_

Titanic Vals

_

Titanic Vals (comedie în trei acte)
Personajele: • Spirache, funţionar la prefectură, e un personaj compus din familie, slujbă şi cumsecădenie. De 50 de ani şi mai bine • Dacia, soţia lui, cam de aceeaşi vârstă, conservată însă bine, foarte voluntară, foarte activă şi foarte supusă mamei sale • Chiriatiţa, soacra lui Spirache • Sarmisegetusa, fiica lui Spirache, supranumită şi prinţesa familiei. 22 de ani • Gena, fiica lui Spirache din prima căsătorie. Şchioapă şi talentată la pictură. • Traian, băiatul cel mare al lui Spirache. A ajuns să str<ngă, până la 20 de ani, 3 clase de liceu • Decebal, băiatul cel mic al lui Spirache. 12 ani • Petre Dinu, funcţionar la poşta locală. Prepară dreptul în particular. Are 24 de ani. • Stamatescu, căpitan de cavalerie • Rădulescu Mircea, licenţiat în drept, fost magistrat avocat. Preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Socialist. • Procopiu, avocat, coleg de şcoală cu Spirache. • Un vecin, ca toţi vecinii. • Doica, ca toate doicile. • O servitoare, ca toate servitoarele. • Un fotograf, ca toţi fotografii. Acţiunea se petrece în anul 1932, în orice oraş unde există soacre, neveste şi prefecturi. Actul întâi Scena 1 Spirache, Dacia, Chiriachiţa, Gena, Traian şi Decebal (După ridicarea cortinei familia îşi continuă un timp ocupaţiile individuale. Ziarul lui Spirache îşi întoarce pagina, mâna Daciei răsuceşte vertiginos bobinul sub ochii lui Decebal, atenţi să vadă cât mai e de depănat din sul. Chiriachiţa înşiră ultimele cărţi cu gesturi de preoteasă antică, Traian schiţează vag colaci de fum, ceştile de cafea zornăie pe bufet, pila de unghii râcâie cu zgomotul ei specific... câteva clipe pauză...) Chiriachiţa (îi cade o carte pe jos): Sarmisegetusa... Ia apleacăte, maică, şi dămi valetele de jos. Miza: Mamă mare, te-am rugat de o sută de mii de ori. Până acuma să nu-mi mai zici Sarmisecetusa... zi-mi Miza, cum îmi zice toată lumea. (se apleacă în silă, Gena îi ia înainte şi-i ridică cartea) Gena: Poftim... (îi dă cartea) Chiriachiţa: Mersi maică...

1

Dacă mai aveam încă un frate.. că vreau să-l trimit pe puştiul să-mi ia neşte ţigări.) parcă am fi familie de împăraţi roman. Traian: Te rog să nu te amesteci în istorie. Traian iară vrea să mă bată. ce a înfrânt popoare multe de jos şi de pe cal”. Miza nu e nume de om... Chiriachiţa: Eu ştiu că Sarmisecetusa te cheamă.. mai bei şi dumneata una? Ai băut cinci azi!. Acu te fac să urli până diseară.. Auzi colo!. Miza... astea sunt nume de iepe.. că el va botezat pe toţi.. Chiriachiţa: Ba să mă ierţi dumneata. fă atunci una pentru mama şi cealaltă pentru ei. că nu ţi se deteriora silueta... Miza!...... Dacia. Spirache: (cu blândeţe) Lasă-l în pace Traiane. nu de funcţionar la prefectură.) Chiriachiţa: Eh! Ta’to-mare a fost institutor. cum ai dumneata obiceiul. băiete.. Dacia: Spirache.. Dacia (aspru): Traiane!.) “La Sarmasegetusa stă mândrul Decebal. (alt timp. mamă. nume de astea oareşcare. Liza.. (strânge pumnii) Gena (deschizând cutia de tablă fostă Suchard-Cacao în care ţine cafeaua): Mamo. Tu n-ai dreptul să-l baţi....... (tăcere un timp.. tu bei cafea? (fără să aştepte răspunsul): Să nu-ţi facă rău la inimă. De vă botezaţi copiii Neacşu... apoi reia lectura...) Miza se pune la cărţi. (arată pe Miza şi Traian) Gena: A zis tata că vrea să bea şi dumnealui. prinţeso. Decebal (prost crescut): Dar ce.. începe să zică: ţţ-ţţ-ţţ.) Hm!.. Traian: Mă!. Traian: Da’ ştiu că şi-a bătut joc de noi (arată pe fiecare din cei pe care îi numeşte) Sarmisecetusa.. mamă! Dacia (Chiriachiţei): Mamă. (îi arată palma).. Apoi ca pentru ea. sunt sluga ta? Du-te şi singur. Când Traian îl bătea pe Decebal.. nu îndrăznea să se amestece în ciorbă nici un popor de primprejur. (un timp.).... (Declamând ironic. Şi unde pui că numele ei vine de la cea mai mare cetate din istoria romanilor...... l-ar fi botezat Turnu-Roşu. Miza: Beau şi eu una. Decebal (oftează): Ah! Doamne! De ce nu m-a botezat tata-mare pe mine Atila... nu terchea-berchea ca voi... Spirache (în jurnal): Dacă faceţi. pe mama... Costache şi etc.. Decebal: Uie mamă.. Decebal. Niţă. nu de fete de oameni cum se cade. Chiriachiţa: Cum să nu beau? Mai e vorbă? Beau şi cinsprezece că sunt supărată.. Alt nume propriu nu mai există din timpul luptelor cu dacii..... (Spirache ridică ochii de sub ochelari. numai pentru el.. Tu eşti mai mare. Traian: Sigur. beau.. ascultă o clipă despre ce este vorba. Traian: Adică nu se pune.... Dacia: Gena... Traian: Mai ai mult de depănat.. nu mai e cafea decât pentru două ceşti. Traian: Nu vezi ce obraznic e? Gena: Ei şi! Spunei tatii. Numele ei vine de la răposatul ta’to-mare..._ Titanic Vals _ Traian (care nu prea înghite pe soră-sa): Puteai să te deranjezi mai repede.. 2 . (Spirache se supără anonim că nu poate citi în linişte şi treptat... Traian. să-i arăt eu lui...

