Algebra liniara si geometrie

analiti a
Stelian Corneliu Andrones u
Adrian T
 ur anu

Cuprins
1. Prefata
2. Introdu ere

5
6

Capitolul 1. Spatii ve toriale

1. Denitia unui spatiu ve torial. Exemple
2. Subspatii ve toriale. Dependenta si independenta liniara
3. Baza. Dimensiunea unui spatiu ve torial
4. Coordonatele unui ve tor ^ntr-o baza data. Cum se s himba
a estea la s himbarea bazei?
5. PROBLEME REZOLVATE
6. PROBLEME PROPUSE
Capitolul 2. Ve tori liberi
1. Segmente orientate. Ve tori liberi
2. Operatii u ve tori liberi
3. Coliniaritate si oplanaritate
4. Proie tii ortogonale ale unui ve tor liber
5. Produs s alar
6. Produs ve torial
7. Produs mixt. Dublu produs ve torial
8. PROBLEME REZOLVATE
9. PROBLEME PROPUSE
Capitolul 3. Apli atii liniare
1. Denitia unei apli atii liniare. Exemple
2. Nu leul si imaginea unei apli atii liniare. Izomorsme de
spatii ve toriale
3. Teorema rang-defe t. Apli atii
4. Matri ea aso iata unei apli atii liniare
5. Transformari liniare si matri e
6. Ve tori si valori proprii
7. Diagonalizarea matri elor
8. PROBLEME REZOLVATE
9. PROBLEME PROPUSE
Capitolul 4. Spatii eu lidiene
1. Produse s alare si ortogonalitate
2. Pro edeul de ortogonalizare Gram-S hmidt
3. Transformari ortogonale. Apli atii
3

11
11
12
15
18
20
25
27
27
30
34
37
39
40
42
43
47
49
49
50
52
53
55
58
61
63
70
73
73
76
79

CUPRINS

4. PROBLEME REZOLVATE
5. PROBLEME PROPUSE
Capitolul 5. Forme liniare, forme biliniare si forme patrati e
1. Forme liniare
2. Forme multiliniare. Notiuni despre tensori
3. Forme patrati e
4. PROBLEME REZOLVATE
5. PROBLEME PROPUSE
Capitolul 6. Apli atii ale ve torilor geometri i ^n geometria
analiti a
1. Planul si dreapta. Diferite tipuri de e uatii ale planelor si
dreptelor.
2. Fas i ule de plane
3. Probleme de distante si unghiuri
4. PROBLEME REZOLVATE
5. PROBLEME PROPUSE
Capitolul 7. Cuadri e
1. Sfera. Elipsoid. Hiperboloizi. Paraboloizi
2. Redu erea uadri elor la forma anoni a
3. Interse tia unei uadri e u o dreapta. Interse tia u un
plan. Plan tangent
4. PROBLEME REZOLVATE
5. PROBLEME PROPUSE
Bibliograe

86
89
91
91
92
94
98
101
103
103
106
107
112
115
117
117
123
125
127
130
131


1. PREFAT
A

1. Prefata

Cartea de fata se adreseaza studentilor din anul I din Universitatile

si Institutele de prol tehni si matemati . De asemenea, multe notiuni
din a easta lu rare pot  utilizate de ingineri, er etatori si adre dida ti e din diferite domenii de a tivitate pre um si de elevii u aptitudini
deosebite ^n studiul matemati ilor pentru largirea unostintelor lor.
Materialul lu rarii, stru turat ^n doua parti: \Algebra liniara" si
respe tiv \Geometrie analiti a", uprinde elemente de baza ale algebrei
liniare si geometriei analiti e.
Cartea ontine sapte apitole. Fie are apitol este ^mpartit ^n
paragrafe are ontine exemple, exer itii rezolvate, observatii utile ^n
^ntelegerea sau orelarea unor fapte, apli atii ^n domenii onexe u
algebra liniara si geometria analiti a. La sf^arsitul apitolelor sunt
rezolvate o serie de exer itii si probleme, de asemenea se propun
probleme si exer itii spre a  rezolvate u s opul aprofundarii si veri arii
unostintelor deja ^nsusite.
Cartea este auto ontinuta si nu pretinde de ^at unoasterea notiunilor
de algebra si geometrie elementara.
Autorii multumes tuturor elor are au ontribuit u fapta, vorba
sau g^andul la elaborarea a estei arti.

Autorii
Pitesti, o tombrie 2009

CUPRINS

2. Introdu ere
Presupunem a avem un obie t a arui natura on reta nu are
importanta. Vom desemna a est obie t prin 1 (ex. segmentul de
dreapta). Vrem sa masuram sau \sa omparam" ori are alt obie t
u a est prim obie t 1. Vom obtine mai ^nt^ai obie te \naturale":
1, 1+1, (1+1)+1,... . Vom numi a este obie te numere naturale si
vom nota multimea lor prin N . Sa observam a ^n afara de obie tul 1
avem nevoie si de o lege de ompozitie \+" (adunarea) pentru a gasi
ori e alt numar natural. Da a notam : 1 + 1 = 2, (1 + 1) + 1 = 3,...
avem N = f1; 2; 3; :::; n:::g. Cu operatia de adunare de mai sus putem
sa aso iem ori arei pere hi (p,q) un alt numar natural, notat prin
p+q=(1| + 1 +
{z::: + 1}) + (1
|+1+
{z::: + 1}).
de p ori
de q ori
Ai i am s ris p=1| + 1 +
:::
{z + 1} si nu am folosit parantezele pentru
de p ori
ordinea de sumare, deoare e a est lu ru este lar ^n azul nostru, dar
nu ^ntotdeauna adevarat, da a ^n lo ul adunarii folosim s aderea, de
exemplu (9-6)-26=9-(6-2).
Proprietatea de mai sus a adunarii : (p + q ) + r = p + (q + r),
p; q; r 2 N se numeste aso iativitate. Adunarea repetata pe N ondu e
la ^nmultire: p| + p +
::: + p} = np, put^and onsidera si situatia
{z
de n ori
n| + n +
:::
+
n
=
{z
} pn.
de p ori
Deoare e adunarea este as o iativa se observa a np = pn adi a
^nmultirea este omutativa. La fel se observa a si adunarea este
omutativa pe N . Pe N ^nmultirea nu este o operatie independenta fata
de adunare, ea ind dedusa din operatia de adunare.
Prin urmare vor exista legaturi str^anse ^ntre ele doua operatii.
^Inmultirea este si ea aso iativa, ^nmultirea distribuie adunarea:
n(m + p) = nm + np, pentru ori e m; n; p naturale.
^Inmultirea pe N are ^nsa o proprietate pe are adunarea nu o are,
exista un numar natural, si anume 1 (unu) are este element neutru
fata de ^nmultire. El este uni u a easta proprietate. De exemplu
1
2 = 2
1 = 2.
^In ontinuare vom adauga la multimea N alte numere nenaturale,
astfel ^n ^at ele doua operatii, de adunare si ^nmultire sa se extinda si
la a ele numere. A este \supramultimi" ale multimii N u ele doua
operatii vor forma eea e numim stru turi algebri e fundamentale:
grup, inel, orp.
Multimea N se axiomatizeaza, nu se presupune dinainte unos uta.
Se onstruies prin diferite pro edee multimea numerelor ^ntregi
Z = f::: n; :::; 2; 1; 0; 1; 2; :::n:::g, multimea numerelor rationale

2. INTRODUCERE

= f pq jq 6= 0; p; q 2 Zg, multimea numerelor reale R si multimea

numerelor omplexe C .
Consideram multimile N ; Z; Q ; R ; C si autam sa punem ^n evidenta
a ele stru turi are ne intereseaza si anume stru turile de natura algebri a.
Extindem pe N la Z prin adaugarea elementului neutru fata de
adunare \0" si prin adaugarea tuturor solutiilor e uatiilor de tipul x +
n = m, unde m,n sunt numere naturale, sau prin adaugarea solutiilor
e uatiilor de tipul x + n = 0, adi a a numerelor 0; 1; 2; 3; :::; n; :::.
Pe Z avem a um o adunare \+" si o ^nmultire \
". Fata de adunare,
Z, are o stru tura de grup, adi a:
1) adunarea este aso iativa;
2) Z poseda pe \0" a element neutru fata de adunare, adi a a +0 =
0 + a = a, ori are ar  a 2 Z;
3) pentru ori e element b 2 Z exita un element notat u \ b"2 Z
are este simetri ul lui b fata de adunare, adi a b +( b) = ( b)+ b = 0.
^In plus , avem a grupul (Z; +) este omutativ.
Pe Z avem si operatia de ^nmultire, dar Z nu este grup fata de
a easta operatie, deoare e 3) nu are lo , de exemplu 13 2= Z. Avem
^nsa:
5) ^nmultirea este aso iativa pe Z
6) ea distribuie adunarea, si
7) elementul neutru fata de ^nmultire, 1, apartine lui Z. Spunem
a (Z;
) este un monoid omutativ, ^nmultirea este omutativa.
Proprietatile 1)-7) fa a multimea Z ^mpreuna u ele doua operatii
sa devina un inel omutativ. El va  notat prin (Z; +;
).
Extindem a um pe (Z;
; +) la inelul (Q ; +;
). ^In plus, ^n Q avem
a:
1) ori e element 6= 0 este inversabil, adi a are simetri fata de
^nmultire. O astfel de stru tura algebri a va  numita orp.
Observam a ^ntr-un orp K se pot rezolva e uatii de tipul ax + b =
0, unde a; b 2 K , iar a 6= 0. Se poate trage on luzia: Q este stru tura
algebri a ^n are putem fa e ori e operatie de tip aritmeti , are apare
deja pe N .
Ori e multime ^n are avem doua operatii \
" si \+" va  numita
aritmeti a sau a av^and o stru tura aritmeti a.
Se stie a lumea ^n are traim nu este modelata doar de orpul
Q , adi a nu este numai de natur
p a aritmeti 
p a. Da a vom onsidera
2
e uatia x = 2, ea are solutiile  2, unde 2 2= Q . Numerele obtinute
a solutii ale diferitelor e uatii u oe ienti ^n Q se numes numere
algebri e.
Dar e uatia x2 + 1 = 0 are doua solutii numere algebri e notate
prin i (i de la imaginar), are au proprietatea a i2 + 1 = 0 sau a
i2 = 1.

CUPRINS

Da a pastram regulile obisnuite de ^nmultire denite pe Q si la

numerele algebri e, vom obtine o ontradi tie: patratul unui numar
este negativ.
Deoare e regulile obisnuite de adunare si ^nmultire re e ta operatii
on rete din lumea reala, vom numi numarul \i" numar imaginar.
Vom numi numere reale a ele numere are se obtin^n urma masurarii
diferitelor segmente orientate, u un segment orientat xat dinainte.
Da a vom masura lungimea unui er (desfasurat de-a lungul unui
drepte), u diametrul a estuia, vom obtine a elasi numar  , are nu
mai este algebri . Numerele reale nealgebri e se numes trans endente
si ele sunt \mai multe" de ^at ele algebri e.
Toate numerele reale onserva operatiile obisnuite de adunare si
^nmultire si formeaza asa numitul orp al numerelor reale, (R ; +;
). El
ontine orpul Q si se poate reprezenta a multimea pun telor de pe o
dreapta pe are am xat un reper O, un sens pozitiv, si o unitate de
!
masura pozitiva, adi a un segment orientat pozitiv OA.

Numerele pur imaginare, solutii de e uatii u oe ienti numere reale,

adi a a ele numere are nu sunt reale , ^mpreuna u numerele reale
formeaza un orp, (C ,+,
) numit orpul numerelor omplexe.
F.Gauss a aratat a ori e numar omplex se poate reprezenta a un
uplu de numere reale (a; b), notat simboli prin a + bi, unde i2 = 1,
iar adunarea si ^nmultirea se fa dupa urmatoarele reguli:
(a1 + b1 i) + (a2 + b2 i) = (a1 + a2 ) + (b1 + b2 )i
(a1 + b1 i)(a2 + b2 i) = (a1 a2 b1 b2 ) + (a1 b2 + a2 b1 )i
Este lar a ori e numar real a este si un numar omplex, deoare e
a = a + 0i, operatiile de mai sus devenind operatiile de adunare si
^nmultire obisnuite din (R ; +;
) da a ne restr^angem la numere reale.
pSe pot onstrui
p si alte orpuri, um ar , de exemplu
Q ( 2) = fa + b 2ja; b 2 Qgp, unde adunare si ^nmultirea sunt a elea
induse de pe R , deoare e Q ( 2)  R .
Se pot onstrui orpuri de numere algebri e e au o importanta
foarte mare ^n matemati a moderna a de exemplu orpul laselor de
resturi modulo p, notat prin Zp, u p numar prim; orpurile Zp sunt
foarte folosite ^n teoria informatiei si teoria odurilor.
^In ontinuare vom lu ra numai u orpul R , sau u orpul C . Pentru a sublinia doar informatiile de natura aritmeti a legate de adunarea
si ^nmultirea u proprietatile 1)-8) vom lu ra u un orp oare are
(K; +;
), adi a u o multime nevida K , are ontine el putin doua

2. INTRODUCERE

elemente 0 si 1, distin te si pe are avem date doua legi de ompozitie
interne,
adunarea \+" si ^nmultirea \
" legate prin urmatoarele erinte:
10 ) (x + y ) + z = x + (y + z ), pentru ori e x; y; z 2 K (\+" este
aso iativa);
20 ) exista 0 2 K , astfel ^n ^at pentru ori e x 2 K sa avem a:
0 + x0 = x + 0 = x. \0" este elementul neutru fata de adunare;
3 ) pentru ori e x 2 K exista un element notat u ( x)2 K astfel
^n ^at x + ( x) = ( x) + x = 0; elementul (-x) se numeste simetri ul
lui x0 fata de adunare, sau opusul lui x.
40 ) x + y = y + x, pentru ori e x; y 2 K (adunarea este omutativa);
5 ) (xy )z = x(yz ), pentru ori e x; y; z 2 K (^nmultirea este aso iativa);
60 ) exista 1 2 K; 1 6= 0, astfel ^n ^at 1
x = x
1 = x, pentru ori e
x2K
(1 este element unitate sau element neutru fata de ^nmultire);
0
7 ) ori are ar  x 6= 0, exista un element x 1 2 K , numit simetri ul
lui x fata de ^nmultire, sau inversul elementului x, astfel ^n ^at:
x
x 0 1 = x 1
x = 1;
80 ) xy = yx, ori are ar  x; y 2 K (^nmultirea este omutativa);
9 ) x(y + z ) = xy + xz , (y + z )x = yx + zx, ori are ar  x; y; z 2 K
(^nmultirea este distributiva fata de adunare).
Se observa a (K; +) si (K  ;
) sunt grupuri omutative, iar (K; +;
)
este un orp omutativ, unde K  = K nf0g.
Stru tura de orp omutativ este stru tura ea mai ade vata pentru aritmeti a uzuala; de a eea ea apare ^naintea altor stru turi mai
ompli ate.

CAPITOLUL 1

Spatii ve toriale
Experienta mentala si zi a ne ^nvata a ^ntreg Universul este stru turat pe legi are a tioneaza independent de noi. O ale pentru unoasterea lui este a eea de a separa ^ateva dintre a este legi si de a ^n er a
sa le des ifram proprietatile si modul lor de a tiune.
^In dis iplinele ingineresti apar fre vent multimi de obie te are se
pot \aduna" si \^nmulti" u numere; de exemplu, ve tori liberi, unele
transformari ale spatiului ^n el ^nsusi, et . ^Intre a este doua operatii,
de \adunare" si \multipli are", si operatiile obisnuite de adunare si
^nmultire a numerelor apar legaturi naturale, puse ^n evidenta de
experienta. Se impune de i studiul unei astfel de multimi stru turate
u doua operatii a mai sus, operatii e sunt legate prin diferite axiome.
Obtinem un obie t nou numit spatiu ve torial (liniar). Cuv^antul liniar
exprima faptul a obie tele
p unui spatiu ve torial apar a expresii de
forma: 5x 3y + 2z + 2u, de exemplu, unde x; y; z; u sunt ele ^nsele
obie te ale a estui spatiu. Pentru a expresiile de mai sus nu ontin
\puteri", \radi ali", et ., la ne unos ute, a estea se numes liniare.

1. Denitia unui spatiu ve torial. Exemple

De la ^n eput, prin orp vom ^ntelege orp omutativ.
Fie K un orp. ^In azul nostru K = R , sau C , adi a orpul numerelor reale sau orpul numerelor omplexe.
Notam u \+", respe tiv \
", adunarea si ^nmultirea ^n K .
Denitia 1.1. Fie V o multime nevida si K un orp. Multimea V
^nzestrata u doua legi de ompozitie: una interna notata \+" numita
adunarea ve torilor, fata de are V este un grup omutativ si o lege de
ompozitie externa notata \
": K  V ! V; (k; v ) ! kv; k 2 K; v 2 V ,
numita ^nmultirea u s alari, are are proprietatile:
v1) 1
v = v; 8v 2 V ;
v2) (kl)v = k(lv ); 8k; l 2 K; 8v 2 V ;
v3) k(v + w) = kv + kw; 8k 2 K; 8v; w 2 V ;
v4) (k + l)v = kv + lv; 8k; l 2 K; 8v 2 V , se numeste spatiu
ve torial peste orpul K sau K-spatiu ve torial.
Observatii. Pentru omoditatea s rierii am folosit tot simbolurile
\+" si \
" pentru operatii, dar a est lu ru presupune un grad sporit de
atentie pentru a se distinge ^ntre s alari si ve tori.
Spatiul ve torial se va nota prin V sau V=K .
11

12

1. SPAT
 II VECTORIALE

Da a K = R , un spatiu ve torial V=K se va numi spatiu ve torial

real, iar da a K = C , V=K va  numit spatiu ve torial omplex.
^In ontinuare vom dis uta ^ateva exemple semni ative de spatii
ve toriale e apar ^n apli atii. A este exemple pot onstitui pentru
ititor exer itii, ^n sensul veri arii proprietatilor din denitie.
Exemplul 1.2. Da a V = K , K orp, atun i K=K este spatiu ve torial: exemplu R =R , C =C .
Exemplul 1.3. Fie n 2 N si R n = f(x1 ; x2 ; : : : ; xn )j xi 2 R ; i = 1; ng.
Pentru ori e x; y 2 R n , x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ), y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) si
 2 R , denim legile:
x + y = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn ) si

x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ).
^In a elasi mod se denes operatiile de adunare si ^nmultire u
s alari din C pe C n . Spatiile ve toriale R n =R si C n =C se numes spatii
aritmeti e n-dimensionale. Vom ^nt^alni R 1 = R , R 2 -planul, R 3 -spatiul
tridimensional, R 4 -spatiu ve torial \spatiul-timp", R 6 -\spatiul-viteza",
et .
Exemplul 1.4. Mnm (K ) = fA = (aij )jaij 2 K; i = 1; n; j = 1; mg,
multimea matri elor nu n linii si m oloane, aij ind elementul de pe
linia \i" si oloana \j" ^n matri ea A.
Denim A + B = (aij + bij ), unde B = (bij ), adi a adunarea
obisnuita a matri elor, iar  A = (aij ), unde  2 K .
Veri ^and axiomele din denitie (Mnm (K ); +; ) este un spatiu ve torial peste K .
Exemplul 1.5. V = f0g este spatiul ve torial nul format u un singur
element 0.
Exemplul 1.6. Multimea ve torilor liberi din spatiu, u adunarea
obisnuita a ve torilor liberi, si u ^nmultirea obisnuita u s alari reali
este un spatiu ve torial real.
Contraexemplu 1.7. R n = f(x1 ; x2 ; : : : ; xn )jxi 2 R ; i = 1; ng u
adunarea obisnuita de la Ex.1.3. si ^nmultirea u s alari
kx = (kx1 ; x2 ; : : : ; xn ); k 2 R veri a toate axiomele ^n afara de:
(k + l)x = kx + lx.

2. Subspatii ve toriale. Dependenta si independenta liniara

Fie V un spatiu ve torial peste orpul K . Ne propunem sa studiem
submultimile lui V are sunt ele ^nsele spatii ve toriale ^n raport u
operatiile induse de ele din V .
Denitia 2.1. O submultime nevida S a lui V se numeste
subspatiu ve torial al lui V da a:
(sv1 ) 8u; v 2 S avem u + v 2 S ;
(sv2 ) 8k 2 K; 8u 2 S avem ku 2 S .
Observatie. Conditiile (sv1 ) si (sv2 ) pot  ^nlo uite prin onditia
e hivalenta : 8u; v 2 S , 8k; l 2 K avem ku + lv 2 S .

 S
 LINIARA
 13
2. SUBSPAT
 II VECTORIALE. DEPENDENT
A
 I INDEPENDENT
A

Deoare e adunarea si ^nmultirea u s alari sunt

restri tii la S ale operatiilor de pe V , pere hea (S; K ) veri a toate
axiomele spatiului ve torial. Prin urmare S este un subspatiu ve torial
al lui V da a si numai da a S este un spatiu ve torial peste K ^n raport
u operatiile induse de ele din V .
Exemplele are urmeaza vor  exer itii pentru ititor, are va trebui
sa veri e axiomele din denitia subspatiului ve torial pentru e are
az ^n parte.
Exemplul 2.3. Fie V un spatiu ve torial peste orpul K . Multimile
f0g si V sunt subspatii ve toriale ale lui V . A estea se numes
subspatii improprii, ori e alt subspatiu ve torial al lui V numindu-se
propriu.
Exemplul 2.4. Multimea S = f(0; x2 ; : : : ; xn )jxi 2 R ; i = 2; ng este
un subspatiu ve torial al lui R n .
Exemplul 2.5. Da a V = R 3 , atun i dreptele si planele are ontin
originea sunt subspatii ve toriale ale a estuia.
Contraexemplu 2.6. Fie V = R 3 . Multimea S1 = f(x; y; z ) 2 R 3 j
2
x + y 2 + z 2  1g nu este un subspatiu ve torial al lui V .
Exemplul 2.7. Fie spatiul ve torial real V = ff jf : R ! Rg.
Multimea S1 = ff jf (7) = f (1)g este un subspatiu ve torial al lui V ,
dar multimea S2 = ff jf (7) = 2 + f (1)g nu este un subspatiu ve torial
al lui V .
Denitia 2.8. Da a v1 ; v2 ; : : : ; vn 2 V , unde V un K -spatiu ve torial, si 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K , expresia 1 v1 + 2 v2 + : : : + nvn se numeste
ombinatie liniara a ve torilor v1 ; v2 ; : : : ; vn si este operatia ea mai
generala pe are o putem efe tua ^n V u ve torii v1 ; v2 ; : : : ; vn .
Propozitia 2.9. Multimea tuturor ombinatiilor liniare u ve tori
dintr-o submultime S de ve tori din V formeaza un subspatiu ve torial
n
P
al lui V notat prin L(S ) = f i vi ji 2 K; vi 2 S; i = 1; ng.
i=1
Demonstrat
 ie. Evident, suma a dou
a ombinatii liniare de elemente din S este tot o ombinatie liniara u elemente din S , iar produsul dintre un s alar si o ombinatie liniara de elemente din S este
tot o ombinatie liniara u elemente din S . ^In onse inta L(S ) veri a
axiomele din denitia subspatiului ve torial.
Multimea L(S ) se numeste subspatiu generat de submultimea S sau
a operirea liniara a lui S .
Exemplul 2.10. Da a S = fx0 g; x0 2 V atun i
not K
x0 .
L(S ) = fx0 j 2 K g =
Observatii. 1. L(S ) = f0g, da 
a S = .
2. Diferite submultimi de ve tori din V pot sa genereze a elasi
subspatiu. De exemplu, multimile f1; X; X 2 ; : : : ; X ng,
f1; X1! ; X2!2 ; : : : ; Xn! g si f1; (1 X ); (1 X )2; : : : ; (1 X )ng genereaza
spatiul ve torial Kn [X =K , unde Kn [X = ff = a0 + a1 X + : : : +
an X n jai 2 K; i = 1; ng.
Remar a 2.2.

14

1. SPAT
 II VECTORIALE

Teorema 2.11. Da a S si T sunt subspatii ve toriale ale spatiului

ve torial V=K , atun i:
a) S + T = fv1 + v2 jv1 2 S; v2 2 T g este un subspatiu ve torial al
lui V (suma dintre S si T ) ;
b) S \ T este un subspatiu ve torial al lui V ;
) S [ T este un subspatiu ve torial al lui V da a si numai da a
S  T sau T  S .
Demonstrat
 ie. a) Fie u; v 2 S + T , adi 
a u = u1 + u2, v = v1 + v2 ,
unde u1 ; v1 2 S si u2 ; v2 2 T . Deoare e S si T sunt subspatii ve toriale,
u1 +v1 2 S si u2 +v2 2 T de unde rezulta a u+v = (u1 +v1 )+(u2 +v2 ) 2
S + T.
Fie k 2 K . Din ku1 2 S si ku2 2 T rezulta ku = (ku1) + (ku2 ) 2
S + T.
b) Fie u; v 2 S \ T . Atun i u; v 2 S si u; v 2 T . Deoare e S si T
sunt subspatii ve toriale, dedu em ku + lv 2 S si ku + lv 2 T , pentru
ori e k; l 2 K , de i ku + lv 2 S \ T .
) \(": Da a S  T ) S [ T = T are este un subspatiu ve torial.
Similar, T  S ) S [ T = S are este subspatiu ve torial.
\)": Presupunem a S =T si T =S .
Fie atun i u1 2 S nT si v2 2 T nS . Rezulta a u1 + v2 2= S si u1 + v2 2=
T (^n az ontrar, u1 + v2 2 S si u1 2 S ) (u1 + v2 ) u1 = v2 2 S eea
e onstituie o ontradi tie; similar u1 + v2 2= T ). Cum u1 + v2 2= S si
u1 + v2 2= T obtinem u1 + v2 2= S [ T , adi a S [ T nu este un subspatiu
ve torial.
Apli ^and prin ipiul ontrapozitiei din logi a matemati a obtinem
a: S [ T subspatiu ve torial ) S  T sau T  S .
Remar a 2.12. L(S [ T ) = S + T , unde S si T sunt subspatii
ve toriale ale spatiului V=K .
Teorema 2.13. Da a S si T sunt doua subspatii ve toriale ale
spatiului V=K , atun i pentru ori e ve tor v 2 S + T , des ompunerea
v = v1 + v2 , v1 2 S , v2 2 T este uni a da a si numai da a S \ T = f0g.
Demonstrat
 ie. \(": Fie v = v1 + v2 si v = v1 0 + v2 0 u v1 ; v1 0 2 S
si v2 ; v2 0 2 T doua des ompuneri ale lui v 2 S + T . Atun i ve torul
u = v1 v1 0 = v2 v2 0 2 S \ T si, deoare e S \ T = f0g rezulta v1 = v1 0
si v2 = v2 0 , adi a uni itatea des ompunerii.
\)": Evident 0 2 S \ T . Presupun^and a exista un ve tor nenul
v 2 S + T , a esta admite el putin doua des ompuneri distin te
v = v + 0 = 0 + v eea e ontrazi e ipoteza. Atun i S \ T = f0g.
Denitia 2.14. Fie S si T doua subspatii ve toriale ale lui V .
Da a S \ T = f0g spunem a S + T este o suma dire ta. Mai mult,
da a S + T este suma dire ta si S + T = V , spunem a T este un
sumand dire t al spatiului S .
Vom nota o suma dire ta S + T prin S  T .
Exemplul 2.15. Consider
am ^n R 2 subspatiile ve toriale
S1 = f(x1 ; x2 ) jx1 = x2 g si S2 = f(x1 ; x2 )jx1 = x2 g.

 DIMENSIUNEA UNUI SPAT

3. BAZA.
 IU VECTORIAL

15

Atun i S1 \ S2 = f(0; 0)g, de i S1 + S2 este o suma dire ta. ^In

plus, S1  S2 = f(x1 ; x2 ) + (y1 ; y2 )j (x1 ; x2 ) 2 S1 ; (y1 ; y2) 2 S2 g )
S1  S2 = f(x2 ; x2 ) + ( y2 ; y2 )jx2 ; y2 2 Rg ) S1  S2 = f(x2 y2 ; x2 +
y2 )jx2 ; y2 2 Rg ) S1  S2 = f(;  )j;  2 Rg = R 2 .
Denitia 2.16. O submultime S de ve tori din spatiul V=K se
numeste liniar dependenta da a exista ve torii v1 ; v2 ; : : : ; vn 2 S si
s alarii 1 ; 2 ; : : : ; n nu toti nuli, astfel ^n ^at:
1 x1 + 2 x2 + : : : + n xn = 0.
^In a este onditii, spunem a ve torii din S sunt liniar dependenti.
Exemplul 2.16. Ve torii (0; 1; 0) si (0; 3; 0) sunt liniar dependenti
^n R 3 , deoare e 3(0; 1; 0) + 1(0; 3; 0) = (0; 0; 0) = 0 2 R 3 .
Observatii. 1. Ori e supramultime T a unei multimi S de ve tori
liniar dependenta este liniar dependenta.
2. f0g este liniar dependenta, deoare e, de exemplu, 1
0 = 0 si
s alarul 1 este nenul.
3. Din primele doua observatii dedu em a, da a S  f0g, atun i
S este liniar dependenta.
4. O submultime de ve tori S din V=K este liniar dependenta da a
si numai da a el putin un ve tor din S se poate s rie a o ombinatie
liniara de alti ve tori din S .
Denitia 2.18. O submultime S de ve tori din spatiul V=K se
numeste liniar independenta da a S nu este liniar dependenta, adi a
da a pentru ori e v1 ; v2 ; : : : ; vn 2 S si 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K , astfel ^n ^at
1 v1 + 2 v2 + : : : n vn = 0 ) 1 = 2 = : : : = n = 0.
Exemplul 2.19. Ve torii v1 = (1; 0; 1), v2 = (0; 0; 1) si v3 = (0; 2; 1)
sunt liniar independenti ^n R 3 =R8, deoare e, 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 = 0 )
>
<1 = 0
(1 ; 22 ; 1 + 2 + 3 ) = 0 ) 22 = 0
) 1 = 0; 2 =
>
:
 1 + 2 +  3 = 0
0; 3 = 0.
Observatii. 1. Ori e submultime a unei multimi de ve tori liniar
independenta este liniar independenta.
2. ^In ambele denitii anterioare, multimea S poate  o multime
nita sau innita.
3. Desi liniar dependenta si liniar independenta sunt proprietati
spe i e unor multimi de ve tori, adeseori se vorbeste despre ve tori
liniar dependenti, respe tiv liniar independenti.

3. Baza. Dimensiunea unui spatiu ve torial

Denitia 3.1. Fie V=K un spatiu ve torial si B o submutime de
ve tori ^n V . B se numeste baza de ve tori ^n V da a:
b1) L(B ) = V , adi a B este o multime de generatori pentru V si
b2) B este liniar independenta.

16

1. SPAT
 II VECTORIALE

Baza este o \ ea mai sara a" multime de ve tori u are putem

refa e ^ntreg spatiul V , da a se unoaste omplet orpul de s alari K .
Baza B este un fel de s helet pentru V , asa um multimea numerelor
prime este s heletul multimii numerelor naturale N .
Exemplul 3.2. Fie spatiul ve torial V = R 3 si ve torii e1 = (1; 0; 0);
e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1). B = fe1 ; e2 ; e3 g este o baza de ve tori ^n
R 3 numita baza anoni a.
^Intr-adevar, L(B )  R 3 , iar da a v = (a; b; ) 2 R 3 avem a
v = a(1; 0; 0) + b(0; 1; 0) + (0; 0; 1), adi a v 2 L(B ), de i L(B ) = V =
R 3 ; B este si liniar independenta deoare e din 1e1 + 2 e2 + 3 e3 =
0 ) (1 ; 2 ; 3 ) = (0; 0; 0), adi a 1 = 0; 2 = 0; 3 = 0.
Remar a 3.3. Fie W = Lfx1 ; x2 ; : : : ; xn g; xi 2 V; i = 1; n, iar
multimea S = fx1 ; x2 ; : : : ; xn g este liniar independenta. Fie, de asemenea, S1 = fy1 ; y2 ; : : : ; yn ; yn+1g; yi 2 W; i = 1; n + 1, elemente oare are
^n W . Atun i S1 este liniar dependenta.
Se arma a ^n W nu vom putea gasi mai mult de n elemente liniar
independente da a avem deja o baza formata din n elemente (S este o
baza ^n W ).
Teorema 3.4. (teorema de uni itate a dimensiunii).
Ori are doua baze ale unui spatiu ve torial V=K u numar nit de
elemente (da a exista!) au a elasi numar de ve tori.

A est numar se numeste dimensiunea spatiului ve torial V=K

si se noteaza u dimK V .
Demonstrat
 ie. Fie B = fv1 ; v2 ; : : : ; vn g si B1 = fw1 ; w2 ; : : : ; wm g
doua baze ^n spatiul ve torial V=K . Presupunem, de exemplu, a
m > n. Folosind Remar a 3.3 u B = fv1 ; v2 ; : : : ; vn g iar S1 va 
S 0 = fw1 ; w2 ; : : : ; wn+1 g, deoare e m  n + 1. Se gaseste a S 0 este
liniar dependenta, lu ru absurd, deoare e S 0  S1 , iar S1 a fost
onsiderata independenta. Prin urmare nu putem avea m > n.
^In a elasi mod (s himb^and rolurile multimilor) se poate arata a nu
putem avea n > m.
Asadar singura posibilitate ram^ane m = n.
^In ontinuare postulam o teorema, fara a o demonstra.
Teorema 3.5. Da a V=K poseda o multime nita de generatori
G = fv1 ; v2 ; : : : ; vng, adi a L(G) = V , atun i V poseda si o baza nita
G0 = fw1 ; w2 ; :::; wm g  G u m  n.
Un spatiu V are poseda o multime nita de generatori se zi e nit
generat.
Exemplul 3.6. a) dimR R 3 = 3, deoare e B = fe1 = (1; 0; 0);
e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g este o baza ^n R 3 =R ;
b) dimR R n = n, deoare e B = fe1 = (1; 0; 0; : : : ; 0);
e2 = (0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; en = (0; 0; : : : ; 1)g este o baza a lui R n =R ;
) dimR C = 2, deoare e f1; ig este o baza a spatiului C =R .
d) dimR C 2 = f(1; 0); (i; 0); (0; i); (0; 1)g este o baza a lui C 2 =R .

 DIMENSIUNEA UNUI SPAT

3. BAZA.
 IU VECTORIAL

17

e) dimC C n = n, deoare e (peste C ) B = fe1 = (1; 0; 0; : : : ; 0);

e2 = (0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; en = (0; 0; : : : ; 1)g este o baza ^n C n =C ;
M (K )1=9nm, deoare e multimea matri elor
8 f) dim
0 K nm
.
>
0 .. 0 >
<
=
B
C
eij = 


1


A , i = 1; n, j = 1; m unde eij este matri ea are
>
>
.
:
;
0 .. 0
are 1 pe pozitia (i; j ) si 0 ^n rest, formeaza o baza ^n Mnm (K ).
g) Da a V = f0g, atun i dimK V = 0.
Un spatiu ve torial V u dimensiunea n se numeste n-dimensional
si se noteaza Vn .
Teorema 3.7. Pentru ori e spatiu ve torial Vn=K sunt adevarate
urmatoarele armatii:
a) O multime liniar independenta din Vn este o submultime a unei
baze din Vn;
b) Ori e multime formata din n ve tori liniar independenti este o
baza a lui Vn .

Demonstrat
 ie. a) Da 
a S = fv1 ; v2 ; : : : ; vp g este o multime liniar
independenta din Vn , atun i sau L(S ) = V si de i S este o baza,
sau L(S ) este o submultime proprie a lui Vn . ^In al doilea az, exista
v 2 Vn nL(S ) si onsideram S 0 = S [ fv g.
Da a L(S 0 ) = Vn, atun i S 0 este o baza e ontine S , iar da a L(S 0 )
este o submultime proprie a lui Vn , atun i se reia rationamentul fa ut
pentru S . Deoare e spatiul are dimensiunea nita, dupa un numar nit
de pasi, ajungem la o baza e ontine S .
b) Da a S este o submultime liniar independenta are ontine n
ve tori din Vn, prima parte a teoremei arata a S este o submultime
a unei baze B a lui Vn , dar um baza B trebuie sa aiba n elemente,
dedu em a S = B .
Teorema anterioara arata um se ompleteaza o multime de ve tori
liniar independenti p^ana la o multime de ve tori liniar independenti u
un numar maxim de elemente, adi a p^ana la o baza ^n spatiul ve torial
V=K .
Exemplul 3.8. ^In spatiul ve torial V = R 4 , multimea
fs1 = (1; 1; 0; 0); s2 = (0; 1; 1; 0)g este liniar independenta.
Fie V0 = Lfs1 ; s2 g, adi a V0 = f(1; 1; 0; 0)+  (0; 1; 1; 0)j;  2 Rg,
de i V0 = f(;  + ; ; 0)j;  2 Rg.
Consideram a um un ve tor s3 2 R 4 nV0 , de exemplu, s3 = (1; 0; 1; 0).
Fie V1 = Lfs1 ; s2 ; s3 g, adi a
V1 = f(1; 1; 0; 0) (0; 1; 1; 0)+ (1; 0; 1; 0)j; ; 2 Rg, de unde rezulta
V1 = f( + ;  + ;  + ; 0)j; ; 2 Rg  V .
Vom onsidera ^n ontinuare, ve torul s4 = (0; 0; 0; 1) 2 R 4 nV1 .
Deoare e dimR R 4 = 4, rezulta a fs1 ; s2 ; s3 ; s4 g este o baza ^n R 4 ,
baza ase s-a obtinut din multimea liniar independenta fs1 ; s2 g prin
ompletarea a esteia u elementele s3 si s4 .

18

1. SPAT
 II VECTORIALE

^In ontinuare postulam doua propozitii foarte utile ^n rezolvarea

apli atiilor fara a le demonstra.
Propozitia 3.9. Fie S un subspatiu ve torial ^n spatiul V=K , onsiderat de dimensiune nita n. Atun i dimK S  dimK V = n, iar
dimK S = n atun i si numai atun i ^and S = V .
Propozitia 3.10.(formula dimensiunilor) Fie S1 ; S2 doua subspatii
ve toriale ^n spatiul ve torial n-dimensional V. Atun i:
dim (S1 + S2 )=dim S1 + dim S2 - dim (S1 \ S2 ).

Mentionam, ^n ^n heiere, a exista si spatii ve toriale pentru a aror
generare nu este su ient un sistem nit de generatori, si are nu admit
^n onse inta ni i o baza nita. Un astfel de spatiu ve torial se numeste
innit dimensional.

4. Coordonatele unui ve tor ^ntr-o baza data. Cum se

s himba a estea la s himbarea bazei?
Spatiile ve toriale nit dimensionale bene iaza de pe urma
prezentei bazelor ^ntru ^at, ^n a est az, exista posibilitatea introdu erii
si utilizarii oordonatelor fara a iesi din ontextul ombinatiilor liniare
nite spe i e algebrei ve toriale. Pre izam ^nsa a expli itarea teoriei
oordonatelor impune ^n mod ne esar ordonarea elementelor unei baze.
^In ele e urmeaza, printr-o baza ^ntr-un spatiu ve torial nit dimensional se va ^ntelege o multime nita, ordonata, liniar independenta,
are genereaza spatiul respe tiv.
Fie Vn =K un spatiu ve torial si B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g o baza ^n a est
spatiu.
Teorema 4.1. Ori e ve tor v 2 Vn admite o uni a exprimare de
n
P
forma v =
i ei , u i 2 K; i = 1; n (des ompunerea lui v dupa
i=1
ve torii bazei).

Demonstrat
 ie. Deoare e Vn = L(B ), ori e ve tor v
 s ris a o ombinatie liniara de ve torii bazei, adi a

(1)

v=

n
X
i=1

2 Vn poate

i ei 2 K; i = 1; n:

Presupunem a ve torul v ar admite si o alta exprimare

(2)

v=

n
X
i=1

i0 ei ; i0 2 K; i = 1; n:

Prin s aderea membru u membru a relatiilor (1) si (2) obtinem

n
P
0 = (i i0 )ei . ^Intru ^at ve torii fei gi=1;n sunt liniar independenti,
i=1
rezulta i i0 = 0, i = 1; n, adi a i = i0 , i = 1; n.

 DATA

4. COORDONATELE UNUI VECTOR ^INTR-O BAZA

19

Numerele i ; i = 1; n se numes oordonatele ve torului v ^n raport

u baza B , iar bije tia f : Vn ! K n , f (v ) = (1 ; 2 ; : : : ; n ) se numeste
sistem de oordonate pe Vn .
Exemplul 4.2. ^In V = R 3 , v = (1 ; 2 ; 3 ) = 1 (1; 0; 0)+ 2 (0; 1; 0)+
3 (0; 0; 1), adi a 1 ; 2 ; 3 sunt to mai oordonatele ve torului v ^n
baza anoni a B = fe1 = (1; 0; 0); (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g.
^In ontinuare, presupunem a avem doua baze B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g
si B 0 = fe01 ; e02 ; : : : ; e0n g ^n V (dupa um stim ele au a elasi numar de
elemente).
Fie a um oordonatele ve torului e0i ^n baza B , notate prin
1i ; 2i ; : : : ; ni 2 K , adi a e0i = 1i e1 +
e + : : : + nien , 1
pentru i = 1; n.
0 2i 2
11 12 : : : 1n
B 21 22 : : : 2n C
Se formeaza astfel o matri e: C = B
din Mn (K ),
..
.. C
 ...
.
. A
n1 n2 : : : nn
numita matri ea de tre ere de la baza B la baza B 0 .
Se poate arata a matri ea de tre ere de la baza B 0 la baza B este
C 1 . ^In parti ular det C 6= 0.
Putem s rie formal: (e01 ; e02 ; : : : ; e0n ) = (e1 ; e2 ; : : : ; en )
C (4.1)
da a tinem seama a multipli area ij ei este multipli area ve torului
ei u s alarul ij . De ai i apare si pro edeul prin are se pot onstrui
toate bazele din V pornind de la o baza data B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g.
Propozitia 4.3. Da a B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g este o baza ^n V si
C 2 Mmn (K ) u detC 6= 0, atun i B 0 = fe01 ; e02 ; : : : ; e0n g obtinuta prin
formula (4.1) este o noua baza si ori e alta baza ^n V se obtine ^n a est
fel.

