Functii Stelate PDF

Mugur Acu
OPERATORUL INTEGRAL
LIBERA-PASCU ŞI
PROPRIETĂŢILE ACESTUIA CU
PRIVIRE LA FUNCŢIILE
UNIFORM STELATE, CONVEXE,
APROAPE CONVEXE ŞI
α-UNIFORM CONVEXE
Editura Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu

2005
2
Cuvânt ı̂nainte
Teoria geometrică a funcţiilor univalente a ı̂nceput să se dez-

volte ca ramură aparte a analizei complexe la ı̂nceputul sec-
olului al XX-lea când au apărut primele lucrări importante
din acest domeniu datorate lui P. Koebe, T.H. Gromwall, I.
W. Alexander, L. Bieberbach. În 1916 L. Bieberbach enunţa
celebra conjectură care ı̂i poartă numele şi care a putut fi
demonstrată abia ı̂n 1984 de Louis de Branges.
Conjectura lui Bieberbach a impulsionat timp de aproape
un secol cercetările ı̂n domeniul funcţiilor univalente, una din-
tre direcţiile urmărite fiind cea a definiri unor subclase de
funcţii univalente pentru care această conjectură să poată fi
verificată.
Totodată au apărut şi s-au luat dezvoltat noi metode de
cercetare cum ar fi: metoda parametrică a lui L. Loewner,
metoda variaţională iniţiată de M. Schiffer şi G.M. Goluzin,
metoda reprezentărilor integrale introdusă de G. Herglotz,
3
metoda punctelor extremale a lui L. Brickman şi T.H. Mac-
Gregor, etc.
Noţiunea de funcţie de tip uniform este relativ recentă,
ea apărând pentru prima dată ı̂ntr-un articol (vezi [15]) a lui
A.W. Goodman ı̂n 1991. Studiul claselor de funcţii de tip
uniform a luat amploare şi continuă şi ı̂n prezent, de aceea
ı̂n această carte ı̂ncercăm, ca un obiectiv secundar, să intro-
ducem cititorul ı̂n acest domeniu.
O problemă centrală ı̂n teoria geometrică a funcţiilor de o
variabilă complexă este studiul proprietăţilor operatorilor in-
tegrali definiţi pe anumite subclase ale lui A = {f analitică ı̂n U ;
f (0) = f 0 (0) − 1 = 0}.
Primul operator integral a fost introdus ı̂n 1915 de către
J.V. Alexander ı̂n [6] astfel
Z z
f (t)
I : A → A , I(f )(z) = dt .
0 t
În 1965, R.J. Libera ı̂n [19] a definit operatorul integral de

forma Z z
2
L : A → A , L(f )(z) = f (t)dt .
z 0
Acest rezultat a fost extins de S.D. Bernardi [7] ı̂n anul 1969
astfel
Z z
1+c
Ic : A → A , Ic (f )(z) = f (t)tc−1 dt , c = 1, 2, 3, ... .
zc 0
4
Au fost studiate numeroase generalizări ale operatorilor prece-
denţi, dintre care cea mai generală formă care utilizează o
singură funcţie sub semnul integralei este
Z z
1+a
La (f )(z) = f (t)ta−1 dt
za 0
cu a ∈ C, Re a ≥ 0 . Acest operator a fost introdus ı̂n această

formă generală (a ∈ C, Re a ≥ 0) de către N.N. Pascu ı̂n [44]
şi a fost numit, de către D. Blezu ı̂n [10], operatorul integral
Libera-Pascu.
Studiul câtorva proprietăţi de conservare a unor clase de
funcţii de tip uniform prin intermediul acestui operator con-
stituie subiectul principal al acestei cărţi.
Cartea se adresează ı̂n principal cercetătorilor ı̂n domeniul
teoriei geometrice a funcţiilor univalente cât şi cercetătorilor
ı̂n devenire (adică studenţii profilelor matematică), acestora
din urmă le recomandăm pentru lămurirea acelor noţiuni de
analiză complexă care apar ı̂n carte utilizarea lucrării [18].
Din motive de restrângere a mărimii prezentei monografii
cât şi pentru facilitarea parcurgerii acesteia sunt prezentate
demonstraţii doar ale rezultatelor care privesc direct obiec-
tivul principal propus şi anume prezentarea câtorva proprietăţi
ale operatorului integral Libera-Pascu cu privire la funcţiile
de tip uniform.
5
Menţionăm că această carte se doreşte un omagiu adus
regretatului matematician român N.N. Pascu (1942 - 2004)
care pe lângă rezultatele ştiinţifice deosebite are marele merit
al dezvoltării unui puternic centru de cercetare ı̂n domeniul
teoriei geometrice a funcţiilor analitice ı̂n cadrul Universităţii
”Transilvania” din Braşov.
6
Cuprins
Cuvânt ı̂nainte 3
1 Noţiuni şi rezultate preliminarii 9

1.1 Funcţii univalente . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Funcţii stelate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3 Funcţii convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.4 Funcţii α- convexe . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.5 Funcţii aproape convexe . . . . . . . . . . . . 29
1.6 Subordonări diferenţiale.
Metoda funcţiilor admisibile . . . . . . . . . . 34
1.7 Subordonări diferenţiale de tip Briot-Bouquet 43
1.8 Funcţii uniform stelate . . . . . . . . . . . . . 45
1.9 Funcţii uniform convexe . . . . . . . . . . . . 49
1.10 Funcţii uniform aproape convexe . . . . . . . 64
1.11 Funcţii α-uniform convexe . . . . . . . . . . . 66
7
2 Proprietăţi ale operatorului integral Libera-Pascu
relative la funcţiile de tip uniform 74
2.1 Transformarea funcţiilor
n-uniform stelate şi n-uniform
aproape convexe prin operatorul integral Libera-
Pascu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
α-uniform convexe de către
operatorul integral Libera-Pascu . . . . . . . . 82
Bibliografie 87
Abstract 95
Table of contents 99
8
Capitolul 1
Noţiuni şi rezultate

preliminarii
1.1 Funcţii univalente

Definiţia 1.1.1 O funcţie olomorfă (sau meromorfă) şi in-
jectivă pe un domeniu D din C se numeşte univalentă pe D.
Mulţimea funcţiilor univalente pe D o vom nota cu Hu (D).

Dacă D = U = {z ∈ C : |z| < 1}, atunci Hu (U ) este clasa
funcţiilor olomorfe şi univalente pe U. Mulţimea funcţiilor olo-
morfe pe D o vom nota cu H(D).
Exemple
1.1.1) Funcţiile omografice sunt univalente pe D = C\{z0 },
9
unde z0 este polul funcţiei.
1.1.2) Dacă f ∈ Hu (D), g ∈ Hu (E) şi f (D) ⊂ E atunci

g ◦ f ∈ Hu (D).
1.1.3) f (z) = z 2 este univalentă ı̂n semiplanul superior.
z
1.1.4) Funcţia f (z) = (1−z)2
, z ∈ U numită funcţia lui Koebe,
este univalentă ı̂n U.
Teorema 1.1.1 [18] Dacă f ∈ Hu (D), atunci f 0 (z) 6= 0

pentru orice z din D
Reciproca acestei teoreme nu este adevărată, după cum este

cazul funcţiei f (z) = ez , unde f 0 (z) 6= 0 ı̂n C, dar
ez = ez+2πi . Din teorema 1.1.1 rezultă că funcţiile univalente
sunt reprezentări conforme.
Notăm cu
H [a, n] = {f ∈ H(U ) : f (z) = a + an z n + ....} ,
(1.1) A = {f ∈ H(U ); f (0) = f 0 (0) − 1 = 0}
şi
(1.2) S = {f ∈ A; f univalentă}
Observăm că o funcţie f din A are o dezvoltare ı̂n serie

Taylor ı̂n U de forma
(1.3) f (z) = z + a2 z 2 + ... + an z n + ... =
10
∞
X
=z+ aj z j , z ∈ U,
j=2
iar S = A ∩ Hu (U ) = {f ∈ Hu (U ); f de forma (1.3)}.

Alegerea discului unitate şi a condiţiilor de normare
f (0) = 0 şi f 0 (0) = 1 nu restrânge ı̂n mod esenţial studiul
general al funcţiilor olomorfe şi univalente ı̂ntr-un domeniu
simplu conex oarecare D, ci este mai degrabă o simplificare
datorită:
Teorema 1.1.2 (Teorema lui Riemann)[18] Fie D ⊆ C,

D 6= C un domeniu simplu conex şi fie w0 ∈ D şi
α ∈ (−π, π). Atunci există o funcţie unică ϕ ∈ Hu (D) astfel
ı̂ncât ϕ(U ) = D, ϕ(0) = w0 şi arg ϕ0 (0) = α.
Conform Teoremei lui Riemann, domeniul D se poate repre-

zenta conform pe discul unitate U, iar unei funcţii olomorfe şi
univalente ı̂n D i se asociază o funcţie g olomorfă şi univalentă
ı̂n U. Funcţia g se poate scrie sub forma
g(z) = g(0) + g 0 (0)f (z),
unde f ∈ S.
Pentru a putea permite studiul funcţiilor meromorfe şi uni-
P
valente, o dată cu clasa S, se consideră clasa a funcţiilor
meromorfe cu unicul pol (simplu) ∞ şi univalente ı̂n exteri-
orul cercului unitate U − care au dezvoltarea ı̂n serie Laurent
11
de forma
α1 α2 αn
ϕ(ζ) = ζ + α0 + + 2 + ... + n + ..., |ζ| > 1.
ζ ζ ζ
P
Orice funcţie ϕ din verifică deci condiţiile de normare
ϕ(∞) = ∞ şi ϕ0 (∞) = 1. Complementara imaginii lui U −
prin ϕ o vom nota
E(ϕ) = C\ϕ(U − ).
Aceasta este o mulţime compactă şi conexă (deci un con-

tinuu) din C, care conţine mai mult de un punct. Coeficientul
α0 din dezvoltarea funcţiei ϕ este dat de formula
Z2π
1
α0 = ϕ(peiθ )dθ, p > 1.
2π
0
Vom nota
X X
= {ϕ ∈ ; ϕ(ζ) 6= 0, ζ ∈ U − }.
0
Observaţia 1.1.1 Fie f ∈ S, f (z) = z + a2 z 2 + .... Atunci

funcţia
µ ¶
1 1 z
g(z) = f = −1 −2
= =
z z + a2 z + ... 1 + a2 z −1 + ...
a3 X
= z − a2 + + ... ∈
z
şi g(z) 6= 0 pentru orice z ∈ U − , deoarece f fiind din S, nu are
poli.
12
P
Reciproc, dacă g ∈ ,
b1
g(z) = z + b0 + + ...
z
şi c ∈ C∞ \g(U − ), atunci funcţia
1 z
f (z) = ¡1¢ = = z+(c−b0 )z 2 +... ∈ S
g z −c 1 + (b 0 − c)z + ...
P
Deci se poate stabili o bijecţie ı̂ntre S şi 0 .
Teorema 1.1.3 (Teorema ariei Gronwall - Bieberbach)

[17], [8] Fie g o funcţie cu dezvoltarea ı̂n serie Laurent de
forma
∞
X
(1.4) g(z) = z + bn z −n , z ∈ U − .
n=0
P
Dacă g ∈ , atunci aria
Ã ∞
!
X
E(g) = π 1 − n|bn |2 ≥ 0,
n=1
deci
∞
X
n|bn |2 ≤ 1.
n=1
Egalitatea are loc pentru funcţia

eiθ
gθ (z) = z + , θ ∈ R.
z
Această teoremă constituie punctul de plecare ı̂n obţinerea

rezultatelor cu privire la problema coeficienţilor şi la teoremele
de deformare.
13
P
Consecinţa 1.1.1 Fie g ∈ de forma (1.4). Atunci
|b1 | ≤ 1, egalitatea are loc dacă şi numai dacă
g(z) = z + b0 + e2iθ /z, unde b0 ∈ C şi θ ∈ R.
Consecinţa 1.1.2 Fie f ∈ S cu dezvoltarea (1.3). Atunci
|a3 − a22 | ≤ 1.
În plus, dacă f este impară, atunci |a3 | ≤ 1, iar |a3 | = 1 dacă
şi numai dacă
z
f (z) = , θ ∈ R.
1 + e2iθ z 2
Teorema 1.1.4 [9] Dacă f ∈ S şi
f (z) = z + a2 z 2 + ..., z ∈ U,
atunci |a2 | ≤ 2 şi |a2 | = 2 dacă şi numai dacă f = Kθ ; unde

X∞
z
Kθ (z) = = z + ne(n−1)iθ z n , z ∈ U, θ ∈ R.
(1 − eiθ z)2 n=2
Se verifică uşor că domeniul imagine Kθ (U ) este planul

tăiat de-a lungul unei raze care pleacă din punctul − 41 e−iθ .
Ca o consecinţă a Teoremei 1.1.4 se obţine:
Teorema 1.1.5 (Teorema de acoperire Koebe-Bieber-

bach)[9] Dacă f ∈ S şi w0 6∈ f (U ), atunci |w0 | ≥ 1/4 şi
|w0 | = 1/4 dacă şi numai dacă f = Kθ , unde θ verifică egali-
tatea w0 = −e−iθ /4.
14
Teorema (1.1.5) are următoarea interpretare geometrică:
discul U (0; 1/4) este discul maxim cu centrul ı̂n origine care
este acoperit de imaginea discului unitate prin orice func;tie
din S. Mai precis
\
U (0; 1/4) = f (U ).
f ∈S
U (0; 1/4) se numeşte discul lui Koebe al clasei S, iar 1/4

este constanta lui Koebe a clasei S.
Teorema 1.1.6 (Teorema de acoperire şi de deforma-

re)[9] Dacă z este un punct fixat din U şi r = |z|, atunci
pentru orice f ∈ S au loc delimitările exacte:
r r
(1.5) 2
≤ |f (z)| ≤
(1 + r) (1 − r)2
1−r 0 1+r
(1.6) ≤ |f (z)| ≤
(1 + r)3 (1 − r)3
¯ 0 ¯
1 − r ¯¯ zf (z) ¯¯ 1 + r
(1.7) ≤ ≤ .
1 + r ¯ f (z) ¯ 1 − r
Egalitatea ı̂n oricare din delimitările de mai sus are loc
dacă şi numai dacă f = Kθ , pentru o alegere convenabilă a
lui θ.
r r
Observaţia 1.1.2 Notând r1 = (1+r)2
şi r2 = (1−r)2
, ine-
galităţile (1.5) au următoarea interpretare geometrică:
\
U (0, r1 ) = f (U (0, r))
f ∈S
15
[
U (0, r2 ) = f (U (0, r))
f ∈S
Pe baza delimitării superioare din (1.5) se poate deduce

că S este o clasă compactă de funcţii analitice. Inegalităţile
(1.6) dau delimitări ale deformării liniare ı̂n punctul z, prin
funcţiile din clasa S.
Teorema 1.1.7 (Conjectura lui Bieberbach)[9] Dacă

f ∈ S şi f (z) = z + a2 z 2 + ..., z ∈ U atunci |an | ≤ n, n ≥ 2 şi
cei mai mari coeficienţi ı̂n modul sunt ai funcţiilor Kθ , θ ∈ R.
Această conjectură a impulsionat cercertările din dome-

niul teoriei geometrice a funcţiilor, ducând la obţinerea multor
rezultate interesante şi la dezvoltarea unor noi metode.
În 1984 Louis de Branges (vezi [14]) a demonstrat con-
jectura lui Bieberbach, utilizând metoda lui Loewner (pentru
detalii privind această metodă se poate consulta [45]).
1.2 Funcţii stelate

Fie f o funcţie olomorfă ı̂n U , care verifică condiţiile f (0) = 0
şi f (z) 6= 0, pentru z 6= 0. Vom nota cu Cr imaginea cercului
{z ∈ C : |z| = r}, 0 < r < 1, prin funcţia f .
16
Definiţia 1.2.1 Vom spune că Cr este o curbă stelată ı̂n ra-
port cu originea (sau, mai simplu stelată) dacă unghiul
ϕ = ϕ(r, θ) = arg f (reiθ ) pe care raza vectoare a punctului
f (z), z = reiθ , ı̂l face cu axa reală pozitivă, este o funcţie
crescătoare de θ, când θ creşte de la 0 la 2π, adică
∂ϕ ∂
(1.8) = arg f (z) > 0, z = reiθ , θ ∈ (0, 2π)
∂θ ∂θ
Vom spune că f este stelată pe cercul {|z| = r} dacă Cr
este o curbă stelată.
Deoarece f (z) 6= 0, pentru z 6= 0 putem scrie
Logf (z) = log |f (z)| + i arg f (z),
unde z = reiθ . Derivând ı̂n raport cu θ şi ţinând seama că

