Curs Aritmetica PDF

SORIN MIREL STOIAN
ALINA
AET
I
CAMELIA MAD
BAL
CURS DE ARITMETICA
Cuprins
1 Elemente de teoria multimilor si functiilor
1.1 Operatii cu multimi . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Relatia de incluziune . . . . . . . . .
1.1.2 Reuniunea . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.3 Intersectia . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.4 Diferenta . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.5 Complementara unei multimi . . . .
1.1.6 Diferenta simetric
a . . . . . . . . . .
1.1.7 Produsul cartezian . . . . . . . . . .
1.2 Relatii ntre multimi . . . . . . . . . . . . .
1.3 Functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Clase de functii . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.1 Functii reale de o variabila real
a . .
1.4.2 Functii injective . . . . . . . . . . .
1.4.3 Functii surjective . . . . . . . . . . .
1.4.4 Functii bijective . . . . . . . . . . .
1.4.5 Functia identitate . . . . . . . . . .
1.4.6 Restrictia unei functii . . . . . . . .
1.4.7 Functia caracteristic
a a unei multimi
2 Multimea numerelor naturale
2.1 Axiomatica Peano . . . . . . . . . . . . .
2.2 Adunarea numerelor naturale . . . . . . .
2.3 Inmultirea numerelor naturale . . . . . . .
2.4 Relatia naturala de ordine pe multimea N
2.5 Principiile inductiei matematice . . . . . .
2.6 Teorema mpartirii cu rest . . . . . . . . .
3
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
5
5
5
6
6
7
7
8
8
9
10
10
10
11
11
11
12
12
12
.
.
.
.
.
.
15
15
20
27
33
40
44
3 Multimea numerelor ntregi

3.1 Constructia multimii Z . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Adunarea numerelor ntregi . . . . . . . . . . . . .
3.3 Inmultirea numerelor ntregi . . . . . . . . . . . . .
3.4 Relatia de ordine de pe multimea Z . . . . . . . . .
3.5 Numere ntregi pozitive si numere ntregi negative
3.6 Sc
aderea numerelor ntregi . . . . . . . . . . . . . .
3.7 Teorema mpartirii cu rest pentru numere ntregi .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
47
47
49
51
54
60
70
72
4 Multimea numerelor rationale

4.1 Constructia multimii Q . . . . .
4.2 Adunarea numerelor rationale . .
4.3 Inmultirea numerelor rationale .
4.4 Semnul unui num
ar rational . . .
4.5 Relatia de ordine pe multimea Q
4.6 Modulul unui num
ar rational . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
75
75
77
79
85
88
93
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
5 Numere cardinale
95
5.1 Multimi echipotente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
5.2 Multimi cel mult num
arabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
5.3 Numere cardinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
Bibliografie
123
Capitolul 1
Elemente de teoria multimilor si

functiilor
In acest capitol vom prezenta pe scurt principalele rezultate privind proprietatile
multimilor si functiilor ce vor fi utilizate n capitolele urm
atoare.
1.1
Operatii cu multimi
Definitia 1.1.1 O multime se indic

a fie prin enumerarea elementelor sale (de exemplu {0, 1, 2, 3, ..., 9}), fie prin precizarea unei propriet
ati caracteristice P pe care
o au toate elementele sale si numai ele, caz n care o vom nota prin { x | P (x) }.
Observatia 1.1.2 Vom nota cu multimea vid
a.
1.1.1
Relatia de incluziune
Definitia 1.1.3 Fie A si B dou

a multimi. Spunem c
a multimea A este inclus
a n
multimea B si vom scrie A B dac
a si numai dac
a oricare ar fi x A avem x B.
Observatia 1.1.4
1. Conform definitiei vom spune c
a A nu este inclus
a n
B sau B nu contine pe A, si vom scrie A 6 B, dac
a si numai dac
a exist
a
x A astfel nc
at x
/ B.
2. Dac
a E este o multime, vom nota prin P(E) multimea submultimilor
(p
artilor) lui E, adic
a
P(E) = {A | A E} .
5
Definitia 1.1.5 Vom spune c

a multimile A si B sunt egale, si vom scrie A = B,
dac
a contin aceleasi elemente, adic
a A B si B A.
Propozitia 1.1.6 (Propriet
atile operatiei de incluziune) Fie A si B multimi.
Atunci:
1. A A;
2. dac
a A B si B C, rezult
a A C.
1.1.2
Reuniunea
Definitia 1.1.7 Fie A si B multimi. Se numeste reuniunea multimilor A si B

multimea notat
a A B, definit
a prin relatia
A B = {x | x A sau x B} .
atile reuniunii) Dac
a A, B si C sunt multimi avem:
1. A B = B A;
2. A A = A;
3. A = A;
4. (A B) C = A (B C);
5. A A B.
1.1.3
Intersectia
Definitia 1.1.9 Fie A si B multimi. Se numeste intersectia multimilor A si B

multimea notat
a A B, definit
a prin relatia
A B = {x | x A si x B} .
atile intersectiei) Dac
a A, B si C sunt multimi
avem:
1. A B = B A;
2. A A = A;
3. A = ;
6
4. (A B) C = A (B C);
5. A B A.
Propozitia 1.1.11 (Legile de distributivitate) Dac
a A, B si C sunt multimi
atunci au loc urm
atoarele relatii:
1. distributivitatea intersectiei fat
a de reuniune
A (B C) = (A B) (A C) ;
2. distributivitatea reuniunii fat
a de intersectie
A (B C) = (A B) (A C) .
1.1.4
Diferenta
Definitia 1.1.12 Se numeste diferent

a a mutimilor A si B multimea notat
a A\B,
definit
a prin relatia
A\B = {x | x A si x
/ B} .
Observatia 1.1.13
1. Dac
a A B, atunci A\B = ;
2. Dac
a A B = , atunci A\B = A si B\A = B.
1.1.5
Complementara unei multimi
Definitia 1.1.14 Fie E o multime si A E. Se numeste complementara

multimii A n raport cu multimea E, multimea notat
a CE (A) (sau C(A) dac
a nu
exist
a posibilitatea de confuzie) definit
a prin relatia
CE (A) = E\A.
Propozitia 1.1.15 Fie E o multime si A, B E. Atunci avem:
1. CE (E) = ;
2. CE (CE (A)) = A;
3. A CE (A) = ;
4. A B dac
a si numai dac
a CE (B) CE (A).
Propozitia 1.1.16 Fie E o multime si A, B E. Atunci au loc identit
atile lui
De Morgan:
1. CE (A B) = CE (A) CE (B);
2. CE (A B) = CE (A) CE (B).
7
1.1.6
Diferenta simetric
a
Definitia 1.1.17 Se numeste diferent

a simetric
a a multimilor A si B multimea
AB, definit
a prin
AB = (A\B) (B\A) .
atile diferentei simetrice) Fie
multimi. Atunci:
A,
si
1. AA = ;
2. A = A;
3. AB = BA;
4. (AB) C = A (BC);
5. A (BC) = (AB) (AC);
6. AB = (A B) \ (A B);
7. AB = CA (A B) CB (A B).
1.1.7
Produsul cartezian
Definitia 1.1.19 Produsul cartezian al multimilor A si B, notat A B, este

multimea definit
a prin
A B = {(x, y) | x A si y B} .
Observatia 1.1.20 Dac
a (a, b) , (c, d) A B, atunci (a, b) = (c, d) dac
a si numai
dac
a
a = c si b = d.
atile produsului cartezian) Fie
multimi. Atunci
1. A (B C) = (A B) (A C);
2. A (B C) = (A B) (A C);
3. A (B\C) = (A B) (A C).
8
A,
si
1.2
Relatii ntre multimi
Definitia 1.2.1 Se numeste relatie ntre multimile A si B orice submultime a produsului cartezian A B si o vom nota prin ,,f .
Definitia 1.2.2 Dac
a A si B sunt multimi, facem urm
atoarele notatii:
- Domf = { x A | (x, y) f pentru cel putin un element y B } este domeniul de definitie al relatiei f ;
- Imf = { y B | (x, y) f pentru cel putin un element x A } este imaginea relatiei f ;
- f 1 = { (y, x) | (x, y) f } este imaginea reciproc
a a relatiei f .
Definitia 1.2.3 Fiind dat
a o multime A, vom numi relatie de echivalent
a pe A
orice relatie ntre A si A, notat
a ,,, care verific
a propriet
atile:
1. proprietatea de reflexivitate, adic
a
x x, () x A;
2. proprietatea de simetrie, adic
a
x y implic
a y x;
3. proprietatea de tranzitivitate, adic
a
dac
a x y si y z, atunci x z.
Definitia 1.2.4 Fiind dat
a o multime A, vom numi relatie de ordine pe A orice
relatie ntre A si A, notat
a ,,, care verific
a propriet
atile:
1. proprietatea de reflexivitate, adic
a
x x, () x A;
2. proprietatea de antisimetrie, adic
a
x y si y x implic
a x = y;
3. proprietatea de tranzitivitate, adic
a
dac
a x y si y z, atunci x z.
O multime pe care s-a definit o relatie de ordine se numeste multime ordonat
a.
9
1.3
Functii
Definitia 1.3.1 Fiind date dou

a multimi nevide A si B vom numi functie definit
a
pe A
si cu valori n B orice relatie ntre A si B care verific
a conditiile:
1. Domf = A, adic
a pentru orice x A, exist
a y B astfel nc
at (x, y) f ;
2. dac
a (x, y1 ) f si (x, y2 ) f rezult
a y1 = y2 .
a f verific
a conditiile definitiei anterioare scriem f : A B.
Observatia 1.3.3 Vom spune c
a functiile fi : Ai Bi , i = 1, 2, sunt egale, dac
a
1. A1 = A2 si B1 = B2 ;
2. f1 (x) = f2 (x), oricare ar fi x Ai .
acest caz vom scrie f1 = f2 .
In
Definitia 1.3.4 Fie f : A B si g : B C dou
a functii. Definim functia
compus
a g f : A C prin formula
(g f ) (x) = g (f (x)) , () x A.
1.4
Clase de functii
1.4.1
Functii reale de o variabil

a real
a
Definitia 1.4.1 Spunem c

a functia f : A B este o functie real
a de variabil
a
real
a dac
a A, B R.
Definitia 1.4.2 (Operatii cu functii reale) Fie A, B R, A B 6= , si
f : A R R, g : B R R dou
a functii reale de variabil
a real
a. Atunci:
1. functia f + g : A B R definit
a prin relatia
(f + g) (x) = f (x) + g (x) , () x A B,
se numeste suma functiilor f si g;
2. functia f g : A B R definit
a prin relatia
(f g) (x) = f (x) g (x) , () x A B,
se numeste diferenta functiilor f si g;
10
3. functia f g : A B R definit
a prin relatia
(f g) (x) = f (x) g (x) , () x A B,
se numeste produsul functiilor f si g;
4. functia
f
: (A B) \C R definit
a prin relatia
g

f
f (x)
, () x (A B) \C,
(x) =
g
g (x)
unde C = {x B | g (x) = 0}, se numeste c

atul functiilor f si g.
1.4.2
Functii injective

a multimi nevide. Spunem c
a functia f : A B
este injectiv
a dac
a oricare ar fi x1 , x2 A, x1 6= x2 , rezult
a
f (x1 ) 6= f (x2 ) .
Observatia 1.4.4 Injectivitatea unei functii f : A B poate fi stabilit
a si prin
urm
atoarele metode:
1. f este injectiv
a dac
a si numai dac
a oricare ar fi x1 , x2 A cu proprietatea
f (x1 ) = f (x2 ), rezult
a x1 = x2 ;
2. se demonstreaz
a c
a functia este strict monoton
a, adic
a strict cresc
atoare sau
strict descresc
atoare.
1.4.3
Functii surjective

a functia f : A B
este surjectiv
a dac
a oricare ar fi y B, exist
a x A astfel nc
at f (x) = y.
Observatia 1.4.6 Surjectivitatea unei functii reale de o variabil
a real
a derivabil
a
f : A R B R se poate studia si cu ajutorul propriet
atii lui Darboux.
1.4.4
Functii bijective

a functia f : A B
este bijectiv
a dac
a este injectiv
a si surjectiv
a.
11

a functia f : A B este bijectiv
a, atunci exist
a o functie
1
f : B A astfel nc
at au loc relatiile

f 1 f (x) = x, () x A
1.4.5

f f 1 (y) = y, () y B.
Functia identitate
Definitia 1.4.9 Numim functie identitate a multimii A functia 1A : A A,

definit
a prin relatia
1A (x) = x, () x A.
1.4.6
Restrictia unei functii
Definitia 1.4.10 Fie f : A B o functie si C A. Se numeste restrictie a

functiei f la multimea C functia f/C : C B definit
a prin
f/C (x) = f (x) , () x C.
1.4.7
Functia caracteristic
a a unei multimi
Definitia 1.4.11 Fie E o multime si A o submultime a sa. Se numeste functie

caracteristic
a a multimii A functia A : E {0, 1}, definit
a prin relatia
(
1 , dac
a x A,
A (x) =
0 , dac
a x
/ A.
Propozitia 1.4.12 Fie E o multime si A, B E. Functia caracteristic
a are
urm
atoarele propriet
ati:
1. 0, E 1 si 2A = A ;
2. A B dac
a si numai dac
a
A (x) B (x) , () x E;
3. A = B dac
a si numai dac
a A = B ;
4. CE A = 1 A ;
5. AB = A + B A B ;
12
6. AB = A B ;
7. A\B = A A B ;
8. AB = A + B 2A B .
13
14
Capitolul 2
Multimea numerelor naturale

In acest capitol folosind abordarea axiomatic
a a lui Peano vom construi multimea
numerelor naturale N.
2.1
Axiomatica Peano
Definitia 2.1.1 Un triplet (N, o, ) se numeste sistem Peano (sau triplet

Peano) dac
a sunt ndeplinite urm
atoarele conditii:
1. N este o multime nevid
a;
2. o N ;
3. functia : N N verific
a urm
atoarele conditii:
) o
/ Im, adic
a
(n) 6= o, () n N ;
) este o functie injectiv
a;
) dac
a M N satisface propriet
atile:
i. o M ;
ii. pentru orice n M avem (n) M ,
atunci M = N .
Observatia 2.1.2
1. Functia se numeste succesiune, iar pentru orice n N ,
elementul n = (n) se numeste succesorul lui n.

2. Propriet
atile (), () si () sunt cunoscute sub numele de axiomele lui
Peano.
15
3. Proprietatea () se mai numeste si axioma inductiei.

In continuare vom studia ce relatii exista ntre sistemele Peano.
Lema 2.1.3 Dac
a (N, o, ) este un sistem Peano, atunci N = {o} (N ).
Demonstratie. Se observ
a imediat ca multimea P = {o} (N ) verifica conditiile
axiomei inductiei (proprietatea ()), deci P = N .
Corolar 2.1.4 Fie (N, o, ) un sistem Peano. Atunci pentru orice n N , n 6= o,
exist
a u N astfel nc
at
n = u = (u) .
(2.1.1)
Demonstratie. Din lema precedenta si axioma () rezult

a ca oricare ar fi n N ,
n 6= o, avem n (N ), deci exista u N astfel ncat n este succesorul lui u.
Teorema 2.1.5 Fie (N, o, ) un sistem Peano si (N , o , ) un triplet format dintro multime nevid
a N , un element o N si o functie : N N . Atunci exist
ao
unic
a functie f : N N cu propriet
atile:
1. f (o) = o ;
2. f ( (n)) = (f (n)), pentru orice n N .
Demonstratie. Vom ar
ata mai ntai ca exista o functie f : N N cu proprietatile
(1) si (2). Fie F multimea tuturor relatiilor R N N care verifica urm
atoarele
conditii:
r1 ) (o, o ) R;
r2 ) daca (n, n ) R, atunci ( (n) , (n )) R.
Se observ
a ca N N F , deci multimea F este nevid
a. Pentru orice multime
T
R F avem (o, o ) R, deci multimea R0 =

R este nevid
a. In plus, se observ
a
RF
ca R0 F . Vom ar
ata ca R0 este o relatie functional
a, adic
a:
a) oricare ar fi n N exista n N astfel ncat (n, n ) R0 ;

b) daca (n, m) , (n, p) R0 , atunci m = p.
16
Demonstr
am ca R0 verifica (a). Fie

P = n N | exista n N astfel ncat n, n R0 N.
Cum (o, o ) R rezult

a ca o P . Fie n N si n N astfel ncat (n, n ) R0 .
Din definitia lui R0 rezult
a
(n) , n
R0 ,
deci (n) N . Dar (N, o, ) este un sistem Peano, deci conform axiomei inductiei
avem P = N . Prin urmare, R0 verifica proprietatea (a).
Fie

Q = n N | daca m, p N si (n, m) , (n, p) R0 atunci m = p N.
Vom ar
ata ca multimea Q verifica conditiile axiomei inductiei. Am ar
atat ca
(o, o ) R0 . Presupunem prin reducere la absurd ca exista n N , n 6= o , astfel

ncat (o, n ) R0 . Definim relatia
R1 = R0 \
o, n
R0 .
(2.1.2)
Cum n 6= o rezult
a (o, o ) R1 , iar daca pentru m N avem (n, m) R1 ,
atunci

(n, m) R0 si (n, m) 6= o, n .
Conform definitiei lui R0 avem ( (n) , (m)) R0 . In plus, (N, o, ) este un sistem
Peano, deci (n) 6= o, deci

(n) , (m) =
6
o, n .
Prin urmare, ( (n) , (m)) R1 . Astfel R1 F , deci R0 R1 , ceea ce contrazice

relatia (2.1.2), deci presupunerea facuta este falsa, de unde rezult
a ca daca
(o, n ) R0 , atunci n = o .
In concluzie, daca (o, m) , (o, p) R0 , atunci m = p = o , adic
a o Q.
Pentru n Q, arbitrar fixat, vom ar

ata ca (n) Q. Fie n N , astfel ncat
(n, n ) R0 , si n N , astfel ncat ( (n) , n ) R0 . Presupunem prin reducere la
absurd ca n 6= (n ) si consideram relatia
R2 = R0 \
(n) , n
R0 .
(2.1.3)
Cum (N, o, ) este un sistem Peano rezult

a (n) 6= o, deci (o, o ) R2 , adic
a R2
verifica proprietatea (r1 ).
17
Daca (p, p ) R2 , atunci (p, p ) R0 si

p, p 6= (n) , n .
Conform constructiei multimii R0 rezult

a ca

(p) , p R0 .
Demonstr
am ca ( (p) , (p )) R2 , adic
a

(p) , p 6= (n) , n .
Daca presupunem ca avem
(p) , p
atunci

= (n) , n ,

(p) = (n) si p = n .
Cum este injectiv

a rezult
a ca p = n, deci (n, p ) , (n, n ) R0 . Dar n Q, deci
p = n . Prin urmare, avem

n = p = n ,
ceea ce contrazice presupunerea n 6= (n ), deci

(p) , p 6= (n) , n .
Atunci ( (p) , (p )) R2 , deci R2 verifica proprietatea (r2 ). Prin urmare, R2 F ,

deci R0 R2 , ceea ce contrazice relatia (2.1.3). Presupunerea facuta este falsa, deci
daca n N , astfel ncat (n, n ) R0 , si n N , astfel ncat ( (n) , n ) R0 ,
atunci n = (n ). Prin urmare, daca m, p N , astfel ncat
( (n) , m) , ( (n) , p) R0 ,
atunci m = p = (n ), adic
a (n) Q.
Am ar
atat ca multimea Q verifica proprietatile axiomei inductiei, deci Q = N ,
de unde rezult
a ca R0 verifica proprietatea (b).
Astfel R0 este o relatie functional
a. Vom nota prin f functia
f : N N
ce are drept grafic multimea R0 . Cum
\

o, o
R = R0
RF
18
rezult
a f (o) = o . Fie n N si f (n) = n , adic
a (n, n ) R0 . Atunci din proprietatea
(r2 ) rezult
a ( (n) , (n )) R0 , adic
a

f ( (n)) = n = (f (n)) , () n N.
Pentru a demonstra unicitatea functiei f presupunem ca exista g : N N , care

verifica proprietatile (1) si (2). Fie multimea
M = {n N | f (n) = g (n) } N.
Cum functiile f si g au proprietatea (1) rezult
a ca
f (o) = g (o) = o ,
deci o M .
Fie n M arbitrar fixat. Atunci f (n) = g (n), deci aplicand proprietatea (2)
obtinem
f ( (n)) = (f (n)) = (g (n)) = g ( (n)) ,
de unde rezult
a (n) M . Multimea M verifica conditiile axiomei inductiei, deci
M = N . Prin urmare
f (n) = g (n) , () n N,
deci functia f este unica cu proprietatile (1) si (2).
Teorema 2.1.6 (Teorema recursiei) Dac
a (N, o, ) si (N , o , ) sunt sisteme
Peano, atunci exist
a o unic
a functie f : N N cu propriet
atile:
1. f (o) = o ;
2. f = f ;
3. f este o bijectie.
Demonstratie. Conform teoremei precedente exista o unica functie f : N N cu
proprietatile (1) si (2). Vom ar
ata ca f este o bijectie.
Aplicand teorema precedenta sistemului Peano (N , o , ) si tripletului (N, o, )
rezult
a ca exista o unica functie g : N N cu proprietatile:

g o = o si g = g.
Vom demonstra ca functia g este inversa functiei f .

19
Din teorema anterioar

a pentru sistemul Peano (N, o, ) si tripletului (N, o, )
rezult
a ca exista o unica functie h : N N cu proprietatile:
h (o) = o si h = h.
(2.1.4)
Daca idN : N N este functia identitate a multimii N , atunci

idN (o) = o si idN = idN .
(2.1.5)
(g f ) (o) = g (f (o)) = g (o ) = o
(g f ) = g (f ) = g ( f ) =
= (g ) f = ( g) f = (g f ) .
(2.1.6)
Pe de alta parte
Din relatiile (2.1.5) si (2.1.6) rezult

a ca functiile idN si g f verifica conditiile
(2.1.4) ale functiei h. Dar functia h este unica functie pentru care sunt verificate
relatiile (2.1.4), deci
idN = g f = h.
(2.1.7)
Proced
and analog pentru sistemul Peano (N, o, ) si tripletului (N , o , ) se
demonstreaz
a ca
idN = f g.
(2.1.8)
a ca functia f este o bijectie.
Observatia 2.1.7 Conform teoremei recursiei un sistem Peano este unic p
an
a la o
bijectie(ntre oricare 2 sisteme Peano exist
a o bijectie care verific
a conditiile teoremei
recursiei), deci putem considera c
a exist
a un unic sistem Peano. Prin urmare, consider
and un sistem Peano (N, o, ) vom nota N = N si 0 = o. Elementele multimii
N le vom numi numere naturale. Vom nota cu 1 succesorul lui 0, cu 2 succesorul
lui 1, s.a.m.d..
Observatia 2.1.8 Conform definitiei axiomatice a lui Peano, numerele naturale
sunt elementele unei multimi fixate N, n care fix
am un element 0, pe care se defineste
functia de succesiune care verific
a axiomele (), () si ().
2.2
Adunarea numerelor naturale
Fie m N un element arbitrar fixat. Conform teoremei 2.1.5 pentru sistemul

Peano (N, 0, ) si tripletul (N, m, ) exista o unica functie fm : N N care satisface
conditiile:
20
1. fm (0) = m;
2. fm ( (n)) = (fm (n)), pentru orice n N.
Deoarece m N este arbitrar fixat rezult
a ca relatiile (1) si (2) au loc pentru
orice m, n N.
Definitia 2.2.1 Pentru orice m, n N not
am
fm (n) = n + m.
(2.2.1)

a m, n N relatiile (1) si (2) se pot scrie sub forma
A1 ) 0 + m = m;
A2 ) n + m = (n + m) .
Propozitia 2.2.3 Aplicatia ,,+: N N N definit
a prin relatia (2.2.1) este unica
operatie algebric
a pe N care verific
a propriet
atile (A1 ) si (A2 ).
Demonstratie. Presupunem ca exista o alta operatie algebric
a ,,: N N N
care verifica proprietatile (A1 ) si (A2 ). Not
am
P = {n N | n + m = n m pentru orice m N } N.
Cum aplicatiile ,,+ si ,, verifica proprietatea (A1 ) rezult
a ca 0 P .
Daca n P , atunci
n + m = n m, () m N,
deci
(n + m) = (n + m) = (n m) = (n m) , () m N.
Aplicand proprietatea (A2 ) din relatia precedenta rezult
a
n + m = (n + m) = (n m) = n m, () m N,
deci n = (n) P . Atunci multimea P verifica conditiile axiomei inductiei, deci
P = N, adic
a aplicatia ,,+ este unica operatie algebric
a pe N care verifica proprietatile (A1 ) si (A2 ).
Definitia 2.2.4 Aplicatia ,,+: N N N definit
a prin relatia (2.2.1) se numeste
adunarea numerelor naturale, iar propriet
atile (A1 ) si (A2 ) se numesc axiomele adun
arii.
21
Definitia 2.2.5 Dac

a m, n N, atunci num
arul fm (n) = n + m se numeste suma
numerelor m si n.
Propozitia 2.2.6 Sunt adev
arate urm
atoarele afirmatii:
A1 ) n + 0 = n, oricare ar fi n N;
A2 ) n + m = (n + m) , oricare ar fi n, m N.
Demonstratie. A1 ) Consider
am multimea
M = {n N | n + 0 = n } N.
Din proprietatea (A1 ) pentru m = 0 rezult
a
0 + 0 = 0,
deci 0 M . Daca n M , atunci din conditia (A2 ) rezult
a
n + 0 = (n + 0) = n ,
adic
a n M . Multimea M verifica conditiile axiomei inductiei, deci M = N, adic
a
are loc relatia (A1 ).

