FUNCȚII ELEMENTARE

ÎN MATEMATICA
DE GIMNAZIU ȘI LICEU
 - Cuprins -
Capitolul I Noţiuni generale despre funcţii
Introducere în noţiunea de funcţie sau formarea conceptului de
1.1.
funcţie
1.1.1. Graful

1.1.2. Tabloul de valori

1.1.3. Exprimarea prin text

1.1.4. Diagrama

1.1.5. Diagrama cu săgeţi

1.1.6. Noţiunea de formulă

1.1.7. Relaţii de recurenţă

1.2. Noţiuni generale despre mulţimi şi operaţii cu mulţimi.

1.3. Relaţii binare între mulţimi.

1.4. Noţiunea de funcţie.

1.5. Moduri generale de definire

1.6. Graficul unei funcţii.

Capitolul II Proprietăţi ale funcţiilor

2.1. Funcţii pare, impare

2.2. Funcţii monotone

2.3. Valori extreme ale unei funcţii.

2.4. Funcţii mărginite.

2.5. Funcşii injective.

2.6. Funcţii surjective.

2.7. Funcţii bijective.

2.8. Funcţii inversabile

2.9. Funcţii convexe, concave.

2.10 Funcţii periodice.

Capitolul III Operaţii cu funcţii

3.1. Operaţii algebrice elementare cu funcţii.

3.2. Compunerea a două funcţii

Capitolul IV Teoreme de caracterizare

4.1. Monotonia

2
 4.2. Injectivitatea

4.3. Monotonia şi injectivitatea unei funcţii.

4.4. Surjectivitatea.

4.5. Bijectivitatea

4.6. Compunerea funcţiilor injective, surjective, bijective.

Capitolul V Proprietăţi ale funcţiilor elementare

5.1. Funcţii polinomiale

5.1.1.Funcţia de gradul I.

5.1.2. Funcţia de gradul II.

5.1.3. Funcţia putere cu exponent natural.

5.2. Funcţia putere cu exponent număr întreg negativ

5.3. Funcţia radical de ordinal n

5.4. Funcţia putere cu exponent raţional

5.5. Funcţia exponenţială

5.6. Funcţia logaritmică

5.7. Funcţii trigonometrice directe

5.7.1. Funcţia sinus

5.7.2. Funcţia cosinus

5.7.3. Funcţia tangentă

5.7.4. Funcţia cotangentă

5.8. Funcţii trigonometrice inverse

5.8.1. Funcţia arcsinus

5.8.2. Funcţia arccosinus

5.8.3. Funcţia arctangentă

5.8.4. Funcţia arccotangentă

5.9. Funcţii speciale

5.9.1. Funcţia valoare absolută

5.9.2. Funcţia caracteristică a unei mulţimi

5.9.3. Funcţia parte întreagă

5.9.4. Funcţia parte fracţionară

5.9.5. Funcţia signum

3
 Capitolul I

Noţiuni generale despre funcţii şi modul lor de definire

1.1. Introducere în noţiunea de funcţie

Într-o expunere făcută de L.Euler 1 în anul 1749 se menţionează de mai multe ori

noţiunea de funcţie ca fiind o mărime variabilă ce depinde de o altă mărime

variabilă. Pentru unele scopuri, o astfel de definiţie este suficientă. Însă în

dezvoltarea ulterioară a matematicii s-a impus necesitatea de a se da noţiunii de

funcţie un conţinut mai general şi mai abstract. Nu dependenţa variabilelor ( prin care

de obicei se înţeleg numere care pot fi comparate în ceea ce priveşte mărimea) este

esenţială în conţinutul noţiunii de funcţie, ci corespondenţa prin care anumitor obiecte

li se asociază alte obiecte. În felul acesta, noţiunea de funcţie se fundamentează pe

noţiuni ale teoriei mulţimilor. O bară metalică prin încălzire îşi modifică dimensiunile,

de exemplu o bară de cupru de lungime 200 cm la 0 0 C, va avea la la o temperatură de

to C lungimea de l= 200(l 0 +0,000016 *t). Această formulă pune în corespondenţă

fiecărei temperaturi t0 C cuprinsă între 00 C şi 1000 C o anumită lungime l cuprinsă

între 200 cm şi 200,32 cm. În mod analog fiecărei cantităţi dintr-o anumită marfă îi

corespunde o anumită sumă de bani, preţul de vânzare.

În felul acesta, pot fi puse în corespondenţă nu numai mulţimi de numere ci şi

mulţimi generale astfel încât elementelor a  A le corespund elemente b  B. Astfel

corespondenţa este determinată de o relaţie între elemente din mulţimea A şi

elemente din mulţimea B.

Pentru a descrie o funcţie trebuie stabilite domeniul de definiţie, domeniul

valorilor şi corespondenţa dintre acestea.

1.1.1 Graful. O funcţie poate fi reprezentată grafic printr-un graf în care

domeniul de definiţie şi domeniul valorilor sunt reprezentate prin desene iar

corespondenţa se indică prin săgeţi.

a c

b
1
LEONHARD EULER ( BASEL, 15.04.1707- PETESBURG, 18.09.1783 ) matematician , mecanician ,
astronom şi fizician elveţian.
4
 1.1.2 Tabloul de valori. În loc de graf se poate folosi pentru reprezentarea unei funcţii
un tabel de valori, pe rândul de sus se trec elementele domeniului de definiţie iar pe rândul de jos se
trec elementele domeniului valorilor.

Domeniul

de 1 2 3 4 5 6 7

definiţie
Domeniul

valorilor

1.1.3.Exprimarea prin text. Există situaţii în care domeniul de definiţie şi

domeniul de valori nu pot fi reprezentate printr-un graf sau printr-o tabelă de

valori. În acest sens un exemplu funcţia lui L. Euler ce asociază oricărui număr raţional

valoarea 1, iar oricărui număr iraţional valoarea 0. Sau utilizând simboluri matematice:

1  x  Q
f(x)= 
0  x  R  Q
1.1.4.Diagrama. O funcţie mai poate fi reprezentată printr-o diagramă

considerându-se axa orizontală ca domeniu de definiţie, axa verticală - domeniul

valorilor, iar punctele de pe curba ca definind corespondenţa. Curba sau punctele

rezultante trebuie să fie însă astfel încât fiecărui punct al axei orizontale să-i

corespundă cel mult un punct al curbei. Din acest motiv nu orice curbă reprezentată

într-un sistem ortogonal de axe poate fi privită ca reprezentarea grafică a unei

funcţii.

3
│uA│=1
│uB│=1

1 5 2 4 A
 1.1.5.Diagramele cu săgeţi. Este una din modalităţile frecvent utilizate

pentru înţelegerea conceptului de corespondenţă ce reprezintă funcţie. Domeniul de

definiţie, respectiv codomeniul funcţiei sunt reprezentate grafic prin figuri

geometrice cum ar fi cerc, pătrat, dreptunghi, oval, curbe închise etc., elementele

mulţimilor fiind precizate în interiorul acestora, iar legea de corespondenţă este dată

prin săgeţi.

f
1 a

2 b

A B
Sau
f
1* *a
2* *b
3* *c

c
1.1.6.Noţiunea de formulă. Cea mai frecventă formă de reprezentare a unei

funcţii în matematică este printr-o formulă. În acest caz elementele domeniului de

definiţie şi a domeniului de valori nu pot fi decât numere sau „obiecte matematice”

pentru care s-au introdus reguli de calcul. De exemplu y = x + 2 sau y = sin x .

Forma explicită. Forma y = F(x) a unei egalităţi funcţionale, în care F(x) este o

expresie oarecare ce depinde doar de variabila x, se numeşte formă explicită.

Forma implicită. Spre deosebire de forma explicită în forma implicită

variabilele nu sunt izolate. Când o egalitate funcţională se dă sub forma implicită

atunci o variabilă se consideră dependentă iar cealaltă independentă. Este de

remarcat faptul că nu întotdeauna o exprimare implicită poate fi adusă la forma

explicită . De exemplu ecuaţia cercului cu centrul în origine şi rază 2 data de F(x,y): x 2

+y2 = 4. Exprimarea lui y în funcţie de x ar fi următoarea: y   16  x 2 . Ar fi însă o

6
greşeală să se considere ca această exprimare reprezentarea unei funcţii, deoarece

nu este univocă.

1.1.7. Relaţii de recurenţă(funcţională).

1. Este cazul particular al şirurilor de numere reale în care un termen se

exprimă în funcţie de unul sau mai mulţi termeni din şir în ipoteza că se cunosc unul

sau mai mulţi termeni ai şirului. Relaţiile de recurenţă se pot împărţi în trei categorii:

a. relaţii de recurenţă liniare de ordinul I. Relaţia an 1  an  

pentru α=1 şi β=r fixat număr real atunci şirul definit prin relaţia de

recurenţă devine an 1  an  r n ≥1 ; a1=a fixat, l-am numit progresie

aritmetică cu primul termen a şi raţie r.

b. relaţii de recurenţă liniare de ordinul II. Relaţia an 2  an 1   an

cu n ≥0. Dacă a0= a1=1 şi α=β=1 se obţine şirul: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13,…

numit şirul lui Fibonacci.

2. Relaţii de recurenţă de tipul implicit: f( x  y)  f( x)  f( y) sau

f( xy )  f( x)f( y)

Corespondenţe de tip funcţie ce sunt obţinute pe cale experimentală, prin

studierea unui fenomen: electrocardiograma, cursul de schimb valutar, etc.

În concluzie există două moduri de definire a funcţiilor sintetic – când

corespondenţa poate fi precizată element cu element şi analitic – când

corespondenţa este precizată prin enunţul unei formule sau proprietăţi comune.

În cele ce urmează voi sintetiza câteva rezultate teoretice ce sunt utile în

formarea conceptului de funcţie bazându-mă pe elemente de teoria mulţimilor.

1.2. Noţiuni generale despre mulţimi, operaţii cu mulţimi

Noţiunea de mulţime este adoptată în sensul comun al termenului; termeni

sinonimi fiind: colecţie, grupare de obiecte. O mulţime este descrisă fie prin

indicarea sau enumerarea obiectelor sale fie printr-o proprietate comună a

acestora. Mulţimile se notează în general cu litere mari: A, B, …, N, …R,...X, Z,

etc. Un obiect generic al mulţimii îl vom numi în mod uzual element al mulţimii.