Spirache (lasă jurnalul.. Mai bine înscrie-te la Averescani. apoi începe să plângă). să nu mă iei pe mine peste picior. că eşti pupăză bătrână.. văznduse protejat încetează să urle. dragă. în copil? (îl şfâşie cu ochii). Asta e din Litra cumpărată alaltăieri.. în el? Dacia (tranşant şi apăsat): Fiindcă e obraznic cu mama şi te rog să nu te amesteci în educaţia copiilor. fă sarmisecetato? Traian (îi dă o palmă din vânt): Făxina! (Decebal urlă mai tare. cu milă): De ce dai.. 3 .) Spirache: Ţţ! Acu’ tu ce mai dai în el? Ţţ! Ţţ! Ţţ!.. […] Chiriachiţa: Fă şi tu politică! Nu sta ca proasta în neştire.. fiindcă eşti mai moţ ca toţi. acum ai dreptul sâ-l omori? (Ia de mână pe Decebal. Decebal începe să urle ca din gură de şarpe) Chiriachiţa (se ridică): Ce dai domnule. Vezi-ţi de politica ta. din pensia mea. Spirache (strâns în el şi în jurnal): Nu e nimic. mamă soacră. sunt spartă... (arată popoul). băiete. Te-a lovit rău? Decebal (minte): Da… Chiriachiţa: Unde. Traiane. Miza: Nu vezi cum vorbeşte cu mama-mare? Chiriachiţa: Aşa-i trebuie. mulţumindu-se numai să suspine). eşti mama mea? (imediat.. cu mâinile înţepenite pe firele de lână. Să nu mai fii obraznic cu persoanele în vârstă. Văz că jurnalele le toceşti de nu mai poate omul să facă nimic cu ele. pentru Dumnezeu! N-a făcut copilul nimic.. (privindu-l să-l despice) sunt cam nărăvaşă. Chiriachiţa: În nădejdea lui Dumnezeu. (îl mângâie)... Taci cu maica-mare. Decebal (plângând): Bine zice tata. Chiriachiţa: Copilul obraznic trebuie plesnit peste gură de o sută de ori pe zi.. că pe urmă ştii. Ce.. puiul mamii. daca-ş avea putere. Miza îi dă o palmă..... însuşi Spirache se ridică şi îi dă o palmă la spate. crezi că dacă lai făcut o dată. Decebal (speră să-şi dea seama): Dă cu stângul dindărăt! (Dacia imediat îi lipeşte o palmă.) Spirache (niţel enervat şi cu un ton ce nu e al lui): Lăsaţi-l în pace.. care. Prea aş face dreptate multă. puiul mamii? Decebal: Colea... Cine vrea să bea cafea să cumpere. şi aş muri asasinat. El urlă mai tare. Chiriachiţa: Dar în cine ai încredere? Spirache: În Dumnezeu. Ce dai în mine degeaba? (plânge crescendo). eu nu ţin să beau cafea. Chiriachiţa (care nu aşteaptă decât momentul să se certe cu ginerele): Da ce. Spirache (sincer): N-am încredere în nici un partid. (indignat.. Aşa că n-am nici o nădejde de la nimeni. acolo! Chiriachiţa: Foarte bine i-a făcut că l-a plesnit.. Decebal: Dumneata ce te amesteci contra mea? Ce._ Titanic Vals _ Chiriachiţa: Dumnealui să rabde. Te rog.. poţi să aştepţi tu mult şi bine. Bea-o dumneata pe toată. Vin la maica-mare. Decebal (Mizei): Ce dai în mine. Decebal rămâne pentru o clipă uimit. Spirache: Nu e în firea mea să fac politică. să beau o găleată de cafea.

. (iese palidă... mamă-mare... Traian: Se uita la ceasul de la mână.. să-l auzim mai bine.... Gena: Nu e adevărat. Dinu: Sărut-mâna.. (cântă puţin cu vorbe): „pe-o mare gentilă. Dinu. Chiriachiţa: Ce modă a mai ieşit şi cu ceaiurile astea. cu monoclatul ăla de Gigi. îşi scoate şorţul şi-l ascunde repede sub sânul canapelei)..... şi tot cu ochii pe ceas... pe vremea noastră ceaiul îl bea omul când era bolnav şi numai seara. Singura nădejde e tot frate-tău._ Titanic Vals _ Chiriachiţa: Ţi-am mai spus eu.... Pui prin soare pe armăsarii mei c-are un rendez-vous. pe uşa din stânga).” Dacia: Aha! Valsul ăsta e de pe vremea când s-a ciocnit Titanicul cu gheţarii şi s-a scufundat în ocean.. Traiane. (pe stradă începe să se audă o flanşnetă. Melodia culminează. 4 ... Dacia: Are ea ceva de la un timp încoace... Toţi urmăresc valsul până se pierde) Scena 2 Cei dinainte. Vă deranjez? Gena: Deloc. E nervoasă. şi cam bănuiesc eu cu cine.. nu poate ascunde că tot ce spune e minciună şi că adevăratul scop al vizitei sale e Miza): Am venit să spui numai două vorbe lui Traian şi plec.. toţi ascultă.. Tache. Toată ziua a trăsnit şi a bufnit... un pachebot titan. înainte de culcare.. mai ales.. Decebal: Ăăăăăăă! Auzi că de un ceas! Nici de 10 minute n-a plecat! Dinu: Nu v-a spus unde se duce? Gena: Nu. A plecat de-un ceas. care cântă Titanic-Vals. ai văzut-o în ce hal a fost... Le-a pilit şi le-a răspilit. Înainte era doctorie şi acum. (cu un gest de cochetărie modestă. şi Traian începe să fredoneze) Chiriachiţa: Ce cântec este acesta.. se stinge. Traian: Titanic-Vals. pe-un blestemat ocean.... că parcă-l ştiu şi eu.. Astăzi..] (se aude o bătaie sfioasă în uşă) Gena: Cine e? (se duce de deschide) A! Domnu’ Dinu! (se emoţionează). se vede la o milă.. Trebuie să ies în oraş. [. Chiriachiţa: Mai mult a stat cu ochii pe unghii. Dacă nu cumva o avea şi ăla de gând să trăiască o sută de ani... Gena: Imposibil. Ne ascunde ceva... treptat... Dinu (stingherit. (pe gânduri) Ăla zic şi eu naufragiu! Miza: Splendidă catastrofă! Chiriachiţa: Ia deschide fereastra niţel.. distrată.. apoi. Dacia: Unde te duci? Miza: Să mă îmbrac. cântecul se aude mai distinct... ziua în amiaza-mare.. Poftiţi. Flaşneta tocmai trece prin dreptul casei. de parcă le-a avut de-un stânjen. (Traian deschide... domnule Dinu.. Se duce la ceai la Angela Stroiescu. E invitată de săptămâna trecută. Căpitanul Robertu şi cu matrozii sare ..... Treptat.. afară de Miza...... Gena: Traian a plecat în oraş. Traiane. Dinu: Demult? Poate îl pot ajunge.