Sa vedem um se s himba oordonatele ve torilor orespunzatoare

unei baze, da a se s himba a easta baza u o alta.
Fie B si B 0 doua baze de mai sus si ve torul x 2 V . Des ompunem
ve torul x dupa ele doua baze si folosim formula (4.1): x = x1 e1 +
x2 e2 + : : : + xn en = x01 e01 + x02 e02 + : : : + x0n e0n = x01 ( 11 e1 + 21 e2 + : : : +
n1 en ) + x02 ( 12 e1 + 22 e2 + : : : + n2 en ) + : : : + x0n ( 1n e1 + 2n e2 + : : : +
nn en ) = (x01 11 + x02 12 + : : : + x0n 1n )e1 + : : : + (x01 n1 + x02 n2 + : : : +
x0n nn )en
Cum oordonatele lui x ^n baza B sunt uni determinate gasim a:

20

1. SPAT
 II VECTORIALE

8
>
x1
>
>
>
<x

= x01 11 + x02 12 + : : : + x0n 1n

2 = x01 21 + x02 22 + : : : + x0n 2n

....
>
..
>
>
>
:x
n

= x01 n1 + x02 n2 + : : : + x0n nn

0

sau a
1

x1
x01
B x2 C
B x0 C
B . C = C B .2 C ;
(4.2)
 .. A
 .. A
xn
x0n
unde C este matri ea de tre ere de la baza B la baza B 0 .
Exemplul 4.4. ^In R 3 , B = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g
si B 0 = fe01 = (1; 1; 1); e02 = (1; 1; 0); e03 = (1; 0; 0)g sunt doua baze.
Matri ea de tre ere de la baza B la baza B 0 este8 hiar matri ea obtinuta
0
>
<e1 = 1e1 + 1e2 + 1e3
pun^and pe oloane ve torii e01 ; e02 ; e03 , deoare e: e02 = 1e1 + 1e2 + 0e3 :
> 0
:
e3 = 1e1 + 0e2 + 0e3
Fie a um ve torul x = (2; 0; 2) are are oordonatele 2; 0; 2 ^n baza
B . Folosind formula (4.2), gasim oorodonatele
sale ^n baza B 0 :
8
0 1 0
1 0 1
0
0
0
>
2
1 1 1
x01
<x1 + x2 + x3 = 2
0A = 1 1 0A
x02 A sau x0 + x0 = 0
:
1
2
>
0
:
0
2
1 0 0
x3
x1 = 2
0
0
Sistemul are solutia x1 = 2; x2 = 2; x03 = 2, a estea ind oordonatele ve torului x ^n baza B 0 .
Observam a putem gasi dire t a este oordonate din egalitatea
x = (2; 0; 2) = x01 (1; 1; 1) + x02 (1; 1; 0) + x03 (1; 0; 0) de unde se ajunge la
a elasi sistem de e uatii liniare ^n x01 ; x02 ; x03 .
5. PROBLEME REZOLVATE
1. Fie V=K un spatiu ve torial, 0K 2 K si 0V 2 V elementele
neutre fata de adunare ^n ele doua multimi. Atun i:
a) 0K
v = 0V , 8x 2 V ;
b) k
0V = 0V , 8k 2 K ;
) ( 1)
v = v , 8v 2 V ;
d) k
( v ) = kv , 8k 2 K; v 2 V ;
e) k(v w) = kv kw, 8k 2 K; v; w 2 V ;
f) (k l)v = kv lv , 8k; l 2 K; v 2 V .
Solutie:Vom folosi^n rezolvare axiomele v1)-v4) din denitia spatiului
ve torial (Denitia 1.1) si subpun tele anterioare a olo unde este azul.
a) 0K v = (0K + 0K )v = 0K v + 0K v de unde, prin simpli are,
obtinem 0K v = 0V .
b) k0V = k(0V + 0V ) = k0V + k0V de unde, prin simpli are,
obtinem k0V = 0V .

5. PROBLEME REZOLVATE

21

) Din a), 0K v = 0V ) (( 1) + 1)v = 0V ) ( 1)v + v = 0V )

( 1)v = v .
d) Folosind ), k( v ) = k(( 1)v ) = [k( 1)v = [( 1)kv = ( k)v =
( 1)kv = (kv ).
e) k(v w) = k[v + ( w) = kv + k( w) = kv kw.
f) (k l)v = [k + ( l)v = kv + ( l)v = kv lv .

2. Aratati a multimea V = fa + b 2 + 3ja; b; 2 Qg este un

Q -spatiu ve torial si pre izati dimesiunea a estuia.
Solutie:Putem arata a V este spatiu ve torial prin dou
a metode:
veri ^and axiomelor spatiului ve torial din Denitia 1.1 sau arat^and
a V este subspatiu ve torial al R =Q .
Vom folosi ea p
de-a doua
p metoda, a eastapind mai
p rapida.
Fie v = a1 + b1 2 + 1 3 si w = a2 + b2 2 + 2 3, unde
a1 ; a2 ; b1 ; b2 ; 1 ; 2 2pQ dou
pa elemente din
p V sipk; l 2 Q . Atun i:
kv +plw = k(a1 +b1 2+
p 1 3)+l(a2 +b2 2+ 2 3) = (ka1 +la2)+(kb1 +
lb2 ) 2 + (k 1 + l 2 ) 3 2 V , deoare e ka1 + la2 ; kb1 + lb2 ; k 1 + l 2 2
Q , ind obtinute prin operatii algebri e u numere rationale. De i
V subspatiu ve torial al R =Q , adi a V=Q este la r^andul sau spatiu
ve torial.
^In eea e priveste dimensiunea lui V , se veri a usor a multimea
p p
f1; 2; 3g reprezinta o baza pentru V . ^In onse inta dimV = 3.
3. Veri ati da a multimile S1 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R 3 jx1 x2 +x3 = 5g
si S2 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R 3 jx1 + 2x2 3x3 = 0g reprezinta subspatii
ve toriale ^n spatiul R 3 =R .
Solutie:Observam a, de exemplu, x = (7; 3; 1) 2 S1 , dar 2x =
(14; 6; 2) 2= S1 , deoare e 14 6 + 2 6= 5. ^In onse inta S1 nu este
subspatiu ve torial ^n R 3 =R .
Consideram apoi x = (x1 ; x2 ; x3 ); y = (y1 ; y2 ; y3) 2 S2 (adi a
x1 + 2x2 3x3 = 0 si y1 + 2y2 3y3 = 0) si k; l 2 R . Atun i kx + ly =
(kx1 + ly1 ; kx2 + ly2 ; kx3 + ly3 ) si (kx1 + ly1 )+2(kx2 + ly2 ) 3(kx3 + ly3 ) =
k(x1 + 2x2 3x3 ) + l(y1 + 2y2 3y3 ) = k
0 + l
0 = 0, de i kx + ly 2 S2 ,
adi a S2 este subspatiu ve torial al spatiului R 3 =R .
4. ^In spat
real
multimea

 M2 (R ) onsider
 am 
 iul ve torial
S = fA = 10 11 ; B = 11 10 ; C = 10 01 g.


4
3

2 a o ombinatie liniara de ele2

a) S rieti matri ea E =
mentele lui S ;
b)Gasitio relatie ^ntre numerele reale a; b; ; d, astfel ^n ^at matri ea
D = a db sa poata  s risa a o ombinatie liniara de elementele
lui S .

22

1. SPAT
 II VECTORIALE

Fiea; b; 2
^n ^
at E 
= aA +bB + C . Atun i

 R astfel

4
2 = a 1 1 + b 1 1 + 1 1 de unde rezulta:
3
2
0 1
1 0
0 0



4
2 = a + b + a + b . Din a easta egalitate obtinem
3 2
b
a
a = 2; b = 3; = 3, de i E = 2A + 3B + 3C .
 b) Consider
 am k;
l; m 2 R astfel
 ^n ^
at D =
 kA + lB + mC )
a b =k 1 1 +l 1 1 +m 1 1 )
d
0 1
1 0
0 0
 Solutie:a)

8
=
>
>
>
<

l
a b = k + l + m k + l m . Atun i d = k
:
d
l
k
>
a
=
k
+
l
+
m
>
>
:
b=k+l m
Adun^and ultimele doua relatii obtinem a + b = 2(k + l) = 2( + d).
De i, relatia autata este a + b = 2( + d).

5. Fie B = fe1 = (2; 1; 6); e2 = (3; 2; 5); e3 = (2; 3; 2)g. Veri ati
da a B este o baza a spatiului ve torial R 3 =R si, ^n az armativ,
determinati oordonatele ve torului v = (6; 5; 10) ^n baza B .
Solutie:Veri am liniar independenta ve torilor din B .
Pentru a easta, onsideram o ombinatie liniara: k1 e1 + k2 e2 + k3 e3 = 0,
u k1 ; k2 ; k3 2 R . Atun i: k1 (2; 1; 6) + k2 (3; 2; 5) + k3 (2; 3; 2) = 0 )
(2k1 + 3k2 + 2k3 ; k1 + 2k2 + 3k3 ; 6k1 + 5k2 28k3 ) = 0, de unde rezulta
>
<2k1 + 3k2 + 2k3 = 0
sistemul de trei e uatii, u trei ne unos ute: k1 + 2k2 + 3k3 = 0 .
>
:
6k1 + 5k2 2k3 = 0

 2 3 2 


Determinantul matri ei sistemului este  1 2 3  = 8 6= 0 si,
 6 5
2
deoare e sistemul este unul omogen rezulta a a esta are solutia uni a
k1 = k2 = k3 = 0. ^In onse inta, B este o multime liniar independenta
u ardB = 3 ^n spatiul ve torial de dimensiune 3, R 3 =R , adi a B este
o baza ^n a est spatiu.
Pentru a determina oordonatele ve torului v ^n a easta baza, onsideram egalitatea v = v1 e1 + v2 e2 + v3 e3 , v1 ; v2 ; v3 2 R ind oordonatele autate. Atun i (6; 5; 10) = v1 (2; 1; 6)+v2(3; 2; 5)+v3(2; 3; 2) )
(2v1 + 3v2 + 2v3 ; v81 + 2v2 + 3v3 ; 6v1 + 5v2 2v3 ) = (6; 5; 10), de unde
>
<2v1 + 3v2 + 2v3 = 6
.
rezulta sistemul: v1 + 2v2 + 3v3 = 5
>
:
6v1 + 5v2 2v3 = 10
Prin rezolvarea a estuia obtinem v1 = 2, v2 = 0, v3 = 1, adi a
to mai oordonatele lui v ^n baza B .

5. PROBLEME REZOLVATE

23

6. Aratati a da a (Vi )i=1;1 este un sir res ator de subspatii

1
S
ve toriale ale spatiului V=K atun i W = Vi este subspatiu ve torial
i=1
al lui V .
Solutie:(Vi )i=1;1 sir res 
ator de multimi, adi a V1  V2  V3  : : :
sau, u alte uvinte, da a i  j atun i Vi  Vj .
Fie v; w 2 W si k; l 2 K . Cum v; w 2 W rezulta a exista i; j 2 N 
astfel ^n ^at v 2 Vi si w 2 Vj . Putem presupune, fara a restr^ange
generalitatea problemei a i  j . Atun i Vi  Vj de unde obtinem v 2
Vj . Deoare e Vj subspatiu ve torial al lui V rezulta ku + lw 2 Vj  W ,
de i W subspatiu ve torial al lui V .
7. ^In spatiul ve torial real R 3 se onsidera sistemele de ve tori
B = fe1 = (1; 1; 0); e2 = (1; 0; 0); e3 = (1; 2; 3)g si
B 0 = fe01 = (1; 3; 3); e02 = (2; 2; 3); e03 = (6; 7; 9)g.
a) Aratati a B si B 0 sunt baze si determinati matri ea de tre ere
de la B la B 0 .
b) Determinati oordonatele ve torului v = 2e1 + 5e2 + 7e3 ^n baza
B0.
Solutie:Veri am liniar independenta ve torilor din B .
Pentru a easta onsideram ombinatia liniara u s alari reali,
1 e1 + 2 e2 + 3 e3 = 0 ) 1 (1; 1; 0) + 82 (1; 0; 0) + 3 (1; 2; 3) =
>
<1 + 2 + 3 = 0
= (1 + 2 + 3 ; 1 + 23 ; 33 ) = 0 ) 1 + 23 = 0
>
:
33 = 0
Rezolv^and sistemul obtinem 1 = 2 = 3 = 0, de unde B sistem liniar
independent ^n R 3 si ardB = dim(R 3 =R ) = 3, de i B baza.
Remar am faptul a, veri area liniar independentei unui astfel de
sistem de ve tori revine la rezolvarea unui sistem de e uatii omogen a
arui matri e are pe oloane omponentele ve torilor din sistemul onsiderat. Atun i ^and a easta matri e este patrati a putem de ide da a
sistemul de ve tori este liniar independent ^n fun tie de valoarea determinantului matri ei sistemului. Astfel, da a valoarea determinantului
este diferita de 0 sistemul de ve tori este liniar independent (sistemul
omogen aso iat are doar solutia banala), iar ^n az ontrar, sistemul de
ve tori este liniar dependent.
De exemplu pentru a studia liniar indendenta lui B 0 al ulam
 1 2 6 


determinantul:
=  3 2 7 . Obtinem
= 3 6= 0, de unde de 3 3 9 
0
du em a B liniar independent, de i B 0 baza.
Pentru a determina matri ea de tre ere de la B la B 0 gasim
oordonatele ve torilor e01 ; e02 ; e03 ^n baza B .

24

1. SPAT
 II VECTORIALE

Consideram e01 = a118e1 + a21 e2 + a31 e3 ) (1; 3; 3) = (a11 + a21 +

>
<a11 + a21 + a31 = 1
a31 ; a11 + 2a31 ; 3a31 ) ) a11 + 2a31 = 3
:
>
:
3a31 = 3
Rezolv^and a est sistem obtinem a11 = 1; a21 = 1; a31 = 1.
Similar, e02 = a12 e1 + a22 e2 + a32 e3 si obtinem din nou un sistem de
trei e uatii u trei ne unos ute u solutiile a12 = 0; a22 = 1; a32 = 1, iar
din egalitatea e03 = a13 e1 + a23 e2 + a33 e3 obtinem a13 = 1; a23 = 2; a33 =
3.
0
1
1 0 1
Atun i matri ea de tre ere de la B la B 0 este A =  1 1 2A.
1 1 3
0 1
0 01
2
x1
b) Consideram X = 5A si X 0 = x02 A oordonatele ve torului x
7
x03
0
relativ la baza B , respe tiv la baza B . Atun i X = AX 0 , unde A este
matri ea de tre ere de la B la B 0 , determinata anterior.
Din e uatia matri eala X = AX 0 obtinem X 0 = A 1 X .
Matri ea A este
a, deoare e
det(A) = 01 6= 0. Cal ul^a1
nd,
0 inversabil
1
1 1 1
1 1 1
obtinem A 1 =  5 2 3 A. Atun i X 0 =  5 2 3 A

2 1
1
2 1
1
0 1 0 1
2
0
5A = 1A. ^In onse int
a oordonatele ve torului x ^n baza B 0 sunt
7
2
(0; 1; 2), de i x = e02 + 2e03 .
8. ^In spatiul ve torial real al polinoamelor ^n nedeterminata X u
oe ienti reali, R [X , onsideram submultimile S1 = fp 2 R [X jp(1) =
0g si S2 = fp 2 R [X jp(1) = 5g. Veri ati da a a estea sunt subspatii
ve toriale ^n spatiul R [X .
Solutie:

Fie p; q 2 S1 , adi a p(1) = 0 si q (1) = 0, si ;  2 R . Veri am da a

p + q 2 S1 . Pentru a easta al ulam (p + q )(1) = p(1)+ q (1) =

0+ 
0 = 0. ^In onse inta, S1 este subspatiu ve torial al lui R [X =R .
Fie a um p; q 2 S2 , adi a p(1) = 5 si q (1) = 5, si ;  2 R .
Veri am da a p + q 2 S2 . Pentru a easta al ulam (p + q )(1) =
p(1) + q (1) = 
5 + 
5. De exemplu, pentru  = 1 si  = 2
obtinem (p + q )(1) = 1
5 + 2
5 = 15 6= 5, de i p + 2q 62 S2 . ^In
onse inta, S2 nu este subspatiu ve torial al spatiului R [X =R .
0 ; V 00 spatii ve toriale^n R 3 =R , u dimV 0 = 1, dimV 00 = 2
9. a) Fie
V
si V 0 * V 00 . Aratati a R 3 = V 0  V 00 .

6. PROBLEME PROPUSE

25

b) Fie V 0 = f(x; y; z; t) 2 R 4 jx + y z t = 0g si V 00 = f(x; y; z; t00) 2

R 4 jx y z + t = 0g subspatii ve toriale ^n R 4 =R . Aratati a V 0 + V =
R 4 , dar suma nu este una dire ta.
Solutie:a) Folosim relatia (1) dim(V 0 + V 00 ) = dim(V 0 ) + dim(V 00 )
dim(V 0 \ V 00 ). Adaugam a esteia observatia a:
dim(V 0 + V 00 ) > maxfdim(V 0 ); dim(V 00 )g, pentru V 0 * V 00 .
Atun i dim(V 0 + V 00 ) > 2, si deoare e V 0 + V 00 este subspatiu ve torial
al spatiului R 3 are are dimensiunea 3, rezulta a dim(V 0 + V 00 ) = 3,
adi a V 0 + V 00 = R 3 . ^In plus, din (1) rezulta si a dim(V 0 \ V 00 ) = 0,
de i V 0 \ V 00 = f0g. ^In onse inta R 3 = V 0  V 00 .
b) Da a privim relatia x + y z t = 0, are ara terizeaza elementele din V 0 a o e uatie u patru ne unos ute, putem s rie V 0 =
f( y + z + t; y; z; t)jy; z; t 2 Rg. Evident dim(V 0) = 3.
Similar V 00 = f(y + z t; y; z; t)jy; z; t 2 Rg(si dim(V 00 ) = 3.
x+y z t=0
Pe de alta parte V 0 \ V 00 = f(x; y; z; t) 2 R 4 j
g.
x y z+t=0
Adun^and ele doua e uatiile ale sistemului rezultat obtinem 2x 2z =
0, de unde x = z . Atun i y = t si de i V 0 \ V 00 = f(x; y; x; y )jx; y 2 Rg
subspatiu al spatiului R 4 u dim(V 0 \ V 00 ) = 2.
Atun i, folosind relatia dim(V 0 + V 00 ) = dim(V 0 ) + dim(V 00 )
dim(V 0 \ V 00 ) obtinem dim(V 0 + V 00 ) = 3 + 3 2 = 4 si V 0 + V 00
ind un subspatiu ve torial ^n R 4 rezulta a V 0 + V 00 = R 4 . Dar, din
dim(V 0 \ V 00 ) = 2 rezulta V 0 \ V 00 6= f0g, de i suma nu este una dire ta.

6. PROBLEME PROPUSE
1. Aratati a, da a V1 si V2 sunt spatii ve toriale peste orpul K ,
atun i V = V1  V2 este spatiu ve torial peste K ^mpreuna u operatiile:
(x + y ) + (x0 + y 0) = (x + x0 ; y + y 0 ); 8(x; y ); (x0; y 0) 2 V; si
k(x; y ) = (kx; ky ); 8k 2 K; (x; y ) 2 V:
2. Fie S un sistem de ve tori ^n spatiul ve torial V=K . Aratati a:
a) da a S este liniar independent, atun i ori e subsistem S 0  S
este liniar independent;
b) da a S este liniar dependent, atun i ori e multime de ve tori
S 00  V , u S  S 00 este liniar dependenta;
) da a 0 2 S atun i S este liniar dependent;
d) da a S este liniar dependent atun i 9v 2 S astfel ^n ^at v se poate
s rie a o ombinatie liniara a elorlalti ve tori din S .
3. a) Aratati a da a K este un orp omutativ iar L este un
sub orp al lui K , atun i K poate  organizat a un L spatiu ve torial.
b) Da a, ^n plus, L este sub orp propriu al lui K , atun i L nu poate
 organizat a spatiu ve torial peste K .

26

1. SPAT
 II VECTORIALE

4. a) Aratati a V1 = f(x; 0)jx 2 Rg si V2 = f(0; y )jy 2 Rg sunt

subspatii ve toriale ale R 2 =R , dar V1 [ V2 nu este subspatiu ve torial
^n R 2 =R .
b) Fie V 0 = f(x; y ) 2 R 2 j3x 2y = 0g si V 00 = f(x; y ) 2 R 2 j2x + y =
0g subspatii ve toriale ^n R 2 . Aratati a V 0  V 00 = R 2 .
5. Pe R + onsideram legile de ompozitie:

: R +  R + ! R + , (x; y) ! x
y a lege interna si
 : R  R + ! R + , (; x) ! x a operatie externa.
Aratati a (R + ;
; ) este spatiu ve torial real.
0

a b

6. Aratati a S = f a 0 A ja; b; 2 Rg este subspatiu
b 0 0
ve torial al spatiului ve torial real M3 (R ) si pre iazati o baza a lui S .
7. ^In spatiul ve torial real al fun tiilor ontinue f : [a; b
CR ([a; b), onsideram submultimile:

S1 = ff

! R,

Rb

2 CR([a; b)j f (x)dx = 0g si

a

Rb

S2 = ff 2 CR ([a; b)j f (x)dx = (b a)f ( a+2 b )g. Veri ati da a

a
a estea sunt subspatii ve toriale ^n CR ([a; b).
8. Studiati liniar independenta sistemelor de ve tori:
a) S = fv1 = (3; 1; 2); v2 = ( 1; 0; 1); v3 = (0; 2; 3)g ^n spatiul
ve torial R 3 =R .
b) S = ff (t) = e2t ; g (t) = t2 ; h(t) = tg ^n spatiul ve torial real al
fun tiilor f : R ! R .
9. Dati exemplu de:
a) un spatiu ve torial de dimensiune n 2 N  ;
b) un spatiu ve torial innit dimensional;
p p
) un spatiu ve torial pentru are multimea f1; 3; 5g reprezinta
o baza.
10. Sa se arate a B1 = f1; 1 + X; 1 + X 2 ; 1 + X 3 g si B2 =
f1 + X 2 ; X + X 2; 2X 2; X 2 + X 3g sunt baze ^n spatiul ve torial real al
polinoamelor u oe ienti reali ^n nedeterminata X de grad el mult
3. Sa se gaseas a oordonatele polinomului p(X ) = X 3 + X 2 2X + 3
^n bazele B1 , respe tiv B2 .

CAPITOLUL 2

Ve tori liberi
1. Segmente orientate. Ve tori liberi
Fie E3 spatiul tridimensional al geometriei elementare; elementele
a estui spatiu le vom numi pun te. Ori e doua pun te distin te vor
determina o uni a dreapta.
Denitia 1.1. Se numeste segment orientat, ori e pere he ordonata (A; B ) 2 E3 E3 . Pun tele A si B se vor numi originea si respe tiv,
extremitatea segmentului. Segmentul orientat u a este extremitati se
!
noteaza si u AB .
Da a pun tele A si B sunt distin te, atun i a estea determina o
dreapta numita dreapta suport a segmentului si notata AB .
Da a originea si extremitatea unui segment orientat oin id se obtine
!
segmentul orientat nul, notat 0 .

Observatii

1. Dreapta suport a segmentului orientat nul este nedeter-

minata.
!
2. Pentru ori e pun t A 2 E3 , (A; A) = 0 .
! !
3. AB = 0 , A = B
Denitia 1.2. Doua drepte din E3 au a eeasi dire tie da a sunt
paralele sau oin id.
Teorema 1.3. Relatia binara \a eeasi dire tie" este o relatie de
e hivalenta pe multimea dreptelor din spatiu.
Demonstratia se rezuma la veri area proprietatilor unei relatii
de e hivalenta (re exivitate, simetrie si tranzitivitate) pentru relatia
\a eeasi dire tie" si o lasam ititorului.
Clasa de e hivalenta a unei drepte, rezultata prin fa torizare pe
multimea dreptelor din spatiu ^n raport u relatia de \a eeasi dire tie",
se va numi dire tia dreptei respe tive.
27

28

2. VECTORI LIBERI

Astfel o \dire tie" este o familie de drepte paralele, ori e dreapta

din familie ind un reprezentant al a esteia.
Denitia 1.4. Doua segmente orientate nenule au a eesi dire tie
da a dreptele lor suport sunt paralele sau oin id.
Teorema 1.5. Relatia binara \a eeasi dire tie" este o relatie de
e hivalenta pe multimea segmentelor orientate nenule.

Demonstratia se rezuma din nou la veri area proprietatilor relatiei

de e hivalenta.
Observatie. Pentru segmente orientate nenule, dire tiile sunt lasele
de e hivalenta ale dreptelor suport, relativ la relatia \a eeasi dire tie"
pentru drepte.
Observatii. 1. Ori are dou
a segmente orientate nule au a eeasi
dire tie.
2. Dire tia unui segment orientat nul este nedeterminata.
Pe o dreapta se pot stabili doua si numai doua sensuri de par urgere
notate prin sageti.
Denitia 1.6. Se numeste dreapta orientata o dreapta pentru
are s-a stabilit un sens de par urgere.
!
Observatia 1.7. Ori e segment orientat AB determin
a un sens de
par urgere al dreptei suport AB si anume: sensul de la A atre B .
Pentru segmente orientate u a eeasi dire tie, putem deni relatia
\a elasi sens".
Denitia 1.8. a) Doua segmente orientate nenule u a eeasi dreapta
suport au a elasi sens da a sensurile determinate de ele pe dreapta suport oin id.

b) Doua segmente orientate nenule paralele au a elasi sens da a, ^n

planul determinat de dreptele suport, extremitatile lor se a a ^n a elasi
semiplan fata de dreapta are uneste originile segmentelor.

Teorema 1.9. Relatia binara \a elasi sens" este o relatie de

e hivalenta pe multimea segmentelor orientate nenule u a eeasi dire tie.

1. SEGMENTE ORIENTATE. VECTORI LIBERI

29

1. Relativ la relatia \a elasi sens" pe multimea segmentelor orientate u a eeasi dire tie, exista doar doua lase de
e hivalenta: sensul initial dat de un segment orientat nenul si opusul
a estuia. O dire tie ^mpreuna u unul din ele doua sensuri posibile se
numeste dire tie orientata.
2. Sensul unui segment orientat nul este nedeterminat.
Denitia 1.10. Se numeste lungimea (norma, modulul) unui
!
segment orientat AB , distanta de la pun tul A la pun tul B , adi a
lungimea segementului neorientat [AB .
!
!
Vom nota lungimea ve torului AB u kAB k.
Observatie. Lungimea unui segment orientat este un num
ar real
pozitiv. Un segment orientat are lungimea zero da a si numai da a
este segmentul nul.
Denitia 1.11. Doua segmente orientate au a eeasi lungime da a
segmentele neorientate orespunzatoare lor sunt ongruente.
Teorema 1.12. Relatia binara \a eeasi lungime" este o relatie de
Observatii.

e hivalenta pe multimea segmentelor orientate din spatiu.

Demonstrat
 ie. Din Denitia 1.11. si faptul 
a relatia de
ongruenta a segmentelor neorientate este o relatie de e hivalenta
rezulta on luzia.
Denitie 1.13. Doua segmente orientate nenule se numes
e hipolente da a au a eeasi dire tie, a elasi sens si a eeasi lungime.
!
!
! !
Vom nota faptul a AB este e hipolent u CD prin AB  CD.
Teorema 1.14. Relatia binara de e hipolenta este o relatie de
e hivalenta pe multimea segmentelor orientate nenule.
Demonstrat
 ie. ^In onditiile Denitiei 1.13, on luzia rezult
a din
Teoremele 1.5, 1.8, 1.12.
^In plus, relatia se poate extinde la multimea tuturor segmentelor
orientate din spatiu, onvenind a ori are doua segemente orientate
nule sunt e hipolente. Relatia extinsa ram^ane relatie de e hivalenta.
Denitie 1.15. Clasele de e hivalenta ale segmentelor orientate
relativ la relatia de e hipolenta se numes ve tori liberi.
Un ve tor liber va  ara terizat de i de dire tie, sens si lungime,
a estea ind dire tia, sensul si lungimea omuna a segmentelor orientate reprezentative.
Ve torii liberi se noteaza, de obi ei, u litere mi i u bara deasupra:
a; b; ; : : :, iar ^n desen se reprezinta printr-un segment orientat ales a
reprezentant. Astfel ve torii liberi se mai noteaza si prin AB , CD; : : :.,
!
si putem spune a AB 2 AB .
Ve torul liber orespunzator lasei segmentelor orientate nule se
numeste ve torul nul si se noteaza u 0.
Lungimea ve torului liber a se va nota prin kak.
Multime ve torilor liberi din spatiul tridimensional o vom nota u
V3 .

30

2. VECTORI LIBERI

Denitia 1.16. Se numeste versor ori e ve tor liber de lungime

1. Un versor se noteaza, de obi ei, u e. (dar si u i, j , k).
Denitia 1.17. Doi ve tori liberi are au a eeasi dire tie se numes
oliniari.
Doi ve tori oliniari are au a eeasi lungime si sensuri opuse se
numes ve tori opusi.
Da a a este un ve tor liber atun i opusul a estuia se noteaza a.
Doi ve tori liberi sunt egali da a reprezentantii lor sunt e hipolenti.
Propozitie 1.18. Multimile E3 si V3 se a a ^ntr-o orespondenta
bije tiva, uni determinata de xarea unui pun t O 2 E3 .
Demonstrat
 ie. Fie O 2 E3 un pun t xat numit origine.
Ori arui pun t M 2 E3 ^i orespunde un uni ve tor liber v 2 V3 ,
!
segmentul orientat OM ind un reprezentant al a estuia.
Re ipro , ori arui ve tor liber v 2 V3 ^i orespunde un uni pun t
!
M 2 E3 astfel ^n ^at OM sa e un reprezentant al lui v .
^In onse inta, orespondenta bije tiva ^ntre multimile E3 si V3 este
pusa ^n evidenta.
Ve torul liber v = OM se numeste ve torul de pozitie al pun tului M relativ la originea O.

2. Operatii u ve tori liberi

^In a est paragraf vom introdu e pe multimea ve torilor liberi din
spatiu V3 doua operatii: adunarea ve torilor si ^nmultirea ve torilor u
s alari reali si vom arata a V3 este un spatiu ve torial real ^n raport
u a este operatii.
2.1. Adunarea.
Denitia 2.1. Fie a si b doi ve tori liberi. Pentru a aduna ei doi
ve tori putem utiliza una din urmatoarele doua reguli e hivalente:
!
1) Regula triunghiului: da a OA este un reprezentant al ve toru!
lui a si AB este un reprezentant al ve torului b, ve torul liber av^and
!
a reprezentant segmentul orientat OB se numeste suma ve torilor a
! ! !
si b. ^In a este onditii putem s rie: = a + b sau OB = OA + AB .

2. OPERAT
 II CU VECTORI LIBERI

31

2) Regula paralelogramului: da a OA 2 a si OB 2 b astfel ^n ^at

! !
segmentele orientate OA si OB determina un paralelogram, atun i
!
diagonala OC a a estui paralelogram este un reprezentant al ve torului
liber = a + b, numit suma ve torilor a si b.

Observatia 2.2. Adunarea ve torilor liberi + : V3  V3 ! V3 , are

aso iaza e arei pere hi de ve tori liberi (a; b), ve torul liber a + b,
este lege de ompozitie interna pe V3 . Se poate arata a ve torul liber
= a + b nu depinde de alegerea pun tului O, de i legea este bine
denita.
Teorema 2.3. (V3 ; +) este grup omutativ.
Demonstrat
 ie. Vom demonstra axiomele grupului omutativ
folosind denitia de mai sus si reprezentari geometri e sugestive.
1) aso iativitatea: a + (b + ) = (a + b) + ; 8a; b; 2 V3 .
! !
!
Alegem OA, AB , respe tiv BC a reprezentanti ai ve torilor liberi
!
a, b, respe tiv . Atun i OC este reprezentant at^at pentru a + (b + )
^at si pentru (a + b) + asa um reiese si din gurile:

32

2. VECTORI LIBERI

2) omutativitatea: a + b = b + a; 8a; b 2 V3 . Aleg^and OA 2 a si

!
OB 2 b omutativitatea reiese din reprezentarea geometri a:

Din regula paralelogramului, OC este reprezentant pentru a + b, iar

din regula triunghiului (din triunghiul OBC, tin^and ont de faptul a
!
!
BC 2 a), OC este un reprezentant pentru b + a.
3) Evident, 0 este element neutru pentru adunarea ve torilor, adi a
a + 0 = 0 + a = a; 8a 2 V3 .
4) Evident, ori e element a 2 V3 admite simetri , si anume opusul
sau, ( a) 2 V3 , adi a a + ( a) = ( a + a) = 0; 8a 2 V3 .
Aso iativitatea adunarii ve torilor liberi permite generalizarea
regulii triunghiului, pentru n  3 ve tori, obtin^andu-se regula
poligonului str^amb.
Denitia 2.4. Da a a1 ; a2 ; : : : ; an sunt n  3 ve tori liberi si
!
!
!
OA1 2 a1 ; A1 A2 2 a2 ; : : : ; An 1 An 2 an , atun i suma ve torilor
!
a1 ; a2 ; : : : ; an este ve torul liber al arui reprezentant este OAn . ^In
! !
!
a este onditii, s riem = a1 + a2 + : : : + an sau OAn = OA1 + A1 A2 +
!
: : : + An 1 An .

2. OPERAT
 II CU VECTORI LIBERI

33

Denim ^n ele e urmeaza diferenta ve torilor liberi a operatie

derivata din adunare.
^In grupul omutativ (V3 ; +), e uatia b + x = a are solutia uni a
x = a + ( b), pe are o notam a b si o numim diferenta dintre
ve torul a si ve torul b.
!
!
!
Astfel, da a OA 2 a si OB 2 b, atun i BA este reprezentant al
ve torului liber a b.
2.1. ^Inmultirea u s alari.
Fie V3 grupul aditiv omutativ al ve torilor liberi din spatiu.
Vom introdu e o lege de ompozitie externa, adi a o fun tie de la
R  V3 la V3 numita ^nmultirea unui ve tor liber u un s alar,
denita astfel:
Denitia 2.5. Fie  2 R si a 2 V . Atun i:
a) 
a = 0, da a  = 0 sau a = 0;
b) 
a este un ve tor de a eeasi dire tie si a elasi sens u a si u
lungimea kak, da a  > 0;
) 
a este un ve tor de a eeasi dire tie dar de sens opus lui a si
u lungimea kak, da a  < 0.
Evident, ^n toate a este situatii 
a este oliniar u a si kak =
jjkak.
Teorema 2.6. (V3 ; +;
) este spatiu ve torial real.
Demonstrat
 ie. Am ar
atat ^n Teorema 2.3 a (V3 ; +) este grup
omutativ. Justi am ^n ele e urmeaza elelalte axiome din denitia
spatiului ve torial.
1) 1
a = a; 8a 2 V3 este evidenta.
2) ( )a = (a); 8;  2 R ; a 2 V3 .
Se demonstreaza imediat folosind denitia de mai sus si onsider^and
situatiile orespunzatoare semnelor s alarilor  si  .
3) ( +  )a = a + b; 8;  2 R ; a 2 V3 .
Este din nou imediata u a eleasi onsiderente a mai sus.

34

2. VECTORI LIBERI

4) (a + b) = a + b; 8 2 R ; a; b 2 V3 .
Da a  = 0 egalitatea este evidenta.
Vom fa e demonstratia ^n azul  > 0, azul  < 0 ind similar.
!
!
!
Fie OA 2 a si AB 2 b. Atun i OB este reprezentant pentru ve torul suma a + b.!
Consideram OC reprezentant pentru a si OD reprezentant pentru
(a + b). Din reprezentarea geometri a:

rezulta asemanarea triunghiurilor OAB si OCD (au un unghi omun,

! !
iar laturile a estuia sunt proportionale). Atun i AB jjCD si CD =
!
AB , adi a CD este reprezentant pentru b. ^In onse inta, OD este
reprezentant si pentru a + b si astfel, demonstratia este ^n heiata.

3. Coliniaritate si oplanaritate

^In a est paragraf vom parti ulariza notiunile de subspatiu ve torial,
dependenta si independenta liniara, baza, dimensiune si oordonate,
pentru spatiul ve torial real al ve torilor liberi din spatiu V3 .
Observatia 3.1. Ori arui ve tor a 6= 0 i se poate aso ia un versor
1
a0 =
kak a, numit versorul lui a.
^Intr-adevar ka0 k = k 1 ak = 1 kak = 1, adi a a0 este versor. ^In
kak
kak
a este onditii putem s rie a = kaka0 .
Teorema 3.2. Fie a; b 2 V3 . Da a a si b sunt oliniari, b 6= 0,
atun i exista un uni s alar real t astfel ^n ^at b = ta.
Demonstrat
 ie.

^In baza observatiei anterioare putem s rie a = kaka0 ; b = kbkb0 ,

unde a0 si b0 sunt versorii aso iati ve torilor liberi a si b. Evident,
a esti versori au a eeasi dreapta suport, de i pot  egali sau opusi.

3. COLINIARITATE S
 I COPLANARITATE

35

1
kbk a, de i
Da a a0 = b0 atun i b = kbkb0 = kbka0 = kbk a =
kak kak
k
bk
exista t =
kak 2 R, astfel ^n ^at b = ta.
1
kbk a,
Da a a0 = b0 atun i b = kbkb0 = kbka0 = kbk a =
kak
kak
kbk 2 R, astfel ^n ^at b = ta.
de i exista t =
kak
Conse inta 3.3. Multimea tuturor ve torilor oliniari u un ve tor nenul xat a, V1 = fb 2 V3 j9t 2 R astfel ^n ^at b = tag este un
subspatiu ve torial de dimensiune 1 ^n V3 .
Demonstrat
 ie. Fie ;  2 R si b1 ; b2 . Atun i b1 + b2 2 V1
deoare e:
b1 2 V1 ) 9t1 2 R astfel ^n ^at b1 = t1 a
b2 2 V1 ) 9t2 2 R astfel ^n ^at b2 = t2 a
+ t )a 2 V1 .
De i b1 + b2 = (t
| 1 {z }2
2R

Evident fag genereaza V1 , de i dim(V1 ) = 1.

Sa observa si a, da a a si b sunt doi ve tori liberi oliniari, adi a
exista t 2 R astfel ^n ^at b = ta, atun i b ta = 0, de i ve torii a
sunt liniar dependenti. Astfel, oliniaritatea a doi ve tori liberi este
e hivalenta u dependenta liniara a a estora.
Teorema 3.4. Ve torii liberi a; b; 2 V3 sunt oplanari da a si
numai da a sunt liniar dependenti.

Da a el putin unul dintre ei trei ve tori este nul

e hivalenta este triviala, asa a ^n ontinuare ^i vom presupune nenuli.
\)": Presupunem a a; b; sunt oplanari. Atun i a poate  des ompus a suma de doi ve tori oliniari u b, respe tiv . Des om!
!
!
punerea se realizeaza aleg^and reprezentantii OA 2 a; OB 2 b; OC 2
si onstruind paralele la OC si OB prin pun tul A, are interse teaza
! !
OB ^n D, respe tiv OC ^n E . Segmentele orientate OD si OE sunt
reprezentanti pentru ei doi ve tori din des ompunerea lui a pe are ^i
notam u ab , respe tiv a . Atun i a = ab + a .
Demonstrat
 ie.