Elementele unei mulţimi sunt notate în general prin litere mici: a, b, c,…….x, y, z,

7
etc. sau alte simboluri cărora li s-a acordat un sens sau semnificaţie. De exemplu: 0, 1,

2, …9 –cifre.

Dacă o mulţime este descrisă prin enumerarea elementelor sale atunci ea se

notează cu literă mare urmată de enumerarea elementelor sale între acolade, astfel

A = { x, y, z }

Dacă o mulţime este descrisă printr-o proprietate comună a elementelor sale

atunci ea se notează cu literă mare urmată de enunţul proprietăţii comune, astfel

B = { x │ x are proprietatea P }

Simbolul „  ” desemnează relaţia de apartenenţă a unui element la o mulţime.

Elementul x  A dacă şi numai dacă x este un element al mulţimii A. Relaţia duală

este „  ” şi enunţul z  B semnifică faptul că elementul z nu aparţine mulţimii B.

Definiţie: Mulţimea fără nici un element o vom numi mulţimea vidă şi o vom nota cu

simbolul Ø.

Definiţie: Despre două mulţimi A, B spunem că coincid sau sunt egale dacă orice

element al mulţimii A aparţine mulţimii B şi reciproc. Altfel spus mulţimile A, B

sunt constituite exact din aceleaşi elemente.

Notaţie: A = B  x  A  x  B şi x  B  x  A

Definiţie: Despre mulţimea A spunem că este parte sau submulţime a mulţimii B

dacă orice element din A se găseşte în B.

B
A

Notaţie: A  B  x  A  x  B
Observaţie: Devine evident faptul că relaţia A = B  A  B şi B  A

Definiţie: Fiind date mulţimile A, B prin intersecţia acestora înţelegem mulţimea

formată doar din elementele comune. Aceasta mulţime se notează cu:

A B = { x  A  x  B }

Utilizând o diagramă Venn Euler intersecţia a două mulţimi poate fi reprezentată

astfel:
A
B
AB

8
Definiţie: Fiind date mulţimile A, B prin reuniunea sau reunirea acestora înţelegem

mulţimea formată din elementele necomune şi comune, cele comune fiind luate o

singură dată. Aceasta mulţime se notează cu:

A B = { x  A  x  B }

Utilizând o diagramă Venn Euler reuniunea a două mulţimi poate fi reprezentată

astfel:

A
B
AB

A B

Definiţie: Fiind date mulţimile A, B prin mulţimea diferenţa A – B înţelegem

mulţimea formată doar din elementele mulţimii A necomune mulţimii B.

Aceasta mulţime se notează cu: A - B = { x  A  x  B } .

În mod asemănător se defineşte şi mulţimea B - A = { x A  x B}

Utilizând o diagramă Venn Euler diferenţa mulţimilor A – B şi B - A poate fi

reprezentată astfel:
A-B
B-A
AB
A B

A B

Devin evidente relaţiile : A  B= (A-B)  ( A  B)  (B-A)= A  (B-A)=B  (A-B)

Sau: A = (A-B)  ( A  B) şi B = ( A  B)  (B-A)

Definiţie: Fiind date mulţimile A şi B înţelegem prin mulţimea produs cartezian A  B

mulţimea tuturor perechilor ordonate (x,y) cu x  A şi y  B.

Astfel: A  B = { (x,y) │ x A  y B }.

Observaţie: A  B  B A
Exemplu: Dacă A= {1,3} ; B={2,4 } atunci: A  B = {(1,2), (1,4), (3,2), (3,4)} şi B  A =

{(2,1), (2,3),(4,1), (4,3)}Într-un sistem cartezian de axe diferenţa devine evidentă:

9
 Y

(1,4) (3,4)
4
(2,3) (4,1)
3
(1,2) (3,2)
2
(2,1) (4,1)

O 1 2 3 4 X
1.3. Relaţii binare între mulţimi.

Definiţie: Fie A şi B două mulţimi şi ρ o submulţime a produsului cartezian A  B.

Spunem că elementele x  A şi elementele y  B sunt în relaţie ρ şi notăm x ρ y

dacă şi numai dacă (x,y)  ρ. Mulţimea X : x  X  A astfel încât  y  Y  B şi x ρ

y se numeşte domeniu de definiţie al relaţiei ρ (domeniu - mulţime de plecare),

iar mulţimea Y se numeşte domeniul valorilor relaţiei ρ (codomeniu - mulţime de

sosire).

Exemplu 1.: Dacă A= {1,3} ; B={2,4 } atunci: A  B = {(1,2), (1,4), (3,2), (3,4)} şi ρ =

{(1,2), (3,4)}  A  B atunci X= A= {1,3} ; Y= B = {2,4 }

Exemplu 2.: Dacă A= {1,2,3} ; B={2,4 } atunci:

A  B = {(1,2), (1,4),(2,2), (2,4) (3,2), (3,4)} şi ρ = {(1,2),(1,4) (3,4)}  A  B atunci

X= {1,3}  A ; Y= B = {2,4 } . Realizăm astfel că 1 ρ 2 , 1 ρ 4, 3 ρ 4 altfel spus

relaţia ρ asociază elementului 1 două elemente pe 2 respectiv 4, respectiv elementului

3 pe 4.

X= {1,3}  A ρ Y= B = {2,4 } .
1
2
2
4
3

ρ = {(1,2),(1,4) (3,4)}  A  B
10
 În cele ce urmează voi prezenta doar acele relaţii ce asociază oricărui element

din mulţimea de definiţie un singur element în mulţimea codomeniu numite relaţii

univoce.

1.4. Noţiunea de funcţie.

Definiţie: Fie A şi B două mulţimi nevide. Spunem că am definit o funcţie pe

mulţimea A cu valori în B dacă printr-un procedeu oarecare (relaţie) facem ca

fiecărui element x  A să-i corespundă un singur element y  B.

Notaţie: O funcţie definită pe A cu valori în B se notează f : A  B (citim “f

definită pe A cu valori în B”). Uneori o funcţie se notează simbolic A  B, x  y =

f(x) (citim: “f de x”), unde y este imaginea elementului x din A prin funcţia f sau

valoarea funcţiei f în x. Elementul x se numeşte argument al funcţiei sau variabilă

independentă.

Mulţimea A se numeşte domeniul de definiţie a funcţiei f iar B se numeşte mulţimea

în care funcţia ia valori sau codomeniul funcţiei f.

Dacă f este o funcţie de la A la B, atunci se mai spune că f este o aplicaţie de la A la

B.

De obicei funcţiile se notează cu litere mici f, g, h, … iar mulţimea tuturor funcţiilor

definite pe mulţimea A cu valori în mulţimea B se notează cu F(A, B).

În concluzie o corectă definire a unei funcţii presupune existenţa a trei elemente:

A= domeniul de definiţie al funcţiei

B= codomeniul funcţiei

f= legea de corespondenţă ce leagă cele două mulţimi.

1.5. Moduri de definire a unei funcţii.

După cum am văzut în capitolul introductiv, indiferent de modul în care este

definită o funcţie trebuie precizate cele trei elemente care o caracterizează:

domeniul de definiţie, codomeniul şi legea de corespondenţă.

Există în principal două moduri fundamentale de definire a funcţiilor: sintetic

şi respectiv analitic.

11
 În cele ce urmează voi exemplifica cele două moduri de definire în sens general

dar şi particular pentru funcţiile elementare studiate.

a. Funcţii definite sintetic corespund acelor funcţii f : A  B pentru care se indică

fiecărui element x din A elementul y = f (x) din B sau altfel spus corespondenţa este

precizată “element cu element”

Acest lucru se poate face fie cu ajutorul diagramei cu săgeţi, fie cu ajutorul

tabelului de valori sau printr-un tablou.

Acest mod de a defini o funcţie se utilizează când A=domeniul de definiţie este o

mulţime finită.

Exemplu: Fie f : {1, 2, 3}  {a,b,c} definită prin f (1) = a f (2) = b, f (3) =

c.

În diagrama cu săgeţi sunt reprezentate mulţimile prin diagrame, iar legea de

corespondenţă prin săgeţi. Faptul că fiecărui element x din A îi corespunde un unic

element y = f (x) din B înseamnă pentru diagrama cu săgeţi că din fiecare element din

A pleacă o singură săgeată.

Cum pentru elementele codomeniului nu avem nici o exigenţă

înseamnă că într-un astfel de element pot ajunge una, mai multe săgeţi sau chiar

niciuna.

f g
1 a 1 a

2 b 2 b

3 3

A B C D
Un contraexemplu de lege de corespondenţă ce nu reprezintă o funcţie (ci doar o

relaţie) este reprezentat în diagrama de mai jos:

1 a

2 f b

c
3
12

A B
 c
c

Elementului 2  A nu-i corespunde nici un element din B sau din 2 nu porneşte nici o

săgeată înspre un element din B.

Contraexemplul de mai sus specifică o altă situaţie în care elementului 2  A nu-i

corespunde nici un element din B sau din 2 nu porneşte nici o săgeată înspre un

element din B şi elementului 1  A îi corespund două elemente din B, f(1)=a şi f(1)=b.

Aceleaşi funcţii definite la exemplele de mai sus le putem descrie şi utilizând tabelele

de valori, acestea fiind formate din două linii, în prima linie se trec elementele

mulţimii pe care este definită funcţia (domeniul de definiţie al funcţiei) iar pe linia a

doua valorile funcţiei în aceste elemente.

x 1 2 3 A

y = f(x) a b c f(A)  B

Definiţie: Prin mulţimea f(A) = { y  B  x  A y=f(x) } înţelegem imaginea

mulţimii A prin intermediul funcţiei f aceasta notându-se şi Imf, aceasta fiind o

submulţime a codomeniului nu neaparat egală ca mulţime cu codomeniul.

Exemplu: În funcţia f : {-1, 0, 1, 2}  {a, b, c, d, e} definită cu ajutorul tabelului de

valori de mai jos.

X -1 0 1 2 A

Y = f(x) a b A c Imf=f(A)  B = {a, b, c, d, e}

Atunci Imf = {f(-1), f(0), f(1), f(2)} = {a, b, c}  B.