A2 ) Consider
am multimea
P = {n N | n + m = (n + m) } N.
Conform proprietatii (A1 ) avem
0 + m = m = (0 + m) ,
deci 0 P . Daca n P , atunci folosind proprietatea (A2 ) obtinem
(A2 )
n + m = (n + m ) = ((n + m) )
(A2 )
= (n + m) ,
adic
a n P . Multimea P verifica conditiile axiomei inductiei, deci P = N, adic
a
are loc relatia (A2 ).

Propozitia 2.2.7 Operatia de adunare a numerelor naturale are urm
atoarele propriet
ati:
1. Asociativitatea adun
arii
(m + n) + p = m + (n + p) , () m, n, p N;
22
2. Comutativitatea adun
arii
m + n = n + m, () m, n N;
3. Elementul neutru la adunare este 0, adic
a
m + 0 = 0 + m = m, () m N;
4. Legea de simplificare la adunare (numit
a reducere)
pentru orice p N dac
a n + p = m + p, atunci n = m.
Demonstratie. 1) Fie n, p N arbitrar fixate si definim multimea
M1 = {m N | (m + n) + p = m + (n + p) } N.
Folosind proprietatea (A1 ) obtinem
(0 + n) + p = n + p = 0 + (n + p) ,
deci 0 M1 . Fie m M1 . Atunci
(A2 )
(A2 )
(m + n) + p = (m + n) + p = ((m + n) + p) =
(A2 )
= (m + (n + p)) = m + (n + p) ,
deci m M1 . Prin urmare, M1 verifica conditiile axiomei inductiei, deci M1 = N.
Daca m, p N sunt arbitrar fixate, consideram multimea
M2 = {n N | (m + n) + p = m + (n + p) } N.
Cum
(A )
(A1 )
(m + 0) + p =1 m + p = m + (0 + p) ,
rezult
a ca 0 M2 . Daca n M2 , atunci
(A )
(A2 )
(m + n ) + p =2 (m + n) + p = ((m + n) + p) =
(A )
(A2 )
= (m + (n + p)) =2 m + (n + p) = m + (n + p) ,
deci n M2 . Prin urmare, M2 verifica conditiile axiomei inductiei, deci M2 = N.
Daca m, n N sunt arbitrar fixate, consideram multimea
M3 = {p N | (m + n) + p = m + (n + p) } N.
23
Cum
(A )
(A )
(m + n) + 0 =1 m + n =1 m + (n + 0) ,
rezult
(A )
(A )
(m + n) + p =2 ((m + n) + p) = (m + (n + p)) =2
(A2 )
(A )
= m + (n + p) =2 m + (n + p ) ,
deci p M3 . Prin urmare, M3 verifica conditiile axiomei inductiei, deci M3 = N.

Din cazurile studiate mai sus rezult
a proprietatea de asociativitate a adunarii,
adic
a
(m + n) + p = m + (n + p) , () m, n, p N.
2) Daca n N este arbitrar fixat, consideram multimea
P1 = {m N | m + n = n + m } N.
Cum
(A1 )
(A )
0 + n = n =1 n + 0,
rezult
a ca 0 P1 . Daca m P1 , atunci
(A )
(A2 )
m + n = (m + n) = (n + m) =2 n + m
deci m P1 . Prin urmare, P1 verifica conditiile axiomei inductiei, deci P1 = N.
Daca m N este arbitrar fixat, consideram multimea
P2 = {n N | m + n = n + m } N.
Cum
(A )
(A1 )
m + 0 =1 m = 0 + m,
rezult
a ca 0 P2 . Daca m P2 , atunci
(A )
(A2 )
m + n =2 (m + n) = (n + m) = n + m
deci n P2 . Prin urmare, P2 verifica conditiile axiomei inductiei, deci P2 = N.
a proprietatea de comutativitate a adunarii,
adic
a
m + n = n + m, () m, n N.
3) Aplicand proprietatea de comutativitate a adunarii pentru n = 0 si proprietatea (A1 ) avem
m + 0 = 0 + m = m, () m N.
24
4) Consider
am multimea
Q = { p N | daca n + p = m + p atunci n = m } N.
Fie m, n N astfel ncat
m + 0 = n + 0.
Atunci
(A )
(A )
n =1 n + 0 = m + 0 =1 m,
deci 0 Q. Fie p Q, adic
a daca n + p = m + p, atunci n = m. Daca pentru
m1 , n1 N avem
n1 + p = m1 + p ,
atunci
(A )
(A2 )
(A )
(A2 )
n1 + p = (n1 + p) =2 n1 + p = m1 + p =2 (m1 + p) = m1 + p.
Dar p Q, deci
(n1 ) = n1 = m1 = (m1 ) .
Folosind injectivitatea functiei obtinem n1 = m1 , deci p Q. Prin urmare, Q
verifica conditiile axiomei inductiei, deci Q = N.
Propozitia 2.2.8 Fie n, m N. Au loc urm
atoarele afirmatii:
1. m + n = 0 daca si numai daca m = n = 0;
2. m + n = 1 daca si numai daca
m = 0 si n = 1 sau m = 1 si n = 0.
(2.2.2)
Demonstratie. 1) Daca m = n = 0, atunci

(A )
m + n = 0 + 0 =1 0.
Reciproc, presupunem ca m + n = 0 si n 6= 0. Atunci conform corolarului 2.1.4
exista u N astfel ncat n = u . Deci
(A )
0 = m + n = m + u =2 (m + n) = (m + n) .
ceea ce contrazice axioma (). Prin urmare, presupunerea facuta este falsa, adic
a
n = 0. In plus,
(A )
0 = m + 0 =1 m.
25
2) Daca m = 0 si n = 1 sau m = 1 si n = 0, atunci

(A1 )
m + n = 0 + 1 = 1,
(A )
m + n = 1 + 0 =1 1.
Reciproc, daca m+n = 1 presupunem ca relatia (2.2.2) nu este ndeplinita, adic
a
avem unul din urm
atoarele cazuri:
a) m 6= 1 si m 6= 0;
b) m 6= 0 si n 6= 0;
c) m 6= 1 si n 6= 1;
d) n 6= 1 si n 6= 0.
Daca m 6= 0 , atunci conform corolarului 2.1.4 exista u N astfel ncat m = u ,
deci
(A2 )
(0) = 1 = m + n = u + n = (u + n) = (u + n) .
Cum functia este injectiv
a rezult
a u + n = 0, deci conform punctului precedent
avem u = n = 0. Prin urmare,
m = 1 si n = 0,
deci conditiile din cazurile (a) si (b) nu pot fi satisfacute.
Daca n 6= 0 proced
am analog si ar
at
am ca n = 1, deci cazul (d) este imposibil.
Presupunem ca n 6= 1. Atunci n 6= 0, deci conform corolarului 2.1.4 exista u N
astfel ncat n = u , deci
(A )
(0) = 1 = m + n = m + u =2 (u + n) = (u + n) .
Cum functia este injectiv
a rezult
a m+u = 0, deci conform punctului precedent
avem m = u = 0. Prin urmare,
m = 0 si n = 1,
deci cazul (c) nu este posibil.
Am demonstrat ca niciunul din cazurile (a), (b), (c) si (d) nu este posibil, deci
presupunerea facuta este falsa. Prin urmare relatia (2.2.2) este ndeplinita.
Lema 2.2.9 Pentru orice n N avem n = n + 1.
Demonstratie. Daca n N, atunci
(A )
n = (n) = (n + 0) = (n + 0) =1 n + 0 = n + 1.
26
2.3
Inmultirea numerelor naturale
Fie m N un element arbitrar fixat si fm : N N functia definita n sectiunea

precedenta. Conform teoremei 2.1.5 pentru sistemul Peano (N, 0, ) si tripletul
(N, 0, fm ) exista o unica functie gm : N N care satisface conditiile:
1. gm (0) = 0;
2. gm ( (n)) = fm (gm (n)), pentru orice n N .
Deoarece m N este arbitrar fixat rezult
a ca relatiile (1) si (2) au loc pentru
orice m, n N.
Definitia 2.3.1 Pentru orice m, n N not
am
fm (n) = n m.
(2.3.1)

a m, n N relatiile (1) si (2) se pot scrie sub forma
P1 ) 0 m = 0;
P2 ) n m = n m + m.
Propozitia 2.3.3 Aplicatia ,,: N N N definit
a prin relatia (2.3.1) este unica
operatie algebric
a pe N care verific
a propriet
atile (P1 ) si (P2 ).
Demonstratie. Presupunem ca exista o alta operatie algebric
a ,,: N N N
care verifica proprietatile (P1 ) si (P2 ). Not
am
Q = {n N | n m = n m pentru orice m N } N.
Cum aplicatiile ,,+ si ,, verifica proprietatea (P1 ) rezult
a ca 0 Q.
Daca n Q, atunci
n m = n m, () m N.
(2.3.2)
Aplicand proprietatea (P2 ) si relatia (2.3.2) obtinem
n m = n m + m = n m + m = n m, () m N,
deci n = (n) Q. Atunci multimea Q verifica conditiile axiomei inductiei, deci
Q = N, adic
a aplicatia ,, este unica operatie algebric
a pe N care verifica proprietatile (P1 ) si (P2 ).
27
Definitia 2.3.4 Aplicatia ,,: N N N definit

nmultirea numerelor naturale, iar propriet
atile (P1 ) si (P2 ) se numesc axiomele nmultirii.
Definitia 2.3.5 Dac
a m, n N, atunci num
arul gm (n) = n m se numeste produsul numerelor m si n.
Observatia 2.3.6 Pentru simplificarea scrierii vom scrie nm n loc de n m.
Propozitia 2.3.7 Sunt adev
arate urm
atoarele afirmatii:
P1 ) n 0 = 0, oricare ar fi n N;
P2 ) nm = nm + n, oricare ar fi n, m N.
am multimea
Demonstratie. P1 ) Consider
M = {n N | n 0 = n } N.
Din proprietatea (P1 ), pentru m = 0, rezult
a
0 0 = 0,
deci 0 M . Daca n M , atunci din conditia (P2 ) rezult
a
n 0 = n 0 + 0 = 0 + 0 = 0,
adic
a n M . Multimea M verifica conditiile axiomei inductiei, deci M = N, adic
a
are loc relatia (P1 ).

P2 ) Consider
am multimea
Q = {n N | nm = nm + n } N.
Conform proprietatii (P1 ) avem
0 m = 0 = 0 m + 0,
deci 0 Q. Daca n Q, atunci aplicand lema 2.2.9 obtinem
(P2 )
n m = nm + m = nm + n + m + 1 =
(P2 )
= (nm + m) + (n + 1) = n m + n ,
adic
a n Q. Multimea Q verifica conditiile axiomei inductiei, deci M = N, adic
a
are loc relatia (P2 ).

28
Propozitia 2.3.8 Operatia de nmultire a numerelor naturale are urm

atoarele propriet
ati:
1. Distributivitatea nmultirii fat
a de adunare
n (m + p) = n m + n p, () m, n, p N
(2.3.3)
(n + m) p = n p + m p, () m, n, p N;
(2.3.4)
2. Asociativitatea nmultirii
(m n) p = m (n p) , () m, n, p N;
3. Comutativitatea nmultirii
m n = n m, () m, n N;
4. Elementul neutru la nmultire este 1, adic
a
m 1 = 1 m = m, () m N.
(2.3.5)
Demonstratie. 1) Fie m, p N arbitrar fixate si definim multimea

Q1 = { n N | n (m + p) = n m + n p} N.
Din proprietatea (P1 ) rezult
a
0 (m + p) = 0 = 0 m + 0 p,
deci 0 Q1 . Daca n Q1 , atunci
(P2 )
n (m + p) = n (m + p) + (m + p) = n m + n p + m + p =
(P2 )
= n m + m + n p + p = n m + n p,
deci n Q1 . Prin urmare, Q1 verifica conditiile axiomei inductiei, deci Q = N.
Fie n, p N arbitrar fixate si definim multimea
Q2 = { m N | n (m + p) = n m + n p} N.
Aplicand proprietatile (A1 ) si (P1 ) rezult
a
n (0 + p) = n p = 0 + n p = n 0 + n p,
29
deci 0 Q2 . Daca m Q2 , atunci

(P )
(A2 )
n (m + p) = n (m + p) =2 n (m + p) + n =
(P )
= n m + n p + n = n m + n + n p =2 n m + n p,
deci m Q2 . Prin urmare, Q2 verifica conditiile axiomei inductiei, deci Q = N.
Fie m, n N arbitrar fixate si definim multimea
Q3 = { p N | n (m + p) = n m + n p} N.
Aplicand proprietatile (A1 ) si (P1 ) rezult
a
n (m + 0) = n m = n m + 0 = n m + n 0,
deci 0 Q3 . Daca p Q2 , atunci
(A )
(P )
n (m + p ) =2 n (m + p) =2 n (m + p) + n =
(P )
= n m + n p + n =2 n m + n p ,
deci p Q2 . Prin urmare, Q2 verifica conditiile axiomei inductiei, deci Q = N.
a ca este verificata relatia (2.3.3).
Analog se demonstreaz
a relatia (2.3.4).
2) Fie n, p N arbitrar fixate si definim multimea
M1 = {m N | (m n) p = m (n p) } N.
Dar
(P1 )
(P1 )
(P1 )
(0 n) p = 0 p = 0 = 0 (n p) ,
deci 0 M1 . Fie m M1 . Folosind distributivitatea nmultirii fata de adunare
obtinem
(P2 )
(m n) p = (m n + n) p = (m n) p + n p =
(P2 )
= m (n p) + n p = m (n p) ,
deci m M1 . Prin urmare, M1 verifica conditiile axiomei inductiei, deci M1 = N.
Daca m, p N sunt arbitrar fixate, consideram multimea
M2 = {n N | (m n) p = m (n p) } N.
Cum
(P )
(P1 )
(P )
(P1 )
(m 0) p =1 0 p = 0 =1 m 0 = m (0 p) ,
30
rezult
(P )
(m n ) p =2 (m n + m) p = (m n) p + m p =
(P2 )
= m (n p) + m p = m (n p + p) = m (n p) ,
deci n M2 . Prin urmare, M2 verifica conditiile axiomei inductiei, deci M2 = N.
Daca m, n N sunt arbitrar fixate, consideram multimea
M3 = {p N | (m n) p = m (n p) } N.
Cum
(P )
(P )
(P )
(m n) 0 =1 0 =1 m 0 =1 m (n 0) ,
rezult
(P )
(m n) p =2 (m n) p + m n = m (n p) + m n =
(P )
= m (n p + n) =2 m (n p ) ,
deci p M3 . Prin urmare, M3 verifica conditiile axiomei inductiei, deci M3 = N.
a ca nmultirea este asociativ
a.
3) Daca n N este arbitrar fixat, consideram multimea
R1 = {m N | m n = n m } N.
Cum
(P1 )
(P )
0 n = 0 =1 n 0,
rezult
a ca 0 R1 . Daca m R1 , atunci
(P )
(P2 )
m n = m n + n = n m + n =2 n m
deci m R1 . Prin urmare, R1 verifica conditiile axiomei inductiei, deci R1 = N.
Daca m N este arbitrar fixat, consideram multimea
R2 = {n N | m + n = n + m } N.
Cum
(P )
(P1 )
m 0 =1 0 = 0 m,
rezult
a ca 0 R2 . Daca m R2 , atunci
(P )
(P2 )
m n =2 m n + m = n m + m = n m
31
deci n R2 . Prin urmare, R2 verifica conditiile axiomei inductiei, deci P2 = N.

a ca nmultirea este comutativa.
4) Deoarece 1 = 0 rezult
a
(P )
m 1 = m 0 =2 m 0 + m = m, () m N,
(P2 )
1 m = 0 m = 0 m + m = m, () m N,
deci relatia (2.3.5) este adev
arat
a.
Propozitia 2.3.9 Fie m, n N.
1. Dac
a m n = 1, atunci m = n = 1.
2. Dac
a m n = 0, atunci m = 0 sau n = 0.
Demonstratie. 1) Se observ
a ca m 6= 0 si n 6= 0 deoarece n caz contrar conform
a ca exista u, v N astfel
(P1 ) si (P1 ) vom avea m n = 0. Din corolarul 2.1.4 rezult
ncat
m = u si n = v .
Atunci
(P )
(A )
0 = 1 = m n = u v =2 u v + u =2 (u v + u) ,
deci avand n vedere injectivitatea functiei rezult
a
u v + u = 0.
Din propozitia 2.2.8 rezult
a
u v = u = 0,
deci m = 0 = 1. Atunci
1 = m n = 1 n = n,
deci m = n = 1.
2) Presupunem prin reducere la absurd ca m 6= 0 si n 6= 0. Atunci conform
corolarului 2.1.4 exista u, v N astfel ncat
m = u si n = v ,
deci
(P )
0 = m n = u v =2 u v + u .
Aplicand propozitia 2.2.8 obtinem
u v = u = 0,
ceea contrazice axioma (). Prin urmare, presupunerea facuta este falsa, deci m = 0
sau n = 0.
32
2.4
Relatia natural
a de ordine pe multimea N
Definitia 2.4.1 Fie m, n N.

1. Spunem c
a num
arul m este mai mic sau egal dec
at n, vom scrie m n,
dac
a exist
a p N astfel nc
at are loc egalitatea
n = m + p.
2. Spunem c
a num
arul m este strict mai mic dec
at n, vom scrie m < n, dac
a
exist
a p N\ {0} astfel nc
at are loc egalitatea
n = m + p.
conditiile definitiei anterioare convenim s
Observatia 2.4.2 In
a not
am
p = n m.
Definitia 2.4.3 Fie m, n N.
1. Spunem c
a num
arul m este mai mare sau egal dec
at n, vom scrie m n,
dac
a n m.
2. Spunem c
a num
arul m este strict mai mare dec
at n, vom scrie m > n, dac
a
n < m.
Lema 2.4.4 Pentru orice n N avem 0 n.
Demonstratie. Relatia 0 n rezult
a imediat din egalitatea
(A1 )
n = 0 + n.
Lema 2.4.5 Dac
a m, n N si m < n, atunci m n.
Demonstratie. Conform definitiei exista p N\ {0} astfel ncat are loc egalitatea
n = m+p. Dar p 6= 0, deci conform corolarului 2.1.4 exista u N astfel ncat p = u .
Atunci
(A )
(A2 )
n = m + p = m + u =2 (m + u) = m + n,
deci m n.
Lema 2.4.6 Pentru orice n N avem n < n .
33
Demonstratie. Conform lemei 2.2.9 avem

n = n + 1,
deci n < n .
Propozitia 2.4.7 Relatia ,, este o relatie de ordine pe N.
Demonstratie. Trebuie s
a demonstram ca relatia ,, este reflexiva, antisimetrica
si tranzitiva.
Conform (A1 ) avem n = n + 0, deci n n, adic
a ,, este reflexiva.
Presupunem ca m n si n m. Atunci exista u, v N astfel ncat
n = m + u si m = n + v,
deci
n = m + u = n + (u + v) .
Aplicand legea de simplificare a adunarii obtinem u + v = 0, deci conform
propozitiei 2.2.8 avem u = v = 0, adic
a
(A )
n = m + u = m + 0 =1 m.
Prin urmare, daca m n si n m, atunci m = n, deci ,, este antisimetrica.
Fie n, m, p N, astfel ncat m n si n p. Atunci exista u, v N astfel ncat
n = m + u si p = n + v,
deci
p = n + v = m + (u + v) ,
adic
a m p. Am demonstrat ca daca m n si n p, atunci m p, deci ,, este
tranzitiva.
Prin urmare, relatia ,, este o relatie de ordine pe N.
Propozitia 2.4.8 Fie m, n N. Au loc urm
atoarele afirmatii:
1. dac
a m n, atunci
m + p n + p, () p N;
2. pentru orice p N dac
a m + p n + p, atunci m n;
3. dac
a m < n, atunci
m + p < n + p, () p N;
34
(2.4.1)
4. pentru orice p N dac

a m + p < n + p, atunci m < n;
5. dac
a m n, atunci
mp np, () p N;
6. dac
a m < n atunci
mp np, () p N;
7. dac
a m < n atunci
mp < np, () p N\ {0} .
Demonstratie. 1) Daca m n, atunci exista u N astfel ncat n = m + u. Din
relatiile
n + p = m + u + p = (m + p) + u, () p N,
rezult
a relatia (2.4.1).
2) Fie p N, arbitrar fixat. Atunci exista u N astfel ncat
n + p = (m + p) + u = (m + u) + p,
deci aplicand legea de simplificare la adunare obtinem n = m + u, adic
a m n.
3) Se demonstreaz
a analog cu (1), dar pentru u N\ {0}.
4) Se demonstreaz
a analog cu (2), dar pentru u N\ {0}.
5) Daca m n, atunci exista u N astfel ncat n = m + u. Aplicand distributivitatea nmultirii fat
a de adunare obtinem
np = (m + u) p = mp + up, () p N.
Cum up N, pentru orice p N, rezult
a
mp np, () p N.
6) Se demonstreaz
a analog cu (5), unde u N\ {0}.
7) Daca m < n, atunci exista u N\ {0} astfel ncat n = m + u. Aplicand
distributivitatea nmultirii fat
a de adunare obtinem
np = (m + u) p = mp + up, () p N\ {0} .
Se observ
a ca up N\ {0}, deoarece n caz contrar conform propozitiei 2.3.9
avem u = 0 sau p = 0, ceea ce contrazice conditiile anterioare. Prin urmare,
mp < np, () p N\ {0} .
35
Propozitia 2.4.9 (Principiul trihotomiei) Pentru orice numere m, n N este