........) Gena: Te uiţi la zmângâlelile mele? Dinu: Nu. M-am dus la Măgeanu. Dinu: Desigur. Aaaa! Dar ce văd? Ţi-ai luat pălărie nouă?.. (Decebal iese) Dinu (s-a frământat mult până să pună întrebarea): Doamna Necşulescu este acasă? Gena: Mama? Nu. 5 ...) Adică...._ Titanic Vals _ Dinu: Atunci.... domnule Dinu.) Patru sute de lei.. S-a dus cu mama-mare la vizită. Ca să scap de gura voastră..) Miza: Bună seara. E numai obosită.. (Aşteaptă un răspuns care nu vine... Ce are să fac? Am luat-o... Gena: Poate că n-am înţeles eu bine... Enorm!. E? Cât crezi că mi-a luat pe ea?... Gena: Phiuuu.. Decebal: Minte! A spus că nici nu vine la masă. Spirache: Enorm... (Tresare... Da.. (Decebal e radios) Cred că Traian se întoarce dintr-un moment în altul. şi de-aici până la sfârşit se va întuneca bine de tot... Vreau să spun că nu sunt zmângăleli deloc... Face-ţi din ce în ce mai multe progrese. Scena 10 Miza.... (E încântată că pălăria lui Spirache i-a dat un prilej să schimbe vorba. Gena: N-ai auzit tu bine. Ia loc.. fireşte.. Am vorbit chiar cu dânsa. S-o porţi sănătos......... Dinu (fără să-şi dea seama că fiecare întrebare a lui e o strângere de inimă pentru Gena): A ieşit probabil în oraş? Gena: E invitată la un ceai la Angela Stroiescu... Gena. (abia acum priveşte pânza. Cât ai dat pe ea? Spirache: Mult. Sunt singură acasă.. Dinu (decepţionat): Nici domnişoara Miza nu e acasă? Gena: Dacă sunt numai eu singură. Tocmai terminasem să ne facem lecţiile.... Gena: Cum te-ai păcălit? Spirache: Cum mă păcălesc eu totdeauna.. c-o să mă servească bine. n-aş vrea să vă deranjez.. Trebuie să vie. c-am luat cinci pălării în intervalul ăsta de la el.. Mă cunoaşte. păcat că nu vă ocupaţi serios de pictură. Mi-am făcut socoteala... (E mulţumit şi jenat totuşi că are pălărie nouă.. tată..... Se ducea la ceai la domnişoara Bageru.. Mult... Gena: Poftim? Dinu (căutând să nu se dea de gol): pe domnişoara Stroescu am întâlnit-o adineauri când veneam încoace.) Gena: E foarte frumoasă. Fără să vrea... (gest spre masa cu cărţi) Gena: Nu ne deranjezi deloc. (Iese) Spirache: Dar ce are? Iar are ameţeli? O văd schimbată la faţă! Gena: Nu. Da. Dinu pune ochii pe tabloul care e pe şevalet. şi m-am şi păcălit... Reale progrese.).... (tăcere stânjenită. Spirache (S-a întunecat binişor.) Spirache: Bună seara..) Spirache: Îţi place? (I-o prezintă...... de unde cumpăr eu de douăzeci de ani. neenorm. prin urmare..... Dinu (repede): Nu se poate..

dragă. zice. Chiriachiţa Dacia (intrând): Bine c-a dat Dumnezeu! Ei.. tot are fason de pălărie. Gena: Ei şi? Spirache: Şi Tănăsescu a început numaidecât cu gura: “Tiiiii! Te-ai ars.... Vezi? Aşami place să fii! Ghigăl şi simţit..) Spirache: Cum nu e nimic? Este! Fiindcă trei case mai sus. la fel.. “Eeee.. Am găsit o ocazie.. Uite ce bine-i vine. Miza: Păi sigur. Dacă te duci să iei de la Măgeanu.. am văzut una la fel. Miza: (privind): Hm!. la Stănciulescu.. Nu e urâtă. Gena: Te superi degeaba! Acu’ ai luat-o... Cam demodată... (Degajează stânga. în loc să mă încurajeze de pălărie. dă-o-ncolo de cinste... nu alta. Singurul pălărier bun e Stănciulescu.” Ce are să fac? M-am dus cu ei la aperitive şi-am dat o sută de lei în cap… Eu am mâncat numai o măslină… din toată afacerea… Dar ce mi-e mai necaz e că. Te-a păcălit. le-am spus c-am dat numai trei sute de lei... că-i putrezeşte catifeaua. Să-mi vie nebunie. te-ai păcălit. zic. Dar.... şi eu ce m-am gândit? Dacă le spui că am dat patru sute la Măgeanu. or să zică ăia că sunt prost. “E! Păi vezi? Să mergi cu mine la Mărgeanu... gata!. priveşte când la Gena. aşa da! Unde să scriu că te-ai hotărât să-ţi iei pălărie?!. De la cine ai luat-o? Spirache: (nu ştie ce să mai zică) De la Măgeanu...... (Intră Dacia) Scena 11 Cei dinainte..... (îl contemplă) Şi să ştii că nu-ţi vine chiar aşa de rău... Te-a păcălit... la Stănciulescu.... Cât ai dat pe ea? Spirache: (uitându-se complice la Gena): Două sute de lei. trebuie s-o uzi imediat.... şi-a luat tata pălărie... când la Miza): O sută de lei... să nu-mi zici mie Tănăsescule...... ca să scap.. ce... nene Spirache.. hop! mă întâlnesc cu Tănăsescu de la Fisc şi cu Savian de la Măsuri şi greutăţi. cu trei sute de lei.... Nu face nici o sută de lei. Şi-atunci._ Titanic Vals _ Gena: Eh! Nu e nimic. Dacia. în sfârşit. 6 .. (Glumeşte ca să-l îmbuneze:) Eşti bun de cinste. amărât cum eram. Cu banii ăştia puteai s-o iei nouă.. Spirache: (încântat) Îmi pare bine că-ţi place şi că eşti mulţumită! Dacia: Cât ai dat pe ea? Spirache: (Dezolat... crezi c-am scăpat? Cum am trecut de Stănciulesc... mai rău m-au descurajat… Gena: Cum asta? Spirache: M-au întrebat cât mai dat pe ea.. S-o potţi sănătos nene Spirache..... Să fii dumneata sănătos. c-o ajustasem pe capul meu... adevărată pomană. când se găseşte cu trei sute..” (Intră Miza) Gena: Miza. Îndărăt nu mai puteam s-o duc...... Miza: Ce ocazie?.. De la cine ai luat-o?” “De la Stănciulescu”. Şi-a bătut joc de dumneata. Spirache: Am făcut şi cinste. Altminteri n-o luam fără patru sute. şi dacă nu iei aceeaşi pălărie cu două sute de lei..