Exemplu: Funcţia f : {1, 2, 3, 4}  {1, 2, 3, 4} definită prin f(1) = 3, f(2) = 1, f(3) = 4,

f(4) = 2 poate fi reprezentată sub forma unui tablou unde în prima linie avem

domeniul de definiţie iar în linia a doua sunt valorile funcţiei în punctele domeniului (3

13
este valoarea lui f în x = 1, 1 este valoarea lui f în x = 2, etc.). O astfel de funcţie se

1234
 
3412
numeşte permutare de gradul patru. O astfel de reprezentare este f=

 
Observaţie. Nu putem defini sintetic o funcţie al cărui domeniu de definiţie are o

infinitate de elemente.

b. Funcţii definite analitic. Funcţiile f : A B (unde A,B  R )definite cu ajutorul

unei (sau a unor) formule, sau a unor proprietăţi sunt funcţii definite analitic.

Corespondenţa f leagă între ele elementul arbitrar x din A de imaginea sa y = f(x).

Exemplu:

1) Fie funcţia f : R  R, f(x) = x2+1. Această funcţie asociază fiecărui număr real x

numărul x2+1.

2x - 1, dacă x este par

2) Funcţia f : Z  Z, f(x)=

2x + 1, dacă x este impar,

este exemplu de funcţie definită prin două formule.

Funcţiile definite prin mai multe formule se numesc funcţii multiforme.

Observaţie. În cazul funcţiilor multiforme, fiecare formulă este valabilă pe o

anumită submulţime a lui A şi deci două formule nu pot fi folosite pentru

determinarea imaginea unuia şi aceluiaşi element.

Cea mai frecventă reprezentare a unei funcţii în matematică este printr-o

formulă. În acest caz, elementele domeniului de definiţie şi ale domeniului valorilor nu

pot fi decât numere sau “obiecte matematice” pentru care s-au introdus reeguli de

calcul corespunzătoare. De exemplu: y = f(x) = 4x – 2. f: R  R.

14
 Observaţie: Când asupra domeniului de definiţie nu s-au făcut ipoteze speciale, se

consideră ca făcând parte din acesta toate numerele reale, cărora din formula

respectivă li se pune în corespondenţă o anumită valoare.

De exemplu în cazul funcţiei y = 4x – 2, domeniul de definiţie este alcătuit din

mulţimea numerelor reale.

Definiţie. Fie f : A  B, g : C  D două funcţii; f, g sunt funcţii egale (notând f = g)

dacă: A = C (funcţiile au acelaşi domeniu de definiţie)

B = D (funcţiile au acelaşi codomeniu)

f(x) = g(x), x  A (punctual, funcţiile coincid).

f g
1 a 1 b

2 b 2 a

3 3

A B C D

Definiţie. Fie f : A  B. Se numeşte imaginea reciprocă a unei părţi B’ a lui B,

notată f -1
(B’), submulţimea lui A formată din acele elemente ale căror imagini prin f

aparţin lui B’. Deci, f-1(B’) = {x A f(x)  B’}.

c c
f

f-1(B’) A B’Imf

f-1 Imf=f(A)

A B

Exemplu: Se consideră funcţia f : {-1, 0, 1, 2}  {1, 2, 3} definită prin diagrama cu

săgeţi. În acest caz, f-1({1}) = {0}, deoarece f(0) = 1; f-1({2}) = {-1, 1} pentru că f(-1) =
f(1)

15
= 2; f-1({1,2}) = {-1, 0, 1}, deoarece f(-1) = 2, f(0) = 1, f(1) = 2.

f
-1 1

0
2
1

2
f-1

1.6. Graficul unei A B funcţii.

Definiţie: Fie o funcţie f : A  B. Se numeşte

graficul funcţiei f mulţimea de cupluri Gf = {(x, f(x))  x  A} = {(x, y) x  A, y =

f(x)}.

Exemple:
1) Fie funcţia definită de diagrama de mai jos 3

f
1 a

2 b

A B
Atunci graficul său este mulţimea Gf = {(x, f(x))  x  A} = {(x, y) x  A, y = f(x)} =

{(1,a), (2,b),(3,c)}.

2) În funcţia f : {-1, 0, 1, 2}  {-2, 0, 2, 3} definită cu ajutorul tabelului de valori de

mai jos.

x -1 0 1 2 c A

Y = f(x) 2 3 -2 0 Imf=f(A)  B = {a, b, c, d, e}

În acest caz, graficul lui f este mulţimea G f = {(-1, 2), (0, 3), (1, -2), (2, 0)}.

Dacă funcţia f : A  B este o funcţie numerică (A,B  R), atunci la produsul

cartezian A x B  R x R, unui cuplu (x, y) din A x B i se poate asocia în planul în care

se consideră un reper cartezian (planul cartezian) un punct M(x, y) (punctul M având

16
coordonatele x, y, componentele cuplului). Cum mulţimea R x R se reprezintă

geometric prin planul cartezian, se poate deduce că: graficul funcţiei numerice se

reprezintă geometric printr-o anumită submulţime a planului.

Această submulţime a planului se numeşte reprezentarea geometrică a graficului

funcţiei. Reprezentarea grafică a unei funcţii f : A  B este, în general, o curbă,

numită curba reprezentativă a funcţiei f şi notată Cf = {M (x, y) x  A, y = f(x)}.

Prin abuz de limbaj, în loc de reprezentarea geometrică a unei funcţii vom spune

simplu graficul funcţiei f.

Exemplu: Funcţia f : {-1, 0, 1}  R, f(x) = 2x are graficul Gf = {( -1, -2), (0, 0), (1, 2)},

iar reprezentarea grafică este formată din trei puncte: A(-1, -2), O(0, 0), B(1, 2).

Exemplu: Funcţia g : R  R, f(x) = 2x are graficul Gf reprezentat de o dreaptă iar

reprezentarea sa grafică trece prin cele trei puncte: A(-1, -2), O(0, 0), B(1, 2)

amintite mai sus.

y=g(x)=2x

17
 Capitolul II
Proprietăţi ale funcţiilor
2.1. Funcţii pare, impare.

Definiţie: Despre mulţimea D  R spunem că se numeşte mulţime simetrică dacă şi

numai dacă :  x  D  -x  D

Definiţie: Fie f : D  R, D simetrică. Despre funcţia f spunem că este:

a. funcţie pară dacă şi numai dacă:  x  D  f(-x) = f(x)

b. funcţie impară dacă şi numai dacă:  x  D  f(-x) = - f(x)

Observaţie: Dacă funcţia f : D  R, (D simetrică) este:

a. funcţie pară atunci Gf este

simetric faţă de axa Oy

b. funcţie impară atunci Gf

este simetric faţă de O (originea

axelor de coordonate).

Exemple:

Y1=x2

Y2=x3

18
2.2. Funcţii monotone. Fie f : A  R, o funcţie de variabilă reală şi I  A.
Definiţie: Despre funcţia f spunem că este:
a. strict crescătoare pe I  A dacă: () x1, x2  I cu x1 < x2  f(x1) < f(x2).
b. strict descrescătoare pe I  A dacă: () x1, x2  I cu x1 < x2  f(x1) > f(x2).
c. crescătoare pe I  A dacă: () x1, x2  I cu x1 < x2  f(x1)  f(x2).
d. descrescătoare pe I  A dacă: () x1, x2  I cu x1 < x2  f(x1)  f(x2).
Observaţie: O funcţie f crescătoare pe I sau descrescătoare pe I se numeşte

monotonă pe I. Dacă f este strict monotonă (sau monotonă) pe A (pe tot domeniul de

definiţie ) spunem simplu că funcţia f este strict monotonă (sau monotonă) fără a mai

indica mulţimea. A studia monotonia unei funcţii f : A  R revine la a preciza

submulţimile lui A pe care f este strict crescătoare (crescătoare) şi submulţimile lui

A pe care f este strict descrescătoare (descrescătoare).

Pentru studiul monotoniei unei funcţii numerice f : A  R, se utilizează raportul:

f(x2 )  f(x1 )
cu x1, x2  A şi x1 x2 numit raportul de variaţie asociat funcţiei f şi
x2  x1

numerelor x1, x2. Diferenţa (x2 – x1) se numeşte variaţia argumentului, iar diferenţa

(f(x2) - f(x1)) se numeşte variaţia funcţiei. Prin urmare raportul de variaţie asociat

lui f şi numerelor x1, x2 este raportul dintre variaţia funcţiei şi variaţia argumentului.

2.3. Valori extreme ale unei funcţii.

19
Definiţie: Fie funcţia numerică f : A  R, I  A. Dacă există x0  I astfel încât f(x)

 f(x0), x  I, atunci f(x0) se numeşte maximumul local al funcţiei f pe mulţimea I

şi scriem f(x0) = maxf(x).

Punctul x0 pentru care se obţine valoarea maximă a lui f pe I se numeşte punct de

maxim local pentru funcţia f pe I. Dacă există x1  I astfel încât f(x)  f(x1), x 

I, atunci f(x1) se numeşte minimumul local al funcţiei f pe mulţimea I şi scriem f(x1)

= minf(x). Punctul x1 pentru care se obţine valoarea minimă a lui f pe I se numeşte

punct de minim local pentru funcţia f pe I. Valoarea maximă sau minimă a lui f pe I

se numesc valoari extreme ale funcţiei pe I.

Exemplu: f : R  R f(x) = x3 – x2

M=(x0,f(x0)
)
maxim local
m=(x1,f(x1)
)
minim local

Punctul x0 de maxim sau x1 de minim se numeşte punct de extrem local pentru

funcţia f pe I.

Exemplu: Graficul de mai sus este graficul funcţiei: f : R  R ; f(x)=x17-8x15

20
Exemplu: Funcţia f definită prin tabelul de valori are valoarea maximă egală cu 8 şi se

atinge pentru x = -6.

x -6 -4 -1 0 1 2

y = f(x) 8 3 -1 -5 0 1

Deci maxf = f(-6)= 8. Punctul x = -6 este punct de maxim pentru funcţie.

Valoarea minimă a lui f este egală cu –5 şi se obţine pentru x = 0. Deci min f = f(0)

= -5. Punctul x= 0 este punctul de minim al funcţiei. În final, valorile extreme ale

funcţiei sunt –5 şi 8, iar punctele de extrem sunt 0 şi respectiv –6.

2.4. Funcţii mărginite.

Definiţie: O funcţie numerica f: A  R (A R) se numeste marginită dacă există două

numere reale m, M a.î. m  f(x)  M,  xA.

Exemplu: Funcţia sinx: R  [-1,1] al cărei grafic este reprezentat mai jos.

y=sinx

Exemplu: Funcţia cosx: R  [-1,1] al cărei grafic este reprezentat mai jos.