∂z ∂reiθ
= = rieiθ = iz,
∂θ ∂θ
se obţine
izf 0 (z) ∂ ∂
= log |f (z)| + i arg f (z)
f (z) ∂θ ∂θ
Din această egalitate deducem că
∂ zf 0 (z)
(1.9) arg f (z) = Re , z = reiθ
∂θ f (z)
Deci condiţia (1.8) se poate scrie sub forma
zf 0 (z)
(1.10) Re > 0, pentru |z| = r
f (z)
17
care exprimă condiţia necesară şi suficientă pentru ca f să fie
stelată pe cercul {z ∈ C : |z| = r}.
zf 0 (z)
Deoarece funcţia f (z)
este armonică, rezultă că dacă aceas-
tă inegalitate este verificată pentru |z| = r, ea va fi verificată
şi pentru |z| ≤ r. De aici deducem că dacă f este stelată
pe cercul {z ∈ C : |z| = r} ea va fi stelată pe orice cerc
{z ∈ C : |z| = r0 }, unde 0 < r0 < r.
Definiţia 1.2.2 Se numeşte rază de stelaritate a funcţiei f,

numărul r∗ (f ) definit de
½ ¾
∗ zf 0 (z)
(1.11) r (f ) = sup r; Re > 0, |z| ≤ r .
f (z)
Dacă r∗ (f ) ≥ 1 vom spune că funcţia f este stelată ı̂n discul
unitate U (stelată)
zf 0 (z)
Observaţia 1.2.1 1) Egalitatea Re = 0 pentru un
f (z)
punct z ∈ U nu poate avea loc deoarece, ı̂n acest caz,
funcţia f s-ar reduce la o constantă, ceea ce ar fi ı̂n
contradicţie cu condiţiile impuse asupra funcţiei f .
zf 0 (z)
2) Dacă f verifică Re > 0, |z| < 1, atunci ı̂n mod
f (z)
necesar f (z) 6= 0, pentru 0 < |z| < 1.
3) Din definiţie rezultă că f este stelată (ı̂n U) dacă şi

numai dacă este stelată pe orice cerc
{z ∈ C : |z| = r}, 0 < r < 1.
18
zf 0 (z)
4) Condiţia de stelaritate Re > 0, z ∈ U , nu asigură
f (z)
univalenţa funcţiei f ı̂n discul unitate, deci se pune pro-
blema găsirii unei condiţii suplimentare care să asigure
univalenţa funcţiei. Dacă presupunem, ı̂n plus, condiţia
zf 0 (z)
f 0 (0) 6= 0, atunci condiţia Re > 0, implică univa-
f (z)
lenţa funcţiei f , precum şi faptul că f (U ) este un dome-
niu stelat (ı̂n raport cu originea), adică segmentul care
uneşte orice punct din f (U ) cu originea este conţinut ı̂n
f (U ).
Teorema 1.2.1 [42] Fie f o funcţie olomorfă ı̂n U cu

f (0) = 0. Atunci f este univalentă şi f(U) este un dome-
niu stelat ı̂n raport cu originea dacă şi numai dacă f 0 (0) 6= 0
şi
zf 0 (z)
(1.12) Re > 0, pentru z ∈ U
f (z)
Definiţia 1.2.3 Vom nota cu S ∗ clasa funcţiilor olomorfe ı̂n
U, cu f (0) = 0, f 0 (0) = 1 şi care sunt stelate ı̂n raport cu
originea ı̂n U. Deci
½ ¾
∗ 0 zf 0 (z)
S = f ∈ H(U ); f (0) = f (0) − 1 = 0, Re > 0, z ∈ U .
f (z)
Observaţia 1.2.2 Folosind definiţia subordonării, clasa S ∗
se poate defini asrfel: dacă f (z) = z + a2 z 2 + ..., z ∈ U ,
zf 0 (z) 1+z
atunci f ∈ S ∗ dacă şi numai dacă ≺ , z ∈ U.
f (z) 1−z
19
z
Deoarece funcţia lui Koebe Kθ (z) = (1+eiθ z)2
, θ ∈ R pen-
tru o alegere convenabilă a lui θ este stelată, rezultă că teo-
rema de deformare relativă la clasa S este valabilă şi pentru
clasa S ∗ .
Teorema 1.2.2 (Teorema de deformare)[42] Dacă

f ∈ S ∗ au loc delimitările exacte:
r r
(1.13) 2
≤ |f (z)| ≤
(1 + r) (1 − r)2
1−r 1+r
(1.14) 3
≤ |f 0 (z)| ≤
(1 + r) (1 − r)3
¯ ¯
1 − r ¯¯ zf 0 (z) ¯¯ 1 + r
(1.15) ≤ ≤
1 + r ¯ f (z) ¯ 1 − r
unde z ∈ U, |z| = r, iar funcţia extremală este funcţia lui
Koebe f = Kθ , pentru o alegere convenabilă a lui θ.
De aici rezultă uşor că S ∗ este compactă.

Fie
(1.16) M [a, b] = {µ : [a, b] → R+ , µ funcţie crescătoare
Zb
pe [a, b] , dµ(t) = µ(b) − µ(a) = 1}
a
Teorema 1.2.3 [42] Funcţia f (z) = z + a2 z 2 + ..., z ∈ U

aparţine clasei S ∗ dacă şi numai dacă există o funcţie
20
µ ∈ M [0, 2π] astfel ı̂ncât
 
 Z2π 
−it
f (z) = z exp −2 log(1 − ze )dµ(t) , z ∈ U.
 
0
Dintre submulţimile clasei S ∗ amintim clasa funcţiilor ste-

late de ordin α(0 ≤ α < 1), notată cu S ∗ (α) şi cea a funcţiilor
tare stelate de ordin α(0 < α ≤ 1), notată cu S ∗ [α].
Definiţia 1.2.4 Funcţia f ∈ A se numeşte stelată de ordinul

α, 0 ≤ α < 1, dacă verifică inegalitatea
zf 0 (z)
(1.17) Re > α, z ∈ U.
f (z)
Notăm cu S ∗ (α) clasa acestor funcţii.
Definiţia 1.2.5 Funcţia f ∈ A se numeşte tare stelată de

ordinul α, 0 < α ≤ 1 dacă verifică inegalitatea
¯ ¯
¯ zf 0 (z) ¯¯ π
(1.18) ¯
¯arg f (z) ¯ < α 2 , z ∈ U.
Notăm cu S ∗ [α] clasa acestor funcţii.

Se observă că S ∗ (0) = S ∗ şi S ∗ [1] = S ∗ .
1.3 Funcţii convexe

Fie f o funcţie olomorfă ı̂n U , cu f 0 (z) 6= 0, pentru
0 < |z| < 1. Vom nota cu Cr imaginea cercului
{z ∈ C : |z| = r}, 0 < r < 1, prin funcţia f .
21
Definiţia 1.3.1 Curba Cr se numeşte convexă dacă unghiul
π
ψ(r, θ) = + arg zf 0 (z), z = reiθ
2
făcut de tangenta la curba Cr ı̂n punctul f (z) cu semiaxa reală
pozitivă este o funcţie crescătoare de θ pe [0, 2π]
Definiţia 1.3.2 Funcţia f se numeşte convexă pe cercul

|z| = r dacă Cr este o curbă convexă.
Se arată că f este convexă pe cercul {z ∈ C : |z| = r}
dacă şi numai dacă
½ ¾
zf 00 (z)
(1.19) Re 1 + 0 > 0, |z| = r.
f (z)
De aici deducem că dacă f este convexă pe cercul
{z ∈ C : |z| = r}, atunci ea va fi convexă pe orice cerc
{z ∈ C : |z| = r0 }, unde 0 < r0 < r.
Definiţia 1.3.3 Prin raza de convexitate a funcţiei f ı̂nţele-

gem numărul
½ ½ 00 ¾ ¾
c zf (z)
(1.20) r (f ) = sup r; Re + 1 > 0, |z| ≤ r .
f 0 (z)
Dacă rc (f ) ≥ 1, vom spune că funcţia f este convexă ı̂n
discul unitate U (sau, mai simplu convexă).
Aceasta ı̂nseamnă că f verifică condiţia
½ ¾
zf 00 (z)
(1.21) Re 1 + 0 > 0, |z| < 1.
f (z)
Relaţia (1.21) implică f 0 (z) 6= 0, pentru orice 0 < |z| < 1.
22
½ ¾
zf 00 (z)
Observaţia 1.3.1 Condiţia Re 1 + 0 > 0, z ∈ U nu
f (z)
asi-gură univalenţa funcţiei f ı̂n discul unitate după cum arată
exemplul f (z) = z 2
Avem ı̂nsă următoarea condiţie suficientă de univalenţă.
Teorema 1.3.1 [42] O funcţie f olomorfă ı̂n U este uni-

valentă şi f (U ) este un domeniu convex dacă şi numai dacă
f 0 (0) 6= 0 şi
½ ¾
zf 00 (z)
(1.22) Re 1 + 0 > 0, pentru z ∈ U
f (z)
Definiţia 1.3.4 Vom nota cu S c (sau K) clasa funcţiilor olo-

morfe ı̂n U, cu f (0) = 0, f 0 (0) = 1 şi care sunt convexe ı̂n
U.
Deci
½ ¾
c 0 zf 00 (z)
S = {f ∈ H(U ); f (0) = f (0) − 1 = 0, Re 1 + 0 > 0,
f (z)
z ∈ U } şi S c ⊂ S.
Legătura dintre clasele S ∗ şi S c este dată de:
Teorema 1.3.2 (Teorema de dualitate a lui Alexander)

[6] Fie f ∈ A şi g(z) = zf 0 (z). Atunci f ∈ S c dacă şi numai
dacă g ∈ S ∗ .
23
Fie operatorul integral IA : A → A, f = IA (g), g ∈ A,
unde
Zz
g(t)
(1.23) f (z) = dt, z ∈ U.
t
0
Operatorul IA este numit operatorul lui Alexander. Cu

ajutorul acestuia, Teorema (1.3.2) se poate reformula astfel:
S c = IA (S ∗ ) şi IA stabileşte o bijecţie ı̂ntre S ∗ şi S c .
Între S ∗ şi S c se pot stabili şi alte relaţii, cum este cea din:
Teorema 1.3.3 (Teorema lui Marx şi Strohhäcker)[35],

[55] Dacă f ∈ A, atunci
½ ¾
zf 00 (z)
(1.24) Re 1 + 0 > 0, z ∈ U
f (z)
zf 0 (z) 1
⇒ Re > , z∈U
f (z) 2
Deci S c ⊂ S ∗ (1/2).
În ceea ce priveşte coeficienţii funcţiilor din clasa S c are
loc următoarea teoremă:
Teorema 1.3.4 [42] Dacă f (z) = z+a2 z 2 +a3 z 3 +... aparţine

clasei S c , atunci |an | ≤ 1, pentru orice n ≥ 2. Egalitatea are
loc dacă şi numai dacă funcţia f are forma f (z) = z ,
1 + eiτ z
τ ∈ R, z ∈ U .
Are loc următoarea teoremă de deformare.
24
Teorema 1.3.5 [42] Dacă f ∈ S c au loc delimitările exacte:
r r
(1.25) ≤ |f (z)| ≤
1+r 1−r
1 0 1
(1.26) ≤ |f (z)|
(1 + r)2 (1 − r)2
unde z ∈ U, |z| = r, egalităţile având loc pentru funcţia
z
f (z) = , τ ∈ R, z ∈ U , pentru o alegere convenabilă a
1 + eiτ z
lui τ .
Din relaţia (1.25) rezultă că clasa S c este compactă.
Observaţia 1.3.2 Făcând r → 1 ı̂n (1.25) deducem con-

stanta lui Koebe a clasei S c care este 1/2.
Definiţia 1.3.5 Spunem că funcţia f ∈ A este convexă de

ordinul α, 0 ≤ α, < 1, dacă verifică inegalitatea
½ ¾
zf 00 (z)
(1.27) Re 1 + 0 > α, z ∈ U
f (z)
Notăm cu S c (α) clasa acestor funcţii.
1.4 Funcţii α- convexe

f (z)f 0 (z)
Fie f o funcţie olomorfă ı̂n U cu f (0) = 0, z
6= 0 şi fie
α un număr real dat.
Notăm cu χ(r, θ) = (1 − α)ϕ(r, θ) + αψ(r, θ).
25
Definiţia 1.4.1 Curba Cr se numeşte α-convexă dacă funcţia
χ(r, θ) este o funcţie crescătoare de θ, pentru θ ∈ [0, 2π], adică
∂χ(r, θ) ∂ϕ(r, θ) ∂ψ(r, θ)
(1.28) = (1 − α) +α >0
∂θ ∂θ ∂θ
unde θ ∈ [0, 2π].
Funcţia f se numeşte α-convexă pe cercul {z ∈ C; |z| = r}

dacă Cr este o curbă α-convexă.
Se arată că funcţia f este α-convexă pe cercul
{z ∈ C; |z| = r} dacă şi numai dacă
(1.29) ReJ(α, f ; z) > 0, |z| = r,
unde
µ ¶
zf 0 (z) zf 00 (z)
(1.30) J(α, f ; z) = (1 − α) +α 1+ 0 .
f (z) f (z)
Având ı̂n vedere proprietăţile funcţiilor armonice deducem
că dacă f este α-convexă pe cercul {z ∈ C; |z| = r}, ea va fi
α-convexă pe orice cerc {z ∈ C; |z| = r0 }, unde 0 < r0 < r.
Definiţia 1.4.2 Prin raza de α-convexitate a funcţiei f ı̂nţele-

gem numărul
rα (f ) = sup{r; ReJ(α, f ; z) > 0, |z| ≤ r}.
Dacă rα (f ) ≥ 1 vom spune că funcţia f este α-convexă ı̂n

discul unitate U. Aceasta ı̂nseamnă că f verifică condiţia
(1.31) ReJ(α, f ; z) > 0, z ∈ U.
26
Definiţia 1.4.3 Fie Mα clasa funcţiilor olomorfe ı̂n U, cu
f (0) = 0, f 0 (0) = 1 şi care sunt α-convexe ı̂n U.
Deci
Mα = {f ∈ H(U ), f (0) = f 0 (0)−1 = 0, ReJ(α, f ; z) > 0, z ∈ U }
şi se observă că M0 = S ∗ şi M1 = S c .
zf 0 (z)
Observaţia 1.4.1 1. Punând p(z) = f (z)
obţinem că
zp0 (z)
J(α, f ; z) = p(z) + α ,
p(z)
deci inegalitatea (1.31) se scrie
· ¸
zp0 (z)
(1.32) Re p(z) + α > 0, z ∈ U
p(z)
sau, echivalent, folosind subordonarea
zp0 (z) 1+z
(1.33) p(z) + α ≺ .
p(z) 1−z
zf 0 (z)
2. Dacă are loc (1.32) atunci ı̂n mod necesar p(z) =
f (z)
este olomorfă ı̂n U şi p(z) 6= 0, z ∈ U . Aceasta ı̂nseamnă
f (z)f 0 (z)
că condiţia 6= 0, z ∈ U este ı̂n mod necesar
z
verificată.
Teorema 1.4.1 [42] Pentru orice α, β ∈ R cu 0 ≤ β/α ≤ 1

are loc
Mα ⊂ Mβ .
27
Corolarul 1.4.1 Pentru orice α ∈ [0, 1] are loc
S c ⊂ Mα ⊂ S ∗ .
Teorema 1.4.2 (Teorema de dualitate)[42] Dacă α > 0

atunci f ∈ Mα dacă şi numai dacă F ∈ S ∗ , unde
· 0 ¸α
zf (z)
F (z) = f (z) = .
f (z)
Ca o consecinţă a acestei teoreme de dualitate obţinem

următoa-rea reprezentare integrală a funcţiilor α-convexe, pen-
tru α > 0.
Teorema 1.4.3 [42] Dacă α > 0, atunci f ∈ Mα dacă şi

numai dacă există o funcţie F ∈ S ∗ astfel ı̂ncât
 α
Zz 1/α
1 F (ζ) 
(1.34) f (z) =  dζ , z ∈ U.
α ζ
0
Definiţia 1.4.4 O funcţie f din Mα se numeşte α-convexă

de ordin γ, 0 ≤ γ < 1, dacă
(1.35) ReJ(α, f ; z) > γ, z ∈ U.
Notăm cu Mα (γ) clasa tuturor aceste funcţii.
Legat de raza de α-convexitate a clasei S ı̂n 1972 V.V.

