑧 2 = 𝑖 2 , ceea ce implică 𝑧 = ±𝑖 .

Numerele căutate sunt 𝑧1 = 𝑖 și 𝑧2 = −𝑖.

b) Forma algebrică a unui număr complex este 𝑧 = 𝑎 + 𝑏𝑖 , cu 𝑎,  𝑏 numere reale.
Din datele problemei, avem că 𝑧 nu este număr real, deci 𝑏 ≠ 0 .

Modulul unui număr complex este |𝑧| = √𝑎2 + 𝑏 2 . Cum |𝑧| = 1 rezultă că √𝑎2 + 𝑏 2 = 1,
adică 𝑎2 + 𝑏 2 = 1.
(𝑎+𝑏𝑖) 𝑎+𝑏𝑖
Calculăm 𝐸(𝑧) = 𝐸(𝑎 + 𝑏𝑖) = (𝑎+𝑏𝑖)2+3(𝑎+𝑏𝑖)+1 = 𝑎2 +2𝑎𝑏𝑖+𝑏2𝑖2+3𝑎+3𝑏𝑖+1

Ținem cont de faptul că 𝑖 2 = −1 și obținem:

𝑎 + 𝑏𝑖 𝑎 + 𝑏𝑖
𝐸(𝑎 + 𝑏𝑖) = = 2
𝑎2 + 2𝑎𝑏𝑖 − 𝑏 + 3𝑎 + 3𝑏𝑖 + 1 𝑎 + 2𝑎𝑏𝑖 − 𝑏 + 3𝑎 + 3𝑏𝑖 + 𝑎2 + 𝑏 2
2 2

Dar, în loc de ultimul termen 1, putem scrie 𝑎2 + 𝑏 2 și calculând, găsim:

𝑎+𝑏𝑖 𝑎+𝑏𝑖 𝑎+𝑏𝑖 1
𝐸(𝑎 + 𝑏𝑖) = 2𝑎2 +2𝑎𝑏𝑖+3𝑎+3𝑏𝑖 = 2𝑎(𝑎+𝑏𝑖)+3(𝑎+𝑏𝑖) = (2𝑎+3)(𝑎+𝑏𝑖) = 2𝑎+3 ∈  ℝ, ceea ce trebuia
demonstrat.
𝑧
c) Dacă 𝐸(𝑧) este număr real, înseamnă că 𝑧2 +3𝑧+1 = 𝑝  ∈  ℝ.

Obținem, prin calcul, că: (𝑧 2 + 3𝑧 + 1)𝑝 = 𝑧, adică: 𝑧 2 𝑝 + 3𝑧𝑝 + 𝑝 = 𝑧.

Înlocuim forma algebrică a numărului complex 𝑧 = 𝑎 + 𝑏𝑖 .
Relația obținută este: (𝑎 + 𝑏𝑖)2 𝑝 + 3(𝑎 + 𝑏𝑖)𝑝 + 𝑝 = 𝑎 + 𝑏𝑖
Prelucrăm relația: (𝑎2 + 2𝑎𝑏𝑖 + 𝑏 2 𝑖 2 )𝑝 + 3(𝑎 + 𝑏𝑖)𝑝 + 𝑝 = 𝑎 + 𝑏𝑖, adică: (𝑎2 + 2𝑎𝑏𝑖 − 𝑏 2 )𝑝 +
3(𝑎 + 𝑏𝑖)𝑝 + 𝑝 = 𝑎 + 𝑏𝑖.
Pentru ca două numere complexe să fie egale, părțile lor reale, respectiv părțile lor imaginare
trebuie să fie egale, deci: 2𝑎𝑏𝑝 + 3𝑏𝑝 = 𝑏  . Dar cum 𝑏 ≠ 0 , putem împărți prin 𝑏 și avem:
1
2𝑎𝑝 + 3𝑝 = 1 , adică 𝑝(2𝑎 + 3) = 1 sau 𝑝 = 2𝑎+3.
𝑎
Dim egalitatea părților reale, avem: 𝑝(𝑎2 − 𝑏 2 + 3𝑎 + 1) = 𝑎 sau 𝑝 = 𝑎2−𝑏2+3𝑎+1.
1 𝑎
Egalăm cele două expresii găsite pentru numărul 𝑝 : 2𝑎+3 = 𝑎2−𝑏2+3𝑎+1.