21
y=cosx

Semnificaţia geometrică a unei funcţii mărgintite este aceea că graficul funcţiei

este cuprins între dreptele orizontale y = m, y = M, după cum se observă şi din

graficele celor două funcţii prezentate în exemple de funcţii sin x şi cos x unde M =

1 şi m = -1. O definiţie echivlaentă ar fi şi următoarea:

Definiţie: O functie numerica f: A  R (A R) se numeste marginită dacă există

numărul real M a.î. |f(x)|  M,  xA.

2.5. Funcţii injective.

Definiţie: : O funcţie f: A → B se numeste functie injectivă ( sau simplu injecţie)

dacă:  x1 , x2  A cu x1 ≠ x2  f(x1 ) ≠ f( x2)

Altfel spus: O funcţie f: A → B se numeste functie injectivă ( sau simplu injecţie)

dacă orice element din B este imaginea prin f a cel mult unui element din A, ceea ce-i

echivalent cu faptul ca pentru orice y  B ecuatia f (x) = y are cel mult o solutie x 

A.

Exemplu:

y=x5

22
Exemplu:

x -3 -2 -1 0 1 2 3

y = f(x)= x5 -243 -32 -1 0 1 32 243

Utilizând un principiu al logicii formale potrivit căruia propoziţiile (p  q)  ( q  p

), o altă modalitate de definire a unei funcţii injective ar fi:

Definiţie: O funcţie f: A → B se numeste functie injectivă ( sau simplu injecţie)

dacă: din presupunerea f(x1 ) = f( x2)  x1 = x2

Exemplu: Funcţia definită sintetic prin diagrama de mai jos este o funcţi injectivă

f
1 a

2 b

A B
Un contraexemplu de funcţie ce nu este injectivă este prezent în graficul de mai
jos:

y = x4-16x

A B
c

23
 Observăm că orice dreaptă y || Ox dusă prin orice y  -12*22/3  -19,05 (minimumul
global al funcţiei) intersectează graficul funcţiei în două puncte.

2.6. Funcţii surjective.

Definiţie: O funcţie f: A → B se numeste funcţie surjectivă ( sau simplu surjecţie) 

 y  B,  x  A astfel incat f(x) = y.

Este valabilă şi următoarea definiţie echivalentă cu prima.

Definiţie:O funcţie f: A → B se numeste funcţie surjectivă ( sau simplu surjecţie)

dacă orice element din B este imaginea prin f a cel puţin unui element din A, ceea ce-i

echivalent cu faptul că pentru orice y  B ecuatia f (x) = y are cel puţin o soluţie x 

A.

Sau f: A → B este surjectivă  f (A) =B, adică Im f = B.

Pe diagrama cu săgeţi o funcţie este surjectivă dacă la fiecare element din B ajunge

cel puţin o săgeată. Graficul unei funcţii poate preciza daca funcţia este surjectivă.

Altfel spus Dacă orice paralela la Ox dusă printr-un punct al codomeniului taie

graficul in cel putin un punct atunci funcţia f este surjectivă.

Exemplu: Funcţia ex : R → (0, )

y=ex

Observaţie:

24
O funcţie f: A → B nu este surjectivă dacă exista y  B astfel încât  x  A, f (x) ≠

y. Un astfel de contraexemplu poate fi definit în diagrama de mai jos.

f
1 a

2 b

A B

Elementului c  B nu-i corespunde nici o contraimagine din A.

2.7. Funcţii bijective

Definiţie: O funcţie f: A → B se numeste funcţie bijectivă ( sau simplu bijecţie),

c
dacă este atât injectivă cât şi surjectivă. Altfel spus funcţia f: A → B este funcţie

bijectivă  y  B, ! x  A astfel încât f(x) = y. Simbolul ! înseamna “există în

mod unic”.

Observaţie: Pe diagrama cu săgeti o funcţie este bijectivă dacă în fiecare element al

codomeniului ajunge exact o săgeată. Se mai spune despre funcţia bijectivă că este o

corespondenta “one to one” (“unu la unu”) sau corespondenţă biunivocă. O funcţie

numerică dată prin graficul său este bijectivă dacă orice paralelă la axa Ox dusă

printr-un punct al codomeniului taie graficul în exact un punct.

25
 Exemplu: Funcţia f: R→ R unde f(x) = x3 +1 este bijectivă (fiind dealtfel o funcţie

strict monotonă).

y= x3 +1

2.8. Funcţii inversabile

Dacă f: A → B este bijectivă, atunci pentru orice element y  B există exact un

element x din A astfel încât f(x) = y, ceea ce inseamna ca x = f -1 (y) (adică preimaginea

sau contraimaginea elementului y este elementul x).

Definiţie: Fie f: A → B o funcţie bijectivă Se numeşte funcţie inversă a funcţiei f,

funcţia g: B → A, care asociază fiecărui element y din B elementul unic x din A astfel

încât f(x) = y.

Notaţie: Pentru funcţia g utilizăm notatia f-1 (citim “f la minus unu”). O funcţie f care

are inversă se spune ca este invesabilă.

Funcţia f se numeste funcţie directă, iar f-1 funcţie inversă (a lui f).

Exemplu: Pentru funcţia f : R → R descrisă de forma analitică f(x)=2x+1 admite ca

x 1
funcţie inversă f-1 (x)=  .
2 2

Din punct de vedere grafic cele două drepte sunt simetrice faţă de dreapta de ecuaţie

y = x (ecuaţia primei bisectoare), după cum se observă în graficul comparativ de mai jos.

26
 y
y=2x+1

y=
O

y=x

2.9 Funcţii convexe, concave. Considerăm funcţia f: I  R unde I – interval. Atunci

are loc următoarea:

Definiţie: a) despre funcţia f spunem că este convexă pe intervalul I dacă:  x1, x2 

I ,  q1, q2≥0 astfel încât q1+ q2=1 avem: f(q1 x1+ q2 x2) ≤ q1 f(x1) + q2 f(x2) (1)

b) despre funcţia f spunem că este concavă pe intervalul I dacă:  x1, x2  I ,  q1,

q2≥0 astfel încât q1+ q2=1 avem: f(q1 x1+ q2 x2) ≥ q1 f(x1) + q2 f(x2) (2)

Observaţie: Dacă în inegalităţile (1) şi (2) avem inegalitate strictă se spune că funcţia f

este strict convexă respectiv strict concavă.

Noţiunea de funcţie convexă respectiv concavă a fost introdusă J. Jensen2 care a

pornit de la o relaţie mai particulară decât (1) şi(2), anume:

2
Johan Ludwig William Valdemar Jensen, cunoscut sub numele de Johan Jensen,
(Mai 8, 1859 – Martie 5, 1925), matematician şi inginer danez, celebru pentru
inegalitatea ce-i poartă numele.

27
 a) despre funcţia f spunem că este convexă pe intervalul I dacă:  x1, x2  I ,

 x  x2  f(x1 )  f(x2)
f 1 
x1≠x2   2  2 ;

b) despre funcţia f spunem că este convcavă pe intervalul I dacă:  x1, x2  I ,

 x  x2  f(x1 )  f(x2)
f 1 
x1≠x2   2  2

Din punct de vedere grafic pentru o funcţie convexă avem:

f(x2) B

[f(x1) + f(x2)] /2 C’’

f(x1) A’’

A
f [(x1+x2)/2]

O A’ C’ B’

x1 (x1+x2)/2 x2

Exemplu: f: R  R f(x) = x2 este o funcţie convexă

Din punct de vedere grafic pentru o funcţie concavă avem:

f [(x1+x2)/2]

f(x2) B

[f(x1) + f(x2)] /2 C ’’

f(x1) A’’

O A’ C’ B’

x1 (x1+x2)/2 x2

28
Exemplu: f: R  R f(x) = - x2 este o funcţie concavă.

Observaţie: Funcţia de gradul II-lea de forma f(x)=ax 2+bx+c unde f: R  R este:

a. convexă pe R dacă a > 0

b. concavă pe R dacă a < 0

2.10. Funcţii periodice.

Definiţie: Fie T  R* şi f: D  R, unde D  R o mulţime cu proprietatea

 x  D  x+T  D şi x -T  D. Despre f: D  R spunem că este periodică de

perioada T dacă f(x+T)= f(x) (1). Cel mai mic întreg pozitiv T pentru care este

îndeplinită relaţia (1) se numeşte perioada principală a lui f.

Exemple:

1. Funcţiile trigonometrice sinx, cosx sunt periodice de perioada principală 2 

1  x  Q
2. Funcţia lui Dirichlet 3
: f(x)=  este periodică având ca perioada orice număr
0  x  R  Q
raţional.

Capitolul III

Operaţii cu funcţii

3.1. Operaţii algebrice cu funcţii.

Definiţie: Fie A, B  R. O funcţie f: A  B se numeşte funcţie numerică sau funcţie

reală de variabilă reală.

Definiţie(Operaţii cu funcţii):

3
Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet, 1805 – 1859, matematician francez

29
a) Funcţia (f+g): A  R definită prin (f+g) (x) = f (x) + g (x),  x  A, se numeşte suma

dintre funcţia f şi funcţia g.

b) Funcţia (f*g) : A  R definită prin (f*g ) (x) = f (x) * g(x),  x  A, se numeşte

produsul dintre funcţia f şi funcţia g.

f f f( x)
c) Funcţia ( g ) : A – { x  g (x) = 0 }  R definita prin ( g ) (x) = g(x) ,  x  A, g (x) 

0 se numeşte câtul dintre funcţia f şi funcţia g.

Definiţie:

a) Se defineşte produsul dintre un număr real  şi o funcţie f : A  R, ca fiind functia

f : A  R, (f) (x) = f(x),  x  A.

b) Dacă f : A  R, atunci definim diferenţa dintre funcţia f şi funcţia g ca fiind

funcţia f – g : A  R, (f - g ) (x) = f(x) – g (x),  x  A. De fapt, diferenţa f - g este

suma f + (-g), unde –g = (-1) g.

Exemplu: Fie f, g : R  R, f(x) = 3x+1, g(x) = - x +3. Atunci f + g, f- g, f*g : R  R sunt

definite astfel:

(f + g )(x) = f(x) + g(x) = 3x + 1 – x +3 = 2x + 4.

(f - g)(x) = f(x) – g(x) = 3x+1 –x + 3 = 4x – 2.

(f*g)(x) = f(x)*g(x) = (3x + 1)(-x + 1) = -3x 2+2x+1.