El vinde cel mai ieftin.. Când preotul va zice Doamne miluieşte.. […] Actul II (Un hol salon.._ Titanic Vals _ Dacia: Ei. care a murit săptămâna trecută. doi. (Ia o lăbuţă şi o dă Daciei) şi lui grande-maman (acelaşi joc. Dacia: Stănciulescu e un speculant ordinar... E îmbrăcată într-o rochie somptuoasă şi aproape ridicolă. 7 . asta e! Unde vezi tu că e pomană?. vorbeşte frumos cu Pussy. Doamne iartă-mă.. Gratis! Mi-a dat-o subprefectul de la trate-tău. Trebuie să fii tu care să-ţi închipui că eu o să-ţi permit să porţi pălăriile morţilor. că te dau afară din casă.. Spirache: Eh. Intră Miza.. mamă-soacră.) Scena 1 Chiriachiţa.. Dispoziţia mobilelor şi ieşirilor priveşte direcţia de scenă. Treaba ta! Să vezi ce-o să-ţi zică mama când o să audă c-ai dat atâţia bani pe pălărie.. în noua casă a lui Spirache. Chiriachiţa va avea grijă să se închine cu mare smerenie. Să nu te prind cu în cap. Chiriachiţa: Ei taci! (Îl priveşte. acuma pentru un pol. (Gena aprinde) Spirache: (ca să-i facă plăcere): Verde. În fund trebuie să fie o uşă care se deschide spre un balcon.... Nu e pomană de loc... Şi-a luat Spirache pălărie.. Ia aprinde lumina.. Trebuia s-o iei de la Măgeanu. om bătrân.. Chiriachiţa foarte cucernică. Dacia: Sigur. Miza (La ridicarea cortinei. Defunctul n-a avut vreme s-o poarte... Chiriachiţa (trece la el): E verde.. cum îţi vine. să ştii.. tabloul în ulei al unchiului defunct. aparatul de radio e în funcţiune. advocatul.. să umbli cu pălărie verde în cap?. Că noiavem fabrică de bani.) Chiriachiţa: (aspru) Marş.... Un perfect prost gust... Instalată comod.. Un aparat de radio. Dacia. lângă aparat. A trecut un an şi e zece dimineaţa. Câteva clipe nu se aude decât muzica... (Întră tocmai şi Chiriachiţa) Mamă!....... Chiriachiţa: Ptiu! Bată-te Dumnezeu... c-a murit prin surprindere. Asta e pălărie de creai. Chiriachiţa: Pupă-te în bot cu el cât pofteşti.. c-aşa-mi vine să-ţi zic. tu! Miza: Ia te rog... maică.... Se transmite slujba de la biserică. E chiar foarte scumpă.) Miza: (Are în braţe un căţel) Bună dimineaţa! (vorbeşte alintat ca un copil): Zi bună dimineaţa lui maman. Vizibil. Chiriachiţa: E.) Dacia: Nu-i vine rău şi nu e urâtă. (Fulgerându-l:) Cât ai dat pe ea? Spirache: (dezolat ca să scape) Gratis.. sau mi se pare mie?.. c-o casă de copii. verde... dar pe mine te rog să mă slăbeşti cu jjigodia. Da’ e nouă de tot. De la cine-ai luat-o? Spirache: (acelaşi joc): De la Stănciulescu.... ascultă sluja şi dă în cărţi.. în locul portretului fotografie din actul întâi..

. Probabil că nu-ţi iese pasenţa.. Chiriachiţa: Greu să-l convingi pe bărbatu-tău să facă afaceri.. Ce crezi. biserici reparate... Dacia: Parcă îl pune cineva să le facă el? Afacerile or să le facă alţii.. de aia eşti în duşi răi... domnule Rădulescu. Chiriachiţa: Îm!... care sunt mai vechi în partid.. când stă jos. Chiriachiţa: Cum vine vorba..... cu cărţile mele. le mai iese câte o ureche de ochii ălor de trec în opoziţie. supusă) Să vă explic. vi se închid şi vouă drumurile spre Bucureşti. (Devine serioasă şi preocupată). spital.. s-ajungă şi el cineva. Dacia: Pai d-aia l-am lăsat. Scena 5 Dacia.. scumpă doamnă. tata o să aibă pe cineva contra lui? Chiriachiţa: Ei... (Îi sărută mâna galant. Trebuie să fie discuţii aprinse la club. aleacă pedant): Scumpă doamnă.. Îm!. ca să-şi facă popularitate.. mamă! Cum orbesc ăi de vin la putere. donaţii. Mânca-i-ai coada!. Rădulescu-Nercea._ Titanic Vals _ Miza: Ai vrea! Jigodie de la Paris!..] Miza: (pupă căţelul) Zăvodul mamei. n-a făcut partidul de când există: şcoli. Miza: Ia te rog.. El n-are decât sănchidă ochii şi să-ntindă mâna...) Eh!.) Dacia: (emoţionată) Vai. ce-a făcut tata singur pentru oraş şi judeţ. şi gata. dacă n-ar fi opoziţia. Fireşte că alţii... Dar-ar Dumnezeu să ţi se închidă... Servitoarea: (Introduce pe Nercea din dreapta... Succes pe toată linia. au şi ei pretenţii. Politica.. şi ne scoatem noi paguba.. apoi iese) Nercea (afabil.. nu ştiu cum să-ţi mulţumesc. că azi trebuie să ne-aducă rezultatul. într-un an de zile.. Chiriachiţa: (îngreţo-şată toată) Îmm!. Să-l văd eu deputat.... am înţeles. Dacia: Te rog. D-aia rămân chiori ăi de nu fac politică.. Nercea: Luaţi loc..... ştii.. […] 8 .... Nu pot vorbi niciodată politică stând jos. Miza: Bine.. niţel afectat. Chiriachiţa: Ce să ştii tu? Eu trebuie să vă port de grijă la toţi..... (Îi indică un scaun în faţa ei.. (Ea se aşază pe canapea.. ajutoare. Miza: (Dintr-o dată respectuoasă) Ah! Pardon! Nu ştiam că dai de tata..) Nercea: Îmi permiteţi să rămân în picioare. e o meserie care se practică numai în picioare. Na! Chiriachiţa: Dacă mi s-o-nchide mie pasenţa... frumos şi dulţe. [.. parlamentul ăsta e un fel de Vatră Luminoasă? Dacia: Ar fi. soro? Dacia: Fiindcă opoziţia are mai mulţi ochi decât trebuie! Asta e partea proastră. Mi-a mâncat cel puţin câteva milioane din zestre... grăbit şi. (Ofteayă.... asta e! Cum să n-aibă! El de-abia a intrat în politică. ca orbii.... Dacia: (care nu se ocupă decât de gândurile ei) De ce o fi întârziind atâta Nercea? Miza: Aşa e.. săracele! Tu ştii numai să-ţi faci unghiile şi să-ţi duci zăvodul cu maşina ca să-i dai pricomigdale şi să latre lumea la cofetărie. puţin fanfaron. Chiriachiţa: De ce.. se şi înfige la deputăţie...