Atunci: 𝑎2 − 𝑏 2 + 3𝑎 + 1 = 𝑎(2𝑎 + 3) sau 𝑎2 − 𝑏 2 + 3𝑎 + 1 = 2𝑎2 + 3𝑎.

Prelucrăm relația și găsim: 𝑎2 − 𝑏 2 + 1 = 2𝑎2 , adică 𝑎2 − 𝑏 2 − 2𝑎2 = −1 sau −𝑎2 − 𝑏 2 =
−1Așadar, 𝑎2 + 𝑏 2 = 1, ceea ce ne conduce la faptul că |𝑧| = 1.

Geometrie

Soluție:

a) Din faptul că 𝐵𝑀 este bisectoarea unghiului 𝐴𝐵𝐶 rezultă că unghiurile 𝐴𝐵𝑀 și

𝐵𝑀𝐶 sunt congruente.

Observăm că triunghiurile 𝐴𝐵𝑀 și 𝐷𝐵𝑀 sunt congruente, pentru că 𝑀𝐵 = 𝑀𝐵 , fiind

latură comună, unghiurile 𝑀𝐴𝐵 și 𝑀𝐷𝐵 sunt drepte, deci din cazul de congruență
𝐼. 𝑈 reiese congruența triunghiurilor menționate.

Dar triunghiurile fiind congruente, înseamnă că toate elementele lor sunt respectiv
congruente. Obținem: 𝐴𝑀 = 𝑀𝐷,  𝐴𝐵 = 𝐷𝐵 și unghiurile congruente 𝐴𝑀𝐵 și 𝐷𝑀𝐵 .
 Unghiurile congruente ne conduc la faptul că semidreapta 𝑀𝐵 este bisectoarea unghiului
𝐴𝑀𝐷 .

b) Am refăcut desenul pentru a demonstra ceea ce trebuie la subpunctul acesta.

Comparăm triunghiurile 𝐴𝑀𝐼 și 𝐷𝑀𝐼 .

Am demonstrat la subpunctul a) că 𝐴𝑀 = 𝐷𝑀 și că unghiurile 𝐴𝑀𝐼 = 𝐷𝑀𝐼 , 𝐼 este situat pe
segmentul 𝐵𝑀 , evident, deoarece 𝐼 este punctul de intersecție al bisectoarelor, iar 𝐵𝑀 este
bisectoare. Mai avem că 𝑀𝐼 = 𝑀𝐼 (latură comună).
Reiese din cazul de congruență 𝐿. 𝑈. 𝐿 că triunghiurile 𝐴𝑀𝐼 și 𝐷𝑀𝐼 sunt congruente, așadar
toate elementele omoloage sunt congruente, adică 𝐴𝐼 = 𝐷𝐼 (ceea ce trebuia demonstrat),
unghiurile 𝐴𝐼𝑀 și 𝐷𝐼𝑀 sunt congruente și unghiurile 𝑀𝐴𝐼 și 𝑀𝐷𝐼 sunt congruente.
c)
Fie 𝑁𝐸 ⊥ 𝐵𝐶 . Cum 𝑀𝐷 ⊥ 𝐵𝐶 , rezultă că 𝑀𝐷  ∥  𝑁𝐸 , adică patrulaterul 𝑀𝐷𝐸𝑁 este trapez
dreptunghic. Dacă notăm cu 𝐹 mijlocul laturii 𝐷𝐸 , reiese că 𝑃𝐹 este linie mijlocie a trapezului
și atunci 𝑃𝐹 ⊥ 𝐵𝐶 .
Comparăm triunghiurile 𝐴𝐶𝑁 și 𝐸𝐶𝑁 .
𝐴 = 𝐸 ( ambele sunt unghiuri drepte)

𝐶𝑁 = 𝐶𝑁 (latură comună)

𝐴𝐶𝑁 = 𝐸𝐶𝑁 (𝐶𝑁 = bisectoarea unghiului 𝐶 .