Proprietăţi ale adunării funcţiilor

Fie F (A, R) mulţimea tuturor funcţiilor definite pe A cu valori in R. Atunci are loc:

Teoremă: Pentru operaţia de adunare pe F (A, R) au loc proprietăţile:

1) (f +g) + h = f + (g + h), f, g, h  F (A, R) (adunarea funcţiilor este asociativă);

2) f + g = g + f ,  f, g  F(A, R) (adunarea funcţiilor este comutativă);

3) exista functia 0  F (A, R), 0(x) = 0,  x  A astfel incat f + 0 = 0 + f = f, f 

F(A, R) (0 se numeşte funcţie nulă şi este element neutru pentru adunarea

funcţiilor);

30
 4) f  F (A, R), (-f)  F (A, R) astfel încât f + (-f) = (-f) + f = 0 ( orice funcţie f

are o opusa (-f)).

Proprietăţi ale înmulţirii funcţiilor.

Teoremă: Pentru operaţia de înmulţire pe F (A, R), au loc proprietăţile:

1) (f * g) * h = f * (g * h), f, g, h  F (A, R) (înmulţirea funcţiilor este asociativă);

2) f* g = g * f ,  f, g  F (A, R) (înmulţirea funcţiilor este comutativă);

3) există functia 1  F (A, R), 1(x) = 1,  x  A astfel incat f * 1 = 1 * f = f

f  F (A, R) (1 se numeste funcţia unitate pe mulţimea A ).

Propoziţie: Înmulţirea este distributivă în raport cu adunarea pe F(A, R), adica:

f * (g + h) =fg + f h,  f, g, h  F (A, R).

3.2. Compunerea funcţiilor

O altă operaţie care se poate efectua asupra a două funcţii este cea de compunere.

Fie f: A  B, g : B  C, două funcţi cu următoarea particularitate: codomeniul lui f

este egal cu domeniul lui g.

Cu ajutorul acestor funcţii se poate construi o altă funcţie h : A  C. Funcţia h

astfel definită se notează gf (citim “g compus cu f”) şi reprezintă compunerea funcţiei

g cu f (în această ordine). Funcţia gof are domeniul lui f (prima funcţie care acţionează

în această compunere) şi codomeniul lui g (ultima care acţionează în compunere).

Definiţie. Fie A, B, C mulţimi nevide şi funcţiile f : A  B, g : B  C.

Se numeşte compusa funcţiei g cu funcţia f, considerată în această ordine, funcţia

notată gof , definită astfel: gof : A  C , (gof)(x) = g(f(x)), x  A.

f
A B

gof
C
31
Observaţii.

a) Funcţia compusă gof a două funcţii f, g nu poate fi definită decât dacă codomeniul lui

f coincide cu domeniul de definiţie a lui g.

b) Dacă f : A  B, g : B  A, atunci are sens fog şi gof. Însă în general însă gof fog.

Teoremă: Fie f,g,h  F(R). Atunci au loc relaţiile:

o Asociativitatea compunerii

 f g , h  F avem fo(goh) = (fog)oh

o (ne)Comutativitatea

 f, g  F a.î. fog  gof

o Element neutru

 o funcţie 1A  F a.î.    F avem fo1A = 1Aof = f; 1A : A  A; 1A(x) = x (funcţie

identică pe A)

o Elemente simetrizabile

Funcţia inversă: f : A  B, g : B  A; g se numeşte inversa (notaţie: g = f-1) lui f

dacă: fog = 1B şi gof = 1A

Proprietăti:

a) g = f-1  (gof)(x) = x (fog)(x) = x;

b) f-1(f(x)) = x x  A şi f(f-1(x)) = x x  B;

c) f inversabilă  f bijecţie

Observaţie: Nu toate funcţiile admit inverse!

Capitolul IV

Teoreme de caracterizare a funcţiilor

4.1 Monotonia unei funcţii.

Teoremă: Fie f : A  R o funcţie numerică şi I  A. Atunci:

32
 f(x2 )  f(x1 )
a. f este strict crescătoare (crescătoare) pe I  > () 0,
x2  x1
() x1, x2  I x1 x2;
f(x2 )  f(x1 )
b. f este strict descrescătoare (desccrescătoare) pe I  < ()0,
x2  x1

() x1, x2  I x1 x2;

Demonstraţie: Fără a restrânge generalitatea teoremei vom demonstra doar punctul a

demonstraţia de la punctul b fiind asemănătoare.

„  ” presupunem că f este strict crescătoare pe I () x1, x2  I cu x1 < x2  f(x1)

< f(x2).

Atunci din x1 < x2  x2- x1> 0 (1)

Atunci din f(x1) < f( x2)  f(x2)- f(x1) > 0 (2)

f(x2 )  f(x1 )
Atunci din (1) şi (2) prin efectuarea raportului  > 0
x2  x1

„  ” Presupunem că pentru funcţia f : A  R o funcţie numerică şi I  A sunt

f(x2 )  f(x1 )
satisfăcute condiţiile: () x1, x2  I cu x1 < x2 şi > 0
x2  x1

Atunci din x1 < x2  x2- x1> 0 (1’)

f(x2 )  f(x1 )
Atunci din > 0 (2’)
x2  x1

Atunci din (1’) şi (2’)  f(x2 )  f(x1 ) > 0  f(x1) < f( x2)  funcţia este strict

crescătoare.

4.2 Injectivitatea unei funcţii

Teoremă: Pentru funcţia f: A → B unde A, B  R sunt echivalente următoarele

afirmaţii:

a. funcţia f este injectivă;

b.  x1 , x2  A cu x1 ≠ x2  f(x1 ) ≠ f( x2);

c. f(x1 ) = f( x2)  x1 = x2;

33
d. Pentru  y  B, ecuaţia f(x) = y are cel mult o soluţie x  A;
e. Orice paralelă la axa Ox, dusă printr-un punct al codomeniului, taie graficul funcţiei

în cel mult un punct.

4.3 Monotonia şi injectivitatea unei funcţii

Teoremă: Fie f : A  R o funcţie numerică strict monotonă pe A. atunci funcţia f este

injectivă.

Demonstraţie: Considerăm o funcţie f : A  R strict crescătoare (în mod asemănător se

procedează şi pentru o funcţie strict descrescătoare). Fie x 1 , x2  A cu x1 ≠ x2 .

Din x1 ≠ x2 rezultă una din situaţiile: x1 < x2 sau x1 > x2. Cum funcţia este strict

crescătoare avem:

Dacă x1 < x2 atunci  f(x1 ) < f(x2) deci f(x1 ) ≠ f(x2)

Dacă x1 > x2 atunci  f(x1 ) > f(x2) deci f(x1 ) ≠ f(x2)

Adică pentru orice caz avem f(x1 ) ≠ f(x2)  f este injectivă.

Observaţie: Reciproca teoremei de mai sus nu este adevărată după cum se observă în

exemplul următor.

Graficul funcţiei f(x)=1/x

1
Exemplu: f: R* → R descrisă de formula f(x) = este o funcţie injectivă dar nu este
x

strict monotonă, după cum se observă din graficul funcţiei.

34
 1
Observaţie: f: R* → R descrisă de formula f(x) = este strict descrescătoare pe (
x

 ,0 ) şi strict crescătoare pe ( 0, )

4.4 Surjectivitatea unei funcţii

Teoremă: Funcţia f: A → B este surjectivă dacă şi numai dacă Im f = B

Demonstraţie: „  ” este imediată

„  ” Egalitatea a două mulţimi se demonstrează prin dubla incluziune. Avem întotdeauna

f(A)  B (1). Fie acum y  B, cum f este surjectivă, există atunci x  A, astfel încât

f(x)=y. Deci y  f(A). De aici rezultă B  f(A) (2). Din (1) şi (2) rezultă f(A)= B.

Observaţie: Funcţia f: A → B nu este surjectivă dacă f(A)≠B

Teoremă: Pentru funcţia f: A → B unde A, B  R sunt echivalente următoarele

afirmaţii:

a. funcţia f este surjectivă;

b.  y  B,  x  A, astfel încât f(x) = y;

c. Pentru  y  B, ecuaţia f(x) = y are cel puţin o soluţie x  A;

d. Im f = f(A) = B;

e. Orice paralelă dusă la axa Ox printr-un punct al codomeniului taie graficul funcţiei în

cel puţin un punct.

4.5 Bijectivitate unei funcţii.

Teroremă: Pentru funcţia f: A → B unde A, B  R sunt echivalente următoarele

afirmaţii:

a. f este bijectivă;

b. f este injectivă şi surjectivă în acelaşi timp;

c. Pentru  y  B, ecuaţia f(x) = y are o unică soluţie x  A;

d. Orice paralelă dusă la axa Ox printr-un punct al codomeniului taie graficul funcţiei în

exact un punct.

35
4.6 Compunerea funcţiilor injective, surjective, bijective.

Teoremă: Fie funcţiile f: A → B, g: B → C. Dacă:

a. f,g sunt surjective  funcţia gof este surjectivă;

b. f,g sunt injective  funcţia gof este injectivă;

c. f,g sunt bijective  funcţia gof este injectivă;

d. gof este injectivă  f este injectivă;

e. gof este surjectivă  g este surjectivă ;

Capitolul V
Proprietăţi ale funcţiilor elementare

36
5.1. Funcţii polinomiale
Definiţie: Funcţia f: R → R, f(x)= anxn+ an-1xn-1+ an-2xn-2+……+ a1x1+ a0x0 se numeşte

funcţie polinomială de gradul n de coeficienţi a i  R, n  N, an  0 şi variabilă x.

În funcţie de gradul polinomul asociat, funcţia are proprietăţi de monotonie,

convexitate şi concavitate, bijectivitate şi continuitate diferite, de aceea în prezenta

lucrare, la această secţiune voi prezenta cazul funcţiiilor de gradul I , II şi funcţia

putere cu exponent natural ca şi cazuri particulare a funcţiei polinomiale.

5.1.1 Funcţia liniară sau funcţia de gradul I.

Definiţie: Funcţia f: R → R, f(x)= ax+b se numeşte funcţie de gradul I de coeficienţi

a,b  R. În tabelul de mai jos regăsim principalele caracteristici:

Funcţia f: R → R,
f(x) = ax+b unde a,b  R a0

Intersecţia cu axele Gf  Ox: f(x)=0  x=  b  A(  b ,0)  Ox

a a
De coordonate Ox şi Oy
Gf  Oy: x=0  f(0)=b  B(0,b)  Oy

Convexitate şi concavitate Și convexă şi concavă în acelaşi timp.