. Spirache. să bem şampanie.. (E dezolat.) Veniţi repede... Miza. Traian Dacia: (de îndată ce a ieşit Nercea. ca să-l transformi în praştie. şi la mai mare!. cu figuri în panică. Mai ales că Spirache lasă-mă să te las.. Nercea: M-aţi înţeles greşit. Scena 6 Dacia.. e-al lui. Nercea: Dar ce adică. tată? Chiriachiţa: Mă Spirache.. săracul!..... S-a susţinut că bărbatul dumneavoastră. moale. Dacă obiecţiunea cea mai grea a fost alta..) Chiriachiţa: Asta e nenorocirea care ţi s-a întâmplat? Traian: Face farse... vino să te...) Ia spune! Ce e cu tine? Ce ţi s-a întâmplat? Spirache: O nenorocire.. izbucneşte fericită... a trebuit să ţin un întreg curs de ginecologie politică. pe lângă calităţi indiscutabile. (Cântă arpegiul cunoscut... pe uşi diverse... moale.. exuberantă) Spirache. Spirache Traian (focos): Uite-l.. Era vorba de oameni virgini politiceşte..... Chiriachiţa: Zecele meu de cupă.....) E! (O pupă..) Toţi: Ce e? Spune! Spirache: M-au pus mişeii candidat! (Rămâne cu ochii în gol.) Maria! Adu pahare şi o sticlă de şampanie din cămară.) Ura!.. intră servitoarea.._ Titanic Vals _ Dacia (în întrerupe): Numai să nu-şi fi închipuit ăia cine ştie ce despre el.. din stânga... Ți-am spus eu că o să ai noroc cu carul în viaţă! Te-ai născut cu căiţă.... Chiriachiţa.. Ca să-i conving. Ce e al lui... E al patrulea pe listă! În sfârşit! (Exuberantă): Trăiesc cea mai fericită zi din viaţa mea. De energii neepuizate în căsnicii şi concubinaje de partide. (Trece.... Dacia: Da.) Mamă! Traiane! Mizo! Copii! (Cei chemaţi întră unul după altul..) Să ne trăiască.. ca s-azvârle piatra în capul lui Goliat. Miza: Să bem şampanie. da.. are un defect capital! Dacia: Ce defect? Nercea: E moale. 9 ... Dacia: (se repede înaintea lui. dragă.... Mai fericită chiar decât când a murit cumnatul Tache... E moale. alergând pe la uşile tuturor. (Sună..! Dacia: Aşa e... mă!..... (Toţi sunt lângă el. Tam-tam-tam-tam-tam-ti-ta-ti. epuizat... nu ţi-e bine? Traian: (acelaşi joc) Ce e. elasticul nu e moale? Totul e să ştii să-l întinzi. (Se opreşte în faţa aerului lui dus) Dar ce ai.. S-a făcut! Spirache e candidat! Miza: Eşti sigură? Dacia: Mi-a spus Nercea rezultatul.. Scena 7 Aceeaşi.

Deocamdată să te văd eu deputat. sunt moale. mamă-soacră. nici al nouălea....... 10 . trebuie să stea departe de mine. Dacia: Fireşte. cineva care... voi n-o puteţi înţelege. din nenorocire. nici al patrulea. mă ridică la ranguri pe care nu le-am visat! (Reflexie): Trebuie să fie ceva la mijloc.. nu primesc. ce să fac? Dacia: Ce să faci? Nimic! Să laşi pe alţii să facă pentru tine... Chiriachiţa: Te pomeneşti că vreai să te puie întâiul? Spirache: Nu. eşti nebun?... Dacia: O să vezi tu pe cine speriem... aşa.. Spirache: O să speriaţi vrăbiile cu mine. maică..... (ezită) de.. Spirache: Și......) Spirache: E-adevărat... dintr-o dată.. (Spirache se întunecă din nou) Spirache: (Ferm...! (Bate cu pumnii în el însuşi. Dacia: Ce... şi mama de celălat... fii-ta..... Miza: Nu se poate să faci una ca asta...... mă rog.... se ridică) Nu primesc candidatura. Pe un ton neîntrebuinţat până acum. Să vă intre bine în cap....... Traian: Fii serios.. Hamlet! Decebal: Fă-te praştie. tată.. Să-l facem praştie. nu vreau să fiu deloc. Și-acum. de-abia dacă mi-au răspuns la bună-ziua. Chiriachiţa: Vino-ţi în fire.. (Cu dispreţ): Eu însumi..... […] Dacia: Eşti îngăduitor. De-altminteri nimeni nu m-a înţeles niciodată în familia mea. mi-am cumpărat pălărie tare... Spirache: (cu un surâs uşor): Eu sunt infirm? Dacia: Prostia e cea mai mare infirmitate de pe lume.._ Titanic Vals _ Spirache: Nu fac nici o farsă.... omule. ăsta micu.. şi pace.. asta e.... la fel. ca şi ea. V-am dat bani câţi aţi vrut.. papa. de ce sunt eu prost?! Dacia: Pentru că eşti ca o cârpă. cât am fost funcţionar.. Elasticul nu e moale? Și fiindcă tu eşti gumilastic. Dacia: Dar e foarte uşor de ghicit! Tu nu mai eşti astăzi “nea Spirache de la prefectură”. aţi înţeles? (privind cu privire hotărâtă) Până acum am făcut tot ce aţi vrut voi.. (Sincer): Vă dau cuvântul meu de onoarecă e adevărat... Nu vreau să fiu nici întâiul. Miza ţi-a cumpărat automobil şi căţel... fiindcă şi tu eşti infirm. o să te-ndindem noi.... am fost pus candidat pe lista guvernului... mamă-soacră.. şi asta.. Spirache: (acelaşi joc... al patrulea..) Nu primesc candidatura. nu eşti în toate minţile? Spirache: Voi nu mă înţelegeţi pe mine! Dacia: Siiigur.. la unsprezece.. Dumnealui – cal de curse. Tu eşti filozof.. şi oamenii moi sunt proşti. sunt numai un om cumsecade.. eu de un cap.) Dacia: Ce.. pentru nimic în lume.. numai să vă fac plăcerea voastră. Adineauri. Dar dacă aşa e felul meu să fiu.... Acum ştii? (Tremură de enervare ca o gelatină.. […] Spirache: Ăştia care învârtesc politica în judeţ. Chiriachiţa: Bravo.. Nu primesc să fiu candidat. Tu te-ai mutat din casă şi ţi-ai făcut dormitorul singură. douăzeci de ani de zile.... Cine mai e ca tine?! Spirache: Nu sunt filozof. bicicletă. asta o să faceţi. moale.. Afară de..