Rezultă, din cazul 𝑈. 𝐿. 𝑈 că triunghiurile sunt congruente, adică 𝐴𝐶 = 𝐸𝐶 , 𝐴𝑁 = 𝐸𝑁 și

unghiurile 𝐴𝑁𝐶 = 𝐸𝑁𝐶 .
𝐴𝐶 = 𝐸𝐶,   𝐴𝐶𝐼 = 𝐸𝐶𝐼,   𝐶𝐼 = 𝐶𝐼,   așadar triunghiurile 𝐴𝐶𝐼 ș𝑖 𝐸𝐶𝐼 sunt congruente. Deci: 𝐴𝐼 =
𝐸𝐼 . Dar 𝐴𝐼 = 𝐷𝐼 și atunci 𝐸𝐼 = 𝐷𝐼 , adică 𝐸𝐼𝐷 este triunghi isoscel.

Cum F este mijlocul laturii 𝐷𝐸 a triunghiului 𝐸𝐼𝐷 , rezultă că 𝐼𝐹 este mediană. Dar cum
mediana într-un triunghi isoscel este și înălțime rezultă că 𝐼𝐹 ⊥ 𝐵𝐶 .
Avem următoarele: 𝐼𝐹 ⊥ 𝐵𝐶 , 𝑃𝐹 ⊥ 𝐵𝐶 . Înseamnă că 𝐼,  𝑃 și 𝐹 sunt coliniare, adică 𝑃𝐼 ⊥ 𝐵𝐶 .
Algebră -Clasa a XII-a

Soluție: a) (G, ∘ ) este grup, din formula pentru simetricul unui element din G avem:
𝑥 ∘ 𝑥 ∗ = 𝑥 ∗ ∘ 𝑥 = 𝑒, unde 𝑥 ∗ este simetricul lui 𝑥 . Din ipoteza problemei avem că 𝑥 𝑛 = 𝑒,
adică 𝑥 ∘ 𝑥 𝑛−1 = 𝑒 și 𝑥 𝑛−1 ∘ 𝑥 = 𝑒, ceea ce înseamnă că simetricul lui 𝑥 în raport cu legea de
compoziție ”∘ ” este 𝑥 𝑛−1 .
b) Dacă 𝑛 = 2 , avem: 𝑥 2 = 𝑒. Deci și (𝑥 ∘ 𝑦)2 = 𝑒, adică 𝑥 ∘ 𝑦 ∘ 𝑥 ∘ 𝑦 = 𝑒 . Compunem cu x la
stânga și avem: 𝑥 ∘ 𝑥 ∘ 𝑦 ∘ 𝑥 ∘ 𝑦 = 𝑥 ∘ 𝑒 , adică 𝑦 ∘ 𝑥 ∘ 𝑦 = 𝑥 , iar acum compunem cu y la
dreapta și obținem: 𝑦 ∘ 𝑥 ∘ 𝑦 ∘ 𝑦 = 𝑥 ∘ 𝑦 , adică 𝑦 ∘ 𝑥 = 𝑥 ∘ 𝑦 , ceea ce implică comutativitatea
grupului (G,∘ ).
c) Funcția 𝑓:  ℚ  →  𝐺 este morfism, deci 𝑓(𝑥 + 𝑦) = 𝑓(𝑥) ∘ 𝑓(𝑦).
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥
Dacă 𝑥 ∈ ℚ putem scrie 𝑥 = 𝑛 ∙ 𝑛. Atunci 𝑓 (𝑛 + 𝑛 + ⋯ + 𝑛) = 𝑓 (𝑛) ∘ 𝑓 (𝑛) ∘ … 𝑓 (𝑛).
𝑛
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥 𝑥
Dar 𝑓 (𝑛) ∘ 𝑓 (𝑛) ∘ … 𝑓 (𝑛) = (𝑓 (𝑛)) cu 𝑓 (𝑛)   ∈  𝐺 . Din ipoteza problemei, rezultă că
𝑛
𝑥 𝑥 𝑥 𝑥
(𝑓 (𝑛)) = 𝑒 , adică 𝑓 (𝑛 + 𝑛 + ⋯ + 𝑛)   = 𝑒. Rezultă 𝑓(𝑥)  = 𝑒, adică exact ce trebuia
demonstrat.