Cernikov ı̂n [13] arată următorul rezultat:
28
Teorema 1.4.4 [13] Dacă coth 1 − 1 = 0.313... ≤ α ≤ 1,
p
atunci rα (S) = 1 + α − α(α + 2) .
Apoi ı̂n 1974 S.S. Miller, P.T. Mocanu, M.O. Reade ı̂n [40]
arată că rezultatul precedent are loc şi pentru α > 1.
Teorema 1.4.5 (Teorema asupra razei de α-convexitate

a clasei S ∗ )[40] Raza de α-convexitate a clasei S ∗ este dată
de
 p

 1 + α − α(α + 2), α ≥ 0

 s

 √
2 − −α
rα (S ∗ ) = √ , −3 < α < 0

 2 + −α

 p

 −(1 + α) − α(α + 2), α ≤ −3.
1.5 Funcţii aproape convexe

Definiţia 1.5.1 Funcţia f ∈ H(U ) se numeşte aproape con-
vexă dacă există o funcţie ϕ convexă ı̂n U , astfel ı̂ncât
f 0 (z)
(1.36) Re > 0, z ∈ U .
ϕ0 (z)
Spunem că funcţia f este aproape convexă ı̂n raport cu

funcţia ϕ.
În particular, dacă Re f 0 (z) > 0, z ∈ U , funcţia f este
aproape convexă ı̂n raport cu fumcţia identică ϕ(z) = z,
z ∈ U.
29
Teorema 1.5.1 [25],[43](Criteriul de univalenţă a lui Ozaki
şi Kaplan) Fie D ⊂ C un domeniu simplu conex şi fie funcţia
f ∈ H(D). Să presupunem că există o funcţie ϕ ∈ Hu (D) ast-
fel ı̂ncât ϕ(D) = ∆ este un domeniu convex. Atunci
f 0 (z)
Re 0 > 0, z ∈ D (adică f este aproape convexă ı̂n raport
ϕ (z)
cu ϕ) implică f este univalentă ı̂n D.
Definiţia 1.5.2 Vom nota cu C sau CC clasa funcţiilor aproa-

pe convexe şi normate ı̂n U :
½ ¾
f 0 (z)
CC = f ∈ A : ∃ϕ ∈ K, Re 0 > 0, z ∈ U .
ϕ (z)
Observaţia 1.5.1 Pe baza teoremei de dualitate a lui Alexan-

der avem ϕ ∈ K dacă şi numai dacă g(z) = zϕ0 (z) ∈ S ∗ , de
unde rezultă imediat că funcţia f ∈ A aparţine clasei CC
dacă şi numai dacă există g ∈ S ∗ astfel ı̂ncât
zf 0 (z)
(1.37) Re > 0, z ∈ U .
g(z)
Observaţia 1.5.2 Dacă f ∈ S ∗ , condiţia (1.37) este verifi-

cată pentru g = f , ceea ce ı̂nseamnă că S ∗ ⊂ CC.
zf 0 (z)
Dacă punem p(z) = condiţia (1.37) ı̂nseamnă
g(z)
p ∈ P,de unde se deduce următorul rezultat:
30
Propoziţia 1.5.1 Funcţia f ∈ CC dacă şi numai dacă se
poate reprezenta sub forma
Zz
g(t)
f (z) = p(t)dt, unde p ∈ P, g ∈ S ∗ ,
t
0
adică CC = B(1) = B(1, P, S ∗ ).
M.O. Reade demonstrează conjectura lui Bieberbach pen-

tru clasa CC:
∞
X
Teorema 1.5.2 [46],[47] Dacă f (z) = z + an z n aparţine
n=2
clasei CC, atunci |an | ≤ n, n = 2, 3, ... .
Următoarea teoremă, datorată lui W. Kaplan, dă o carac-

terizare intrinsecă a funcţiilor aproape convexe (independentă
de funcţia ϕ):
Teorema 1.5.3 [25] O condiţie necesară şi suficientă pentru

ca funcţia f ∈ A, cu f 0 (z) 6= 0, z ∈ U să fie aproape convexă
este ca
Z θ2 · ¸
zf 00 (z)
(1.38) Re 1 + 0 dθ > −π, z = reiθ ,
θ1 f (z)
pentru orice θ1 , θ2 cu 0 ≤ θ1 < θ2 ≤ 2π şi orice r ∈ (0, 1).
Observaţia 1.5.3 Interpretare geometrică: Condiţia (1.38)

este echivalentă cu arg z2 f 0 (z2 ) − arg z1 f 0 (z1 ) > −π, unde
31
zk = reiθk , k = 1, 2 , r < 1. Notând cu T k tangenta la curba
Cr = f (∂Ur ) ı̂n punctul f (zk ), atunci condiţia precedentă se
poate scrie arg T 2 − arg T 1 > −π, pentru 0 ≤ θ1 < θ2 ≤ 2π şi
orice r ∈ (0, 1). Adică, atunci când curba Cr este parcursă ı̂n
sens direct, variaţia argumentului tangentei la Cr pe orice arc
al lui Cr este mai mare decât −π, această proprietate având
loc pentru orice r ∈ (0, 1).
Observaţia 1.5.4 Z. Lewandrowski ı̂n [26],[27] dă o altă in-

terpretare geometrică a noţiunii de aproape convexitate şi
anume: funcţia f ∈ Hu (U ) este aproape convexă dacă şi nu-
mai dacă domeniul f (U ) este liniar accesibil, adică C\f (U )
este reuniunea unor semidrepte ı̂nchise astfel ı̂ncât semidreptele
deschise corespunzătoare să fie disjuncte două câte două.
Domeniu convex ı̂n direcţia axei imaginare: dacă ı̂n relaţia

z
(1.37) luăm g(z) = ∈ S ∗ obţinem
1 − z2
£¡ ¢ ¤
(1.39) Re 1 − z 2 f 0 (z) > 0, z ∈ U .
Această relaţie defineşte o subclasă remarcabilă a clasei CC.

Condiţia (1.39) are următoarea interpretare geometrică: dacă
considerăm familia de arce care trec prin punctele 1 şi −1
fiind situate ı̂n discul unitate (ecuaţia unui astfel de arc γα ,
care face unghiul α cu axa reală pozitivă ı̂n punctul −1,
32
et+iα − 1 −π π d
este z = z(t) = t+iα , < α < ), din Re f (z(t)) =
£¡ 2
¢e 0 +¤ 1 2 2 dt
= 2 Re 1 − z f (z) şi (1.39) deducem că funcţia Re f (z(t))
este crescătoare, adică orice arc γα este transformat prin funcţia
w = f (z) ı̂ntr-un arc analitic care se poate reprezenta ca grafi-
cul unei funcţii v = v(u), deoarece orice paralelă la axa reală
intersectează acest arc ı̂ntr-un singur punct. De aici rezultă că
domeniul f (U ) are proprieatea că orice paralelă la axa imag-
inară sau nu intersectează pe f (U ) sau intersecţia sa cu f (U )
este un interval. Spunem că f (U ) este un domeniu convex ı̂n
direcţia axei imaginare.
S.S. Miller, P.T. Mocanu şi M.O. Reade stabilesc următoa-
rea legătură dintre noţiunile de α-convexitate şi aproape con-
vexitate:
Teorema 1.5.4 [41] Fie funcţia f ∈ Mα0 cu 0 ≤ α0 ≤ 2 şi

π
fie numărul λ ∈ C astfel ı̂ncât |arg λ| ≤ (1 − |1 − α|) , iar
2
0 ≤ α ≤ α0 . Atunci
· 0 ¸α funcţia gα (z) = f (z) + λFα (z), unde
zf (z)
Fα (z) = = f (z) este aproape convexă (deci univa-
f (z)
lentă).
Definiţia 1.5.3 Funcţia f ∈ H(U ) se numeşte aproape con-

vexă de ordin α , α ≥ 0, dacă există o funcţie ϕ convexă ı̂n U ,
astfel ı̂ncât
f 0 (z)
(1.40) Re >α, z ∈U.
ϕ0 (z)
33
Notăm această clasă cu CC(α).
Evident avem şi: f ∈ CC(α) dacă şi numai dacă (∃)g ∈ S ∗

astfel ı̂ncât
zf 0 (z)
(1.41) Re >α, z ∈U.
g(z)
1.6 Subordonări diferenţiale.

Metoda funcţiilor admisibile
Definiţia 1.6.1 Fie f şi g două funcţii analitice ı̂n U. Spunem

că funcţia f este subordonată funcţiei g, dacă există o funcţie
w analitică ı̂n U, w(0) = 0, |w(z)| < 1, z ∈ U , astfel ı̂ncât
f (z) = g(w(z)), (∀)z ∈ U.
Notăm prin ≺ relaţia de subordonare şi deci vom scrie f ≺ g

sau f (z) ≺ g(z).
Teorema 1.6.1 [42] Fie f şi g două funcţii olomorfe ı̂n U,

g univalentă. Atunci f ≺ g dacă şi numai dacă f (0) = g(0)
şi f (U ) ⊆ g(U ).
Principiul 1.5.2 (al subordonării) Fie o funcţie univa-

lentă ı̂n U. Atunci f (0) = g(0) şi f (U ) ⊆ g(U ) implică
34
f (Ur ) ⊆ g(Ur ), r ∈ (0, 1]. Egalitatea f (Ur ) = g(Ur ) pen-
tru r < 1 are loc dacă şi numai dacă f (U ) = g(U ), deci dacă
f (z) = g(eiθ z), z ∈ U, θ ∈ R.
Metoda subordonării diferenţiale (cunoscută şi sub numele
de metoda funcţiilor admisibile) a fost introdusă ı̂n [36] şi [37]
de P.T. Mocanu şi S.S. Miller.
Utilizarea acestei metode a permis obţinerea unor rezul-
tate noi ı̂n teoria geometrică a funcţiilor, precum şi generali-
zări şi extinderi ale unor rezultate anterioare.
În cele ce urmează vom prezenta pe scurt această metodă.
Fie Ω şi ∆ mulţimi oarecare ı̂n C, fie p o funcţie analitică
ı̂n U, cu p(0) = a şi fie ψ(r, s, t; z) : C3 × U → C.
Punctul de pornire al acestei teorii constă ı̂n considerarea
următoarei implicaţii:
{ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) |z ∈ U } ⊂ Ω ⇒ p(U ) ⊂ ∆.

(1.42)
Legat de această implicaţie se pot formula trei probleme:
• Problema 1. Fiind date Ω şi ∆, să se găsească condiţii

asupra lui ψ astfel ı̂ncât (1.42) să aibă loc. O astfel de
funcţie ψ se numeşte funcţie admisibilă.
• Problema 2. Fiind date Ω şi ψ, să se găsească ∆ astfel
35
ı̂ncât (1.42) să aibă loc. Dacă este posibil să se găsească
“cel mai mic” ∆.
• Problema 3. Fiind date ∆ şi ψ, să se găsească Ω astfel

ı̂ncât (1.42) să aibă loc. Dacă este posibil să se găsească
“cel mai mare” Ω.
Dacă, sau Ω sau ∆ ı̂n (1.42) este un domeniu simplu conex,

atunci (1.42) poate fi rescrisă ı̂n termenii subordonării.
Dacă ∆ este un domeniu simplu conex conţinı̂nd punctul
a şi ∆ 6= C, atunci există o reprezentare conformă q a lui U
pe ∆ astfel ı̂ncât q(0) = a. În acest caz (1.42) poate fi rescrisă
astfel:
(1.43) {ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) | z ∈ U } ⊂ Ω ⇒
p(z) ≺ q(z).
Dacă şi Ω este un domeniu simplu conex şi Ω 6= C atunci

există o reprezentare conformă h a lui U pe Ω astfel ı̂ncât
h(0) = ψ(a, 0, 0; 0).
Dacă, ı̂n plus, ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) este analitică ı̂n
U, atunci (1.42) se rescrie astfel:
(1.44) ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) ≺ h(z) ⇒ p(z) ≺ q(z).
36
Acest ultim rezultat conduce la formularea următoarelor
defini-ţii.
Definiţia 1.6.2 Fie ψ : C3 × U → C şi fie h o funcţie uni-

valentă ı̂n U. Dacă p este o funcţie analitică ı̂n U şi satisface
subordonarea diferenţială:
(1.45) ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) ≺ h(z),
atunci p se numeşte soluţie a subordonării diferenţiale.
Definiţia 1.6.3 Funcţia univalentă q se numeşte o dominantă

a subordonării diferenţiale (1.45) dacă p ≺ q, pentru orice p
care satisface (1.45).
Definiţia 1.6.4 O dominantă qe care satisface qe ≺ q pentru

toate dominantele q ale lui (1.45) se numeşte cea mai bună
dominantă a lui (1.45). (Se observă că cea mai bună domi-
nantă este unică abstracţie făcând de o rotaţie a lui U).
În cazul ı̂n care Ω şi ∆ sunt domenii simple convexe, cele
trei probleme pot fi reformulate astfel:
Problema 10 . Fiind date funcţiile univalente h şi q, să se
găsească clasa funcţiilor admisibile ψ[h, q] pentru care (1.44)
să aibă loc.
37
Problema 20 . Fiind dată subordonarea diferenţială (1.44)
să se găsească q. Dacă este posibil să se găsească cea mai bună
dominantă.
Problema 30 . Fiind date ψ şi dominanta q, să se găsească
cea mai mare clasă de funcţii h astfel ı̂ncât (1.44) să aibă loc.
În continuare vom prezenta lemele fundamentale.
Pentru z0 = r0 eiθ0 , 0 < r0 < 1, vom nota
Ur0 = {z ∈ C; |z| < r0 } discul cu centrul ı̂n origine şi de
rază r0 , U r0 = {z ∈ C; |z| ≤ r0 }.
Lema 1.6.1 Fie z0 ∈ U şi r0 = |z0 | şi f (z) = an z n +

+an+1 z n+1 + ... continuă ı̂n U r0 şi analitică pe Ur0 ∪ {z0 } cu
f (z) 6≡ 0 şi n ≥ 1. Dacă
(1.46) |f (z0 )| = max{|f (z)|; z ∈ U r0 }
atunci există m ≥ n ≥ 1 astfel ı̂ncât

z0 f 0 (z0 )
(i) = m, şi
f (z½0 ) ¾
z0 f 00 (z0 )
(ii) Re 1 + 0 ≥ m.
f (z0 )
O versiune particulară a punctului (i) din lemă, ı̂n condiţiile

z0 = f (z0 ) = 1 a apărut ı̂n 1925 ca o problemă a lui K.
Loewner. Versiunea din lemă a punctului (i) a apărut ı̂n
această formă ı̂ntr-un articol a lui Jack ı̂n 1971.
38
Pentru a putea extinde ideile din lemă vom defini următoa-
rea clasă de funcţii.
Definiţia 1.6.5 Vom nota prin Q clasa funcţiilor q analitice

şi injective, definite pe U \E(q), unde
½ ¾
E(q) = ζ ∈ ∂U ; lim q(z) = ∞ ,
z→ζ
unde q 0 (ζ) 6= 0 pentru orice ζ ∈ ∂U \E(q).
Lema 1.6.2 Fie q ∈ Q cu q(0) = a şi p(z) = a + pn z n + ...

analitică ı̂n U, cu p(z) 6≡ a şi n ≥ 1. Dacă există puncte
z0 ∈ U şi ζ0 ∈ ∂U \E(q) astfel ı̂ncât p(z0 ) = q(ζ0 ) şi
p(Ur0 ) ⊂ q(U ), unde r0 = |z0 |, atunci există un m ≥ n astfel
ı̂ncât:
(i) z0 p0 (z 0
½0 ) =00 mζ0 q (ζ0¾) şi ½ 00 ¾
z0 p (z0 ) ζ0 q (ζ0 )
(ii) Re + 1 ≥ mRe +1 .
p0 (z0 ) q 0 (ζ0 )
Lema 1.6.3 Fie q ∈ Q, cu q(0) = a şi fie p(z) = a+pn z n +...
analitică ı̂n U cu p(z) 6≡ a şi n ≥ 1. Dacă p 6≺ q atunci există
puncte z0 = r0 eiθ0 ∈ U şi ζ0 ∈ ∂U \E(q) şi un m ≥ m ≥ 1
pentru care
(i) p(Ur0 ) ⊂ q(U ),
(ii) p(z0 ) = q(ζ0 ),
0
(iii) z0 p½ (z0 ) = mζ0 q 0 (ζ¾0 ) şi ½ ¾
z0 p00 (z0 ) ζ0 q 00 (ζ0 )
(iv) Re + 1 ≥ Re +1 .
p0 (z0 ) q 0 (ζ0 )
39
Definiţia 1.6.6 Fie Ω o mulţime din C, q ∈ Q şi n ∈ N.
Clasa funcţiilor admisibile ψn [Ω, q] este formată din funcţiile
ψ : C3 × U → C care satisfac următoarea condiţie de admisi-
bilitate
ψ(r, s, t; z) 6∈ Ω pentru r = q(ζ), s = mζq 0 (ζ),
£ ¤ h 00 i
(1.47) Re st + 1 ≥ mRe ζqq0 (ζ)(ζ)
+1 ,
z ∈ U, ζ ∈ ∂U \E(q) şi m ≥ n.
Vom nota ψ1 [Ω, q] = ψ[Ω, q].