. (Râd toţi... escortat. Cum se cunoaşte că ai intrat în politică. mă rog între unul şi altul? Dacia: Cincizeci de milioane.... (Îl ciocăne în frunte. Spirache: (calm) Mă duc la club ca să spui că primesc să-mi pui candidatura. Dacia: Ne ameninţi? Ne ameninţi tu pe noi?. (Râde.. Du-te repede la club.... (Sub privirile lor... Haiti!.... vesel. ce-ai de gând să faci. cât eşti de diplomat!.. Lumina din ochi capătă – treptat – o strălucire plină de înţelesuri... Dacia: (privindu-l fix... Iarăşi? Mereu? V-aţi unit ca să-mi distrugeţi liniştea. definitiv) Eu! Spirache (ca şi cum până acum ar fi uitat de existenţa ei şi îşi aduce dintr-o dată aminte): Tu? Chiriachiţa: (cu aceeaşi privire ca a Daciei.... Dacia: (tăcere dintr-o dată) Ticălăsule. Îndrăzneşti? Spirache: Da!..... Fie... Ei bine... Ei! Aşa îmi place să te văd! Să trăieşti! (Îl mai pupă o dată. Ia să-l vezi când o fi în parlament. Miza: Și fii vesel.. ca o flacără imobilă deasupra unei comori ascuse.. până la uşă de alaiul familiei.) Chiriachiţa: (veselă) Și să-ţi vie mintea la cap... Fiecare cu mijloacele lui.) Vai. mi s-ar părea că-mi sunteţi duşmani. papa... dacă e aşa.. O să ne luptăm. apoi devine fixă. ca să pot să mă apăr!... Spirache surâde.. o arată) Ea! Miza (acelaşi joc): Mama!. Dacia: Nu fi laş! Spune cel puţin cum începi. Chiriachiţa: Să nu cumva să te sinucizi.) Actul III Scena 12 11 ... care stau şă cred ca o proastă tot ce-mi spui tu până acuma.) Spirache: Voi? (Îi priveşte un timp...... câtă bruma mai am..... vesel. ai s-o primeşti! Spirache: Cine mă poate obliga?.. Dacă nu v-aş cunoaşte..) Voi?..... să nu-şi închipuie partidul cine ştie ce. pe care le-ai moştenit.... […] Dacia: Și cu toate astea. Decebal: Eşti un cineva! Spirache: Și ce diferenţă este. câte bruma mi-au mai rămas.. Traian (acelaşi joc): Noi!. fără să ardă... Toţi contra mea?... Spirache (Iese cu acelaşi surâs plin de taină._ Titanic Vals _ Spirache: Dar cine sunt? Dacia: Eşti “domnul Spiridon Necşulescu”. o lumină care pătrunde în fiecare. V-ameninţ. să-mi tulburaţi zilele.. dacă voi vă opuneţi... dacă n-aş şti că sunteţi ai mei.. Bine.. Spirache are o lumină ciudată în ochi... Văd că vreţi luptă.. că te omor. implacabil. Și eu. ştiu ce-mi mai rămâne de făcut...) Dacia: (admirativ) Are el! Da’ n-a avut unde să facă uz de ea până acuma. numai să lumineze..) Dacia: (contemplându-l) Păcat că n-avem un fotograf!. Vino să te pup! (Îl pupă.. hotărâtă.....) Chiriachiţa: Uite-aşa ca noi.

– zice – decât două cuvinte. strigă) Mamăăăă! E nebun! Pe onoarea mea dacă n-a-nebunit subit. vorbeau ceilalţi pentru el şi-al arătau cu mâna ca la moşi: “Set animo selbatic amporte de fore de Congo possesion franse”. S-a făcut de râs.... că n-am mai putut să stau până la urmă..” Chiriachiţa: Până aici nu e aşa de rău.. care se duceau la vot... mă rog. Traian: Ce mut? Ce mut? Mai bine nu-l mai făcea deloc. omule.. viu în faţa voastră pentru prima dată. cred ca-nnebunit de-a binelea. Mai bine îl făcea Dumnezeu mut..” (Tablou) Traian: (continuă volubil şi indignat) “Să nu mă votaţi – zice – fiindcă nu merit să intru în parlament...... Dacia: (explozie. de când a început votarea. Slab.... fără să bage de seamă nimeni.... nentâlnim cu un grup de alegători.. S-a făcut de râs.. Necaz la zi mare. “N-am să vă spui... Traian: Ai răbdare.. Gena.... domnule.. mă rog. Dacia: Ah! Bine mi-ar părea să-l văd cu capul umflat de cucuie. pentru Dumnezeu! Traian: Să vezi! De azi de dimineaţă.... frate? Traian: Cum cine? Tata. fără convingere. Chiriachiţa: Asul meu de pică. când ne duceam cu toţi ai noştri spre club. Auzi colo? Candidat care să ceară alegătorilor să nu-l voteze! Asta nu s-a mai pomenit de când e lumea. nene Spirache. Dacia... Dacia: Și i-am dat azi batistă de olandă curată. pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac.. moşii şi spune. dă-i şi dă-i.. “Zi-i şi dumneata numai două vorbe. 12 ... săracul. peste o mie de alegători. Chiriachiţa _ Traian: (uluit. Altminteri nu-mi explic... în sfârşit. deşi e leşinată aproape) A-nnebunit cu siguranţă. Chiriachiţa: (îl opreşte cu un gest) Am priceput. tata o şterge de lângă noi.... Dacia: Spirache? Dar ce-a făcut? Traian: Adineauri. toată bucuria.. Trebuie să-l fi luat la bătaie.. Chiriachiţa: Nu mai pupă el deputăţie.... toţi.. Adineauri. Că el nu e orator.. Traian.” Și........ De ce să vă mint şi să vă înşel buna voastră credinţă?.. Chiriachiţa: Lasă. Traian: Și-ncepe să ţie un discurs.. Traian: Nu ştiu.. şi ţâşti! Apare în balconul clubului. se şterge pe frunte cu dosul palmei. Peste tot. prostii de-ale lui. Dacia: Dar ce-a spus.. din vreo cinci-şase comune dimprejur.. Îşi scoate pălăria.. ca să vă rog să m-ascultaţi..... a ţinut un discurs. Mi-a stricat toată ziua de azi. Dacia: Cine...... să vezi...... partizanii.... Traian: Stai niţel!... S-a făcut de râs. să vază alegătorii că nu eşti mut!” Aş! Nici n-a vrut să audă... îl roagă toţi candidaţii..._ Titanic Vals Miza.. pe tonul ăsta.. “Fraţilor! Zice...” Dacia: Slab. că nu vrea să siluiască voinţa alegătorilor. Să se sature de discursuri. Dacia: Și ăia ce-au zis? Lumea? Alegătorii?. de credeam că-nnebunesc şi eu. Și deodată..... la toate localurile de votare din judeţ şi din oraş pe unde am cutreierat. că el. ca la vrep două poagoane de oameni... Traian: “Și aceste două vorbe sunt: vă rog să nu mă votaţi!. Nercea. ce să vă spui... a vorbit..