Când b = 0 funcţia este impară, Gf fiind simetric faţă de O(0,0),

Paritate
în rest nu se pune problema.

b
x -  +
a< 0 a
f(x)=ax+b + ↓ ↓ ↓ 0 ↓ ↓ ↓ -
Monotonia funcţiei
b
x -  +
a
a >0
f(x)=ax+b - ↑ ↑ ↑ 0 ↑ ↑ ↑ +

b
x -  +
Semnul funcţiei a

f(x)=ax+b Semn opus a 0 acelaşi semn a

Continuitate Gf este o dreaptă continuă

Bijectivitate Da

Observaţie: În cazul a=0 funcţia este constantă, Gf fiind o dreaptă ││Ox.

5.1.2. Funcţia de gradul II.

37
Definiţie: Funcţia f: R → R, f(x)= ax2+bx+c se numeşte funcţie de gradul II de

coeficienţi a,b,c  R. cu a≠ 0.

f: R → R,
Funcţia
f(x)= ax2+bx+c, a,b,c  R. cu a≠ 0.
Calculul ∆=b2-4ac
discriminantului

∆ ∆ >0 ∆=0 ∆<0

b  b b 
V(  , ) V(  ,0 )  Ox V(  , )
2a 4a 2a 2a 4a

Vârful Dacă a > 0 V – punct Dacă a > 0 V – punct de Dacă a > 0 V – punct de
minim minim
parabolei de minim
Dacă a < 0 V – punct de Dacă a < 0 V – punct de
Dacă a < 0 V – punct
maxim maxim
de maxim

Gf  Ox: f(x)=0 Gf  Ox: Gf  Ox= 

b   b Gf nu intersecteaza axa Ox
x1,2  A1=A2= V(  ,0 ) 
2a 2a
Intersecţia cu axele
Ox
de coordonate A1(x1,0) şi A2(x2,0)  Ox Gf  Oy: x=0  f(0)=c
Gf  Oy: x=0  f(0)=c  C(0,c) 
Gf  Oy: x=0  f(0)=c Oy

 C(0,c)  Oy
 C(0,c)  Oy

b b b
x=  axa de x=  axa de x=  axa de simetrie
2a 2a 2a
simetrie a Gf simetrie a Gf a Gf

Monotonia x
-  -b/2a +

funcţiei de gradul a>0

II f(x)
+  ↓ ↓ -∆/4a ↑↑ +

x
-  -b/2a +

a<0

f(x)
+  ↑ ↑ -∆/4a ↓ ↓ +

Semnul funcţiei x -  x1 x2 + x -  x1 = x2 + x -  +
  
f(x) sgn(a) 0 –sgn(a) 0 sgn(a) f(x) sgn(a) 0 sgn(a) f(x) sgn(a) sgn(a) sgn(a)

Bijectivitate NU

Continuitate Gf este o curbă continuă numită parabolă

38
5.1.3 Funcţia putere cu exponent număr natural.
Definiţie: Funcţia f: R → R, f(x)=xn cu n  N* se numeşte funcţie putere cu exponent

număr natural.

În tabelul de mai jos voi reda principalele atribute ce caracterizează această funcţie:

Funcţia f: R → R, f(x)=x2k, f: R → R, f(x)=x2k+1,

n  N* n  N*
Intersecţia cu axele
O(0,0) O(0,0)
de coordonate Ox şi Oy

Paritate f(-x)=f(x) funcţie pară f(-x)=-f(x) funcţie impară

Simetria graficului Gf
Convexitate şi concavitate
Puncte remarcabile pe
graficul funcţiei
Gf simetric faţă de Oy Gf simetric faţă de O
Concavă pe (-  ,0)
Convexă pe R Convexă pe [0,+  )
O(0,0) punct de inflexiune
(-1,1), (0,0), (1,1) (-1,-1), (0,0), (1,1)

Ordonarea puterilor pe Pentru 0< x < 1  xn+1 < xn Pentru 0< x < 1  xn+1 < xn
(0,1) şi (1, +  ) Pentru x > 1  xn+1 > xn Pentru x > 1  xn+1 > xn
- -1 0 1 +
x x - -1 0 1 +

+ ↓ 1 ↓ 0 ↑ 1 ↑ + + ↑ - 1 ↑ 0 ↓ 1 ↓ +
x2k x2k+1
Monotonia funcţiei
 
Strict descr. pe (-  ,0)
Strict crescătoare pe R
Strict cresc. pe [0,+  )
(0,0) punct de inflexiune
(0,0) punct de minim
- 0 +
x - 0 + x

Semnul funcţiei
+ - - - - 0 + + + + +
x2k + + + + + 0 + + + + + x2k+1

Continuitate Gf este o curbă continuă Gf este o curbă continuă

39
5.2. Funcţia putere cu exponent număr întreg negativ.
Definiţie: Funcţia f: R → R, f(x)=x-n cu n  N* se numeşte funcţie putere cu exponent

număr întreg negativ.

Funcţia 1 1
f: R* → R*, f(x)= f: R* → R*, f(x)= ,
x 2k x 2k 1

n  N* n  N*
Intersecţia cu axele
Nu taie axele de coordonate Nu taie axele de coordonate
de coordonate Ox şi Oy

Paritate f(-x)=f(x) funcţie pară f(-x)=-f(x) funcţie impară

Simetria graficului Gf
Convexitate şi concavitate
Puncte remarcabile pe
graficul funcţiei
Gf simetric faţă de Oy Gf simetric faţă de O
Concavă pe (-  ,0)
Convexă pe R* Convexă pe [0,+  )
O(0,0) punct de inflexiune
(-1,1), (1,1) (-1,-1), (1,1)

x=0 asimptotă verticală x=0 asimptotă verticală

Comportament asimptotic
y=0 asimptotă orizontală y=0 asimptotă orizontală
1 1
Pentru 0< x < 1  xn+1 < xn  
Ordonarea puterilor pe x n 1
xn
(0,1) şi (1, +  ) 1 1
Pentru x > 1  xn+1 > xn  
x n 1
xn

- -1 0 1 +
x x - -1 0 1 +

1 1 0 ↓ -1 ↓-  │+  ↓1 ↓
Monotonia funcţiei 0 ↑ 1 ↑+  │+  ↓1 ↓ 0
x 2k x 2k 1 0
Strict cresc. pe (-  ,0) Strict descrescătoare pe R*
Strict descresc. pe [0,+  )
Semnul funcţiei x - 0 + x - 0 +


40
 1 1 + - - - - │ + + + + +
+ + + + + │ + + + + +
x 2k x 2k 1

Gf este o curbă continuă pe Gf este o curbă continuă pe
Continuitate
(-  ,0) şi pe (0,+  ) (-  ,0) şi pe (0,+  )
Bijectivitate Nu Da

5.3. Funcţia radical de ordinul n.

Definiţie:
a) Funcţia f: R → R, f(x)= 2n 1 x , n  N*, se numeşte funcţia radical de ordin impar.
b) Funcţia f: [0,+  ) → [0,+  ), f(x)= 2n x n  N*, se numeşte funcţia radical de
ordin par.
Funcţia f: [0,+  ) → [0,+  ), f: R → R,
f(x)= 2n
x n  N* f(x)= 2n 1
x , n  N*

Intersecţia cu axele
O(0,0) O(0,0)
de coordonate Ox şi Oy

Paritate Nu f(-x)=-f(x) funcţie impară

Simetria graficului Gf
Convexitate şi concavitate
Puncte remarcabile pe
graficul funcţiei
Nu Gf simetric faţă de O
Convexă pe (-  ,0]
Concavă pe [0,+  )
Concavă pe [0,+  )
(0,0), (1,1) (-1,-1), (0,0), (1,1)

x - 1 + x - -1 0 1 +

- ↑ - 1 ↑ 0 ↑ 1 ↑ +
Monotonia funcţiei
2n
x 0 ↑ ↑ 1 ↑ ↑ + 2n 1
x

Strict cresc. pe [0,+  ) Strict crescătoare pe R

x 0 + x - 0 +
Semnul funcţiei - - - - - 0 + + + + +
2n
x 0+ + + + + + + + +  2n 1
x

Continuitate Gf este o curbă continuă Gf este o curbă continuă
Bijectivitate Da Da
f-1: [0,+  ) → [0,+  ), f: R → R,
Funcţia inversă
f-1(x) = x2n f-1(x) = x2n+1

41
5.4. Funcţia putere cu exponent raţional.

Definiţie: f: (0,+  ) → R, f(x)= x n  m x n unde m  Z, n  N* cu n≥2, se numeşte

m

funcţia putere cu exponent raţional.

Observaţii:

m
1. Dacă m,n ≥2 atunci are sens x n  m x n  x > 0, în acest caz proprietăţi

asemănătoare cu a funcţiei cu exponent natural.

2. Dacă m = 1 atunci se obţine funcţia radical de ordinul n.

3. Dacă m < 0 în acest caz funcţia manifestă proprietăţi asemănătoare cu a funcţiei cu

exponent întreg negativ.

În graficul de mai jos am efectuat un studiu comparativ al comportării funcţiilor:

x2 (albastru), x3/2(roşu), x3(verde), x-3/2(negru) .

Concluzii:

 N*
m
1. Pentru x > 1 şi m,n rezultă x n  m x n > 1

42
  N*
m
2. Pentru 0 < x < 1 şi m,n rezultă x n  m x n < 1

3. Pentru x > 1 şi r1 < r2 cu r1 ,r2  Q atunci x r1 < x r2

4. Pentru 0 < x < 1 şi r1 < r2 cu r1 ,r2  Q atunci x r1 > x r2
5.5. Funcţia exponenţială.
Definiţie: Fie a > 0, a ≠ 1. Funcţia f: R → (0,+  ),f(x) = ax, se numeşte funcţie

exponenţială de bază a.