36

2. VECTORI LIBERI

Deoare e b si ab sunt oliniari din Teorema 3.1, rezulta a exista t1 2 R

astfel ^n ^at ab = t1 b. Similar, exista t2 2 R astfel ^n ^at a = t1 . Atun i
a = t1 b + t2 ) a t1 b t2 = 0, de i a; b; sunt liniar dependenti.
\(": Presupunem a; b; liniar dependendeti, adi a exista t1 ; t2 ; t3 2
R nu toti nuli, astfel ^n ^at t1 a + t2 b + t3 = 0.
t
t
Presupunem t1 6= 0. Atun i a = 2 b 3 . De ai i rezulta a a
t1
t1
t
t
este oliniar u ve torul suma al ve torilor b1 = 2 b si 1 = 3 . Dar
t1
t1
b1 oliniar u b si 1 oliniar u , de i a; b; oplanari.
Conse inta 3.5. Multimea tuturor ve torilor oplanari u doi ve tori
ne oliniari a si b, V2 = f 2 V3 j9s; t 2 R astfel ^n ^at = sa + tbg este
un subspatiu ve torial de dimensiune 2 ^n V3 :
Demonstrat
 ie. Demonstratia este asem
anatoare u ea a
Conse intei 3.3, ind o simpla veri are a denitiei subspatiului ve torial.
Evident fa; bg onstituie un sistem de generatori pentru V2 si ind
ne oliniari sunt liniar independenti, de i formeaza o baza pentru V2 si
atun i dim(V2 ) = 2.
Dedu em din ele pre izate anterior si a ori are trei ve tori liberi
ne oplanari sunt liniar independenti.
Teorema 3.6. Dimensiunea spatiului ve torial al ve torilor liberi
V3 este egala u 3.
Demonstrat
 ie. Arat
am a trei ve tori ne oplanari a; b; alesi
aleator formeaza o baza pentru V3 .
Fiind ne oplanari ei trei ve tori sunt liniar independenti de i
ram^ane de demonstrat faptul a a estia onstituie un sistem de generatori pentru V3 . Pentru a easta, onsideram un alt ve tor liber d 2 V3 si
! ! ! !
OA; OB; OC; OD, reprezentanti ai ve torilor a; b; , respe tiv d. Atun i
ve torul d se poate des ompune dupa dire tiile ve torilor a; b si a
d = da + db + d . Des ompunerea se realizeaza onstruind prin D plane
paralele u planele (BOC ); (COA); (AOB ) are interse teaza dreptele
! ! !
OC; OA, respe tiv OB ^n pun tele D1 ; D2 ; D3 . Atun i OD1 , OD2 , OD3
sunt reprezentanti pentru da ; db, d .

4. PROIECT
 II ORTOGONALE ALE UNUI VECTOR LIBER

37

Deoare e da oliniar u a, db oliniar u b si d oliniar u , rezulta a

exista d1 ; d2 ; d3 2 R astfel ^n ^at da = d1 a, db = d2 b si d = d3 . Atun i
d = d1 a + d2 b + d3 si demonstratia este ^n heiata.
Sistemul de s alari (d1 ; d2 ; d3 ) din demonstratia anterioara reprezinta
oordonatele ve torului d ^n baza fa; b; g. ^In a este onditii se
foloses s rierile d = (d1 ; d2 ; d3) si d(d1 ; d2 ; d3).
Baza anoni a ^n V3 este formata din trei versori i; j; k are au
proprietatea a dreptele suport ale reprezentantilor a estora sunt perpendi ulare doua ^ate doua. Coordonatele unui ve tor liber ^n baza
anoni a se numes oordonate eu lidiene.
Consideram, ^n ele din urma, ve torii liberi u = (u1 ; u2; u3 ) si v =
(v1 ; v2 ; v3 ), oordonatele a estora ind exprimate ^ntr-o baza oare are
din V3 . Atun i:
1) u = v , u1 = v1 ; u2 = v2 ; u3 = v3 ;
2) u + v = (u1 + v1 ; u2 + v2 ; u3 + v3 );
3) v = (v1 ; v2 ; v3 );
4) u si v sunt oliniari da a si numai da a oordonatele lor sunt
proportionale.

4. Proie tii ortogonale ale unui ve tor liber

Fie D o dreapta si a 2 V3 un ve tor liber. Consideram AB 2 a si

onstruim prin A si B , planele P1 si P2 perpendi ulare pe dreapta D.
Notam fA0 g = D \ P1 si fB 0 g = D \ P2 .

Se poate arata a ve torul liber a0 , av^and a reprezentant segementul

!
orientat A0 B 0 nu depinde de reprezentantul ales pentru a.
Ve torul liber a0 se numeste proie tia ortogonala a ve torului a
pe dreapta D si se noteaza D (a).
Se poate demonstra a da a D1 si D2 sunt doua drepte paralele, iar
a este un ve tor liber atun i D1 (a) = D2 (a). ^In onse inta proie tia
ortogonala a unui ve tor liber pe o dreapta depinde numai de dire tia
a esteia. Da a notam u u ve torul liber are da dire tia unei drepte

38

2. VECTORI LIBERI

D, putem vorbi despre proie tia ortogonala a lui a pe u pe are o notam

u (a).
Prezentam proprietatile de aditivitate si omogenitate ale a estei
proie tii ^n propozitia urmatoare, demonstratia ram^an^and ititorului.
Propozitia 4.1. Da a u 2 V3 nf0g este un ve tor liber atun i:
a) u (a + b) = u (a) + u (b); 8a; b 2 V3 si t 2 R ;
b) u (ta) = tu (a); 8a 2 V3 ; t 2 R .
Da a u0 este versorul aso iat lui u, atun i pentru ori e a 2 V3 ,
u (a) este oliniar u u0 , de i exista un s alar real numit marimea
algebri a a proie tiei si notat pru a, astfel ^n ^at u (a) = (prua)u0.
Propozitia 4.1 ondu e la urmatorul orolar e pune ^n evidenta
proprietati ale marimii algebri e a proie tiei.
Corolarul 4.2. Da a u 2 V3 nf0g, atun i:
a) pru (a + b) = pru (a) + pru (b); 8a; b 2 V3 ;
b) pru (ta) = tpru (a); 8t 2 R ; a 2 V3 .
Pentru a determina valoarea marimii proie tiei introdu em si notiunea
de unghi a doi ve tori.
Denitia 4.3. Se numeste unghiul dintre ve torii a si b, unghiul
' 2 [0;  determinat de doi reprezentanti u originea omuna a elor
doi ve tori.
Da a unghiul a doi ve tori este de 90 atun i a estia se numes
ortogonali.

^In a este onditii, pru a = kak os '.

^In heiem prin a pre iza e ^ntelegem prin proie tia unui ve tor pe
un plan.
Fie (P ) un plan si a un ve tor liber pentru are alegem un reprezen!
tant AB . Du em din A si B perpendi ulare pe planul (P ) si notam
pun tele de interse tie ale a estor perpendi ulare u planul (P ) u A0 si
!
B 0 . Ve torul liber reprezentat de A0 B 0 se numeste proie tia ortogonala
a ve torului a pe planul (P ). A easta se noteaza u P (a).

5. PRODUS SCALAR

39

Nu insistam asupra proprietatilor a estui tip de proie tie, rezum^andune la a pre iza a proie tia nu depinde de reprezentantul ales pentru a
si a un ve tor liber are a eeasi proietie pe doua plane paralele.

5. Produs s alar
Consideram V3 spatiul ve torilor liberi.
Denitia 6.1. Da a a; b 2 V3 si ' 2 [0;  este unghiul dintre
ve torii a si b, atun i produsul s alar al a estora se noteaza u < a; b >
( a
b, sau (a; b)) si este egal u:
(

< a; b >=

0; da a a = 0 sau b = 0
kakkbk os '; da a a 6= 0 si b 6= 0

Prezentam fara demonstratie proprietatile produsului s alar sub

forma urmatoarei proprozitii.
Propozitia 6.2 Produsul s alar al ve torilor liberi are urmatoarele
proprietati:

a) < a; a > 0; 8a 2 V3 , u egalitate da a si numai da a a = 0

(stri t pozitiv denit);
b) < a; b >=  < a; b >; 8 2 R ; a; b 2 V3 (omogenitate);
) < a + b; >=< a; > + < b; >; 8a; b; 2 V3 (aditivitate);
d) < a; b >=< b; a >; 8a; b 2 V3 (simetrie.)
Din proprietatile b) si d) rezulta si a < a; b >=  < a; b >, iar
din ) si d) rezulta < a; b + >=< a; b > + < a; >, adi a aditivitatea
si omogenitatea si ^n a doua variabila.
Observatie: Doi ve tori liberi sunt ortogonali da 
a si numai da a
produsul lor s alar este 0.
Pentru a da o metoda efe tiva de al ul a produsului s alar onsideram ^n V3 baza anoni a B = fi; j; kg.
Fie a = a1 i + a2 j + a3 k si b = b1 i + b2 j + b3 k exprimarile a doi
ve tori liberi ^n baza B .
Sunt evidente relatiile < i; i >=< j; j >=< k; k >= 1 si
< i; j >=< j; i >=< i; k >=< k; i >=< j; k >=< k; j >= 0.
Atun i, din proprietatile produsului s alar obtinem:
(5.1)

< a; b >= a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 :

Produsul s alar permite si al ulul normei unui ve tor liber. Din
relatia < a; a >= kak2 obtinem, pentru un ve tor a exprimat ^n baza
B a mai sus a:
q
(5.2)
kak = a21 + a22 + a23
Din formulele (5.1), (5.2) si din denitia produsului s alar obtinem
si o formula pentru al ulul osinusului pentru unghiul a doi ve tori

40

2. VECTORI LIBERI

nenuli:

< a; b >
a b +a b +a b
= p 2 1 21 22 2p 2 3 3 2 2
kakkbk
a1 + a2 + a3
b1 + b2 + b3
Exemplul 6.3. a) Cal ulati produsul s alar si unghiul ' al ve torilor
liberi a = 2i 3j + 5k si b = i + 2j + k.
b) Determinati valorile lui a 2 R astfel^n ^at ve torii u = 2i aj +ak
si v = i + 5j + 2ak sa e ortogonali.
Solutie:a) Produsul s alar al elor doi ve tori este < a; b >= 2

1p 3
2 + 5
1 = 2 p6 + 5 = 1, iar pnormele a estora p
sunt: kak =
22 + ( 3)2 + 52 = 38 si kbk = 12 + 22 + 12 = 6. Atun i
1
os ' = p p .
38
6
b) u si v sunt ortogonali da a si numai da a < u; v >= 0, adi a
2 5a + 2a2 = 0, de unde obtinem a = 12 sau a = 2.
6. Produs ve torial
Denitia 7.1. Fie a; b 2 V3 , doi ve tori liberi. Da a a 6= 0 si b 6= 0
notam u ' 2 [0;  unghiul dintre ei doi ve tori. Atun i produsul
ve torial al ve torilor
a si b este un ve tor notat u a  b si denit
(
0; da a a si b oliniari
astfel: a  b =
kakkbk sin 'e; da a a si b ne oliniari , unde e este
un versor perpendi ular pe a si b, al arui sens este dat de regula m^ainii
drepte.
(5.3)

os ' =

^In ontinuare, punem^n evidenta prin ipalele proprietati ale produsului

ve torial fara a le demonstra.
Propozitia 7.2. Produsul ve torial al ve torilor liberi din V3 are
urmatoarele proprietati:

a) a  b = b  a; 8a; b 2 V3 (anti omutativitate );

b) (a  b) = (a)  b = a  (b); 8a; b 2 V3 ;  2 R ;

6. PRODUS VECTORIAL

41

) a  (b + ) = a  b + a  ; 8a; b; 2 V3 (distributivitatea fata de

adunare );
d) a  0 = 0  a = 0 si a  a = 0; 8a 2 V3 ;
e) ka  bk2 = kak2 kbk2 < a; b >2 (identitatea lui Lagrange );
Observatia 7.3. Da a a si b sunt doi ve tori liberi ne oliniari, atun i
ka  bk, reprezinta aria paralelogramului ale arui doua laturi adia ente
sunt reprezentanti u a eeasi origine ai ve torilor liberi a si b.

Urmarim ^n ontinuare sa gasim o exprimare a produsului ve torial ^n

raport u fi; j; kg, baza anoni a din V3 . A tiunea produsului ve torial
asupra ve torilor a estei baze este data de tabelul:
 i j k
i 0 k
j
j k 0 i
k j
i 0
Fie a = a1 i + a2 j + a3 k si b = b1 i + b2 j + b3 k exprimarile a doi ve tori
liberi ^n baza anoni a fi; j; kg. Atun i, din proprietatile produsului
ve torial si din tabelul de mai sus rezulta:
a  b = (a2 b3 a3 b2 )i + (b1 a3 a1 b3 )j + (a1 b2 a2 b1 )k
Formula se retine u usurinta exprim^and membrul
drept al a esteia


 i j k 


printr-un determinant formal. Astfel, a  b =  a1 a2 a3 , unde
 b1 b2 b3 
determinantul din membrul drept se dezvolta dupa prima linie.
Exemplul 7.3 Determinati norma produsul ve torial al ve torilor
liberi a = 2i 3j + 5k si b = i + 2j + k.


 i j k 


Cal ulam ab folosind determinantul formal  2 3 5  = 13i+
 1 2 1 
p
3j + 7k. Atun i ka  bk = 227:

42

2. VECTORI LIBERI

7. Produs mixt. Dublu produs ve torial

Denitia 8.1. Fie ve torii liberi a; b; 2 V3 . Produsul s alar al
ve torilor a si b  , se numeste produsul mixt al ve torilor a; b; si
se noteaza < a; b  >.
Propozitia 8.2. Produsul mixt al ve torilor liberi din V3 are
urmatoarele proprietati:

a) < a; b  >=< ; a  b >=< b;  a >; 8a; b; 2 V3 ;

b) < a; b  >= < a;  b >; 8a; b; 2 V3 ;
) < a; b  >=< a; b  >=< a; b   >; 8 2 R ; a; b; 2 V3 ;
d) < a1 + a2 ; b  >=< a1 ; b  > + < a2 ; b  >; 8a1 ; a2 ; b; 2 V3 ;
e) < a; b  >= 0 da a si numai da a are lo una din urmatoarele
situatii :
i) el putin unul din ei trei ve tori este nul ;
ii) doi dintre ve tori sunt oliniari ;
iii) ei trei ve tori sunt
 oplanari.

 < a; > < a; d > 

 ; 8a; b; ; d 2 V3
f) < a  b;  d >= 
< b; > < b; d > 
(Identitatea lui Lagrange ).
Observatia 8.3. Da a a; b; sunt ve tori liberi ne oplanari, atun i
modulul produsului mixt al a estora reprezinta volumul paralelipipedului e se poate onstrui onsider^and reprezentanti u originea omuna
ai elor trei ve tori.

Consider^and a = a1 i + a2 j + a3 k, b = b1 i + b2 j + b3 k, = 1 i + 2 j + 3 k,
exprimarile ve torilor liberi a; b; ^n baza anoni a din
 V3 , atun i avem
 a1 a2 a3 


formula de al ul a produsului mixt :< a; b  >=  b1 b2 b3 
 1 2 3 
Denitia 8.4. Baza fa; b; g din V3 se numeste orientata pozitiv
(negativ) da a produsul mixt < a; b  > este pozitiv (negativ).

8. PROBLEME REZOLVATE

43

Sa observam a baza anoni a fi; j; kg este orientata pozitiv,

 1 0 0 


deoare e < i; j  k >=  0 1 0  = 1 > 0.
 0 0 1 
Denitia 8.5. Da a a; b; sunt ve tori liberi, se numeste dublul
produs ve torial al a estor, ve torul d = a  (b  ).
Propozitia 8.6. Ve torul d denit anterior are urmatoarele proprietati:
a) este oplanar u ve torii b si  ;


b


b) d =< a; > b < a; b > =
< a; b > < a; > 
Exemplul 8.7. Cal ulati produsul mixt si dublul produs ve torial al
ve torilor exprimati ^n baza anoni a a = i 2j + 3k, b = 2i j 5k,
= i + 2k.


 1
2 3 

1 5  = 7.
Produsul mixt < a; b  >=  2
 1 0
2 
Dublul produs ve torial este dat de a  (b  ) =< a; > b
< a; b > = 5b 11 = 5(2i j 5k) 11( i + 2k) = 21i 5j 47k.




8. PROBLEME REZOLVATE
1. a) Aratati a ve torii a; b; ^n hid un triunghi da a si numai
da a a + b + = 0.
b) Fie a; b; trei ve tori are ^n hid un triunghi. Aratati a medianele a estuia pot ^n hide la r^andul lor un triunghi.
Solutie:

a) Da a a; b; ^n hid un triunghi, adi a au reprezentantii BC 2 a; CA 2

!
! ! !
b si AB 2 , atun i, din regula triunghiului BC + CA = BA, de i
! ! ! !
BC + CA + AB = 0 , de unde on luzia.

44

2. VECTORI LIBERI

Re ipro , da a a + b + = 0 atun i = (a + b) si aleg^and BC ,

!
!
respe tiv CA a reprezentanti pentru a, respe tiv b, atun i BA 2 a + b,
!
de i AB 2 , adi a a; b; ^n hid un triunghi.
b) Fie ABC un triunghi^n his de ve torii a; b; si D; E; F mijloa ele
segmentelor [BC ; [CA, respe tiv AB . Atun i, din pun tul a) a + b +
= 0.
!
Pe de alta parte, din regula triunghiului obtinem egalitatile: AD =
! !
! ! !
! ! !
AB + BD 2 + 12 a, BE = BC + CE 2 a + 12 b si CF = CA + AF 2 b + 12 .
! ! ! !
Atun i AD + BE + CF = 0 , de i onform pun tului a) al problemei,
AD, BE si CF pot ^n hide un triunghi.
2. Fie A; M; B trei pun te oliniare si O un pun t are nu apartine
!
!
dreptei AB . Aratati a, da a AM = MB ,  2 R + , atun i:
! +  OB
!. Caz parti ular  = 1.
! 1 OA
OM =
+1
+1
Solutie:

Din regula triunghiului OM = OA+AM = OA+MB = OA+(OB

! ! !
!
! ! !
OM ) = OA + OB OM , de unde rezulta: (1+ )OM = OA + OB ,
!
1 !
 ! ^
adi a OM =
OA +
OB . In azul parti ular  = 1, M este
+1
+1
! 1! 1 !
mijlo ul segmentului [AB si OM = OA + OB . A east exer itiu
2
2
poate  onsiderat a propozitie si utilizat ^n rezolvarea altor probleme.
3. Se onsidera ve torii a = 2i + 3j 3k si b = 2i 3j + k. Sa se
determine:
a) unghiul dintre ei doi ve tori;
b) proie tia ve torului a pe dire tia lui b;
) ^naltimea paralelogramului onstruit pe suporturile ve torilor a
si b, orespunzatoare bazei b.
Solutie:a) Notam u ' unghiul dintre ei doi ve tori. Atun i os ' =
< a; b >
4 9 3
8
= p p = p .
kak
kbk
22
14
77

8. PROBLEME REZOLVATE

45

1
b) b (a) = (prb a)b0 , unde b0 =
kbk b este versorul aso iat lui b, iar
(prb a) = kak os ' este marimea algebri a a proie tiei.
p
p
8 2
1
8
Atun i b0 = p ( 2i 3j +k ), iar (prb a) = 22
( p ) = p ,
77
7
p14
8 14 1
8
p
de i b (a) =
( 2i 3j + k) =


( 2i 3j + k ) =
7
7
14
16 24
8
i+ j
k.
7
7
7
) Notam u hb ^naltimea orespunzatoare bazei b a paralelogramului determinat de a si b. Aria a estui paralelogram este pe de o parte
egala u ka  bk, iar pe de alta parte u hb
kbk. Atun i ka  bk = hb
kbk,
ka  bk .
de unde hb =
kbk


 i
j k 

Cal ulam a  b u ajutorul determinantului formal  2 3
3 .
 2
3 1 
p
p
52
Astfel ka  bk = k 6i + 4j k = 52, de unde hb = p .
14
!
!
4. Fie AB si CD doi ve tori e oin id u doua oarde perpendi ulare ale unui er de entru O si AB \ CD = fM g. Aratati a
! ! ! !
!
MA + MB + MC + MD = 2MO.
Solutie:Notam u P si Q mijloa ele segmentelor [AB , respe tiv
[CD.

Triunghiurile AOB si COD sunt isos ele, av^and ^ate doua laturi raze
ale er ului, si deoare e OQ si OP sunt mediane orespunzatoare bazelor
elor doua triunghiuri, rezulta OQ?CD si OP ?AB . ^In onse inta
! ! !
! !
MP OQ este dreptunghi, de i OM = OP + OQ = 12 (OA + OB ) +
! + OD
!), de unde 2OM
! = OA
! + OB
! + OC
! + OD
!.
1 (OC
2

46

2. VECTORI LIBERI

! !

! !

Pe de alta parte OA = OM + MA, OB = OM + MB , OC =

!
! ! ! !
!
! ! !
OM + MC , si OD = OM + MD. Atun i 2OM = 4OM + MA + MB +
! !
! ! ! !
!
!
MC + MD, de unde MA + MB + MC + MD = 2OM = 2MO.
5. Se onsidera ^n spatiu pun tele A(1; 2; 1); B ( 2; 1; 1); C (3; 1; 2).
Sa se determine AB , AC , AB  AC si masura unghiului dintre ei doi
ve tori.
Solutie:^In general, da a A(x1 ; y1 ; z1 ) si B (x2 ; y2 ; z2 ) sunt dou
a pun te
^n spatiu, atun i AB = (x2 x1 )i + (y2 y1 )j + (z2 z1 )k.
Ai i, AB = ( 2 1)i + (1 + 2)j + (1 + 1)k = 3i + 3j + 2k si
AC = 2i + 3j + 3 k.

 i j k 


AB  AC =  3 3 2  = 3i + 13j 15k.
 2 3 3 
< AB; AC > ( 3)
2 + 3
3 + 2
3 9
\
p p
os(AB;
AC ) =
= .
22
kAB k
kAC k =
22
22
a

s
i
numai
da 
a deter6. Aratati a ve torii a; b; sunt oplanari da 

 < a; a > < a; b > < a; > 


minantul G =  < b; a > < b; b > < b; >  este nul.(determinatul
 < ; a > < ; b > < ; > 
G se numeste determinatul Gram al ve torilor a; b; ).
Solutie:Da a notam u V , volumul paralelipipedului determinat de
a; b si , atun i V = j < a; b  > j.
Consideram a = a1 i + a2 j + a3 k, b = b1 i + b2 j + b3 k, = 1 i + 2 j + 3 k
exprimarile elor trei ve tori ^n baza anoni 
pentru a al ula
0 a. Atun i,1
a1 a2 a3
V , al ulam determinantul matri ei A =  b1 b2 b3 A.
3 1
0
1 10 2
a1 a2 a3
a1 b1 1
Pe de alta parte A
At =  b1 b2 b3 A
a2 b2 2 A =
1 2 3
a3 b3 3 1
0
2
2
2
a1 + a2 + a3
a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 a1 1 + a2 2 + a3 3
b1 a1 + b2 a2 + b3 a3
b21 + b22 + b23
b1 1 + b2 2 + b3 3 A =
10a1 + 2 a2 + 3 a3 1 b1 + 2 b2 +1 3 b3
21 + 22 + 23
< a; a > < a; b > < a; >

= < b; a > < b; b > < b; > A. Astfel det(A
At ) = G. Dar
< ; a > < ; b > < ; >
det(A) = det(At ), de i G = (det(A))2 , sau G = V 2 .
Atun i, da a ei trei ve tori sunt oplanari V = 0, de i G = 0, iar
da a G = 0, atun i V = 0, de i ei trei ve tori sunt oplanari. Astfel
e hivalenta este demonstrata.
7. Fie ABC un triunghi oare are. Se onsidera pun tele M 2 (AB )
si N 2 (AC ) astfel ^n ^at [BM  [CN si se noteaza u E , respe tiv Q

9. PROBLEME PROPUSE

47

mijloa ele segmentelor [BC , respe tiv [MN . Aratati a dreapta QE

[.
are a eeasi dire tie u dreapta suport a bise toarei unghiului BAC
Solutie:Vom da o demonstratie ve torial
a a problemei.
Consideram pun tele M 0 2 (AB ) si N 0 2 (AC ) astfel ^n ^at AM 0 =
AN 0 = BM = CN . Construim prin M 0 , respe tiv N 0 paralele la
dreptele AC , respe tiv AB si notam pun tul de interse tie al a estora
u P .

Cal ulam suma ve torilor liberi MB si NC ^n doua moduri.

!
!
Alegem mai ^nt^ai a reprezentanti AM 0 2 MB si AN 0 2 NC .
Patrulaterul AM 0 P N 0 este paralelogram av^and laturile opuse doua ^ate
! ! !
!
doua paralele, de i AM 0 + AN 0 = AP , adi a AP este un reprezentant
pentru MB + NC . ^In plus, AM 0 P N 0 este romb, ind un paralelogram
u doua laturi onseu tive egale, de i [AP este bise toarea unghiului
[.
BAC
!
!
! !
Pe de alta parte MB 2 MB si NC 2 NC . Atun i MB + NC =
! ! !
! ! !
! ! ! !
(MQ + QE + EB ) + (NQ + QE + EC ), iar MQ + QN = 0 si EB +
! !
! !
!
!
EC = 0 , de i MB + NC = 2QE , adi a 2QE este la r^andul sau un
reprezentant pentru MB + NC .
!  2QE
!, de i AP si QE au a eeasi dire tie.
^In onse inta AP

9. PROBLEME PROPUSE
1. Fie ABC un triunghi si D; E; F mijloa ele segmentelor [BC ; [CA
si [AB . Aratati a:
a) Pentru ori e pun t O din spatiu avem:
! ! ! ! !
! !
! !
OA + OB + OC = 3OA + 2AD = 3OB + 2BE = 3OC + 2CF ;
b) Exista un uni pun t G, numit entrul de greutate al tringhiului
! ! ! !
astfel ^n ^at GA + GB + GC = 0 ;
) Sa se arate a pentru ori e pun t O din spatiu are lo relatia:
!
! !
!
OA + OB + OC = 3OG.

48

2. VECTORI LIBERI

2. Se dau pun tele A; B; C , prin ve torii de pozitie OA = 14i

!
!
7j + 2k, OB = 2i + 2j 7k, OA = 2i + 7j 2k. Sa se arate a
triunghiul AOB este dreptunghi si triunghiul BOC este isos el, si sa
se al uleze ariile a estora.
3. Se dau ve torii a = i + 2j ( 1)k si b = (3 )i + j + 3k,
unde  2 R . Determinati:
a) valoarea lui  astfel ^n ^at a si b sa e ortogonali;
b) marimea algebri a a proie tiei ve torului a pe a + b, ^n situatia
^n are a si b sunt ortogonali;
) ve torul ortogonal simultan pe a si b.
4. Veri ati, folosind exprimari ale ve torilor liberi a; b; si d ^n
baza anoni a din V3 , formulele lui Lagrange:
a) ka  bk2 = kak2 kbk 2 < a; b >2 .

 < a; > < a; d > 

.
b) < a  b;  b >= 
< b; > < b; > 
5. Determinati valorile lui  2 R astfel ^n ^at ve torii a = i j +3k,
b = i j + k si = 3i + j k sa e oplanari.
6. Aratati a pun tele A; B; C sunt oliniare da a si numai da a
pentru ori e pun t O din spatiu exista 1 ; 2 ; 3 2 R astfel ^n ^at
!
!
! !
1 OA1 + 2 OA2 + 3 OA3 = 0 si 1 + 2 + 3 = 0.
7. Fie a si b doi ve tori liberi din spatiu astfel ^n ^at kak = 4,
kbk = 3 si unghiul dintre ei doi ve tori are masura de 60. Cal ulati
s = ka + bk si d = ka bk.

CAPITOLUL 3

Apli atii liniare

Corespondentele ^ntre diferite multimi de obie te sunt foarte des
^nt^alnite ^n pra ti a des rierii fenomenelor naturii.
Pentru a putea  studiate mai usor, fenomenele se aproximeaza
\lo al" u fenomene \liniare". Apar astfel, ^n mod natural, asa-numitele
apli atii liniare.
Un on ept de baza al algebrei liniare ^l onstituie el de apli atie
liniara a \purtatorul" de informatie de la un spatiu ve torial la altul.

1. Denitia unei apli atii liniare. Exemple

Denitia 1.1 Fie V1 si V2 doua spatii ve toriale peste a elasi orp
K si f : V1 ! V2 o apli atie (fun tie) de la V1 la V2 . f se numeste
apli atie liniara da a sunt ^ndeplinite onditiile:
(L1) f (x + y ) = f (x) + f (y ). 8x; y 2 V1 ;
(L2) f (kx) = kf (x), 8k 2 K; x 2 V1 .
Pres urtat, (L1) si (L2) sunt e hivalente u:
(L3) f (kx + ly ) = kf (x) + lf (y ), 8k; l 2 K , 8x; y 2 V1 .
Observatie. Da a f : V1 ! V2 este liniar
a, atun i:
a) pentru k = 0 ^n (L2) obtinem f (0) = 0;
b) similar, pentru k = 1, obtinem f ( x) = f (x), 8x 2 V1 ;
n
n
P
P
) f ( ki xi ) = ki f (xi ), 8xi 2 V; i = 1; n.
i=1
i=1
not V , apli atia liniar
^In azul ^n are V1 = V2 =
a f : V ! V se
numeste endomorsm.
Exemplul 1.2. Da a V este un spatiu ve torial, apli atia
1V : V ! V , 1V (x) = x se numeste identitatea pe V .
Da a W este un alt spatiu ve torial peste K : 0V;W : V ! W ,
0V;W (x) = 0W , 8x 2 V se numeste apli atia nula. Ambele apli atii
sunt liniare.
Exemplul 1.3. Fie f : R 3 ! R 3 proie tia pe planul xOy : f (x; y; z ) =
(x; y; 0). f este o apli atie liniara, deoare e:
Pentru v = (a; b; ) si w = (a0 ; b0 ; 0 ) avem f (v + w) = f (a + a0 ; b +
0
b ; + 0 ) = (a + a0 ; b + b0 ; 0) = (a; b; 0) + (a0 ; b0 ; 0) = f (v ) + f (w).
Pentru k 2 R , f (kv ) = f (ka; kb; k ) = (ka; kb; 0) = k(a; b; 0) =
kf (v ).
Exemplul 1.4. Apli atia F : C[1a;b ! C[0a;b , F (f ) = f 0 , pentru ori e
f 2 C[1a;b este o apli atie liniara.
49

50

3. APLICAT
 II LINIARE

Fie apli atia f : R ! R , f (x; y ) = (x + 1; y + 2).

Se observa a f (0) = f (0; 0) = (1; 2), adi a f (0) 6= 0. Ai i ve torul
zero nu este apli at ^n ve torul 0, prin urmare f nu este liniara.
Notam u LK (V1 ; V2 ) = ff : V1 ! V2 jf -apli atie liniara g.
Se poate arata a LK (V1 ; V2 ) are o stru tura de K -spatiu ve torial,
demonstratie pe are o lasam pe seama ititorului.
Denitia 1.6.
1. f 2 LK (V1 ; V2 ) inje tiva se numeste monomorsm.
2. f 2 LK (V1 ; V2 ) surje tiva se numeste epimorsm.
3. f 2 LK (V1 ; V2 ) monomorsm si epimorsm se numeste izomorsm de spatii ve toriale. ^In a esta situatie, spatiile ve toriale V1 si V2
se numes spatii ve toriale izomorfe.
4. Da a V1 = V2 =not V , f 2 LK (V; V ) se numeste endomorsm.
Multimea endomorsmelor spatiului ve torial V se noteaza u LK (V ).
5. f 2 LK (V ) bije tiva se numeste automorsm.
Exemplul 1.7. Monomorsm are nu este epimorsm: apli atia
f : R ! R 2 ; f (x) = (x; 0) este liniara si inje tiva, dar nu este surje tiva.
Exemplul 1.8. Epimorsm are nu este monomorsm: pentru i =
1; p, apli atiile pi : R p ! R , pi (x1 ; x2 ; : : : ; xp ) = xi (numite si proie tiile
anoni e) sunt apli atii liniare surje tive si neinje tive.
Exemplul 1.5.

2. Nu leul si imaginea unei apli atii liniare. Izomorsme de

spatii ve toriale
Fie f 2 LK (V1 ; V2 ) o apli atie liniara.
Denitia 2.1. Nu leul apli atiei liniare f este multimea
Kerf = fx 2 V1 jf (x) = 0g, iar imaginea a esteia este multimea
Imf = fy 2 V2 j9x 2 V1 astfel ^n ^at y = f (x)g.
Propozitia 2.2 Fie f 2 LK (V1 ; V2 ). Atun i:
1. Kerf este un subspatiu ve torial al lui V1 , iar Imf este un
subspatiu ve torial al lui V2 ;
2. f este inje tiva , Kerf = f0g;
3. f este surje tiva , Imf = V2 .
Demonstrat
 ie.

1. Pentru ori e x; y 2 Kerf avem f (x + y ) = f (x) + f (y ), adi a

f (x + y ) = 0 ) x + y 2 Kerf , iar pentru ori e k 2 K si x 2 Kerf
avem f (kx) = kf (x), adi a f (kx) = 0 ) kx 2 Kerf . Am aratat astfel
a Kerf subspatiu ve torial al lui V1 .
2. Admitem Kerf = f0g. Fie x; y 2 V1 astfel ^n ^at f (x) = f (y ) )
f (x) f (y ) = 0 ) f (x y ) = 0 ) x y 2 Kerf ) x y = 0 ) x = y
si de i f inje tiva.
Re ipro , admitem f inje tiva si x 2 Kerf arbitrar ) f (x) = 0 si
f (0) = 0 ) x = 0 ) Kerf = f0g.
3. Da a Imf = V2 ) 8y 2 V2 = Imf; 9x 2 V1 astfel ^n ^at
y = f (x) ) f surje tiva. Re ipro a este evidenta.

2. NUCLEUL S
 I IMAGINEA. IZOMORFISME

51

Apli atia f : R 3 ! R 3 , f (x; y; z ) = (x; y; 0) are

Imf = f(a; b; 0)ja; b 2 Rg si Kerf = f(0; 0; )j 2 Rg (axa Oz ).
Exemplul 2.4. Fie apli atia liniar
a f : R 3 ! R 3 ; f (x1 ; x2 ; x3 ) =
(x1 + x2 + x3 ; x1 + x2 + x3 ; x1 + x2 + x3 ). Sa se determine Kerf si Imf .
Solutie:Folosind denitia Kerf = fx = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R 3 jf (x) = 0g.
E uat
8 ia f (x) = 0 se redu e la e uatia x1 + x2 + x3 = 0 u solutia
>
<x1 = 
, ;  2 R . Prin urmare:
x2 = 
>
:
x3 = ( +  )
Kerf = f(; ;   )j;  2 Rg.
Din denitia spatiului Imf dedu em a ori e ve tor din Imf are
oordonatele egale, asa ^n ^at ori are doi ve tori din a easta multime
sunt liniar dependenti: Imf = f (1; 1; 1)j 2 Rg.
Fie f 2 LK (V1 ; V2 ) un izomorsm. Vom nota a spatiile ve toriale
V1 si V2 sunt izomorfe astfel: V1 
= V2 .
Exemplul 2.5. Da a V1 = R 2 si V2 = f(x; y; 0) 2 R 3 jx; y 2 Rg,
f : V1 ! V2 , f (x; y ) = (x; y; 0) este un izomorsm are arata un mod
de \s ufundare" a planului R 2 ^n ^ntreg spatiul R 3 .
^In ontinuare onsideram rezultate teoreti e u referire la notiunea
de izomorsm.
Propozitia 2.6. 1.Da a f : V1 ! V2 este un izomorsm, atun i
1
f : V2 ! V1 este de asemenea un izomorsm.
2. Da a f : V1 ! V2 si g : V2 ! V3 sunt izomorsme, atun i
g f : V1 ! V3 este tot un izomorsm.
Demonstrat
 ie. 1. Cum f este bije tiv
a si f 1 : V2 ! V1 este
tot bije tiva. ^In plus f 1 este apli atie liniara. Pentru a easta, trebuie
aratat a 8u; v 2 V2 si 8k; l 2 K , avem f 1 (ku + lv ) = kf 1 (u) +
lf 1 (v ).
Consideram relatia
(2.1)
f (f 1 (ku + lv )) = f (kf 1 (u) + lf 1 (v ))
Exemplul 2.3.

Tin^and ont de faptul a f f 1 este o apli atie identi a si a f

este o apli atie liniara (2.1) este e hivalenta u (f f 1 )(ku + lv ) =
k(f f 1 )(u) + l(f f 1 )(v ) sau ku + lv = ku + lv , egalitate adevarata.
Cum f este inje tiva, din (2.1) ) f 1 (ku + lv ) = kf 1 (u)+ lf 1(v ),
adi a f 1 este a apli atie liniara. ^In on luzie f 1 este tot un izomorsm.
2. 8k; l 2 K si u; v 2 V1 avem:
(g f )(ku + lv ) = g (f (ku + lv )) = g (f (ku) + f (lv )) = kg (f (u)) +
lg (f (v )) = k(g f )(u) + l(g f )(v ) si de i g f este o apli atie liniara.
^In on luzie g f este un izomorsm.
Remar a 2.7. Da a fe1 ; e2 ; : : : ; en g este o baz
a ^n V1 si ff1 ; f2 ; : : : ; fng
este o multime oare are de ve tori din V2 , atun i exista o uni a apli atie
liniara f : V ! W , astfel ^n ^at f (ei ) = fi ; 8i = 1; n.

52

3. APLICAT
 II LINIARE

Putem onsidera f (1 e1 + 2 e2 + : : : + n en ) = 1 f (e1 ) + 2 f (e2 ) +

: : : + n f (en) si veri area o lasam pe seama ititorului.
Propozitia 2.8. O apli atie liniara f : V1 ! V2 inje tiva, du e
elementele liniar independente fe1 ; e2 ; : : : ; en g din V1 tot ^n elemente
liniar independente ff (e1 ); f (e2 ); : : : ; f (en)g din V2 . Un izomorsm
f : V1 ! V2 du e o baza fe1 ; e2 ; : : : ; en g a spatiului ve torial V1 tot
^ntr-o baza ff (e1 ); f (e2 ); : : : ; f (en)g a spatiului ve torial V2 .
Demonstrat
 ie. Da a avem 1 f (e
e2 )+ : : : + n f (en ) = 0,
1 )+ 2 f (
n
n
P
P
din liniaritatea apli atiei f rezulta a f
i ei = 0 si de i i ei =
i=1
i=1
0, deoare e f este inje tiva; prin urmare 1 = 0, 2 = 0; : : : ; n = 0
din faptul a fe1 ; e2 ; : : : ; en g sunt liniar independenti.
Da a, ^n plus, f este un izomorsm, pentru ori e y 2 V2 , y = f (x) =
f (1 e1 + 2 e2 + : : : + n en ) = 1 f (e1 ) + 2 f (e2 ) + : : : + n f (en ), adi a
y 2 L(ff (e1 ); f (e2 ); : : : ; f (en)g), de i ff (e1 ); f (e2 ); : : : ; f (en)g este o
multime de generatori ^n V2 , adi a o baza ^n V2 .
Teorema 2.9. Doua spatii ve toriale nit generate V1 =K si V2 =K
sunt izomorfe , dimV1 = dimV2 . ^In parti ular, da a dimV1 = n,
atun i V1 
= K n . Se spune a avem un uni model de spatiu ve torial
peste K , de dimensiune n.
Demonstrat
 ie. Fie f : V1 ! V2 un izomorsm. A esta du e o
baza fe1 ; e2 ; : : : ; en g din V1 tot ^ntr-o baza ff (e1 ); f (e2 ); : : : ; f (en )g din
V2 . Prin urmare dimV1 = dimV2 .
Invers, da a fe1 ; e2 ; : : : ; eng este o baza ^n V1 si ff1 ; f2 ; : : : ; fng este
o baza ^n V2 (ele au a elasi numar de elemente din ipoteza dimV1 =
n
n
P
P
dimV2 ), denim apli atia: f : V1 ! V2 ; f ( i ei ) = i fi . Se arata
i=1
i=1
usor a f este un izomorsm.
Ultima armatie a teoremei rezulta imediat din faptul a ^n
n
K = K  K  : : :  K , f(1; 0; : : : ; 0); (0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; (0; 0; : : : ; 0; 1)g
este o baza, adi a dimK n = n.

3. Teorema rang-defe t. Apli atii

Teorema 3.1. (Teorema rang-defe t) Fie f : V1 ! V2 o
apli atie liniara u dimV1 = n. Atun i dimImf < +1 si putem
s rie dimKerf + dimImf =n.
Numarul natural dimKerf se numeste defe tul apli atiei f , iar
numarul dimImf se numeste rangul apli atiei f .
Demonstrat
 ie. Fie E = fe1 ; e2 ; : : : ; ek g o baz
a ^n Kerf (k  n).
Completam a easta baza p^ana la o baza ^n V1 : F = fe1 ; e2 ; : : : ; ek ; ek+1 ;
: : : ; en g. Vom arata a ff (ek+1); f (ek+2 ); : : : ; f (en ))g este o baza ^n
Imf si atun i totul ar  dovedit, deoare e n = dimV1 = k + (n k) =
dimKerf + dimImf .
1) f (ek+1); : : : ; f (en ) sunt liniar independente, deoare e din
1 f (ek+1 ) + : : : + n f (en ) = 0 ) f (k+1ek+1 + : : : + n en ) = 0 si de i,

 UNEI APLICAT
4. MATRICEA ASOCIATA
 II LINIARE

53

k+1 ek+1 + : : : + n en 2 Kerf , prin urmare k+1 ek+1 + : : : + n en =

1 e1 + : : : + k ek , adi a 1 e1 + : : : + k ek +( k+1 )ek+1 + : : : +(n )en = 0.
Cum F este o baza ^n V1 ) k+1 = : : : = n = 0 si i = 0; i = 1; k.
2) Fie y 2 Imf , de i 9x 2 V1 astfel ^n ^at f (x) = y . Cum f este o
baza ^n V1 , x = 1 e1 + 2 e2 + : : : + k ek + k+1ek+1 + : : : + nen , prin
urmare f (x) = k+1f (ek+1 ) + : : : + n f (en), deoare e f (ei ) = 0, pentru
i = 1; k. De i ff (ek+1); : : : ; f (en )g este o multime de generatori pentru
Imf si demonstratia este ^n heiata.
Observatia 3.2. Teorema rang-defe t arm
a de fapt, a spatiile ve toriale V=Kerf si Imf sunt izomorfe.
^In ontinuare vom prezenta ^ateva apli atii ale a estei teoreme.
Exemplul 3.3. Apli atia f : R 3 ! R 3 , f (x; y; z ) = (x + z; y; x + z )
este liniara.
Kerf = f(x; y; z ) 2 R 3 jf (x; y; z ) = 0g ) Kerf = f(x; y; z ) 2
R 3 jx + z = 0; y = 0g ) Kerf = fa(1; 0; 1)ja 2 Rg ) Kerf =
Lf(1; 0; 1)g ) dimR Kerf = 1.
Imf = f(u; v; w) 2 R 3 j9(x; y; z ) 2 R 3 astfel ^n ^at f (x; y; z ) =
(u; v; w)g ) Imf = f(u; v; w) 2 R 3 j(u; v; w) = (x + z; y; x + z )g )
Imf = f(u; v; w) 2 R 3 j(u; v; w) = (x + z )(1; 0; 1)+ y (0; 1; 0)g ) Imf =
Lf(1; 0; 1); (0; 1; 0)g ) dimR Imf = 2.
Exemplul 3.4. Fie V1 = R m si V2 = R n , iar A 2 Mnm (R ).
Fie apli atia FA : V1 ! V2 , denita prin FA (X ) = AX , unde X
este un ve tor oloana din R m . Ai i KerFA este multimea solutiilor sistemului omogen AX = 0, de i dimKerFA = m r, unde r este rangul
matri ei A. Dar, din teorema rang-defe t, rezulta a r = dimImFA ,
adi a putem arma a rangul matri ei A este hiar dimensiunea
imaginii apli atiei FA .
Remar a 3.5. Da a f : V ! V este o apli atie liniar
a si dimV = n,
atun i f inje tiva , f surje tiva.
^Intr-adevar, f inje tiva , Kerf = 0 , dimImf = n , Imf =
V , f surje tiva.
4. Matri ea aso iata unei apli atii liniare
Fie V1 =K si V2 =K spatii ve toriale si apli atia liniara F : V1 ! V2 ,
E = fe1 ; e2 ; : : : ; en g baza ^n V1 si G = fg1 ; g2 ; : : : ; gm g o baza ^n baza V2 .
F este omplet determinata da a pre izam a tiunea ei pe elementele
bazei fe1 ; e2 ; : : : ; en g, de i vom s rie:
(4.1)
unde aij 2 K .