posibil unul si numai unul din cazurile:
1. m < n;
2. m = n;
3. n < m.
Demonstratie. Fie n N arbitrar fixat si consideram multimea
M = {m N | m < n sau m = n sau n < m } N.
Daca n = 0, atunci 0 = 0, deci 0 M . Presupunem ca n 6= 0. Atunci
(A )
n =1 0 + n,
deci 0 < n. Prin urmare, 0 M .
Am demonstrat ca 0 M pentru orice n N.
Daca m N atunci avem de studiat urm
atoarele cazuri:
I) m < n.
Atunci exista u N\ {0} astfel ncat n = m + u. Dar u 6= 0 , deci exista v N
astfel ncat u = v . Din relatia
(A )
(A2 )
n = m + u = m + v =2 (m + v) = m + v,
rezult
a ca n = m , daca v = 0, sau m < n, daca v 6= 0, deci m M .
II) m = n.
In acest caz avem
(A )
(A )
m = n =1 (n + 0) =2 n + 0 = n + 1,
deci n < m , adic
a m M .
III) n < m.
Atunci exista u N\ {0} astfel ncat m = n + u, deci
(A )
m = (n + u) =2 n + u .
Cum u 6= 0 rezult
a n < m , adic
a m M .
Prin urmare, am demonstrat ca daca m N, atunci m M .
Multimea M verifica conditiile axiomei inductiei, deci M = N.
36
Mai r
amane s
a demonstr
am ca o pereche de numere m si n nu poate s
a verifice
dec
at una din situatiile (1), (2) sau (3).
Presupunem ca exista m, n N astfel ncat m < n si m = n. Din conditia
m < n rezult
a ca exista u N\ {0} astfel ncat
n = m + u = n + u,
deci
(A )
n + u = n =1 n + 0.
Conform legii de simplificare la adunare avem u = 0 ceea ce este fals. Prin
urmare, m si n nu pot verifica simultan conditiile m < n si m = n.
Analog se arat
a ca m si n nu pot verifica simultan conditiile n < m si m = n.
Daca n < m si m < n, atunci exista u, v N\ {0} astfel ncat
n = m + u si m = n + v,
deci
(A )
n + 0 =1 n = m + u = (n + v) + u = n + (u + v) .
Conform legii de simplificare la adunare avem u + v = 0, deci conform propozitiei
2.3.9 avem u = 0 sau v = 0, ceea ce este fals.
Prin urmare, numai una din situatiile (1), (2) sau (3) poate avea loc
Corolar 2.4.10 Pentru orice numere m, n N avem m n sau n m.
Demonstratie. Demonstratia este o consecinta imediata a Principiului trihotomiei.
Propozitia 2.4.11 Perechea (N, ) este o multime total ordonat
a.
Demonstratie. Conform propozitiei 2.4.7 perechea (N, ) este o multime ordonat
a,
iar din corolarul precedent rezult
a ca este total ordonat
a.
Propozitia 2.4.12 (Legea de simplificare la nmultire) Fie m, n N si
p N\ {0}. Dac
a mp = np, atunci m = n.
Demonstratie. Consider
am ca m 6= n. Atunci conform Principiului trihotomiei
avem n < m sau m < n.
Din propozitia 2.4.8 (7) rezult
a ca daca n < m, atunci np < mp, iar daca m < n,
atunci mp < np, ceea ce contrazice ipoteza. Prin urmare, avem m = n.
Propozitia 2.4.13 Fie m, n N si p N\ {0}.
37
1. Dac
a mp < np, atunci m < n.
2. Dac
a mp np, atunci m n.
Demonstratie. 1) Presupunem prin reducere la absurd ca nu are loc relatia m < n.
Atunci conform Principiului trihotomiei avem n = m sau n < m. Aplicand propozitia
2.4.8 rezult
a ca daca n = m, atunci np = mp, iar daca n < m, atunci np < mp, ceea
ce contrazice ipoteza. Presupunerea facuta este falsa, deci m < n.
2) Daca presupunem prin absurd ca nu are loc relatia m n, Atunci conform
Principiului trihotomiei avem n < m si aplicand propozitia 2.4.8 obtinem np < mp,
ceea ce contrazice ipoteza. Presupunerea facuta este falsa, deci m n.
Propozitia 2.4.14 (Principiul bunei ordon
ari) Oricare ar fi multimea nevid
a
S N exist
a e S astfel nc
at
e n, () n S.
(2.4.2)
Demonstratie. Fie S N arbitrar fixata si definim multimea

M = {m N | m s pentru orice s S } N.
Conform lemei 2.4.4 0 M , deci M 6= . Multimea S este nevid
a, deci exista
s S si conform lemei 2.4.6 avem s < s . Aplicand Principiul trihotomiei rezult

a
ca inegalitatea s s nu poate avea loc, deci s
/ M . Prin urmare, M 6= N.
Atunci conform axiomei inductiei exista e M , adic
a
e s, () s S,
astfel ncat e
/ M . Vom demonstra ca e S. Presupunem prin reducere la absurd
ca e
/ S. Dar
e s, () s S,
deci
e < s, () s S.
Pentru orice s S exista ps N\ {0} astfel ncat s = e + ps . Fie us N astfel
ncat ps = us (avem ps 6= 0). Atunci
(A )
s = e + ps = e + us =2 e + us ,
deci
e s, () s S.
Prin urmare, e M ceea ce este fals. Asadar, e S verifica relatia (2.4.2).
38
conditiile propozitiei precedente num

Observatia 2.4.15 In
arul e S care verific
a
relatia (2.4.2) se numeste cel mai mic element al multimii S.
Corolar 2.4.16 Perechea (N, ) este o multime bine ordonat
a.
Propozitia 2.4.17 Orice num
ar natural n N\ {0, 1} este mai mare dec
at 1.
Demonstratie. Conform lemei 2.4.4 si principiului trihotomiei oricare ar fi
n N\ {0, 1} avem 0 < n. Presupunem, prin reducere la absurd ca exista
n0 N\ {0, 1} astfel ncat 0 < n0 < 1. Atunci multimea
M = { n N\ {0, 1} | 0 < n < 1 } ,
este nevid
a si conform Principiului bunei ordonori exista k0 M astfel ncat
0 < k0 s < 1, () s M.
(2.4.3)
Din propozitia 2.4.8(7) si relatia (2.4.3) rezult

a
0 k0 < k0 k0 < 1 k0
deci
0 < k0 k0 < k0 s < 1, () s M.
(2.4.4)
Atunci k0 k0 M , deci k0 k0 k0 , ceea ce contrazice relatia (2.4.4).

Prin urmare, presupunerea facuta este falsa, adic
a
1 < n, () n N\ {0, 1} .
Propozitia 2.4.18 Dac
a (an )nN N este un sir descresc
ator, atunci exist
a
k0 N astel nc
at
ak0 = am , () m k0 .
Demonstratie. Conform Principiului bunei ordon
ari, multimea
M = { an | n N } ,
admite un cel mai mic element, adic
a k0 N astel ncat
ak0 an , () n N .
(2.4.5)
Pe de alta parte, sirul (an )nN este descresc

ator, deci
am ak0 , () m k0 .
(2.4.6)
Din relatiile (2.4.5), (2.4.6) si proprietatea de antisimetrie a relatiei de ordine

rezult
a
ak0 = am , () m k0 .
39
multimea N nu exist
Corolar 2.4.19 In
a siruri infinite strict descresc
atoare.
Demonstratie. Conform propozitiei precedente, daca (an )nN N este un sir strict
descresc
ator, atunci exista k0 N astel ncat
ak0 = am , () m k0 ,
ceea ce contrazice faptul ca (an )nN este strict descresc
ator.
Propozitia 2.4.20 (Arhimede) Pentru orice n, m N, n 6= 0, exist
a t N astfel
nc
at m < tn.
Demonstratie. Conform Principiului Trihotomiei este posibil unul si numai unul
din cazurile m < n sau m = n sau n < m.
Se observ
a ca pentru cazul m < n consideram t = 1 si avem
m < n = 1 n = tn.
Daca m = n, atunci pentru t = n + 1 avem
m < n + n n = (1 + n) n = tn.
Daca n < m rezult
a ca exista u N\ {0} astfel ncat
m = n + u.
Apar dou
a cazuri:
1. daca n = 1, atunci pentru t = m + 1 avem
m < m + 1 = t = t 1 = tn.
2. Daca n 6= 1 consideram t = u + 1. Cum 1 < n si u 6= 0, rezult
a u < un, deci
m = n + u < n + un = (1 + u) n = tn.
2.5
Principiile inductiei matematice
Principiul inductiei matematice este o metoda des ntalnita n demonstrarea

unor afirmatii care sunt indexate dupa multimea numerelor naturale. Fie ((Pn ))nN
un sir de propozitii. Metoda inductiei matematice consta n a demonstra ca
propozitia P (n) este adev
arat
a pentru orice num
ar natural n n0 , unde n0 este
un num
ar natural fixat.
40
Principiul inductiei - forma slab

a
Propozitia 2.5.1 Fie n0 N arbitrar fixat. Dac
a o propozitie P (n), n n0 ,
satisface conditiile:
1. P (n0 ) este adev
arat
a;
2. pentru orice k n0 , dac
a P (k) este adev
arat
a, atunci P (k ) = P (k + 1) este
adev
arat
a;
atunci propozitia P (n) este adev
arat
a pentru orice n n0 .
Demonstratie. Fie multimea
M = { m N | P (m + n0 ) este adev
arat
a }.
Vom ar
ata ca multimea M verifica conditiile axiomei lui Peano. Din conditia (1)
rezult
a ca 0 M .
Conform ipotezei daca P (m + n0 ) este adev
arat
a, atunci P (m + n0 + 1) este
adev
arat
a, deci m = m + 1 M .
Prin urmare, sunt verificate conditiile axiomei, deci N = M , adic
a P (n) este
adev
arat
Principiul inductiei - forma tare
Propozitia 2.5.2 Fie n0 N fixat. Dac
a o propozitie P (n), n n0 , satisface
conditiile:
arat
a;
a P (n0 ) , ..., P (k) sunt adev
arate, atunci P (k + 1)
este adev
arat
a;
arat
a ca daca este verificata conditia (2), atunci este verificata
si conditia (2) din principiul inductiei n forma slaba, deci sunt ndeplinite conditiile
acestui principiu, de unde rezult
a ca propozitia P (n) este adev
arat
a pentru orice
n n0 .
41
Principiul inductiei - forma cu pasul s.

Propozitia 2.5.3 Fie n0 N si s N fixati. Dac
a o propozitie P (n), n n0 ,
satisface conditiile:
1. P (n0 ), P (n0 + 1),. . . ,P (n0 + s 1) sunt adev
arate;
a P (k) este adev
arat
a, atunci P (k + s) este
adev
arat
a;
arat
Demonstratie. Fie propozitia
Q (n) : { P (n0 + ns) , ..., P (n0 + ns + s 1) sunt adev
arate } , n N .
Din conditia (1) rezult
a ca Q (0) este adev
arat
a. Fie n N astfel ncat Q (n)
este adev
arat
a. Deoarece
P ((n0 + ns + k) + s) = P (n0 + (n + 1) s + k) , k {0, 1, ..., s 1} ,
din conditia (2) rezult
a ca daca Q (n) este adev
arat
a, atunci propozitiile
P (n0 + (n + 1) s) , ..., P (n0 + (n + 1) s + s 1)
sunt adev
arate, deci Q (n + 1) este adev
arat
a. Conform principiului inductiei n
forma slaba Q (n) este adev
arat
a pentru orice n N, deci P (k) este adev
arat
a
pentru orice k n0 .
cazul n care vom folosi principiul inductiei matematice
Observatia 2.5.4
1. In
(n oricare variant
a) pentru demonstrarea rezultatelor matematice vom spune
c
a vom folosi metoda inductiei matematice.
2. Rezolvarea unei probleme prin metoda inductiei matematice presupune doi pasi
diferiti:
(a) Pasul verific
arii, adic
a se verific
a c
a P (n0 ) este adev
arat
a;
(b) Pasul inductiei, n care presupunem c
a propozitia P (k) este adev
arat
a
pentru k n0 , arbitrar ales, si demonstr
am c
a P (k + 1) este adev
arat
a.
Observatia 2.5.5 Principiul inductiei matematice, sub formele prezentate mai sus,
este aplicabil numai dac
a sunt ndeplinite ambele conditii.
42
Propozitia 2.5.6 Principiul inductiei n forma tare, Principiul inductiei n forma

slab
a si Principiul bunei ordon
ari sunt echivalente.
Demonstratie. Pentru a demonstra propozitia, ar
at
am ca sunt adev
arate
urm
atoarele afirmatii:
a) Principiul inductiei n forma slaba implic
a Principiul bunei ordon
ari;
b) Principiul bunei ordon
ari implic
a Principiul inductiei n forma tare;
c) Principiul inductiei n forma tare implic
a Principiul inductiei n forma slaba.
a) Fie S N o multime nevid
a arbitrar fixata si consideram propozitia
P (m) : m s, () s S.
Conform lemei 2.4.4 propozitia P (0) este adev
arat
a. Pentru orice s S avem
s < s , deci P (s ) este falsa. Conform Principiului inductiei n forma slaba exista
e S astfel ncat P (e) este adev
arat
a, dar P (e ) nu este adev
arat
a (n caz contrar
ar rezulta ca P (s) este adev
arat
a pentru orice n N , ceea ce este fals). Cum P (e)
este adev
arat
a rezult
a
e s, () s S.
Pe de alta parte, daca
e < s, () s S.
atunci conform lemei 2.4.5 avem
e s, () s S,
adic
a P (s ) este adev
arat
a, fals. Prin urmare, exista e S astfel ncat
e s, () s S.
b) Fie n0 N fixat si P (n), n n0 , o propozitie care satisface conditiile:
arat
a;
2. pentru orice k n0 , daca P (n0 ) , ..., P (k) sunt adev
arate, atunci P (k + 1)
este adev
arat
a.
Consider
am multimea
S = { s n0 | P (s) este falsa } .
Presupunem ca S este nevid
a. Atunci, conform Principiului bunei ordon
ari exista
e S, n0 e, astfel ncat
e s, () s S.
43
In plus, P (n0 ) este adev

arat
a, deci n0 < e.
Cum e S avem P (e) este falsa. Observam ca pentru orice r, n0 r < e, avem
P (r) este adev
arat
a, deoarece n caz contrar avem r S si r < e, ceea ce contrazice
alegerea lui e.
Prin urmare, P (n0 ) , ..., P (e 1) sunt adev
arate, deci conform conditiei (2) avem
P (e) este adev
arat
a, ceea ce este fals. Presupunerea facuta este falsa, deci S = si
implicit P (s) este falsa pentru orice s n0 .
c) Fie n0 N fixat si P (n), n n0 , o propozitie care satisface conditiile:
arat
a;
2. pentru orice k n0 , daca P (k) este adev
arat
a, atunci P (k ) = P (k + 1) este
adev
arat
a.
Conditia (1) este comuna pentru ambele principii ale inductiei, deci P (n0 ) este
adev
arat
a.
Fie k > n0 , arbitrar fixat. Daca P (n0 ) , ..., P (k) sunt adev
arate, atunci din
conditia (2) P (k + 1) este adev
arat
a, deci este verificata conditia (2) a Principiului
inductiei forma slaba. Aplicand Principiului inductiei forma slaba rezult
a ca P (n)
este adev
arat
a pentru orice n n0 , deci este verificata afirmatia (c).
2.6
Teorema mp
artirii cu rest
Teorema 2.6.1 (Euclid) Pentru orice n, m N, n 6= 0, exist

a q, r N, unic
determinate, astfel nc
at sunt satisf
acute conditiile
1. m = nq + r;
2. 0 r < n.
Demonstratie. Fie n N, n 6= 0, arbitrar fixat si definim multimea
A = { m N | exista q, r N astfel ncat sunt ndeplinite conditiile (1) si (2) } .
Pentru m = 0 avem
0 = 0 n + 0,
deci q = 0 si r = 0. Prin urmare, 0 A.
Fie m A, adic
a exista q, r N astfel ncat sunt ndeplinite conditiile (1) si (2).
Atunci
(A )
m = (nq + r) =2 nq + r .
(2.6.1)
Cum r < n rezult
a r n, deci apar dou
a cazuri:
44
a) r < n. In acest caz se observ

a ca pentru m numerele q, r N, determinate
anterior, ndeplinesc conditiile (1) si (2).
b) r = n. Pentru q1 = n + 1 si r1 = 0 relatia (2.6.1) devine
m = nq + n = n (q + 1) + 0 = nq1 + r1 ,
(2.6.2)
deci numerele q1 , r1 N ndeplinesc conditiile (1) si (2).

In concluzie, daca m A atunci m A. Multimea A verifica conditiile axiomei
inductiei, deci A = N. Cum n N, n 6= 0, este arbitrar fixat rezult
a ca pentru orice
n, m N, n 6= 0, exista q, r N astfel ncat sunt satisfacute conditiile (1) si (2).
Vom demonstra ca pentru orice n, m N numerele q si r sunt unic determinate.
Fie q1 , r1 N astfel ncat sunt satisfacute conditiile (1) si (2), adic
a
m = nq1 + r1 , 0 r1 < n.
Presupunem prin reducere la absurd ca q 6= q1 . Conform Principiului trihotomiei
avem dou
a cazuri:
a) q < q1 . Atunci exista u N\ {0} astfel ncat q1 = q + u. Dar
nq + r = nq1 + r1 = n (q + u) + r1 = nq + nu + r1 ,
deci aplicand legea de simplificare la adunare obtinem
r = nu + r1 .
Cum u 6= 0 exista v N astfel ncat u = v , deci
(P )
nu + r1 = nv + r1 =2 nv + n + r1 .
Asadar
n nv + n + r1 = nu + r1 = r,
ceea ce contrazice conditia (2).
b) q1 < q. Se trateaz
a analog.
Prin urmare, presupunerea facuta este falsa, deci q = q1 . Aplicand legea de
simplificare la adunare egalitatii
nq + r = nq1 + r1
obtinem r = r1 . In concluzie, numerele q si r care ndeplinesc conditiile (1) si (2)
sunt unic determinate.
45
46
Capitolul 3
Multimea numerelor ntregi

In acest capitol vom construi multimea numerelor ntregi Z cu ajutorul multimii
numerelor naturale N.
3.1
Constructia multimii Z
Definitia 3.1.1 Pentru orice (m, n) , (p, q) N N avem

(m, n) (p, q) dac
a m + q = n + p.
(3.1.1)
In continuare studiem proprietatile relatiei ,,.

Propozitia 3.1.2 Relatia ,, definit
a prin (3.1.1) este o relatie de echivalenta
pe
multimea N N.
Demonstratie. Pentru a demonstra ca ,, este o relatie de echivalenta vom
demonstra ca este reflexiva, simetric
a si tranzitiva.
Oricare ar fi (m, n) N N avem
m + n = n + m,
deci (m, n) (m, n), adic
a ,, este reflexiva.
Fie (m, n) , (p, q) N N astfel ncat (m, n) (p, q). Atunci
m + q = n + p,
de unde deducem
p + n = q + m,
deci (p, q) (m, n). Prin urmare, ,, este simetric
a.
47
Daca pentru (m, n) , (p, q) , (r, s) N N avem (m, n) (p, q) si (p, q) (r, s),
atunci
m + q = n + p si p + s = q + r.
Din aceste egalitati rezult
a
(m + s) + (p + q) = (m + q) + (p + s) = (m + q) + (q + r) =
= (n + p) + (q + r) = (n + r) + (p + q) ,
si aplicand legea de reducere la adunare obtinem
m + s = n + r,
adic
a (m, n) (r, s). Prin urmare, ,, este tranzitiva.
Definitia 3.1.3 Pentru orice (m, n) N N vom nota prin (m, n) clasa de
echivalent
a a perechii (m, n), adic
a
(m, n) = {(p, q) N N | (m, n) (p, q) } .
Definitia 3.1.4 Multimea factor
NN
(3.1.2)
definit
a prin
o
NN n
= (m, n) | (m, n) N N .
(3.1.3)
se numeste multimea numerelor ntregi si o vom nota prin Z. Orice element

(m, n) Z se numeste num
ar ntreg.
Lema 3.1.5 Pentru orice n N avem
1. (n, n) (0, 0), adic
a (n, n) = (0, 0);
2. (n + 1, n) (1, 0), adic
a (n + 1, n) = (1, 0).
Demonstratie. Pentru orice n N avem
n + 0 = 0 + n,
(n + 1) + 0 = n + 1,
deci lema este demonstrat
a.
48
3.2
Adunarea numerelor ntregi
Definitia 3.2.1 Pe multimea numerelor ntregi Z consider

am aplicatia
+:ZZZ
definit
a prin
(m, n) + (p, q) = (m + p, n + q), () (m, n), (p, q) Z.
(3.2.1)
Lema 3.2.2 Aplicatia ,,+ dat

a prin relatia (3.2.1) este bine definit
a.
Demonstratie. Pentru a demonstra ca ,,+ este bine definita demonstram ca
arul (m + p, n + q) nu depinde de alegerea
pentru orice (m, n), (p, q) Z num
reprezentantilor din clasele de echivalenta.
Fie (m, n), (p, q) Z, arbitrar fixati. Daca (m1 , n1 ) (m, n) si (p1 , q1 ) (p, q),
atunci
m + n1 = n + m1 si p + q1 = q + p1
de unde rezult
a
(m + p) + (n1 + q1 ) = (m + n1 ) + (p + q1 ) =
= (n + m1 ) + (q + p1 ) = (n + q) + (m1 + p1 ) .
Prin urmare,
(m + p, n + q) (m1 + p1 , n1 + q1 ) ,
adic
a
(m, n) + (p, q) = (m + p, n + q) = (m1 + p1 , n1 + q1 ) = (m1 , n1 ) + (p1 , q1 ).
Definitia 3.2.3
1. Legea de compozitie ,,+: Z Z Z definit
a prin relatia
(3.2.1) se numeste adunarea numerelor ntregi.
2. Pentru orice (m, n), (p, q) Z elementul (m + p, n + q) Z se numeste suma
numerelor ntregi (m, n) si (p, q).
Propozitia 3.2.4 Adunarea numerelor ntregi are urm
atoarele propriet
ati:
1. este asociativ
a, adic
a oricare ar fi (m, n), (p, q), (r, s) Z are loc egalitatea

(3.2.2)
(m, n) + (p, q) + (r, s) = (m, n) + (p, q) + (r, s) ;
49
2. este comutativ
a, adic
a oricare ar fi (m, n), (p, q) Z are loc egalitatea
(m, n) + (p, q) = (p, q) + (m, n);
3. are element neutru, adic
a oricare ar fi (m, n) Z are loc egalitatea
(m, n) + (0, 0) = (0, 0) + (m, n) = (m, n);
a (m1 , n1 ) Z
4. exist
a elementul simetric, adic
a oricare ar fi (m, n) Z exist
astfel nc
at
(m, n) + (m1 , n1 ) = (m1 , n1 ) + (m, n) = (0, 0).
Demonstratie. 1) Fie (m, n), (p, q), (r, s) Z. Atunci

(m, n) + (p, q) + (r, s) = (m + p, n + q) + (r, s) =
= ((m + p) + r, (n + q) + s).