n-a îndrăznit să facă până acuma.. ale noastre....... cu copii. E nemaipomenit!. Nu-nţelegi fiindcă nu mai eşti în toate minţile...... L-aş strânge de gât cu mâinile mele. după ce am cheltuit atâtea parale..... Nercea 13 . fiindcă Dacia nu mai are glas): Mă mir că nu s-au tăvălit pe jos de râs. şi poate.. Fii pe pace.. Spirache (încruntat oarecum): Al cui visuri.... (Intră Spirache... e asudat. Chiriachiţa (vorbeşte ea. Numai Gena nu este) Ce să fac? Țiam făcut gustul şi am ţinut un discurs.. ale cui planuri..... la rând.. şi este pentru prima dată. mă! Spirache: Mă flatezi. Care e prostu ăla să-ţi dea votul cu sila.. dar am şi eu planurile mele. atâtea visuri.... speranţele mele! Îmi pare rău că nu se potrivesc cu ale voastre.. Și nu aşa..... Dacia (explodează): Nu pentru asta.) Ce să mă fac? După ce m-am zbătut atâta.. ale cui speranţe. în provincie.... fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume şi s-o fărâmiţeze. în loc să avem şi nici o mulţumire. am ajuns de râsul lumii... pentru că ai făcut ceea ce nimeni.. cu o mare satisfacţie pe figură. Spirache: Și ce.....) Scena 13 Cei dintâi. Toţi sunt ostili. (Agitată.. nemernicule? Ce-ai făcut? Ce ne-ai făcut? Spirache: (îi priveşte pe toţi. omeneşte?. nu e o meserie potrivită pentru un om ca mine.. Familia şi liniştea în casă sunt cele mai bune lucruri pe care le-a dat Dumnezeu pe pământ. cu soacră. aşa cum sunt ele.. Ah! Ce să spui? E admirabil să te vezi ascultat de o mulţime aşa de impunătoare... Spirache Dacia: (zărindu-l) Ce ai făcut.. Știu că vrei să rămâi aici.. Nici n-au să te voteze. l-aş omorî!. te-ai şters pe bot de deputăţie. mamă-soacră. de când ne cunoaştem. tu nu vezi? Cu un gest nesocotit ai distrus atâtea planuri. Nemaipomenit!.. în atâtea inimi. n-ar fi bine? Ce poate fi mai frumos şi mai bun în viaţă decât o familie unită.. să-ţi dai seama că vorbele tale pătrund dintr-o dată în atâtea urechi. ale lor. Spirache: De ce să se tăvălească? Pentru că le-am vorbit sincer.. Daca-aş avea o putere. mă rog? (Gest al mâinilor. atâtea speranţe. Chiriachiţa: Mă Spirică! Tu ai fi fost bun de apostol.. ca să cum ar întreba cu ele... Am fi fost atât de fericiţi....... s-avem stupi de albine şi coteţe de porumbei.. cinstit. Eu aşa judec... nici un candidat de pe lume.) Dacia: Ale mele. cu gineri şi cu nepoţi.. (Gesturi succesive) Spirache: Da.... Și voi să mă iertaţi (tuturor) că n-am vrut să fiu deputat.. să creştem pui de găină. Dacia: Știu eu visurile tale...... fitecui.. Pentru că ai fost ridicol. Scena 14 Aceeaşi. în atâţia creieri. visurile mele.._ Titanic Vals _ Dacia: Te cred.. trăind într-un colţ de lume numai cu bucuriile ei mici.. totuşi senin.. Le cunosc. La peste o mie de alegători.

Atâta finetă. nu mă aşteptam la atâta din partea unui debutant.... exuberant. (Spirache e pur şi simplu tâmpit) Să spui drept. (către toţi) Mai rar am văzut un atât de grandios debut politic... alergând spre Spirache) Nene Spirache. care sunt geambaş de miniştri!.. Chiriachiţa: De la Spirache. Cerând alegătorilor să nu-l voteze.... săracul!._ Titanic Vals _ Nercea: (întră în goană.... spunându-le că nu merită să fie deputat. îţi fac o făgăduială solemnă.. ca şi întreaga familie. (Îl pupă... le-a căpătat încrederea: “Iată un om sincer!” şi-au zis.... Discursul maestrului Spirache. mergi sigur pe banca ministerială.. într-adevăr... stimată doamnă...... Nercea: Exact!. Iertaţi-mă vă rog. succesul este asigurat. mărturisesc...... Cei dinainte. bucurie la zi mare.. Fotograful 14 . nene Spirache. şi iată că salvarea noastră a venit tocmai de unde ne aşteptam mai puţin.. istoria Franţei ar fi rămas pe loc. (Arată spre Spirache) El. Ai fost piramidal.. Spirache: Îţi mulţumesc.. Alegătorii au pornit la vot în delir şi. ultimele buletine cad în urne. dar sunt emoţionat.. nene Spirache.. De la Spirache..... (Îl pupă iar. Nercea: Tocmai aici a fost marea artă a lui nenea Spirache.. în ziua când oi ajunge şi ministru. mă spânzur cu cureaua de la pantaloni de cuiul lămpii de la Prezidenţia de Consiliu.. e ales. de la crai de ghindă... domnule Rădulescu.. ascultă-mă pe mine.. (Râsete) Scena Ultimă Servitoarea... stă marea inspiraţie a oratorului..... de inspiraţie subită.....) Să ne trăieşti.. Adevăraţii oameni politici au momente de-astea.. şi pentru că azi petrec o zi mare în viaţa mea. Ai fost extraordinar. Dă-mi voie să te pup. şi curentul s-a format imediat. Rezultatele din judeţ erau dezastruoase.. n-a ştiut dacă Nercea vorbeşte serios.. săracul.. şi poate regele Ludovic al XVI-lea ar fi domnit şi azi!!! (Privindu-l pe Spirache în admiraţie.. atâta tact....... Chiriachiţa: Zecele meu de cupă.. socoteam lupta pierdută. dar eu nu pricep.... oraşul mergea şi mai prost.. trebuie să recunosc că succesul nostru în alegeri era aproape compromis. în favoarea noastră..) Piramidal.) Cu asemenea talent.. Spirache al nostru. În schimb... Discursul pe care l-a rostit adineauri a avut darul să creeze un curent nemaipomenit.. dar.. Să trăieşti. stimată doamnă. Dispăruseşi! Am aflat că eşti aici şi am venit într-o fugă. o bombă căzută în tabăra duşmană tocmai la momentul oportun.. Știam că eşti un om de mare valoare. eşecul definitiv... Dacia (care. În noutatea acestui discurs. cu tot optimismul meu. domnule Rădulescu. şi nenea Spirache. Să vă trăiască.. a fost pur şi simplu “o lovitură”... nene Spirache.. Dacă Napoleon n-avea inspiraţie să puie de-a-ndaratele tunurile la asediul de la Toulon. Partidul nostru e victorios... că nu v-am dat nici bună ziua. în acest moment. aşa că până adineauri.. la înălţimea aşteptărilor? Nercea: Le-a depăşit......... Imediat după discurs te-am căutat să te felicit şi nu te-am găsit.. E vesel.. Dacia: Bine.. cum un discurs prin care oratorul cere alegătorilor să nu-l voteze a putut avea un efect absolut contrariu. nu ştiam că eşti în acelaşi timp şi un geniu politic în stare latentă..... pentru că. sau îşi bate joc de Spirache): Crezi că discursul lui Spirache a fost..