Analiză matematică-Clasele XI-XII

′
𝑥 2 +1 𝑥 2 +1
Soluție: a) Derivăm funcția 𝑓(𝑥)  = 𝑥 + ln 𝑥 2 +2
și avem:𝑓 ′ (𝑥)  = 𝑥 ′ + (𝑙𝑛 𝑥 2 +2) .

Mai departe, 𝑓 ′ (𝑥)  = 𝑥 ′ + (ln(𝑥 2 + 1)′ − ln(𝑥 2 + 2))′ .

1 1 2𝑥 2𝑥
Calculând, 𝑓 ′ (𝑥)  = 1 + 𝑥 2+1 (𝑥 2 + 1)′ − 𝑥 2+2 (𝑥 2 + 2)′ , adică: 𝑓 ′ (𝑥)  = 1 + 𝑥 2+1 − 𝑥 2+2.
2𝑥
Aducem la același numitor ultimii doi termeni și găsim: 𝑓 ′ (𝑥)  = 1 + (𝑥 2+1)(𝑥2 +2).

b) Ecuația tangentei la graficul funcției 𝑓 este 𝑦 − 𝑓(𝑥0 ) = 𝑓 ′ (𝑥0 )(𝑥 − 𝑥0 ).

Pentru ca două drepte să fie paralele, pantele lor trebuie să fie egale, adică panta tangentei
trebuie să fie egală cu panta asimptotei oblice.
Panta tangentei este 𝑓 ′ (𝑥0 ), iar panta asimptotei oblice 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛 este 𝑚 ,
𝑓(𝑥) 𝑥+ln(𝑥 2 +1)−ln(𝑥 2 +2)
unde 𝑚 = lim , adică 𝑚 = lim .
𝑥→∞ 𝑥 𝑥→∞ 𝑥

Calculând limita, obținem 𝑚 = 1 , adică 𝑓 ′ (𝑥0 ) = 1.

 2𝑥
Egalăm derivata cu 1 și obținem: 1 + (𝑥 2+1)(𝑥2+2) = 1.

Rezolvând această ecuație găsim 𝑥0 = 0. Revenim la ecuația tangentei și înlocuim:

1 1
𝑦 − 𝑓(0) = 1(𝑥 − 0). Calculăm 𝑓(0) = 0 + ln 2, adică: 𝑦 − 𝑙𝑛 2 = 𝑥 sau sub formă explicită,
1
𝑦 = 𝑥 + 𝑙𝑛 2.

c) Calculăm 𝑔(𝑥) = 𝑓(𝑥) − 𝑥 + ln(𝑥 2 + 2), adică 𝑔(𝑥) = 𝑥 + ln(𝑥 2 + 1) − ln(𝑥 2 + 2) − 𝑥 +

ln(𝑥 2 + 2). Deci 𝑔(𝑥) = ln(𝑥 2 + 1).
𝑛 𝑛
Aria suprafeței plane 𝑆𝑛 este dată de: ∫0 |𝑔(𝑥)|𝑑𝑥 = ∫0 ln⁡(𝑥 2 + 1)𝑑𝑥.
𝑛 2𝑥 2
Calculăm integrala și obținem 𝑆𝑛 = 𝑥 ln(𝑥 2 + 1) /𝑛0 − ∫0 𝑥 2 +1
 𝑑𝑥.

Deci, 𝑆𝑛 = 𝑥 ln(𝑥 2 + 1) − 2(𝑥 − arctg 𝑥)├𝑛0 .

Înlocuim cu capetele și avem: 𝑆𝑛 = 𝑛 ln(𝑛2 + 1) − 2𝑛 + arctg 𝑛.
1 1 arctg 𝑛
𝑆𝑛 = (𝑛 ln(𝑛2 + 1) − 2𝑛 + arctg 𝑛) = ln(𝑛2 + 1) − 2 +
𝑛 𝑛 𝑛
1 arctg 𝑛
Calculăm lim 𝑛 𝑆𝑛 = lim (ln(𝑛2 + 1) − 2 + 𝑛
) = ∞ − 2 + 0 = ∞, adică ceea ce aveam de
𝑛→∞ 𝑛→∞
demonstrat.