8
>
<F (e1 )

= a11 g1 + a21 g2 + : : : + am1 gm

..
.
>
:
F (en ) = a1n g1 + a2n g2 + : : : + amn gm

54

3. APLICAT
 II LINIARE

Matri ea A = (aij )i=1;m;j =1;n 2 Mmn (K ) se numeste matri ea

aso iata apli atiei F ^n bazele E si respe tiv G.
Notam A = mE;G (F ).
Da a F 2 LK (V ), atun i se poate lu ra u a eeasi baza E ^n V ,
matri ea A obtinuta ind notata si u mE (F ).
Exemplu 4.1. Fie F : R 2 ! R 3 , F (x1 ; x2 ) = (x1 x2 ; x1 ; x2 ).
Consider^and E si G bazele anoni e din R 2 , respe tiv R 3 , avem:
F (1; 0) =
a mE;G(F ) =
0
1 (1; 1; 0) si F (0; 1) = ( 1; 0; 1), de unde rezult
1 1
1 0 A :
0 1
Se observa a, a easta matri e se onstruieste usor, asez^and pe
prima oloana oe ientii lui x1 din ele trei omponente ale lui F (x1 ; x2 )
^n R 3 si respe tiv oe ientii lui x2 din F (x1 ; x2 ), pe a doua oloana a
matri ei A = mE;G(F ).
Fie a um, x 2 V1 , x = x1 e1 + x2 e2 + : : : + xn en , F (x) = y1 g1 + y2 g2 +
: : : + ym gm , exprimarea ve torilor x si y = F (x) ^n bazele E , respe tiv
G.
0 1
0 1
x1
y1
B x2 C
By C
C 2 K n , y = B .2 C 2 K m .
Vom s rie x = B
.
 .. A
 .. A
xn
ym
Da a E si G sunt xate x si y sunt omplet determinate de oordonatele lor ^n a este baze si:
n
n
n
m
P
P
P
P
y = F (x) = F ( xi ei ) = xi F (ei ) = xi aji gj =
i=1
i=1 j =1
 i=1
m P
n
n
P
P
=
aji xi gj si de i yj =
aji xi , prin urmare s-a obtinut
j =1 i=1
i=1
urmatoarea relatie:

Ax = y; unde A = mE;G(F ):

(4.2)

De i F este omplet determinata de FA : K n ! K m , FA (x) = Ax.

Fie E 0 = fe01 ; e02 ; : : : ; e0n g alta baza ^n V1 si C matri ea de tre ere de la
E la E 0 , iar G0 = fg10 ; g20 ; : : : ; gm0 g o alta baza ^n V2 si D matri ea de
tre ere de la G la G0 .
Fie (x01 ; x02 ; : : : ; x0n ) oordonatele lui x ^n E 0 si (y10 ; y20 ; : : : ; ym0 ) oordonatele lui y = F (x) ^n baza G0 .
Stim deja a
0

(4.3)

0 01
x1 1
x1
B x2 C
B x0 C
B . C = C B .2 C si
 .. A
 .. A
xn
x0n

0 01
y1 1
y1
B y2 C
B y0 C
B . C = D B .2 C
 .. A
 .. A
ym
ym0


5. TRANSFORMARI
LINIARE S
 I MATRICE

55

Da a B este matri ea apli atiei liniare ^n bazele E 0 si G0 , adi a

B = mE 0 ;G0 (F ), atun i stim de mai sus a:
0 01
x

(4.4)

0 01

y1
10
B x2 C
B y20 C
0
C
B . C
Bx0 = y 0; unde x0 = B
;
y
=
 ... A
 .. A

x0n
ym0
Se ^nlo uies ^n (4.2) valorile lui x si y din (4.3) si se gaseste a
ACx0 = Dy 0, sau D 1 ACx0 = y 0, de i B = D 1 AC .
not V si E = G, atun i D = C si rezult
Da a V1 = V2 =
a a:
(4.5)
B = C 1 AC
Formula (4.5) este numita formula de s himbare a matri ei transformarii liniare la s himbarea bazei spatiului ve torial V .
Denitia 4.2. Doua matri e A si B 2 Mn(K ) legate printr-o
relatie de tipul (4.5) se numes asemenea sau similare.
Se obtine urmatoarea propozitie:
Propozitia 4.3. Matri ele aso iate unei transformari liniare
F : V ! V , ^n diferite baze ale spatiului ve torial V , u dimV < +1
sunt asemenea ^ntre ele; ele au a elasi rang, egal u rangul transformarii liniare F .
Demonstrat
 ie.

formula (4.2).

Ultima parte rezulta din Exemplul 3.4 si din

Exemplul 4.4. Fie R 2 [X spatiu ve torial real al polinoamelor de

grad el mult 2 u oe ienti reali si e f : R 2 [X ! R 1 [X , denita
prin f (p) = p0 (p0 derivata lui p), 8p 2 R 2 [X .
Determinam matri ea aso iata lui f ^n raport u pere hea de baze
B = f1; 1 X + X 2 ; 2X + X 2 g  R 2 [X si respe tiv B 0 = f1; X g 
R 1 [X .
Avem (f (p))(X ) = p0 (X ), unde p(X ) = a0 +a1 X +a2 X 2 un polinom
oare are de grad el mult 2. Fie e1 = 1; e2 = 1 X + X 2 ; e3 = 2X + X 2
si g1 = 1; g2 = X . Deoare e f (e1 ) = 0 = 0
g1 +0
g2 , f (e2 ) = 1+2X =
1
g1 + 2
g2 , f (e3 ) = 2 + 2X = 2g1 +2g2 .
Am obtinut mB;B0 (f ) = 00 21 22 :

5. Transformari liniare si matri e

Fie V un spatiu ve torial peste orpul K u dimV < +1 si
E = fe1 ; e2 ; : : : ; eng o baza ^n V . Fie mE (T ) = A, matri ea aso iata
transformarii T : V ! V relativa la baza E . Obtinem astfel pentru
ori e transformare liniara T o matri e mE (T ) 2 Mn (K ).
Pentru E baza xata se obtine o apli atie m : LK (V ) ! Mn (K ),
denita prin m(T ) = mE (T ).
Observatie. LK (V ) este un spatiu ve torial peste K u operatiile:

56

3. APLICAT
 II LINIARE

(T + U )(x) = T (x) + U (x), pentru ori e x 2 V , T; U 2 LK (V ),

(T )(x) = T (x), pentru ori e x 2 V si  2 K .
Da a T; U 2 LK (V ) onsideram operatia de ompunere T U 2
LK (V ), denita prin (T U )(x) = T (U (x)).
Se observa usor a LK (V ) ^mpreuna u adunarea denita mai sus
si u operatia de ompunere devine un inel ne omutativ u unitatea
1V : V ! V; 1V (x) = x e joa a rol de element neutru fata de ompunere.
^In ontinuare prezentam un rezultat, are arata a putem lu ra u
matri e ^n lo ul transformarilor liniare.
Teorema 5.1. Apli atia m : LK (V ) ! Mn (K ), denita prin
m(T ) = mE (T ) este o apli at
ie liniara, 1
iar m(T U ) = m(T )
m(U ).
0
1 0 ::: 0
B0 1 : : : 0C
^In plus, m(1V ) = In = B . . . . C. Prin urmare, m este un
. . . .A
. .

0 0 ::: 1

izomorsm de spatii ve toriale si inele unitare ne omutative.

^In parti ular, da a T este inversabila si T 1 este inversa ei, rezulta

m(T 1 ) = m(T ) 1 .

^Inainte de a tre e la demonstratie, sa pre izam a

Mn(K ) are o stru tura obisnuita de spatiu ve torial fata de adunarea si
^nmultirea u s alari reali, si de inel ne omutativ ^n raport u adunarea
si ^nmultirea obisnuita a matri elor.
1) Sa aratam a m(T + U ) = m(T ) + m(U ).
Vom s rie m(T ) = A = (aij ), m(U ) = B = (bij ) si m(T + U ) =
n
P
C = ( ij ). Din denitia matri ei aso iate gasim a T (ei ) = aji ej ,
j =1
n
n
P
P
U (ei ) = bji ej , de unde (T + U )(ei ) = T (ei )+ U (ei ) = (aji + bji )ej ,
j =1
j =1
de i ji = aji + bji , 8i; j = 1; n, adi a C = A + B sau m(T + U ) =
m(T ) + m(U ).
2) Sa aratam a m(T ) = 
m(T ), pentru ori e  2 K .
Fie D = m(T ), D = (dij ).
n
n
P
P
(T )(ei ) = T (ei ) =  aji ej = (aji)ej , de i D = A, adi a
j =1
j =1
m(T ) = m(T ).
3) Vom arata ^n ontinuare a m(T U ) = m(T )
m(U ).
Fie H = m(T U ), H = (hji), de i:
n
P
(T U )(ei ) = hji ej .
j =1
Demonstrat
 ie.


5. TRANSFORMARI
LINIARE S
 I MATRICE

n
P

Dar (T U )(ei ) = T (U (ei )) = T (

n
P

ajk ej =

k=1

n P
n
P

bki ek ) =
n
P

n
P
k=1

57

bki T (ek ) =

n
P
k=1

bki

( ajk bki )ej , adi a hji = ajk bki , sau H = AB , adi a

j =1
j =1 k=1
k=1
m(T U ) = m(T )
m(U ).
4) Vom arata a Ker m = 0 si a m este surje tiva. Fie T 2 LK (V )
u m(T ) = 0, de i T (ei ) = 0; 8i = 1; n.
T este prin urmare nula pe elementele bazei E , de i T (x) = 0,
n
n
8x 2 V , deoare e x = P iei si T (x) = P iT (ei) = 0.
i=1
i=1
Rezulta a T = 0V , unde 0V este apli atia nula de la V la V .
Da a A 2 Mn(K ) denim uni a transformare T : V ! V prin
n
P
formula T (ei ) = aji ej , unde A = (aji ); 8i = 1; n.
j =1
Este lar a mE (T ) = A, de ai i rezulta a m este un izomorsm.
5) Da a T este inversabila avem 1V = T T 1, de i In = m(T )m(T 1 ),
adi a m(T 1 ) = (m(T )) 1 .
Remar a 5.2. A easta teorem
a este foarte utila ^n al ule on rete
u transformari liniare, deoare e permite lu rul u matri e ^n lo ul
transformarilor liniare si invers.
Lema 5.3. Ori e relatie de forma T (x) = y , unde  2 K; x; y 2
n
n
P
P
V , x = xi ei , y = yiei este e hivalenta u relatia matri iala:
i=1
i=1
0

(5.1)

0 1
x1 1
y1
B x2 C
B y2 C
C
B C
AB
 ... A =   ... A ; unde A = mE (T ).
xn
yn

Demonstrat
 ie.
n P
n
P

n
P

T (x) = T (
n
P

i=1

xi ei ) =
n
P

n
P
i=1

xi T (ei ) =

n
P
i=1

xi

n
P
j =1

aji ej =

( aji xi )ej , iar y =  yj ej = yj ej , de i egalitatea T (x) =

j =1 i=1
j =1
j =1
n
P
y este e hivalenta u aji xi = yj , adi a u relatia (5.1)
i=1
Exemplul 5.4. Fie T 2 L(R 3 ) are ^n baza anoni 
fe1 =
0a E =1
0 1 1
(1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g are matri ea A = 0 0 1A.
0 0 0
3
3
Sa se determine KerT (T = T T T ).

58

3. APLICAT
 II LINIARE

KerT 3 = fx
0 1

x1
3
3

R jT (x) = 0g = fx = x2A
x3

x1
3
3

R jA x2 A =
x3

g.

0A

R3 .

0 0 1
0 0 0
2
3

A

Dar A = 0 0 0 si A = 0 0 0A, prin urmare KerT 3 =
0 0 0
0 0 0

Da a nu foloseam Lema 5.3, ar  trebuit sa gasim efe tiv modul ^n
are a tioneaza T 3 , lu ru mai di il de ^at al ulul lui A3 .

6. Ve tori si valori proprii

Fie T : V ! V o transformare liniara si x 6= 0 un ve tor din V
astfel ^n ^at T (x) si x sa e liniar dependenti, adi a T (x) = x, u
 2 K . Se mai spune a T (x) si x \au a eeasi dire tie".
^In a este onditii, x se numeste ve tor propriu pentru T , iar  se
numeste valoare proprie orespunzatoare ve torului propriu x.
Observatie.  este uni determinat
a de x, deoare e T (x) = x =
x )  =  , pentru x 6= 0.
Invers, da a  este o valoare proprie data, multimea ve torilor proprii are au a valoare proprie pe  formeaza un subspatiu ve torial L
^n V , da a ^i adaugam pe 0 din V .
L poate  \ori ^at de mare". De exemplu, da a T = 1V si  = 1,
atun i L = V .
Observam si a dimL  1, da a  este o valoare proprie pentru
T.
Ori e baza fv1 ; v2 ; : : : ; vk g ^n L furnizeaza k dire tii proprii,
orespunzatoare valorii proprii .
Exemplul 6.1. Fie T = prxOy : R 3 ! R 3 , T (x; y; z ) = (x; y; 0) =
(x; y; z ), de i suntem ^n una din situatiile:
1. z = 0 si  = 1, az ^n are se obtin doua dire tii proprii liniar
independente, sau
2. z 6= 0;  = 0; x = 0; y = 0, az ^n are axa Oz este dire tie
proprie.

6. VECTORI S
 I VALORI PROPRII

59

^In ontinuare vom presupune a exista k ve tori proprii v1 ; v2 ; : : : ; vk

liniar independenti ^n V , orespunzatori valorilor proprii 1 ; 2 ; : : : ; k
si a dimV = n, n  k. Completam v1 ; v2 ; : : : ; vk p^ana la o baza ^n V ,
E = fv1 ; v2 ; : : : ; vk ; ek+1 ; : : : ; en g si notam u A matri ea mE (T ).
Cal ulam a um matri ea A:
T (v1 ) = 1 v1
T (v2 ) = 2 v2
..
.
T (vk ) =
k vk
T (ek+1 ) = a1;k+1 v1 + : : : + an;k+1en
..
.
T (en ) = a1n v1 + : : : + ann en .
De ai i putem s rie a:
0

(6.1)

1
B 0
B
B ..
B .
B
B 0
B
B
B
B
B


0
2

0
0

:::
:::

:::

j
j
j
j
j
j
j
j

a1;k+1
a2;k+1
..
.
ak;k+1

:::
:::
:::

a1n
a2n
..
.
akn

C
C
C
C
C
C
C
C
ak+1;nC
C
.. C
. A

ak+1;k+1 : : :
..
.
0
0 :::
an;k+1 : : : ann
A easta matri e este foarte onvenabila, deoare e ea \se apropie"
de o matri e diagonala, adi a de o matri e de forma:
0
..
.
0

:::

0
0
..
.
k

0
..
.
0

1 0 : : :
B 0 2 : : :
B.
 ..
0 0 :::

0
0C
.. C
.A
n

60

3. APLICAT
 II LINIARE

Da a ^n (6.1) k = n, A este o matri e diagonala av^and pe diagonala

prin ipala valorile proprii ale transfomarii T .
Am obtinut astfel urmatorul rezultat:
Da a T : V ! V are n = dimV ve tori proprii liniar independenti
v1 ; v2 ; : : : ; vn, atun i^n baza E = fv1 ; v2 ; : : : ; vn g matri ea transformarii
T devine diagonala.
Folosim ^n ontinuare Lema 5.3 pentru a gasi un pro edeu efe tiv
de al ul al valorilor si ve torilor proprii ^n azul ^n are dimV = n.
Fie E = fe1 ; e2 ; : : : ; en g o baza ^n V si A = mE (T ).
S alarul  este valoare proprie pentru T , da a T (x) = x, pentru
un ve tor x 6= 0. Din lema amintita rezulta a  este valoare proprie
si x = x1 e1 + 0
: : : +1xn en 0este1ve tor propriu orespunz
ator da a si
0 1 0 1
x1
x1
x1
0
B x2 C
B x2 C
B x2 C B0C
C
B C
C B C
numai da a: A B
a (A In) B
 ... A =   ... A, adi 
 ... A =  ... A, sau
xn
xn
xn
0
da a det(A In ) = 0, adi a atun i si numai atun i ^and ^and  este
rada ina ^n K pentru polinomul de grad n: P () = det(A In).
Denitia 6.2. Polinomul P () = det(A In ) se numeste
polinomul ara teristi al matri ei A sau al transformarii T .
Teorema 6.3. Polinomul ara teristi P () = det(A In ) nu
depinde de alegerea bazei E a spatiului ve torial, adi a nu depinde de
matri ea A = mT (E ), i numai de transformarea T .
Demonstrat
 ie. Fie F o alt
a baza ^n V si C matri ea de tre ere
de la baza E la baza F . Fie B = mF (T ).
Se stie a B = C 1 AC , de i det(B In) = det(C 1 AC In ) =
det(C 1 )
det(A In )
detC = det(A In), fapt are arata a
P () = det(A In ) = det(B In ), adi a P () nu depinde de A.
Observatia 6.4. Rada inile i ale e uatiei P () = 0 sunt hiar
valorile proprii, iar pentru  = i , o rada ina xata ^n K a lui
P () = 0, ve torii
proprii se gases rezolv^and sistemul:
0 1 0 1
x1
0
B x2 C B0C
C B C
(A i In ) B
 ... A =  ... A :
xn
0
Exemplul 6.5. Fie T : R 3 ! R 3 , T (x1 ; x2 ; x3 ) = (x3 ; x2 ; x1 ). S
a se
determine valorile si ve torii proprii pentru0T .
1
0 0 1
Solutie:^In baza anoni 
a mE (T ) = A = 0 1 0A :
1 0 0
Polinomul
ara teristi aso iat este: P () = det(A I3 ) )

 
0
1 

P () =  0 1  0  ) P () = (1 )(2 1).
 1
0


7. DIAGONALIZAREA MATRICELOR

61

Valorile proprii sunt 1 = 1 u subspatiul propriu orespunzator

L 1 = fa(1; 0; 1)ja 2 Rg si 2;3 = 1 u L1 = f(b; ; b)jb; 2 Rg.

7. Diagonalizarea matri elor

Propozitia 7.1. Fie V=K un spatiu ve torial nit dimensional si
T 2 LK (V ), iar 0 o valoare proprie de multipli itate m 2 N  , adi a
P () = ( 0 )m Q(), Q(0 ) 6= 0, P () ind polinomul ara teristi
al transformarii T . Atun i dimL0  m, unde am notat u
L0 = fx 2 V jT (x) = 0 xg, subspatiul propriu orespunzator valorii
proprii 0 .
Demonstrat
 ie. Fie fx1 ; x2 ; : : : ; xk g o baz
a ^n L0 . Completam
baza fx1 ; x2 ; : : : ; xk g p^ana la o baza ^n V si gasim a matri ea transformarii T ^n baza astfel onstruita este de forma:
0
0 0 : : : 0 1
B 0 0 : : : 0 C
Cg
(7.1)
A = f k linii B
 ...
A
0 0 : : : 0
Atun i P () = det(A In ) = ( 0 )k P1 () si de i trebuie sa avem
k  m.
Propozitia 7.2. Fie T 2 LK (V ). Presupunem a 1 ; 2 ; : : : ; n
sunt n valori proprii distin te doua ^ate doua si x1 ; x2 ; : : : ; xn sunt ve tori proprii orespunzatori a estor valori. Atun i x1 ; x2 ; : : : ; xn sunt
liniar independenti si da a, ^n plus, dimV = n, atun i mE (T ) =
diag f1 ; 2 ; : : : ; n g, unde E = fx1 ; x2 ; : : : ; xn g devine hiar baza ^n
spatiul ve torial V .
Demonstrat
 ie. Folosim rationamentul indu tiv dup
a dimensiunea n.
Pentru n = 1 este evident.
Presupunem a x1 ; x2 ; : : : ; xk , k < n, sunt liniar independenti.
Vrem sa aratam a x1 ; x2 ; : : : ; xk ; xk+1 sunt liniar independenti. Fie
(7.2)
1 x1 + : : : + k xk + k+1 xk+1 = 0:
Apli ^and T gasim a:
(7.3)
1 1 x1 + : : : + k k xk + k+1 k+1 xk+1 = 0:
^Inmultind (7.2) u k+1 si s az^and din (7.3) relatia obtinuta, rezulta
1 = 2 = : : : = k = 0, deoare e 1 k+1 6= 0, pentru i 6= k + 1
(i = 1; 2; : : : ; k) si demonstratia este ^n heiata.
Propozitia 7.3.(Criteriul diagonalizarii) Fie T 2 LK (V ) o
tranformare liniara a spatiului ve torial nit dimensional V ,
1 ; 2 ; : : : ; p 2 K valori proprii diferite doua ^ate doua, de multip
P
pli itati n1 ; n2 ; : : : ; np si
ni , unde n = dimV . Atun i, urmatoarele
i=1
armatii sunt e hivalente:

62

3. APLICAT
 II LINIARE

1) T se poate diagonaliza, adi a exista o baza a spatiului ve torial

V fata de are matri ea transformarii T este diagonala.
2)dimL = ni ; 8i = 1; p.
Demonstrat
 ie. 1) ) 2) Da 
a T se poate diagonaliza ^n baza
fv1; v2 ; : : : ; vng, atun i v1; v2 ; : : : ; vn sunt ve tori proprii pentru T . Ei
se pot repartiza astfel ^n ^at fv1 ; : : : ; vn1 g  L1 , fvn1 +1 ; : : : ; vn2 g 
L2 ; : : : ; fvn1 +n2 +:::+n 1 +1 ; : : : ; vn1 +n2 +:::+n =ng  L .
Prin urmare, folosind si Propozitia 7.1, avem a ni  dimL  ni ,
de i dimL = ni , 8i = 1; p.
2) ) 1) Fie fe11 ; : : : ; e1n1 g baza ^n L1 ; : : : ; fep1 ; : : : ; epn g baza ^n
L . Consideram o ombinatie liniara a reuniunii eij -urilor: 11 e11 +
: : : + 1n1 e1n1 + : : : + p1 ep1 + : : : + pn epn = 0. Notam u
y1 = 11 e11 + : : : + 1n1 e1n1 ; : : : ; yp = p1 ep1 + : : : + pn epn si avem a:
i

(7.4)

y1 + : : : + yp = 0:

y1 ; : : : ; yp sunt ve tori proprii ^n L1 ; : : : ; L .

Presupunem a o parte dintre a estia sunt diferiti de zero. Atun i
sunt liniar independenti, deoare e orespund unor valori proprii
distin te (am folosit Propozitia 7.2 si Propozitia 7.4) eea e ondu e
la o absurditate. Rezulta a yi = 0; 8i = 1; p.
Cum eij are apar ^n expresia lui yi sunt liniar independenti, rezulta
a ij = 0, pentru i xat si 8j = 1; n.
P
De i, ^n nal, toti ij sunt zero. Deoare e ni = n, multimea de
ve tori proprii fe11 ; : : : ; e1n1 ; : : : ; ep1 ; : : : ; epn g formeaza o baza ^n V si,
prin urmare, T se poate diagonaliza.
Exemplul 7.4. Fie f : R 3 ! R 3 , f (x1 ; x2 ; x3 ) = (3x1 +2x2 6x3 ; 2x1 +
2x2 5x3 ; 2x1 + x2 4x3 ).
0
1
3 2 6
f are ^n baza anoni a a lui R 3 matri ea A = 2 2 5A : Cum
2 1 4
2
PA () = ( + 1)( 1) si dimL1 = 1 (L1 este subspatiul propriu
orespunzator lui  = 1), iar n1 = 2, rezulta a f nu poate 
diagonalizat.
Observatia 7.5. Da a avem de rezolvat un sistem liniar Ax = b si
A se poate diagonaliza ^n baza F = ff1 ; f2 ; : : : ; fn g, baza formata din
ve torii proprii, atun i C 1 AC = diag f1; : : : ; n g, unde 1 ; : : : ; n
sunt toate valorile proprii ale matri ei A ^n orpul K , iar C este
matri ea are are pe oloane oordonatele ve torilor proprii. Atun i
C 1 Ax = C 1 b, iar da a x = Cy , C 1 x = y , sistemul este e hivalent
u doua sisteme, C 1 ACy = C 1 b si x = Cy ; dupa e determinam y
usor, deoare e C 1 AC = diag f1; : : : ; n g, vom gasi apoi x din relatia
x = Cy .
p

8. PROBLEME REZOLVATE

63

1 1 nu poate  diagonalContraexemplul 7.6. Matri ea A =

0 1    
izata. ^In az ontrar, ar exista C astfel ^n ^at C 10 01 = 10 11 C ,




1
1
1
1
sau C = 0 1 C , fapt absurd, deoare e C este inversabila si 0 1 6=


1 0 . Ai i  =  = 1, iar dimL = 1 < 2.
1
2
1
0 1

8. PROBLEME REZOLVATE
1. Fie f : M2 (
R ) ! M2(R ) o apli at
a prin
 ie denit
3 1
f (X ) = 12 01 X + X
4 1
a) Aratati a f este liniara.
b)Construit
aso iat
a apli at
ieif ^n baza
 i matri ea






1
0
0
1
0
0
0
0
B = I1 = 0 0 ; I2 = 0 0 ; I3 = 1 0 ; I4 = 0 1
.
Solutie:a) Pentru a veri a liniaritatea apli atiei f onsider
am X; Y 2
M2(R ) si a; b 2 R . Atun i:




2
1
3
1
f (aX + bY ) = 1 0 (aX + bY ) + (aX + bY ) 4 1 =








3 1 =
a 21 01 X + X 34 11 + b 21 01 Y + Y
4 1
af (X ) + bf (Y ), de i apli atia f este liniara.
b) Baza B este onsiderata at^at ^n domeniul ^at si ^n odomeniul
apli at
iei f . 


 




1
0
2
1
1
0
1
0
3
1
1
1
f 0 0 = 1 0
0 0 + 0 0
4 1 = 1 0 =
1
I1 + 1
I2 +1
I3 + 0
I4 .    



0
1
2
1
0
1
0
1
3
1
4
3
f 0 0 = 1 0
0 0 + 0 0
4 1 = 0 1 =
4
I1 + 3
I2 +0
I3 + 1
I4 .    



0
0
2
1
0
0
0
0
3
1
1
0
f 1 0 = 1 0
1 0 + 1 0
4 1 =
3 1 =
1
I1 + 0
I2 3
I3 +1 
I4 .    
 

0
0
2
1
0
0
0
0
3
1
0
1
f 0 1 = 1 0
0 1 + 0 1
4 1 = 4 1 =
0
I1 1
I2 4
I3 + 10
I4 . ^In onse inta 1
matri ea aso iata apli atiei
1 4 1 0
B 1
3 0
1C
C
f ^n baza B este: A = B
 1
0
3 4A.
0 1 1 1
2. Fie apli atia liniara f : R 3 ! R 3 , f (x1 ; x2 ; x3 ) = (x1 + x2
x3 ; 2x2 + x3 ; x1 x3 ).

64

3. APLICAT
 II LINIARE

a) Sa se determine nu leul, imaginea, defe tul si rangul apli atiei f
b) Veri ati da a f este inversabila si, ^n az armativ, determinati
f 1.
Solutie:a) Pentru a determina Kerf , nu leul apli atiei f , rezolv
am
^n R 3 e uatia f (x) =80, unde x = (x1 ; x2 ; x3 ). Atun i (x1 + x2 x3 ; 2x2 +
>
<x1 + x2 x3 = 0
x3 ; x1 x3 ) = 0 ! 2x2 + x3 = 0
. Rezolv^and sistemul obtinem
>
:
x1 x3 = 0
x1 = x2 = x3 = 0, de i x = 0. ^In onse inta Kerf = f0g.
Atun i defe t(f ) = dim(Kerf ) = 0 si din teorema rang-defe t,
ind ^ntr-un spatiu ve torial de dimensiune 3, obtinem rang (f ) = 3,
adi a dim(Imf ) = 3. Cum Imf este subspatiu ve torial al R 3 , dedu em Imf = R 3 .
b) Deoare e Kerf = 0, obtinem a f este inje tiva, iar din faptul
a Imf = R 3 , dedu em a f este surje tiva. ^In onse inta f bije tiva,
de i f inversabila. Pentru a determina f 1 : R 3 ! R 3 , rezolvam
e uatia f (x) = y , unde x = (x1 ; x2 ;8x3 ); y = (y1 ; y2; y3 ) 2 R 3 , unde
>
<x1 + x2 x3 = y1
ne uns uta este x. Obtinem sistemul 2x2 + x3 = y2
u solutia:
>
:
x1 x3 = y3
8
>
<x1 = 2y1 + y2 + 3y3
. Atun i f 1 (y ) = ( 2y1 + y2 + 3y3; y1
x2 = y1 y3
>
:
x3 = 2y1 + y2 + 2y3
y3 ; 2y1 + y2 + 2y3 ).
3. Se onsidera apli atia liniara f : R 3 ! R 3 astfel ^n ^at f (e1 ) =
(1; 1; 1), f (e2 ) = (0; 1; 0), f (e3 ) = (0; 1; 0), unde B = fe1 = (1; 0; 0); e2 =
(0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g este baza anoni a din R 3 .
a) Sa se al uleze f (v ), unde v = (2; 4; 1);
b) Sa se determine matri ea lui f ^n baza B 0 = fe01 = (1; 0; 0); e02 =
(1; 1; 0); e03 = (1; 1; 1)g.
Solutie: a) v = (2; 4; 1) = 2e1 +4e2 + e3 . Atun i f (v ) = f (2e1 +4e2 +
e3 ) = 2f (e1 )+4f (e2 )+ f (e3 ) = 2(1; 1; 1)+4(0; 1; 0)+(0; 1; 0) = (2; 7; 2).
b) Pentru ori e x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R 3 , f (x) = f (x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 ) =
x1 f (e1 ) + x2 f (e2 ) + x3 f (e3 ) = x1 (1; 1; 1) + x2 (0; 1; 0) + x3 (0; 1; 0) =
(x1 ; x1 + x2 + x3 ; x1 ). Atun i f (e01 ) = (1; 1; 1) = e03 , f (e02 ) = (1; 2; 1) =
e01 + e02 + e03 si f 0
(e03 ) = (1; 3; 1)1= 2e01 + 2e02 + e03 .
0 1 2

Atun i mB0 (f ) = 0 1 2 A.
1 1 1
4. Fie apli atiile liniare f; g : R 3 ! R 2 , date prin f (x; y; z ) =
(x + 2y; y + 2z ), g (x; y; z ) = (x y z; z ). Sa se determine a; b 2 R
astfel ^n ^at af + bg = 0.

8. PROBLEME REZOLVATE

65

+ bg = 0 , (af + bg )(v ) = 0; 8v = (x; y; z ) 2 R 3 ,

af (v ) + bg (v ) = 0; 8v 2 R 3 , a(x + 2y; y + 2z ) + b(x y z; z ) =
0( , (ax + 2ay + bx by bz; ay + 2az + bz ) = 0; 8(x; y; z ) 2 R 3 )
(a + b)x + (2a b)y bz = 0
; 8(x; y; z ) 2 R 3 : Consider^and, de
ay + (2a + b)z = 0
exemplu x = 0; y = 0; z = 1 obtinem b = 0 si a = 0.
5. Fie U; V spatii ve toriale peste K si f : U ! V o apli atie
liniara. Aratati a:
n
n
P
P
a) f (0) = 0 si f ( ki xi ) = ki f (xi ), pentru ori e n 2 N  .
i=1
i=1
b) f ( x) = f (x) si f (x y ) = f (x) f (y ).
Solutie:a) Stim a, pentru o apli atie liniar
a f (x) = f (x); 8 2
K; x 2 U . Pentru  = 0 si x = 0 obtinem f (0) = 0.
Cea de-a doua egalitate se demonstreaza prin indu tie dupa n 2 N  :
Pentru n = 1, egalitatea rezulta din omogenitatea apli atiei liniare.
Pentru n = 2, egalitatea este din nou evidenta din proprietatile
apli atiei liniare.
n
n
nP
+1
P
P
Presupunem f ( ki xi ) =
ki f (xi ) si aratam a f ( ki xi ) =
i=1
i=1
i=1
nP
+1
kif (xi ).
i=1
n+1
n
n
^Intr-adevar f ( P ki xi ) = f ( P ki xi + kn+1 xn+1 ) = f ( P ki xi ) +
i=1
i=1
i=1
n
nP
+1
P
f (kn+1xn+1 ) = ki f (xi ) + kn+1 f (xn+1 ) = ki f (xi ) si demonstratia
i=1
i=1
este ^n heiata.
b) Consideram din nou relatia f (x) = f (x); 8 2 K; x 2 U .
Pentru  = 1 obtinem f ( x) = f (x).
Apoi, f (x y ) = f (x + ( y )) = f (x) + f ( y ) = f (x) f (y ), unde
la ultima egalitate am folosit relatia demonstrata anterior.
6. Determinati nu leul, imaginea, defe tul si rangul pentru apli atia
liniara g : R 4 ! R 4 , g (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) = (x1 + x2 + x3 + 2x4 ; x1 + x4 ; x2 +
x4 ; x3 ).
Solutie:Kerg = fx 2 R 4 jg (x) = 0g.
am e uatia g (x) = 0; x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R 4 . Obtinem
8 Consider
x1 + x2 + x3 + 2x4 = 0
>
>
>
<
x1 + x4 = 0
sistem ompatibil simplu nedeterminat u
>
x
+
x
=
0
2
4
>
>
:
x3 = 0
Solutie:af

66

3. APLICAT
 II LINIARE

8
x1
>
>
>
<

= t
x = t
solutia 2
, unde t 2 R este un parametru real. ^In onse inta
>
x
=
0
3
>
>
:
x4 = t
Kerg = f( t; t; 0; t)jt 2 Rg.
Evident ( t; t; 0; t) = t( 1; 1; 0; 1), de i ( 1; 1; 0; 1) este generator pentru Kerg si ind nenul onstituie hiar o baza pentru a esta.
^In onse inta defe t(g ) = dim(Kerg ) = 1. Atun i, din teorema rangdefe t rang (g ) = 3.
Img = fy 2 R 4 j9x 2 R 4 astfel ^n ^at g (x) = y g.
Consideram x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ); y = (y1 ; y2 ; y3 ; y4) 2 R 4 si e uatia
g8(x) = y . Atun i (x1 +x2 +x3 +2x4 ; x1 +x4 ; x2 +x4 ; x3 ) = (y1 ; y2; y3 ; y4 ) )
x1 + x2 + x3 + 2x4 = y1
>
>
>
<
x1 + x4 = y2
. ^Inlo uind x1 = y2 x4 ; x2 = y3 x4 ; x3 =
>
x
+
x
=
y
2
4
3
>
>
:
x3 = y4
y4 ^n prima e uatie a sistemului obtinem onditia de ompatibilitate a
a estuia, si anume y1 = y2 + y3 + y4 . ^In onse inta Img = f(y2 +
y3 + y4 ; y2; y3 ; y4 )jy2; y3 ; y4 2 Rg. Am justi at deja a rang (g ) =
dim(Img ) = 3, o baza pentru Img ind f(1; 1; 0; 0); (1; 0; 1; 0); (1; 0; 0; 1)g.
7. Studiat
i posibilitatea
a pentru ma0
1 redu erii
0 la forma diagonal
1
5 2 3
0 1 0
tri ele: A =  2 1 0 A si B =  4 4 0 A.
3 0 1
2 1 2
Solutie:Determinam valorile
A, din e uatia

 proprii aso iate matri ei

 5 
2
3


1  0  = 0, de unde se
det(A I3 ) = 0. Atun i  2
 3
0
1 
3
2
obtine efe tu^and al ulele  +5 +14 = 0 ) ( 2 +5 +14) = 0
u solutiile 1 = 0, 2 = 2, 3 = 7, a estea ind valorile proprii
aso iate matri ei A, e are u multipli itatea algebri a 1.
Determinam pentru e are valoare proprie subspatiul ve torilor
proprii.
Pentru 1 = 0, ve torii proprii orespunzatori sunt solutii ale e uatiei
(A 1 I3 )
v = 0, adi a Av = 0, unde
8 v = (v1 ; v2 ; v3 ). Atun i
0
10 1 0 1
>
0
5 2 3
v1
<5v1 + 2v2 + 3v3 = 0
A

A
 2
A

1 0
v2 = 0 , de unde 2v1 v2 = 0
:
>
:
0
3 0 1
v3
3v1 + v3 = 0
A est sistem este ompatibil simplu nederminat si are solutiile
(v1 ; v2 ; v3 ) = (t; 2t; 3t), t 2 R . Atun i subspatiul ve torilor proprii
orespunzatori valorii 1 este V1 = f(t; 2t; 3t)jt 2 Rg. Evident
dim(V1 ) = 1, fe1 = (1; 2; 3)g ind o baza pentru V1 .