(m, n) + (p, q) + (r, s) = (m, n) + (p + r, q + s) =
= (m + (p + r) , n + (q + s)).
(3.2.3)
(3.2.4)
Din proprietatea de comutativitate a operatiei de adunare a numerelor naturale

rezult
a
(m + p) + r = m + (p + r)
,
(3.2.5)
(n + q) + s = n + (q + s)
deci din relatiile (3.2.3), (3.2.4) si (3.2.5) rezult
a egalitatea (3.2.2).
2) Daca (m, n), (p, q) Z, atunci folosind comutativitatea adunarii numerelor
naturale obtinem
(m, n) + (p, q) = (m + p, n + q) = (p + m, q + n) = (p, q) + (m, n).
3) Pentru orice (m, n) Z avem
(m, n) + (0, 0) = (m + 0, n + 0) = (m, n) = (0 + m, 0 + n) = (0, 0) + (m, n).
4) Fie (m, n) Z, arbitrar fixat. Atunci conform lemei 3.1.5 avem
(m, n) + (n, m) = (m + n, n + m) = (0, 0),
(n, m) + (m, n) = (n + m, m + n) = (0, 0).
Observatia 3.2.5
1. Num
arul ntreg (0, 0) este elemetul neutru la adunarea
numerelor ntregi.
50
2. Pentru orice (m, n) Z elementul (n, m) Z se numeste simetricul lui

(m, n) n raport cu operatia de adunare a numerelor ntregi.
Propozitia 3.2.6 (Legea de simplificare la adunare (numit
a reducere))
Fie (m, n), (p, q) Z. Oricare ar fi (r, s) Z dac
a
(m, n) + (r, s) = (p, q) + (r, s),
atunci (m, n) = (p, q).
Demonstratie. Fie (r, s) Z arbitrar fixat. Daca
(m, n) + (r, s) = (p, q) + (r, s),
atunci
(m + r, n + s) = (p + r, q + s),
deci
(m + r, n + s) (p + r, q + s) .
Prin urmare,
(m + q) + (r + s) = (m + r) + (q + s) = (n + s) + (p + r) = (n + p) + (r + s)
si aplicand legea de reducere la adunarea numerelor naturale obtinem
m + q = n + p,
deci (m, n) (p, q) si (m, n) = (p, q).
3.3
Inmultirea numerelor ntregi
Definitia 3.3.1 Pe multimea numerelor ntregi Z consider

am aplicatia
:ZZZ
definit
a prin
(m, n) (p, q) = (mp + nq, mq + np), () (m, n), (p, q) Z.
Lema 3.3.2 Aplicatia ,, dat
a.
51
(3.3.1)
Demonstratie. Pentru a demonstra ca operatia ,, este bine definita, ar

at
am ca
pentru orice (m, n), (p, q) Z num
arul (mp + nq, mq + np) nu depinde de alegerea
reprezentantilor din clasele de echivalenta.
Fie (m, n), (p, q) Z, arbitrar fixati. Daca (m1 , n1 ) (m, n) si (p1 , q1 ) (p, q),
atunci
m + n1 = n + m1 si p + q1 = q + p1
de unde rezult
a
(mp + nq) + (m1 q1 + n1 p1 ) + (n1 p + m1 q) =
= (mp + n1 p) + (nq + m1 q) + (m1 q1 + n1 p1 ) =
= (m + n1 ) p + (n + m1 ) q + (m1 q1 + n1 p1 ) =
= (n + m1 ) p + (m + n1 ) q + (m1 q1 + n1 p1 ) =
= (mq + np) + (m1 p + m1 q1 ) + (n1 q + n1 p1 ) =
= (mq + np) + m1 (p + q1 ) + n1 (q + p1 ) =
= (mq + np) + m1 (q + p1 ) + n1 (p + q1 ) =
= (mq + np) + (m1 q + m1 p1 ) + (n1 p + n1 q1 ) =
= (mq + np) + (m1 p1 + n1 q1 ) + (n1 p + m1 q) .
Asadar,
(mp + nq) + (m1 q1 + n1 p1 ) + (n1 p + m1 q) =
= (mq + np) + (m1 p1 + n1 q1 ) + (n1 p + m1 q) ,
si aplicand proprietatea de reducere la adunarea ultimei egalitati obtinem
(mp + nq) + (m1 q1 + n1 p1 ) = (mq + np) + (m1 p1 + n1 q1 ) ,
adic
a
(mp + nq, mq + np) (m1 p1 + n1 q1 , m1 q1 + n1 p1 )
sau echivalent
(m, n) (p, q) = (mp + nq, mq + np) =
= (m1 p1 + n1 q1 , m1 q1 + n1 p1 ) = (m1 , n1 ) (p1 , q1 ).
Definitia 3.3.3
1. Legea de compozitie ,,: Z Z Z definit
a prin relatia
(3.3.1) se numeste nmultirea numerelor ntregi.
2. Pentru orice (m, n), (p, q) Z elementul (mp + nq, mq + np) Z se numeste
produsul numerelor ntregi (m, n) si (p, q).
52

Propozitia 3.3.4 Inmult
irea numerelor ntregi are urm
atoarele propriet
ati:
1. este asociativ
a, adic
a oricare ar fi (m, n), (p, q), (r, s) Z are loc egalitatea

(m, n) (p, q) (r, s) = (m, n) (p, q) (r, s) ;
(3.3.2)
2. este comutativ
a, adic
a oricare ar fi (m, n), (p, q) Z are loc egalitatea
(m, n) (p, q) = (p, q) (m, n);
a oricare ar fi (m, n) Z are loc egalitatea
(m, n) (1, 0) = (1, 0) (m, n) = (m, n);
4. este distributiv
a fat
a de adunare, adic
a oricare ar fi (m, n), (p, q), (r, s) Z
au loc relatiile

(m, n) (p, q) + (r, s) = (m, n) (p, q) + (m, n) (r, s);
(3.3.3)

(p, q) + (r, s) (m, n) = (p, q) (m, n) + (r, s) (m, n).
(3.3.4)
Demonstratie. 1) Fie (m, n), (p, q), (r, s) Z. Atunci folosind distributivitatea
nmultirii fat
a de adunare a numerelor naturale avem

(m, n) (p, q) (r, s) = (mp + nq, mq + np) (r, s) =
= ((mp + nq) r + (mq + np) s, (mp + nq) s + (mq + np) r) =
= (mpr + nqr + mqs + nps, mps + nqs + mqr + npr) =
= ((mpr + mqs) + (nps + nqr) , (mps + mqr) + (npr + nqs)) =
= (m (pr + qs) + n (ps + qr) , m (ps + qr) + n (pr + qs)) =

= (m, n) (pr + qs, ps + qr) = (m, n) (p, q) (r, s) .
2) Daca (m, n), (p, q) Z, atunci folosind comutativitatea nmultirii numerelor

naturale obtinem
(m, n) (p, q) = (mp + nq, mq + np) = (pm + qn, pn + qm) = (p, q) (m, n).
3) Pentru orice (m, n) Z avem
(m, n) (1, 0) = (m 1 + n 0, m 0 + n 1) = (m, n).
53
Folosind comutativitatea nmultirii numerelor ntregi obtinem

(m, n) (1, 0) = (1, 0) (m, n) = (m, n).
4) Pentru orice (m, n), (p, q), (r, s) Z avem

(m, n) (p, q) + (r, s) = (m, n) (p + r, q + s) =
= (m (p + r) + n (q + s) , m (q + s) + n (p + r)) =
= (mp + mr + nq + ns, mq + ms + np + nr) =
= ((mp + nq) + (mr + ns) , (mq + np) + (ms + nr)) =
= (mp + nq, mq + np) + (mr + ns, ms + nr) = (m, n) (p, q) + (m, n) (r, s).
Relatia (3.3.4) se obtine din relatia (3.3.3) folosind comutativitatea nmultirii
numerelor ntregi.
Definitia 3.3.5 Elementul (1, 0) se numeste elementul neutru pentru operatia de
nmultire a numerelor ntregi.
Lema 3.3.6 Pentru orice (m, n) Z avem
(m, n) (0, 0) = (0, 0) (m, n) = (0, 0).
Demonstratie. Daca (m, n) Z, atunci
(m, n) (0, 0) = (m 0 + n 0, m 0 + n 0) = (0, 0),
deci din comutativitatea nmultirii numerelor ntregi rezult
a
(m, n) (0, 0) = (0, 0) (m, n) = (0, 0).
3.4
Relatia de ordine de pe multimea Z
Definitia 3.4.1 Fie (m, n), (p, q) Z.

1. Spunem c
a num
arul ntreg (m, n) este mai mic sau egal dec
at (p, q), si vom
a
scrie (m, n) (p, q), dac
m + q n + p.
2. Spunem c
a num
arul ntreg (m, n) este strict mai mic dec
at (p, q), si vom
scrie (m, n) < (p, q), dac
a
m + q < n + p.
54
Definitia 3.4.2 Fie (m, n), (p, q) Z.

1. Spunem c
a num
arul (m, n) este mai mare sau egal dec
at (p, q), vom scrie
(m, n) (p, q), dac
a (p, q) (m, n).
2. Spunem c
a num
arul (m, n) este strict mai mare dec
at (p, q), vom scrie
(m, n) > (p, q), dac
a (p, q) < (m, n).
Relatiile binare ,, si ,,< din definitia 3.4.1 sunt considerate pe multimi de
clase de echivalent
a, deci trebuie s
a demonstram ca sunt bine definite, adic
a definitia
nu depinde de reprezentantii alesi pentru clasele de echivalenta.
Lema 3.4.3 Relatiile ,, si ,,< sunt bine definite.
Demonstratie. Fie (m, n), (p, q) Z astfel ncat (m, n) (p, q), adic
a
m + q n + p,
deci exista u N astfel ncat
n + p = m + q + u.
Daca (m1 , n1 ) (m, n) si (p1 , q1 ) (p, q), atunci
m + n1 = n + m1 si p + q1 = q + p1 .
Din relatiile precedente rezult
a
(n1 + p1 ) + (m + q) = n1 + p1 + m + q = (m + n1 ) + (q + p1 ) =
= (n + m1 ) + (p + q1 ) = n + p + m1 + q1 = (m + q) + (u + m1 + q1 ) .
Aplicand legea de reducerea la adunarea numerelor naturale obtinem
n1 + p1 = m1 + q1 + u,
deci
m1 + q1 n1 + p1 .
Prin urmare, relatia ,, este bine definita.
Analog se demonstreaz
a ca relatia ,,< este bine definita, dar considerand
u N\ {0}.
Propozitia 3.4.4 Relatia ,, este o relatie de ordine pe Z.
55
Demonstratie. Trebuie s
a demonstram ca relatia ,, este reflexiva, antisimetrica
si tranzitiva.
Pentru orice (m, n) Z avem
m + n n + m,
deci (m, n) (m, n), adic
a relatia ,, este simetric
a.
Fie (m, n), (p, q) Z astfel ncat
(m, n) (p, q) si (p, q) (m, n).
Atunci
m + q n + p si p + n q + m,
si aplicand proprietatea de antisimetrie a relatiei de ordine pe multimea N obtinem
m + q = n + p, adic
a (m, n) = (p, q). Asadar relatia ,, este antisimetrica.
Fie (m, n), (p, q), (r, s) Z astfel ncat
(m, n) (p, q) si (p, q) (r, s).
Atunci
m + q n + p si p + s q + r,
deci
(m + s) + (p + q) = (m + q) + (p + s) (n + p) + (q + r) = (n + r) + (p + q) .
Aplicand legea de reducerea la adunarea numerelor naturale obtinem
m + s n + r,
deci (m, n) (r, s) si relatia ,, este tranzitiva.
Corolar 3.4.5 Perechea (Z, ) este o multime total ordonat
a.
Demonstratie. Conform propozitiei precedente perechea (Z, ) este o multime
ordonat
a.
Daca (m, n), (p, q) Z, atunci conform corolarului 2.4.10 avem
m + q n + p sau p + n q + m,
deci
(m, n) (p, q) sau (p, q) (m, n).
Asadar, perechea (Z, ) este o multime total ordonat
a.
56
Propozitia 3.4.6 (Principiul trihotomiei pentru numerele ntregi) Pentru

orice (m, n), (p, q) Z este posibil unul si numai unul din cazurile:
1. (m, n) < (p, q);
2. (m, n) = (p, q) ;
3. (p, q) < (m, n).
Demonstratie. Daca (m, n), (p, q) Z atunci conform Principiul trihotomiei pentru numerele ntregi este posibil unul si numai unul din cazurile:
m + q < n + p sau m + q = n + p sau p + n < q + m,
deci propozitia este demonstrat
a.
Am demonstrat ca elementul neutru la adunarea numerelor ntregi este (0, 0) si
vom studia ce proprietati au numerele ntregi care sunt mai mari sau mai mici decat
(0, 0).
Propozitia 3.4.7 Fie (m, n), (p, q) Z. Au loc urm
atoarele afirmatii:
1. dac
a (m, n) (p, q), atunci
(m, n) + (r, s) (p, q) + (r, s), () (r, s) Z;
a
2. pentru orice (r, s) Z dac
(m, n) + (r, s) (p, q) + (r, s),
atunci (m, n) (p, q);
3. dac
a (m, n) < (p, q), atunci
(m, n) + (r, s) < (p, q) + (r, s), () (r, s) Z;
a
4. pentru orice (r, s) Z dac
(m, n) + (r, s) < (p, q) + (r, s),
atunci (m, n) < (p, q).
5. dac
a (m, n) (p, q), atunci
(a) (m, n) (r, s) (p, q) (r, s), pentru orice (r, s) Z, (0, 0) (r, s);
57
(3.4.1)
(b) (p, q) (r, s) (m, n) (r, s), pentru orice (r, s) Z, (r, s) (0, 0).
6. (m, n) < (p, q), atunci
(a) (m, n) (r, s) (p, q) (r, s), pentru orice (r, s) Z, (0, 0) (r, s);
(b) (p, q) (r, s) (m, n) (r, s), pentru orice (r, s) Z, (r, s) (0, 0).
7. (m, n) < (p, q), atunci
(a) (m, n) (r, s) < (p, q) (r, s), pentru orice (r, s) Z, (0, 0) < (r, s);
(b) (p, q) (r, s) < (m, n) (r, s), pentru orice (r, s) Z, (r, s) < (0, 0).
Demonstratie. 1) Daca (m, n) (p, q), atunci
m + q n + p,
deci exista u N astfel ncat
n + p = m + q + u.
Atunci pentru orice (r, s) Z avem
(n + s) + (p + r) = (n + p) + (s + r) =
= (m + q + u) + (s + r) = (m + s) + (q + r) + u,
deci
(m + r) + (q + s) = (m + s) + (q + r) (n + s) + (p + r) = (n + s) + (p + r) ,
arat
a.
adic
a (m + r, n + s) (p + r, q + s). Prin urmare, relatia (3.4.1) este adev
2) Fie (r, s) Z, arbitrar fixat astel ncat
(m + r, n + s) = (m, n) + (r, s) (p, q) + (r, s) = (p + r, q + s) .
Atunci
(n + p) + (s + r) = (n + s) + (p + r) (m + s) + (q + r) = (m + q) + (s + r) ,
deci
n + p m + q,
adic
a (m, n) (p, q).
3) Se demonstreaz
a analog ca (1), dar pentru u N\ {0}.
58
4) Se demonstreaz
a analog ca (2).
5) Deoarece (m, n) (p, q) rezult
a
m + q n + p.
(3.4.2)
a) Fie (r, s) Z, (0, 0) (r, s), arbitrar fixat. Atunci avem s r, deci exista
u N astfel ncat
r = s + u.
Avem
(m, n) (r, s) = (mr + ns, ms + nr) =
= (m (s + u) + ns, ms + n (s + u)) =
= (ms + mu + ns, ms + ns + nu),
(3.4.3)
(p, q) (r, s) = (pr + qs, ps + qr) =

= (p (s + u) + qs, ps + q (s + u)) =
= (ps + pu + qs, ps + qs + qu).
(3.4.4)

a
(m, n) (r, s) (p, q) (r, s)
(ms + mu + ns, ms + ns + nu) (ps + pu + qs, ps + qs + qu)
ms + mu + ns + ps + qs + qu ms + ns + nu + ps + pu + qs
mu + qu nu + pu
(q + m) u (n + p) u.
Dar ultima inegalitate este adev
arat
a conform relatiei (3.4.2), deci are loc si
inegalitatea
(m, n) (r, s) (p, q) (r, s) .
b) Fie (r, s) Z, (r, s) (0, 0), arbitrar fixat. Atunci avem r s, deci exista
u N astfel ncat
s = r + u.
Avem
(m, n) (r, s) = (mr + ns, ms + nr) =
= (mr + n (r + u) , m (r + u) + nr) =
= (mr + nr + nu, mr + mu + nr),
(3.4.5)
(p, q) (r, s) = (pr + qs, ps + qr) =

= (pr + q (r + u) , p (r + u) + qr) =
= (pr + qr + qu, pr + pu + qr).
(3.4.6)
59

a
(p, q) (r, s) (m, n) (r, s)
(pr + qr + qu, pr + pu + qr) (mr + nr + nu, mr + mu + nr)
pr + qr + qu + mr + mu + nr pr + pu + qr + mr + nr + nu
mu + qu nu + pu
(q + m) u (n + p) u.
Dar ultima inegalitate este adev
arat
a conform relatiei (3.4.2), deci are loc si
inegalitatea
(p, q) (r, s) (m, n) (r, s).
Punctele (6) si (7) se demonstreaz
a similar cu (5).
3.5
Numere ntregi pozitive si numere ntregi negative
Propozitia 3.5.1 Fie (m, n) Z. Atunci urm

atoarele afirmatii sunt echivalente:
1. (m, n) < (0, 0) ;
2. m < n;
3. exist
a un unic num
ar u N\ {0} astfel nc
at (m, n) = (0, u).
Demonstratie. 1)2) Daca (m, n) < (0, 0) atunci
m = m + 0 < n + 0 = n.
2)3) Daca m < n, atunci exista un unic num
ar u N\ {0} astfel ncat
n = m + u,
deci
m + u = n + 0.
Asadar, (m, n) (0, u), ceea ce implic
a (m, n) = (0, u).
3)1) Presupunem ca exista un unic num
ar u N\ {0} astfel ncat
(m, n) = (0, u). Atunci
(m + 0) + u = m + u = n + 0,
deci
m + 0 < n + 0,
adic
a (m, n) < (0, 0).
60
Propozitia 3.5.2 Fie (m, n) Z. Atunci urm

1. (0, 0) < (m, n);
2. n < m;
3. exist
a un unic num
ar v N\ {0} astfel nc
at (m, n) = (v, 0).
Demonstratie. 1)2) Daca (0, 0) < (m, n) atunci
n = 0 + n < 0 + m = m.
2)3) Daca n < m, atunci exista un unic num
ar v N\ {0} astfel ncat
m = n + v,
deci
m + 0 = n + v.
Asadar, (m, n) (0, v), ceea ce implic
a (m, n) = (v, 0).
3)1) Presupunem ca exista un unic num
ar v N\ {0} astfel ncat
(m, n) = (v, 0). Atunci
0 + m = m = n + v = (0 + n) + v,
deci
0 + n < 0 + m,
adic
a (0, 0) < (m, n).
In continuare vom nota prin
n
o
Z+ = (m, n) Z| (0, 0) < (m, n) ,
(3.5.1)
o
n
Z = (m, n) Z| (m, n) < (0, 0) .
(3.5.2)
Conform propozitiilor 3.5.1 si 3.5.2 avem

n
o
Z+ = (n, 0) Z| n N\ {0} ,
(3.5.3)
n
o
Z = (0, n) Z| n N\ {0} .
Definitia 3.5.3 Spunem

(m, n) 6= (0, 0), adic
a
c
a
un
num
ar
ntreg
(m, n) Z+ Z .
61
(m, n)
(3.5.4)
este
nenul
dac
a
Observatia 3.5.4 Din Principiul

a c
a
n
o trihotomiei pentru numerele ntregi rezult
orice num
ar (m, n) Z\ (0, 0) apartine numai uneia din multimile Z+ si Z ,
deci au loc relatiile
Z+ Z = ,
(3.5.5)
o
n
(3.5.6)
Z = Z+ Z (0, 0) .
Definim functiile:
n
o
1. f : N Z+ (0, 0) dat
a prin relatia
f (n) = (n, 0), () n N;
(3.5.7)
o
n
a prin relatia
2. g : N Z (0, 0) dat
g (n) = (0, n), () n N.
(3.5.8)
Propozitia 3.5.5 Functia f definit

a prin relatia (3.5.7) are urm
atoarele propriet
ati:
1. f (m + n) = f (m) + f (n), oricare ar fi m, n N;
2. f (0) = (0, 0);
3. f (m n) = f (m) f (n), oricare ar fi m, n N;
4. f (1) = (1, 0);
5. este bijectiv
a;
6. p
astreaz
a relatiile de ordine, adic
a pentru orice n N avem
f (m) f (n) dac
a si numai dac
a m n.
(3.5.9)
Demonstratie. Pentru orice m, n N avem

f (m + n) = (m + n, 0) = (m, 0) + (n, 0) = f (m) + f (n) .
f (mn) = (mn, 0) = (mn + 0 0, m 0 + 0 n) = (m, 0) (n, 0) = f (m) f (n) .
deci f verifica proprietatile (1) si (3).
Propriet
atile (2) si (4) rezult
a direct din definitia functiei f .
62
Fie m, n N astfel ncat f (m) = f (n). Atunci

(m, 0) = (n, 0),
de unde rezult
a
m = m + 0 = 0 + n = n,
deci functia f este injectiv
a. Surjectivitatea functiei f este o consecinta imediata a
definitiei functiei, deci f este bijectiv
a.
Daca m, n N atunci avem
f (m) f (n)
(m, 0) (n, 0)
m=m+00+n=n ,
deci f verifica proprietatea (6).
Propozitia 3.5.6 Functia g definit
a prin relatia (3.5.8) are urm
atoarele propriet
ati:
1. g (m + n) = g (m) + g (n), oricare ar fi m, n N;
2. g (0) = (0, 0);
3. g (mn) = g (m) g (n), oricare ar fi m, n N;
4. g (1) = (0, 1);
5. este bijectiv
a;
6. schimb
a relatiile de ordine, adic
a pentru orice n N avem
g (m) g (n) dac
a si numai dac
a m n.
(3.5.10)
Demonstratie. Propriet
atile (1)-(5) se verfic
a n mod analog ca n propozitia precedenta.
Daca m, n N atunci avem
g (m) g (n)
(0, m) (0, n)
n=0+nm+0=m ,
deci g verifica proprietatea (6).
63
Observatia 3.5.7 Av
and n vedere
propozit
ia 3.5.5 rezult
a c
a putem identifica eleo
n
mentele multimilor N si Z+ (0, 0) , deci n continuare vom nota
n = (n, 0), () n N.
(3.5.11)
De asemenea,
a c
a putem identifica elementele multimilor
n dinopropozitia 3.5.6 rezult
N si Z (0, 0) , deci n continuare vom nota
n = (0, n), () n N.
(3.5.12)
Observatia 3.5.8 Pentru orice (m, n) Z exist

a un unic num
ar natural u N
astfel nc
at:
1. u = (m, n) dac
a (0, 0) < (m, n);
a (m, n) < (0, 0).
2. u = (m, n) dac
In continuare vom nota numerele ntregi printr-o singura liter
a, spre exemplu
x Z.
Definitia 3.5.9
1. Num
arul ntreg (0, 0) va fi notat prin 0, iar num
arul (1, 0)
va fi notat prin 1.
2. Multimea Z+ se numeste multimea numerelor ntregi pozitive, iar un
num
ar x Z+ se numeste num
ar ntreg pozitiv. Un num
ar ntreg pozitiv
se poate nota si prin n, unde n N.
3. Multimea Z se numeste multimea numerelor ntregi negative, iar un
num
ar x Z se numeste num
ar ntreg negativ. Un num
ar ntreg negativ
se poate nota si prin n, unde n N.
4. Dac
a x, y Z+ sau x, y Z spunem c
a numerele au acelasi semn, iar dac
a
unul din numere este pozitiv si cel
alalt este negativ spunem c
a sunt de semne
contrare.
Observatia 3.5.10 Conform rezultatelor anterioare au loc relatiile
Z+ = N\ {0} ,
(3.5.13)
Z = {n | n N\ {0}} ,
(3.5.14)
Z = {n | n N\ {0}} N.
(3.5.15)
64
Observatia 3.5.11 Num

arul 0 = (0, 0) nu are semn, adic
a nu este nici pozitiv nici
negativ.
Lema 3.5.12 Pentru orice x Z si orice y Z+ avem x < y.
Demonstratie. Rezult
a din proprietatea de tranzitivitate a relatiei de ordine pe
multimea numerelor ntregi.
Lema 3.5.13 Pentru orice x Z num
arul ntreg (1) x este simetricul lui x n
raport cu adunarea numerelor ntregi.
Demonstratie. Fie x = (m, n) Z. Atunci
(1) x = (0, 1) (m, n) = (0 m + 1 n, 0 n + 1 m) = (n, m),
deci (1) x este simetricul lui x.
Definitia 3.5.14 Pentru orice x Z vom nota prin
x = (1) x
simetricul lui x.
Lema 3.5.15
1. Dac
a x Z , atunci x Z+ ;
2. Dac
a x Z+ , atunci x Z ;
Demonstratie. 1) Daca x Z , atunci conform propozitiei 3.5.1 exista un unic
num
ar u N\ {0} astfel ncat x = (0, u), deci x = (u, 0) Z+
2) Daca x Z+ , atunci conform propozitiei 3.5.2 exista un unic num
ar v N\ {0}
astfel ncat x = (v, 0), deci x = (0, v) Z .
Corolar 3.5.16 Un num
ar ntreg nenul si simetricul s
au n raport cu operatia de
adunare sunt de semne contrare.
Lema 3.5.17 Pentru orice x, y Z avem
1. (1) = 1;
2. (x) = x;
3. (x) (y) = xy;
65
4. x (y) = (x) y = (xy).