Studiul funcţiei se face pentru două cazuri, în funcţie de baza a.

f: R → (0,+  ),f(x) = ax f: R → (0,+  ),f(x) = ax

Funcţia
0 < a < 1 a > 1
Intersecţia cu axele de Gf  Ox = Ø Gf  Ox = Ø

coordonate Gf  Oy = A(0,1) Gf  Oy = A(0,1)

Semnul funcţiei ax > 0  x R ax > 0  x R
Convexitate şi concavitate Convexă Convexă
Monotonie Strict descrescătoare Strict crescătoare
Comportament asimptotic y = 0 asimptotă orizontală y = 0 asimptotă orizontală

la  la 
Continuitate Gf este o curbă continuă Gf este o curbă continuă
Bijectivitate Da Da
Funcţia inversă f-1: (0, +  ) → R; 0 < a < 1 f-1: (0, +  ) → R; a > 1
f-1 (x)= loga x f-1 (x)= loga x
Exemplu: f1: R → (0,+  ), f(x) = 4x (grafic culoare albastră) şi f2: R → (0,+  ),f(x) = 4-x

(grafic culoare

roşie)

43
5.6. Funcţia logaritmică.
Definiţie: Fie a > 0, a≠1. Funcţia f: (0, +  ) → R definită prin f(x)= loga x, se numeşte
funcţie logaritmică în baza a.

Funcţia f: (0, +  ) → R; 0 < a < 1 f: (0, +  ) → R; a>1

f(x)= loga x
Intersecţia cu axele de Gf  Ox: f(x)=0  x=1
 A(1,0)  Ox
coordonate
Gf nu taie axa Oy
f(x)= loga x
Gf  Ox: f(x)=0  x=1
 A(1,0)  Ox
Gf nu taie axa Oy

Convexitate şi concavitate Convexă Concavă

Monotonie Strict descrescătoare Strict crescătoare
Semnul funcţiei 0 1 0 1
x x
logaritmice
 
 - 0 + + + +  + 0 - - - -
loga x loga x
 
Bijectivitate Da Da
Funcţia inversă f-1: R → (0, +  ) f-1: R → (0, +  )

f-1(x) = ax cu 0 < a < 1 f-1(x) = ax cu a > 1

Comportament asimptotic Axa Oy este asimptotă Axa Oy este asimptotă

verticală la  verticală la 
Exemplu: f1: R → (0,+  ), f1(x) = log4x (grafic culoare albastră) şi f2: R → (0,+  ),f2(x)

= log1/4x (grafic culoare

roşie)

44
5.7. Funcţii trigonometrice directe.
5.7.1. Funcţia sinus.
Definiţie: Funcţia f: R → [-1;1] desrisă de forma analitică f(x)=sinx se numeşte
funcţia sinus.
Proprietăţi pe [0.2Π) pe R
Intersecţia graficului cu Gf  Ox: f(x)=0  x1=0 şi x2= Π Gf  Ox: f(x)=0  x=kΠ
axele de coordonate  O(0,0) şi B(Π,0)  Ox Bk(kΠ,0)  Ox
Gf  Oy: f(0)=0  O(0,0)  Oy Gf  Oy: f(0)=0  O(0,0)  Oy
Paritate Nu se pune problema Impară
Simetria graficului Nu se pune problema Gf simetric în raport cu
O(0,0)
Monotonia funcţiei x 0 Π/2 Π 3Π/2 2Π    
  2  2k, 2  2k -f.strict
↑- f.strict cresc. f(x) 0 ↑ 1 ↓ 0 ↓-1 ↑ 0 crescătoare.
↓- f.strict descresc.  3 
 2  2k, 2  2k -f.strict
 
descrescătoare.

Mărginire. Funcţie mărginită Funcţie mărginită

Valori extreme -1≤ f(x) ≤ 1 -1≤ f(x) ≤ 1
Max f(x) =1 = f(Π/2) Max f(x)=1=f(Π/2+2kΠ)
Min f(x) =-1 = f(3Π/2) Min f(x)=-1= f(3Π/2+2kΠ)
Convexitate şi -concavă pe [0,Π] -concavă pe 2k, (2k  1)
Concavitate -convexă pe [Π,2Π] -convexă pe
(2k  1),2(k  1)
x=Π punct de inflexiune
x=Π+2kΠ puncte de
inflexiune
Continuitate continuă Continuă
Rezolvarea ecuaţiei x1=0 şi x2=Π x 1,k =2kΠ şi x 2,k =Π+2kΠ
Semnul funcţiei sinx >0 pentru x є (0,Π) sinx >0 pentru x є

45
 sinx <0 pentru x є (Π,2Π) (2kΠ,Π+2kΠ)
sinx <0 pentru x є
(Π+2kΠ,2Π+2kΠ)
Bijectivitate Nu Nu
Restricţii bijective   3     
2 , 2 
    2  2k, 2  2k

Observaţii:
 x1  x2  sin x1  sin x2
Dacă x1,x2єR, atunci are loc inegalitatea lui Jensen: sin 
 2  2

5.7.2. Funcţia cosinus.

Definiţie: Funcţia f: R → [-1;1] desrisă de forma analitică f(x)=cosx se numeşte
funcţia cosinus.
Proprietăţi
Intersecţia graficului cu
axele de coordonate
Paritate
Simetria graficului
Monotonia funcţiei
↑- f.strict cresc.
↓- f.strict descresc.
pe [0.2Π) pe R
Gf  Ox: f(x)=0  x1= Π/2 şi x2= Gf  Ox: f(x)=0  x1= Π/2+2kΠ
3Π /2 şi Bk(Π/2+2kΠ,0)
 B(Π/2,0)) şi D(3Π/2,0)  Ox Dk(3Π/2+2kΠ,0)  Ox
Gf  Oy: f(0)=1  A(0,1)  Oy Gf  Oy: f(0)=1  A(010)  Oy
Nu se pune problema pară
Nu se pune problema Gf simetric în raport cu axa
Oy
x 0 Π/2 Π 3Π/2 2Π 2k,   2k -f.strict
descrescătoare.
f(x) 1 ↓ 0 ↓ -1 ↑ 0 ↑ 1
   2k,2  2k -f.strict
crescătoare.

Mărginire. Funcţie mărginită Funcţie mărginită

46
Valori extreme -1≤ f(x) ≤ 1 -1≤ f(x) ≤ 1
Max f(x) =1 = f(0) Max f(x)=1=f(2kΠ)
Min f(x) =-1 = f(Π) Min f(x)=-1= f(Π+2kΠ)
Convexitate şi -concavă pe [0,Π/2] şi -concavă pe
[3Π/2,2Π]    
Concavitate   2  2k, 2  2k
-convexă pe [Π/2,3Π/2]
-convexă pe
x=Π/2 şi x=3Π/2 puncte
de inflexiune  3 
 2  2k, 2  2k
 

Continuitate Continuă Continuă

Rezolvarea ecuaţiei x1=Π/2 şi x2=3Π/2 x 1,k =Π /2+2kΠ şi
x 2,k =3Π /2+2kΠ
Semnul funcţiei cosx >0 pentru x є (0,Π/2) cosx >0 pentru
şi pe (3Π/2,2Π)    
x є    2k,  2k 
cosx <0 pentru x є  2 2 
(Π/2,3Π/2) cosx <0 pentru
 3 
x є  2k,  2k 
2 2 

Bijectivitate Nu Nu
Restricţii bijective  0,  2k,   2k

Observaţii:

47
  x1  x2  cos x1  cos x2
Dacă x1,x2є(-Π/2,Π/2) atunci are loc inegalitatea lui Jensen: cos 
 2  2

5.7.3. Funcţia tangentă.

   sin x
Funcţia f:R- (2k  1) ;k  Z   R, descrisă de f(x)= se numeşte funcţia
 2  cos x

tangentă. Aceasta este o funcţie periodică de perioadă principală T 0=Π.Prin urmare

studiul acestei funcţii se va realiza pe un interval de lungime Π. Prezint în cele ce

urmează principalele proprietăţi în tabelul de mai jos.

Graficul funcţiei f(x) = tg x

Proprietăţi pe (-Π/2.Π/2) pe D
Intersecţia graficului cu Gf  Ox: f(x)=0  x1=0  O(0,0) Gf  Ox: f(x)=0  x=kΠ
ş
axele de coordonate Bk(kΠ,0)  Ox
Gf  Oy: f(0)=0  O(0,0)  Oy Gf  Oy: f(0)=0  O(0,0)  Oy
Paritate Impară Impară
Simetria graficului Gf simetric în raport cu Gf simetric în raport cu
O(0,0) O(0,0)
Monotonia funcţiei x -Π/2 -Π/4 0 Π/4 Π/2    
   k,  k  -f.strict
 2 2 
↑- f.strict cresc. f(x) -  ↑ -1 ↑ 0 ↑ 1 ↑ crescătoare.
↓- f.strict descresc. 

Mărginire. Funcţie nemărginită Funcţie nemărginită

Valori extreme x=-Π/2 şi x=Π/2 
x=  2k  1 asimptote
asimptote verticale 2

48
 verticale
Convexitate şi -concavă pe (-Π/2,0)   
-concavă pe   2  k, k
Concavitate -convexă pe [0,Π/2)
 
x=0 punct de inflexiune -convexă pe k, 2  k 

x=kΠ puncte de inflexiune

Continuitate continuă Curbă discontinuă
Rezolvarea ecuaţiei x1=0 x k=kΠ
Semnul funcţiei tgx >0 pentru x є (-Π/2,0) tgx >0 pentru x є
    k, k
tgx <0 pentru x є (0,Π/2) 
 2 

tgx <0 pentru x є

k,   k 
 
2 

Bijectivitate Da Nu
Restricţii bijective       
 ,     2k,  2k 
 2 2  2 2 

5.7.4. Funcţia cotangentă.

cos x
Funcţia f:R- (k; k  Z  R, descrisă de f(x)= se numeşte funcţia cotangentă.
sin x

Aceasta este o funcţie periodică de perioadă principală T 0=Π. Prin urmare studiul

acestei funcţii se va realiza pe un interval de lungime Π, acesta fiind (0, Π ). Prezint în

cele ce urmează principalele proprietăţi ale funcţiei în tabelul de mai jos.

Proprietăţi pe (0.Π) pe D
Intersecţia graficului cu Gf  Ox: f(x)=0  x= Π/2  Gf  Ox: f(x)=0  x= Π/2 +kΠ
axele de coordonate A(Π/2,0)  Ox Bk(Π/2 +kΠ,0)  Ox
Gf  Oy: f(x)=0 nu are soluţie, deci Gf  Oy: Nu avem punct de
nu avem punct de intersecţie cu intersecţie cu Oy
Oy

Paritate Nu Impară
Simetria graficului Nu Gf simetric în raport cu
O(0,0)
Monotonia funcţiei x 0 Π/2 Π  k,   k  -f.strict
descrescătoare.
↑- f.strict cresc. f(x)  ↓ 0 ↓ -


49
↓- f.strict descresc.
↓- f.strict descresc.