În cazul ı̂n care Ω este un domeniu simplu conex, Ω 6= C
şi h o transformare conformă a lui U ı̂n Ω, vom nota această
clasă cu ψn [h, q].
Dacă ψ : C2 × U → C, atunci condiţia admisibilităţii
(1.47) se reduce la
ψ(q(ζ), mζq 0 (ζ); z) 6∈ Ω,
unde z ∈ U, ζ ∈ ∂U \E(q) şi m ≥ n.

e atunci ψn (Ω,
Dacă Ω ⊂ Ω, e q) ⊂ ψn (Ω, q) şi de asemenea
ψn [Ω, q] ⊂ ψn+1 [Ω, q].
Teorema 1.6.2 [42] Fie ψ ∈ ψn [Ω, q], cu q(0) = a. Dacă

p(z) = a + pn z n + ... este analitică ı̂n U şi satisface
(1.48) ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) ∈ Ω, z ∈ U
atunci p ≺ q.
40
Corolarul 1.6.1 Fie Ω ⊂ C şi q o funcţie univalentă ı̂n U
cu q(0) = a. Fie ψ ∈ ψn [Ω, qρ ], ρ ∈ (0, 1), unde qρ (z) = q(ρz).
Dacă p(z) = a + pn z n + ... este analitică ı̂n U şi satisface
ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) ∈ Ω, z ∈ U
atunci p ≺ q.
În continuare vom considera cazul special când Ω 6= C este

un domeniu simplu conex.
Teorema 1.6.3 [42] Fie ψ ∈ ψn [h, q], cu q(0) = a şi

ψ(a, 0, 0; 0) = = h(0). Dacă p(z) = a + pn z n + ... şi
ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) este analitică ı̂n U, şi satisface
(1.49) ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) ≺ h(z)
atunci p ≺ q.
Corolarul 1.6.2 Fie h şi q două funcţii univalente ı̂n U cu

q(0) = a. Fie ψ : C3 × U → C cu ψ(a, 0, 0; 0) = h(0) care
satisface una din următoarele condiţii:
(i) ψ ∈ ψn [h, qρ ], pentru un ρ ∈ (0, 1)
(ii) există ρ0 ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât ψ ∈ ψn [hρ , qρ ] pentru
orice ρ ∈ (ρ0 , 1), unde qρ (z) = q(ρz) şi hρ (z) = h(ρz)
41
Dacă p(z) = a + pn z n + ... şi ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z)
este analitică ı̂n U şi
ψ(p(z), zp0 (z), z 2 p00 (z); z) ≺ h(z),
atunci p ≺ q.
Teoremele următoare ne dau cele mai bune dominante ale

subordonării diferenţiale (1.49).
Teorema 1.6.4 [42] Fie h o funcţie univalentă ı̂n U şi

ψ : C 3 × U → C. Presupunem că ecuaţia diferenţială
(1.50) ψ(p(z), zp0 , z 2 p00 (z); z) = h(z)
are o soluţie q care satisface una din următoarele condiţii:

(i) q ∈ Q şi ψ ∈ ψ[h, q]
(ii) q este univalentă ı̂n U şi ψ ∈ ψ[h, qρ ], pentru un
ρ ∈ (0, 1) sau
(iii) q este univalentă ı̂n U şi există ρ0 ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
ψ ∈ ψn [hρ , qρ ] pentru orice ρ ∈ (ρ0 , 1).
Dacă p(z) = q(0) + p1 z + ... şi ψ(p(z), zp0 , z 2 p00 (z); z) este
analitică ı̂n U, şi dacă p satisface (1.49), atunci p ≺ q şi q
este cea mai bună dominantă.
Din teorema anterioară se observă că problema găsirii celei

mai bune dominante se reduce la găsirea soluţiilor univalente
ale ecuaţiilor diferenţiale.
42
Teorema 1.6.5 [42] Fie ψ ∈ ψn [Ω, q] şi f o funcţie analitică
ı̂n U satisfăcând f (U ) ⊂ Ω. Dacă ecuaţia diferenţială
ψ(p(z), zp0 , z 2 p00 (z); z) = f (z)
are o soluţie p(z) analitică ı̂n U, cu p(0) = q(0), atunci p ≺ q.
Conform celor prezentate mai sus observăm că folosind

Teoremele (1.6.2) şi (1.6.3) se pot obţine dominante ale sub-
ordonărilor diferenţiale de forma (1.49). Cea mai bună domi-
nantă se găseşte determinând o soluţie a ecuaţiei diferenţiale
(1.50) care trebuie să ı̂ndeplinească anumite condiţii.
1.7 Subordonări diferenţiale de tip

Briot-Bouquet
Definiţia 1.7.1 Fie β şi γ numere complexe, h o funcţie uni-

valentă ı̂n U şi fie p(z) = h(0) + p1 z + ... o funcţie analitică
ı̂n U care satisface subordonarea:
zp0 (z)
(1.51) p(z) + ≺ h(z).
βp(z) + γ
Această subordonare diferenţială de ordinul ı̂ntâi se numeşte

subordonare diferenţială de tip Briot-Bouquet.
43
Folosind metoda subordonărilor diferenţiale s-au obţinut
ı̂n [38] şi [39] multe rezultate interesante privind subordonările
Briot-Bouquet sau generalizări ale lor.
Teorema 1.7.1 [38], [39] Fie h convexă ı̂n U astfel ı̂ncât

Re[βh(z) + γ] > 0, z ∈ U . Dacă p este analitică ı̂n U, cu
p(0) = h(0) şi p satisface (1.51), atunci p ≺ h.
Teorema 1.7.2 [38], [39] Fie h convexă ı̂n U şi presupunem

că ecuaţia diferenţială
zq 0 (z)
(1.52) q(z) + = h(z), q(0) = h(0)
βq(z) + γ
are o soluţie univalentă q, care satisface q ≺ h. Dacă p este
analitică ı̂n U şi satisface (1.51), atunci p ≺ q ≺ h şi q este
cea mai bună dominantă.
Observaţia 1.7.1 Pe baza acestui rezultat, Teorema (1.3.3)

a lui Marx şi Strohäcker se obţine ca o simplă verificare, luând
h(z) = (1 + z)/(1 − z), q(z) = 1/(1 − z), β = 1 şi γ = 0.
Teorema 1.7.3 [38], [39] Fie h convexă ı̂n U astfel ı̂ncât

Re[βh(z)+γ] > 0, z ∈ U şi presupunem că ecuaţia diferenţiala
zq 0 (z)
q(z) + = h(z), q(0) = h(0)
βq(z) + γ
are o soluţie univalentă q. Dacă p este analitică ı̂n U şi sa-
tisface (1.51), atunci p ≺ q ≺ h şi q este cea mai bună domi-
nantă.
44
Teorema 1.7.4 [38], [39] Fie q convexă ı̂n U şi j : U → C
cu Re[j(z)] > 0. Dacă p ∈ H(U ) şi satisface
p(z) + j(z) · zp0 (z) ≺ q(z), atunci p ≺ q.
1.8 Funcţii uniform stelate

Noţiunea de funcţie uniform stelată este relativ recentă, ea
apă-rând pentru prima dată ı̂ntr-un articol (vezi [15]) a lui
A.W. Goodman ı̂n 1991. Ideea introducerii acestei noţiuni
apare ca urmare a unei probleme care ı̂i este adresată de către
Pinchuk şi pe care o vom prezenta ı̂n cele ce urmează.
Chestiunea Pinchuk. Fie f ∈ S ∗ şi γ un cerc conţinut
ı̂n U cu centrul ζ de asemenea ı̂n U. Este adevărat că f (γ)
este o curbă ı̂nchisă stelată ı̂n raport cu f (ζ) ?
Răspunsul la această ı̂ntrebare este negativ după cum a
demnostrat Goodman dar J.E. Brown a demonstrat anterior
lui acelaşi lucru (vezi [12]).
Răspunsul negativ la chestiunea Pinchuk ı̂l determină pe
Goodman să ı̂nlocuiască condiţia ca γ şa fie cerc, cu una mai
tare, aceea ca γ să fie un arc de cerc conţinut ı̂n U cu centrul
ζ de asemenea ı̂n U. El a formulat deci următoarea:
Definiţia 1.8.1 O funcţie f se numeşte uniform stelată ı̂n

U, dacă f ∈ S ∗ şi are proprietatea că pentru orice arc de cerc
45
γ din U, cu centrul ζ ı̂n U, arcul f (γ) este stelat ı̂n raport cu
f (ζ).
Vom nota prin U S ∗ clasa tuturor acestor funcţii.

Un arc f (γ) este stelat ı̂n raport cu punctul ω0 = f (ζ)
dacă arg(f (z) − ω0 ) este nedescrescător când z parcurge arcul
de cerc γ ı̂n direcţia pozitivă. Se observă că pentru
γ = Cr = {z ∈ C; |z| = r} şi ω0 = 0 se regăseşte Definiţia
1.2.1.
S-a demonstrat ı̂n [15] că dacă arcul γ este dat de z(t),
atunci f (γ) este stelat ı̂n raport cu ω0 dacă şi numai dacă
· ¸
f 0 (z) dz
(1.53) Im · ≥ 0,
f (z) − ω0 dt
pentru z pe γ. Pentru γ = Cr = {z ∈ C; |z| = r} şi ω0 = 0

se regăseşte condiţia (1.10).
Pentru un arc de cerc γ luăm z = ζ + reit . Atunci
z 0 (t) = i(z − ζ) şi obţinem:
Teorema 1.8.1 [15] Fie f ∈ S. Atunci f ∈ U S ∗ dacă şi

numai dacă
f (z) − f (ζ)
(1.54) Re > 0,
(z − ζ)f 0 (z)
pentru orice pereche (z, ζ) din polidiscul U × U .
46
Teorema 1.8.2 [15] Funcţia
X∞
z
(1.55) f1 (z) = =z+ An−1 z n , z ∈ U
1 − Az n=2
√
este ı̂n U S ∗ dacă şi numai dacă |A| ≤ 1 2 ' 0, 7071.
Teorema 1.8.3 [15] Dacă
(1.56) f2 (z) = z + Az n , n ≥ 1, z ∈ U
√
şi |A| ≤ 2/(2n) atunci f2 este este ı̂n U S ∗ .
Observaţia 1.8.1 Dacă f ∈ U S ∗ , atunci luând ζ = −z se

obţine că
2zf 0 (z)
(1.57) Re ≥ 0, z ∈ U.
f (z) − f (−z)
O funcţie f ∈ A care ı̂ndeplineşte (1.57) se numeşte funcţie
stelată ı̂n raport cu puncte simetrice. Această noţiune a fost
introdusă de Sakaguci ı̂n [52].
Teorema 1.8.4 [15] Dacă f ∈ U S ∗ şi |z| = r < 1, atunci:

r 1
(1.58) ≤ |f (z)| ≤ −r + 2 ln .
1 + 2r 1−r
P
∞
Teorema 1.8.5 [15] Fie f ∈ S, f (z) = z + an z n . Dacă
n=2
∞
X √
(1.59) n|an | ≤ 2/2,
n=2
atunci f ∈ U S ∗ .
47
Definiţia 1.8.2 O funcţie f ∈ S se spune că este uniform
stelată de ordinul α, α ∈ [0, 1) dacă
f (z) − f (ζ)
(1.60) Re ≥ α,
(z − ζ)f 0 (z)
Notăm prin U S ∗ (α) clasa tuturor acestor funcţii. Ob-

servăm că U S ∗ (0) = U S ∗ .
O altă observaţie este aceea că uniform stelaritatea de or-
din α nu asigură stelaritatea de ordinul α. Întradevăr, con-
siderând ζ = 0 ı̂n condiţia de uniform stelaritate de ordinul
α, pentru α ∈ (0, 1], urmează că Re zff (z)
0 (z) ≥ α, z ∈ U , sau
zf 0 (z) 1 1
echivalent, f (z)
ia valori ı̂n discul de centru 2α
şi de rază 2α
,
0
de unde nu rezultă că Re zff (z)
(z)
≥ α, z ∈ U .
z
P
∞
Teorema 1.8.6 [30] Fie f1 (z) = 1−Az
= z+ An−1 z n ,
n=2
z ∈ U şi α ∈ [0, 1).
Dacă
1−α
(1.61) |A| ≤ p ,
2(α2 + 1)
atunci f1 ∈ U S ∗ (α).
P
∞
Teorema 1.8.7 [30] Fie f ∈ S, f (z) = z + an z n şi
n=2
α ∈ [0, 1). Dacă
∞ p
X 2(α2 + 1)
(1.62) n|an | ≤ 1,
n=2
1−α
∗
atunci f ∈ U S (α).
48
1.9 Funcţii uniform convexe
Noţiunea de funcţie uniform convexă a apărut pentru prima
dată ı̂ntr-un articol al lui A.W. Goodman ı̂n 1991 (vezi [16]).
Ideea introducerii acestei noţiuni apare prin analogie cu con-
ceptul de funcţie uniform stelată.
Definiţia 1.9.1 O funcţie f se numeşte uniform convexă ı̂n

U dacă f ∈ S c şi are proprietatea că pentru orice arc de cerc
γ din U, cu centrul ζ ı̂n U, arcul f (γ) este convex.
Vom nota prin UCV sau U S c clasa tuturor acestor funcţii.

Un arc Γ(t), a < t < b se spune că este convex dacă
argumentul tangentei la Γ(t) este o funcţie nedescrescătoare
de t.
În cazul nostru Γ(t) = f (γ) şi dacă arcul γ este dat de
z(t), atunci f (γ) este convex dacă şi numai dacă
· 00 ¸
z (t) f 00 (z) 0
(1.63) Im 0 + 0 z (t) ≥ 0,
z (t) f (z)
pentru orice z pe Γ.
Pentru γ = Cr = {z ∈ C; |z| = r} se regăseşte condiţia
(1.19).
Pentru un arc de cerc γ cu centrul ζ luăm z = ζ + reit .
Atunci z 0 (t) = i(z − ζ), z 00 (t) = −(z − ζ) şi ı̂nlocuind ı̂n (1.63)
obţinem
49
Teorema 1.9.1 [16] Fie f ∈ S, Atunci f ∈ U S c dacă şi
numai dacă · ¸
f 00 (z)
(1.64) 1 + Re 0 (z − ζ) ≥ 0,
f (z)

X∞
z
f1 (z) = =z+ An−1 z n , z ∈ U
1 − Az n=2
este ı̂n U S c dacă şi numai dacă |A| ≤ 1/3.
f2 (z) = z − Az 2 , z ∈ U
este ı̂n U S c dacă şi numai dacă |A| ≤ 1/6.

P
∞
Teorema 1.9.4 [16] Fie f ∈ S, f (z) = z + an z n . Dacă
n=2
∞
X 1
(1.65) n(n − 1)|an | ≤ ,
n=2
3
atunci f ∈ U S c şi constanta 1/3 nu poate fi ı̂nlocuită cu un

număr mai mare.
∞
X
Teorema 1.9.5 [16] Dacă f ∈ U S c , f (z) = z + an z n ,
n=2
atunci
1
|an | ≤ , n ≥ 2.
n
50
F. Ronning introduce ı̂n [48] clasa SP a cărei utilitate
constă ı̂n posibilitatea translatării rezultatelor determinate
pentru aceas-tă clasă direct asupra clasei U S c .
Definiţia 1.9.2 SP = {F ∈ S ∗ |F (z) = zf 0 (z), f ∈ U S c }.
Ma şi Minda (vezi [28]) ,şi independent, Ronning (vezi

[48]) dau o caracterizare printr-o variabilă a funcţiilor uniform
convexe:
Teorema 1.9.6 [28], [48] Fie f ∈ S. Atunci f ∈ U S c dacă

şi numai dacă:
½ ¾ ¯ 00 ¯
zf 00 (z) ¯ zf (z) ¯
(1.66) Re 1 + 0 > ¯¯ 0 ¯, z ∈ U
f (z) f (z) ¯
Luând g(z) = zf 0 (z) obţinem:
Corolarul 1.9.1 [48] O funcţie g ∈ S este ı̂n SP dacă şi

numai dacă
¯ ¯
zg 0 (z) ¯¯ zg 0 (z) ¯
(1.67) Re >¯ − 1¯¯ , z ∈ U.
g(z) g(z)
Interpretând geometric relaţia (1.67) observăm că SP este
clasa funcţilor g ∈ S pentru care zg 0 (z)/g(z), z ∈ U ia valori
ı̂n regiunea parabolică
(1.68) Ω = {ω : |ω − 1| < Reω} =
= {ω = u + iv; v 2 < 2u − 1}.
51
Teorema 1.9.7 [48] g(z) = z+an z n este ı̂n SP dacă şi numai
dacă
1
(1.69) |an | ≤ .
2n − 1
Corolarul 1.9.2 f (z) = z + bn z n este ı̂n U S c dacă şi numai
dacă
1
(1.70) |bn | ≤ .
n(2n − 1)
Definiţia 1.9.3 [49] Vom nota prin SP (α, β); α > 0,
β ∈ [0, 1) clasa tuturor funcţiilor f ∈ S cu proprietatea că:
¯ 0 ¯
¯ zf (z) ¯ zf 0 (z)
¯
(1.71) ¯ ¯
− (α + β)¯ ≤ Re + α − β, z ∈ U.
f (z) f (z)
Interpretarea geometrică este aceea că f ∈ SP (α, β) dacă
şi numai dacă zf 0 (z)/f (z), z ∈ U , ia valori ı̂n regiunea
parabolică
(1.72) Ωα,β = {ω : |ω − (α + β)| ≤ Reω + α − β} =
= {ω = u + iv : v 2 ≤ 4α(u − β)}.
Stankiewicz şi Wisniowska introduc ı̂n [54], relativ la o

regiune hiberbolică, o nouă clasă de funcţii astfel:
Definiţia 1.9.4 O funcţie f ∈ S spunem că este ı̂n clasa

SH(α) dacă
¯ 0 ³√ ´¯¯ ½ ¾ ³√ ´
¯ zf (z) √ zf 0 (z)
¯ − 2α 2 − 1 ¯ < Re 2 + 2α 2 − 1
¯ f (z) ¯ f (z)
, z ∈ U , α > 0.
52
Observaţia 1.9.1 Pentru f ∈ SH(α) domeniul imaginilor
zf 0 (z)
lui este interiorul ramurii pozitive a hiberbolei v 2 =
f (z)
4αu + u2 , u > 0, iar funcţia Hα , cu Hα (0) = 1 şi H 0 α (0) > 0,
analitică şi univalentă care transformă pe U ı̂n acest domeniu
este dată prin
r
1 + bz
Hα (z) = (1 + 2α) − 2α
1 − bz
unde
1 + 4α − 4α2
b = b(α) = .
(1 + 2α)2
Definiţia 1.9.5 O funcţie f ∈ S se numeşte uniform convexă
de tip α, α ≥ 0 dacă:
½ ¾ ¯ 00 ¯
zf 00 (z) ¯ zf (z) ¯
(1.73) Re 1 + 0 ≥ α ¯¯ 0 ¯ , z ∈ U.
f (z) f (z) ¯
Notăm prin U S c (α) clasa tuturor acestor funcţii.
Observaţia 1.9.2 Clasa U S c (α) a fost introdusă de Kanas

şi Wisniowska ı̂n [21] astfel:
Fie 0 ≤ k < ∞. O funcţie f ∈ S spunem că este k-
uniform convexă ı̂n U dacă imaginea oricărui arc de cerc γ
conţinut ı̂n U , de centrul ζ cu |ζ| ≤ k, este convexă. Notăm
cu k − U CV clasa tuturor acestor funcţii.
Observăm că U S c (1) = U S c şi U S c (0) = S c şi astfel se

realizează o trecere continuă de la convexitate la uniform con-
vexitate.
53
Interpretarea geometrică a relaţiei este aceea că f ∈ U S c (α)
dacă şi numai dacă 1 + zf 00 (z)/f 0 (z) ia valori ı̂n Dα , unde Dα
este:
i) regiunea eliptică:
³ 2
´2
u − αα2 −1 v2
¡ α ¢2 +³ ´2 < 1, pentru α > 1
α2 −1 √ 1
α2 −1
ii) regiunea parabolică:
v 2 < 2u − 1, pentru α = 1
iii) regiunea hiperbolică:
³ 2
´2
α
u + 1−α 2 v2
¡ α ¢2 −³ ´2 > 1, şi u > 0,
1−α2 √ 1
1−α2
pentru 0 < α < 1
iv) semiplanul u > 0, pentru α = 0.
54
¡ α
¢
În concluzie U S c (α) ⊂ S c α+1
.
Kanas şi Wisniowska dau câteva rezultate importante pri-
vind clasa U S c (α) dintre care amintim condiţia suficientă de
apartenenţă şi estimarea coeficienţilor pentru această clasă:
P
∞
Teorema 1.9.8 [21] Fie f ∈ S, f (z) = z + aj z j şi α ≥ 0.
j=2
Dacă
∞
X 1
(1.74) j(j − 1)|aj | ≤
j=2
j+2
atunci f ∈ U S c (α). Numărul 1/(j + 2) nu poate fi mărit.
Teorema 1.9.9 [22] Fie α ≥ 0 şi f ∈ U S c (α) cu

X∞
(P1 )n−1
f (z) = z + an z n . Atunci |an | ≤ , n = 2, 3, ... , unde
n=2
(1)n
(λ)n este simbolul lui Pochhammer, definit prin (λ)0 = 1,
55
(λ)n = λ(λ + 1)...(λ + n − 1) , n ∈ N ,

 8(arccos α)2

 , 0 ≤ α < 1,

 π 2 (1 − α2 )
 8
P1 (α) = , α = 1,

 π2

 π 2

 √ , α > 1.
4 k(α2 − 1)K 2 (k)(1 + k)
şi K(k) este integrala eliptică a lui Legendre
Z 1
dt
K(k) = √ √ , k ∈ (0, 1)
0 1 − t2 1 − k 2 t2
√
astfel ı̂ncât α = cosh[πK 0 (k)]/[4K(k)] unde K 0 (k) = K( 1 − k 2 )
este integrala complementară a lui K(k).
Observaţia 1.9.3 În legătură de clasa U S c (α) Kanas şi Wis-

niowska introduc ı̂n [23] clasa α − ST prin
α − ST := {f ∈ S : f (z) = zg 0 (z) , g ∈ U S c (α)} , α ≥ 0 ,
pentru care dau o serie de rezultate (caracterizarea ı̂ntr-o vari-

abilă, o condiţie suficientă de apartanenţă, estimarea coeficien-
ţilor, etc.).
În [57] autorii introduc şi studiază funcţiile uniform con-

vexe de ordin γ astfel:
Definiţia 1.9.6 O funcţie f ∈ S se numeşte uniform convexă

de ordin γ ∈ [−1, 1) dacă
½ ¾ ¯ 00 ¯
zf 00 (z) ¯ zf (z) ¯
(1.75) Re 1 + 0 ≥ ¯¯ 0 ¯ + γ, z ∈ U.
f (z) f (z) ¯
56
Notăm prin U S c [γ] clasa tuturor acestor funcţii.
La introducerea următoarelor subclase de funcţii se uti-

lizează operatorul diferenţial Sălăgean, definit astfel:
Dn : A → A , n ∈ N and D0 f (z) = f (z)

¡ ¢
D1 f (z) = Df (z) = zf 0 (z) , Dn f (z) = D Dn−1 f (z)
În 1999 I. Magdaş (vezi [31]), şi independent, S. Kanas şi

T. Yaguchi (vezi [24]) introduc aşa numitele funcţii n-uniform
stelate de tip α:
Definiţia 1.9.7 O funcţie f ∈ A spunem că este n-uniform

stelată de tip α, α ≥ 0 şi n ∈ N dacă:
½ n+1 ¾ ¯ n+1 ¯
D f (z) ¯ D f (z) ¯
(1.76) Re ¯
≥ α¯ n − 1¯¯ ,
n
D f (z) D f (z)
pentru orice z ∈ U .
Notăm prin U Sn (α) clasa tuturor acestor funcţii. Ob-
servăm că U S0 (1) = SP, U S1 (1) = U S c , U S1 (α) = U S c (α),
unde U S c (α) este clasa definită prin (1.73).
Interpretarea geometrică a relaţiei (1.76) este aceea că

f ∈ U Sn (α) dacă şi numai dacă Dn+1 f (z)/Dn f (z) ia valori ı̂n
Dα , unde Dα este o regiune eliptică pentru α > 1, parabolică
pentru α = 1, hiperbolică pentru 0 < α < 1, respectiv semi-
planul u > 0 pentru α = 0 (vezi şi Definiţia (1.9.5)).
57
n+1
În toate aceste situaţii Re DDn f f(z)
(z) α
> α+1 .
¡ α ¢
În concluzie U Sn (α) ⊂ Sn α+1 , 1 ⊂ S ∗ , de unde rezultă
că funcţiile din U Sn (α) sunt univalente.
Observaţia 1.9.4 În [24] S. Kanas şi T. Yaguchi numesc

aceste funcţii (k, n)-uniform convexe şi notează prin (k, n) −
U CV mulţimea acestor funcţii. Pentru funcţiile (k, n)-uniform
convexe sunt determinate funcţiile extremale şi sunt gasite
exstimări ale coeficienţilor. Amintim aici acest ultim rezul-
tat:
Dacă α ≥ 0, n ∈ N şi f (z) = z + a2 z 2 + ... aparţine clasei
U Sn (α), atunci
P1 (P1 + 1)...(P1 + j − 2)
|aj | ≤ , j ≥ 2.
(j − 1)! · j n
unde P1 are semnificaţia din teorema 1.9.9.

Tot ı̂n acest articol autorii introduc si clasa (k, n) − ST
astfel:
Pentru f ∈ S, k ∈ [0, ∞) şi n ∈ N, spunem că f este ı̂n
clasa (k, n) − ST dacă
µ ¶ ¯ n ¯
Dn f (z) ¯ D f (z) ¯
Re > k ¯¯ − 1¯¯ , z ∈ U .
f (z) f (z)
Şi pentru această clasa sunt determinate rezultate asemănă-

toare.
58
Continuând această linie I. Magdaş introduce ı̂n [32] funcţii-
le uniform convexe de tip α şi ordin γ şi apoi ca o generalizare
a acestora funcţiile n-uniform stelate de ordin γ şi tip α:
Definiţia 1.9.8 O funcţie f ∈ A spunem că este uniform

convexă de tip α şi ordin γ, α ≥ 0, γ ∈ [−1, 1), α + γ ≥ 0
dacă:
½ ¾ ¯ 00 ¯
zf 00 (z) ¯ zf (z) ¯
(1.77) Re 1 + 0 ≥ α ¯¯ 0 ¯ + γ,
f (z) f (z) ¯
Notăm prin U S c (α, γ) clasa tuturor acestor funcţii. Ob-

servăm că U S c (α, 0) = U S c (α) şi U S c (1, γ) = U S c [γ].
Interpretarea geometrică a relaţiei (1.77) este aceea că f ∈
00
U S c (α, γ) dacă şi numai dacă 1 + zff 0 (z)
(z)
ia valori ı̂n Dα,γ , unde
Dα,γ este:
i) regiune eliptică:
³ ´2
α2 −γ
u− α2 −1 v2
h i2 +³ ´2 < 1, pentru α > 1;
α(1−γ)
√1−γ
α2 −1 α2 −1
ii) regiunea parabolică:
v 2 < 2(1 − γ)u − (1 − γ 2 ), pentru α = 1;
59
iii) regiunea hiperbolică:
³ ´
2 2
u − γ−α
1−α2 v2
h i2 + ³ ´2 > 1 şi u > 0, pentru 0 < α < 1;
α(1−γ)
√1−γ
1−α2 1−α2
iv) semiplanul u > γ, pentru α = 0
n 00 (z)
o
În toate aceste cazuri Re 1 + zff 0 (z) > α+γ
α+1
.
¡ ¢
În concluzie U S c (α, γ) ⊂ S c α+γ
α+1
.

stelată de ordin γ şi tip α, unde α ≥ 0, γ ∈ [−1, 1), α+γ ≥ 0
şi n ∈ N dacă
¯ n+1 ¯
Dn+1 f (z) ¯ D f (z) ¯
(1.78) Re n ≥ α ¯¯ n − 1¯¯ + γ,
D f (z) D f (z)
60
Notăm prin U Sn (α, γ) clasa tuturor acestor funcţii. Ob-
servăm că
U S1 (α, γ) = U S c (α, γ), U S0 (α, γ) = S ∗ (γ),

µ ¶
1−γ 1+γ
U S0 (1, γ) = SP , şi U Sn (α, 0) = U Sn (α).
2 2
Interpretarea geometrică a relaţiei (1.78) este aceea că f ∈
U Sn (α, γ) dacă şi numai dacă Dn+1 f (z)/Dn f (z) ia valori ı̂n
Dα,γ , unde Dα,γ a fost definit la interpretarea geometrică a
definiţiei clasei U S c (α, γ).
Întrucât pentru f ∈ U Sn (α, γ) avem
© ª
Re Dn+1 f (z)/Dn f (z) > (α + γ)/(α + 1),
urmează
µ ¶
α+γ
U Sn (α, γ) ⊂ Sn ⊂ S ∗,
1+α
de unde rezultă că funcţiile din U Sn (α, γ) sunt univalente.
P
∞
Definiţia 1.9.10 Fie f, g ∈ A; f (z) = z + aj z j , z ∈ U şi
j=2
P
∞
j
g(z) = z + bj z , z ∈ U . Vom nota prin f ∗ g convoluţia
j=2
(sau produsul Hadamard) al celor două funcţii, dat prin
∞
X
(1.79) (f ∗ g)(z) = z + aj bj z j , z ∈ U.
j=2
61
Definiţia 1.9.11 Definim operatorul Ruscheweyh Rn : A →
A, n ∈ N , z ∈ U , prin:
z z(z n−1 f (z))(n)

(1.80) Rn f (z) = ∗ f (z) = .
(1 − z)n+1 n!
P
∞
Observaţia 1.9.5 1. Dacă f ∈ A, f (z) = z+ aj z j , z ∈
j=2
U , atunci
∞
X
n n
(1.81) R f (z) = z + Cn+j−1 aj z j , z ∈ U.
j=2
2. Se observă că inegalitatea
Rn+1 f (z) 1
(1.82) Re n
> , z∈U
R f (z) 2
este pentru n = 1 chiar condiţia de convexitate.
Vom nota prin Kn clasa funcţiilor f ∈ A care satisfac

(1.82).
Folosind operatorul Ruscheweyh, I. Magdaş introduce ı̂n
[33] o nouă subclasă de funcţii uniform convexe astfel:
Definiţia 1.9.12 Fie n ∈ N. Vom spune că o funcţie f ∈ A

este ı̂n clasa U Kn (δ), δ ∈ [−1, 1) dacă f satisface condiţia:
¯ ¯
Rn+1 f (z) ¯¯ Rn+1 f (z) ¯
(1.83) Re n ≥¯ n − 1¯¯ + δ,
R f (z) R f (z)
62
Interpretarea geometrică a inegalităţii (1.83) este aceea că
f ∈ U Kn (δ), dacă şi numai dacă Rn+1 f (z)/Rn f (z) ia valori
not
ı̂n domeniul Ω 1−δ , 1+δ = Ωδ mărginit de parabola:
2 2
(1.84) v 2 = 2(1 − δ)u − (1 − δ 2 ).
Funcţia Carathéodory asociată este

µ √ ¶2
2(1 − δ) 1+ z
(1.85) Qδ (z) = 1 + log √ , z ∈ U.
π2 1− z
Observăm că funcţia Qδ este convexă şi satisface

1+δ
Re Qδ (z) > . Deci, f ∈ U Kn (δ) dacă şi numai dacă
n+1
2
R f (z)
Rn f (z)
≺ Qδ (z).
¡ ¢
Se observă că pentru n = 0 obţinem U K0 (δ) = SP 1−δ
2
, 1+δ
2
,
iar pentru n = 1 şi δ = 1/2, U K1 (1/2) = U S c .
Legat de clasa U Kn (δ) I. Magdaş arată, printre alte rezul-
tate, că operatorul integral Bernardi
Zz
1+c
Ic (f )(z) = Fc (z) = f (t)tc−1 dt , c = 1, 2, 3, ...
zc
0
conservă această clasă ı̂n anumite condiţii impuse parametru-

lui c, iar ı̂n [5] autorii arată că operatorul integral al lui
Alexander definit prin (1.23), conservă şi el, ı̂n anumite condiţii
impuse lui δ, această clasă.
63
1.10 Funcţii uniform aproape con-
vexe
În [11] D. Blezu introduce următoarele clase de funcţii uniform
aproape convexe:

aproape convexă de tip α ı̂n raport cu funcţia n-uniform ste-
lată de tip α g(z), unde α ≥ 0, n ∈ N, dacă:
¯ n+1 ¯
Dn+1 f (z) ¯ D f (z) ¯
(1.86) Re n ≥ α · ¯¯ n − 1¯¯ , z ∈ U
D g(z) D g(z)
unde α ≥ 0, n ∈ N.
Notăm prin U CCn (α) clasa tuturor acestor funcţii.

aproape convexă de ordin γ şi tip α ı̂n raport cu funcţia n-
uniform stelată de ordin γ şi tip α g(z), unde α ≥ 0, γ ∈
[−1.1), α + γ ≥ 0, dacă:
¯ n+1 ¯
Dn+1 f (z) ¯ D f (z) ¯
(1.87) Re n ¯
≥α·¯ n − 1¯¯ + γ, z ∈ U
D g(z) D g(z)
unde α ≥ 0, γ ∈ [−1, 1), α + γ ≥ 0, n ∈ N.
Notăm prin U CCn (α, γ) clasa tuturor acestor funcţii.
Interpretarea geometrică a relaţiei (1.87) este aceea că

Dn+1 f (z)
f ∈ U CCn (α, γ) dacă şi numai dacă Dn g(z)
ia valori ı̂n dome-
64
niul convex inclus ı̂n semiplanul drept Dα,γ , unde Dα,γ a fost
definit la interpretarea geometrică a definiţiei (1.9.8).
În [4] sunt găsite estimări ale coeficienţilor dezvoltării ı̂n
serie a funcţiilor din U CCn (α):
∞
X
Teorema 1.10.1 [4] Dacă f (z) = z + aj z j este ı̂n clasa
j=2
U CCn (α) atunci
j−2
Y
(P1 + k)
k=0
|aj | ≤
j n · (j − 1)!
unde P1 are semnificaţia dată ı̂n Teorema 1.9.9.
Observaţia 1.10.1 Pentru f = g, adică f ∈ U Sn (α), se

obţin estimările prezentate ı̂n Observaţia 1.9.4
În [11] D. Blezu introduce următoarea clasă generală de

funcţii n-aproape convexe din care prin particularizare se obţin
funcţiile n-uniform aproape convexe de ordin γ şi tip α:
Definiţia 1.10.3 Fie q(z) o funcţie univalentă cu q(0) = 1,

Re q(z) > 0, q 0 (0) > 0, care transformă discul unitate ı̂ntr-un
domeniu convex D simetric faţă de axa reală. Fie f ∈ A,
spunem că funcţia f este n-aproape convexă ı̂n raport cu D,
sau n-aproape convexă subordonată funcţiei q, dacă există o
65
funcţie g ∈ S ∗ n (q) (unde clasa S ∗ n (q) este definită prin g ∈ A
Dn+1 g(z)
şi ≺ q(z)), astfel ı̂ncât
Dn g(z)
Dn+1 f (z)
≺ q(z) , z ∈ U , n ∈ N .
Dn g(z)
Notăm cu CCn (q) mulţimea tuturor acestor funcţii.
Observaţia 1.10.2 Din definiţie se deduce uşor că pentru

q1 (z) ≺ q2 (z) avem CCn (q1 ) ⊂ CCn (q2 ).
Observaţia 1.10.3 Folosind metoda funcţiilor admisibile au-

torul demonstrează o serie de rezultate privind această clasă
generală de funcţii n-aproape convexe dintre care amintim in-
cluziunea
CCn+1 (q) ⊂ CCn (q) , n ∈ N .
Observaţia 1.10.4 Pentru D = Dα,γ , unde Dα,γ este dat ı̂n

Definiţia 1.9.8, atunci se obţine clasa U CCn (α, γ) introdusă
prin Definiţia 1.10.2.
1.11 Funcţii α-uniform convexe
În [20] S. Kanas defineşte clasa funcţiilor α-uniform convexe

astfel:
66
Definiţia 1.11.1 Fie α ∈ [0, 1]. O funcţie univalentă f se
numeşte α-uniform convexă dacă imaginea oricărui arc de
cerc Γz , cu centrul ı̂n punctul ζ ∈ U , conţinut ı̂n U , este
o curbă α-convexă (vezi Definiţia 1.4.1) ı̂n raport cu punctul
f (ζ). Clasa tuturor acestor funcţii se notează prin U M (α).
Observăm că U M (α) ⊂ Mα , unde prin Mα s-a notat clasa
funcţiilor α-convexe introduse de P.T. Mocanu (vezi subcapi-
tolul 1.4).
Teorema 1.11.1 [20] Fie α ∈ [0, 1]. O funcţie univalentă f

este α-uniform convexă dacă şi numai dacă
½ µ ¶¾
(z − ζ)f 0 (z) (z − ζ)f 00 (z)
Re (1 − α) +α 1+ > 0 , z, ζ ∈ U .
f (z) − f (ζ) f 0 (z)
Teorema 1.11.2 [20] Dacă f este α-uniform convexă şi

0 ≤ β < α, atunci f este β-uniform convexă, adică
U M (α) ⊂ U M (β).
În [34] I. Magdaş defineşte şi studiază o nouă subclasă de

funcţii analitice α-convexe pornind de la noţiunea de uniform
convexitate:
Definiţia 1.11.2 Spunem că o funcţie f ∈ A este α-uniform

convexă, α ∈ [0, 1], dacă f satisface
½ µ ¶¾
zf 0 (z) zf 00 (z)
(1.88) Re (1 − α) +α 1+ 0 ≥
f (z) f (z)
67
¯ µ 0 ¶ ¯
¯ zf (z) zf 00 (z) ¯¯
¯
≥ ¯(1 − α) −1 +α 0
f (z) f (z) ¯
pentru orice z ∈ U . Notăm prin U Mα clasa tuturor acestor
funcţii.
Observaţia 1.11.1 Interpretarea geometrică a relaţiei (1.88)

este aceea că f ∈ U Mα dacă şi numai dacă
µ ¶
zf 0 (z) zf 00 (z)
J(α, f ; z) = (1 − α) +α 1+ 0
f (z) f (z)
ia valori ı̂n regiunea parabolică Ω dată prin
© ª
Ω = {w : |w − 1| ≤ Re w} = w = u + i · v ; v 2 ≤ 2u − 1 .
1
Se observă că pentru f ∈ U Mα are loc Re J(α, f ; z) > şi
2
astfel U Mα ⊂ Mα , unde prin Mα s-a notat clasa funcţiilor
α-convexe introduse de P.T. Mocanu (vezi subcapitolul 1.4).
Observaţia 1.11.2 Se observă că U M0 = SP (vezi Definiţia

1.9.2) şi U M1 = U S c (vezi Definiţia 1.9.1).
Observaţia 1.11.3 f ∈ U Mα dacă şi numai dacă:

µ √ ¶2
2 1+ z
J(α, f ; z) ≺ Q(z) ≡ 1 + 2 log √ , z∈U .
π 1− z
Teorema 1.11.3 [34] Pentru orice α , β ∈ [0, 1] cu α < β

are loc U Mβ ⊂ U Mα .
68
Observaţia 1.11.4 Din teorema precedentă se deduce ime-
diat că pentru α ∈ [0, 1] are loc U S c ⊂ U Mα ⊂ SP ⊂ S ∗ .
Teorema 1.11.4 (Teoremă de dualitate)[34] Dacă

α ∈ [0, 1] atunci f ∈ U Mα dacă şi numai dacă F ∈ SP ,
unde · 0 ¸α
zf (z)
F (z) = f (z) .
f (z)
Din Teorema precedentă se deduce următoarea reprezentare
integrală a funcţiilor α-uniform convexe:
Teorema 1.11.5 [34] Dacă α ∈ [0, 1], atunci f ∈ U Mα dacă

şi numai dacă există o funcţie F ∈ SP astfel ı̂ncât
 1 α
Z
 1 z F α (ζ) 
f (z) = α dζ 
 ,z ∈ U .
0 ζ
Tot I. Magdaş defineşte ı̂n [34] următoarea subclasă de

funcţii α-uniform convexe prin intermediul operatorului lui
Ruscheweyh (vezi Definiţia 1.9.11):
Definiţia 1.11.3 Fie α ∈ [0, 1] şi n ∈ N. Spunem că f ∈ A

este ı̂n clasa U Mn,α (δ), δ ∈ [−1, 1), dacă f satisface condiţia
· ¸
Rn+1 f (z) Rn+2 f (z)
Re (1 − α) n + α n+1 ≥
R f (z) R f (z)
¯ ¯
¯ Rn+1 f (z) Rn+2 f (z) ¯
¯
≥ ¯(1 − α) n + α n+1 − 1¯¯ + δ
R f (z) R f (z)
69
Observaţia 1.11.5 Avem U Mn,0 (δ) = U Kn (δ) (vezi Definiţia
1.9.12) şi
µ ¶
a
UM 2a = U Ma , a ∈ [0, 1] .
0, a+1
a+1
Observaţia 1.11.6 f ∈ U Mn,α (δ) dacă şi numai dacă
Rn+1 f (z) Rn+2 f (z)

(1 − α) + α ≺ Qδ
Rn f (z) Rn+1 f (z)
unde Qδ este dat prin (1.85).
În [1] este introdusă o nouă subclasă de funcţii α-uniform

convexe, care generalizează unele rezultate anterioare ale lui
I. Magdaş, astfel:
Definiţia 1.11.4 Fie α ∈ [0, 1] şi n ∈ N. Spunem că f ∈ A

aparţine clasei U Dn,α (β, γ) , β ≥ 0 , γ ∈ [−1, 1) , β + γ ≥ 0
dacă · ¸
Dn+1 f (z) Dn+2 f (z)
Re (1 − α) n + α n+1 ≥
D f (z) D f (z)
¯ ¯
¯ D n+1
f (z) D n+2
f (z) ¯
≥ β ¯¯(1 − α) n + α n+1 − 1¯¯ + γ
D f (z) D f (z)
Observaţia 1.11.7 Avem U Dn,0 (β, γ) = U Sn (β, γ) ⊂ S ∗

(unde U Sn (β, γ) este dată prin Definiţia 1.9.9) ,U D0,α (1, 0) =
= U Mα (unde U Mα este dată µ prin¶ Definiţia 1.11.2) şi
β+γ
U D0,1 (β, γ) = U S c (β, γ) ⊂ S c unde U S c (β, γ) este
β+1
70
clasa funcţiilor uniform convexe de tip β şi ordin γ introduse
prin Definiţia 1.9.8 iar S c (δ) este clasa funcţiilor convexe de
ordin δ.
Observaţia 1.11.8 Intepretare geometrică: f ∈ U Dn,α (β, γ)

dacă şi numai dacă
Dn+1 f (z) Dn+2 f (z)
Jn (α, f ; z) = (1 − α) + α
Dn f (z) Dn+1 f (z)
ia toate valorile ı̂n domeniul convex inclus ı̂n semiplanul drept
Dβ,γ , unde Dβ,γ este definit la interpretarea geometrică a defini-
ţiei clasei U Sn (β, γ) şi anume:
Teorema 1.11.6 [1] Pentru orice α, α0 ∈ [0, 1] cu α < α0

avem U Dn,α0 (β, γ) ⊂ U Dn,α (β, γ).
71
Observaţia 1.11.9 Din Teorema 1.11.6 avem
U Dn,α (β, γ) ⊂ U Dn,0 (β, γ) pentru orice α ∈ [0, 1], şi astfel din
Observaţia 1.11.7 deducem că funcţiile din clasa U Dn,α (β, γ)
sunt univalente.
În [2] sunt introduse şi studiate două subclase generale de

funcţii α-uniform convexe care generealizează clasa funcţiilor
α-uniform convexe introduse de I. Magdaş, respectiv unele
rezultate privind clasa U Dn,α (β, γ), astfel:
Fie q(z) o funcţie univalentă cu q(0) = 1, q 0 (0) > 0, care
reprezintă conform discul unitate U ı̂n domeniul convex inclus
ı̂n semiplanul drept D.
Definiţia 1.11.5 Fie f ∈ A şi α ∈ [0, 1]. Spunem că f este

o funcţie α-uniform convexă ı̂n raport cu domeniul D, dacă
µ ¶
zf 0 (z) zf 00 (z)
J(α, f ; z) = (1 − α) +α 1+ 0 ≺ q(z).
f (z) f (z)
Notăm acestă clasă cu U Mα (q).
Observaţia 1.11.10 Interpretare geometrică: f ∈ U Mα (q)

dacă şi numai dacă J(α, f ; z) ia toate valorile ı̂n domeniul
convex inclus ı̂n semiplanul drept D.
Observaţia 1.11.11 Avem U Mα (q) ⊂ Mα , unde Mα este

clasa funcţiilor α-convexe. Dacă considerăm D = Ω (vezi
Observaţia 1.11.1) obţinem clasa U Mα introdusă de I. Magdaş.
72
Observaţia 1.11.12 Din definiţia precedentă rezultă imediat
că q1 (z) ≺ q2 (z) implică U Mα (q1 ) ⊂ U Mα (q2 ).

avem U Mα0 (q) ⊂ U Mα (q).
Definiţia 1.11.6 Fie f ∈ A, α ∈ [0, 1] şi n ∈ N. Spunem că

f este o funcţie α − n-uniform convexă ı̂n raport cu D dacă
Dn+1 f (z) Dn+2 f (z)
Jn (α, f ; z) = (1 − α) + α ≺ q(z).
Dn f (z) Dn+1 f (z)
Notăm această clasă cu U Dn,α (q).
Observaţia 1.11.13 Interpreatre geometrică: f ∈ U Dn,α (q)

dacă şi numai dacă Jn (α, f ; z) ia toate valorile ı̂n domeniul
convex inclus ı̂n semiplanul drept D.
Observaţia 1.11.14 Avem U D0,α (q) = U Mα (q) şi dacă ı̂n

definiţia anterioară considerăm D = Dβ,γ (vezi Observaţia
1.11.8) obţinem clasa U Dn,α (β, γ).
Observaţia 1.11.15 Se observă uşor că q1 (z) ≺ q2 (z) im-

plică U Dn,α (q1 ) ⊂ U Dn,α (q2 ).

avem U Dn,α0 (q) ⊂ U Dn,α (q).
Observaţia 1.11.16 Dacă considerăm D = Dβ,γ ı̂n Teore-

ma 1.11.8 se regăseşte Teorema 1.11.6 privind clasa U Dn,α (β, γ).
73
Capitolul 2
Proprietăţi ale
operatorului integral
Libera-Pascu relative la
funcţiile de tip uniform
74
n-uniform stelate şi n-uniform
aproape convexe prin operatorul
integral Libera-Pascu
În [3] se arată că operatorul integral Libera-Pascu
La : A → A,
Z z
1+a
(2.1) f (z) = La F (z) = F (t)ta−1 dt
za 0
cu a ∈ C, Re a ≥ 0, conservă clasa U Sn (α, γ) (vezi Definiţia