Demonstratie. Fie x, y Z, arbitrar alesi. Atunci:
1. (1) = (1) (1) = (0, 1) (0, 1) = (0 0 + 1 1, 0 1 + 1 0) =
= (1, 0) = 1,
2. (x) = (1) ((1) x) = ((1) (1)) x = 1 x = x,
3. (x) (y) = ((1) x) ((1) y) = ((1) (1)) (xy) = 1 (xy) = xy,
4. x (y) = x ((1) y) = (1) (xy) = (xy) ,
(x) y = ((1) x) y = (1) (xy) = (xy) .
Corolar 3.5.18 Produsul a dou
a numere ntregi cu acelasi semn este un num
ar
ntreg pozitiv, iar produsul a dou
a numere ntregi de semne contrare este un num
ar
ntreg negativ.
Demonstratie. Fie x, y Z. Avem urm
atoarele cazuri
1. daca x = m si y = n, unde m, n N, atunci xy = mn N.
2. daca x = m si y = n, unde m, n N, atunci
xy = (m) (n) = mn N.
3. daca x = m si y = n, unde m, n N, atunci
xy = (m) n = (mn) Z .
Lema 3.5.19 Pentru orice x, y Z avem xy = 0 dac
a si numai dac
a x = 0 sau
y = 0.
Demonstratie. Daca x = 0 sau y = 0, atunci conform lemei 3.3.6 avem xy = 0.
Presupunem ca xy = 0 si x, y Z\ {0}. Avand n vedere corolarul precedent
vom avea 2 cazuri:
1. x si y au acelasi semn. Far
a a reduce generalitatea presupunem ca x, y Z
(respectiv x, y Z+ ). Atunci exista m, n N, astfel ncat x = m si y = n
(respectiv x = m si y = n), deci
0 = xy = m n.
Din ultima egalitate si propozitia 2.3.9 rezult
a m = n, deci x = y.
66
2. x si y au acealasi semn. Se trateaz

a analog.
Propozitia 3.5.20 (Legea de simplificare la nmultire) Fie x, y Z. Oricare
ar fi z Z\ {0} dac
a
xz = yz,
atunci x = y.
Demonstratie. Remarc
am ca daca x, y Z\ {0}, azunci x si y au acelasi semn,
deoarece n caz contrar numerele xz si yz ar avea semne contrare, deci nu ar avea
loc egalitatea xz = yz.
Daca z Z , atunci exista p N, astfel ncat z = p. Avem dou
a cazuri:
1. x, y Z . Atunci exista m, n N, astfel ncat x = m si y = n, deci
mp = (m) (p) = (n) (p) = np.
Aplicand legea de simplicare la nmultirea numerelor naturale obtinem m = n,
de unde rezult
a
x = (m) = (1) m = (1) n = (n) = y.
2. x, y Z+ . Atunci exista m, n N, astfel ncat x = m si y = n, deci
mp = m (p) = n (p) = np
mp = np
Aplicand legea de simplicare la nmultirea numerelor naturale obtinem m = n,
de unde rezult
a
x = m = n = y.
Cazul z Z+ se trateaz
a analog.
Daca x = 0, atunci xz = 0, deci conform lemei precedente avem y = 0 sau z = 0.
Cum z 6= 0, rezult
a y = 0.
Definitia 3.5.21 Se numeste functie semn pe multimea numerelor ntregi aplicatia
sgn : Z {1, 0, 1} si definit
a prin
a x>0
1 , dac
sgn (x) =
(3.5.16)
0 , dac
a x = 0 , () x Z.
1 , dac
a x<0
67
Din corolarul 3.5.18 rezult

a urm
atoarea lem
a:
Lema 3.5.22 Functia semn verific
a regula semnelor, adic
a
sgn (x) sgn (y) = sgn (xy) , () x, y Z.
Definitia 3.5.23 Aplicatia || : Z Z+ definit
a
a
x , dac
|x| =
0 , dac
a
x , dac
a
(3.5.17)
prin
x>0
x=0
x<0
se numeste functia modul.
Definitia 3.5.24 Pentru orice x Z num

arul ntreg |x| se numeste modulul lui x.
Observatia 3.5.25 Modulul unui num
ar ntreg nenul este un num
ar pozitiv (putem
spunenc
a este
un
num
a
r
natural
av
a
nd
n
vedere
c
a
putem
identifica
multimile N si
o
Z+ (0, 0) ).
Propozitia 3.5.26 Pentru orice x, y Z avem:
1. |x| = |x|;
2. |x| = 0 dac
a si numai dac
a x = 0;
3. |x| x |x|;
4. dac
a y > 0, atunci |x| y dac
a si numai dac
a y x y;
5. |x + y| |x| + |y|;
6. |x y| = |x| |y|.
Demonstratie. 1) Daca x Z+ , atunci x < 0, deci |x| = x si |x| = (x) = x,
iar daca x Z , atunci x > 0, deci |x| = x si |x| = x.
2) Este o consecint
a direct
a a definitiei modulului unui num
ar ntreg.
3) Pentru orice x Z+ {0} avem |x| = x, iar daca x < 0, atunci 0 < x = |x|,
deci x < x. In concluzie,
x |x| , () x Z.
(3.5.18)
Pe de alta parte
x + |x| =
x+x
, daca x > 0
0
, daca x = 0 ;
x + (x) , daca x < 0

68
x + |x| =
2x , daca x > 0
,
0 , daca x 0
deci
0 x + |x| , () x Z.
Atunci, pentru orice x Z avem
|x| = 0 + ( |x|) (x + |x|) + ( |x|) = x + |x| + ( |x|) = x.
(3.5.19)

a relatia de la punctul (3).
4) Fie y > 0, arbitrar fixat. Se observ
a ca y < 0.
Presupunem ca |x| y. Avem urm
atoarele cazuri:
a) Daca x 0, atunci
y < 0 x = |x| y.
b) Daca x < 0, atunci x = |x| y, deci
y = (1) y (1) (x) = 1 x = x < 0 < y.
Prin urmare, are loc relatia
y x y.
(3.5.20)
Reciproc, presupunem ca are loc relatia (3.5.20). Avem urm

atoarele cazuri:
a) Daca x 0, atunci
|x| = x y.
b) Daca x < 0, atunci |x| = x. Cum y x rezult
a
|x| = x = (1) x (1) (y) = 1 y = y.
Asadar, |x| y.
5) Din proprietatea (3) rezult
a
(|x| + |y|) = (1) (|x| + |y|) = (1) |x| + (1) |y| =
= ( |x|) + ( |y|) x + y |x| + |y| ,
adic
a
(|x| + |y|) x + y |x| + |y| ,
69
si aplicand proprietatea (4) obtinem

|x + y| |x| + |y| .
6) Conform corolarului 3.5.18 avem
, daca xy > 0
xy
|x y| =
0
, daca x = 0 =
(xy) , daca xy < 0
xy
, daca
x si y au acelasi semn
=
=
0
, daca
x = 0 sau y = 0
(xy) , daca x si y au semne contrare
xy
, daca x > 0 si y > 0
, daca x < 0 si y < 0

xy
=
0
, daca x = 0 sau y = 0 =
(xy) , daca x < 0 si y > 0
(xy) , daca x > 0 si y < 0
xy
, daca x > 0 si y > 0
xy
, daca x < 0 si y < 0
=
0
, daca x = 0 sau y = 0 =
(x) y , daca x < 0 si y > 0
x (y) , daca x > 0 si y < 0
|x| |y| , daca x > 0 si y > 0
|x| |y| , daca x < 0 si y < 0

=
0
, daca x = 0 sau y = 0 =
|x|
|y|
,
daca x < 0 si y > 0
|x| |y| , daca x > 0 si y < 0

= |x| |y|
3.6
Sc
aderea numerelor ntregi
Definitia 3.6.1 Pentru orice x, y Z num

arul x + (y) se numeste diferenta
numerelor ntregi x si y. Vom nota
x y = x + (y) .
70
Definitia 3.6.2 Legea de compozitie : Z Z Z definit

a prin relatia
(x, y) = x y, () (x, y) Z Z,
se numeste sc
aderea numerelor ntregi.
Observatia 3.6.3 Operatia de adunare numerelor ntregi este bine definit
a, deci si
operatia de sc
adere a numerelor ntregi este bine definit
a.
Lema 3.6.4 Dac
a x, y Z, atunci x y = 0 dac
a si numai dac
a x = y.
Demonstratie. Presupunem ca x y = 0. Atunci
y = 0 + y = (x y) + y = x + (y) + y = x + ((y) + y) = x + 0 = x.
Reciproc, daca x = y, atunci
x y = x + (y) = x + (x) = 0.
Lema 3.6.5 Pentru orice x, y, z Z au loc urm
atoarele relatii:
1. (x + y) = x y;
2. (x y) = x + y;
3. (x + y) = x y;
4. (x y) = x + y;
5. x (y z) = (y z) x = xy xz.
Demonstratie. Fie x, y, z Z, arbitrar alese. Avand n vedere distributivitatea
nmultirii fat
a de adunare si lema 3.5.17 obtinem:
1. (x + y) = (1) (x + y) = (1) x + (1) y = x + (y) = x y,
2. (x y) = (1) (x + (y)) = (1) x + (1) (y) = x + y,
3. (x + y) = (1) ((x) + y) = (1) (x) + (1) y = x + (y) =
= x y,
4. (x y) = (1) ((x) + (y)) = (1) (x) + (1) (y) = x + y,
5. x (y z) = x (y + (z)) = xy + x (z) = xy + ( (xz)) = xy xz,
(y z) x = (y + (z)) x = yx + (z) x = xy + ( (zx)) =
= xy + ( (xz)) = xy xz.
71
3.7
Teorema mp
artirii cu rest pentru numere ntregi
Teorema 3.7.1 (Teorema mp

artirii cu rest) Oricare ar fi x, y Z, y 6= 0,
exist
a si sunt unice numerele q, r Z astfel nc
at
1. x = yq + r;
2. 0 r < |y|.
Demonstratie. Vom demonstra existenta si unicitatea numerelor q, r Z, care
satisfac proprietatile (1) si (2), considerand mai multe cazuri n functie de numerele
x si y.
Cazul
n I. oDaca x 0 si y > 0, atunci avand n vedere identificarea multimii N si
Z+ (0, 0) , putem aplica teorema mpartirii cu rest pentru numere naturale deci
exista si sunt unice numerele q, r N Z astfel ncat:
1. x = yq + r;
2. 0 r < y = |y|.
Cazul II. Fie x > 0 si y < 0. Aplicand cazul precedent pentru x si y > 0 rezult
a
ca exista si sunt unice numerele q, r Z astfel ncat:
1. x = (y) q + r = y (q) + r;
2. 0 r < y = |y|.
Unicitatea num
arului q implic
a unicitatea simetricului q.
Cazul III. Fie x < 0 si y > 0. Aplicand cazul I pentru x si y rezult
a ca exista
q, r Z astfel ncat:
1. x = yq + r;
2. 0 r < y.
Daca r = 0, atunci
x = (1) (x) = (1) yq = y ((1) q) = y (q) = y (q) + 0
si 0 0 < y.
Daca r 6= 0, atunci
x = (1) (x) = (1) (yq + r) = (1) (yq) + (1) r = y ((1) q) r =
72
= y (q + 1 1) r = y (q 1) + y 1 r = y (q 1) + (y r)
unde q 1, y r Z. Cum 0 < r < y rezult
a
y = (1) y < r = (1) r < 0,
deci adun
and cu y fiecare membru al inegaltatilor din relatia precedenta obtinem
0 < y r < y = |y| .
Unicitatea num
arerelor q si r implic
a unicitatea numerelor q 1 si y r.
Cazul IV. Fie x < 0 si y < 0. Aplicand cazul I pentru x si y rezult
a ca exista
q, r Z astfel ncat
x = (y) q + r si 0 r < y = |y| .
Inmultim cu 1 egalitatea precedenta si obtinem
x = (1) (x) = (1) (y) q + (1) r = yq r.
Daca r = 0, atunci
x = yq + 0 si 0 0 < x,
iar daca r 6= 0, atunci
x = yq r = y (q + 1 1) r = y (q + 1) + y (1) r = y (q + 1) + (y r) ,
unde q + 1, y r Z. Cum 0 r < y rezult
a
y = (1) (y) < r = (1) r < 0,
deci adun
and cu y fiecare membru al inegaltatilor din relatia precedenta obtinem
0 < y r < y = |y| .
Unicitatea num
arerelor q si r implic
a unicitatea numerelor q + 1 si y r.
Unicitatea numerelor q, r Z, care satisfac proprietatile (1) si (2), se mai poate
demonstra astfel.
Presupunem ca exista q1 , r1 , q2 , r2 Z astfel ncat
x = yqi + ri si 0 ri < |y| , i = 1, 2.
(3.7.1)
Este evident ca ne intereseaz

a cazul cand q1 6= q2 si r1 6= r2 . Avem r2 < r2 + r1 , deci
r2 r1 < r2 . Far
a a reduce generalitatea demonstratiei consideram ca r1 < r2 , deci
0 < r2 r1 < r2 .
73
(3.7.2)
Din relatiile (3.7.1) obtinem

0 = x x = yq2 + r2 yq1 r1 = y (q2 q1 ) + (r2 r1 ) ,
de unde conform relatiei (3.7.2) rezult
a
|y (q1 q2 )| = |(1) y (q2 q1 )| = |r2 r1 | = r2 r1 < r2 < |y| .
(3.7.3)
Pe de alta parte, q1 6= q2 si |y| > 0, deci |q1 q2 | 1 si are loc relatia

|y (q2 q1 )| = |y| |q2 q1 | |y| > 0
(3.7.4)
Relatiile (3.7.3) si (3.7.4) sunt n contradictie, deci presupunerea facuta este falsa
si numerele q, r Z, care satisfac proprietatile (1) si (2), sunt unice.
74
Capitolul 4
Multimea numerelor rationale

In acest capitol vom construi multimea numerelor rationale Q cu ajutorul
multimii numerelor ntregi Z. Vom nota prin Z multimea
Z = Z\ {0}) = Z Z+ .
4.1
Constructia multimii Q
Definitia 4.1.1 Pe multimea Z Z definim relatia ,, astfel: oricare ar fi

(x, y) , (z, t) Z Z spunem c
a
(x, y) (z, t) dac
a xt = yz.
(4.1.1)
In continuare studiem proprietatile relatiei ,,.

Propozitia 4.1.2 Relatia ,, definit
a prin (4.1.1) este o relatie de echivalenta
pe
multimea Z Z .
Demonstratie. Pentru a demonstra ca ,, este o relatie de echivalenta vom
demonstra ca este reflexiva, simetric
a si tranzitiva.
Oricare ar fi (x, y) Z Z avem xy = yx, deci (x, y) (x, y), adic
a ,, este
reflexiva.
Fie (x, y) , (z, t) Z Z astfel ncat (x, y) (z, t). Atunci xt = yz, de unde
rezult
a zy = tx,deci (z, t) (x, y). Prin urmare, ,, este simetric
a.
Daca pentru (x, y) , (z, t) , (u, v) Z Z avem (x, y) (z, t) si (z, t) (u, v),
atunci
xt = yz si zv = tu.
75
Din aceste egalitati rezult

a
(xv) t = (xt) v = (yz) v = y (zv) = y (tu) = (yu) t
si aplicand legea de reducere la nmultirea numerelor ntregi obtinem xv = yu, adic
a
(x, y) (u, v). Prin urmare, ,, este tranzitiva.
Definitia 4.1.3 Pentru orice (x, y) Z Z vom nota prin
x
clasa de echivalenta
a perechii (x, y), adic

a
x
= {(z, t) Z Z | (z, t) (x, y) } .
y
Definitia 4.1.4 Multimea factor
Z Z
=
ZZ
(4.1.2)
definit
a prin
x
| (x, y) Z Z
y
(4.1.3)
se numeste multimea numerelor rationale si o vom nota prin Q. Orice element

x
Q se numeste num
ar rational.
y
x
Q se numeste fractie. Num
arul x se
y
numeste num
ar
ator al fractiei, iar num
arul y se numeste numitor.
Definitia 4.1.5 Un num
ar rational
Lema 4.1.6 Pentru orice y Z avem:

1. (0, 1) (x, y) dac
a si numai dac
a x = 0;
2. (1, 1) (x, y) dac
a si numai dac
a x = y.
Demonstratie. Pentru orice y Z avem
(0, 1) (x, y) 0 y = 1 x x = 0,
(1, 1) (x, y) 1 y = 1 x y = x,
deci lema este demonstrat
a.
Corolar 4.1.7 Pentru orice y Z avem:
1.
x
0
= dac
a si numai dac
a x = 0;
1
y
2.
x
1
= dac
a si numai dac
a x = y.
1
y
76
4.2
Adunarea numerelor rationale
Definitia 4.2.1 Pe multimea numerelor rationale Q consider

am aplicatia
+:QQQ
definit
a prin
x z
xt + yz
x z
+ =
, () , Q.
y
t
yt
y t
(4.2.1)
Lema 4.2.2 Aplicatia ,,+ dat

a.
Demonstratie. Pentru a demonstra ca ,,+ este bine definita demonstram ca penx z
x z
arul + nu depinde de alegerea reprezentantilor din clasele
tru orice , Q num
y t
y t
de echivalent
a.
x z
x
z
Fie , Q, arbitrar fixati. Daca (x1 , y1 ) si (z1 , t1 ) , atunci
y t
y
t
xy1 = yx1 si zt1 = tz1
de unde rezult
a
(xt + yz) y1 t1 = (xt) y1 t1 + (yz) y1 t1 = (xy1 ) tt1 + (z1 t1 ) yy1 =
= (yx1 ) tt1 + (tz1 ) yy1 = (x1 t1 ) yt + (y1 z1 ) yt = (x1 t1 + y1 z1 ) yt.
Prin urmare,
adic
a
xt + yz
x 1 t 1 + y1 z 1
=
,
yt
y1 t 1
x 1 z1
x z
+ =
+ .
y
t
y1
t1
Definitia 4.2.3
1. Legea de compozitie ,,+: Q Q Q definit
a prin relatia
(4.2.1) se numeste adunarea numerelor rationale.
x z
x
z
2. Pentru orice , Q elementul
+ Q se numeste suma numerelor
y t
y
t
z
x
rationale si .
y
t
Propozitia 4.2.4 Adunarea numerelor rationale are urm
atoarele propriet
ati:
x z u
, , Q are loc egalitatea
y t v

x z u
u
x z
+
+
+ = +
;
y
t
v
y
t
v
1. este asociativ
a, adic
a oricare ar fi
77
(4.2.2)
x z
, Q are loc egalitatea
y t
z x
x z
+ = + ;
y
t
t
y
2. este comutativ
a, adic
a oricare ar fi

a oricare ar fi
x
Q are loc egalitatea
y
0 x
x
x 0
+ = + = ;
y
1
1 y
y
4. exist
a elementul simetric, adic
a oricare ar fi
nc
at
x
x
Q exist
a
Q astfel
y
y
x x
0
x x
+
=
+ = .
y
y
y
y
1
x z u
, , Q. Atunci
y t v

x z
xt + yz u
u
+
+ =
+ =
y
t
v
yt
v
,
(4.2.3)
xtv + yzv + ytu
(xt + yz) v + (yt) u
=
=
(yt) v
ytv

x
x zv + tu
z u
= +
+
+
=
y
t
v
y
tv
(4.2.4)
x (tv) + y (zv + tu)
xtv + yzv + ytu
=
=
.
y (tv)
ytv
a egalitatea (4.2.2).
x z
2) Daca , Q, atunci folosind comutativitatea adunarii si nmultirii nuy t
merelor ntregi obtinem
Demonstratie. 1) Fie
xt + yz
zy + tx
z x
x z
+ =
=
= + .
y
t
yt
ty
t
y
3) Pentru orice
x
Q avem
y
x1+y0
x
0y+1x
0 x
x 0
+ =
= =
= + .
y 1
y1
y
1y
1 y
4) Fie
x
Q, arbitrar fixat. Atunci conform lemei 4.1.6 avem
y
xy + y (x)
xy yx
0
0
x x
+
=
=
=
= ,
y
y
yy
yy
yy
1
x x
(x) y + yx
(xy) + yx
0
0
+ =
=
=
= .
y
y
yy
yy
yy
1
78
0
este elemetul neutru la adunarea
Observatia 4.2.5
1. Num
arul rational
1
numerelor rationale.
x
x
x
Q elementul
Q se numeste simetricul lui n raport
y
y
y
cu operatia de adunare a numerelor rationale.
2. Pentru orice
Propozitia 4.2.6 (Legea de simplificare la adunare (numit

a reducere))
u
x z
a
Fie , Q. Oricare ar fi Q, dac
y t
v
x u
z u
+ = + ,
y
v
t
v
atunci
x
z
= .
y
t
Demonstratie. Fie
u
Q arbitrar fixat. Daca
v
x u
z u
+ = + ,
y
v
t
v
atunci
xv + yu
zv + tu
=
yv
tv
(xv + yu) tv = yv (zv + tu)
xvtv + yutv = yvzv + yvtu.
Aplicand legile de reducere la adunare si simplificare la nmultire pentru numere

z
x
ntregi din egalitatea precedenta rezult
a xt = yz, deci = .
y
t
4.3
Inmultirea numerelor rationale

am aplicatia
:QQQ
definit
a prin
xz
x z
x z
=
, () , Q.
y t
yt
y t
Lema 4.3.2 Aplicatia ,, dat

a.
79
(4.3.1)
Demonstratie. Pentru a demonstra ca ,, este bine definita demonstram ca pentru

xz
x z
arul
nu depinde de alegerea reprezentantilor din clasele de
orice , Q num
y t
yt
echivalent
a.
x z
x
z
Fie , Q, arbitrar fixati. Daca (x1 , y1 ) si (z1 , t1 ) , atunci
y t
y
t
xy1 = yx1 si zt1 = tz1
de unde rezult
a
(xz) (y1 t1 ) = (xy1 ) (zt1 ) = (yx1 ) (tz1 ) = (yt) (x1 z1 ) .
Prin urmare,
xz
x 1 z1
=
,
yt
y1 t 1
deci nmultirea numerelor rationale este bine definita.

Definitia 4.3.3
1. Legea de compozitie ,,: Q Q Q definit
a prin relatia
(4.3.1) se numeste nmultirea numerelor rationale.
x z
xz
2. Pentru orice , Q elementul
Q se numeste produsul numerelor
y t
yt
z
x
rationale si .
y
t
Lema 4.3.4 Pentru orice
x
Q avem
y
x 0
0 x
0
= = .
y 1
1 y
1
Demonstratie. Conform corolarului 4.1.7 pentru orice
x
Q avem
y
x 0
x0
0
0
=
= = .
y 1
y1
y
1
Propozitia 4.3.5 Inmult

irea numerelor rationale are urm
atoarele propriet
ati:
1. este asociativ
a, adic
a oricare ar fi

x z
y t
x z u
, , Q are loc egalitatea
y t v
x z u
u
=
;
v
y
t v
80
(4.3.2)
2. este comutativ
a, adic
a oricare ar fi
x z
, Q are loc egalitatea
y t
z x
x z
= ;
y t
t y
a oricare ar fi
x
Q are loc egalitatea
y
1 x
x
x 1
= = ;
y 1
1 y
y
x
4. orice element Q\
y

0
este simetrizabil, adic
a
1
x y
y x
1
= = ;
y x
x y
1
5. este distributiv
a fat
a de adunare, adic
a oricare ar fi
relatiile
x z u
=
+
y
t
v
z u x
+
=
t
v
y
Demonstratie. 1) Fie
x z x u
+ ;
y t
y v
z x u x
+ .
t y
v y
x z u
, , Q au loc
y t v
(4.3.3)
(4.3.4)
x z u
, , Q. Atunci folosind asociativitatea nmultirii nuy t v
merelor ntregi avem

xz u
(xz) u
xzu
x (zu)
x zu
x z u
u
x z
=
=
=
=
=
=
y t
v
yt v
(yt) v
ytv
y (tv)
y tv
y
t v
2) Daca
obtinem
x z
, Q, atunci folosind comutativitatea nmultirii numerelor ntregi
y t
3) Pentru orice
xz
zx
z x
x z
=
=
= .
y t
yt
ty
t y
x
Q avem
y
x1
x
1x
1 x
x 1
=
= =
= .
y 1
y1
y
1y
1 y

y
x
4) Daca Q\ 10 , atunci Q\ 10 si
y
x
x y
xy
1
yx
y x
=
= =
= .
y x
yx
1
xy
x y
81
x z u
, , Q avem
y t v
x z u x zv + tu
x (zv + tu)
xzv + xtu
=
+
=
=
=
y
t
v
y
tv
y (tv)
ytv
5) Pentru orice
(xz) v + t (xu) y
(xz) vy + t (xu) y
(xz) v + t (xu) 1
=
=
=
ytv
1
ytv
y
ytvy
=
xz xu
x z x u
(xz) (vy) + (ty) (xu)
=
+
= + .
(yt) (yv)
yt
yv
y t
y v
Relatia (4.3.4) se obtine din relatia (4.3.3) folosind comutativitatea nmultirii

numerelor ntregi.
1
Definitia 4.3.6
1. Elementul se numeste elementul neutru pentru operatia
1
de nmultire a numerelor ntregi.

y
x
a elementul Q\ 10 este inversul lui
2. Pentru orice Q\ 10 spunem c
y
x
x
.
y
x z
Lema 4.3.7 (Legea de simplificare la nmultire) Fie , Q. Dac
a exist
a
y t

u
at
Q\ 01 astfel nc
v
z u
x u
= ,
y v
t v
x
z
atunci = .
y
t

u
v
Demonstratie. Cum Q\ 01 exista inversul Q\ 10 , deci
v
u

x
x u
x 1
x u v
v
= =
=
=
y
y 1
y
v u
y v
u
z u v

u v
z
z
z 1
=
=
= = .
t v
u
t
v u
t 1
t
xz
x
x
= .
Lema 4.3.8 Pentru orice Q si orice z Z+ avem
y
yz
y
Demonstratie. Daca
x
Q si z Z+ sunt arbitrar fixati, atunci
y
(xz) y = xyz = (yz) x,
deci
xz
x
= .
yz
y
82
conditiile lemei de mai sus spunem c

Definitia 4.3.9 In
a relatia
xz
x
=
yz
y
se numeste simplificarea fractiei
xz
prin num
arul ntreg z.
yz
In continuare vom studia ce relatii putem stabilii ntre multimile Z si Q.

Propozitia 4.3.10 Functia i : Z Q definit
a prin relatia
i (x) =
x
, () x Z,
1
are urm
atoarele propriet
ati:
0
1. f (0) = ;
1
1
2. f (1) = ;
1
3. f (x + y) = f (x) + f (y), oricare ar fi x, y Z;
4. f (xy) = f (x) f (y), oricare ar fi x, y Z;
5. este injectiv
a.
Demonstratie. Propriet
atile (1) si (2) rezult
a direct din definitia functiei i.
Pentru orice x, y Z avem
x1+y1
x+y
x y
+ =
=
= f (x + y) ,
1 1
11
1
xy
xy
x y
=
= f (xy) ,
f (x) f (y) = =
1 1
11
1
deci proprietatile (3) si (4) sunt verificate.
x
y
Daca x, y Z, astfel ncat f (x) = f (y), atunci = , de unde rezult
a ca x = y.
1
1
Prin urmare, f este injectiv
a.
f (x) + f (y) =
Observatia 4.3.11 Conform propozitiei precedente orice num

ar ntreg x Z poate
x
fi identificat n mod unic cu num
arul rational . Prin urmare, vom nota cu x
1
x
a aplicatia i : Z Q definit
a prin relatia
num
arul rational . Vom spune c
1
x
i (x) = , () x Z,
1
se numeste incluziunea canonic
a a lui Z n Q.
83
Observatia 4.3.12
1. Folosind incluzia canonic

a avem notatiile
0=
2. Dac
a
0
1
si 1 = .
1
1
x
x
este simetricul unui num
ar rational Q, atunci
y
y
(1) x
1 x
x
x
=
=
= (1) .
y
1y
1 y
y
Prin urmare, vom putea nota prin
x
x
simetricul elementului .
y
y
Lema 4.3.13 Pentru orice r, s Q avem:

1. (r) = r;
2. (r) (s) = rs;
3. r (s) = (r) s = (rs).
Demonstratie. Fie x, y Z, arbitrar alesi. Atunci:
1. (r) = (1) ((1) r) = ((1) (1)) r = 1 r = r;
2. (r) (s) = ((1) r) ((1) s) = ((1) (1)) (rs) = 1 (rs) = rs;
3. r (s) = r ((1) s) = (1) (rs) = (rs) ;
(r) s = ((1) r) s = (1) (rs) = (rs) .
am aplicatia ,,:
Q Q Q definit
a prin
r s = r + (s) , () r, s Q.
(4.3.5)
Observatia 4.3.15 Operatia ,, este bine definit

a deoarece adunarea numerelor
rationale este bine definit
a.
Definitia 4.3.16
1.
2. Legea de compozitie ,,: Q Q Q definit

sc
aderea numerelor rationale.
3. Pentru orice r, s Q elementul r s Q se numeste diferenta numerelor
rationale r si s.
84
Lema 4.3.17 Pentru orice r, s, t Q au loc urm

atoarele relatii:
1. (r + s) = r s;
2. (r s) = r + s;
3. (r + s) = r s;
4. (r s) = r + s;
5. r (s t) = (s t) r = rs rt.
Demonstratie. Fie r, s, t Q, arbitrar alese. Atunci avand n vedere distributivitatea nmultirii fat
a de adunare si lema 3.5.17 obtinem:
1. (r + s) = (1) (r + s) = (1) r + (1) s = r + (s) = r s;
2. (r s) = (1) (r + (s)) = (1) r + (1) (s) = r + s;
3. (r + s) = (1) ((r) + s) = (1) (r) + (1) s = r + (s) = r s;
4. (r s) = (1) ((r) + (s)) = (1) (r) + (1) (s) = r + s;
5. r (s t) = r (s + (t)) = rs + r (t) = rs + ( (rt)) = rs rt,
(s t) r = (s + (t)) r = sr + (t) r = sr + ( (tr)) =
= rs + ( (rt)) = rs rt.
4.4
Semnul unui num

ar rational
In aceasta sectiune vom defini semnul unui num

ar rational cu ajutorul functiei
semn pentru multimea numerelor ntregi.
Fie r Q si (x, y) , (z, t) Z Z , astfel ncat
r=
z
x
= .
y
t
Atunci xt = yz, deci conform lemei 3.5.22 avem

sgn (x) sgn (t) = sgn (xt) = sgn (yz) = sgn (y) sgn (z) .
Cum y, t Z rezult
a
sgn (y) 6= 0 si sgn (t) 6= 0,
85
deci
sgn (z)
sgn (x)
=
.
sgn (y)
sgn (t)
Daca not
am prin
sgn (r) =
sgn (x)
sgn (z)
=
,
sgn (y)
sgn (t)
atunci se observ
a ca sgn (r) nu depinde de alegerea reprezentantilor (x, y) , (z, t)
Z Z .
Pentru orice x Z si y Z avem
sgn (x) {1, 0, 1} si sgn (y) {1, 1} ,
deci
sgn (x)
sgn (r) =
sgn (y)
1 0 1 1 0 1
,
,
,
, ,
1 1 1 1 1 1
= {1, 0, 1} .
Definitia 4.4.1 Se numeste functie semn pe multimea numerelor rationale

aplicatia sgn : Q {1, 0, 1} si definit
a prin
1 , dac
a sgn (x) = sgn (y)
sgn (x)
sgn (r) =
=
,
(4.4.1)
0 , dac
a
x=0
sgn (y)
1 , dac
a sgn (x) 6= sgn (y)
pentru orice r =
x
Q.
y
Lema 4.4.2 Functia semn verific

a regula semnelor, adic
a
sgn (r) sgn (s) = sgn (rs) , () x, y Q.
(4.4.2)
z
x
, s = Q avem
y
t

xz
sgn (x) sgn (z)
sgn (xz)
sgn (rs) = sgn
=
=
=
yt
sgn (yt)
sgn (y) sgn (t)
Demonstratie. Pentru orice r =
sgn (x) sgn (z)
= sgn (r) sgn (s) .

sgn (y) sgn (t)
Definitia 4.4.3 Fie r Q.

1. Dac
a sgn (r) = 1 vom spune c
a num
arul rational r este pozitiv sau este un
num
ar rational cu semn pozitiv. Multimea numerelor rationale pozitive o
not
am cu Q+ .
86
2. Dac
a sgn (r) = 1 vom spune c
a num
arul rational r este negativ sau este un
num
ar rational cu semn negativ. Multimea numerelor rationale negative
o not
am cu Q .
Se observ
a ca are loc egalitatea
Q = Q+ {0} Q .
In continuare vom nota
Q = Q+ Q = Q\ {0} .
Lema 4.4.4 Pentru orice r =
Demonstratie. Daca r =
r=
x
x
Q avem r =
.
y
y
x
Q, atunci
y
x
x
1 x
(1) x
x
=1 =
=
=
.
y
y
1 y
(1) y
y
Corolar 4.4.5 Orice num

ar rational r Q se poate scrie ca o fractie cu numitorul
pozitiv.
Demonstratie. Presupunem ca r =
r=
x
Q, astfel ncat y < 0. Atunci 0 < y si
y
x
, deci num
arul rational r se poate scrie ca o fractie cu numitorul pozitiv.
y
Lema 4.4.6 Dac

ar=
x
Q, y > 0, atunci
y
a x>0
1 , dac
sgn (r) = sgn (x) =
0 , dac
a x=0 .
1 , dac
a x<0
(4.4.3)
general, un num
Observatia 4.4.7 In
ar rational se scrie sub forma unei fractii cu
numitorul pozitiv.
Observatia 4.4.8 Conform lemei precedente un num
ar rational r =
este pozitiv dac
a x este pozitiv si este negativ dac
a x este negativ.
87
x
Q, y > 0,
y
4.5
Relatia de ordine pe multimea Q
Definitia 4.5.1 Fie r, s Q.

1. Spunem c
a num
arul rational r este mai mic sau egal dec
at s si vom scrie
r s, dac
a
s r Q+ {0} .
2. Spunem c
a num
arul rational r este strict mai mic dec
at s si vom scrie r < s,
dac
a
s r Q+ .
Definitia 4.5.2 Fie r, s Q.
1. Spunem c
a num
arul r este mai mare sau egal dec
at s si vom scrie r s,
dac
a s r.
2. Spunem c
a num
arul r este strict mai mare dec
at s si vom scrie r > s, dac
a
s < r.
Observatia 4.5.3 Conform definitiilor precedente un num
ar rational r Q este:
1. nenegativ, dac
a 0 r sau r 0;
2. pozitiv, dac
a 0 < r sau r > 0;
3. nepozitiv, dac
a r 0 sau 0 r;
4. negativ, dac
a r < 0 sau 0 > r.
Observatia 4.5.4 Din relatiile anterioare rezult
a
Q+ = {r Q | 0 < r} ,
Q = {r Q | r < 0} .
Lema 4.5.5 Dac
a r, s Q, atunci exist
a x, y Z si z Z+ , astfel nc
at
r=
y
x
si s = ,
z
z
adic
a numerele rationale r si s pot fi scrise sub form
a de fractii cu acelasi numitor
pozitiv. Mai mult, pentru orice n N numerele rationale r1 , ..., rn pot fi scrise sub
forma unor fractii cu acelasi numitor pozitiv.
88
Demonstratie. Fie r, s Q, arbitrar fixati. Conform corolarului 4.4.5 exista

a, c Z si b, d Z+ astfel ncat
r=
c
a
si s = .
b
d
Dar
a
a
d a
ad
=1 = =
b
b
d b
bd
c
b c
bc
c
s= =1 = = ,
d
d
b d
bd
deci numerele rationale r si s se pot scrie ca fractii cu numitorul bd pozitiv.
Fie n N si r1 , ..., rn Q arbitrar fixate. Din corolarul 4.4.5 exista x1 , ..., xn Z
si y1 , ..., yn Z+ astfel ncat
xi
ri = , i = 1, n.
yi
r=
Atunci y1 ... yn Z+ si
ri =
xi y1 ... ybi ... yn

, i = 1, n,
y1 ... yn
unde ybi , i = 1, n, nseamna ca elementul yi a fost omis.
Observatia 4.5.6 Procedeul prin care dou

a numere rationale se scriu sub forma de
fractii cu acelasi numitor se numeste aducere la acela
si numitor a fractiilor.
Lema 4.5.7 Dac
ar=
y
x
, s = Q, unde x, y Z si z Z+ , atunci
z
z
sr =
Demonstratie. Daca r =
s+r =
yx
.
z
x
y
, s = Q, unde x, y Z si z Z+ , atunci
z
z
zy + zx
z (y + x)
z y+x
y+x
y+x
y x
+ =
=
=
=1
=
,
z
z
zz
zz
z
z
z
z
sr =
y x
zy + z (x)
z (y + (x))
y x
= +
=
=
=
z
z
z
z
zz
zz
yx
yx
z yx
=1
=
.
=
z
z
z
z
Corolar 4.5.8 Fie r =
x
y
, s = Q, unde x, y Z si z Z+ . Atunci
z
z
sgn (s r) = sgn (y x) .
89
Demonstratie. Avem
y
x
sgn (s r) = sgn
= sgn
z
z
Corolar 4.5.9 Fie r =
yx
z
sgn (y x)
= sgn (y x) .
sgn (z)
x
y
, s = Q, unde x, y Z si z Z+ . Atunci:
z
z
1. r s dac
a si numai dac
a x y;
2. r < s dac
a si numai dac
a x < y;
3. r = s dac
a si numai dac
a x = y.
Demonstratie. Avem
1. r s 0 s r sgn (s r) 0 sgn (y x) 0
0 y x x y ;
2. r < s 0 < s r sgn (s r) < 0 sgn (y x) = 1
0 < y x x < y ;
3. r = s 0 = s r sgn (s r) = 0 sgn (y x) = 0
0 = y x x = y .
Propozitia 4.5.10 Relatia ,, este o relatie de ordine pe Q.
Demonstratie. Oricare ar fi r Q avem r r = 0 , deci r r, adic
a relatia ,,
este reflexiva.
Fie r, s Q, astfel ncat r s si s r. Conform lemei 4.5.5 exista x, y Z si
z Z+ , astfel ncat
y
x
r = si s = ,
z
z
deci x y si y x, de unde rezult
a x = y. Prin urmare, r = s, deci relatia ,, este
simetric
a.
Fie r, s, t Q astfel ncat r s si s t. Aplicand din nou lema 4.5.5 exista
a, b, c Z si d Z+ astfel ncat
r=
a
b
c
, s = si t = .
d
d
d
Aplicand corolarul 4.5.9 obtinem

abc
de unde rezult
a r t (corolarul 4.5.9), adic
a relatia ,, este tranzitiva.
Asadar, relatia ,, este o relatie de ordine.
90
Corolar 4.5.11 Perechea (Q, ) este o multime total ordonat

a.
Demonstratie. Conform lemei precedente (Q, ) este o multime ordonat
a, deci
mai trebuie s
a ar
at
am ca oricare ar fi r, s Q, atunci r s sau s r.
Daca r, s Q sunt arbitrar fixati atunci conform corolarului 4.4.5 exista exista
x, y Z si z Z+ astfel ncat
r=
x
y
si s = .
z
z
Dar perechea (Z, ) este total ordonat

a, adic
a x y sau y x, deci aplicand
corolarul 4.5.9 obtinem r s sau s r.
Propozitia 4.5.12 (Principiul trihotomiei pentru numerele rationale )
Pentru orice r, s Q este posibil unul si numai unul din cazurile:
1. r < s;
2. r = s ;
3. s < r.
Demonstratie. Daca r, s Q, sunt arbitrar fixati, atunci conform lemei 4.5.5 exista
x, y Z si z Z+ , astfel ncat
r=
y
x
si s = .
z
z
Din principiul trihotomiei pentru numerele ntregi rezult

a ca este posibil unul si
numai unul din cazurile:
x < y sau x = y sau y < x,
si aplicand corolarul 4.5.9 propozitia este demonstrat
a.
Propozitia 4.5.13 Fie r, s Q. Au loc urm
atoarele afirmatii:
1. dac
a r s, atunci
r + t s + t, () t Q;
2. pentru orice t Q dac
a
r + t s + t,
atunci r s;
91
(4.5.1)
3. dac
a r < s, atunci
r + t < s + t, () t Q;
4. pentru orice t Q dac
a
r + t < s + t,
atunci r < s.
5. dac
a r s, atunci
(a) rt st, pentru orice t Q, 0 t;
(b) st rt, pentru orice t Q, t 0.
6. r < s, atunci
(a) rt st, pentru orice t Q, 0 t;
(b) st rt, pentru orice t Q, t 0.
7. r < s, atunci
(a) rt < st, pentru orice t Q+ ;
(b) st < rt, pentru orice t Q .
Demonstratie. Pentru a demonstra propozitia vom folosi corolarul 4.5.9 si proprietatile relatiei ,, pentru numere ntregi, prezentate n propozitia 3.4.7.
1) Fie r, s, t Q, astel ncat r s. Conform lemei 4.5.5 exista x, y, z Z si
u Z+ , astfel ncat
x
y
z
r = , s = si t = .
u
u
u
Din conditia r s rezult
a x y, deci
x + z y + z.
Atunci
r+t=
x z
x+z
y+z
y
z
+ =
= + = s + t.
u u
u
u
u u
Prin urmare, relatia (4.5.1) este demonstrat

a.
2) Fie r, s, t Q, astfel ncat r + t s + t. Conform lemei 4.5.5 exista x, y, z Z
si u Z+ , astfel ncat
x
y
z
r = , s = si t = .
u
u
u
92
Din conditia r + t s + t rezult

a
x z
y
z
y+z
x+z
= + =r+z s+z = + =
,
u
u u
u u
u
deci
x + z y + z.
Din ultima relatie rezult
a x y.
Proprietatea (3) se demonstreaz
a similar cu (1), iar proprietatea (4) se demonstreaz
a similar cu (2).
5) Fie r, s, t Q, astel ncat r s. Conform lemei 4.5.5 exista x, y, z Z si
u Z+ , astfel ncat
x
y
z
r = , s = si t = .
u
u
u
Din conditia r s rezult
a x y, deci
xz yz, daca 0 z.
yz xz, daca z 0.
Atunci
xz
yz
y z
x z
=
= = st, daca 0 z,
u u
uu
uu
u u
y z
yz
xz
x z
st = =
= = rt, daca z 0.
u u
uu
uu
u u
Proprit
atile (6) si (7) se demonstreaz
a n mod analog cu proprietatea (5).
rt =
4.6
Modulul unui num

ar rational
Definitia 4.6.1 Functia || : Q Q+ {0} definit

a prin relatia
|r| = r sgn (r) , () r Q,
se numeste functia modul pe multimea numerelor rationale.
Definitia 4.6.2 Pentru orice r Q num
arul rational |r| se numeste modulul lui
r sau valoarea absolut
a a lui r.
Observatia 4.6.3 Deoarece orice num
ar rational se scrie ca o fractie cu numitor
x
pozitiv rezult
a c
a dac
a r = Q, y < 0, atunci
y
|r| = r sgn (r) =
|x|
x
sgn (x) =
=
y
y
93
y
0
=
a r>0
r , dac
, dac
a x=0 =
0 , dac
a r=0 .
r , dac
a r<0
, dac
a x<0
, dac
a x>0

a r, s Q, atunci au loc urm
atoarele afirmatii:
1. |r| = 0 dac
a si numai dac
a r = 0;
2. |r s| = |r| |s|;
3. |r + s| |r| + |s|.
Demonstratie. Proprietatea (1) este o consecinta direct
a a observatiei 4.6.3.
Daca r, s Q, atunci conform lemei 4.5.5 exista x, y Z si z Z+ , astfel ncat
r=
deci
y
x
si s = ,
z
z
x y xy |xy|
|x| |y|
|x| |y|

=
=
= |r| |s| ,
|r s| = = =
z z
zz
zz
zz
z
z
x y x + y |x + y|
1
1

=
|x + y| (|x| + |y|) =
|r + s| = + =

z
z
z
z
z
z
=
|x| + |y|
|x| |y|
=
+
= |r| + |s| .
z
z
z
94
Capitolul 5
Numere cardinale
5.1
Multimi echipotente
In aceasta sectiune vom introduce notiunea de echipotenta.

Definitia 5.1.1 Dou
a multimi X si Y sunt echipotente, si vom nota X Y , dac
a
exist
a o functie bijectiv
a f :X Y.
Lema 5.1.2 Relatia de echipotent
a ,, este o relatie de echivalenta
pe clasa tuturor
multimilor.
Demonstratie. Pentru orice multime X functia identica idx : X X este o
bijectie, deci relatia ,, este reflexiva.
Daca X Y , atunci exista o functie bijectiv
a f : X Y , deci exista functia
1
inversa f
: Y X care este bijectiv
a. Prin urmare, relatia ,, este simetric
a.
Presupunem ca X Y si Y Z. Atunci exista functiile bijective f : X Y si
g : Y Z, deci functia g f : X Z este bijectiv
a. Asadar X Z, deci relatia
,, este tranzitiva.
Relatia ,, este reflexiva, simetric
a si tranzitiva, deci este o relatie de
echivalent
a pe clasa tuturor multimilor.
Exemplul 5.1.3 Multimile N si Z sunt echipotente.
Exemplul 5.1.4 Dac
a a1 , a2 , b1 , b2 R, astfel nc
at a1 < a2 si b1 < b2 , atunci
(a1 , a2 ) (b1 , b2 ).
Exemplul 5.1.5 Multimile R si (1, 1) sunt echipotente.
Exemplul 5.1.6 Pentru orice a, b R, a < b, avem R (a, b).
95
Exemplul 5.1.7 Multimile N si N N sunt echipotente.

Urmatoarele leme vor fi folosite n sectiunile urm
atoare pentru a defini operatiile
cu numere cardinale.
Lema 5.1.8 Dac
a multimile X, Y, Z si S satisfac conditiile:
1. X Y si Z S;
2. X Z = si Y S = ,
atunci X Z Y S.
Demonstratie. Din proprietatea (1) rezult
a ca exista functiile bijective f : X Y
si g : Z S, iar din proprietatea (2) rezult
a
Df Dg = si Imf Img = .
Atunci functia h : X Z Y S definita prin relatia
(
f (x) , daca x X
h (x) =
,
g (x) , daca x Z
este bijectiv
a, deci X Z Y S.
Lema 5.1.9 Dac
a X Y si Z S, atunci X Z Y S.
Demonstratie. Conform ipotezei exista functiile bijective f : X Y si g : Z S.
Fie functia h : X Z Y S definita prin relatia
h (x, y) = (f (x) , g (y)) , () (x, y) X Z.
Daca pentru (x, y) , (x1 , y1 ) X Z avem h (x, y) = h (x1 , y1 ), atunci
(f (x) , g (y)) = (f (x1 ) , g (y1 )) ,
deci
f (x) = f (x1 ) si g (y) = g (y1 ) .
Functiile f si g sunt injective, deci
x = x1 si y = y1 ,
de unde rezult
a (x, y) = (x1 , y1 ). Prin urmare, functia h este injectiv
a.
96
Fie (s, t) Y S, arbitrar ales. Atunci s Y si t S, deci exista x X si

y Y astfel ncat
f (x) = s si g (y) = t.
Prin urmare, exista (x, y) X Z astfel ncat
h (x, y) = (f (x) , g (y)) = (s, t) ,
deci functia h este surjectiva.
Am demonstrat ca functia h este bijectiv
a, deci X Z Y S.
Lema 5.1.10 Pentru orice multimi X si Y avem X Y Y X.
Demonstratie. Se demonstreaz
a imediat ca functia f : X Y Y X definita
prin relatia
f (x, y) = (y, x) , () (x, y) X Y,
este bijectiv
a deci X Y Y X.
Lema 5.1.11 Fie X o multime si x un element. Atunci
X {x} X si {x} X X.
a imediat ca functiile f : X {x} X si
g : {x} X X definite prin relatiile
f (y, x) = y, () (y, x) X {x} ,
g (x, y) = y, () (x, y) {x} X,
sunt bijective, deci lema este demonstrat
a.
Corolar 5.1.12 Oricare ar fi multimile X si Y exist
a multimile X1 si Y1 cu
urm
atoarele propriet
ati:
1. X X1 si Y Y1 ;
2. X1 Y1 = .
Demonstratie. Daca x si y sunt dou
a elemente distincte, atunci conform lemei
precedente avem
X {x} X si Y {y} Y.
Multimile X1 = X {x} si Y1 = Y {y} satisfac conditiile corolarului.
Reamintim ca daca X si Y sunt multimi atunci vom nota prin Y X multimea
Y X = {f : X Y | f functie } .
97
Lema 5.1.13 Dac

a X Y si Z S, atunci Z X S Y .
Demonstratie. Conform ipotezei exista functiile bijective f : X Y si g : Z S.
Consider
am functia H : Z X S Y definita prin
H (h) = g h f 1 , () h Z X ,
unde f 1 este inversa functiei f .
Daca pentru h1 , h2 Z X avem H (h1 ) = H (h2 ), atunci
g h1 f 1 = g h2 f 1
deci

h1 = g 1 g h1 f 1 f = g 1 g h2 f 1 f = h2 .
Asadar, functia H este injectiv

a.
Pentru orice t S Y avem h = g 1 t f Z X si

H (h) = g g 1 t f f 1 = t,
deci functia H este surjectiva.

Prin urmare, functia H este bijectiv
a si Z X S Y .
Lema 5.1.14 Fie X, Y si Z multimi arbitrare. Dac

a X Y = , atunci
Z XY Z X Z Y .
Demonstratie. Fie f Z XY , adic
a f : X Y Z. Daca notam prin fX si fY
restrictia functiei f la multimile X, respectiv Y , atunci fX Z X , fY Z Y si
(
fX (x) , daca x X
.
f (x) =
fY (x) , daca x Y
In plus, deoarece X Y = , functiile fX si fY sunt unice.
Consider
am functia H : Z XY Z X Z Y definita prin
H (f ) = (fX , fY ) , () f Z XY .
Daca pentru f, g Z XY avem H (f ) = H (g), atunci
(fX , fY ) = (gX , gY ) ,
deci
fX = gX si fY = gY .
98
Avand n vedere modul cum am definit restrictiile fX , fY , gX si gY rezult

a ca
f = g, deci H este injectiv
a.
X
Daca (f1 , f2 ) Z Z Y , atunci definim functia f : X Y Z prin relatia
(
f1 (x) , daca x X
.
f (x) =
f2 (x) , daca x Y
Se observ
a ca functia f este corect definita deoarece X Y = si
H (f ) = (fX , fY ) = (f1 , f2 ) ,
deci H este surjectiva.
In concluzie, functia H este bijectiv
a si Z XY Z X Z Y .
Lema 5.1.15 Fie X, Y si Z multimi arbitrare. Atunci:
1. (X Y )Z X Z Y Z ;
Z
2. X Y
X Y Z .
Demonstratie. 1) Daca (fX , fY ) X Z Y Z , atunci definim functia f : Z X Y

prin relatia
f (z) = (fX (z) , fY (z)) , () z Z.
Vom demonstra ca functia H : X Z Y Z (X Y )Z definita prin relatia
H (fX , fY ) = f, () (fX , fY ) X Z Y Z
este bijectiv
a.
Daca exista (fX , fY ) , (gX , gY ) X Z Y Z , astfel ncat
H (fX , fY ) = H (gX , gY ) ,
atunci
(fX (z) , fY (z)) = (gX (z) , gY (z)) , () z Z
fX (z) = gX (z) si fY (z) = gY (z) , () z Z
fX = gX si fY = gY , () z Z
(fX , fY ) = (gX , gY ) .
Asadar, functia H este injectiv
a.
99
Daca f : Z X Y , atunci aplicatiile fX : Z X si fY : Z Y pentru care

avem
f (z) = (fX (z) , fY (z)) , () z Z,
sunt functii si H (fX , fY ) = f , deci functia H este surjectiva.
a si (X Y )Z X Z Y Z .

Z
2) Observam ca daca h X Y , atunci

h (z) X Y , () z Z,
(h (z)) (y) X, () z Z, () y Y.
Z
Pentru orice h X Y
consideram functia fh : Y Z X care verifica relatia
fh (y, z) = (h (z)) (y) , () z Z, () y Y.
Fie aplicatia H : X Y
Z
X Y Z definita prin relatia

H (h) = fh , () h X Y
Z
Vom ar
ata ca H este bijectiv
a. Daca exista h1 , h2 X Y
H (h1 ) = H (h2 ) = f,
Z
astfel ncat
atunci
f (y, z) = (h1 (z)) (y) = (h2 (z)) (y) , () z Z, () y Y =
h1 (z) = h2 (z) , () z Z =
h1 = h2 ,
deci H este injectiv
a.
Z
Y
Z
Daca f X
atunci consideram functia h X Y
care verifica relatia
fh (y, z) = (h (z)) (y) , () z Z, () y Y,
deci H (h) = f , adic

a H este surjectiva.
Z
a si X Y
X Y Z .
Teorema 5.1.16 (Schroeder-Bernstein) Fie X si Y dou

a multimi arbitrare.
Dac
a exist
a X1 X si Y1 Y astfel nc
at X1 Y si Y1 X, atunci X Y .
100
Demonstratie. Conform ipotezei exista functiile bijective f : X Y1 si g : Y

X1 . Vom nota prin f 1 si g 1 inversele functiilor f si g.
Pentru a demonstra teorema este necesar s
a determinam o submultime Y2 Y
astfel ncat functia g 1 este definita pe multimea g (Y2 ) si
X = Y2 f (X \ g (Y2 )) .
Fie multimea
V = { A Y | A Y \ f (X \ g (A))} .
De fapt, V este o multime de submultimi ale lui Y . In plus,
Y \ f (X \ g ()) ,
deci V, adic
a V este nevid
a.
Daca A B Y , atunci
g (A) g (B) g (Y ) ,
deci
X \ g (B) X \ g (A) ,
ceea ce implic
a
Y \ f (X \ g (A)) Y \ f (X \ g (B)) .
Prin urmare, are loc relatia
A B = Y \ f (X \ g (A)) Y \ f (X \ g (B)) .
(5.1.1)
Fie
Y2 = A si Y3 = Y \ f (X \ g (Y2 )) .
AV
Vom demonstra ca Y2 = Y3 . Daca A V, atunci A Y2 , deci conform relatiei

(5.1.1) avem
A Y \ f (X \ g (A)) Y \ f (X \ g (Y2 )) = Y3 .
Cum A V este arbitrar ales rezult
a
Y2 = A Y3 .
AV
Aplicand din nou relatia (5.1.1) rezult

a
Y3 = Y \ f (X \ g (Y2 )) Y \ f (X \ g (Y3 )) ,
101
(5.1.2)
ceea ce implic
a Y3 V. Prin urmare,
Y3 A = Y2 .
AV
(5.1.3)

a ca Y2 = Y3 , deci
Y2 = Y \ f (X \ g (Y2 )) .
(5.1.4)
Din relatia (5.1.4) rezult

a
Y \Y2 = f (X \ g (Y2 )) .
Definim functia h : X Y prin relatia
(
g 1 (x) , daca
x g (Y2 )
.
h (x) =
f (x) , daca x X \ g (Y2 )
(5.1.5)
(5.1.6)
Vom ar
ata ca h este bijectiv
a. Daca x1 g (Y2 ) si x2 X \ g (Y2 ), atunci
h (x1 ) g 1 (g (Y2 )) = Y2 ,
h (x2 ) f (X \ g (Y2 )) = Y \ Y2 ,
deci h (x1 ) 6= h (x2 ).
Prin urmare, daca exista x1 , x2 X, astfel ncat h (x1 ) = h (x2 ), atunci x1 , x2
g (Y2 ) sau x1 , x2 X \ g (Y2 ). Dar functiile g 1 si f sunt bijective, deci daca h (x1 ) =
h (x2 ), atunci x1 = x2 . Asadar, functia h este injectiv
a.
Fie y Y . Daca y Y2 , atunci g (y) g (Y2 ) si avem
y = g 1 (g (y)) = h (g (y)) ,
iar daca y Y \ Y2 = f (X \ g (Y2 )), atunci exista x X \ g (Y2 ) astfel ncat
y = f (x) = h (x) .
Prin urmare, functia h este surjectiva. Am demonstrat ca functia h este bijectiv
a,
deci X Y .
Corolar 5.1.17 Fie X, X1 si X2 astfel nc
at X2 X1 X. Dac
a X2 X, atunci
X1 X.
Demonstratie. Vom folosi teorema Schroeder-Bernstein. Pentru multimile X si X1
consideram submultimile X1 X si X2 X1 . In plus, X2 X si X1 X1 , deci
X1 X.
102
Teorema 5.1.18 (Cantor) Dac

a X este o multime nevid
a, atunci familia
submultimilor lui X, notat
a prin P (X), nu este echipotent
a cu X.
Demonstratie. Presupunem prin reducere la absurd ca X P (X), deci exista o
functie bijectiv
a f : X P (X). Definim multimea
A={xX | x
/ f (X)} .
Atunci A P (X), deci exista a X astfel ncat f (a) = A.
Daca a A, atunci a f (a), ceea ce contrazice definitia multimii A, iar daca
a
/ A, atunci a
/ f (a), deci conform definitiei multimii A avem a A, ceea ce este
imposibil. Prin urmare, presupunerea facuta este falsa si multimile P (X) si X nu
sunt echipotente.
Urmatoarea teorema este importanta pentru a studia ce relatii avem ntre numerele cardinale ce vor fi introduse n sectiunile urm
atoare. Reamintim ca daca X
este o multime si Y X, atunci aplicatia Y : X {0, 1} definita prin
(
1 , daca
xY
Y (x) =
0 , daca x X \ Y
se numeste functia caracteristic
a a multimii Y .
a X este o multime nevid
a, atunci P (X) {0, 1}X .
Demonstratie. Pentru orice multime Y X avem Y {0, 1}X si
Y = { x X | Y (x) = 1 } .
Vom ar
ata ca functia f : P (X) {0, 1}X definita prin relatia
f (Y ) = Y , () Y P (X) ,
este o bijectie.
Daca exista Y, Z P (X) astfel ncat f (Y ) = f (Z), atunci Y = Z , adic
a
Y (x) = Z (x) , () x X.
Prin urmare,
Y = { x X | Y (x) = 1 } = { x X | Z (x) = 1 } = Z,
deci f este injectiv
a.
X
Fie g {0, 1} o functie arbitrar aleasa si definim multimea
Y = { x X | g (x) = 1 } .
Daca x Y , atunci g (x) = 1, iar daca x X \ Y , atunci g (x) = 0, deci g = Z .
Astfelt f este surjectiva, deci este bijectiv
a si P (X) {0, 1}X .
103
5.2
Multimi cel mult num

arabile
In aceasta sectiune vom clasifica pentru prima data multimile dupa num
arul de
elemente pe care l contin.
Definitia 5.2.1 O multime X se numeste finit
a dac
a X = sau exist
a un num
ar
natural n N astfel nc
at A {1, .., n}.
Dac
a multimea A nu este finit
a vom spune c
a este infinit
a.
Conform definitiei dou
a multimi finite sunt echipotente daca au acelasi num
ar
finit de elemente, deci o multime finit
a nu poate fi echipotenta cu nicio submultime
proprie a sa.
Dedekind si Pierce au propus n acealsi timp n lucrari independente o definitie
pentru multimile finite care s
a nu depinda de determinarea num
arului n.
Definitia 5.2.2 (Dedekind) O multime A este finit
a dac
a nu este echipotent
a cu
nicio submultime proprie a sa.
Observatia 5.2.3 Cele dou
a definitii ale multimii finite sunt echivalente.
Folosind definitia Dedekind putem enunta urm
atoarea definitie pentru multimile
infinite
Definitia 5.2.4 O multime A este inifinit
a dac
a exist
a B A astfel nc
at A B.
Observatia 5.2.5 Fie A o multime finit
a si n N astfel nc
at A {1, ..., n}.
Atunci exist
a o functie bijectiv
a f : {1, ..., n} A si not
am
f (k) = xk , k {1, ..., n} .
Prin urmare, multimea finit
a A poate fi reprezentat
a sub forma {x1 , ..., xn }.
Principalele proprietati ale multimilor finite sunt prezentate n urm
atoarea lem
a.
Lema 5.2.6 Au loc urm
atoarele afirmatii:
1. Orice multime finit
a are un num
ar unic finit de elemente.
2. Dou
a multimi finite sunt echipotente dac
a si numai dac
a au acelasi num
ar de
elemente.
3. Orice submultime a unei multimi finite este finit
a.
104
4. Orice submultime a unei multimi finite A nu are mai multe elemente dec
at A.
5. Dac
a o multime este finit
a, atunci nu este echipotent
a cu nicio submultime
proprie a sa.
Lema 5.2.7 Dac
a multimile A si B sunt finite, atunci multimile A B si A B
sunt finite.
Demonstratie. Deoarece A B A din lema precedenta rezult
a ca A B este
finit
a.
Presupunem ca A B = si fie functiile bijective f : {1, ..., n} A si
g : {1, ..., m} B. Atunci
A = {a1 , ..., an } si B = {b1 , ..., bm } ,
unde
f (k) = ak , k {1, ..., n} ,
g (k) = bk , k {1, ..., m} .
Functia h : {1, ..., m + n} A B definita prin
(
ak , daca
k {1, ..., n}
h (k) =
bkn , daca k {n + 1, ..., m + n}
este bijectiv
a, deci A B {1, ..., m + n}. Prin urmare, multimea A B este finit
a.
Daca A B 6= , atunci
A B = A (B\A) .
Dar, multimea B\A B este finit
a si A (B\A) = , deci conform cazului
precedent rezult
a ca A B este finit
a.
Corolar 5.2.8 Intersectia de multimi finite este o multime finit
a si reuniunea finit
a
de multimi finite este o multime finit
a.
Lema 5.2.9 Dac
a A si B sunt multimi finite, atunci multimea A B este finit
a.
Demonstratie. Fie f : {1, .., n} B si notam
B = {b1 , ..., bn } ,
unde
f (k) = bk , k {1, ..., n} .
105
Pentru orice k {1, .., n} avem A {bk } A, deci A {bk } este finit
a. Dar
AB =
k{1,...,n}
A {bk } ,
deci multimea A B este finit

a ca reuniune finit
a de multimi finite.
Lema 5.2.10 Multimea numerelor naturale N este infinit
a.
a imediat ca functia f : N {2k | k N } definita
prin relatia
f (k) = 2k, k N,
este bijectiv
a, deci N {2k | k N }. Cum {2k | k N } N rezult
a ca multimea
N este infinita.
Lema 5.2.11 Dac
a A este infinit
a si A B, atunci B este infinit
a.
Demonstratie. Daca presupunem ca B este finit
a, atunci orice submultime a sa
este finit
a, ceea ce contrazice ipoteza. Prin urmare, multimea B este infinita.
Definitia 5.2.12 O multime se numeste num
arabil
a dac
a este echipotent
a cu
multimea N.
Definitia 5.2.13 O multime A se numeste cel mult num
arabil
a dac
a este finit
a
caz contrar, vom spune c
sau num
arabil
a. In
a multimea A este nenum
arabil
a.
Observatia 5.2.14
1. Conform lemei 5.2.10 multimile num
arabile sunt infinite.
2. Oricare ar fi multimile num
arabile A si B avem A B.
3. Dac
a A este num
arabil
a si A B, atunci B este num
arabil
a.
4. Orice multime nenum
arabil
a este infinit
a.
5. Dac
a A este nenum
arabil
a si A B, atunci B este nenum
arabil
a.
Observatia 5.2.15 O multime A este num
arabil
a dac
a si numai dac
a poate fi scris
a
sub forma unui sir (xn )n0 , unde xm 6= xn , pentru orice m, n N, m 6= n, adic
a
A = {an | n N} .
106
Demonstratie. Daca A este num

arabil
a, atunci exista functia bijectiv
a f : N A.
Not
am
f (n) = an , n N,
deci A = {an | n N}. Reciproca, este evidenta.
Propozitia 5.2.16 Fie A o multime nevid
a. Atunci A este finit
a sau contine o
submultime num
arabil
a.
Demonstratie. Presupunem ca A nu este finit
a, adic
a oricare ar fi n N multimea
A nu este echipotenta cu multimea {1, ..., n}.
Multimea A este nevid
a, deci exista x1 A. Daca A\ {x1 } = , atunci A = {x1 },
deci A {1}, ceeea ce este fals. Asadar, A\ {x1 } =
6 .
Repet
and procedeul de n ori determinam multimea {x1 , ..., xn } A. Daca
A\ {x1 , ..., xn } = , atunci A = {x1 , ..., xn }, deci A {1, ..., n}, ceeea ce este fals.
Prin urmare, A\ {x1 , ..., xn } =
6 , deci exista xn+1 A\ {x1 , ..., xn }.
Folosind inductia matematica se poate demonstra ca se poate construi un sir
unui sir (xn )n1 A, unde xm 6= xn , pentru orice m, n N , m 6= n. Dar
{xn | n N } N,
deci multimea {xn | n N } A este num
arabil
a.
Lema 5.2.17
1. Multimea numerelor ntregi este num
arabil
a.
2. Multimea N N este num
arabil
a.
Demonstratie. Demonstratia lemei este o consecinta imediata a exemplelor 5.1.3
si 5.1.7.
Exemplul 5.2.18 Dac
a multimea A este num
arabil
a, atunci multimea P (A) este
nenum
arabil
a.
Solutie. Deoarece A este infinita si A {{x} | x A} rezult
a ca multimea
{{x} | x A } este infinita. Dar {{x} | x A } P (A), deci multimea P (A) este
infinita. Mai mult, conform teoremei lui Cantor multimile A si P (A) nu sunt echipotente, deci P (A) nu este num
arabil
a.
Lema 5.2.19 Dac
a multimile A si C sunt num
arabile si A B C, atunci B este
num
arabil
a.
107
Demonstratie. Conform observatiei 5.2.14 avem A C, deci aplicand teorema

Schroeder-Bernstein obtinem A B. Prin urmare, B este num
arabil
a.
Propozitia 5.2.20 Pentru orice multime A urm
1. A este infinit
a;
2. A contine o submultime num
arabil
a;
3. exist
a o functie f : A A care este injectiv
a, dar care nu este surjectiv
a.
Demonstratie. 1)=2) Daca A este infinita, atunci exista A0 A, A0 6= A, astfel
ncat A0 A. Atunci exista f : A A0 bijectiv
a. Fie a0 A\A0 si notam prin
X = {X A| a0 X si f (X) X } .
Multimea X este nevid
a deoarece A X . Daca notam
X0 = X,
XX
atunci X0 X , adic
a a0 X0 si f (X0 ) X0 .
Construim sirul (an )n0 definit prin
f (an ) = an+1 , n 0.
Se observ
a ca f (an ) A0 , n 0, si a0 A\A0 , deci a0 6= a1 , n 0. Mai mult,
a2 6= a1 deoarece daca a2 = a1 , atunci
f (a0 ) = f (a1 ) = a1 ,
ceea ce contrazice faptul ca f este injectiv
a. Analog se arat
a ca
an 6= an+1 , n 1.
Presupunem ca exista n, m 1, m > n, astfel ncat an = am . Atunci
f (an1 ) = f (am1 ) ,
deci an1 = am1 . Repet
and rationamentul de n ori rezult
a
f (a0 ) = f (amn ) ,
ceea ce este fals. Prin urmare,
an 6= am , n, m 0, m 6= n.
108
Se observ
a imediat ca multimea
A1 = {an | n N} A
este num
arabil
a.
2)=3) Conform ipotezei exista o multime num
arabil
a
A0 = {an | n N} A
unde
an 6= am , n, m 0, m 6= n.
Functia f : A A definita prin
(
x
, daca
x A\A0
f (x) =
an+1 , daca x = an A, n 0
este injectiv
a, dar nu este surjectiva deoarece a0 Imf .
3)=1) Fie f : A A o functie care este injectiv
a, dar care nu este surjectiv
a.
Daca A0 = Imf A atunci A0 6= A si f : A A0 este o bijectie, deci A A0 . Prin
urmare, multimea A este infinita.
Corolar 5.2.21 Orice submultime infinit
a a unei multimi num
arabile este
num
arabil
a.
Demonstratie. Fie A o submultime infinita a multimii num
arabile B. Conform
propozitiei precedente exista o multime C A num
arabil
a. Atunci B C, deci
aplicand lema 5.2.19 obtinem ca multimea A este num
arabil
a.
Corolar 5.2.22 Orice submultime a unei multimi cel mult num
arabile este cel mult
num
arabil
a.
a A este num
arabil
a si B este cel mult num
arabil
a, atunci
A B este num
arabil
a.
Demonstratie. Demonstr
am ca multimea A B este num
arabil
a. Fie f : N A
functie bijectiv
a astfel ncat A = f (N).
Presupunem ca A B = . Avem dou
a cazuri.
Daca B = {b1 , .., bn } este finit
a, atunci functia h : N A B definita prin
(
bk+1
, daca k {0, ..., n 1}
h (k) =
f (k n) , daca
kn
109
este bijectiv
a, deci A B este num
arabil
a.
Daca B este num
arabil
a fie g : N B bijectiv
a astfel ncat B = g (N). Atunci
functia h : N A B definita prin
(
f (k) , daca
n = 2k
h (n) =
g (k) , daca n = 2k + 1
este bijectiv
a, deci A B este num
arabil
a.
In cazul n care A B 6= , atunci
A B = A (B\A) .
Dar, multimea B\A B este cel mult num
arabil
a, deci conform cazului precedent rezult
a ca A B este num
arabil
a.
Corolar 5.2.24 Reuniune finit
a de multimi num
arabile este num
arabil
a.
Corolar 5.2.25 Reuniune finit
a de multimi cel mult num
arabile este cel mult
num
arabil
a.
a A este num
arabil
a si B este cel mult num
arabil
a, atunci
A B este num
arabil
a.
Demonstratie. Fie f : N A functia bijectiv
a astfel ncat A = f (N).
Daca B = {b1 , ..., bn } este finit
a, atunci pentru orice k {1, ..., n} functia h :
N A {bk } definita prin
h (m) = (f (m) , bk ) , () m N,
este bijectiv
a, deci A {bk } este num
arabil
a.
Atunci conform corolarului 5.2.24 multimea
AB =
k{1,..,n}
A {bk } ,
este finit
a ca reuniune finit
a de multimi num
arabile.
Daca B este num
arabil
a fie g : N A functia bijectiv
a astfel ncat B = g (N).
Functia h : N N A B definita prin
h (m) = (f (m) , g (m)) , () m N,
este bijectiv
a, deci conform lemei 5.2.17 multimea A B este num
arabil
a.
110
Corolar 5.2.27 Produsul finit de multimi cel mult num

arabile este o multime cel
mult num
arabil
a.
Propozitia 5.2.28 Pentru orice multime nevid
a A urm
atoarele afirmatii sunt
adev
arate:
1. A este cel mult num
arabil
a;
2. exist
a o functie surjectiv
a f : N A;
3. exist
a o functie injectiv
a g : A N.
Demonstratie. 1)=2) Daca A = {a1 , ..., an } este finit
a, atunci functia f : N A
definita prin relatia
(
ak+1 , daca k n 1
,
h (k) =
an , daca
k>n
este surjectiva, iar daca A este num
arabil
a atunci exista f : N A bijectiv
a.
2)=3) Presupunem ca exista o functie surjectiva f : N A. Atunci pentru
orice a A exista na N astfel ncat g (na ) = a.
Functia g : A N definita prin relatia
g (a) = na , () a A,
este injectiv
a deoarece daca exista a, b A astfel ncat g (a) = g (b), atunci na = nb
si
a = f (na ) = f (nb ) = b.
3)=1) Fie g : A N o functie injectiv
a. Daca B = f (A) N, atunci A B.
Daca B este finit
a, atunci A este finit
a, iar daca B este infinita atunci conform
5.2.21 multimea B este num
arabil
a deci A este num
arabil
a.
Propozitia 5.2.29 Reuniune num
arabil
a de multimi num
arabile este o multime
num
arabil
a.
Demonstratie. Fie (An )nN o familie num
arabil
a de multimi num
arabile si A =
An . Pentru orice n N exista o bijectie fn : N An . In plus multimile N si
nN
N N sunt echipotente, deci exista o bijectie g : N N N.

Functia f : N N A definita prin relatia
f (m, n) = fm (n) , () (m, n) N N,
este surjectiva deci functia f g : N A este surjectiva. Conform propozitiei
precedente multimea A este cel mult num
arabil
a.
Dar pentru orice n N avem An infinita si An A, deci A este num
arabil
a.
111
Lema 5.2.30 Multimea Q este num

arabil
a.
m
,
Demonstratie. Reamintim ca orice num
ar rational poate fi scris sub forma
n
unde m N si n N .
Fie n N arbitrar fixat si definim multimea
o
nm
| m Z Q.
Qn =
n
Functia fn : Z Qn definita prin
fn (m) =
m
, () m N,
n
este bijectiv
a, deci multimea Qn este num
arabil
a.
Dar Q = Qn , deci din propozitia 5.2.29 rezult
a ca multimea numerelor
nN
rationale este num

arabil
a.
a X este cel mult num
arabil
a si Y este infinit
a, atunci X
Y Y.
Demonstratie. Presupunem ca X Y = . Cum Y este infinita, din propozitia
5.2.20 rezult
a ca exista o submultime num
arabil
a Y0 Y . Aplicand propozitia 5.2.23
rezult
a ca multimea Y0 X este num
arabil
a, deci exista o bijectie f : Y0 Y0 X.
Functia h : Y X Y definita prin relatia
(
y
, daca y Y \Y 0
,
h (y) =
f (y) , daca
y Y0
este bijectiv
a, deci X Y Y .
Daca X Y 6= , atunci multimea X0 = X\ (X Y ) este cel mult num
arabil
a si
X0 Y = . Aplicand cazul precedent obtinem
X Y = X0 Y Y.
Teorema 5.2.32 Multimea numerelor reale nu este num
arabil
a.
Demonstratie. Presupunem prin reducere la absurd ca R este num
arabil
a, adic
a
exista o bijectie f : N R.
Fie a0 , b0 R astfel ncat a0 < b0 si f (0) [a0 , b0 ]. Impartim intervalul I0 =
[a0 , b0 ] n trei subintervale I11 , I12 si I13 , de lungimi egale, adic
a
I0 = I11 I12 I13 .
112
Din aceste subintervale, vom nota prin I1 = [a1 , b1 ] subintervalul care nu contine
pe f (1). Atunci f (1)
/ I1 , I1 I0 si
b1 a 1 =
b0 a 0
.
3
Repet
am procedeul pentru I1 si construim intervalul I2 = [a2 , b2 ] I1 pentru
care avem f (2)
/ I2 si
b1 a 1
b0 a 0
b2 a 2 =
=
.
3
32
Prin continuarea acestui procedeu vom construi un sir de intervale
(In = [an , bn ])nN ce verifica urm
atoarele conditii:
1. In+1 In , pentru orice n N;
2. f (n)
/ In , pentru orice n N;
3. bn an =
b0 a 0
, pentru orice n N.
3n
Aplicand Principiul lui Cantor pentru sirul de intervale compacte (In )nN rezult
a
ca exista un unic x0 R astfel ncat x0 = In . Conform constructiei sirului
nN
(In )nN rezult

a ca oricare ar fi n N avem f (n)
/ In , deci x0 f (N). Prin
nN
urmare, functia f nu este surjectiva, ceea ce este fals.

Presupunerea facuta este falsa, deci R este nenum
arabil
a.
Corolar 5.2.33 Multimea numerelor irationale I este nenum
arabil
a.
Demonstratie. In lema 5.2.30 am ar
atat ca multimea Q este num
arabil
a. Daca
presupunem ca I este cel mult num
arabil
a, atunci conform propozitiei 5.2.23
multimea R = Q I este num
arabil
a, ceea ce este fals. Prin urmare, multimea I
este nenum
arabil
a.
Corolar 5.2.34 Multimile I si R sunt echipotente.
Demonstratie. Multimea I este infinita si Q este num
arabil
a, deci conform
propozitiei 5.2.31 avem R = Q I I.
Lema 5.2.35 Pentru orice a, b R, a < b, multimile (a, b), (a, b], [a, b) si [a, b]
sunt nenum
arabile si echipotente cu R.
113
Demonstratie. Conform exemplului 5.1.6 multimile R si (a, b) sunt echipotente,

deci (a, b) este nenum
arabil
a. din egalitatile
(a, b] = (a, b) {b} ,
[a, b) = (a, b) {a} ,
[a, b] = (a, b) {a, b} ,
iar din propozitia 5.2.31 rezult
a ca multimile (a, b), (a, b], [a, b) si [a, b] sunt echipotente, deci lema este demonstrat
a.
5.3
Numere cardinale
In continuare vom introduce o nou

a metoda de a compara multimile. Fiec
arei
multimi i vom atasa un simbol numit num
ar cardinal si vom compara multimile
n functie de num
arul cardinal atasat.
Definitia 5.3.1 Dac
a A este o multime, clasa de echivalenta
{B | A B} se
numeste num
arul cardinal al multimii A si va fi notat prin cardA.
Observatia 5.3.2 Conform definitiei precedente dou
a multimi echipotente au
acelasi cardinal, deci cardinalul unei multimi este un simbol care este atasat clasei
de echivalent
a a unei multimi n raport cu relatia de echipotent
a. Num
arul cardinal
nu va depinde de reprezentantul ales din clasa de echivalent
a.
Definitia precedenta este destul de ambigua deoarece num
arul cardinal este
atasat unei multimi, dar nu ne spune ce simbol asociem fiec
arei multimi.
Definitia 5.3.3
1. Prin definitie, cardinalul multimii vide va fi card = 0;
2. Dac
a A este finit
a nevid
a, atunci conform definitiei exist
a n N astfel nc
at
A {1, .., n}. In aceste conditii vom defini cardA = n;

3. Prin definitie cardinalul multimii numerelor naturale N este cardN = 0 (
reprezint
a litera hebrew aleph);
4. Prin definitie cardinalul multimii numerelor reale R este cardR =c (vom spune
c
a multimea R este de puterea continuului).
sectiunile precedente am ar
Observatia 5.3.4 In
atat c
a multimile N, Z si Q sunt
echipotente, deci
cardN = cardZ = cardQ =0 .
114
Observatia 5.3.5 Conform lemei 5.2.35 si corolarului 5.2.34 oricare ar fi a, b R,

a < b, multimile (a, b), (a, b], [a, b), [a, b], I si R sunt echipotente, deci
cardR = cardI = card (a, b) = card(a, b] = card[a, b) = card [a, b] =c.
a multimi.Vom spune c
a:
1. cardA = cardB, dac
a A B.
2. cardA cardB, dac
a exist
a B1 B astfel nc
a t A B1 .
3. cardA < cardB, dac
a cardA cardB, dar cardA 6= cardB, adic
a multimile A
si B nu sunt echipotente.
Propozitia 5.3.7 Relatia ,, nu depinde de reprezentanti.
Demonstratie. Fie = cardA si = cardB dou
a numere cardinale astfel ncat
. Atunci exista B1 B astfel ncat A B1 . Presupunem ca X A si
Y B, deci exista o bijectie f : B Y . Daca Y1 = f (B1 ), multimile Y1 si B1
sunt echipotente, deci din proprietatea de tranzitivitate a relatiei de echipotenta
rezult
a A Y1 . Aplicand din nou tranzitivitatea rezult
a X Y1 , deci relatia ,,
nu depinde de reprezentanti.
Teorema 5.3.8 Dac
a , si sunt numere cardinale, atunci au loc urm
atoarele
afirmatii:
1. , dar ;
2. dac
a si , atunci = ;
3. dac
a si , atunci ;
4. dac
a < si < , atunci < .
Demonstratie. 1) Daca = cardA, atunci avem A A si A A, deci .
Daca < ar rezulta ca multimea A nu este echipotenta cu A, ceea ce este fals.
2) Fie = cardA si = cardB. Atunci exista A1 A si B1 B astfel ncat
B A1 si A B1 . Aplicand teorema Schroeder-Bernstein rezult
a ca A B, deci
= .
3) Fie = cardA, = cardB si = cardC. Atunci, exista B1 B si C1 C
astfel ncat A B1 si B C1 . Cum B C1 exista o bijectie f : B C1 si notam
C2 = f (B1 ). Multimile B1 si C2 sunt echipotente si C2 C1 C. Cum A B1 si
B1 C2 rezult
a A C2 , deci .
115
4) Vom folosi notatiile de la punctul precedent. Daca < si < , atunci

conform definitiei avem si , deci din punctul precedent rezult
a .
Presupunem ca = . Atunci A C, deci B1 C. Dar cum B1 B rezult
a
. Aplicand punctul (2) obtinem = , ceea ce este fals. Asadar, multimile A
si C nu sunt echipotente, deci < .
a si sunt numere cardinale, atunci exist
a multimile disjuncte A si B, astfel nc
at = cardA si = cardB.
Demonstratie. Presupunem ca = cardA si = cardB. Daca A B 6= , atunci
definim multimile
A1 = A {0} si B1 = B {1} .
Este evident ca A1 B1 = . Se arat
a imediat ca functiile f : A A1 si
g : B B1 definite prin relatiile
f (x) = (x, 0) , () x A,
g (x) = (y, 1) , () y B,
sunt bijective, deci A A1 si B B1 . Atunci = cardA1 si = cardB1 , deci
propozitia este demonstrat
a.
Definitia 5.3.10 Fie si dou
a numere cardinale.
1. Dac
a = cardA si = cardB, unde A B = , atunci num
arul cardinal
+ este prin definitie
+ = card (A + B) .
2. Dac
a = cardA si = cardB, atunci num
arul cardinal este prin definitie
= card (A B) .
a este un num
ar cardinal, atunci + 0 = si 0 = 0.
Demonstratie. Fie A o multime astfel ncat = cardA. Atunci din relatiile
A = , A = A si A = ,
rezult
a + 0 = si 0 = 0.
116
Propozitia 5.3.12 Fie si dou

a numere cardinale finite nenule, adic
a exist
a
m, n N , astfel nc
at
= n = card {1, ..., n} si = m = card {1, ..., m} .
Atunci
+ = n + m si = n m.
a imediat ca
= m = card {1, ..., m} = card {n + 1, ..., n + m} ,
deci
+ = card ({1, ..., n} {n + 1, ..., n + m}) = card {1, ..., n + m} = n + m.
Functia f : {1, ..., n} {1, ..., m} {1, ..., nm} definita prin relatia
f (x, y) = (x 1) m + y, () (x, y) {1, ..., n} {1, ..., m} ,
este bijectiv
a, deci {1, ..., n} {1, ..., m} {1, ..., nm}. Prin urmare,
= card ({1, ..., n} {1, ..., m}) = card {1, ..., nm} = n m.
Propozitia 5.3.13 Au loc urm
atoarele egalit
ati:
1. 0 + 0 = 0 ;
2. 0 0 = 0 .
3. 0 + ... + 0 = 0 ;
{z
}
|
0 ori

atoarele egalit
ati:
1. c + c = c;
2. c c = c.
Definitia 5.3.15 Dac
a A si B sunt multimi, definim multimea
B A = {f : A B | f functie} .
Multimea B A se numeste multimea putere.
117
Definitia 5.3.16 Fie A si B multimi. Dac

a = cardA si = cardB, atunci
A
definim = card B .
Exemplul 5.3.17 Fie A = {a, b} si B = {0, 1}, atunci putem defini urm
atoarele
functii f, g, h, k : A B
f (a) = f (b) = 0,
g (a) = 0 si g (b) = 1,
h (a) = 1 si h (b) = 0,
k (a) = k (b) = 1.
Acestea sunt singurele functii definite pe A cu valori n B, deci B A = {f, g, h, k}.
Atunci
cardA = cardB = 2 si cardB A = 22 ,
deci are loc egalitatea
22 = cardB A = card {f, g, h, k} = 4.
Lema 5.3.18 Dac
a E este o multime nevid
a, atunci cardP(E) = 2cardE .
Demonstratie. Conform propozitiei 5.1.19 avem P (E) {0, 1}E , deci cardP(E) =
2cardE .
Propozitia 5.3.19 Are loc egalitatea 20 = c.
Demonstratie. Conform observaatiei 5.3.5 avem card [0, 1] =c. Fie P(N) multimea
partilor lui N. Din lema precedenta rezult
a ca 20 = cardP(N), deci pentru a demonstra aceasta propozitie este suficient s
a ar
at
am ca P(N) [0, 1] .
Demonstr
am mai ntai ca intervalul [0, 1] este echipotent cu o submultime a
multimii P(N). Orice num
ar x [0, 1] admite o scriere n baza 2 de forma
x = 0, a1 a2 ...an ...,
unde an {0, 1} pentru orice n N. Daca un num
ar x [0, 1] admite dou
a scrieri,
spre exemplu
0, 5 = 0, 100...0... sau 0, 5 = 0, 011...1...,
atunci vom considera s
a alegem scrierea n care toti termenii sunt 0 ncep
and cu un
anumit termen, adic
a 0, 5 = 0, 1. Avand n vedere aceasta conditie putem considera
ca orice num
ar x [0, 1] admite o scriere unica n baza 2.
118
Consider
am aplicatia f : [0, 1] P(N) definita prin relatia
f (x) = {n N | an = 1} ,
unde x = 0, a1 a2 ...an .... Deoarece scrierea unui num
ar subunitar este unica rezult
a
ca f este o functie.
Daca exista x, y [0, 1] astfel ncat f (x) = f (y), atunci au aceeasi termeni
nenuli n scrierea n baza 2, deci x = y. Functia f este injectiv
a, deci multimea [0, 1]
este echipotenta cu multimea f ([0, 1]) P(N).
Vom demonstra ca P(N) este echipotenta cu o submultime a intervalului [0, 1].
Orice num
ar real x [0, 1] admite o scriere n baza 3 de forma
x = 0, b1 b2 ...bn ...,
unde bn {0, 1, 2} pentru orice n N. Daca un num
ar x [0, 1] admite dou
a scrieri,
spre exemplu
1
1
= 0, 100...0... sau = 0, 022...2...,
3
3
atunci vom considera s
a alegem scrierea n care toti termenii sunt 2 ncep
and cu
1
un anumit termen, adic
a = 0, 022...2.... Avand n vedere aceasta conditie putem
3
considera ca orice num
ar x [0, 1] admite o scriere unica n baza 3.
Consider
am aplicatia g : P(N) [0, 1] definita prin relatia
g (A) = 0, b1 b2 ...bn ..., () A P(N)
unde y = 0, b1 b2 ...bn ... este scrierea n baza 3 a num
arului y [0, 1] astfel ncat sunt
satisfacute conditiile
(
1 , daca
n A,
bn =
0 , daca n N\A.
Daca exista A, B P(N) astfel ncat g (A) = g (B), atunci g (A) si g (B)
reprezinta acelasi num
ar n [0, 1]. Presupunem ca A 6= B. Atunci numerele g (A)
si g (B) admit scrieri diferite, deci sunt egale doar daca unul din ele are toti termenii
scrierii n baza 3 egali cu 2 ncep
and cu un rang. Dar conform definitiei functiei g,
numerele g (A) si g (B) nu contin cifra 2 n scrierea n baza 3, deci presupunerea
facuta este falsa, adic
a A = B.
Functia g este injectiv
a, deci multimile P(N) si g (P(N)) [0, 1] sunt echipotente.
Aplicand teorema Schroeder-Bernstein rezult
a ca P(N) [0, 1], deci
20 = cardP(N) = c.
119
Propozitia 5.3.20 Pentru orice num

ar cardinal avem < 2 .
Demonstratie. Fie A o multime astfel ncat cardA = . Functia f : A P(A)
definita prin relatia
f (x) = {x} , () x A,
este injectiv
a, deci multimea A este echipotenta cu multimea {{x} | x A} P(A).
Asadar, din propozitia 5.3.19 rezult
a
= cardA cardP(A) = 2cardA = 2 .
Dar conform teoremei lui Cantor multimile A si P(A) nu sunt echipotente, deci
< 2 .
Corolar 5.3.21 Nu exist
a cel mai mare num
ar cardinal.
Demonstratie. Daca presupunem prin reducere la absurd ca este cel mai mare
num
ar cardinal, atunci conform propozitiei 5.3.20 avem < 2 , ceea ce contrazice
definitia lui .
Urmatoarea propozitie ne arat
a ca 0 este cel mai mic cardinal al unei multimi
infinite.
Propozitia 5.3.22 Oricare ar fi multimea infinit
a A avem 0 cardA.
Demonstratie. Conform propozitiei 5.2.16 multimea A contine o submultime
num
arabil
a, deci 0 cardA.
atoarele relatii:
1. c0 = c;
2. 0 0 = c;
3. 0 c = c.
Demonstratie. 1) Aplicand propozitiile 5.3.13 si 5.3.19 obtinem
0
c0 = 20
= 20 0 = 20 = c.
2) Din propozitiile 5.3.20, 5.3.13 si 5.3.19 rezult

a
2 < 0 < 20 = c,
120
(5.3.1)
deci
20 0 0 c0 .
(5.3.2)
Aplicand punctul precedent, relatia (5.3.2) devine

c 00 c
de unde rezult
a 0 0 = c.
3) Din relatia (5.3.1) si propozitia 5.3.13 rezult
a
c = c + c =2 c 0 c cc = c,
deci 0 c = c.
Din propozitiile 5.3.19 si 5.3.20 rezult
a ca 0 < 20 = c. Apare ntrebarea
naturala daca exista alte cardinale ntre 0 si c.
Raspunsul la aceasta ntrebare este dat printr-o conjectur
a, care nu a putut fi
demonstrat
a, dar nici nu s-a construit un contraexemplu care s-o invalideze.
Conjectura 5.3.24 (Conjectura continuului) Intre

numerele cardinale 0 si c
nu exist
a nici un alt num
ar cardinal.
121
122
Bibliografie
[1] Hajnal, A., Hamburger, P., Set Theory, London Mathematical Society Student
Texts 48, Cambridge University Press, 1999.
[2] Halmos, P. R., Naive Set Theory, D. Van Nostrand Company, Princeton, New
Jersey, 1960.
[3] Kamke, E., Theory of Sets, Dover Publications, Inc, New York, 1950.
[4] Kaplansky, I., Set Theory and Metric Spaces, Allyn and Bacon, Inc., Boston,
1972.
[5] Krantz, S.G. Real Analysis and Foundations, Second Edition, Chapman &
Hall/CRC, 2004.
[6] Kuratowski, K., Mostowski, A., Set Theory with an Introduction to Descriptive
Set Theory, North-Holland Publishing House, PWN-Polish Scientific Publishers
Warszawa, 1976.
[7] Megan, M., Birauas, S., Noaghi , S., Neamtu, M., Algebr
a, geometrie plan
a si
analiz
a matematic
a, Editura Mirton, Timisoara, 2006.
[8] Stancl, D.L., Stancl, M.L., Real Analysis with Point-Set Topology, W.H. Freeman
and Company, 1987.
[9] Tamas, V., Leorneanu, V., Curs de aritmetic
a, Editura Matrix Rom, Bucuresti,
2002.
123

Curs Aritmetica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Aritmetica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SORIN MIREL STOIAN

3 Multimea numerelor ntregi

4 Multimea numerelor rationale

Elemente de teoria multimilor si

Definitia 1.1.1 O multime se indic

Definitia 1.1.3 Fie A si B dou

Definitia 1.1.5 Vom spune c

Definitia 1.1.7 Fie A si B multimi. Se numeste reuniunea multimilor A si B

Definitia 1.1.9 Fie A si B multimi. Se numeste intersectia multimilor A si B

Definitia 1.1.12 Se numeste diferent

Complementara unei multimi

Definitia 1.1.14 Fie E o multime si A E. Se numeste complementara

Definitia 1.1.17 Se numeste diferent

Definitia 1.1.19 Produsul cartezian al multimilor A si B, notat A B, este

Relatii ntre multimi

Definitia 1.3.1 Fiind date dou

Functii reale de o variabil

Definitia 1.4.1 Spunem c

unde C = {x B | g (x) = 0}, se numeste c

Definitia 1.4.3 Fie A si B dou

Definitia 1.4.5 Fie A si B dou

Definitia 1.4.7 Fie A si B dou

Observatia 1.4.8 Dac

Definitia 1.4.9 Numim functie identitate a multimii A functia 1A : A A,

Restrictia unei functii

Definitia 1.4.10 Fie f : A B o functie si C A. Se numeste restrictie a

Definitia 1.4.11 Fie E o multime si A o submultime a sa. Se numeste functie

Multimea numerelor naturale

Definitia 2.1.1 Un triplet (N, o, ) se numeste sistem Peano (sau triplet

elementul n = (n) se numeste succesorul lui n.

3. Proprietatea () se mai numeste si axioma inductiei.

Demonstratie. Din lema precedenta si axioma () rezult

R F avem (o, o ) R, deci multimea R0 =

a) oricare ar fi n N exista n N astfel ncat (n, n ) R0 ;

Cum (o, o ) R rezult

(o, o ) R0 . Presupunem prin reducere la absurd ca exista n N , n 6= o , astfel

Prin urmare, ( (n) , (m)) R1 . Astfel R1 F , deci R0 R1 , ceea ce contrazice

Pentru n Q, arbitrar fixat, vom ar

Cum (N, o, ) este un sistem Peano rezult

Daca (p, p ) R2 , atunci (p, p ) R0 si

Conform constructiei multimii R0 rezult

Daca presupunem ca avem

Cum este injectiv

ceea ce contrazice presupunerea n 6= (n ), deci

Atunci ( (p) , (p )) R2 , deci R2 verifica proprietatea (r2 ). Prin urmare, R2 F ,

Pentru a demonstra unicitatea functiei f presupunem ca exista g : N N , care

Vom demonstra ca functia g este inversa functiei f .

Din teorema anterioar

Daca idN : N N este functia identitate a multimii N , atunci

Din relatiile (2.1.5) si (2.1.6) rezult

Adunarea numerelor naturale

Fie m N un element arbitrar fixat. Conform teoremei 2.1.5 pentru sistemul

Observatia 2.2.2 Dac

Definitia 2.2.5 Dac

are loc relatia (A1 ).

are loc relatia (A2 ).

deci p M3 . Prin urmare, M3 verifica conditiile axiomei inductiei, deci M3 = N.

Demonstratie. 1) Daca m = n = 0, atunci

2) Daca m = 0 si n = 1 sau m = 1 si n = 0, atunci

Inmultirea numerelor naturale

Fie m N un element arbitrar fixat si fm : N N functia definita n sectiunea

Observatia 2.3.2 Dac

Definitia 2.3.4 Aplicatia ,,: N N N definit