Mărginire. Funcţie nemărginită Funcţie nemărginită

Valori extreme x=0 şi x=Π asimptote
verticale
Convexitate şi -convexă pe (0,Π/2]
Concavitate -concavă pe [Π/2,Π)
x=Π/2 punct de inflexiune
x= k Π asimptote verticale
  
-concavă pe k, 2  k 
 
-convexă pe  2  k,   k

x= Π/2+kΠ puncte de
inflexiune
Continuitate Continuă Curbă discontinuă
Rezolvarea ecuaţiei x= Π/2 x k= Π/2+kΠ
Semnul funcţiei ctgx >0 pentru ctgx >0 pentru x є
k,   k 
x є (0,Π/2)  2


ctgx <0 pentru ctgx <0 pentru x є
x є (Π/2, Π)    k,   k
 
2

Bijectivitate Da Nu
Restricţii bijective  0,   k,   k 

Observaţie: Între funcţiile tangentă şi cotangentă ale aceluiaşi argument avem


următoarea relaţie de legătură : tgx*ctgx=1 pentru x  k şi x   2k  1 cu k  Z
2

50
 Graficul funcţiei f(x) = ctg x

5.8. Funcţii trigonometrice inverse

   
5.8.1. Funcţia arcsinus. Funcţia sinx:  ,     1,1 este o funcţie bijectivă deci
 2 2

   
inversabilă. Inversa acestei funcţii este funcţia arcsinx:   1,1   ,  definită de
 2 2

arsiny=x dacă şi numai dacă sinx=y. Graficele funcţiilor arcsinx şi sinx sunt simetrice

faţă de prima bisectoare.

Principalele proprietăţi ale funcţiei arcsinx sunt redate în tabelul de mai jos.

Proprietăţi   1,1
Intersecţia graficului cu axele de Gf  Ox: f(x)=0  x= 0  O(0,0)  Ox
coordonate Gf  Oy: f(0)=0  arcsin0= 0  O(0,0)  Oy

Paritate impară
Simetria graficului În raport cu O(0,0)
Monotonia funcţiei
↑- f.strict cresc. - f.strict crescătoare pe   1,1 .
↓- f.strict descresc.

Mărginire. Funcţie mărginită

Valori extreme  
  arcsin x 
2 2
 
Min f(x)=  Max f(x)=
2 2

Convexitate şi -convexă pe [0,1]

Concavitate -concavă pe [-1,0]
x=0 punct de inflexiune
Continuitate Continuă
Rezolvarea ecuaţiei arcsinx= 0  x= 0
Semnul funcţiei arcsinx  0 pentru    1,0 
arcsinx  0 pentru   0,1
Bijectivitate Da

51
Funcţia inversă   

sinx:  ,     1,1
 2 2

Graficul funcţiei f(x) = arcsin x

5.8.2. Funcţia arccosinus. Funcţia cosx:  0,     1,1 este o funcţie bijectivă deci

inversabilă. Inversa acestei funcţii este funcţia arccosx:   1,1   0,  definită de

arccosy=x dacă şi numai dacă cosx=y. Graficele funcţiilor arccosx şi cosx sunt

simetrice faţă de prima bisectoare. Principalele proprietăţi ale funcţiei arcsinx sunt

redate în tabelul de mai jos.

Proprietăţi   1,1
Intersecţia graficului cu axele de Gf  Ox: f(x)=0  x= 1  A(1,0)  Ox
coordonate  
Gf  Oy: f(0)=0  arccos0=
2
 C(0,
2
)  Oy
Paritate Nu
Simetria graficului 
În raport cu C(0,
2
)  Oy
Monotonia funcţiei
↑- f.strict cresc. - f.strict descrescătoare pe   1,1 .
↓- f.strict descresc.

Mărginire. Funcţie mărginită

Valori extreme 0  arccos x  

Min f(x)= 0 Max f(x)= 

52
Convexitate şi -concavă pe [0,1]
Concavitate -convexă pe [-1,0]
x=0 punct de inflexiune
Continuitate Continuă
Rezolvarea ecuaţiei arccosx= 0  x= 1
Semnul funcţiei arccos  0 pentru x  [-1,1]

Bijectivitate Da
Funcţia inversă cosx:  0,     1,1

Graficul funcţiei f(x) = arccos x

  
5.8.3. Funcţia arctangentă. Funcţia tgx:   ,   R este o funcţie bijectivă deci
 2 2

  
inversabilă. Inversa acestei funcţii este funcţia arctgx: R    ,  definită de
 2 2

arctgy=x dacă şi numai dacă tgx=y. Graficele funcţiilor arctgx şi tgx sunt simetrice

faţă de prima bisectoare. Principalele proprietăţi ale funcţiei arctgx sunt redate în
tabelul de mai jos.

Proprietăţi R
Intersecţia graficului cu axele de Gf  Ox: f(x)=0  x= 0  O(0,0)  Ox
coordonate Gf  Oy: f(0)=0  arctg0= 0  O(0,0)  Oy

Paritate Impară
Simetria graficului În raport cu O(0,0)
Monotonia funcţiei
↑- f.strict cresc. - f.strict crescătoare pe R
↓- f.strict descresc.

53
Mărginire. Funcţie mărginită
Valori extreme  
  arctgx 
2 2

x= asimptotă verticală la + 
2

x=- asimptotă verticală la - 
2

Convexitate şi -convexă pe (-  ,0]

Concavitate -concavă pe [0, +  )
x=0 punct de inflexiune
Continuitate Continuă
Rezolvarea ecuaţiei arctgx= 0  x= 0
Semnul funcţiei arctgx < 0 pentru x  (-  ,0)
arctgx > 0 pentru x  (0,  )
Bijectivitate Da
Funcţia inversă   
tgx:   ,   R
 2 2

Graficul funcţiei f(x) = arctg x

5.8.4. Funcţia arccotangentă.Funcţia ctgx:  0,   R este o funcţie bijectivă deci

inversabilă. Inversa acestei funcţii este funcţia arcctgx: R   0,  definită de

arcctgy=x dacă şi numai dacă ctgx=y. Graficele funcţiilor arcctgx şi ctgx sunt

54
simetrice faţă de prima bisectoare. Principalele proprietăţi ale funcţiei arctgx sunt

redate în tabelul de mai jos.

Proprietăţi R
Intersecţia graficului cu axele de Gf  Ox: Graficul nu taie axa Ox
coordonate  
Gf  Oy: f(0)=
2
 C(0, )
2
 Oy
Paritate Nu
Simetria graficului 
În raport cu C(0,
2
)  Oy
Monotonia funcţiei
↑- f.strict cresc. - f.strict descrescătoare pe R
↓- f.strict descresc.

Mărginire. Funcţie mărginită

Valori extreme 0  arcctgx  

y=0 asimptotă orizontală la + 

y=  asimptotă orizontală la - 
Convexitate şi -concavă pe (-  ,0]
Concavitate -convexă pe [0, +  )
x=0 punct de inflexiune
Continuitate Continuă
Rezolvarea ecuaţiei arcctgx= 0 nu are soluţie
Semnul funcţiei arcctgx > 0 pentru x  R

Bijectivitate Da
Funcţia inversă ctgx:  0,   R

55
 Graficul funcţiei f(x) = arcctg x

5.9. Funcţii speciale. În continuare prezint o serie de funcţii a căror proprietăţi sunt

utile şi prezente în programa de gimnaziu şi liceu.

5.9.1. Funcţia valoare absolută

 x x 0

Definiţie: Funcţia f:R   0,  descrisă de f(x)=max(x,-x)=  0 x 0 se numeşte
 x x 0

funcţie modul sau funcţie valoare absolută. Aceasta se mai notează şi astfel: f(x)= x

Proprietăţi:
Teorema modulului:
1. x  0 x  R ; x = 0  x=0;
2. Dacă x,y  R atunci xy  x  y ;
3. Dacă x,y  R atunci x*y  x * y ;
x x
4. Dacă x,y  R atunci y

y
pentru y 0

Din punct de vedere grafic funcţia valoare absolută se prezintă astfel:

Proprietăţi R
Intersecţia graficului cu axele de Gf  Ox: x = 0  x=0;
coordonate Gf  Oy: 0 =0

Paritate Pară x = x

56
 Simetria graficului În raport cu Oy
Monotonia funcţiei
↑- f.strict cresc. - f.strict descrescătoare pe (-  ,0)
↓- f.strict descresc. - f.strict crescătoare pe (0,  )

Mărginire. Funcţie mărginită inferior x  0 x  R

Convexitate şi -convexă pe R
Concavitate

Continuitate Continuă
Rezolvarea ecuaţiei x = 0  x=0;
Semnul funcţiei x  0 x  R

Bijectivitate Nu

5.9.2. Funcţia caracteristică a unei mulţimi.

1 x A
Definiţie: Funcţia f:A  {0,1} descrisă de fA(x)= 0 x A se numeşte funcţie


caracteristică mulţimii A.

Teoremă: Fie A,B submulţimi ale unei mulţimi E.

Atunci A=B dacă şi numai dacă fA(x)= fB(x);

Observaţie: A demonstra că două mulţimi sunt egale e echivalent cu a demonstra că

funcţiile lor caracteristice sunt egale.

1  x  Q
Amintim aici funcţia lui Dirichlet f(x)=  este periodică având ca perioada
0  x  R  Q
orice număr raţional.(sau funcţia caracteristică a mulţimii Q care este o funcţie pară,

mărginită, surjectivă)

5.9.3. Funcţia parte întreagă, funcţia parte fracţionară.

Definiţie: Funcţia f: R  Z dată de legea f(x)=  x  unde  x reprezintă cel mai mare

întreg mai mic decât x, se numeşte funcţie parte întreagă.

Definiţie: Funcţia f: R   0,1 dată de legea f(x)= x-  x unde  x  reprezintă cel mai

mare întreg mai mic decât x, se numeşte funcţie parte fracţionară.

57
Proprietăţi ale funcţiei parte întreagă:

1.  x  y    x   y  ;

 1
2. x    2x   x ;
 2

3.  x  x   x  1

  x   x 
4.      n  Z *
 n  n 

5.9.4. Funcţia signum.

 1 x 0

Definiţie: Funcţia f:A  {-1,0,1} descrisă de sgn x=  0 x 0 se numeşte funcţie
 1 x 0


signum (indicator de semn).

Proprietăţi: Funcţia signum este surjectivă dar neinjectivă, impară şi

sgn(x*y)=sgn(x)*sgn(y)

58
59