1.9.9):
Teorema 2.1.1 [3] Dacă F (z) ∈ U Sn (α, γ) ,cu α ≥ 0 şi

γ > 0, atunci f (z) = La (F )(z) ∈ U Sn (α, γ) ,cu α ≥ 0 şi
γ > 0.
Demonstraţie. Ştim că F (z) ∈ U Sn (α, γ) dacă şi numai

Dn+1 F (z)
dacă ia toate valorile ı̂n domeniul convex inclus ı̂n
Dn F (z)
semiplanul drept Dα,γ .
Din (2.1) se obţine imediat:
(2.2) (1 + a)F (z) = af (z) + zf 0 (z)
Aplicând ı̂n (2.2) operatorul liniar Dn+1 se obţine:
(1 + a)Dn+1 F (z) = aDn+1 f (z) + Dn+1 (zf 0 (z))
75
sau
(1 + a)Dn+1 F (z) = aDn+1 f (z) + Dn+2 f (z)
Analog aplicând ı̂n (2.2) operatorul liniar Dn se obţine:
(1 + a)Dn F (z) = aDn f (z) + Dn+1 f (z)
Astfel:
Dn+1 F (z) Dn+2 f (z) + aDn+1 f (z)
= =
Dn F (z) Dn+1 f (z) + aDn f (z)
Dn+2 f (z) Dn+1 f (z) Dn+1 f (z)
· + a ·
Dn+1 f (z) Dn f (z) Dn f (z)
(2.3) =
Dn+1 f (z)
+a
Dn f (z)
Dn+1 f (z)
Notând = p(z) cu p(z) = 1 + p1 z + ... avem:
Dn f (z)
µ n+1 ¶0
0 D f (z)
zp (z) = z · =
Dn f (z)
0
z (Dn+1 f (z)) · Dn f (z) − Dn+1 f (z) · z (Dn f (z))0
= =
(Dn f (z))2
2
Dn+2 f (z) · Dn f (z) − (Dn+1 f (z))
=
(Dn f (z))2
şi
1 Dn+2 f (z) Dn+1 f (z) Dn+2 f (z)
· zp0 (z) = n+1 − = − p(z)
p(z) D f (z) Dn f (z) Dn+1 f (z)
Din relaţiile de mai sus obţinem:
Dn+2 f (z) 1
= p(z) + · zp0 (z)
Dn+1 f (z) p(z)
76
Astfel din (2.3) deducem:
³ ´
0 1
Dn+1 F (z) p(z) · zp (z) · p(z) + p(z) + a · p(z)
= =
Dn F (z) p(z) + a
1
(2.4) = p(z) + · zp0 (z)
p(z) + a
Dacă considerăm funcţia h(z) univalentă pe discul unitate
U ,cu h(0) = 1 ,care reprezintă conform discul unitate ı̂n
domeniul convex inclus ı̂n semiplanul drept Dα,γ ,atunci ştiind
Dn+1 F (z)
că ia toate valorile ı̂n Dα,γ ,deducem din (2.4) că:
Dn F (z)
1
p(z) + · zp0 (z) ≺ h(z)
p(z) + a
În relaţia de mai sus avem Re h(z) > 0 (din construcţie)

şi Re a ≥ 0 (din ipoteză) şi astfel Re (h(z) + a) > 0. În aceste
condiţii din Teorema 1.7.1 obţinem p(z) ≺ h(z). Din subor-
Dn+1 f (z)
donarea precedentă deducem că ia toate valorile ı̂n
Dn f (z)
domeniul convex inclus ı̂n semiplanul drept Dα,γ ,adică
f (z) = La (F )(z) ∈ U Sn (α, γ)
,cu α ≥ 0 şi γ > 0.
Observaţia 2.1.1 1. Din Teorema 2.1.1 pentru n = 1

se deduce că operatorul integral Libera-Pascu conservă
clasa U S c (α, γ) cu γ > 0 introdusă de I. Magdaş (vezi
Definiţia 1.9.8);
77
2. Din Teorema 2.1.1 pentru n = 1 şi γ = 0 se deduce că
operatorul integral Libera-Pascu conservă clasa U S c (α)
introdusă de S. Kanas şi A. Visniowska (vezi Definiţia
1.9.5);
3. Din Teorema 2.1.1 pentru n = 1 , γ > 0 , α = 1 se de-

duce că operatorul integral Libera-Pascu conservă clasa
U S c introdusă de A.W. Goodman (vezi Definiţia 1.9.1);
4. Din Teorema 2.1.1 pentru n = 0 şi α = 1 se deduce că

operatorul
µ integral
¶ Libera-Pascu conservă clasa
1−γ 1+γ
SP , introdusă de F. Ronning (vezi Defi-
2 2
niţia 1.9.3).
Tot ı̂n [3] se arată că operatorul integral Libera-Pascu

definit prin (2.1) conservă clasa funcţiilor n-uniform aproape
convexe de ordin γ şi tip α (vezi Definiţia 1.10.2):
Teorema 2.1.2 [3] Dacă F (z) ∈ U CCn (α, γ) ı̂n raport cu

funcţia n-uniform stelată de ordin γ şi tip α G(z) ,cu α ≥ 0
şi γ > 0 ,atunci f (z) = La (F )(z) ∈ U CCn (α, γ) ı̂n raport cu
funcţia n-uniform stelată de ordin γ şi tip α g(z) = La (G)(z)
cu α ≥ 0 şi γ > 0.
Demonstraţie. Ştim că F (z) ∈ U CCn (α, γ) dacă şi numai

Dn+1 F (z)
dacă ia toate valorile ı̂n domeniul convex inclus ı̂n
Dn G(z)
78
semiplanul drept Dα,γ .
Din (2.1) se obţin:
(1 + a)F (z) = af (z) + zf 0 (z)
şi
(1 + a)G(z) = ag(z) + zg 0 (z)
Aplicând ı̂n relaţiile de mai sus operatorul liniar Dn+1 ,re-

spectiv Dn , obţinem:
(1 + a)Dn+1 F (z) = aDn+1 f (z) + Dn+2 f (z)
şi
(1 + a)Dn G(z) = aDn g(z) + Dn+1 g(z)
De aici se deduce uşor că:

Dn+2 f (z) Dn+1 g(z) Dn+1 f (z)
· + a ·
Dn+1 F (z) Dn+1 g(z) Dn g(z) Dn g(z)
(2.5) n = n+1
D G(z) D g(z)
+a
Dn g(z)
Dn+1 f (z) Dn+1 g(z)

Notând = p(z) şi = h(z) se arată ime-
Dn g(z) Dn g(z)
diat că:
Dn+2 f (z) 1
= p(z) + · zp0 (z)
Dn+1 g(z) h(z)
Astfel din relaţia (2.5) se obţine:
Dn+1 F (z) 1
(2.6) = p(z) + · zp0 (z)
Dn G(z) h(z) + a
79
Dacă considerăm funcţia q(z) convexă ı̂n discul unitate
U care reprezintă conform pe U ı̂n domeniul convex inclus
Dn+1 F (z)
ı̂n semiplanul drept Dα,γ ,atunci din faptul că ia
Dn G(z)
toate valorile ı̂n Dα,γ obţinem folosind (2.6):
1
p(z) + · zp0 (z) ≺ q(z)
h(z) + a
În relaţia de mai sus avem Re h(z) > 0 (din construcţie) ,

1
Re a ≥ 0 (din ipoteză) şi astfel Re > 0. Atunci uti-
h(z) + a
lizând Teorema 1.7.4 obţinem p(z) ≺ q(z) , adică
Dn+1 f (z)
ia toate valorile ı̂n domeniul Dα,γ . Astfel
Dn g(z)
f (z) = La (F )(z) ∈ U CCn (α, γ) ı̂n raport cu
g(z) = La (G)(z) ∈ U Sn (α, γ) cu α ≥ 0 şi γ > 0.
Observaţia 2.1.2 Din Teorema 2.1.2 pentru γ = 0 se deduce

că operatorul integral Libera-Pascu definit prin (2.1) conservă
clasa U CCn (α) (vezi Definiţia 1.10.1).
Folosind estimările găsite ı̂n Teorema 1.10.1, ı̂n [4] sunt

determinate şi estimările pentru subclasa funcţiilor n-uniform
aproape convexe de ordin γ şi tip α obţinute prin aplicarea
operatorului integral Libera-Pascu:
∞
X
Teorema 2.1.3 [4] Dacă F (z) ∈ U CCn (α), F (z) = z + bj z j
j=2
80
∞
X
atunci pentru f (z) = La F (z) cu f (z) = z + aj z j avem:
j=2
j−2
Y
¯ ¯ (P1 + k)
¯ a + 1 ¯ k=0
|aj | ≤ ¯¯ ¯·
a + j ¯ j n · (j − 1)!
unde La este operatorul integral Libera-Pascu definit prin (2.1)

iar P1 are semnificaţia dată ı̂n Teorema 1.9.9.
Demonstraţie. Prin diferenţierea relaţiei (2.1) se obţine
(2.7) (1 + a)F (z) = af (z) + zf 0 (z) , a ∈ C , Re a ≥ 0
şi astfel din (2.7) se obţine

∞
X ∞
X
j
(1 + a)bj z = (a + j)aj z j
j=2 j=2
Prin egalarea coeficienţilor termenilor ı̂n z j obţinem

aj (a + j) = (1 + a)bj .
Avem astfel |aj | · |a + j| = |1 + a| · |bj |.
j−2
Y
(P1 + k)
k=0
Ştim că|bj | ≤ , de unde obţinem
j n · (j − 1)!
j−2
Y
¯ ¯ (P1 + k)
¯ a + 1 ¯ k=0
|aj | ≤ ¯¯ ¯· .
a + j ¯ j n · (j − 1)!
81
Observaţia 2.1.3 Pentru a = 1 (operatorul Libera) obţinem
j−2
Y
2· (P1 + k)
k=0
|aj | ≤ .
jn · j!

α-uniform convexe de către
operatorul integral Libera-Pascu
Cu privire la funcţiile α-uniform convexe ı̂n [1], respectiv [2],

sunt demonstrate următoarele trei teoreme:
Teorema 2.2.1 [1] Dacă F (z) ∈ U Dn,α (β, γ) (vezi Definiţia

1.11.4) atunci f (z) = La (F )(z) ∈ U Sn (β, γ) (vezi Definiţia
1.9.9), unde La este operatorul integral Libera-Pascu definit
prin (2.1).
Demonstraţie. Din (2.1) avem
(1 + a)F (z) = af (z) + zf 0 (z)
Prin aplicarea operatorului liniar Dn+1 obţinem
82
sau
(1 + a)Dn+1 F (z) = aDn+1 f (z) + Dn+2 f (z)
Astfel:
Dn+1 F (z) Dn+2 f (z) + aDn+1 f (z)

= =
Dn F (z) Dn+1 f (z) + aDn f (z)
Dn+2 f (z) Dn+1 f (z) Dn+1 f (z)
· + a ·
Dn+1 f (z) Dn f (z) Dn f (z)
=
Dn+1 f (z)
+a
Dn f (z)
Dn+1 f (z)
Cu notaţia = p(z) unde p(z) = 1 + p1 z + ...
Dn f (z)
avem:
µ ¶0
0 Dn+1 f (z)
zp (z) = z · =
Dn f (z)
0
z (Dn+1 f (z)) · Dn f (z) − Dn+1 f (z) · z (Dn f (z))0
= =
(Dn f (z))2
2
Dn+2 f (z) · Dn f (z) − (Dn+1 f (z))
=
(Dn f (z))2
şi
1 Dn+2 f (z) Dn+1 f (z) Dn+2 f (z)

· zp0 (z) = n+1 − = − p(z)
p(z) D f (z) Dn f (z) Dn+1 f (z)
Astfel:
Dn+2 f (z) 1
= p(z) + · zp0 (z)
Dn+1 f (z) p(z)
83
Obţinem:
³ ´
1
n+1
D F (z) p(z) · zp0 (z) · p(z)
+ p(z) + a · p(z)
= =
Dn F (z) p(z) + a
1
= p(z) + · zp0 (z)
p(z) + a
Dn+1 F (z)
Dacă notăm = q(z), cu q(0) = 1, şi considerăm
Dn F (z)
h ∈ Hu (U ), cu h(0) = 1, care reprezintă conform discul uni-
tate U ı̂n domeniul convex inclus ı̂n semiplanul drept Dβ,γ ,
avem din F (z) ∈ U Dn,α (β, γ) (vezi Observaţia 1.11.8):
zq 0 (z)
q(z) + α · ≺ h(z)
q(z)
Din Teorema 1.7.1 , cu γ = 0 obţinem q(z) ≺ h(z), sau
1
p(z) + · zp0 (z) ≺ h(z)
p(z) + a
Folosind ipoteza şi construcţia funcţiei h(z) obţinem din Teo-
rema 1.7.1 p(z) ≺ h(z) sau f (z) ∈ U Sn (β, γ) (vezi Definiţia
1.9.9).
Observaţia 2.2.1 Din Teorema 2.2.1 cu α = 0 se regăseşte

Teorema 2.1.1.
Teorema 2.2.2 [2] Dacă F (z) ∈ U Mα (q) (vezi Definiţia

1.11.5) atunci f (z) = La (F )(z) ∈ S0∗ (q) (vezi Definiţia 1.10.3),
unde La este operatorul integral Libera-Pascu definit prin (2.1)
şi α ∈ [0, 1].
84
Demonstraţie. Din (2.1) avem
(1 + a)F (z) = af (z) + zf 0 (z).

zf 0 (z)
Cu notaţia = p(z), cu p(z) = 1 + p1 z + ... avem
f (z)
zF 0 (z) zp0 (z)
= p(z) + .
F (z) p(z) + a
zF 0 (z)
Dacă notăm = h(z), cu h(0) = 1, avem din
F (z)
F (z) ∈ U Mα (q) (vezi Definiţia 1.11.5):
zh0 (z)
h(z) + α · ≺ q(z),
h(z)
unde q(z) este univalentă ı̂n U cu q(0) = 1, q 0 (z) > 0 şi
Din Teorema 1.7.1 obţinem h(z) ≺ q(z) sau
zp0 (z)
p(z) + ≺ q(z) .
p(z) + a
Folosind ipoteza şi construcţia funcţiei q(z) obţinem din
zf 0 (z)
Teorema 1.7.1 = p(z) ≺ q(z) sau f (z) ∈ S0∗ (q) ⊂ S ∗ .
f (z)
Teorema 2.2.3 [2] Dacă F (z) ∈ U Dn,α (q) (vezi Definiţia
1.11.6) atunci f (z) = La (F )(z) ∈ Sn∗ (q) (vezi Definiţia 1.10.3),
unde La este operatorul integral Libera-Pascu definit prin (2.1).
Demonstraţie. Din (1.36) avem (1 + a)F (z) = af (z) +

zf 0 (z). Prin aplicarea operatorului liniar Dn+1 obţinem:
85
sau
(1 + a)Dn+1 F (z) = aDn+1 f (z) + Dn+2 f (z).
Dn+1 f (z)
Cu notaţia = p(z), unde p(z) = 1 + p1 z + ...,
Dn f (z)
avem:
Dn+1 F (z) 1
n
= p(z) + · zp0 (z).
D F (z) p(z) + a
Dn+1 F (z)
Dacă notăm = h(z), cu h(0) = 1, avem din
Dn F (z)
F ∈ U Dn,α (q):
zh0 (z)
h(z) + α ≺ q(z),
h(z)
unde q(z) este univalentă ı̂n U cu q(0) = 1, q 0 (0) > 0, şi
Din Teorema 1.7.1 obţinem h(z) ≺ q(z) sau
zp0 (z)
p(z) + ≺ q(z) .
p(z) + a
Folosind ipoteza, din Teorema 1.7.1 deducem p(z) ≺ q(z)
sau f (z) ∈ Sn∗ (q).
Observaţia 2.2.2 Dacă considerăm D = Dβ,γ ı̂n Teorema

2.2.3 se regăseşte rezultatul anterior privind clasa U Dn,α (β, γ),
iar pentru D = Dβ,γ şi α = 0 ı̂n Teorema 2.2.3 se regăseşte
Teorema 2.1.1.
86
Bibliografie
[1] M. Acu, On a subclass of α-uniform convex functions,

Archivum Mathematicum, (va apare).
[2] M. Acu, Some subclasses of α-uniformly convex func-

tions, Acta Mathematica, 20(2)-2004.
[3] M. Acu, D. Blezu A preserving property of a Libera type

operator, Filomat, 14(2000), 13-18.
[4] M. Acu, D. Blezu Bounds of the coefficients for func-

tions uniformly close-to-convex, Libertas Matematica,
XXII(2002), 81-86.
[5] M. Acu, D. Blezu Some preserving properties of the

Alexander integral operator, Folia Scientarum Univ.
Tehnicae Resoviensis - Matematyka 27, 212(2004), 5-9.
87
[6] J.W. Alexander, Functions wich map the interior of the
unit circle upon simple regions, Ann. of Math., 17(1915),
12-22.
[7] S.D. Bernardi, Convex and starlike univalent functions,

Trans. Amer. Math. Soc., 135(1969), 129-446.
[8] L. Bieberbach, Uber einige Extremalprobleme im Gebiete

der konformen Abbildung, Math. Ann., 77(1916), 153-
172.
[9] L. Bieberbach, Uber die Koeffizientem derjenigen Poten-

zreihen, welche eine schlithe Abbildung des Einheit-
skreises vermitteln, Preuss. Akad. Wiss. Sitzungsb.,
(1916), 940-955.
[10] D. Blezu, On the n-close to convex functions with respect

to a convex set I, Mathematica, 28(51), 1(1986), 9-19.
[11] D. Blezu, On the n-uniformly close to convex functions

with respect to a convex domain, General Mathematics,
9(2001), no. 3-4, 1-8.
[12] J.E. Brown, Images of disks under convex and starlike

functions, Math. Z., 202(1989), 457-462.
88
[13] V.V. Cernikov, The α-convexity of univalent functions,
Mat. Zametki, 11, 2(1972), 227-232.
[14] L. De Branges, A proof of the Bieberbach conjecture, Acta

Math., 154(1985), 137-152.
[15] A.W. Goodman, On Uniformly Starlike Functions, Jour-

nal of Math. Anal. and Appl., 155(1991), 364-370.
[16] A.W. Goodman, On uniformly convex functions, Ann.

Polon. Math., LVIII(1991), 82-92.
[17] T. Gronwall, Some remarks on conformal representation,

Ann. of Math., (2) 16(1914-15), 72-76.
[18] P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiză Mate-

matică (Funcţii Complexe), Editura Didactică şi Peda-
gogică, Bucureşti, 1982.
[19] R.J. Libera, Some classes of regular univalent functions,

Proc. Amer. Math. Soc., 16(1965), 755-758.
[20] S. Kanas, Uniformly α-convex functions, Int. J. of Appl.

Mathematics, Vol. 1, 3(1999), 305-310.
[21] S. Kanas, A. Wisniowska, Conic regions and k-uniform

convexity, Journal of Comp. and Appl. Mathematics,
105(1999), 327-336.
89
[22] S. Kanas, A. Wisniowska, Conic regions and k-uniform
convexity II, Folia Scient. Univ. Tehn. Resoviensis,
Zeszyty Naukove Pol. Rzeszowskiej, Mathematika 22,
170(1998), 65-78.
[23] S. Kanas, A. Wisniowska, Conic domains and starlike

functions, Revue Roumaine, (1999).
[24] S. Kanas, T. Yaguchi, Subclasses of k-uniformly convex

and starlike functions defined by generalized derivate I,
Indian J. Pure and Appl. Math. 32, 9(2001), 1275-1282.
[25] W. Kaplan, Close to convex schlicht functions, Michig.

Math. J., 1, 2(1952), 169-185.
[26] Z. Lewandrowski, Sur lı̂dentite de certaines classes

de fonctions univalentes I, Ann. Univ. Mariae Curie-
Sklodowska, Sect. A, 12(1958), 131-146.
[27] Z. Lewandrowski, Sur lı̂dentite de certaines classes

de fonctions univalentes II, Ann. Univ. Mariae Curie-
Sklodowska, Sect. A, 14(1960), 19-46.
[28] W. Ma, D. Minda, Uniformly convex functions, Ann.

Polon. Math., LVII 2(1992), 165-175.
90
[29] W. Ma, D. Minda, Uniformly convex functions II, Ann.
Polon. Math., LVIII 3(1993), 275-285.
[30] I. Magdaş, Suficient conditions or uniform starlikeness

of order α, Mathematica, 40(63), 2(1998), 219-226.
[31] I. Magdaş, On α-type uniformly convex functions, Studia

Mathematica, Vol. XLIV, 1(1999), 11-17.
[32] I. Magdaş, A new subclass of uniformly convex functions

with negative coefficients, (va apare).
[33] I. Magdaş, A generalizations of a class of uniformly con-

vex functions, Mathematica, 41(64), 2(1999), 187-193.
[34] I. Magdaş, On α-uniformly convex functions, Mathema-

tica, 43(66), 2(2001), 211-218.
[35] A. Marx, Untersuchungen uber schlichte Abbildungen,

Math. Ann., 107(1932-33), 40-67.
[36] S.S. Miller, P.T. Mocanu, Second order differential

inequalities in the complex plane, J. Math. Anal. Appl.,
65(1978), 298-305.
[37] S.S. Miller, P.T. Mocanu, Differential subordinations and

univalent functions, Mich. Math., 28(1981), 157-171.
91
[38] S.S. Miller, P.T. Mocanu, Univalent solution of Briot-
Bouquet differential equations, J. Differential Equations,
56(1985), 297-308.
[39] S.S. Miller, P.T. Mocanu, On some classes of first order

differential subordinations, Mich. Math., 32(1985), 185-
195.
[40] S.S. Miller, P.T. Mocanu, M.O. Reade, Bazilevic func-

tions and generalized convexity, Rev. Roum. Math. Pures
Appl., 19, 2(1974), 213-224.
[41] S.S. Miller, P.T. Mocanu, M.O. Reade, On the radius

of α-convexity, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Math., 22,
2(1977), 44-47.
[42] P.T. Mocanu, T. Bulboaca, G. Salagean, Teoria geo-

metrică a functiilor univalente, Casa Cartii de Stiinta
(Cluj), 1999.
[43] S. Ozaki, On the theory of multivalent functions, Sci.

Rep. Tokyo Bunrika Daigaku, A, 2, 40(1935), 167-1388.
[44] N.N. Pascu, Alpha-close-to-convex functions, Romanian-

Finnish Seminar om Complex Analysis, Bucharest, 1976,
Proc. Lect. Notes Math. 1976, 743, Springer-Verlag,
1979, 331-335.
92
[45] Ch. Pommerenke, Univalent functions, Vanderhoeck -
Ruprecht, Gottingen, 1975.
[46] M.O. Reade, Sur une classe de fonctions univalentes,

C.R. Acad. Sci. Paris, 239(1954), 1758-1759.
[47] M.O. Reade, On the close-to-convex functions, Michig.

Math. J., 3(1955), 59-62.
[48] F. Ronning, Uniformly convex functions and a corre-

sponding class of starlike functions, Proc. Amer. Math.
Soc., 118, 1(1993), 190-196.
[49] F. Ronning, Integral reprezentations of bounded starlike

functions , Ann. Polon. Math., LX, 3(1995), 289-297.
[50] F. Ronning, On starlike functions associated with

parabolic regions, Ann. Univ. Mariae Curie-Sklodowska,
Sect. A, 45(14), 1991, 117-122.
[51] S. Rucheweyh, New criterion for univalent functions,

Proc. Amer. Math. Soc., 49(1975), 109-115.
[52] K. Sakaguchi, On a certain univalent mapping, J. Math.

Soc. Japan, 1(1969), 72-75.
[53] G.S. Sălăgean, Geometria planului complex, Ed. Prome-

dia Plus, Cluj-Napoca, 1997.
93
[54] J. Stankiewicz, A. Wisniowska, Starlike functions asso-
ciated with some hyperbola, Folia Scient. Univ. Tehn.
Resoviensis, Zeszyty Naukove Pol. Rzeszowskiej, Mathe-
matika 19, 147(1996), 117-126.
[55] E. Strohhacker, Beitrage zur Theorie der schlichten

Functionen, Math. Z., 37(1933), 356-380.
[56] K.G. Subramanian, G. Murugusundaramoorthy, P.

Balasubrahmanyam, H. Silverman, Subclasses of uni-
formly convex and uniformly starlike functions, Math.
Japonica, 3(1996), 517-522.
[57] K.G. Subramanian, T.V. Sudharsan, P. Balasubrah-

manyam, H. Silverman, Classes of uniformly starlike
functions, (va apare).
94
Abstract
The present book, with the title ”The Libera-Pascu integral

operator and his properties regarding the uniformly starlike,
convex, close to convex and α-uniformly convex functions”,
have two purposes, a secondary one which is to make a brief
presentation of the classes of uniformly type functions, and a
central one which is to studied some preserving and transform-
ing properties of these classes by using the Libera-Pascu inte-
Z z
1+a
gral operator La : A → A, f (z) = La F (z) = a F (t)ta−1 dt
z 0
with a ∈ C, Re a ≥ 0, where A = {f is regular in unit disk U :
f (0) = f 0 (0) − 1 = 0}, which is the most general integral op-
erator with only one function under the integral sing studied
in the geometric function theory.
The notion of uniformly type function is relative recently,
it was first time used by A.W. Goodman in 1991 (see [15]).
In this field of work, which is a very productive one and a at-
tractive one to many mathematicians, are defined and studied
95
variously subclasses of uniformly starlike, uniformly convex,
uniformly close to convex and α-uniformly convex functions.
In the first chapter after the presentation of some fundamen-
tally results on the well known classes of starlike, convex,
close to convex and α-convex functions and on the ”admissible
functions method” and Briot-Bouquet differential subordina-
tions due to P.T. Mocanu and S.S. Miller (see [36], [37], [38],
[39]), are presented, in subchapters from 1.8 to 1.11, the ba-
sic classes of uniformly starlike, uniformly convex, uniformly
close to convex and α-uniformly convex functions and the sub-
classes which derive from these. This chapter is easy to read
because the author choose to present the above notions with-
out proofs and in a natural way, but the reader must have
some minimal knowledge of complex analysis.
The second chapter have two subchapters, the first one is

dedicated to the transformations of the n-uniformly starlike
and n-uniformly close to convex functions thro0 the Libera-
Pascu integral operator, respectively the second one is dedi-
cated to the transformations of some subclasses of α-uniformly
convex functions. All the results presented in this chapter are
signed (some in collaboration) by the author (see [1], [2], [3],
[4]) and have the complete proofs. The reader which is not
interested in the technical details may choose to skip these
96
proofs which are based on some results on the Briot-Bouquet
differential subordinations.
This book is dedicated to the great romanian mathemati-
cian N.N. Pascu (1942 - 2004).
97
98
Table of contents
Preface 3
1. Preliminaries notions and results 9
1.1 Univalent functions ........................................... 9
1.2 Starlike functions ............................................. 16
1.3 Convex functions ............................................. 21
1.4 α-convex functions ........................................... 25
1.5 Close to convex functions ................................ 29
1.6 Differential subordinations.
Admissible functions method .............................. 34
1.7 Briot-Bouquet differential subordinations ....... 43
1.8 Uniformly starlike functions ............................ 45
1.9 Uniformly convex functions ............................. 49
1.10 Uniformly close to convex functions .............. 64
1.11 α-uniformly convex functions ........................ 66
2. Properties of the Libera-Pascu integral ope-
rator related to the uniformly type functions 74
99
2.1 Transformations of the n-uniformly starlike
and n-uniformly close to convex functions thro0 the
Libera-Pascu integral operator ............................. 75
2.2 Transformations of the α-uniformly convex
functions thro0 the Libera-Pascu integral operator 82
References 87
Abstract 95
100

Functii Stelate PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Functii Stelate PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mugur Acu

Editura Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu

Teoria geometrică a funcţiilor univalente a ı̂nceput să se dez-

În 1965, R.J. Libera ı̂n [19] a definit operatorul integral de

cu a ∈ C, Re a ≥ 0 . Acest operator a fost introdus ı̂n această

1 Noţiuni şi rezultate preliminarii 9

Noţiuni şi rezultate

1.1 Funcţii univalente

Mulţimea funcţiilor univalente pe D o vom nota cu Hu (D).

1.1.1) Funcţiile omografice sunt univalente pe D = C\{z0 },

1.1.2) Dacă f ∈ Hu (D), g ∈ Hu (E) şi f (D) ⊂ E atunci

1.1.3) f (z) = z 2 este univalentă ı̂n semiplanul superior.

Teorema 1.1.1 [18] Dacă f ∈ Hu (D), atunci f 0 (z) 6= 0

Reciproca acestei teoreme nu este adevărată, după cum este

H [a, n] = {f ∈ H(U ) : f (z) = a + an z n + ....} ,

(1.1) A = {f ∈ H(U ); f (0) = f 0 (0) − 1 = 0}

Observăm că o funcţie f din A are o dezvoltare ı̂n serie

(1.3) f (z) = z + a2 z 2 + ... + an z n + ... =

iar S = A ∩ Hu (U ) = {f ∈ Hu (U ); f de forma (1.3)}.

Teorema 1.1.2 (Teorema lui Riemann)[18] Fie D ⊆ C,

Conform Teoremei lui Riemann, domeniul D se poate repre-

g(z) = g(0) + g 0 (0)f (z),

Aceasta este o mulţime compactă şi conexă (deci un con-

Observaţia 1.1.1 Fie f ∈ S, f (z) = z + a2 z 2 + .... Atunci

Teorema 1.1.3 (Teorema ariei Gronwall - Bieberbach)

Egalitatea are loc pentru funcţia

Această teoremă constituie punctul de plecare ı̂n obţinerea

Consecinţa 1.1.2 Fie f ∈ S cu dezvoltarea (1.3). Atunci

atunci |a2 | ≤ 2 şi |a2 | = 2 dacă şi numai dacă f = Kθ ; unde

Se verifică uşor că domeniul imagine Kθ (U ) este planul

Teorema 1.1.5 (Teorema de acoperire Koebe-Bieber-

U (0; 1/4) se numeşte discul lui Koebe al clasei S, iar 1/4

Teorema 1.1.6 (Teorema de acoperire şi de deforma-

Pe baza delimitării superioare din (1.5) se poate deduce

Teorema 1.1.7 (Conjectura lui Bieberbach)[9] Dacă

Această conjectură a impulsionat cercertările din dome-

1.2 Funcţii stelate

Deoarece f (z) 6= 0, pentru z 6= 0 putem scrie

Logf (z) = log |f (z)| + i arg f (z),

unde z = reiθ . Derivând ı̂n raport cu θ şi ţinând seama că

Definiţia 1.2.2 Se numeşte rază de stelaritate a funcţiei f,

3) Din definiţie rezultă că f este stelată (ı̂n U) dacă şi

{z ∈ C : |z| = r}, 0 < r < 1.

Teorema 1.2.1 [42] Fie f o funcţie olomorfă ı̂n U cu

Teorema 1.2.2 (Teorema de deformare)[42] Dacă

De aici rezultă uşor că S ∗ este compactă.

(1.16) M [a, b] = {µ : [a, b] → R+ , µ funcţie crescătoare

Teorema 1.2.3 [42] Funcţia f (z) = z + a2 z 2 + ..., z ∈ U

Dintre submulţimile clasei S ∗ amintim clasa funcţiilor ste-

Definiţia 1.2.4 Funcţia f ∈ A se numeşte stelată de ordinul

Definiţia 1.2.5 Funcţia f ∈ A se numeşte tare stelată de

Notăm cu S ∗ [α] clasa acestor funcţii.

1.3 Funcţii convexe

Definiţia 1.3.2 Funcţia f se numeşte convexă pe cercul

Definiţia 1.3.3 Prin raza de convexitate a funcţiei f ı̂nţele-

Avem ı̂nsă următoarea condiţie suficientă de univalenţă.

Teorema 1.3.1 [42] O funcţie f olomorfă ı̂n U este uni-

Definiţia 1.3.4 Vom nota cu S c (sau K) clasa funcţiilor olo-

Legătura dintre clasele S ∗ şi S c este dată de:

Teorema 1.3.2 (Teorema de dualitate a lui Alexander)

Operatorul IA este numit operatorul lui Alexander. Cu

Teorema 1.3.3 (Teorema lui Marx şi Strohhäcker)[35],

Teorema 1.3.4 [42] Dacă f (z) = z+a2 z 2 +a3 z 3 +... aparţine