8. PROBLEME REZOLVATE

67

Pentru 2 = 2, ve torii proprii orespunzatori sunt solutii ale

e uatiei (A 2 I3 )
v = 0, adi a (A + 2I3 )v =80, unde v = (v1 ; v2 ; v3 ).
0
10 1 0 1
>
7 2 3
v1
0
<7v1 + 2v2 + 3v3 = 0
A

A

A

v2 = 0 , de unde 2v1 + v2 = 0
Atun i 2 1 0
>
:
3 0 3
v3
0
3v1 + 3v3 = 0
A est sistem este ompatibil simplu nederminat si are solutiile
(v1 ; v2 ; v3 ) = (t; 2t; t), t 2 R . Atun i subspatiul ve torilor proprii orespunzatori valorii 2 este V2 = f(t; 2t; t)jt 2 Rg. Evident
dim(V2 ) = 1, fe2 = (1; 2; 1)g ind o baza pentru V2 .
Pentru 3 = 7, ve torii proprii orespunzatori sunt solutii ale e uatiei
(A 3 I3 )
v = 0, adi a (A 7I3 )v = 0, unde
8 v = (v1 ; v2 ; v3 ). Atun i
0
10 1 0 1
>
2 2 3
v1
0
< 2v1 + 2v2 + 3v3 = 0
 2
A

A

A
8 0
v2 = 0 , de unde 2v1 8v2 = 0
>
:
3 0
6
v3
0
3v1 6v3 = 0
sistem ompatibil simplu nederminat u solutiile (v1 ; v2 ; v3 ) = (4t; t; 2t),
t 2 R . Atun i subspatiul ve torilor proprii orespunzatori valorii 3
este V3 = f(4t; t; 2t)jt 2 Rg. Evident dim(V3 ) = 1, fe3 = (4; 1; 2)g
ind o baza pentru V3 .
Deoare e ^n e are az dim(V ) oin ide u multipli itatea algebri a0a valorii i1
, i = 1; 3, A este diagonalizabila, iar forma ei diagonala
0 0 0
este 0 2 0A. Baza^n are matri ea A are forma diagonala este re0 0 7
uniunea bazelor spatiilor ve torilor proprii, adi a fe1 = (1; 2; 3); e2 =
(1; 2; 1); e3 = (4; 1; 2)g.
Pentru matri ea B pro edam similar. Determinam
 valorile proprii
 

1
0


din e uatia det(B I3 ) = 0 )  4 4  0  = 0 )
 2
1 2 
(2 )( 4 + 2 +4) = 0 ) (2 )(2 )2 = 0 ) (2 )3 = 0. Valorile
proprii sunt de i 1 = 2 = 3 = 2, adi a 1 = 2 are multipli itatea
algebri a n1 = 3.
Determinam subspatiul ve torilor proprii orespunzatori a estei
valori din e uatia (A 1 I3 )v = 0, unde 8v = (v1 ; v2 ; v3 ). Se obtine
0
10 1
0 1
>
2 1 0
v1
0
< 2v1 + v2 = 0
 4 2 0 A  v2 A =  0 A, de unde
4v1 + 2v2 = 0 , sistem
>
:
2 1 0
v3
0
2v1 + v2 = 0
ompatibil dublu nederminat u solutiile (v1 ; v2 ; v3 ) = (t; 2t; z ), t; z 2
R . Atun i spatiul ve torilor proprii orespunzatori valorii 1 = 2 este
V1 = f(t; 2t; z )jt; z 2 Rg. Evident dim(V1 ) = 2, f(1; 2; 0); (0; 0; 1)g
ind o baza pentru V1 .
Deoare e dim(V1 ) 6= n1 rezulta a matri ea B nu este
diagonalizabila.
i

68

3. APLICAT
 II LINIARE

8. Fie apli atia liniara f : R 3 ! R 3 , f (x) = (x1 x2 + x3 ; x2 ; x2 ),

unde x = (x1 ; x2 ; x3 ). Aratati a:
a) f f = f ;
b) Imf  Im(1R3 f ) = R 3 .
Solutie:a) Pentru ori e x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R 3 , (f f )(x) =
= f (f (x1 ; x2 ; x3 )) = f (x1 x2 + x3 ; x2 ; x2 ) = (x1 x2 + x3 x2 +
x2 ; x2 ; x2 ) = (x1 x2 + x3 ; x2 ; x2 ) = f (x), de i f f = f .
b) Imf = fy 2 R 3 j9x 2 R 3 astfel ^n ^at f (x) = y g. E uatia f (x) =
y , u x = (x1 ; x2 ; x3 )8si y = (y1 ; y2 ; y3 ) ondu e la (x1 x2 + x3 ; x2 ; x2 ) =
>
<y1 = x1 x2 + x3
(y1 ; y2 ; y3), de unde y2 = x2
, de i Imf = f(a; b; b)ja; b 2
>
:
y3 = x2
Rg. Astfel dim(Imf ) = 2.
(1R3 f )(x) = 1R3 (x) f (x) = (x1 ; x2 ; x3 ) (x1 x2 + x3 ; x2 ; x2 ) =
(x2 x3 ; 0; x3 x2 ).
Im(1R3 f ) = fy 2 R 3 j9x 2 R 3 astfel ^n ^at (1R3 f )(x) = y g.
Din (18R3 f )(x) = y obtinem (x2 x3 ; 0; x3 x2 ) = (y1 ; y2 ; y3), de
>
<y1 = x2 x3
unde y2 = 0
, de i Im(1R3 f ) = f( ; 0; )j 2 Rg. Astfel
>
:
y3 = x3 x2
dim(1R3 f ) = 1.
Determinam elementele omune elor doua imagini.
Fie y 2 Imf \ Im(1R3 f ). Atun i y 2 Imf , de i 9a; b 2 R
astfel ^n ^at y = (a; b; b) si y 2 Im(1R3 f ), de i exista 2 R astfel
^n ^at y = ( ; 0; ). Atun i (a; b; b) = ( ; 0; ), de unde a = b = = 0.
Atun i Imf \Im(1R3 f ) = f0g, de unde obtinem a Imf +Im(1R3 f )
este o suma dire ta.
^In plus, dim(Imf + Im(1R3 f )) = dim(Imf ) + dim(1R3 f )
dim(Imf \ Im(1R3 f )) = 2 + 1 0 = 3 = dim(R 3 ), de i Imf 
Im(1R3 f ) = R .
0
1
1 0 3
9. Se onsidera matri ea A =  3 2 3 A. Sa se al uleze,
3 0 1

n
pentru n 2 N , A .
Solutie:Determin
A din e uatia det(A
 am valorile proprii ale matri ei

 1 

0
3 

2 
3  = 0 ) ( 1 )2 (2 )
I3 ) = 0. Atun i  3

3
0
1 
2
9(2 ) = 0 ) (2 )( + 2 8) = 0. Se obtin astfel valorile proprii
1 = 4, 2 = 3 = 2, adi a 2 = 2 are multipli itatea algebri a 2.

8. PROBLEME REZOLVATE

69

Determinam ve torii proprii orespunzatori valorii 1 = 4, din

e uatia (A 1 I3 )u = 0, u = (u1 ; u2; u3 ).8De ai i rezula e uatia ma0
10 1 0 1
>
3 0 3
u1
0
<3u1 3u3 = 0
A

A

A

u2 = 0 ) 3u1 + 6u2 + 3u3 = 0 , de
tri iala 3 6 3
>
:
3 0 3
u3
0
3u1 + 3u3 = 0
(
u = u3 = 
unde obtinem 1
,  2 R . Atun i V1 = f(; ; )j 2
u2 = 
Rg si dim(V1 ) = 1 are oin ide u multipli itatea algebri a a valorii
proprii 1 .
Determinam ve torii proprii orespunzatori valorii 2 = 2, din
e uatia (A 2 I3 )u = 0, u = (u1; u2 ; u3 ).8De ai i rezula e uatia matri0
10 1
0 1
>
3 0 3
u1
0
< 3u1 3u3 = 0
iala  3 0 3 A u2 A = 0A ) 3u1 + 3u3 = 0
, de unde
>
:
3 0 3
u3
0
3u1 3u3 = 0
8
>
<u1 = 
obtinem u2 = 
, ;  2 R . Atun i V2 = f(; ; )j;  2 Rg
>
:
u3 = 
si dim(V2 ) = 2 are oin ide u multipli itatea algebri a a valorii proprii 2 .
^In0 onse inta1A este diagonalizabila, iar forma diagonala a a esteia
4 0 0
A0 =  0 2 0A se obtine^n baza B 0 = f(1; 1; 1); (1; 0; 1); (0; 1; 0)g
0 0 2
(a easta baza se obtine reunind bazele din V1 si V2 si evident nu este
uni a).
Matri ea
de tre ere
de la baza anoni a B din R 3 la baza B 0 este
0
1
1 1 0

1 0 1A. Atun i An = S (A0 )n S 1 . Determinam inversa
S=
1
1 0
0
1
0
1
1 1 1
1 0 1
1A ) S  = 1 0 1A )
matri ei S : detS = 2, S t = 1 0
0 01 0
1 2 1
1
1
01
1
n
( 4) 0 0
2 0 21
1
0
n
1
A


0 2n 0 A.
S = 2 0 2 , iar (A ) =
1 1 1
n
0
0 21
2
20
10
01
1
0 12
1 1 0
( 4)n 0 0
2
Atun i An =  1 0 1A  0 2n 0 A  21 0 12 A,
1 1 1
1 01 0
0
0 2n
2
2
1 ( 4)n + 2n 1 0 1 ( 4)n 2n 1 1
2
2
de unde obtinem: An =  12 ( 4)n + 2n 1 2n 12 ( 4)n + 2n 1 A :
1
n
n 1
0 12 ( 4)n + 2n 1
2 ( 4) 2

70

3. APLICAT
 II LINIARE

9. PROBLEME PROPUSE
1. Veri ati da a urmatoarele apli atii sunt liniare:
a) T : R 3 ! R 3 , T (x; y; z ) = (x; x + y; yz ).
n
P
b) T : Mn (R ) ! R , T (A) = aii , unde A = (aij )i;j =1;n.
i=1
2. Fie f 2 L(V; V ) un endomorsm pentru are f 2 f + 1V = 0V .
Aratati a f este inversabil. (S-a notat u f 2 , ompusa fun tiei f u
ea ^nsesi f f , u 1V apli atia identi a a multimii V si u 0V apli atia
nula pe V ).
3. Determinati nu leul, imaginea, defe tul si rangul pentru apli atia
liniara: f : R 3 ! R 3 , f (x; y; z ) = (x + 2y + z; 2x + y + z; x + y + 2z ).
4. Pre izati are din urmatoarele apli atii sunt liniare:
a) F : R n [X ! R n [X , F (p(x)) = p(x + 2) p(x); 8x 2 R ;
b) G : R n [X ! R n [X , G(p(x)) = xp(x); 8x 2 R .
5.0Determinat
1 i valorile
0 si ve torii
1 proprii pentru matri ele
1 0 2
0 1 2
A = 0 3 1A si B = 1 0 1A.
2 1 0
2 3 4
6. Fie f : R 2 ! R 3 o apli atie liniara data prin f (1; 0) = (1; 1; 0),
f (0; 1) = (0; 1; 1).
a) Sa se determine f (x), pentru un x 2 R 2 oare are;
b) Sa se gaseas a matri ea lui f ^n raport u bazele anoni e din
domeniu si odomeniu;
) Sa se determine Kerf si Imf .
7. Ara
tati aapli atia f : M2 (R ) ! M2 (R ), f (X ) = XA AX ,
unde A = 10 23 , este liniara si determinati defe tul si rangul a esteia.

8. Determinati matri ele apli atiei liniare f : R 3 ! R 3 ,

f (x1 ; x2 ; x3 ) = (x1 x2 + x3 ; x2 + x3 ; x1 x3 ), relativ la baza anoni a
si apoi relativ la baza B 0 = fe01 = (1; 1; 1); e02 = (0; 1; 1); e03 = (0; 0; 1)g
din R 3 . Studiati posibiliatatea diagonalizarii a estora.
9. Fie A 2 Mn (R ) o matri e si PA polinomul ara teristi aso iat a esteia astfel ^n ^at PA (0) 6= 0. Aratati a A este inversabila
1
si a polinomul ara teristi
  aso iat matri ei A este dat de relatia:
n
n
1
( 1) 
P
;  6= 0.
PA 1 () =
PA(0)


9. PROBLEME PROPUSE

1 0 0
B0 1 0
10. Veri ati da a matri ea A = B
0 0 1
1 0 2
diagonalizabila si ^n az armativ gasiti forma
pre um si baza ^n are se obtine.

71

1
0C
C
2A este
5
diagonala a a esteia

CAPITOLUL 4

Spatii eu lidiene
1. Produse s alare si ortogonalitate
Spatiile ve toriale onsiderate ^n apitolele anterioare au fost privite
numai din pun t de vedere aritmeti , adi a am lu rat u operatiile
obisnuite. ^In ontinuare, vom introdu e un element nou, si anume, o
stru tura geometri a pe un spatiu ve torial real sau omplex. A easta
stru tura va permite masurarea \distantei dintre doua elemente " si
a \unghiului dintre ele". A est lu ru se poate realiza simultan, prin
introdu erea unei fun tii produs s alar, pe un spatiu ve torial real sau
omplex.
Denitia 1.1. Fie V=C un spatiu ve torial omplex. Aso iem
ori arei pere hi de ve tori x; y 2 V un uni numar omplex notat u
< x; y > astfel ^n ^at sa e ^ndeplinite onditiile:
1. < y; x >= < x; y >, pentru ori e x; y 2 V ;
2. < x + y; z >=< x; z > + < y; z >, pentru ori e x; y; z 2 V ;
3. < x; y >=  < x; y >, pentru ori e  2 C ; x; y; z 2 V ;
4. < x; x >2 R , < x; x > 0, iar din < x; x >= 0 ) x = 0
(produsul s alar este pozitiv denit).
Observatia 1.2. Putem omite, ^n general, din 4. impli atia
< x; x >= 0 ) x = 0.
Fun tia (x; y ) !< x; y > are veri a proprietatile 1-4 de mai sus
se numeste produs s alar omplex denit pe V .
Spatiul ve torial omplex V ^mpreuna u un produs s alar se numeste
spatiu eu lidian omplex sau spatiu unitar.
Din Denitia 1.1 rezulta onse intele:
1. < x; y + z >=< x; y > + < x; z >;
2. < x; y >=  < x; y >;
3. < 0; y >= 0 =< x; 0 >, unde x; y; z 2 V ,  2 C .
Exemplul 1.3. Fie C n =C , z = (z1 ; z2 ; : : : ; zn ); w = (w1 ; w2 ; : : : ; wn ) 2
n
C n . Atun i putem deni produsul s alar omplex < z; w >= P zi wi,
i=1
unde wi este onjugatul omplex al lui wi .
Denitia 1.4. Da a V=R este un spatiu ve torial real, atun i o
aso iere de forma (x; y ) !< x; y >2 R u proprietatile:
1. < x; y >=< y; x >;
2. < x + y; z >=< x; z > + < y; z >;
3. < x; y >=  < x; y >;
73

74

4. SPAT
 II EUCLIDIENE

4. < x; x > 0, iar da a < x; x >= 0 ) x = 0, unde  2 R ,

x; y; z 2 V se numeste produs s alar real.
Un spatiu ve torial real ^mpreuna u un produs s alar se numeste
spatiu eu lidian.
Exemplul 1.5. Spatiul ve torial al ve torilor aritmeti i R n , ^mpreun
a
u produsul s alar < (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); (y1 ; y2; : : : ; yn) >= x1 y1 + x2 y2 +
: : : + xn yn este un spatiu eu lidian de dimensiune n.
Teorema 1.6(inegalitatea Cau hy-Buniakovsky-S hwartz).
Fie (V=R ; < ; >) un spatiu eu lidian real. Atun i are lo
inegalitatea:
p
j < x; y > j  kxk
kyk, 8x; y 2 V , unde prin kxk = < x; x > am
notat norma ve torului x.
Demonstrat
 ie. Fie  2 R o variabil
a oare are si relatia 0 <
x + y; x + y >= 2 < y; y > +2 < x; y > + < x; x >, 8 2 R , de i

= 4 < x; y >2 4 < x; x >< y; y > 0, sau j < x; y > j  kxk
ky k.
Observatia 1.7. (V; k
k) este un spatiu topologi normat. Veri area
elor trei proprietati ale normei le lasam ititorului.
Conse inta 1.8. Denim osinusul unghiului a doi ve tori nenuli
< x; y >
x; y 2 V , prin formula os (x; y ) =def
kxk
kyk 2 [ 1; 1.
A easta formula deneste ^n mod uni unghiul a doi ve tori nenuli
< x; y >
x si y :  = ar os
kxk
kyk 2 [0; .
S riem x?y (x este ortogonal sau perpendi ular pe y ) da a
< x; y >= 0.
Pentru y 6= 0 denim proie tia ve torului x de-a lungul dire tiei
< x; y >
ve torului y prin formula: pry x =
kyk .
Da a S  V este un subspatiu ve torial ^n V , notam u
S ? = fx 2 V jx?y; 8y 2 S g.
S ? se numeste subspatiul din V ortogonal pe S .
Se poate arata a S  S ? = V , de a eea S ? se mai numeste si
omplementul ortogonal al subspatiului S ^n V .
Teorema 1.9(Teorema lui Pitagora). Fie x; y ve tori ^n spatiul
eu lidian (V; < ; >). Atun i:
x?y , kx + y k2 = kxk2 + ky k2
Demonstrat
 ie. < x + y; x + y >=< x; x > + < y; y > +2 <
x; y >. Prin urmare, kx + y k2 = kxk2 + ky k2 ,< x; y >= 0.
Teorema 1.10(Teorema paralelogramului). Fie x; y ve tori ^n
spatiul eu lidian (V; < ; >). Atun i:
kx + yk2 + kx yk2 = 2kxk2 + 2kyk2
Demonstrat
 ie. kx + y k2 + kx y k2 =< x + y; x + y > +
< x y; x y >= 2 < x; x > +2 < y; y >= 2kxk2 + 2ky k2.

1. PRODUSE SCALARE S
 I ORTOGONALITATE

Exemplul 1.11.
n P
m
P
i=1 j =1

75

Consideram V = Mnm (R ) si < A; B >=

aij bij , unde A = (aij ), B = (bij ). S riem kAk =

n;m
P

aij bij =
i;j
=1
s
n;m
P 2
aij , de i
i;j =1

(V; k
k) devine spatiu normat (si metri ^n parti ular).

Deoare e V 
= R nm , izomorsmul f denit ^ntre ele doua spatii
ind hiar de spatii metri e(xn ! x , f (xn ) ! f (x) ^n R nm ) rezulta
a V este un spatiu Hilbert (eu lidian omplet).
Denitia 1.12. Un sistem de ve tori nenuli fx1 ; x2 ; x3 ; : : :g se
numeste ortogonal da a xi ?xj ; 8i 6= j . Sistemul se zi e ortonormat
da a, ^n plus fata de ortogonalitate avem kxi k = 1; 8i = 1; n.
Exemplul 1.13. E = f(1; 0; 0); (0; 1; 0); (0; 0; 1)g ^n R 3 este ortogonal
fata de produsul s alar introdus ^n Ex. 1.3.
Propozitia 1.14. Ori e sistem de ve tori ortogonali S = fx1 ; x2 ; ::g
este liniar independent.

Fie 1 x1 + 2 x2 + : : : + n xn = 0 o ombinatie
liniara de ve tori din S u s alari din K . Pentru ori e i = 1; n, rezulta
a < 1 x1 + 2 x2 + n xn ; xi >= 0 = i < xi ; xi >, de i i = 0. Prin
urmare S liniar independent.
Fie W = Lfx1 ; x2 ; : : : ; xn ; : : :g, unde fx1 ; x2 ; : : : ; xn ; : : :g este
ortonormat. Pentru x 2 W , notam u j =< x; xj >; j se numeste
oe ientul Fourier al elementului x la omponenta xj .
Exemplul 1.15. x = (1; 2; 3) = 1
e1 + 2
e2 + 3
e3 ; 1; 2; 3 sunt
oe ientii Fourier ai elementului x 2 R 3 .
Propozitia 1.16. Ori e spatiu ve torial real nit-dimensional V
admite o stru tura de spatiu eu lidian.
Demonstrat
 ie. Se stie 
aV 
= R n , unde n = dimV .
n
Fie f : V ! R a est izomorsm. Denim < x; y >=< f (x); f (y ) >,
pentru ori e x; y 2 V . Se arata usor a (V; < ; >) este un spatiu eu lidian. Spunem a stru tura eu lidiana pe V este a eea indusa de R n
prin izomorsmul f .
Denitia 1.17. O baza E = fe1 ; : : : ; en ; : : :g se numeste
ortogonala (ortonormata) da a E este o multime de ve tori ortogonala
(ortonormata).
Propozitia 1.18. Fie (V; <; >) un spatiu ve torial real sau omplex
si E = fei gi2I o baza oare are ortonormata ^n V . Consideram x 2 V ,
x = 1 ei1 + 2 ei2 + : p
: : + n ei , unde 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K (R sau C ).
Atun i relatia kxk = j1 j2 + j2 j2 + : : : + jnj2 , furnizeaza un mod
Demonstrat
 ie.

de al ul efe tiv al lungimii ve torilor dintr-un spatiu eu lidian.

p
 ie. ^Intr-adev
ar, kxk = < x; x > =
p<Demonstrat
p 1 e<i e+ ; e2 ei >++: : : + <neei ;;e1ei>++: 2: e: i++ : : : +<enei; e > >= =
i i
2 2
i i
n n
i
i
p 1 1
j1j2 + j2j2 + : : : + jnj2, deoare e < ei ; ei >= : : : =< ei ; ei >=
1, iar < ei ; ei >= 0, pentru j =
6 k.
1

76

4. SPAT
 II EUCLIDIENE

Propozitia 1.19. Fie (V; <; >) si (V 0 ; <; >0 ) doua spatii eu lidiene
peste orpul K (K = R sau C ) si T : V ! V 0 o apli atie liniara
are du e o baza ortonormata fei gi2I din V ^ntr-o baza ortonormata
fT (ei)gi2I din V 0 . Atun i:
< x; y >=< T (x); T (y ) >0

(1.1)
si

kxk = kT (x)k0 = ji j2 + ji j2 + : : : + ji j2;

unde x = i ei + : : : + i ei si y 2 V , alesi arbitrar.
Demonstrat
 ie. Fie y 2 V , y = i ei + : : : + i ei , unde vom

(1.2)

presupune a s-a luat pentru x si y o multime su ient de mare de indi i

i1 ; i2 ; : : : ; im , are apar at^at ^n exprimarea lui x, ^at si ^n exprimarea
lui y .
< T (x); T (y ) >0 = i1 i1 + : : : + i i =< x; y >, deoare e ele
doua baze fei g si fT (ei )g sunt ortonormate.
Spunem a, o apli atie liniara u proprietatea (1.1) este o
izometrie sau a V si V 0 sunt izometri e.
Corolarul 1.20. Ori e spatiu eu lidian real de dimensiune n este
izometri u R n si ori e spatiu eu lidian omplex (spatiu unitar) de
dimensiune n este izometri u C n .
Demonstrat
 ie. Fie (V; < ; >) un spatiu eu lidian peste orpul
K (R sau C ), de dimensiune n si E 0 = fe01 ; e02 ; : : : ; e0n g o baza ortonormata ^n V . Notam u E = fe1 = (1; 0; 0; : : : ; 0); e2 = (0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ;
en = (0; 0; : : : ; 0; 1)g baza ortonormata ^n K n .
Denim apli atia liniara T : V ! K n prin formulele T (e0i ) = ei ; i =
1; n. Cum ele doua baze sunt ortonormate, din Propozitia 1.19 rezulta
a T este o izometrie.
Observatia 1.21. Doua spatii eu lidiene sunt izometri e da 
a sunt
izomorfe si izomorsmul T dintre ele invariaza produsele s alare, adi a
avem (1.1).
m

2. Pro edeul de ortogonalizare Gram-S hmidt

Teorema 2.1(Teorema de ortogonalizare Gram-S hmidt).
Ori e spatiu eu lidian V are admite o baza numarabila F = ff1 ; f2 ; : : : ;
fn ; : : :g admite si o baza ortonormata E = fe1 ; e2 ; : : : ; en ; : : :g. Mai
mult, a easta baza se poate onstrui astfel ^n ^at Lff1 ; f2 ; : : : ; fi g =
Lfe1 ; e2 ; : : : ; ei g, 8i = 1; 2; : : : ; n; : : :.
Demonstrat
 ie. Este su ient s
a gasim o baza ortogonala u
proprietatea de mai sus, deoare e ori e ve tor v 6= 0 se poate norma
prin ^nmultirea lui u kv1k . Restul proprietatilor erute nu se vor altera
prin a easta operatie de normare.

2. PROCEDEUL DE ORTOGONALIZARE GRAM-SCHMIDT

77

Vom onsidera e01 = f1 ; apoi autam 21 2 K (K = R sau C ), astfel

^n ^at ve torul e02 = f2 + 21 e01 sa e perpendi ular pe e01 , adi a
< f2 ; e01 >
< e02 ; e01 >= 0 =< f2 ; e01 > +21 < e01 ; e01 >, de unde 21 =
.
< e01 ; e01 >
Se auta ^n ontinuare e03 de forma e03 = f3 + 31 e01 + 32 e02 , astfel
^n ^at e03 ?e01 si e03 ?e02 .
< f3 ; e01 >
< f3 ; e02 >
Vom gasi 31 =

s
i

=
32
< e01 ; e01 >
< e02 ; e02 >
Se ontinua pro edeul ^n a est fel. La pasul k se auta e0k astfel
^n ^at e0k ?e01 ; e0k ?e02 ; : : : ; e0k ?e0k 1 , iar e0k = fk + k1e01 + : : : + k;k 1e0k 1 .
Se gaseste prin \^nmultire s alara" su esiva u e01 ; e02 ; : : : ; e0k 1 a:
< fk ; e0k 1 >
< fk ; e02 >
< fk ; e01 >
k1 =
; =
; : : : ; k;k 1 =
.
< e01 ; e01 > k2
< e02 ; e02 >
< e0k 1 ; e0k 1 >
Pentru i xat, matri ea de tre ere
de la ff1 ; f2 ; :1
: : ; fi g la
0
1   ::: 
B0 1  : : : C
C
B
0 0 1 : : : C
, de i detCi = 1,
fe1; e2 ; : : : ; eig este de forma: Ci = B
B. . .
.. C
A
 .. .. ..
.
0 0 0 ::: 1
Ci este inversabila si inversa ei este de a eeasi forma triunghiulara, u
1 pe diagonala prin ipala.
Prin urmare:
f1 = e01
0 e0
f2 = e02 + 21
0 +1 0 e0
f3 = e03 + 31
32 2
..
.
0 e0
fi = e0i + i0 1 e01 + : : : + i;i
1 i 1
De ai i rezulta a fe01 ; e02 ; : : : ; e0n ; : : :g este o baza ortogonala ^n V ,
iar Lfe01 ; e02 ; : : : ; e0i g = Lff1 ; f2 ; : : : ; fi g, pentru i = 1; 2; : : :.
Spunem a am ortogonalizat baza ff1 ; f2 ; : : : ; fn ; : : :g prin pro edeul
Gram-S hmidt si am obtinut baza ortogonala fe01 ; e02 ; : : : ; e0n ; : : :g.
e0
Notam a um u ek = k0 si gasim o baza ortonormata
kek k
fe1; e2 ; : : : ; en; : : :g astfel ^n ^at Lfe1 ; : : : ; eig = Lff1 ; : : : ; fig, pentru
i = 1; 2; : : :.

78

4. SPAT
 II EUCLIDIENE

Remar a 2.2.

Ideea pro edeului Gram-S himdt este urmatoarea:

Consideram e01 = f1 si dire tia OB ?f1 , ^n planul (f1 ; f2 ); se onstruieste B astfel ^n ^at OB = f2 + OA, unde OA are a eeasi dire tie u
f1 ; se auta un ve tor v1 2 Lff1 g astfel ^n ^at (f2 + v1 )?f1 , iar v1 = OA.
Se s rie e02 = f2 + v 1 . Se auta apoi un ve tor v 2 2 Lff1 ; f2 g =
Lfe01 ; e02 g, astfel^n ^at (f3 +v 2 )?f1 ; f2 , adi a ? pe Lff1 ; f2 g = Lfe01 ; e02 g,
sau (f3 + v2 )?e01 ; e02 , et . La pasul k, sunt deja onstruiti ve torii
e01 ; e02 ; : : : ; e0k 1. Se auta un ve tor v k 1 2 Lff1 ; : : : ; fk 1 g astfel ^n ^at
(fk + v k 1 ) 2 Lff1 ; : : : ; fk 1 g?. De i se pot ^nlo ui ^n rationament
e01 ; e02 ; : : : ; e0k 1 u f1 ; f2 ; : : : ; fk 1.
Exemplul 2.3. Fie V = R 3 a spatiu eu lidian ^n raport u produsul s alar anoni si B = ff1 = (1; 2; 2); f2 = ( 1; 0; 1); f3 =
(5; 3; 7)g o baza xata. Sa se determine o baza ortonormata.
< f2 ; e1 >
Solutie:Avem e1 = f1 = (1; 2; 2), e2 = f2
ke1 k2
e1, e3 = f3
< f3 ; e1 >
< f3 ; e2 >
< f2 ; e1 >
1+0 2
1


e1


e2 si um
=
= ;
2
2
2
ke1k
ke2 k
ke1k
9
3
< f3 ; e1 >
1 < f3 ; e2 >
ke1k2 = 3 , ke2 k2 = 1 obtinem:


1
2 2 1
e2 = ( 1; 0; 1) + (1; 2; 2) ) e2 =
; ;
3
3 3 3


2 2 1
1
e3 = (5; 3; 7) + (1; 2; 2) + ; ;
) e3 = (6; 3; 6)
3
3 3 3
Atun i baza
a este:
n ortonormat





o
e
1
2

1
B = ke1 k = 3 ; 3 ; 23 ; kee22 k = 23 ; 23 ; 13 ; kee33 k = 23 ; 13 ; 32
Corolarul 2.4. Ori e multime de elemente ortogonale fe1 ; e2 ; : : : ; ek g
poate  ompletata p^ana la o baza ortogonala fe1 ; e2 ; : : : ; ek ; ek+1 ; : : : ; en g
^n V , unde s-a presupus a dimV = n. ^In plus, da a S = Lfe1 ; : : : ; ek g,
unde fe1 ; : : : ; ek g este o baza ortogonala ^n S , atun i S ? = Lfek+1 ; : : : ; en g.


3. TRANSFORMARI
ORTOGONALE. APLICAT
 II

79

Se unoaste faptul a fe1 ; e2 ; : : : ; ek g este liniar

independeta, de i se poate ompleta p^ana la o baza fe1 ; e2 ; : : : ; ek ;
fk+1 ; : : : ; fng ^n V . A um vom ontinua pro esul de ortogonalizare de la
pasul k +1, adi a vom auta ek+1 = fk+1 + 1 e1 + 2 e2 + : : : + k ek astfel
< fk+1 ; e1 >
^n ^at ek+1 ?e1 , ek+1 ?e2 ,: : : ; ek+1?ek . Gasim: 1 =
,
< e1 ; e1 >
< fk+1 ; e2 >
< fk+1 ; ek >
2 =
,: : : k =
. Se auta ek+2 ^n a elasi
< e2 ; e2 >
< ek ; ek >
mod, s.a.m.d.
Restul armatiilor le lasam a exer itiu pentru ititor.
Demonstrat
 ie.

3. Transformari ortogonale. Apli atii

Fie (V; < ; >) un spatiu eu lidian real sau omplex (K = R sau C ).
Denitia 3.1. O transformare liniara T : V ! V are pastreaza
invariante lungimile ve torilor (kT (x)k = kxk; 8x 2 V ) si marimile
unghiurilor dintre ve tori nenuli ((xd
; y) = (T (\
x); T (y )); 8x; y 2 V ) se
numeste transformare ortogonala.
^In ontinuare vom gasi ^ateva proprietati importante ale transformarilor ortogonale si le vom determina hiar stru tura.
Exemplul 3.2. Simetria fat
a de axa Ox este o transformare ortogonala a planului.
^Intr-adevar, fata de un reper artezian xOy , simetria fata de axa
Ox se poate s rie sub forma: T : R 2 ! R 2 ; T (x; y ) = (x; y ), adi a
T (M ) = M 0 , unde M (x; y ), iar M 0 (x; y ).
La fel, simetria fata de axa Oy este o transformare ortogonala
U : R 2 ! R 2 ; U (x; y ) = ( x; y ).
Este evident a T si U pastreaza lungimile ve torilor si marimea
unghiurilor, da a nu tinem seama de sensul lor.
Exemplul 3.3. Fie (P ) un plan si xOy un reper artezian drept ^n
a est plan. Fixam un unghi  2 [0; 2 si aso iem ve torului OM 6= 0,
ve torul rotit u  grade ^n sensul \de la Ox la Oy " (dire t trigonometri ), OM 0 .
Aso ierea OM ! OM 0 furnizeaza o apli atie de la spatiul ve torilor
liberi din planul (P ) ^n el ^nsusi. A easa transformare se numeste
rotatia de unghi  si se noteaza u R .
Este lar a R este liniara si hiar ortogonala.
Propozitia 3.4. O transformare liniara T : V ! V este ortogonala da a si numai da a < T (x); T (y ) >=< x; y > pentru ori are
ve tori x; y 2 V .
Demonstrat
 ie. Presupunem 
a T : V ! V este ortogonala.
Atun i kT (x)k = kxk, pentru ori e x 2 V si (xd
; y) = (T (\
x); T (y )),
pentru ori e x; y 2 V .
Da a x = 0, sau y = 0 atun i este lar. Presupunem x 6= 0; y 6= 0.
Folosind egalitatea:

80

4. SPAT
 II EUCLIDIENE

os(xd
; y) = os(T (\
x); T (y )); 8x; y 2 V gasim a:
< T (x); T (y ) >
< x; y >
kxk
kyk = kT (x)k
kT (y)k . Cum kxk = kT (x)k si kyk = kT (y)k
rezula < T (x); T (y ) >=< x; y >.
Re ipro , presupunem < T (x); T (y ) >=< x; y >, pentru ori e
x; y 2 V .
^In parti ular, < T (x); T (x) >=< x; x >, sau kT (x)k = kxk, pentru
ori e x 2 V . Din < T (x); T (y ) >=< x; y >, kT (x)k = kxk si kT (y )k =
kyk rezulta:
< x; y > < T (x); T (y ) >
\
os(xd
; y) =
kxk
kyk = kT (x)k
kT (y)k = os(T (x); T (y)).
Prin urmare, T este ortogonaa onform Denitiei 3.1, deoare e ori e
unghi  2 [0;  este omplet determinat de osinusul sau.
Observatia 3.5. Fie T 2 LK (V ), are p
astreaza lungimile ve torilor.
Atun i T este ortogonala, adi a pastreaza si unghiurile dintre ve tori
nenuli. Cititorul poate onsidera a easta observatie a exer itiu demonstr^and separat pentru K = R si K = C .
Exemplul 3.6. Fie  6= 0; 1,  2 R si g (x) = x. Transformarea
liniara g pastreaza marimea unghiurilor (^n a est az exista numai doua
unghiuri  = 0 sau  =  ), dar ^n mod lar g nu pastreaza lungimile
ve torilor (de exemplu, g (3) = 3 si j3j 6= 3, pentru  6= 1).
Prin urmare g nu este ortogonala da a  6= 1.
Corolarul 3.7. Transform
arile ortogonale sunt apli atii inje tive, iar
da a dimV = n < 1, atun i ele sunt izomorsme (automorsme).
Demonstrat
 ie. Fie T : V ! V ortogonal
a si T (x) = 0. Cum
kT (x)k = kxk, rezulta x = 0, de i KerT = f0g, de unde obtinem
inje tivitatea apli atiei T .
Da a dimV = n < 1, din teorema rang-defe t rezulta dimImT =
n, adi a T este si surje tiva.
Un izomorsm are pastreaza lungimile ve torilor se numeste
izometrie.
Exemplul 3.8. Simetriile si rotatiile sunt izometrii.
Fie a0 6= 0, a0 2 R 3 si f : R 3 ! R 3 o fun tie denita prin formula
f (x) = a0 + x. Este lar a f nu este o apli atie liniara. Totusi f
pastreaza lungimile ve torilor, deoare e k(a0 + x) (a0 + y )k = kx y k.
Apli atia f se numeste translatie.
Compunerile dintre translatii, simetrii (fata de diferite plane) si
rotatii (^n jurul dreptelor din spatiul intuitiv) formeaza deplasarile ^n
spatiul intuitiv.
Deplasarile formeaza un grup numit grupul deplasarilor.
Se poate demonstra a deplasarile sunt singurele apli atii ontinue
are nu deformeaza gurile. A est rezultat este folosit ^n me ani a.
Propozitia 3.9. O transformare liniara T : V ! V este ortogonala atun i si numai atun i ^and du e ori e versor tot ^ntr-un versor.


3. TRANSFORMARI
ORTOGONALE. APLICAT
 II

81

Este lar a, da a kxk = 1 si T este ortogonala,

atun i kT (x)k = kxk = 1.
Re ipro , e T : V ! V o apli atie liniara are du e ori e versor
u 2 V tot ^ntr-un versor T (u) si y 2 V; y 6= 0 un ve tor 
oare are.

y
y
Atun i
kyk este un versor si din ipoteza avem kT kyk k = 1.
T (y )
kT (y)k ,
y
Dar T este liniara, prin urmare 1 = kT ( )k = k
k
=
kyk
kyk
kyk
de i kT (y )k = ky k. De ai i rezula a T onserva lungimile ve torilor si
de i este ortogonala.
Corolarul 3.10. Fie (V; < ; >) un spatiu eu lidian real sau omplex
si T : V ! V , o transformare liniara. Consideram ^n V o baza ortonormata oare are E = fei gi2I . Atun i T este ortogonala da a si numai
da a E 0 = fT (ei )gi2I este o baza ortonormata ^n V .
Demonstrat
 ie. Da 
a T este ortogonala este lar a ea du e
o baza ortonormata tot ^ntr-o baza ortonormata, deoare e onserva
lungimile ve torilor si unghiurile dintre ei. Vom arata a um a este su ient a T sa du a o singura baza ortonormata tot ^ntr-o baza ortonormata pentru a T sa e ortogonala.
Fie x 2 V , x 6= 0 si x = 1 ei1 +2 ei2 +: : :+nei , unde 1 ; 2 ; : : : ; n
sunt elemente ^n K (K = R sau C ). Cal ulam:
p kT (x)k = k1 T (ei1 ) + 2 T (ei2 ) + : : : + n T (ei )k =
j1j2 + j2j2 + : : : + jnjn = kxk, de i T este ortogonala deoare e nu
s himba lungimile ve torilor.
Pe s urt, putem spune a T este ortogonala da a si numai da a
du e baze ortonormate tot ^n baze ortonormate.
Remar a 3.11. Folosind Propozitia 1.16 si Corolarul 3.11 se poate
arata a ori are doua spatii eu lidiene reale sau omplexe de a eeasi
dimensiune sunt izometri e. Altfel spus, exista un singur tip de spatii
eu lidiene reale (sau omplexe) de dimensiune n, si anume R n (sau C n ).
^In ontinuare vom analiza matri ea unei transformari ortogonale
relativ la o baza ortonormata. Vom posta urmatoarea propozitie fara
a o demonstra.
Propozitia 3.12. Fie T : V ! V o transformare ortogonala, unde
dimV = n, iar E = fe1 ; e2 ; : : : ; en g este o baza ortonormata ^n V .
t
t
Notam u A = mE (T ). Atun i A
A = A
A = In , unde A este
t
onjugata matri ei A, iar A este transpusa matri ei A. Altfel spus,
oloanele(liniile) matri ei A sunt ve tori de norma 1, ortogonali ^ntre
t
ei. ^In parti ular, jdetAj = 1 si A 1 = A . Da a K = R , atun i
detA = 1 si A 1 = At .
Denitia 3.13. O matri e A 2 Mn (K ), K = R sau C , pentru
t
are A 1 = A se numeste matri e ortogonala sau unitara.
^In parti ular, o matri e reala A este ortogonala da a si numai da a
inversa ei A 1 este hiar transpusa At .
Demonstrat
 ie.

82

4. SPAT
 II EUCLIDIENE

Din Propozitia 3.12 rezulta a o matri e A 2 Mn (K ) este ortogonala da a si numai da a oloanele (sau liniile) ei sunt ve tori ortonormati
fata de produsul s alar orespunzator din K n . Amintim a ^n azul
K = R , a est produs s alar este dat de formula:
< (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); (y1; y2 ; : : : ; yn) >= x1 y1 + x2 y2 + : : : + xn yn , iar ^n
azul ^n are K = C produsul s alar este denit prin formula:
< (z1 ; z2 ; : : : ; zn ); (w1 ; w2 ; : : : ; wn) >= z1 w1 + z2 w2 + : : : + zn wn, unde wi
este onjugatul omplex al numarului omplex wi , pentru ori e i = 1; n.
Exemplul 3.14. Fie fO ; i; j; k g un reper artezian drept ^n spatiul
intuitiv. Consider^and produsul s alar obisnuit ^ntre ve tori si baza
ortonormata fi; j; kg, matri ele aso iate
fata de planele de
0 simetriilor 1
1 0 0
oordonate sunt matri e de forma:  0 1 0 A unde 1 apare
0 0 1
^ntr-un singur lo . A estea sunt ^n mod lar matri e ortogonale.
De exemplu, simetria fata de planul xOy se des rie prin apli atia
T : R 3 ! R 3 , T (x; y; z ) = (x; y; z ). ^In baza anoni a i; j; k sau ^n
baza orespunzatoare din0R 3 , E = 1
fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 =
1 0 0
(0; 0; 1)g avem mE (T ) = 0 1 0 A.
0 0 1
Din ele de mai sus rezulta urmatoarea propozitie:
Propozitia 3.15. Fie V = Lfe1 ; : : : ; en g unde E = fei gi=1;n este o
baza ortonormata ^n spatiul eu lidian real sau omplex V , iar T : V !
V o apli atie liniara u matri ea A = mE (T ). Apli atia liniara T
este ortogonala atun i si numai atun i ^and matri ea A este o matri e
ortogonala.

Propozitia 3.16. Singurele valori proprii reale ale unei

transformari ortogonale T (sau ale unei matri e ortogonale A) sunt 1
sau -1.

Fie  o valoare proprie reala a transformarii

ortogonale T si x 6= 0 un ve tor propriu orespunzator, adi a T (x) =
x. De ai i rezulta a < T (x); T (x) >= 2 < x; x >=< x; x >. Cum
x 6= 0, < x; x >6= 0, de unde 2 = 1 si de i  = 1 sau  = 1.
Propozitia 3.17. Pe R avem numai doua transformari liniare
ortogonale: identitatea T (x) = x si simetria fata de origine, T (x) =
x.
Demonstrat
 ie. Fie T o transformare liniar
a ortogonala pe R si
x0 > 0. Pentru ori e x 2 R , exista  2 R astfel ^n ^at x = x0 .
Deoare e T este liniara se poate s rie a T (x) = T (x0 ).
Dar T ortogonala, prin urmare kT (x0 )k = jT (x0 )j = jx0 j = x0 , de i
T (x0 ) = x0 .
Prin urmare, rezulta a T (x) = x0 = x, adi a T (x) = x, sau
T (x) = x.
Demonstrat
 ie.


3. TRANSFORMARI
ORTOGONALE. APLICAT
 II

83

Fie z0 2 C si f : D ! C , z0 2 D, D un domeniu

omplex, iar f este analiti a ^n z0 u f 0 (z0 ) 6= 0.
Fie f (z ) = u(x; y ) 0
+ iv (x; y ),1unde z = x + yi. Matri ea lui Ja obi
u u
x y C
^n z0 este :Jz0 (u; v ) = B
.
 v v A
x y (x0 ;y0 )
u
Datorita onditiilor Cau hy-Riemann ^n z0 = x0 + iy0 , (x0 ; y0) =
x
v
u
v
(x0 ; y0) si (x0 ; y0 ) =
(x0 ; y0 ) si folosind formula jf 0(z0 )j =
y
y
x
q
2 v 2
( u
a a matri ea Jz0 (u; v )=jf 0(z0 )j2 este
x ) + ( y ) j(x0 ;y0 ) rezult
ortogonala.
Teorema 3.19 (teorema de stru tura a transformarilor ortogonale pe spatii bidimensionale). Da a identi am pun tele
unui plan (P ) ^n are am onsiderat un reper artezian drept xOy si o
baza ortonormata fi; j g, u oordonatele lor fata de a est reper, adi a
u spatiul aritmeti R 2 , atun i ori e transformare ortogonala a planului R 2 este o rotatie, sau o simetrie fata de o dreapta are tre e prin
Exemplul 3.18.

origine.
Mai general, ori e transformare ortogonala a unui spatiu eu lidian
bidimensional V are a matri e aso iata^ntr-o anumit
a baza ortonor
os

sin

mata, e o matri e de rotatie de forma
, e o matri e


sin 

os 

1 0 .
0 1
Demonstrat
 ie. Fie T : R 2 ! R 2 o transformare ortogonal
a si
T (e1 ) = e1 + e2 , T (e2 ) = e1 + e2 , unde e1 = (1; 0), e2 = (0; 1).
Prin urmare, matri ea transformarii ^n baza ortonormata E = fe1 ; e2 g
este o matri e ortogonal
 a. 
.
Fie mE (T ) = A = 

Distingem doa azuri:
1) detA =   = 1 





1
t
Atun i A =
  = A = , adi a rezulta  =
2
2
si =  . Din ipoteza detA = 1, rezult
1
0 a  +  = 1. Prin urmare


p
p


2
2
 =B
2 +  2 C
C
B  +
matri ea A devine: A = 
A



 
p
p
2
2
2
2
 +
 +
de simetrie de forma:

84

4. SPAT
 II EUCLIDIENE

Exista de i un unghi uni  2 [0; 2 ), astfel ^n ^at  = os  si

 sin 
 = sin . ^In a est az matri ea A este: os
sin  os  si de i T este
o rotatie de unghi .
2) detA =  
 = 1 





t
Atun i A 1 = 
 = A = de unde rezulta a
 = si  = .
Din ipoteza detA = 1 avem
relatia 2  2 = 1, sau 2 + 2 = 1,


iar A devine: A = 
  .
Valorile proprii ale matri ei A sunt 1 = 1, 2 = 1, iar ve torii
proprii normati orespunzatori ^i notam u e01 si e02 . A esti ve tori pot 
alesi astfel ^n ^at baza fe01 ; e02 g sa aiba a eeasi orientare u baza fe1 ; e2 g.
A est lu ru se realizeaza invers^and ordinea elementelor e01 ; e02 ^n baza
fe01; e02 g.


^In a easta baza noua matri e A devine B = 1 0 , adi a T (e01 ) =
0 1
e01 si T (e02 ) = e02 . Este lar a, ^n a est az, transformarea T este hiar
simetria fata de dreapta are tre e prin originea axelor si are a dire tie
dire tia ve torului e01 .
Teorema 3.19 ofera exa t stru tura tuturor transformarilor ortogonale ^n plan, pre um si stru tura matri elor ortogonale patrati e (ori e
astfel de matri e este asemenea u o matri e de rotatie, sau u o matri e
de simetrie).
Ultima armatie din teorema de mai sus se demonstreaza la fel, u
onditia a fe1 ; e2 g sa e onsiderata o baza ortonormata oare are ^n
V.
V este izometri u R 2 si ori e onsideratie de tip eu lidian din R 2
este valabila ^n V .
Teorema 3.20 (teorema de stru tura a transformarilor
ortogonale pe spatii tridimensionale). Fie T : R 3 ) R 3 o
transformare liniara ortogonala. Atun i exista o baza ortonormata
E 0 = fe01 ; e02 ; e03 g orientata dire t fata de baza anoni a E = fe1 =
(1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g astfel ^n ^0
at matri ea transform
1 arii

T ^n noua baza E 0 sa aiba una din formele:

0

0
os '
0 sin '

0

0
sin 'A sau
os '

1 0
0
 0 os '
sin 'A, unde ' 2 [0; 2 ).
0 sin ' os '
^In primul az, T reprezinta rotatia de unghi ' ^n planul determinat
de ve torii e02 si e03 , iar ^n al doilea, T reprezinta ompunerea dintre
rotatia de unghi ' ^n planul determinat de e02 si e03 si simetria fata de


3. TRANSFORMARI
ORTOGONALE. APLICAT
 II

85

a elasi plan,1deoare e,
^n al doilea1 az, matri ea este produsul matri ial:
0
0

1 0 0
1 0
0
0 1 0A 0 os ' sin 'A.
0 0 1
0 sin ' os '
Demonstrat
 ie. Polinomul ata teristi al transform
arii T are
gradul trei, de i el are el putin o rada ina reala 1 .
Din Propozitia 3.16, rezula 1 = 1 sau 1 = 1.
Fie e01 un ve tor propriu de norma 1 orespunzator valorii proprii
1 . Notam u M1 = Lfe01 g si u M10 = M1? = fx 2 R 3 j < x; y >=
0; pentru ori e y 2 M1 g = fx 2 R 3 j < x; e01 >= 0g.
Deoare e T (e01 ) = e01 ) T (M1 )  M1 si T (M10 )  M10 .
^Intr-adevar, da a x 2 M10 rezulta < x; e01 >= 0 =< T (x); e01 >,
de i T (x) 2 M10 . Pentru a M1 \M10 = f0g si M1 +M10 = R 3 , T invariaza
subspatiile M1 si M10 , de i pentru ori e baza B a subspatiului M10 matri ea
transforma1rii T ^n baza fe01 ; B g a spatiului R 3 va avea forma:
0
1 0 0
 0
A, unde A1 este matri ea restri tiei transform
A1
arii T
0
la subspatiul M10 ^n baza B .
A est subspatiu este bidimensional si putem apli a Teorema 3.19
0 0 n M 0 , baza fata de are
pentrua onstrui o baz
1 
 a fe2 ; e3 g ^
os
'
sin
'
1
A1 = sin ' os ' sau A1 = 0 01 .
^In ontinuare, onsideram baza ortonormata fe01 ; e02 ; e03 g ^n R 3 , baza
0
1
1 0
0
^n are matri ea transformarii T devine:  0 os ' sin 'A sau
0 sin ' os '
0
1
1 0 0
 0 1 0 A, dup
a um A1 este o matri e de rotatie sau o matri e
0 0 1
de simetrie.
0 0 0 astfel
Putem sa s himbam ordinea
0 elementelor
1 bazei
0 fe1 ; e2 ; e3 g 1
1 0 0
1 0 0

A

0
1
0
1 0 A.
^n ^at ultima matri e sa devina
sau 0
0 0 1
0 0
1
^In ambele situatii matri ele sunt de forma data ^n enuntul teoremei
pentru azurile ' = 0 sau ' =  .
Pentru a baza E 0 = fe01 ; e02 ; e03 g sa aiba a eeasi orientare u baza
anoni a E = fe1 ; e2 ; e3 g s himbam eventual ve torul e01 u e01 .
Observatia 3.21. Fie V un subspatiu eu lidian real tridimensional si
T o transformare ortogonala pe V . Atun i exista o baza ortonormata
fe01; e02 ; e03g ^n V astfel ^n ^at matri ea transformarii T fata de a easta
baza sa aiba una din formele date ^n teorema anterioara.


86

4. SPAT
 II EUCLIDIENE

4. PROBLEME REZOLVATE
1. ^In spatiul eu lidian (R ; < ; >), unde < ; > este produsul s alar
uzual, se onsidera ve torii x = (3; 1; 2) si y = (1; 5; 1). Sa se arate a
a estia sunt ortogonali si sa se determine ve torul z 2 R 3 , astfel ^n ^at
fx; y; zg sa onstrituie o baza ortogonala ^n R 3 .
Solutie:Deoare e < x; y >= 3
1 + 1
( 5) + 2
1 = 3 5 + 2 = 0
rezulta a ve torii x si y sunt ortogonali, de i liniar independenti. ^In
onse inta fx; y g poate  ompletata p^ana la o baza, u un ve tor
z = (z1 ; z2 ; z3 ) 2 R 3 , z 6= 0. Din onditia a a easta baza sa e
ortogonal
a, rezulta < x; z >= 0 si < y; z >= 0. Se obtine sistemul:
(
3z1 + z2 + 2z3 = 0
, u solutiile (z1 ; z2 ; z3 ) = ( 11t; t; 16t); t 2 R  .
z1 5z2 + z3 = 0
Atun i, pentru ori e t 2 R  , fx; y; z = ( 11t; t; 16t)g onstituie o baza
ortogonala ^n R 3 .
2. a) Determinati unghiul ve torilor: x = (2; 1; 3) si y = ( 2; 4; 1),
^n R 3 u produsul s alar uzual < (x1 ; x2 ; x3 ); (y1; y2 ; y3 ) >= x1 y1 +
x2 y2 + x3 y3 .
b) Determinati produsul s alar si lungimile ve torilor
x = (1 + i; 2 3i) si y = (3 i; 2 + i), ^n C 2 u produsul s alar uzual
< (x1 ; x2 ); (y1; y2 ) >= x1 y1 + x2 y2 .
Solutie:a) Cal ulam valoarea osinusului a estui unghi, are ^l
determina uni ^n intervalul [0;  :
2
( 2) + ( 1)
4 + 3
1
< x; y >
p
os (x; y ) =
=p 2
=
kxk
kyk
2 + (p 1)2 + 32
( 2)2 + 42 + 12
5 6
5
.
= p p ) os (x; y ) =
42
14
21
b) < x; y >= (1+ i)(3+ i)+(2 3i)(2 i) = 3+ i2 +4i +4+3i2 8i =
3 4i. p
p
p
kpxk = < x; x > = (1 + i)(1 i) + (2 3i)(2 + 3i) = 2 + 13 =
15 p
p
p
p
kyk = < y; y > = j3 ij2 + j2 + ij2 = 10 + 5 = 15
3. Folosind pro edeul Gram-S hmidt sa se ortogonalizeze sistemul
de ve tori din R 4 =R , S = fx1 = (1; 1; 0; 1); x2 = ( 1; 0; 1; 1);
x3 = (0; 1; 0; 1)g.
Solutie:Veri am mai ^nt^
ai liniar independenta sistemului S . Pentru
a easta onsideram ombinatia liniara u s alari reali 1 x1 + 2 x2 +
3 x3 = 0. Atun i 1 (1; 1; 0; 1) + 2 ( 1; 0; 1;8 1) + 3 (0; 1; 0; 1) =
1 2 = 0
>
>
>
<
 3 = 0
0 ) (1 2 ; 1 3 ; 2 ; 1 2 +3 ) = 0 ) 1
,
>

=
0
2
>
>
:
1 2 + 3 = 0
de unde obtinem 1 = 2 = 3 = 0, de i liniar independenta lui S .

4. PROBLEME REZOLVATE

87

Pentru a determina S ? = fy1 ; y2 ; y3 g onsideram:

y1 = x1 ) y1 = (1; 1; 0; 1)
< x2 ; y1 >
1+0+0+1
y2 = x2 + ay1 , unde a =
=
= 0, de i
< y1 ; y1 >
1+1+0+1
y2 = x2 , adi a y2 = ( 1; 0; 1; 1).
0 1+0 1 2
< x3 ; y1 >
y3 = x3 +b1 y1 +b2 y2 , unde b1 =
=
= ,
< y1 ; y1 >
1+1+0+1 3
< x3 ; y2 >
0+0+0 1 1
2
1
iar b2 =
=
= , de i y3 = x3 + y1 + y2 ,
< y2 ; y2 >  1 + 1 + 0 + 1 3
3
3
1 1 1
adi a y3 = ; ; ; 0 .
3 3 3
^In on luzie, S ? = fy1 = (1; 1; 0; 1); y2 = ( 1; 0; 1; 1); y3 =


1 1 1
; ; ;0 g
3 3 3
4. ^In R 3 se onsidera ve torii x = (1; 0; 1), y = ( 1; 2; 1) si z =
(1; 2; 3). Sa se determine subspatiul ortogonal subspatiului generat de
fx; y; zg si sa se des ompuna ve torul v = (8; 5; 10) dupa ele doua
subspatii.
Solutie:Veri 
am liniar
and de
 independenta ve torilor x; y; z al ul^
 1

1
1


terminantul  0 2 2  = 0. De i ei trei ve tori sunt liniar dependenti.
 1 1 3 
Observam a z = 2x + y , de i, subspatiu generat de x; y; z este S =
L(fx; y; z g) = L(fx; y g) = fax + by ja; b 2 Rg = f(a b; 2b; a +
b)ja; b 2 Rg. Ortogonalul a estui subspatiu va avea dimensiunea 1,
de i
un ve tor u = (u1 ; u2 ; u3 ) 2(R 3 u proprietatea a
( va  generat de (
< x; u >= 0
u1 + u3 = 0
u3 = u1
)
)
. Atun i
< y; u >= 0
u1 + 2u2 + u3 = 0
u2 = u1
S ? = f( ; ; )j 2 Rg = f (1; 1; 1)j 2 Rg.
Des ompunerea ve torului v ^n raport u ele doua subspatii, are
va  uni a deoare e S  S8? = R 3 se obtine s riind (8; 5; 10) = (a
>
<a b + = 8
b; 2b; a + b) + ( ; ; ) ) 2b + = 5
, de unde obtinem
>
:
a + b = 10
a = 9; b = 2; = 1. Astfel v = (8; 5; 10) = (7; 4; 11) + (1; 1; 1)
reprezinta des ompunerea lui v dupa ele doua subspatii.
5. a) Sa se arate a transformarea liniara T : R 3 ! R 3 ,

T (x) = 23 x1 + 23 x2 13 x3 ; 32 x1 13 x2 + 23 x3 ; 13 x1 + 32 x2 + 23 x3 , unde
x = (x1 ; x2 ; x3 ), este ortogonala ^n raport u produsul s alar uzual.
b) Sa se determine parametrul real t astfel ^n ^at transformarea
T : R 2 ! R 2 , T (x1 ; x2 ) = (tx1 + 31 x2 ; 13 x1 + tx2 ) sa e ortogonala.
Solutie:a) Aratam a T p
astreaza lungimile versorilor. Astfel, e
u = (u1 ; u2; u3 ) 2 R 3 un versor, adi a kuk = 1. Atun i

88

4. SPAT
 II EUCLIDIENE

1 2
1
2
1
2
2

3 u3 ; 3 u1 3 u2 + 3 u3; 3 u1 + 3 u2 + 3 u3 k =
q
( 2 u1 + 23 u2 13 u3 )2 + ( 23 u1 31 u2 + 23 u3 )2 + ( 13 u1 + 23 u2 + 23 u3 )2 =
p 3
u21 + u22 + u23 = kuk = 1. De i T este ortogonala.
b) Este ne esar a matri ea
arii T sa e ortogonal
a, adi 


 a
 transform
1
1
1
A
At = I2 , unde A = t1 t3 . Atun i t1 3t t1 t3 =
3


 3

 3 
1 0 , de unde obtinem t2 + 19
0
1
0
1
2 + 1 = 0 1 , de i t2 + 9 =
0 1
0
t
9
p
1 ) t2 = 89 ) t =  2 3 2 . Pentru ambele valori ale lui t se obtin
apli atii ortogonale.


0
1
6. Fie A = 1 0 . Aratati a exista o matri e ortogonala

kT (u)k = k 23 u1 + 23 u2

S 2 M2 (R ), S 6= I2astfel^n ^at A = S t
A
S .
a b o matri e din M (R ) astfel ^n ^at S t
A
S =
Solutie:Fie S =
2
d


 

 

A. Atun i ab d
01 01
a db = 01 01 ) d ab









a b = 0 1 )
0
b ad = 0 1 , de unde
d
1 0
ad b
0
1 0

obt

inem
ad
b
=
1,
adi 
a
detS
=
1.
Atun i
adjun ta
matri ei



 S, S =
d
b
d
b
1
a si deoare e detS = 1, obtinem S = a . Matri ea


S este ortogonala da a = S 1 , adi a ab d = d ab , de unde

2 2
d = a si = b. Din relatia ad b = 1,prezult
pa !atun i a + b = 1.
2
2
p
2p p2 este o matri e u
Putem alege a = b = 22 si atun i S =
2 2
2 2
proprietatile din enunt.
7. Fie a; b; trei numere reale stri t pozitive. Sa se arate a:
1 1 1
(a3 + b3 + 3 )( + + )  (a + b + )2 , folosind produsul s alar uzual
a b
din R 3 .
p p p
Solutie:Consideram ^n R 3 ve torii x = (a a; b b; ) si
1 1 1
y = ( p ; p ; p ).
a b
p 1 p 1 p 1
Atun i < x; y >= a a
p + b b
p +
p = a + b + , iar
St

p
p
p
p
(a a)2 + (b b)2 + ( )2 = a3 + b3 + 3 si

kxk = q
q
kyk = ( p1a )2 + ( p1b )2 + ( p1 )2 = a1 + 1b + 1 .

5. PROBLEME PROPUSE

89

Parti ulariz^and inegalitatea lui Cau hy, j < x; y > j  kxk
ky k, pentru
1 1 1
a este valori obtinem a + b +  (a3 + b3 + 3 )( + + ).
a b
5. PROBLEME PROPUSE
Rb

1. Sa se arate a < f; g >= f (x)
g (x)dx, onstituie un proa

dus s alar ^n spatiul fun tiilor reale ontinue pe intervalul [a; b  R ,
Rb
Rb
C ([a; b). Sa se justi e apoi relatia j f (x)g (x)dxj  ( f 2 (x)dx)1=2

Rb

( g 2 (x)dx)1=2 .

2. ^In R 3 u produsul s alar uzual se onsidera subspatiile

x
x
x
S1 = f(a; 0; a)ja 2 Rg, S2 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R 3 j 1 = 2 = 3 g.
1
3
1
Sa se determine un subspatiu S3 ortogonal pe S1 si S2 . Sa se justi e
apoi a S1  S2  S3 = R 3 .
3. ^In R 3 =R se onsidera sistemul de ve tori S = fx1 = ( 1; 1; 0);
x2 = (0; 2; 3); x3 = (0; 0; 1)g. Aratati a S este liniar independent si
sa se determine ortogonalul si ortonormalul lui S .
4. Determinati  2 R astfel ^n ^at ve torii x = (3; 2; 4) si
y = (2; 1; ) din R 3 sa e ortogonali ^n raport u produsul s alar uzual.
Sa se ompleteze apoi fx; y g p^ana la o baza ortogonala a spatiului R 3 .
5. Aratati, folosind produsul s alar uzual din R 2 , s
a pentru ori e


p 2 p 2
a+b 2
a; b 2 [ 1; 1, are lo inegalitatea 1 a + 1 b  2 1
2
6. ^In spatiul ve torial real al fun tiilor reale ontinue denite pe
[0; 1, C ([0; 1), se onsidera sistemul liniar independent de fun tii
S = ff (t) = t; g (t) = t2 ; h(t) = t3 g. Sa se ortogonalizeze a est sistem
R1
^n raport u produsul s alar < f; g >= tf (t)g (t)dt.
0
7.Sa se arate a transformarea liniara T : R 3 ! R 3 ,


T (x) = 73 x1 + 67 x2 + 27 x3 ; 27 x1 37 x2 + 76 x3 ; 67 x1 + 27 x2 + 37 x3 , unde
x = (x1 ; x2 ; x3 ), este ortogonala ^n raport u produsul s alar uzual. Sa
se al uleze apoi T 1 si sa se veri e da a si a easta transformare este
ortogonala.

CAPITOLUL 5

Forme liniare, forme biliniare si forme patrati e

1. Forme liniare
Fie K un orp si V un spatiu ve torial peste orpul K .
Denitia 1.1. O apli atie liniara F : V ! K , unde K este privit
a spatiu ve torial peste el ^nsusi, se numeste forma liniara pe V sau
1 forma liniara, sau K forma liniara pe V , da a lu ram mereu u
a elasi orp K .
Exemplul 1.2. V = Int[a; b = ff : [a; b ! Rjf integrabil
a Riemann
Rb

pe [a,bg, F : Int[a; b ! R , F (f ) = f (t)dt, este o forma liniara pe

a
Int[a; b, numita forma integrala.
^In ontinuare, ne propunem sa gasim stru tura tuturor formelor
liniare pe un spatiu ve torial nit dimensional V=K , u dimV = n. O
forma liniara F pe V este omplet determinata da a se unos s alarii
F (f1 ); F (f2 ); : : : ; F (fn), adi a da a stim um a tioneaza pe elementele
bazei ff1 ; f2 ; : : : ; fng.
^Intr-adevar, da a x 2 V si x = x1 f1 + x2 f2 + : : : + xn fn , u
x1 ; x2 ; : : : ; xn 2 K , rezulta a: F (x) = x1 F (f1 ) + x2 F (f2 ) + : : : +
xn F (fn ) =< (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); (F (f1 ); F (f2 ); : : : ; F (fn)) >, unde produsul s alar este onsiderat pe K n .
^In ontinuare vom nota u X = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) ve torul aritmeti
format din oordonatele ve torului x relativ la baza ff1 ; f2 ; : : : ; fn g
si u Fe = (F (f1 ); F (f2 ); : : : ; F (fn)). Cu noile notatii, putem s rie:
F (x) =< X; Fe >= X
Fe t = Fe
X t .
Este lar a da a denim Fi : V ! K prin Fi (fi ) = 1 si Fi (fj ) = 0,
pentru j 6= i, vom avea a Fi (x) = xi , pentru ori e i = 1; n. De ai i
rezulta a: F (x) = F (f1 )F1 (x) + : : : + F (fn)Fn (x), adi a
F = F (f1 )F1 + : : : + F (fn )Fn .
S-a obtinut astfel un sistem de generatori fF1 ; F2 ; : : : ; Fn g pentru
spatiul ve torial al tuturor formelor liniare denite pe V .
Vom nota u V  a est spatiu ve torial si u fi  = Fi , pentru i = 1; n.
^In ontinuare vom arata a ff1 ; f2; : : : ; fn g este o baza ^n V  , numita
baza duala a bazei ff1 ; f2 ; : : : ; fn g din V  .
Spatiul V  se numeste dualul spatiului ve torial V=K .
Fie ombinatia liniara nula 1 f1 + 2 f2 + : : : + n fn = 0, adi a
1 f1 (x) + 2 f2 (x) + : : : + n fn (x) = 0; 8x 2 V .
91

92


5. FORME LINIARE, FORME BILINIARE S
 I FORME PATRATICE

Vom da lui x su esiv valorile din baza ff1 ; f2 ; : : : ; fn g. Pentru

x = f1 , 1 = 0; pentru x = f2 , 2 = 0; : : : ; pentru x = fn ; n = 0.
Prin urmare, ff1 ; f2 ; : : : ; fn g este o multime liniar independenta, adi a
o baza ^n V  . De ai i rezulta a dimV  = n = dimV .
Obsrvatia 1.3. Ori e form
a liniara F : V ! K este un polinom
omogen liniar de variabile x1 ; x2 ; : : : ; xn , oordonatele lui x, adi a:
F (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = 1 x1 +2 x2 +: : :+n xn , unde 1 = F (1; 0; 0; : : : ; 0),
2 = F (0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; n = F (0; 0; 0; : : : ; 0; 1).
Exemplul 1.4. ^In spatiul ve torial al polinoamelor de grad el mult 2,
P2 = fa0 + a1 t + a2 t2 jai 2 R ; i = 0; 2g, onsideram baza f1; 1 t; t2 g. Sa
se a e oordonatele formei integrale F : P2 ! R , denita prin formula
R1
F (P (t)) = P (t)dt, ^n baza duala.
1
Sa notam u p0 = 1, p1 = 1 t, p2 = t2 .
P (t) = a0 + a1 t + a2 t2 = (a0 + a1 ) a1 (1 t) + a2 t2 .
Este lar atun i a p0 (P (t)) = a0 + a1 , p1 (P (t)) = a1 , p2 (P (t)) =
R1
a2 . Sa al ulam F (P (t)) = (a0 + a1 t + a2 t2 )dt = 2a0 + 32 a2 = 2(a0 +
1
a1 ) 2a1 + 23 a2 = 2p0 (P (t)) + 2p1 (P (t)) + 32 p2 (P (t)), de i F = 2p0 +
2p1 + 23 p2 , adi a oordonatele formei F ^n baza duala fp0 ; p1 ; p2 g sunt
2
(2; 2; ).
3

2. Forme multiliniare. Notiuni despre tensori

Notiunea de forma liniara se poate generaliza la notiunea de forma
multiliniara. O forma (apli atie) m liniara este o apli atie (fun tie)
F : V1  V2  : : :  Vm ! K , unde V1 ; V2 ; : : : ; Vm sunt spatii ve toriale peste orpul K , astfel ^n ^at pentru ori e i = 1; m, si pentru
ori are elemente xate y1 ; y2 ; : : : ; yi 1 ; yi+1 ; : : : ; ym , apli atia Fi : Vi !
K , denita prin Fi (x) = F (y1 ; y2 ; : : : ; yi 1 ; x; yi+1 ; : : : ; ym) este liniara.
Spre exemplu, apli atia produs s alar real este o apli atie 2 liniara
(sau biliniara).
Exemplul 2.1. Consideram spatiile ve toriale V1 ; V2 ; : : : ; Vm =K si pe
e are din ele ^ate o apli atie liniara Gi : Vi ! K , atun i apli atia
produs G : V1  V2  : : :  Vm ! K , denita prin G(x1 ; x2 ; : : : ; xm ) =
G1 (x1 )
G2 (x2 )
: : :
Gm (xm ) este o apli atie m liniara, adi a G este
un exemplu de apli atie multiliniara.
Propozitia 2.2. Fie V=K si V 0 =K spatii ve toriale ^n are avem
bazele E = fe1 ; e2 ; : : : ; en g, respe tiv E 0 = fe01 ; e02 ; : : : ; e0m g. Atun i,
ori e apli atie biliniara F : V  V 0 ! K este omplet determinata
^ plus, da a
de matri ea A = (aij )i=1;n;j =1;m unde aij = F (ei ; e0j ). In
n
m
P
P
x = xi ei si y = yj e0j , iar X = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 R n ,
i=1
j =1

2. FORME MULTILINIARE. NOT

 IUNI DESPRE TENSORI

Y = (y1 ; y2 ; : : : ; ym) 2 R m , atun i F (x; y ) = XAY t =

P
i;j

xi aij yj

n
P
i=1

xi

m
P
j =1

93

aij yj =

Da a C este matri ea de tre ere de la baza E la baza Ee = fee1 ; : : : ;

0m g,
f0 = fee0 ; : : : ; ef
een g, iar D este matri ea de tre ere de la baza E 0 la baza E
1
t
0
atun i matri ea A devine C AD; ^n azul ^n are V = V , matri ea A
devine C t AC .
Matri ea A se numeste matri ea formei biliniare F , relativa la
bazele E si E 0 .
n
m
P
P
P
Demonstrat
 ie. F (x; y ) = F ( xi ei ;
yj e0j ) = xi aij yj =
i=1
j =1
i;j
XAY t .
Se stie a, 0
la o s himbare
a bazei, oordonatele0se s himb
a0
dupa1for0 01
x1 1
x1
y1 1
y10
mulele: X t =  ... A = C  ... A = CX 0 t si Y t =  ... A = D  ... A =
xn
x0n
ym
ym0
DY 0 t . Rezulta a F (x; y ) = X 0 C t ADY 0 t , unde X 0 = (x01 ; : : : ; x0n ), iar
Y 0 = (y10 ; : : : ; ym0 ). Prin urmare, ^n oordonatele x01 ; x02 : : : ; x0n ; y10 ; : : : ; ym0 ,
matri ea formei F devine C t AD.
Observatia 2.3. O form
a liniara F : V ! K poate  data numai
prin ve torul (F (e1 ); : : : ; F (en)) 2 K n , adi a prin pre izarea a n marimi
a1 = F (e1 ); : : : ; an = F (en ), da a xam o baza fe1 ; e2 ; : : : ; en g ^n V .
Da a se s himba baza E u o alta, E 0 = fe01 ; e02 ; : : : ; e0n g, oordon
n
P
P
natele unui ve tor x = xi ei = x0i e0i , se s himba dupa formula:
i=1
i=1
0

0 01
x1 1
x1
.
 .. A = C  ... A ;
xn
x0n

(2.1)

unde C este matri ea de tre ere de la baza E la baza E 0 .

x1 1
Deoare e F (x) = xi F (ei ) = xi ai = X t A, unde X =  ... A,
i=1
i=1
xn
0 01
0 1
a1
a1
n
P
t
.
0
0
0
0
0
iar A =  .. A, avem a F (x) = xi F (ei ) = X A , unde A =  ... A,
i=1
an
a0n
0 01
x1
0
0
0
ai = F (ei ); i = 1; n, iar X =  ... A.
x0n
Dar X t A = X 0 t C t A, de i:
n
P

(2.2)

n
P

A0 = C t A

94


5. FORME LINIARE, FORME BILINIARE S
 I FORME PATRATICE

Se observa a exista o diferenta ^ntre formula (2.1) si formula (2.2).

Formula (2.1) spune a X = CX 0 , pe ^and formula (2.2) furnizeaza A0
^n fun tie de A. ^In ontinuare vom s rie formal a:
0 01
0 1
e1
e1
0
B e2 C
Be C
B . C = C t B .2 C
(2.3)
 .. A
 .. A
e0n
en
formula are deneste legatura dintre ele doua baze.
Matri ea unei forme biliniare se s himba dupa formula:
(2.4)
A0 = C t AD;
forma ind determinata de niste antitati A = (aij )i=1;n;j =1;m are la
s himbarea bazei se modi a dupa formula (2.4).
Se ajunge astfel la a deni multimi de elemente din K are se
modi a la s himbarea bazei dupa anumite reguli. Astfel apare notiunea
extrem de folosita ^n apli atii numita tensor.
Pentru apli atiile din me ani a si elasti itate se foloses numai
transformari ortogonale ale bazei, adi a matri ea C de tre ere va 
onsiderata ortogonala.
Spre exemplu, se pot deni tensorul deformarilor ^n me ani a mediilor ontinue sau tensorul moment de inertie.
Observatia 2.4. Notiunea de tensor se poate deni independent de
bazele spatiilor ve toriale. De exemplu, da a V si W sunt spat
ii ve N
toriale peste orpul K , onstruim un nou spatiu ve torial V W=K
dupa um urmeaza.
Fie multimea V  W = f(x; y )jx 2 V si y 2 W g. Ai i V  W este
spatiu ve torial peste K . Consideram ^n V  W subspatiul ve torial:
N = Lf(x + y; z ) (x; z ) (y; z ); (x; y + z ) (x; y ) (x; z ); (x; y )
(x; y ); (x;N
y )  (x; y )g, apoi denim spatiul ve torial ^at V  W=N
a ind V W .
N
Vom numi tensor un element x
y din V W . Da a V = W ,
x
y este un tensor 2- ontravariant; da a W = V  , x
y este un
tensor 1- ontravariant si 1- ovariant. Da a, ^n ontinuare se xeaza
o baza ^n V , E = fe1 ; : : : ; en g si F = ff1 ; : : : ; fn g o baza ^n W , vom
n
m
P
NP
P
putea s rie: x
y = i ei
j fj = i j ei
fj .
i=1
j =1
i;j
Vom aso ia tensorului x
y , matri ea fi j =not aij gi=1;n;j =1;m. Astfel, va  regasita notiunea de tensor introdusa mai sus.

3. Forme patrati e
Se stie din paragraful anterior a o forma biliniara F : V  V ! K ,
unde V este un spatiu ve torial peste orpul K (K = R ; sau C ) da
nastere la o fun tie g : V ! K , denita prin g (x) = F (x; x). Vom
numi a easta fun tie forma patrati a atasata formei biliniare G.


3. FORME PATRATICE

95

Amintim a F are urmatoarele proprietati:

1. F este liniara ^n ambele variabile separat, adi a avem relatiile:
F (x + y; z ) = F (x; z ) + F (y; z ) si
F (x; y + z ) = F (x; y ) + F (x; z ), pentru ori e x; y; z 2 V si
;  2 K .
2. Vom ere ^n ontinuare a F sa e simetri a, adi a sa avem a
F (x; y ) = F (y; x), pentru ori e x; y 2 V .
Legatura dintre F si g este foarte simpla. Fiind data o fun tie
g : V ! K , fun tia de doua variabile denita prin relatia:
1
(3.1)
G(x; y ) = [g (x + y ) g (x) g (y );
2
este hiar forma biliniara F , din are provine g , da a erem a g (x) =
2 g (x) si a G(x; y ) sa e ea^nsasi biliniara si simetri a. Putem formula
astfel urmatoarea denitie
Denitia 3.1. O fun tie g : V ! K (K = R ; C ) se numeste forma
patrati a pe V da a apli atia G : V  V ! K , denita prin formula
(3.1) este o forma biliniara simetri a pe V si g (x) = 2 g (x), ori are
ar  x; y 2 V si  2 K .
A easta denitie a formei patrati e este intrinse a, ea nedepinz^and
de ^at de spatiul ve torial V=K .
^In ontinuare ne propunem sa vedem are este me anismul on ret
prin are se pot onstrui forme patrati e.
n
P
Fie E = fe1 ; e2 ; : : : ; en g o baza ^n V si x = xi ei s rierea lui x ^n
i=1
baza E .
Fie g : V ! K , o forma patrati a si G(x; y ) forma biliniara
simetri a din are provine g . Notam u A = (aij )i;j =1;n = mE (G),
matri ea formei biliniare
simetri e G ^n baza 0
E , adi 
a aij = G(ei ; ej ).
0 1
1
x1
y1
n
P
.
n

A

Sa notam u X = .. 2 K si u Y = ... A, unde y = yi ei .
i=1
xn
yn
Vom avea de i a:n
n
n P
n
P
P
P
G(x; y ) = G( xi ei ; yj ej ) =
xi aij yj = X t AY , produsul
i=1
j =1
i=1 j =1
ind unul obisnuit de matri e. Prin urmare, ori e forma patrati a g
este omplet determinata de o matri e simetri a A 2 Mn (K ), relativ la
n
P
o baza xata E = fe1 ; e2 ; : : : ; en g ^n V , si anume, g (x) = g ( xi ei ) =
i=1
n P
n
n
P
P
xi xj aij =not
aij xi xj , pentru ori e x 2 V .
i=1 j =1
i;j =1
Se observa a g poate  interpretata a o fun tie de n variabile
x1 ; x2 ; : : : ; xn denita pe K n u valori ^n K , anume: g (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) =
n
P
aij xi xj = X t AX , u notatiile de mai sus.
i;j =1


5. FORME LINIARE, FORME BILINIARE S
 I FORME PATRATICE

96

Problema fundamentala a formelor patrati e este a eea de a gasi o

baza E 0 = fe01 ; : : : ; e0n g ^n V , astfel ^n ^at matri ea formei g ^n a easta
baza, mE (g ), sa e o matri e diagonala.
Se spune, ^n a est az, a g este o suma de patrate, sau a are forma
diagonala.
Fie C matri ea de tre ere de la baza E la baza E 0 . Datorita izomorsmului ' : V ! K n denit de egalitatile '(e1 ) = (1; 0; 0; : : : ; 0); : : : ;
'(en ) = (0; 0; : : : ; 0; 1), putem onsidera ^n ontinuare V = K n , E =
fe1; e2 ; : : : ; eng-baza anoni a ^n K n, adi a e1 = (1; 0; : : : ; 0); : : : ; en =
(0; 0; : : : ; 0; 1) si de i, C = (e01 ; e02 ; : : : ; e0n ), unde e01 ; e02 ; : : : ; e0n sunt
onsiderati ve tori oloana ^n K n .
Problema de mai sus se pune de i ^n doua moduri e hivalente:
1) Sa se gaseas a o matri e nesingulara C astfel ^n ^at C t AC sa
e diagonala (am s ris C t AC deoare e a easta este matri ea formei
patrati e biliniare G ^n baza E 0 . Spunem a C t AC este matri ea formei
patrati e g relativ la baza E 0 ).
2) Sa se gaseas a o s himbare liniara a variabilelor x1 ; : : : ; xn de
forma:
8
0
0
0
>
<x1 = 11 x1 + 12 x2 + : : : + 1n xn
x2 = 21 x01 + 22 x02 + : : : + 2n x0n
(3.2)
>
:..
.xn = n1 x01 + n2 x02 + : : : + nnx0n
0

0 01
x1 1
x1
.
not
0
0
sau  .. A = X = CX , unde X =  ... A 2 K n , iar detC 6= 0.
xn
x0n
Formularea 1) a problemei ne ondu e la:
Teorema 3.2. Ori e forma patrati a g de n variabile u oe ienti
^n orpul K (K = R sau C ), se poate adu e la o forma anoni a printro transformare ortogonala a variabilelor (adi a matri ea C de mai sus

sa e ortogonala).

Demonstrat
 ie. Matri ea mE (g ) este simetri 
a. Prin urmare va
exista o baza E 0 = ff1 ; : : : ; fn g, formata din ve tori proprii ortogonali si de norma 1, astfel ^n ^at mE 0 (g ) sa e diag f1 ; : : : ; ng, unde
1 ; : : : ; n sunt toate valorilor proprii orespunzatoare ve torilor proprii f1 ; f2 ; : : : ; fn . Este evident a da a matri ea C este (f1 : : : fn ),
unde f1 ; : : : ; fn sunt priviti a ve tori oloana ^n K n , dupa o transformare ortogonala de tipul (3.2), vom avea: g (x01 ; x02 ; : : : ; x0n ) = 1 (x01 )2 +
2 (x02 )2 + : : : + n (x0n )2 , deoare e g0
(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = 1
1 0 0 : : : 0
B 0 2 0 : : : 0 C
B
t
0
t
t
0
0
t
C X0 =
0 0 3 : : : 0 C
= X AX = (X ) C ACX = (X ) B
C
B.
A
 ..
0 0 0 : : : n
= g (x01 ; x02 ; : : : ; x0n ).


3. FORME PATRATICE

97

Prin abuz de s riere notam noua fun tie eg(x01 ; x02 ; : : : ; x0n ) =
n
P
g ( b1i xi ; : : : ; bni xi ), unde B = (bij ) = C 1 , tot u g (x01 ; : : : ; x0n ).
i=1
i=1
Am folosit a easta notatie pentru usurarea exprimarii.
Exemplul 3.3. Se da forma p
atrati a g : R 2 ! R , g (x1 ; x2 ) =
2
2
x1 + 2x1 x2 + x2 . Sa se adu a la forma anoni a printr-o transformare
ortogonala.
g (x1 ; x2 ) = x21 + x1 x2 + x2 x1 + x22 , matri ea mE (g ) = A =
 Deoare e

1 1 , unde E = fe = (1; 0); e = (0; 1)g este baza anoni a ^n R 2 .
1
2
1 1
Valorile proprii sunt: 1 = 0, u f1 = ( p12 ; p12 ), un ve tor propriu normat orespunzator si 2 = 2, u f2 = ( p12 ; p12 ). Ai i exista
patru posibilitati pentru f1 ; f2 , deoare e pentru e are valoare proprie
i exista doi ve tori proprii normati orespunzatori, anume fi .
Alegem semnele astfel ^n ^at matri ea C = (f1 f2 ) sa aiba determinantul egal u 1, adi 
a e orotatie.
 a1 s
1
p
21 p12
Vom s rie C =
p2 p2
S rimbarea (3.2) devine
n
P

(3.3)

x1 = p12 x01 + p12 x02

x2 = p12 x01 + p12 x02

Da a se ^nlo uies x1 si x2 ^n g (x1 ; x2 ) gasim: eg (x01 ; x02 ) = ( p12 x01 +
p12 x02 )2 + 2( 12 (x01 )2 + 21 (x02 )2 ) + ( p12 x01 + p12 x02 )2 = 2(x02 )2 .
A este al ule sunt super ue deoare e se unoaste din Teorema 3.1
are va  forma anoni a a formei patrati e g , anume: g (x01 ; x02 ) =
1 (x01 )2 + 2 (x02 )2 = 2(x02 )2 .
S himbarea (3.3) orespunde la s himbarea axelor ^n R 2 .
Observatia 3.4. Metoda expus
a mai sus sta la baza studiului
oni elor si uadri elor ^n geometria analiti a.
Dezavantajul metodei adu erii la forma anoni a a unei forme
patrati e u ajutorul transformarilor ortogonale onsta ^n faptul a nu
se pot a a ^ntotdeauna exa t valorile proprii ale unei matri e.
^In ontinuare vom prezenta o metoda simpla prin are su esiv se
va gasi o s himbare de variabila de tipul (3.2), neortogonala ^n general,
astfel ^n ^at, ^n noile variabile x01 ; x02 ; : : : ; x0n , forma patrati a g sa e o
suma de patrate. Dis utam, de fapt, despre metoda Gauss-Lagrange.
n
P
Fie forma patrati a g (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) =
aij xi xj .
i;j =1
Presupunem a a11 6= 0, ^n az ontrar renumerot^and variabilele
astfel ^n ^at un aii 6= 0 sa devina a11 6= 0. Da a toti aii sunt 0, atun i

98


5. FORME LINIARE, FORME BILINIARE S
 I FORME PATRATICE

efe tuam ^n prealabil o s himbare de variabila de tipul:

(
xi = yi yj
(3.4)
xj = yi + yj
da a oe ientul aij 6= 0 si vom  din nou ^n azul aii 6= 0.
Dupa e am obtinut, prin eventuale transformari, a11 6= 0 putem
s rie:
n
P
g (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = a11 x21 +2a12 x1 x2 + : : : +2a1n x1 xn +
aij xi xj =
i;j =2
a11 (x21 +2 aa1112 x1 x2 +: : :+2 aa111 x1 xn )+g2 (x2 ; : : : ; xn ), unde g2 (x2 ; : : : ; xn ) =
n

n
P

i;j =2

aij xi xj . Formam ^n paranteza un patrat perfe t si obtinem:

2
2
g (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = a11 (x1 + aa1211 x2 + : : : + aa111 xn )2 aa1211 x22 : : : aa111 x2n
2 a12a11a13 x2 x3 : : : 2 a1 a111 a1 xn 1 xn + g2 (x2 ; : : : ; xn ) = a11 (x01 )2 +
g20 (x2 ; x3 ; : : : ; xn ),unde g20 este o forma patrati a ^n n 1 variabile areia
^i apli am a elasi algoritm a si formei g , iar x01 = x1 + aa1211 x2 +: : :+ aa111 xn .
^In nal, g este adusa la o forma patrati a printr-o s himbare de
variabile de tipul
8
0
>
<x1 = d11 x1 + : : : + d1n xn
..
(3.5)
.
>
: 0
xn = dn1 x1 + : : : + dnnxn
Matri ea D = (dij ) este matri ea transformarii are du e la obtinerea
formei anoni e.
^In heiem u prezentarea elei mai simple metode de adu ere la
forma anoni a, unos uta si a metoda lui Ja obi.
n
P
Fie g (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) =
aij xi xj o forma patrati a. Notam u
i;j =1
A = (aij )i;j =1;n matri ea a esteia si  onsideram determinant
ii:



 a11 a12 a13 





1 = a11 ,
2 =  aa11 aa12 ,
3 =  a21 a22 a23  ; : : : ;
n = det(A).
21 22
 a31 a32 a33 
Da a pentru ori e i = 1; n,
i 6= 0, atun i exista o baza ^n are g se
s rie de forma: eg(x01 ; x02 ; : : : ; x0n ) =
11 (x01 )2 +

21 (x02 )2 + : : : +

1 (x0n )2 .
Dezavantajele metodei sunt a elea a matri ea transformarii este
mai di il de gasit, pre um si restri tia a toti determinantii diagonali

1 ; : : : ;
n sa e nenuli.
n

;n

4. PROBLEME REZOLVATE
1. a) Sa se arate a apli atia f : R 3 ! R , f (x1 ; x2 ; x3 ) = ax1 +
bx2 + x3 , unde a; b; 2 R xate, este o forma liniara.
b) Sa se determine forma f , stiind a f (1; 1; 1) = 5, f (1; 0; 1) = 6
si f ( 1; 0; 1) = 2.

4. PROBLEME REZOLVATE

99

f (x + y ) = f (x) + f (y ); 8;  2 R si
x = (x1 ; x2 ; x3 ); y = (y1; y2 ; y3 ) 2 R 3 .
f (x + y ) = f (x1 + y1 ; x2 + y2 ; x3 + y3) = a(x1 + y1 ) +
b(x2 + y2 ) + (x3 + y3) = (ax1 + bx2 + x3 ) +  (ay1 + by2 + y3 ) =
f (x) + f (y ), de i f este o forma liniara.
b) Pentru
am
8 a determina oe ient
8 ii a; b; 2 R ai formei f onsider
>
>
<f (1; 1; 1) = 5
<a b + = 5
sistemul f (1; 0; 1) = 6
) >a + = 6
.
>
:
:
f ( 1; 0; 1) = 2
a+ =2
Solutiile sistemului sunt a = 2; b = 1; = 4, de i f (x) = 2x1 + x2 + 4x3 .
2. Fie forma liniara f : R 3 ! R , f (x) = 3x1 + x2 3x3 .
a) S rieti matri ea aso iata a esteia onsider^and ^n R 3 baza
B = fe1 = (2; 0; 1); e2 = (1; 1; 0); e3 = (3; 1; 2)g.
b) Determinati Kerf si dim(Kerf ).
Solutie:a) f (e1 ) = 3
2 + 0 3
1 = 3, f (e2 ) = 2
1 + 1 3
0 = 3,
f (e3 ) = 3
3 + 1 3
2 = 4, de i matri ea aso iata formei f ^n baza B
este A = (3 3 4).
b) Kerf = fx 2 R 3 jf (x) = 0g. E uatia f (x) = 0 ) 3x1 + x2
3x3 = 0 poate  privita a o e uatie u trei ne unos ute. Fix^and
arbitrar x1 = a 2 R si x3 = b 2 R obtinem x2 = 3b 3a, de i
Kerf = f(a; 3b 3a; b)ja; b 2 Rg.
Ori e element din Kerf , se poate s rie (a; 3b 3a; b) = (1; 3; 0)a +
(0; 3; 1)b, de i B = f(1; 3; 0); (0; 3; 1)g genereaza Kerf . Este evident
a B este si liniar independent, de i dim(Kerf ) = 2.
3. Pe R 3 =R se onsidera fun tionala patrati a g (x) = 2x21 2x22 +
2
x3 +8x1 x2 2x1 x3 , unde x = (x1 ; x2 ; x3 ). Fie subspatiile ve toriale V1 =
f(x1 ; x2; x3 ) 2 R 3 jx1 2x2 = 0g si V2 = f(x1 ; x2; x3 ) 2 R 3 jx1 + x2 =
0 si x1 x3 = 0g. Aratati a g (x)  0; 8x 2 V1 si g (x)  0; 8x 2 V2 .
Solutie:Pentru x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 V1 , avem x1 = 2x2 si atun i g (x) =
8x22 2x22 +x23 +16x22 4x2 x3 = 22x22 +x23 4x2 x3 = (2x2 x3 )2 +18x22  0,
de i g (x)  0; 8x 2 V1 .
Pentru x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 V2 , avem x2 = x1 si x3 = x1 . Atun i
g (x) = 2x21 2x21 + x21 8x21 2x21 = 9x21  0, de i g (x)  0; 8x 2 V2 .
4. Aratati a forma G : R 2  R 2 ! R , G(x; y ) = x1 y2 + 5x2 y1 este
biliniara, unde x = (x1 ; x2 ), y = (y1 ; y2 ). Este G simetri a?
Solutie:Vom arata a 8; 0 ; ;  0 2 R si 8x; x0 ; y; y 0 2 R 2 avem
G(x + 0 x0 ; y +  0 y 0 ) = G(x; y ) +  0 G(x; y 0) + 0G(x0 ; y ) +
0  0 G(x0 ; y 0 ). ^Intr-adevar:
G(x + 0x0 ; y +  0y 0 ) = G((x1 + 0x01 ; x2 + 0 x02 ); (y1 +  0 y10 ; y2 +
 0 y20 )) = (x1 + 0 x01 )(y2 +  0 y20 ) + 5(x2 + 0 x02 )(y1 +  0 y10 ) =
x1 y2 + 0x1 y20 +0x01 y2 +0  0 x01 y20 +5x2 y1 +5 0x2 y10 +50 x02 y2 +
50  0 x02 y10 = G(x; y ) +  0 G(x; y 0) + 0 G(x0 ; y ) + 0  0 G(x0 ; y 0 ), de i
G este forma biliniara.
Solutie:a) Veri am da a

100


5. FORME LINIARE, FORME BILINIARE S
 I FORME PATRATICE

G nu este simetri a. Consideram drept ontraexemplu x = (1; 2) si

y = (0; 1). Atun i G(x; y ) = 1, iar G(y; x) = 5.
5. Se onsidera forma patrati a g : R 3 ! R , g (x) = 2x21 4x1 x2
6x1 x3 + 3x22 + 10x2 x3 x23
a) Sa se adu a f la forma anoni a;
b) Sa se determine forma biliniara din are provine g .
Solutie:

2
2
3

2 3
3 5 A.
a) Matri ea aso iata formei g este A = 
5 1


 2
2
Determinantii diagonali ai a esteia sunt
1 = 2,
2 =  2 3  =
2 si
3 = det(A) = 19. Putem folosi atun i metoda lui Jordan


de adu ere la forma anoni a si obtinem g (x01 ; x02 ; x03 ) = 1 (x01 )2 +
1

2 0 2
3 0 2
19 0 2
0
2
0
2
(x ) + (x3 ) = 2(x1 ) + (x2 )
(x ) .

1 2

2
2 3
b) Forma biliniara G : R 2 ! R , din are provine forma patrati a g
se obtine folosind relatia G(x; y ) = 12 [g (x + y ) g (x) g (y ). Atun i
G(x; y ) = 12 [2(x1 + y1 )2 4(x1 + y1 )(x2 + y2 ) 6(x1 + y1 )(x3 + y3 ) +
3(x2 + y2 )2 + 10(x2 + y2 )(x3 + y3 ) (x3 + y3 )2 2x21 + 4x1 x2 + 6x1 x3
3x22 10x2 x3 + x23 2y12 + 4y1 y2 + 6y1 y3 3y22 10y2y3 + y32 = 2x1 y1
2x1 y2 3x1 y3 2x2 y1 + 3x2 y2 + 5x2 y3 3x3 y1 + 5x3 y2 x3 y3 .
6. Fie forma biliniara G : R 3 ! R , G(x; y ) = x1 y2 + x2 y1 + x1 y3 +
x3 y1 + x2 y3 + x3 y2 .
a) Aratati a G deneste o forma patrati a g si determinati expresia
a esteia.
b) Adu eti forma patrati a g la forma anoni a pre iz^and si matri ea transformarii are du e la obtinerea formei anoni e.
Solutie:a) G deneste o form
a patrati a da a este simetri a. ^Intradevar, G(y; x) = y1 x2 + y2 x1 + y1 x3 + y3 x1 + y2 x3 + y3 x2 = G(x; y ),
de i G este simetri a. Forma patrati a determinata de G, este g (x) =
G(x; x) = x1 x2 +x2 x1 +x1 x3 +x3 x1 +x2 x3 +x3 x02 = 2x1 x1
2 +2x1 x3 +2x2 x3 .
0 1 1
b) Matri ea aso iata formei g este A = 1 0 1A. Observam a
1 1 8
0
>
<x1 = y1 y2
^
aii = 0; 8i = 1; 3. In onse inta fa em transformarea x2 = y1 + y2 (1).
>
:
x3 = y3
Atun i g (y ) = 2(y1 y2 )(y1 + y2 ) + 2y3 (y1 y2 ) + 2y3(y1 + y2 ) =
2y12 2y22 + 4y1 y3 . Vom folosi ^n ele e urmeaza metoda lui Gauss,
form^and patrate.
Astfel g (y ) = 2(y12 + 2y1 y3 ) 2y22 = 2(y1 + y3 )2 2y32 2y22. Atun i

5. PROBLEME PROPUSE

8
0
>
<y1

= y1 + y3

u notatiile: y20 = y2
>
: 0
y = y3
3

101

obtinem forma anoni a g (y10 ; y20 ; y30 ) =

8
>
<y1

= 21 x1 + 12 x2
2(y10 )2 2(y20 )2 2(y30 )2 . Din relatiile (1), obtinem y2 = 12 x2 12 x1
>
:
y3 = x3
8
1
1
0
>
<y1 = 2 x1 + 2 x2 + x3
si de ai i y20 = 12 x1 + 12 x2
:
>
: 0
y3 = x3
0 1
1 11
2 2
Astfel matri ea transformarii este:  12 21 0A.
0 0 1

5. PROBLEME PROPUSE
1. Veri ati da a urmatoarele apli atii sunt forme liniare:
a) f : C n ! C , f (z ) = Re(z1 +z2 +: : :+zn ), unde z = (z1 ; z2 ; : : : ; zn )
este un element din C n ;
b) f : M3 (R ) ! R , f (A) = detA.
2. Sa se studieze are din urmatoarele apli atii sunt forme biliniare:
a) f : R 2 ! R , f (x; y ) = x2 y ;
b) f : C n  C n ! C , f (z; w) = Re(z1 + z2 + : : : + zn )
Im(w1 +
w2 + : : : + wn ).
3. Determinati a; b 2 R 2 , astfel ^n ^at apli atia f :
f (x; y ) = (x + a)(y + b) sa e fun tionala biliniara.

R2 ! R,

4. Sa se adu a la forma anoni a formele patrati e:

a) f : R 3 ! R , f (x) = 2x1 x2 6x1 x3 4x2 x3 , unde x = (x1 ; x2 ; x3 );
b) g : R 3 ! R , g (x) = 3x21 + 6x22 + 3x23 4x1 x2 8x1 x3 4x2 x3 .
5. ^In spatiul dual lui R 3 se onsidera formele liniare f1 (x) = 2x1 +
3x2 + x3 , f2 (x) = x1 + x2 + 2x3 si f3 (x) = 7x1 + 3x2 + ( 5)x3 .
Determinati  2 R astfel ^n ^at ff1 ; f2 ; f3 g sa reprezinte o baza ^n
(R 3 ) .

CAPITOLUL 6

Apli atii ale ve torilor geometri i ^n geometria

analiti a
1. Planul si dreapta. Diferite tipuri de e uatii ale planelor si
dreptelor.
Fixam un reper artezian drept^n spatiu, fO; i; j; kg, adi a xam un
pun t O si doi versori perpendi ulari i = Ox si j = Oy. Consideram
versorul Oz = k, astfel ^n ^at k este perpendi ular pe i si j si baza
fi; j; kg respe ta \regula burghiului", adi a versorul k are sensul de
^naintare al unui burghiu are se roteste de la i atre j u 90 , ram^an^and
perpendi ular pe i si pe j .

Semidreptele are au originea ^n O si sensul dat de i, j si k se vor nota
u Ox, Oy si respe tiv Oz .
Dreptele suport ale a estor semidrepte se vor numi axe de oordonate, iar planele xOy; yOz si zOx se vor numi plane de oordonate.
Fie are axa de oordonate are o parte pozitiva si o parte negativa.
Denitia 1.1. Fie M0 un pun t ^n spatiul intuitiv si (x0 ; y0; z0 )
oordonatele sale relativ la reperul fO; i; j; kg, adi a OM0 = x0 i + y0j +
z0 k. De asemenea, e ve torul n = Ai + Bj + Ck, unde A; B; C 2 R ,
n 6= 0, adi a A; B; C nu sunt toate nule. Multimea tuturor pun telor
M din spatiu astfel ^n ^at M0 M este perpendi ular pe n se numeste
planul are tre e prin M0 normal (perpendi ular) pe ve torul
n. Notam a est plan u P (M0 ; n) sau u P .
103

104

6. APLICAT
 II ALE VECTORILOR GEOMETRICI

Este lar a M

2 P (M0 ; n) , n
M0 M = 0 ,

A(x x0 ) + B (y y0 ) + C (z z0 ) = 0;
unde M (x; y; z ), adi a (x; y; z ) sunt oordonatele pun tului M relativ
la reperul xat mai sus; (x; y; z ) veri a relatia (1.1) , M (x; y; z ) 2
P (M0 ; n).
Egalitatea (1.1) se numeste e uatia planului P (M0 ; n), iar M (x; y; z )
se numeste pun t urent(generi ) al planului; x; y; z se numes
variabilele e uatiei (1.1).
E uatia (1.1) se mai poate s rie: Ax + By + Cz + ( Ax0 By0
Cz0 ) = 0, adi a
(1.2)
Ax + By + Cz + D = 0;
unde
(1.3)
D = n
OM0 = (Ax0 + By0 + Cz0 ):
E uatia (1.2) se numeste e uatia generala a unui plan. Singura
restri tie pentru numerele A; B; C; D este a A; B; C sa nu e toate
nule.
Pun tul M1 (x1 ; y1 ; z1 ) veri a relatia (1.2) , Ax1 +By1 +Cz1 +D =
0.
Propozitia 1.2. E uatia planului P are tre e prin pun tul
M0 (x0 ; y0; z0 ) si este paralel u dire tiile ve torilor liberi neparaleli
a = a1 i + a2 j + a3 k si b = b1 i + b2 j + b3 k, este:


 x x0 y y0 z z0 


 a1
a2
a3  = 0
(1.4)

 b1
b2
b3 
Demonstrat
 ie. Relatia (1.4) reprezint
a onditia a ve torii liberi
M0 M , a si b sa e oplanari, adi a produsul lor mixt sa e 0, unde
M (x; y; z ) este un pun t urent al planului.
Conse inta 1.3. E uatia planului P are tre e prin pun tele
ne olinare M1 (x1 ; y1 ; z1 ), M2 (x2 ; y2; z2 ) si M3 (x3 ; y3 ; z3 ) este:
(1.1)

(1.5)

x x1 y y1 z z1 
x2 x1 y2 y1 z2 z1  = 0;
x3 x1 y3 y1 z3 z1 

deoare e M (x; y; z ) 2 P , M1 M; M1 M2 ; M1 M3 sunt oplanari a ve tori liberi.

Conse inta 1.4. E uatia planului P are interse teaz
a axele de oordonate Ox; Oy; Oz ^n A(a; 0; 0); B (0; b; 0), respe tiv C (0; 0; ) este:
x y z
(1.6)
+ + = 1;
a b

1. PLANUL S
 I DREAPTA. ECUAT
 II

105

da a a; b; sunt simultan nenule (ni iunul din pun tele A; B; C nu oin ide u originea O(0; 0; 0)). Astfel se obtin e uatiile planelor de oordonate: xOy : z = 0, yOz : x = 0, zOx : y = 0.
Demonstrat
 ie.

Folosind
 formula (1.5)
 pentru azul M1 = A, M2 = B si M3 = C ,
 x a y z 


obtinem  a b 0  = 0 sau abz + b x ab + a y = 0. ^Impartind

a 0 
ultima e uatie prin ab obtinem xa + yb + z = 1.
E uatia (1.6) se numeste e uatia \prin taieturi" a planului.
^In ontinuare enuntam o teorema folositoare ^n apli atii, fara
demonstratie.
Teorema 1.5. Doua plane P1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 si
PA 2 : AB 2 x +CB2y + C2z + D2 = 0 Dsunt paralele da a si numai da a
1
1
1
a, ^n plus, D12 = , atun i planele oin id.
A2 = B2 = C2 = . Da 
Da a numitorul unui raport din egalitatea de mai sus este zero
atun i si numaratorul orespunzator trebuie sa e zero, deoare e
 2 R.
Exemplul 1.6. E uatia unui plan paralel u planul xOy si are tre e
prin pun tul A(2; 5; 3): ori e plan (P ), paralel u planul xOy , are,
onform teoremei anterioare e uatia z = ;  2 R de i, ^n a est az,
e uatia planului este z = 3.
Fie M0 (x0 ; y0 ; z0 ) un pun t xat ^n spatiul intuitiv si v = li + mj +
nk, v 6= 0 un ve tor dat.
Multimea pun telor M din spatiul intuitiv astfel ^n ^at M0 M jjv determina o uni a dreapta D.
Un pun t urent M (x; y; z ) des rie dreapta D, da a ve torii M0 M
si v sunt oliniari, adi a M0 M  v = 0 sau M0 M = tv , u t 2 R .
Consider^and oliniaritatea exprimata prin relatia M0 M  v = 0 )
(1.7)

(r

r0 )  v = 0

are este numita e uatia ve toriala a dreptei.

106

6. APLICAT
 II ALE VECTORILOR GEOMETRICI

De ai i rezulta e uatiile s alare:

x x0 y y0 z z0
=
=
(1.8)
l
m
n
numite e uatiile arteziene sub forma anoni a ale dreptei.
Consider^and oliniaritatea ^n forma M0 M = tv , u t 2 R obtinem:
(1.9)
r = r0 + tv
e hivalenta u e uatiile s alare:
8
>
<x = x0 + lt
(1.10)
y = y0 + mt; t 2 R
>
:
z = z0 + nt
numite e uatiile parametri e ale dreptei ^n spatiu.
Ve torul v = li + mj + nk 6= 0 e deneste dire tia dreptei se
numeste ve torul dire tor al dreptei, iar s alarii l; m; n se numes
parametrii dire tori ai dreptei.
Remar a 1.7. Exista trei modalit
ati pentru a des rie multimea
pun telor de pe o dreapta:
1. a multime a pun telor de interse tie a doua plane distin te
neparalele;
2. parametri , adi a prin pre izarea oordonatelor unui pun t urent
de pe o dreapta ^n fun tie de un parametru variabil ^n R ;
3. ^n forma anoni a, ^n are apare un ve tor dire tor are pre izeaza dire tia dreptei si un pun t M0 de pe dreapta.
z 2
Exemplul 1.8. Fie dreapta (D ) : x 2  = y+1
 = 3 si planul (P ):
x 2y 3z 2 = 0. Sa determinam  si  astfel ^n ^at dreapta (D) sa
e situata ^n planul P .
Avem v (2; ; 3) ve torul dire tor al dreptei (D) si N (1; 2; 3) ve torul normal la planul P . Punem onditia a v ? N , adi a v
N = 0
de unde se obtine  = 72 .
Pun^and apoi onditia a pun tul M (; 1; 2) prin are tre e dreapta
sa apartina planului rezulta  = 0.

2. Fas i ule de plane

Denitia 2.1. Fie (P1 ) : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 si (P2 ) :
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 doua plane neparalele. O ombinatie
liniara netriviala a elor doua e uatii ondu e tot la e uatia unui plan.
Multimea tuturor a estor plane astfel obtinute formeaza fas i ulul
de plane determinat de (P1 ) si (P2 ) sau determinat de dreapta
(P1 ) \ (P2 ).
Ultima armatie este evidenta deoare e ori e plan de forma (A1 x+
B1 y + C1 z + D1 )+  (A2 x + B2 y+ C2 z + D2 ) = 0, ontine pun tele dreptei
(d) = (P1 \ P2 ). Prin urmare, un fas i ul de plane este determinat de
o dreapta (d).

3. PROBLEME DE DISTANT
E S
 I UNGHIURI

107

Trebuie aratat a, ori e plan (P ) are ontine dreapta

(d) = (P1 ) \ (P2 ) este o ombinatie liniara a a estor doua plane.
Fie (P ) : Ax + By + Cz + D = 0. (P )  (d) = (P1 ) \ (P2 ) ,
sistemul:
8
>
<A1 x + B1 y + C1 z = D1
(2.1)
A2 x + B2 y + C2 z = D2
>
:
Ax + By + Cz = D
are o innitate de solutii, matri ea a estuia av^and rangul 2, rang dat
de primele doua linii.
Gasim a (A; B; C ) = (A1 ; B1 ; C1 )+ (A2 ; B2 ; C2 ), pentru ;  2R .
Cum sistemul (2.1) are el putin o solutie, ^nmultim prima e uatie
u , a doua u  , apoi s adem din a treia e uatie suma primelor doua
e uatii.
Vom obtine a 0 = D + D1 + D2 sau a D = D1 + D2 si de i
(P ) = (P1 ) +  (P2 ), unde e uatiile planelor le-am notat u numele
lor.
Algoritmul de apli are a fas i ulelor de plane ^n rezolvarea
problemelor este urmatorul: pentru a determina un plan (P ) are tre e
printr-o dreapta data (d) si are mai ^ndeplineste o alta erinta (C )
s riem e uatia fas i ulului determinat de dreapta (d) si gasim o relatie
omogena ^ntre  si  data de erinta (C ).
^Inlo uim apoi ^n e uatia fas i ulului  ^n fun tie de  (sau invers)
si gasim e uatia planului autat.
Exemplul 2.2. E uatia artezian
a a planului e ontine dreapta (D) :
x 1 = y 1 = z si interse teaz
a dreapta (D1 ) : x 2 2 = y1 = z 3 1 ^n
1
1
2
pun tul M0 (4; 1; 4).
S riem e uatia fas i ului de plane determinate de dreapta (D), (P ) :
(x y ) +  (2y z 2) = 0 sau (P ) : x y + (2y z 2) = 0, prin
^mpartire u .
Avem (P ) : x + (2 1)y z 2 = 0,  2R . Punem onditia a
M0 2 (P ) de unde obtinem  = 58 .
De i planul autat are e uatia (P ) : 8x + 2y 5z 10 = 0.

3. Probleme de distante si unghiuri

Fie pun tele M1 (x1 ; y1; z1 ) si M2 (x2 ; y2; z2 ). Denim distanta dintre
ele prin formula:
p
(3.1) d(M1 ; M2 ) = kM1 M2 k = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2 + (z2 z1 )2
Fie a um doua obie te
1 si
2 ^n spatiul intuitiv, date a multimi
nevide de pun te.
Denim distanta dintre ele doua obie te prin formula:
(3.2)
d(
1 ;
2 ) =
inf
fd(M1; M2)g
|{z}
M1 2
1 ;M2 2
2

108

6. APLICAT
 II ALE VECTORILOR GEOMETRICI

A est inmum exista deoare e d(M1 ; M2 )  0, totusi nu^ntotdeauna

el este atins, adi a nu ^ntotdeauna exista M 0 2
1 si M 00 2
2 astfel
^n ^at d(
1 ;
2 ) = d(M 0 ; M 00 ).
Ca exemplu se poate lua hiperbola xy = 1, onsiderata ^n planul
xOy si axa Ox. Distanta dintre hiperbola si axa Ox este 0 si totusi
ni iodata hiperbola nu ^nt^alneste axa Ox, ea ind asimptota pentru
hiperbola.
Inmumul de mai sus poate  atins ^ntr-o innitate de pun te, de
exemplu ^n azul a doua plane paralele.
^In ontinuare ne propunem sa al ulam distanta ^ntre obie te geometri e uzuale:
1) Distanta dintre un pun t si un plan este zero da a pun tul
apartine planului si este, ^n general, distanta dintre pun tul onsiderat si proie tia a estuia pe plan, deoare e ori e obli a e tre e prin
pun t este \mai mare" de ^at perpendi ulara din pun t pe plan. ^In
ontinuare prezentam o metoda ve toriala si o formula pentru al ulul
a estei distante.
Fie M0 (x0 ; y0; z0 ) si planul (P ) : Ax + By + Cz + D = 0. Fie
M1 (x1 ; y1; z1 ) 2 (P ) si M0 M 0 perpendi ulara din M0 pe planul (P ).
Este lar a d(M0 ; (P )) = kM0 M 0 k = kprn M1 M0 k, unde n(A; B; C )
este un ve tor normal la planul (P ).

jM M
nj
De i d(M0 ; (P )) = 1 0 , de unde:
knk
j
A(x0 x1 ) + B (y0 y1 ) + C (z0 z1 )j
p 2 2 2
d(M0 ; (P )) =
, si deoare e
A +B +C
M1 2 (P ), adi a Ax1 + By1 + Cz1 + D = 0, obtinem a:
(3.3)

d(M0 ; (P )) =

jAx0p+ By0 + Cz0 + Dj

A2 + B 2 + C 2
Exemplul 3.1. Sa se determine distanta de la triunghiul ABC
(suprafata marginita de onturul ABC ) la planul (P ) de e uatie
x y + z = 0, da a A(1; 1; 0); B (2; 1; 0); C ( 1; 0; 1).

3. PROBLEME DE DISTANT
E S
 I UNGHIURI

109

Este evident a distanta este atinsa ^ntr-unul din v^arfurile tringhip3 j ) d(A; (P )) = p23 ,
ului. Cal ulam a este distante: d(A; (P )) = j1+1+0
d(B; (P )) = p13 , d(C; (P )) = p23 si obtinem a d(ABC; (P )) = p13 .
2) Distanta dintre un pun t si o dreapta
Fie M0 (x0 ; y0 ; z0 ) si (d) : x lx1 = y my1 = z nz1 , o dreapta are tre e
prin M (x1 ; y1 ; z1 ).
Este lar a d(M0 ; (d)) = d(M0 ; M 0 ), unde M 0 este proietia pun tului M0 pe dreapta (d).

Vom folosi urmatorul pro edeu ve torial: legam ve torul liber u =

li + mj + nk ^n M1 (M1 2 (d)) si al ulam aria paralelogramului determinat de ve torii u si M1 M0 ^n doua moduri:
S = kuk
kM0 M 0 k = ku  M1 M0 k, de unde gasim formula:
(3.4)

d(M0 ; (d)) =

ku  M0M1 k :
kuk

Exemplul 3.2. Fie segmentul [AB , unde A(1; 2; 1); B ( 1; 0; 1) si

dreapta (d) : x 0 1 = y2 = z+11 . Sa se determine distanta dintre dreapta
(d) si segmentul [A; B .
Solutie: Este lar a d([A; B ; (d)) = minfd(A; (d)); d(B; (d)g. Prin
al ul d(A; (d)) = k(0;2; 1)p5(0; 2;0)k = p25 si d(B; (d)) = k(0;2; 1)p5(2;0; 2)k =
p65 , de i d([A; B ; (d)) = p25 . Ai i M1 (1; 0; 1) 2 (d).
3) Distanta dintre o dreapta si un plan: este zero da a dreapta
interse teaza planul, iar da a dreapta este paralea u planul distanta
dintre dreapta si plan este distanta dintre un pun t de pe dreapta si
plan.
4) Distanta dintre o dreapta (d1 ) si o alta dreapta (d2 ) se gaseste
dupa urmatorul pro edeu:

110

6. APLICAT
 II ALE VECTORILOR GEOMETRICI

Fie (d1 ) : x l1x1 = ymy11 = z n1z1 = , (d2 ) : x l2x2 = ymy22 = z n2z2 =  ,

M1 (x1 + l1 ; y1 + m1 ; z1 + n1 ) 2 (d1 ) si M2 (x2 + l2 ; y2 + m2 ; z2 +
n2 ) 2 (d2 ). Parametrii  si  se determina din onditiile:
(

(3.5)

M1 M2
u1 = 0
M1 M2
u2 = 0

unde u1 = l1 i + m1 j + n1 k si u2 = l2 i + m2 j + n2 k. A este onditii

exprima faptul a segmentul M1 M2 este perpendi ular pe (d1 ) si (d2 ),
altfel kM1 M2 k nu ar putea realiza distanta minima dintre (d1 ) si (d2 ).
Am apli at din nou faptul a \o obli a este mai mare de ^at o perpendi ulara".
Sistemul (3.5) ^n ne unos utele  si  are determinantul s = (l1 l2 +
m1 m2 + n1 n2 )2 (l1 2 + m1 2 + n1 2 )(l2 2 + m2 2 + n2 2 ). Avem a s  0, iar
s = 0 da a si numai da a u1 este oliniar u u2 , adi a (d1 ) este paralela
u (d2 ).
^In a est az, distanta dintre (d1 ) si (d2 ) se al uleaza astfel: se
onsidera un pun t P1 2 (d1 ) si se al uleaza distanta de la P1 la (d2 ).
Da a (d1 ) nu este paralela u (d2 ), sistemul (3.5) are o uni a solutie
(0 ; 0 ) are pre izeaza uni doua pun te M1 0 si M2 0 pe (d1 ) si respe tiv
(d2 ) ^n are distanta minima este atinsa.
Dreapta are tre e prin M1 0 si M2 0 se numeste perpendi ulara
omuna a elor doua drepte
( .
x z+1=0
Exemplul 3.3. Fie (d1 ) :
si (d2 ) : x 3 1 = y2 =
y + 2z 1 = 0
z +1 . S
a se determine d((d1 ); (d2 )) si e uatia perpendi ularei omune.
1
Solutie: Avem nevoie de e uatiile anoni e ale dreptei (d1 ). Pentru a esta (luam un pun t M10 2 (d1 ), adi a onsideram o solutie a
x z+1=0
sistemului
:
y + 2z 1 = 0
Fie z = 0; x = 1; y = 1, de i M10 ( 1; 1; 0). Paramterii dire tori ai
dreptei (d1 ), l1 ; m1 ; n1 se a a din egalitatea l1 i + m1 j + n1 k = v1  v2 ,
unde v2 = i k , un ve tor normal la planul x z +1 = 0, iar v2 = j +2k,
un ve tor normal la planul y + 2z 1 = 0.
De i l1 = 1; m1 = 2; n1 = 1.
Dreptele (d1 ) si (d2 ) nu sunt paralele deoare e nu exista  2 R astfel
^n ^at (1; 2; 1) = (3; 2; 1).
M20 (1; 0; 1) 2 (d2 ), de i un pun t urent M1 2 (d1 ) are oordonatele de forma ( 1 + ; 2; 1 +  ).
Prin urmare,
( M1 M2 (2+3 ; 2 +2 1; 1+  ), iar sistemul
1(2  + 3 ) 2(2 2 1) 1  +  = 0
(3.5) devine:
:
3(2  + 3 ) 2(2 2 1) 1 +   = 1:
Rezolvam a est sistem si gasim  si  . Cu a este valori pentru  si

3. PROBLEME DE DISTANT
E S
 I UNGHIURI

111

 al ulam oordonatele pun telor orespunzatoare si apoi kM1 M2 k.

Dupa a eea se s rie e uatia unei drepte are tre e prin M1 si M2 .
A easta va  e uatia perpendi ularei omune elor doua drepte (d1 )
si (d2 ).
^In ontinuare ne o upam de unghiul a doua obie te geometri e.
^In general, unghiul dintre doua obie te geometri e
1 si
2 poate
 denit, da a e arui obie t i se aso iaza ^n mod uni o dire tie.
Analizam ^n ontinuare ^ateva azuri parti ulare:
1) Unghiul ^ntre doua drepte orientate: se deneste a ind unghiul
dintre ve torii are dau dire tiile lor. Cum semnul a estor ve tori nu
ne intereseaza, vor aparea mereu doua unghiuri suplementare are pot
 unghiurile a doua drepte.
Prezentam o metoda de al ul, onsider^and dreptele (D1 ) si (D2 )
orientate prin ve torii lor dire tori v1 si v2 6= 0.

Unghiul  dintre ve torii dire tori v1 si v2 este denit prin os  =

(v1 ; v2 )
kv1k
kv2k ,  2 [0; .
Da a v1 = l1 i + m1 j + n1 k si v2 = l2 i + m2 j + n2 k, atun i os  =
l1 l2 + m1 m2 + n1 n2
p
p
.
l12 + m21 + n21
l22 + m22 + n22
2) Unghiul dintre doua plane orientate
Fie doua plane (P1 ) si (P2 ) orientate prin ve torii lor normali N1 ;
N2 6= 0, pe are le onsideram ne onfundate si neparalele. Ele se
interse teaza dupa o dreapta (D) si determina un unghi diedru. A est
unghi este unghiul dintre ei doi ve tori normali N1 si N2 , determinat
prin:
(N1 ; N2 )
os ' =
kN1k
kN2k :
Da a N1 = A1 i + B1 j + C1 k si N2 = A2 i + B2 j + C2 k atun i
A A +B B +C C
os ' = p 2 1 2 2 2 1 p2 2 1 22
:
A1 + B1 + C1
A2 + B2 + C22
3) Unghiul dintre o dreapta orientata si un plan orientat
Fie (P ) : Ax + By + Cz + D = 0 un plan si (D) : x lx0 = y my0 = z nz0
o dreapta are interse teaza planul. Fie (D0 ) proie tia dreptei (D) pe

112

6. APLICAT
 II ALE VECTORILOR GEOMETRICI

planul orientat P . Prin denitie, unghiul dintre planul orientat (P ) si

dreapta orientata (D) este el mai mi unghi  dintre dreapta (D) si
proie tia ei (D0 ) pe planul (P ).

(N; v)
) =
, avem
kN k
kvk
lA + mB + nC
p
sin() = p 2
l + m2 + n2
A2 + B 2 + C 2
Exemplul 3.4. Sa se determine unghiul dintre dreapta
(D) : x 2 = y = 2z + 1 si planul (P ) : x + 2y 3z + 4 = 0.
Identi ^and v si N si apli ^and formula de al ul stabilita mai sus

(v; N )

1
obtinem os (
)
)
os (
) = p .
2
2
kN k
kvk
14

^Intru ^at os( 2

4. PROBLEME REZOLVATE
1. a) Cal ulati distanta de la pun tul A(2; 1; 3) la planul (P ), de
e uatie 4x 3y + 12z 7 = 0.
b) Cal ulati distanta de la pun tul P (2; 1; 0) la planul determinant
de pun tele A(1; 1; 1); B ( 2; 1; 3) si C (4; 5; 2).
j4
2 3
1 + 12
3 7j = 34 .
Solutie:a) d(A; P ) = p
13
42 + ( 3)2 + 122

 x 1 y+1 z 1 


2
2  =
b) E uatia planului (ABC ) este data de  3
 3
4
3 
0. Dezvolt^and dupa prima linie si al ul^and obtinem: 2x 3y +6z 11 =
j2
2 3
1 + 6
0 11j = p10 = 10 .
0. Atun i d(P; (ABC )) = p 2
49 7
2 + ( 3)2 + 62
2. Un mobil pun tual se a a la momentul t ^n pun tul
M (2t + 1; t 2; t 5). Sa se arate a traie toria a estuia este o dreapta
si sa se a e la e moment de timp t0 , a esta se a a la distanta minima
fata de origine.

4. PROBLEME REZOLVATE

113

la un moment t a pun tul M are oordonatele

>
<x = 2t + 1
(x; y; z ). Atun i y = t 2 , t 2 R a estea reprezent^and e uatiile
>
:
z=t 5
parametri e ale unei drepte. De i pun tul M des rie o dreapta.
Consideram originea O(0; 0; 0) sp
i atun i la un moment de timp t,
distanta
p 2 dintre O si M va  d(t) = (2t + 1)2 + (t 2)2 + (t 5)2 =
6t 10t + 30. Minimul fun tiei d(t) este atins atun i ^and este atins
minimul fun tiei de gradul al doilea de sub radi al, adi a la momentul
5
t0 = 10
12 = 6 .
3. Fie planele (P1 ) : x y +3z 5 = 0 si (P2 ) : 2x +3y 4z +5 = 0.
Determinati e uatia dreptei de interse tie a a estora si unghiul ' dintre
ele doua plane.
Solutie:Ve torul normal la planul (P1 ) este N1 = i j + 3k , iar
ve torul normal la planul (P2 ) este N2 = 2i + 3j 4k.
Un ve tor dire tor al dreptei de interse tie a elor doua plane este
v = N1  N2 . Pentru
al ulul produsului
ve torial onsideram deter

 i j

k


minantul formal:  1 1 3  pe are ^l dezvoltam dupa prima linie.
 2 3
4
Obtinem v = 5i + 10j + 5k.
Pentru a determina e uatia dreptei (D) de interse tie mai avem
nevoie de un pun t de pe a easta, pe are ^l determinam a o solutie
parti ulara a sistemului (
format u e uatiile elor doua plane. Pentru
x y=5
z = 0 obtinem sistemul
u solutia (x; y ) = (2; 3).
2x + 3y = 5
Obtinem de i pun tul A(2; 3; 0) 2 D, iar e uatia dreptei D va 
x 2 y+3 z
y+3
=
= , sau 2 x =
= z.
5
10
5
2
^In ne, os ' = (N1 ; N2 ) = 2p 3 p12 ) os ' = p13 .
kN1k
kN2k
11
29
319
4. Se dau pun tele A(1; 2; 3), B (2; 1; 8) si D(2; 3; 5)^n reperul
artezian Oxyz .
a) Sa se determine multimea pun telor C din planul xOy astfel
^n ^at triunghiul ABC sa e isos el u AB = AC si < AB; AC >= 9.
b) Sa se veri e da a ABCD este tetraedru.
Solutie:a) Fie C (x; y; 0) un pun t ^n planul xOy u propriet
atile din
enunt.
p
2 + ( 1 + 2)2 + (8 3)2 = p27, iar AC =
Avem
AB
=
(2
1)
p
(x 1)2 + (y + 2)2 + 9. Atun i din AB = AC obtinem (x 1)2 +
(y + 2)2 + 9 = 27 ) (x 1)2 + (y + 2)2 = 18.
Pe de alta parte, AB = i + j +5k si AC = (x 1)i +(y +2)j 3k, de i
relatia < AB; AC >= 9, devine x 1 + y + 2 15 = 9 ) x + y = 5.
Solutie:Consider
8 am

114

6. APLICAT
 II ALE VECTORILOR GEOMETRICI

Atun i y = 5 x si ^nlo uid ^n relatia de mai sus (x 1)2 + (7 x)2 =
18 ) 2x2 16x + 50 = 18 ) x2 8x + 16 = 0 ) (x 4)2 = 0 ) x =
4 ) y = 1. ^In on luzie C (4; 1; 0) este singurul pun t u proprietatile
erute.
b) Veri am da a ele 4 pun te sunt oplanare. Pentru a easta
determinam e uatia planului (BCD) si veri am apoi da a pun tul A
apartine a estui plan.


 x 2 y+1 z 8 


2
8  =
E uatia planului (BCD) este data de  2
 0
4
3 
0 ) 26(x 2) + 6(y + 1) + 8(z 8) = 0 ) 26x + 6y + 8z 110 = 0 )
13x +3y +4z 55 = 0. Veri am da a A(1; 2; 3) apartine a estui plan
13 6 + 12 55 = 36 6= 0, de i pun tele A; B; C; D sunt ne oplanare
si atun i determina un tetraedru.
5. Determinati planul are tre e prin interse tia planelor (P1 ) de
e uatie x + 5y + z = 0 si (P2 ) de e uatie x z + 4 = 0 si are formeaza

u planul (P ) de e uatie x 4y 8z + 12 = 0 un unghi ' = .
4
Solutie:Consideram fas i ulul de plane are tre prin dreapta de
interse tie a planelor (P1 ) si (P2 ), (P ): (x + 5y + z ) + (x z + 4) =
0 ) (1 + )x + 5y + (1 )z + 4 = 0,  2 R . Ve torul normal
la planul (P ) este N = i 4j 8k, iar ve torul normal la (P ) este
N = (1 + )i + 5j + (1 )k.
< N; N >
Atun i, da a ' este unghiul planelor (P ) si (P ), os ' =
kN k
kN k .
p
p
2
2

=
Din ipoteza ' = si atun i os ' = . Atun i
4
2
2 2
(1 + ) 20 8(1 )
1
(9 27)
=p p
=
) 1622 +
)
2
2
2
2
81


(2

+
27)
81
(1 + ) + 25 + (1 )
2187 = 2(812 486 + 729) ) 2187 1458 = 972 ) 729 =
729
3
972 )  =
)
= .
972
4
De i planul autat are e uatia 14 x + 5y + 74 z 3 = 0.
6. Determinati simetri ul pun tului A( 1; 2; 0) fata de planul (P )
de e uatie x + 2y z + 3 = 0.
Solutie:Simetri ul pun tului A este un pun t A0 (x0 ; y 0 ; z 0 ) are se
a a pe perpendi ulara din A pe plan si u proprietatea a d(A; (P )) =
d(A0 ; (P )).
Perpendi ulara din A pe plan, va avea a ve tor dire tor, ve torul
normal la planul (P ), adi a N = i + 2j k. Atun i e uatia generala a
x+1 y 2
z
a estei drepte este
=
= .
1
2
1
Determinam pun tul de interse tie al a estei drepte u planul (P )
are va  mijlo ul segmentului AA0 .

5. PROBLEME PROPUSE

115

a parametri a, adi a

8 Pentru a easta s riem e uatiile dreptei sub form
>
<x = t 1

y = 2t + 2 ; t 2 R si ^nlo uind ^n e uatia planului obtinem t 1 +

z= t
2(2t + 2) ( t) + 3 = 0 ) 6t + 6 = 0 ) t = 1. Atun i puntul de
interse tie autat este M ( 2; 0; 1). Cum M este mijlo ul segmentului
y0 + 2
z0
x0 1
AA0 obtinem
= 2,
= 0 si = 1, de unde A0 ( 3; 2; 2).
2
2
2
5. PROBLEME PROPUSE
1. a) Stabiliti pozitia relativa a planelor (P1 ) : 2x 3y + 5z 7 = 0
si (P2 ) : 2x 3y + 5z + 3 = 0.
b) Aratati a planele (P1 ) : 4x y 2z 7 = 0, (P2 ) : x 2y +3z +5 =
0 si (P3 ) : x + 2y + z = 0 sunt doua ^ate doua ortogonale.
x 1
y
2. a) Sa se stabileas a pozitia dreptei de e uatie
=
=
2
1
z+3
, fata de planul de e uatie 2x y + 5z 2 = 0.
5
3. Se onsidera ^n spatiu pun tele A(1; 1; 0), B (0; 1; 1) si C ( 2; 1; 3).
Sa se determine:
a) ve torul dire tor al dreptei AB si distanta de la C la AB ;
b) e uatia planului perpendi ular pe AB si are ontine pun tul C ;
) Simetri ul pun tului A fata de planul determinat anterior.
>
:

4. Se onsidera pun tele A(1; 3; 0); B (3; 2; 1); C (; 1; 3) si D(7; 2; 3).
a) Sa se determine  2 R astfel ^n ^at ele 4 pun te sa e oplanare;
b) Sa se determine unghiul dintre dreptele AC si BD.
5. Fie ABC triunghiul determinat de pun tele A(3; 6; 7), B ( 5; 2; 3),
C (4; 7; 2).
a) S rieti e uatiile parametri e ale dreptei suport a medianei dusa
din v^arful C .
b) Determinati lungimile ^naltimilor triunghiului.
6. S rieti e uatiile anoni e ale dreptei e 8
tre e prin A(2; 0; 4) si
>
<x = 3t + 1
este paralela u dreapta de e uatii parametri e: y = 2t + 3 ; t 2 R .
>
:
z = 3t 1
7. Determinati e uatia planului are ontine dreapta de interse tie
a planelor (P1 ) de e uatie x 2y + 3z 7 = 0 si (P2 ) de e uatie
2x y + 5z + 3 = 0 si este perpendi ular pe planul (P ) de e uatie:
x + y 2z 5 = 0.

CAPITOLUL 7

Cuadri e
1. Sfera. Elipsoid. Hiperboloizi. Paraboloizi
1.1. Sfera.
Fie C (x0 ; y0; z0 ) un pun t x si R > 0 un numar real xat.
Multimea pun telor M (x; y; z ) u proprietatea a distanta de la
a este pun te la pun tul x C este egala u R, de i d(C; M ) = R este
o suprafata numita sfera de entru C si raza R.
Folosind expresia analiti a a distantei ^ntre doua pun te, rezulta
(1.1)
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = R2
si, ^n a est fel, sfera, notata u S este multimea:
S = fM (x; y; z )j(x; y; z ) 2 R 3 ; (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = R2 g
Denitia 1.1. E uatia (1.1) se numeste e uatia arteziana impli ita a sferei de entru C si raza R.

E uatia (1.1) este e hivalenta u trei e uatii parametri e ^n R 3 :

8
>
<x

= x0 + R os u sin v
(1.2)
y = y0 + R sin u sin v; u 2 [0; 2 ; v 2 [0;  ;
>
:
z = z0 + R os v
sau u e uatia ve toriala
(1.3)
r = r0 + R( os u sin vi + sin u sin vj + os vk)
117

118

7. CUADRICE

Observam a membrul st^ang al e uatiei arteziene (1.1) este un

polinom de gradul al doilea ^n x; y; z si onsideram multimea:
(1.4)
S1 : x2 + y 2 + z 3 2ax 2by 2 z + d = 0; x; y; z 2 R
Deoare e e uatia lui S1 se s rie de forma (x a)2 +(y b)2 +(z )2 =
a2 + b2 + 2 d rezulta:
i) da a a2 + b2 + 2 d > 0, p
atun i S1 este o sfera u entrul ^n
pun tul C1 (a; b; ) si de raza R = a2 + b2 + 2 d;
ii) da a a2 + b2 + 2 d = 0, atun i S1 = f(a; b; )g;
iii) da a a2 + b2 + 2 d < 0, atun i S1 = ;.
Denitia 1.2. E uatia (1.4), unde a2 + b2 + 2 d > 0 se numeste
e uatia arteziana generala a sferei.
^In ontinuare onsideram sfera S : x2 + y 2 + z 2 2ax 2by 2 z + d =
0, u a2 + b2 + 2 d > 0 si planul (P ) : Ax + By + Cz + D = 0.

p
Deoare e C (a; b; ) este entrul sferei, R = a2 + b2 + 2 d raza ei,
iar d(C; (P )) este distanta de la entrul sferei la planul (P ), avem:
i) da a d(C; (P )) < R, interse tia dintre sfera S si planul (P ) este
un er .
(

x2 + y 2 + z 2 2ax 2by 2 z + d = 0
Ax + By + Cz + D = 0
numit \ er ^n spatiu".
ii) da a d(C; (P )) = R, atun i planul (P ) este tangent la sfera S .
iii) da a d(C; (P )) > R, atun i S \ (P ) = ;, adi a planul (P ) nu
interse teaza sfera S .
Observatii 1.3. 1. Da 
a entrul sferei C oin ide u O, originea
reperului, atun i avem S : x2 + y 2 + z 2 = R2 , numita sfera u entrul
^n origine.
2. O sfera S este o multime ompa ta, ind ^n hisa si marginita,
are ^mparte spatiul ^n doua submultimi disjun te: interiorul sferei
int(S ), si exteriorul sferei ext(S ), unde:
int(S ) = f(x; y; z ) 2 R 3 j(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 R2 < 0g si
ext(S ) = f(x; y; z ) 2 R 3 j(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 R2 > 0g.
:

 ELIPSOID. HIPERBOLOIZI. PARABOLOIZI

1. SFERA.

119

Exemplul 1.4. Sa se s rie e uatia sferei u entrul pe dreapta (D ) :

p
x y 1 z+2
=
=
, av^and raza R = 5 si are tre e prin pun tul
1
1
1
A(0; 2; 1).
Solutie: Centrul sferei apartine dreptei (D), de i are oordonatele
C (t; 1 t; t 2). Celelalte onditii se exprima sub forma R = kCAk
sau t2 + (1 + t)2 + (t 1)2 = 5, de unde t1 = 1; t2 = 1.
Centrele orespunzatoare sunt C1 ( 1; 2; 3) si C2 (1; 0; 1), iar
e uatiile sferelor sunt: S 1 : (x + 1)2 + (y 2)2 + (z + 3)2 = 5, respe tiv
S2 : (x 1)2 + y 2 + (z + 1)2 = 5.

1.2. Elipsoidul.
Denitia 1.5. Se numeste elipsoid o suprafata ( uadri a) E ,
pentru are exista un sistem de axe ortogonale Oxyz fata de are
e uatia suprafetei este:
(1.5)

x2 y 2 z 2
E: 2+ 2+ 2
a
b

1 = 0;

unde a; b; > 0.
E uatia (1.5) se mai numeste si e uatia anoni a a udri ei de tip
elipsoid.

Observatii 1.6.:

1. Elipsoidul este o multime ^n hisa si marginita, de i

ompa ta.
2. Deoare e (x; y; z ) 2 E ) ( x; y; z ); (x; y; z ); ( x; y; z );
( x; y; z ) 2 E , dedu em a eplipsoidul admite planele xOy; xOz si
yOz a plane de simetrie. De asemenea, si interse tiile a estor plane,
adi a axele de oordonate sunt axe de simetrie ale elipsoidului, iar
originea O este entrul de simetrie al elipsoidului.

120

7. CUADRICE

Interse tia lui E u planul xOy este elipsa

8
<z

=0
2
:
x y2
: +
1
=
0
a2 b2
si analog interse tia u elelalte doua plane de simetrie.
Similar, interse tiile elipsoidului E u plane paralele u planele de
simetrie sunt elipse reale.
Interse tiile elipsoidului E u axele de simetrie sunt pun tele A; A0 ;
B; B 0 ; C; C 0 are se numes v^arfurile elipsoidului.
E uatia arteziana (1.5) este e hivalenta u e uatiile parametri e:
:

(1.6)

8
>
<x

= a os u sin v
y = b sin u sin v
>
:
z = os v

; u 2 [0;  ; v 2 [0;  :

1.3. Hiperboloizi.
Denitia 1.7. O suprafata H1 se numeste hiperboloid u o
p^anza, da a exista un sistem de axe ortogonale Oxyz fata de are
e uatia sa are forma:
x2 y 2 z 2
+
1 = 0:
a2 b2 2
E uatia (1.7) se numeste e uatia anoni a a uadri ei de tip hiperboloid u o p^anza.
Suprafata H1 are planele de oordonate, axele si originea a plane
de simetrie, axe de simetrie si respe tiv entru(de simetrie.
z=0
Interse tia u planul xOy este elipsa: 1 : x2 y2
:
1=0
a2 + b2
xOz sunt hiperbolele 2 :
( Interse tiile u planele yOz si respe tiv
(
x=0
y=0
si respe tiv, 3 : x2 z2
:
y2
z2
1=0
1=0
a2
2
b2
2
Interse tiile lui H1 u planele paralele u xOy , adi a planele de
e uatie z = ,  2 R sunt elipse reale.
Hiperboloidul H1 se mai numeste si hiperboloid u o p^
anza u Oz
2
2
2
y
x
0
a axa netransversala. Similar si suprafetele H1 : a2 + b2 + z 2 = 1 si
2
2
2
H100 : xa2 yb2 + z 2 = 1 sunt hiperboloizi u o p^anza u axe netransversale
Ox si respe tiv Oy .
Hiperboloidul u o p^anza este o multime ^n hisa, dar nemarginita
de i nu este o suprafata ompa ta si are doar 4 v^arfuri: A; A0 si B; B 0 .
x2 y 2 z 2
Denitia 1.8. Suprafata 1 : 2 + 2
= 0 este un on numit
a b 2
onul asimptoti al hiperboloidului u o p^anza H1 .
(1.7)

 ELIPSOID. HIPERBOLOIZI. PARABOLOIZI

1. SFERA.

121

Denitia 1.9. Suprafata H2 se numeste hiperboloid u doua

p^anze da a exista un sistem de axe ortogonale Oxyz fata de are
e uatia ei este:
x2 y 2 z 2
+1=0
(1.8)
H2 : 2 + 2
a
b
2
E uatia (1.8) este e uatia anoni a a uadri ei de tip hiperboloid
u doua p^anze.
A easta suprafata are a eleasi simetrii a si hiperboloidul u o
p^anza. Interse tia lui u planul xOy este multimea vid
a, iar interse tiile
(
x=0
u planele yOz si respe tiv xOz sunt hiperbolele: 1 :
y2 + z 2 = 1
b2
2
(
y=0
.
si respe tiv 2 : x2 z2
a2 + 2 = 1
Interse tiile lui H2 u planele paralele u xOy , adi a planele de
e uatie z = ,  2 R sunt elipse reale. Suprafata H2 se mai numeste si
hiperboloidul u doua p^anze u axa2 transversala axa Oz . 2
2
2
2
2
Similar, suprafetele H20 : xa2 + yb2 + z 2 +1 = 0 si H200 : xa2 yb2 + z 2 +1 =
0 reprezinta hiperboloizi u doua p^anze dar u axele Ox si respe tiv
Oy a axe transversale.
Observatii 1.10 1. H2 este o suprafat
a ^n hisa si nemarginita.
2
2
2
y
x
z
2. Conul de e uatie 2 : a2 + b2 2 = 0 este onul asimptoti al
hiperboloidului H2 .
1.4. Paraboloizi.
Denitia 1.11. O suprafata P1 se numeste paraboloid elipti
da a exista un sistem de axe ortogonale fata de are e uatia sa are
forma
x2 y 2
(1.9)
P1 : 2 + 2 = z; a > 0; b > 0
a
b
E uatia (1.9) se numeste e uatia anoni a a uadri ei de tip
paraboloid elipti . P1 are planele xOz si yOz a plane de simetrie, iar
axa Oz -axa de simetrie.
(
x=0
Interse tia u planul yOz si respe tiv xOz este parabola 1 :
2
z = yb2
(
y=0
si respe tiv parabola 2 :
.
z = xa22
Interse tiile u plane
( paralele u planul xOy , de e uatii z = ,  2R
z=
reprezinta elipse:  : px2
:
y2
(a )2 + (bp)2 = 1 ,  2 (0; 1)

122

7. CUADRICE

Si paraboloidul elipti este o suprafat

a ^n hisa si nemarginita.
2
2
2
2
y
0
Se obseva a si suprafetele: P1 : b2 + z 2 = x si P100 : xa2 + z 2 = y ,
a > 0; b > 0; > 0 sunt tot paraboloizi elipti i.
Denitia 1.12. Suprafata P2 se numeste paraboloid hiperboli
da a exista un sistem de axe ortogonale fata de are e uatia sa este de
forma:
x2 y 2
(1.10)
P2 : 2
= z; a > 0; b > 0:
a
b2
E uatia (1.10) se numeste e uatia anoni a a uadri ei de tip
paraboloid hiperboli .
P2 este simetri fata de xOz si yOz si axa Oz , de a eea este numit
si paraboloid hiperboli u axa
de simetrie Oz .
2
2
2
2
y
z
x
Evident si a2 2 = y , b2 z 2 = x sunt tot paraboloizi hiperboli i,
dar u axa de simetrie Oy , respe tiv Ox.
Interse t
iile lui P2 u
(
( planele xOz si yOz sunt parabolele:
x=0
y=0
1 : z = x2 si 2 : z = y2 .
a2
b2
Interse tiile u plane paralele u xOy : z = ,  2 R sunt hiperbole.
Se observa a, paraboloidul hiperboli a multime de pun te ^n spatiu
este nemarginita si ^n hisa.
^In ^n heierea paragrafului prezentam o serie de suprafete u are
ititorul se poate ^nt^alni.
Fata de un
sistem de axe ortogonale Oxyz suprafata de e uatie:
2
2
y
x
a) a2 + b2 1 = 0 se numeste ilindru elipti ;
2
2
b) xa2 yb2 1 = 0 se numeste ilindru hiperboli ;
) y 2 = 2px sau x2 = 2qy se numeste ilindru paraboli ;
2
2
d) xa2 yb2 = 0 se numeste pere he de plane on urente;
e) x2 a2 = 0 se numeste pere he de plane paralele;
f) x2 = 0 se numeste pere he de plane onfundate


2. REDUCEREA CUADRICELOR LA FORMA CANONICA

123

2. Redu erea uadri elor la forma anoni a

Fie  = g 1(0), adi a  = f(x; y; z ) 2 R 3 jg (x; y; z ) = 0g o uadri a,
unde g (x; y; z ) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz +
2a41 x + 2a42 y + 2a43 z + a44 , u a211 + a222 + a233 + a212 + a213 + a223 6= 0.
Vom nota,  : g (x; y; z ) = 0.
Observatie: Topologi , uadri ele sunt multimi ^n hise ^n spatiu
deoare e f0g este o multime ^n hisa ^n R ,  = g 1 (0) si g este o fun tie
ontinua. (Am avut ^n vedere urmatorul rezultat: Preimaginea unei
multimi ^n hise printr-o fun tie ontinua este tot o multime ^n hisa.)
Prin tre erea de la reperul artezian fO; i; j; kg la un reper artezian
ade vat orientat pozitiv (numit reper anoni sau natural) fata de are
e uatia g (x; y; z ) = 0 sa aiba ea mai simpla forma (numita e uatie
anoni a sau redusa) se obtine a suprafata  este identi ata u una
din multimile studiate ^n paragraful anterior.
Fata de translatii si rotatii, e uatia generala a uadri elor,
g (x; y; z ) = 0, are invariantii:





 
 

= detA; I = aa11 aa12  +  aa11 aa13  +  aa22 aa23  ;
= detB;
21 22
31 33
32 33
0

a11 a12 a13

unde A = a21 a22 a23 A este matri ea atasata formei patrati e
a31 a32 a33
q : R 3 ! R , q (x; y; z ) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 20
+2a12 xy +2a13 xz +2
1a23 yz
a11 a12 a13 a14
Ba21 a22 a23 a24 C
C
din e uatia generala a uadri ei, iar B = B
a31 a32 a33 a34 A este
a41 a42 a43 a44
matri ea formata u toti oe ientii din e uatia generala a uadri ei.
Tipul uadri ei se poate stabili u ajutorul invariantilor si
.
Astfel, da a
6= 0 uadri a se numeste uadri a nedegenerata:
sfera, elipsoidul, hiperboloizii si paraboloizii, iar da a
= 0, uadri a
se numeste uadri a degenerata: on, ilindri, pere he de plane, drepte.
Pentru ^n eput, efe tuam translatia sitemului de axe denita prin
x = x0 + a, y = y 0 + b, z = z 0 + si alegem a; b; astfel ^n ^at noua
origine sa e entru de simetrie.
Obtinem astfel sistemul pentru determinarea oordonatelor a; b;
ale entrului de simetrie:
8
1
>
< 2 gx = a11 x + a12 y + a13 z + a14 = 0
1 gy = a21 x + a22 y + a23 z + a24 = 0 ;
(2.1)
2
>
:1
2 gz = a31 x + a32 y + a33 z + a34 = 0
x;y;z )
x;y;z )
x;y;z )
unde gx = g(x
, gy = g(y
, gz = g(z
, sistem al arui determinant este invariantul . Se obtin azurile:

124

7. CUADRICE

a) da a 6= 0, sistemul (2.1) are solutie uni a eea e ^nseamna a

exista un entru de simetrie (elipsoizi,
hiperboloizi, on);

 a11 a12 
b) da a = 0,  a a  6= 0 si determinantul ara teristi
6=
21 22
0, adi a rang (A) = 2, atun i sistemul (2.1) este in ompatibil, adi a nu
exista entru de simetrie
( paraboloizi);


 a11 a12 

) da a = 0,  a a  6= 0 si determinantul ara teristi
=
21 22
0, sistemul (2.1) este ompatibil simplu nedeterminat si de i exista o
dreapta a entrelor ( ilindri elipti i si hiperboli i);
d) da a = 0, rangA = 1 si determinantii ara teristi i
C1 ,
C2
sunt nuli, sistemul este ompatibil dublu nedeterminat; de i uadri a
are un plan de entre;
e) da a = 0, rangA = 1 si el putin unul dintre determinantii
ara teristi i
C1 ,
C2 este nenul, sistemul este in ompatibil ( ilindri
paraboli i).
Dupa translatie, ^n azul uadri elor u entru, e uatia uadri ei va
:
a11 x0 2 + a22 y 02 + a33 z 0 2 + 2a012 x0 y 0 + 2a013 x0 z 0 + 2a023 y 0z 0 + g (x0 ; y 0; z 0 ) = 0
Da a efe tuam apoi si rotatia obtinem:
1 X 2 + 2 Y 2 + 3 Z 3 + g (X; Y; Z ) = 0
are reprezinta e uatia anoni a a uadri ei u entru (1 ; 2 ; 3 sunt
valorile proprii ale matri ei A).
Da fapt, pentru redu erea la forma anoni a a uadri elor ^n azul
general, pro edam astfel:
I) da a a12 = a13 = a23 = 0, atun i efe tuam o translatie si obtinem
dire t forma anoni a a uadri ei;
II) da a el putin unul din numerele a12 ; a13 ; a23 este nenul, atun i
mai efe tuam o rotatie folosind metoda ve torilor proprii. Anume,
pentru matri ea A atasata formei patrati e q (x; y; z ) = a11 x2 + a22 y 2 +
a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz din e uatia generala a uadri ei, determinam valorile proprii 1 ; 2 ; 3 si ve torii proprii orespunzatori
v1 ; v2 ; v3 are sunt ortogonali.
v
v
v
Fie e1 = 1 , e2 = 2 , e3 = 3 versorii proprii orespunzatori
kv1 k
kv2 k
kv3 k
si e R 2 M3 (R ) matri ea formata, pe oloane, u oordonatele a estor versori astfel ^n ^at detR = 1(da a detR = 1, ^nlo uim unul
dintre versorii proprii e1 , e2 , e3 prin opusul sau si renumerotam valorile
proprii).
0 1
0 01
x
x

A

Atun i rotatia y = R y 0 A redu e forma patrati a q la forma
z
z0
anoni a, 1 x0 2 + 2 y 02 + 3 z 0 2 asa ^n ^at e uatia generala a uadri ei,

3. INTERSECTIA...PLAN TANGENT

125

fata de reperul rotit, devine:

1 x0 2 + 2 y 02 + 3 z 0 2 + Ax0 + By 0 + Cz 0 + a44 = 0:
Construim apoi patrate 1 (x0 + a1 )2 + 2 (y 0 + a2 )2 + 3 (z 0 + a3 ) + 1 = 0,
iar prin translatia: x00 = x0 + a, y 00 = y 0 + a2 , z 00 = z 0 + a3 , obtinem
e uatia anoni a:
(2.2)
(i) 1 x00 2 + 2 y 00 2 + 3 z 00 2 + D = 0:
Da a una sau doua valori proprii i sunt nule, forma anoni a (2.2)
poate  una din expresiile:
(ii) 1 x00 2 + y 002 + Cz 00 = 0 (sau variante);
(iii) 1 x00 2 + y 00 2 + D = 0 (sau variante);
(iv ) 1 y 002 + Ax00 = 0 (sau variante);
(v ) 1 x00 2 + D = 0 (sau variante).
Toate a este forme ondu la una din formele anoni e.
Exemplul 2.1. Sa se redu 
a la forma anoni a si sa se pre izeze
natura uadri ei 36x2 + y 2 + 4z 2 + 720x + 6y 40
1z + 109 = 0.
36 0 0
Solutie. Deoare e matri ea A =  0 1 0A are forma diagonala
0 0 4
va  su ient sa restr^angem patratele orespunzatoare e arei variabile,
adi a 36(x +1)2 +(y +3)2 +4(z 5)2 36 = 0. Efe tu^and apoi translatia
x = x0 1, y = y 0 3, z = z 0 +5 si^mpartind prin termenul liber obtinem
(x0 )2 (y 0)2 (z 0 )2
+
+
1 = 0.
elipsoidul de e uatie
1
36
9
3. Interse tia unei uadri e u o dreapta. Interse tia u un
plan. Plan tangent
Fie dreapta (D) : x = x0 + lt; y = y0 + mt; z = z0 + nt, t 2 R si
 : g (x; y; z ) = 0 o uadri a.
Interse tia (D) \  orespunde rada inilor t1 ; t2 2 R ale e uatiei
(3.1)
t2 '(l; m; n) + t(lgx0 + mgy0 + ngz0 ) + g (x0 ; y0; z0 ) = 0;
unde '(l; m; n) = a11 l2 + a22 m2 + a33 n2 + 2a12 lm + 2a13 ln + 2a23 mn,
iar gx0 = g(x0x;y0 ;z0 ) , gy0 = g(x0y;y0 ;z0 ) , gz0 = g(x0z;y0 ;z0 ) .
Atun i, deosebim azurile:
1) Da a '(l; m; n) 6= 0, atun i (3.1) este o e uatie de gradul al
doilea si:
a) da a dis riminantul q = (lgx0 +mgy0 +ngz0 )2 '(l; m; n)g (x0 ; y0; z0 )
este mai mare de ^at 0, e uatia (3.1) are doua rada ini reale si distin te
t1 ; t2 eea e ^nseamna a (D) \  = fM1 ; M2 g, unde M1 ; M2 sunt
pun tele orespunzatoare valorilor t1 , respe tiv t2 .
b) da a q = 0 atun i t1 = t2 , adi a (D) este tangenta la uadri a
;

126

.

7. CUADRICE

) da a q < 0 atun i t1 ; t2 2 C , adi a (D) nu interse teza uadri a

2) Da a '(l; m; n) = 0, e uatia (3.1) se redu e la o e uatie de gradul

I. Atun i:
a) da a lgx0 + mgy0 + ngz0 6= 0, e uatia (3.1) are o solutie uni a
0 ;y0 ;z0 )
, eea e ^nseamna a (D) interse teza uadri a 
t0 = lg 0g+(xmg
0 +ng 0
^ntr-un singur pun t;
b) da a lgx0 + mgy0 + ngz0 = 0 si g (x0 ; y0 ; z0 ) = 0, atun i (3.1) este
o identitate si de i (D)  .
^In ontinuare, pentru  : g (x; y; z ) = 0, M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2  un pun t
^n are gx20 + gy20 + gz20 6= 0, se poate arata a o dreapta (D) de parametrii
dire tori l; m; n este tangenta la uadri a  ^n pun tul M0 (x0 ; y0; z0 )
da a si numai da a:
(3.2)
lgx0 + mgy0 + ngz0 =0
Teorema 3.1. Lo ul geometri al tuturor tangentelor la uadri a
 ^n pun tul M0 este planul T , de e uatie:
(3.3)
T : (x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 + (z z0 )gz0 = 0:
Demonstrat
 ie. Folosind (3.2) si elimin^
and parametrii l; m; n si t
^ntre a easta e uatie si (D) obtinem (3.3).
Denitia 3.2. Planul T de e uatie (3.3) se numeste plan tangent
la uadri a  ^n pun tul M0 .
Remar a: E uatia (3.3) se s rie si astfel: a11 xx0 + a22 yy0 + a33 zz0 +
a12 (xy0 + x0 y )+ a13(xz0 + x0 z )+ a23 (yz0 + y0 z )+ a14 (x + x0 )+ a24 (y + y0)+
a34 (z + z0 ) + a44 = 0, numita si e uatia dedublata a uadri elor.
Denitia 3.3. Dreapta are tre e prin M0 si este perpendi ulara
pe planul tangent se numeste normala la uadri a ^n pun tul M0 si
are e uatiile:
x x0 y y0 z z0
=
=
:
(3.4)
gx0
gy0
gz0
Fie a um  : g (x; y; z ) = 0 o uadri a si (P ) : Ax + By + Cz + D = 0,
A2 + B 2 + C 2 6=(0 un plan. A studia interse tia (P ) \  ^nseamna, a
g (x; y; z ) = 0
studia sistemul
:
Ax + By + Cz + D = 0
Spre exemplu, da a C 6= 0 ) z = CA x BC y DC si ^nlo uind ^n
g (x; y; z ) = 0, obtinem a interse tia (P ) \  este o multime de pun te
din planul (P ) ara terizata prin e uatia obtinuta: a011 x2 + 2a012 xy +
a022 + y 2 + 2a013 + 2a023 y + a033 = 0 are este o oni a.
Exemplul 3.4. Sa se determine e uatia planului are tre e prin
2
2
dreapta (D) : x 915 = y2 = z 111 si este tangent la uadri a  : x9 y4 =
2z .
x

4. PROBLEME REZOLVATE

127

Solutie. S riem e uatia fas i ulului de plane: (P ) : 2x 9y 30 +

(y + 2z 22) = 0 determinat de dreapta (D) si punem onditia a
xx yy0
a est plan sa oin ida u planul tangent la : 0
(z + z0 ) = 0
9
4
^ntr-un pun t
8 M0 (x0 ; y0 ; z0 ) de pe .
2
22 30
 9 2
>
>
>
< x0 =
y0 = 1 =
z0
Obtinem 9
4
>
>
x2 y02
>
: 0
2z0 = 0
9
4
Elimin^and x0 ; y0 ; zp0 obtinem e uatia 72 + 16 24 = 0 are are
8  234
solutiile 12 =
. De i obtinem doua plane u proprietatea
7
eruta.

4. PROBLEME REZOLVATE
1. Sa se gaseas a pun tele de interse tie dintre suprafata
x2 y 2 z 2
x 3 y 4 z+2
 : + + = 1 si drepta D :
=
=
.
81 36 9
3
6
4
Solutie:S riem e uatiile dreptei D sub form
a parametri 
8 a. Pentru
>
<x = 3t + 3
x 3 y 4 z+2
a easta onsideram
=
=
= t, t 2 R ) y = 6t + 4
>
3
6
4
:
z = 4t 2
^Inlo uind ^n e uatia suprafetei , obtinem o e uatie ^n t, si anume:
(3t + 3)2 ( 6t + 4)2 (4t 2)2
9(t + 1)2 4(3t 2)2
+
+
=1)
+
+
81 2
36
9
81
36
(4t 2)
= 1 ) (t + 1)2 + (3t 2)2 + (4t 2)2 = 9 ) 26t2 26t + 9 =
9
9 ) t(t 1) = 0 ) t = 0 sau t = 1. Corespunzator elor doua valori
ale lui t obtinem ele doua pun te de interse tie dintre D si .
Pentru t = 0 obtinem pun tul A = (3; 4; 2), iar pentru t = 1
obtinem pun tul B = (6; 2; 2).
2. Determinati pozitia planului de e uatie 2x 2y z 10 = 0,
x2 z 2
fata de paraboloidul de e uatie + = 2y .
9 4
Solutie:Determinam pun tele de interse tie dintre paraboloid si plan,
da a a estea exista, onsider^and sistemul format u e uatiile a estora.
Din e uatia planului gasim a 2y = 2x z 10. ^Inlo uind ^n e uatia
x2 z 2
paraboloidului obtinem + = 2x z 10 ) 4x2 +9z 2 = 36(2x z
9 4
10) ) 4x2 + 9z 2 72x + 36z + 360 = 0 ) (2x 18)2 + (3z + 6)2 = 0, de
unde obtinem valori uni e pentru x si z , si anume x = 9, z = 2.
Atun i y = 5 si de i planul este tangent la paraboloid ^n pun tul
P (9; 5; 2).
3. Sa se determine entrul, sa se adu a la forma anoni a si sa se
identi e uadri a de e uatie generala x2 + 3y 2 + 4yz 6x + 8y + 8 = 0.

128

7. CUADRICE

uadri ei C (x0 ; y0; z0 ), se determina din sistemul de

=0
g
(x0 ; y0 ; z0 ) = 0 , unde g (x; y; z ) = x2 + 3y 2 + 4yz 6x +
e uatii
>
y
>
>
>
: g (x ; y ; z ) = 0
z 08 0 0
>
<2x0 6 = 0
8y + 8. Atun i 6y0 + 4z0 + 8 = 0 , de unde C (3; 0; 2).
>
:
4y0 = 8
0
>
<x = x1 + 3
Efe tuam translatia y = y1
si e uatia uadri ei devine (x1 +
>
:
z = z1 + 2
2
2
3) + 3y1 + 4y1 (z1 2) 6(x1 + 3) + 8y1 + 8 = 0, de unde x21 + 3y12 +
4y1 z1 1 = 0.
Fun tionala patrati a aso iata a esteia este
; z1 ) = x21 +3y12 +
0 q (x1 ; y11
1 0 0

4y1 z1 , a easta av^and matri ea aso iata A = 0 3 2A.
0 2 0
Valorile proprii orespunzatoare a estei matri e se determina din
e uatia det(A I3 ) = 0. Se obtin 1 = 1, 2 = 1 si 3 = 4.
Corespunzator e areia dintre a este valori proprii alegem ^ate un
ve tor propriu si onsideram versorii aso iati e aruia dintre a estia.
2 1
1 2
Se obtin astfel e1 (0; p ; p ), e2 (1; 0; 0) si e3 (0; p ; p ).
5 5
5 5 1
0
0
1 0 0 1
0 1
1
2 C x2
x1
B
p
0
B p
C A

A
Efe tuam apoi rotatia data de y1 = B 5
C y2 ,
5
 2
1 A z2
z1
p 0 p
5
5
8
>
x = y2
>
> 1
>
1
2
<
p
p
y
=
x
+
z2 . Atun i e uatia uadri ei devine:
1
2
adi a
5
5
>
>
1
2
>
>
:z1 = p x2 + p z2
5
5
1
2
1
2
2
1
y22 + 3( p x2 + p z2 )2 + 4( p x2 + p z2 )( p x2 + p z2 ) 1 = 0,
5
5
5
5
5
5
de unde obtinem, efe tu^and al ulele, x22 + y22 + 4z 2 1 = 0, adi a
e uatia unui hiperboloid u o p^anza.
4. Sa se gaseas a sfera are tre e prin pun tele A(1; 2; 3), B (3; 4; 5)
si are entrul pe dreapta de interse tie a planelor de e uatii x + y + z = 5
si 2x + 5y + 3z = 10. Determinati apoi e uatia planului tangent ^n
pun tul A la a easta sfera.
Solutie:Centrul

8
g
>
(x0 ; y0 ; z0 )
>
>
>
< x

4. PROBLEME REZOLVATE

129

dreaptei (D), e reprezinta interse tia elor doua

plane
sunt solutiile sistemului format u e uatiile a estora, adi a:
(
x+y+z =5
. Sistemul este ompatibil simplu nedeterminat
2x + 5y + 3z 8
= 10
>
<x = 5 + 2t
si are solutiile y = t
>
:
z = 3t
t 2 R a estea onstituind e uatiile parametri e ale dreptei (D).
Consideram e uatia arteziana a sferei de entru C (x0 ; y0 ; z0 ) si raza
R, (x x0 )2 +(y y0 )2 +(z z0 )2 = R2 . Centrul sferei ind pe dreapta
(D), poate  onsiderat a av^and oordonatele (5 + 2t; t; 3t), unde
t 2 R.
Consider^and a este oordonate ale entrului si apartenenta lui A la
sfera obtinem din e uatia sferei: (1 5 2t)2 +(2 t)2 +(3+3t)2 = R2 ,
iar din apartenenta lui B la sfera obtinem (3 5 2t)2 +( 4 t)2 +(5+
3t)2 = R2 . De ai i, prin tranzitivitate, (1 5 2t)2 +(2 t)2 +(3+3t)2 =
(3 5 2t)2 + ( 4 t)2 + (5 + 3t)2 ) ( 4 2t)2 + (2 t)2 + (3 + 3t)2 =
( 2 2t)2 + ( 4 t)2 + (5 + 3t)2 ) 16 + 4t2 + 16t + 4 + t2 4t + 9 +
9t2 + 18t = 4 + 4t2 + 8t + 16 + t2 + 8t + 25 + 9t2 + 30t ) 16t + 16 =
0 ) t = 1. Astfel C (3; 1; 3) si R2 = 13, de i e uatia sferei este
(x 3)2 + (y + 1)2 + (z 3)2 = 13.
E uatia planului tangent ^n A(1; 2; 3) la sfera se determina prin
dedublare: (1 3)(x 3) + (2 + 1)(y + 1) + (3 3)(z 3) = 13 )
2x + 6 + 3y + 3 = 13 ) 2x + 3y 4 = 0.
5. Determinati e uatia planului tangent ^n pun tul A(3; 2; 2) la
uadri a de e uatie x2 3y 2 + xz + 2yz 8z + 1 = 0.
Solutie:Consideram g (x; y; z ) = x2
3y 2 + xz + 2yz 8z + 1.
g
g
Derivatele partiale ale a esteia sunt: (x; y; z ) = 2x + z , (x; y; z ) =
x
y
g
6y + 2z si (x; y; z ) = x + 2y 8. Cal ul^andu-le ^n pun tul A
z
g
g
g
obtinem: (3; 2; 2) = 4, (3; 2; 2) = 16 si (3; 2; 2) = 1.
x
y
z
Atun i e uatia planului tangent ^n A la uadri a este 4(x 3) 16(y
2) (z + 2) = 0, de unde 4x 16y z + 18 = 0.
x2 y 2
6. Sa se determine interse tia paraboloidului de e uatie + = z
4 9
u planul tangent ^n pun tul A(2; 1; 1) la uadri a  : x2 y 2 = 3z .
Solutie:Determinam e uatia planului tangent^n pun tul A la uadri a
. Avem g (x; y; z ) = x2 y 2 3z .
g
g
g
(2; 1; 1) = 4, (2; 1; 1) = 2 si (2; 1; 1) = 3. Atun i
x
y
z
e uatia planului tangent ^n A la uadri a este 4(x 2) 2(y 1)
3(z 1) = 0 ) 4x 2y 3z 3 = 0.
Solutie:Pun tele

130

7. CUADRICE

Pentru a determina interse tiile paraboloidului u a est plan onsider

format u e uatiile a estora, adi a:
8 2 am sistemul
y2
<x
x2 y 2
4x 2y 3
+ =z
: Atun i
+
=
) 9x2 +
4
9
:4x 2y 3z 3 = 0
4
9
3
4y 2 = 12(4x 2y 3) ) 9x2 + 4y 2 48x + 24y + 36 = 0 ) (3x 8)2 +
(x 83 )2 (y + 3)2
2
(2y + 6) 64 = 0 ) 8 2 +
= 1, adi a interse tia este o
42
(3)
elipsa.

5. PROBLEME PROPUSE
x2 y 2 z 2
1. Se onsidera uadri a de e uatie
+
+
1 = 0 si
9
16 35
pun tele A(1; 3; 2), B (2; 4; 1). Sa se pre izeze pozitia dreptei AB fata
de uadri a.
2. Determinati m 2 R astfel^n ^at planul de e uatie x 2y 2z +m =
x2 y 2 z 2
+ + = 1.
0 sa e tangent la elipsoidul de e uatie
144 36 9
x2
3. Sa se gaseas a pun tele de interse tie dintre hiperboloidul +
16
y2 z2
= 1 si dreapta e tre e prin pun tul A(0; 0; 2) si are ve torul
9 4
dire tor v = (4; 3; 4).
4. Determinati natura uadri ei de e uatie generala 2y 2 + 4xy
8xz 4yz + 6x 5 = 0.
5. Sa se determine e uatia uadri ei are tre e prin pun tul M (2; 0; 1),
are entrul C (0; 0; 1) si interse teaza planul xOy dupa urba de e uatii
(
x2 4xy 1 = 0
:
z=0
x2 y 2 z 2
1=
6. Sa se s rie e uatia planului tangent la elipsoidul + +
9 16 4
0 ^n pun tul de interse tie u dreapta de e uatie x = y = z .
7. Cal ulati invariantii ; I si
pentru uadri a de e uatie x2 +
3y 2 2z 2 + 2xy + 4xz 2yz + 2x 4 = 0. Dedu eti da a a easta este
sau nu degenerata.

Bibliograe
[1 Andrones u, S.C., Algebra, Ed. Universit
atii din Pitesti, 2004.
[2 Atanasiu, Gh., Munteanu, Gh., Postola he, M., Algebr
a liniar
a, geometrie
analiti a si diferentiala, e uatii diferentiale, Ed. All, 1998.
[3 Ghelfand, I.M., Le tii de algebr
a liniar
a (tradu ere din l. rus
a), Ed. Tehni 
a,
Bu uresti, 1953.
[4 Pes hil, E., Analytis he Geometrie and Linear Algebra, Bibliographis hes Institut, Mannheim, 1968.
[5 Popes u, A., Algebra liniar
a si apli atii, Ed. Universit
atii din Bu uresti, 1999.
[6 Radu, C., Algebra liniara, geometrie analiti 
a si diferential
a, Ed. All, 1998.
[7 Udriste, C., Radu, C., Di u, C., M
al
an ioiu, O., Probleme de algebr
a, geometrie si e uatii diferentiale, Ed. Dida ti 
a si Pedagogi 
a, 1981.
[8 Udriste, C., Apli atii de algebr
a, geometrie si e uatii diferentiale, Ed. Dida ti 
a
si Pedagogi a, Bu uresti, 1993.
[9 Ni oles u, L., Bumba ea A, Metode de rezolvare a problemelor de geometrie,
Ed. Universitatii din Bu uresti,
[10 Lips hutz, S., Linear Algebra, Ed. M Graw-Hill, New York, 1974.
[11 Georges u, C., Elemente de algebr
a liniar
a, Ed. Universit
atii din Pitesti, 2006.
[12 Stanasila, O., Analiza liniar
a si geometrie, Ed. All, 2005.

131