(O conduce pe Gena în spate.. în stânga.. fă-ne plăcerea asta. Poftiţi dumneavostră aici.. a venit un fotograf... (Intră Decebal) Fotograful: (îi aşază) Îmi daţi voie.) Aşaaaa!. un moment.. Miza: Hai... Bun... Cu dumnealui nu! (Arată spre Nercea) Dacia: (Deschide uşa) Decebal!..... că familia pe dincolo. Spirache: Nu.. Nercea: (visător) “Coane Spirache”! Cum creează de repede poporul numele de antologie ale bărbaţilor politici… Petre Carp a rămas “Conu Petrache”.. alături. (Intră fotograful.. lasă pe altă dată. fetico..... şi la mai mare.. nu... artiştii locali. Nercea: De-asta fii fără grijă. Dacia: Și asta o ştii? Spirache: Parcă nu i-am trimis eu aici.. una troi-quarts. nuuuuu. Deocamdată nici nu s-a dat rezultatul la alegeri.... Dacia: Nu vrei să te fotografiez cu “familia”? Tu... (lui Traian) între surioare. nu mai face nazuri..._ Titanic Vals _ Servitoarea: Coniţă...... care ziceai adineauri.... Spirache: Nu..... trebuie să joci!.. Decebal!. duduie.... nenea Spirache. marea artă... Acum a doua generaţie. Fotograful: Facem una de faţă. a treia generaţie..... (O ia pe Chiriachiţa şi o aşază pe un scaun în centru. care.) Fotograful: Sărut mâinile. Buuuun...) Dacia: Cum te gândeşti la toate. (Acelaşi joc cu Miza. drăguţă. Spirache. şi una de profil... Spirache: Nu. domnule Rădulescu!.... (Toţi se uită nedumeriţi. (îl contemplă) Prima generaţie. Nu m-am fotografiat de când mi-au trebuit două poze pentru biletul de populaţie... Spirache: Păcat că nu sunt şi ginerii. Spirache: Bine.. că familia aşa......... coane Spirache.. ai intrat în horă... Chiriachiţa: Hai. dar numai cu voi. Kogălniceanu – “Conu Mihalache” . Salut.) Conu Spirache în dreapta. fotografiază-te........ în picioare) Și dumneavoastră.. Dacia: Să stea pe genunchii lui tat-so! (E vorba de Decebal) 15 . scumpă doamnă.. este să te gândeşti la toate înainte... amândoi. tată.... hai.. nu. de... Acum...) Nercea: Eu l-am chemat. (Priveşte încăperea. Dacia: Trebuie să te fotografiezi.. Nercea: În politică... ca să avem prima fotografie a lui Nenea Spirache în calitate de deputat. (Către ceilalţi) Să fim cu toţii... nu. Miza: Hai. Cheamă-l înăuntru. nu. tată. Fotograful: (instalându-şi aparatul pe trepied): Se poate? Coane Spirache? De ce să vă duceţi la Julieta la Bucureşti şi să nu ne încurajaţi pe noi. şi la nimic după..... pe fiecare pe rând... (Îl aşază pe un scaun.... va rămâne “Conu Spirache”… Spirache: Eu nu mă fotografiez... (Servitoarea iese.) Mata..... Dacă-mi permiteţi... am dat şi noi un vot.. Gena: Acum.. Eşti ales! Dacia: Știi ce? Hai să ne fotografiem cu toţii.) Coniţa.......

Chiriachiţa: Zi “păsărică”.... ochii la mine...) Spirache: Un moment. E prima dată în viaţa mea când regret că sunt celibatar. acuma.... do-uă. priviţi aici. Un moment... două.. trece un timp.... care îl urmăresc. intră în odaia copilului........... (Până când aranjează grupul.) Nercea: (privind) Iată o familie fericită. când la aparat. Duduie. Îl aşază la grup. Bun. Merci. Vizează sub crepul negru..) Aşaaaa!..... una. drăguţă! (Se aşază. c-altminteri clipesc… (Pe stradă începe să se audă flaşneta cu Titanic Vals..... vă rog..) 16 .. desprinde portretul lui Tache din cui şi îl fixează în spatele grupului. sub privirile tuturor._ Titanic Vals _ Fotograful: Nu.) Aaacuma.... (Contemplă) Ia sta mata colea în faţă (Îl aşază cu picioarele încrucişate în faţa grupului.. o iiiiideeeee mai la dreapta. Un moment! (Trece cu joc de scenă când la grup. capul puţin mai sus.. pe covor. vă rog.. ochii la mine. trei. U-na. în tăcerea generală.. (Închide capacul obiectivului şi cortina cade. cu exclamaţiile profesionale) Aşa! Perfect! Capul puţin mai sus...) Acuma suntem cu toţii... de unde vine mânând căruţul. (Pleacă de la locul lui şi.. Dă-i drumu... Gataaaaa!. trece la aparat şi îşi ia poziţia de operat.... mata. te rog!.. Nu. apoi. un moment...... Fotograful: (reface poziţiile şi trece la aparat) Aşaaaa. Când e gata de tot.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful