Răzvan Enciu

ACTUL I

SCENA 1
Decebal, Langada

DECEBAL Bine, socru-miu! Văd că cu vorba bună nu ne-nțelegem, așa că hai să spunem
lucrurilor pe nume.

LANGADA Mă rog...

DECEBAL Dumneata reprezinți o clasă socială pe cale de dispariție: intelectualul.

(Langada vrea să-l întrerupă.) Eu vorbesc! Ești un exemplu tipic de parvenit
cu principii. (Langada vrea să-l întrerupă.) N-am terminat! Faci parte dintr-o
categorie de privilegiați care s-au lăfăit destul în țara asta.

LANGADA Eu nu m-am lăfăit decât la mine-n fotoliu. Să nu care cumva să insinuezi...

DECEBAL Da, da, în fotoliul muncit de alții...

LANGADA Eu ți-am mai zis că ești politruc...

DECEBAL Politruc! Și ce-nseamnă politruc?

LANGADA Bun de gură, aia-nseamnă!

DECEBAL Adică?...

LANGADA Adică...

DECEBAL Știi unde-ar trebui să te trimit eu acuma?

LANGADA La mare, la aerosoli...

DECEBAL Nu la mare, dom’le, la muncă! Pe șantier, în depozit, la fabrică, să vezi ce-i aia
muncă și dup-aia să vii să mă faci pe mine politruc. Noi, ăștia, politrucii – cum
 ne numiți voi, păreriștii retrograzi – nu suntem altceva decât gurile care cer
drepturi pentru toată lumea...

LANGADA Las’ că te știu eu pe tine: dacă țise pare că-i rost de ceva, te schimbi după cum
bate vântul...

DECEBAL Păi tu-ți închipui că politica are vreo legătură cu statornicia? Politica e ca
moda, socru-miu! Se sucește, se schimbă, evoluează. Și ca să fii în pas cu ea,
mai pui și piedici...

LANGADA Vezi să nu te-mpiedici...

DECEBAL Dacă n-ai cu cine, n-ai cu cine! La ce stau eu să-mi răcesc gura de pomană...
Ai să te-nscrii cu mine-n partidul de opoziție.

LANGADA Nici în ruptul capului.

DECEBAL Nu?

LANGADA Nu!

DECEBAL Adică de trei ani, de când ești socru-miu, eu te-ntrețin ca să-mi pui bețe-n
roate?

LANGADA M-ai târât după tine prin toate partidele și organizațiile și fundațiile, de mi-e
rușine să mai ies în lume!

DECEBAL În prezent, singurii tăi bani cu care să mai ieși în lume vin de la mine, așa că eu
zic să-ți menajezi sursa de venituri...

LANGADA Nu mă mai înscriu cu tine în niciun partid, ai înțeles?

DECEBAL Și cu toate astea, începând chiar de azi, toată lumea o să te audă proslăvind
noua orientare politică a ginerelui tău. Ai înțeles?

LANGADA Am înțeles, dar refuz.

DECEBAL Da? Bine. Din momentul ăsta, nu mai primești de la mine absolut nimic.

2
LANGADA Da? Ai să vezi că n-am nevoie de niciun ban de la tine. Mai bine m-apuc de
muncă decât să mă mai înscriu într-un partid. Am două mâini și cu ele... Prefer
de-o mie de ori să mor de foame decât să mă știe lumea de traseist! (Iese.)

(Intră Amélie.)

SCENA 2

AMÉLIE Da’ unde-a plecat tata așa de supărat?

DECEBAL La muncă!

AMÉLIE Iară v-ați certat?

DECEBAL Dacă-i încăpățânat și refuză... I-am zis că nu-i mai dau niciun ban.

AMÉLIE N-ai știut tu cum să-l iei... Săracu’.

DECEBAL Eu am încercat, da’ dacă n-ai cu cine...

AMÉLIE În orice caz, nu poți să-l lași fără niciun ban.

DECEBAL Eu nu glumesc cu lucrurile astea...

AMÉLIE Și nici eu nu pot să le iau în serios. Gata discursul? Mi se pare că ești puțin
emoționat...

DECEBAL Emoționat?... De parc-ar fi primul discurs pe care-l țin...

AMÉLIE La cât trebuie să fii?

DECEBAL Jumate de oră.

AMÉLIE Atunci poți să mă conduci până la croitor, să văd cum mi-a ieșit rochia pentru
diseară...

3
DECEBAL O să-ți iasă, da... (începutul unui moment erotic)

ANA A venit fratele dumneavoastră...

DECEBAL Ce vrea? Spune-i că nu-s acasă.

ANA Cu mare plăcere i-aș spune, da’ eu nu pot să mint.

DECEBAL Ce face?

ANA Sunt adventistă...

AMÉLIE Poftește-l pe domnul Traian, Ana!... (Ana iese.)

DECEBAL S-o dai afară imediat. Angajează alta, ortodoxă, catolică, cum o fi, numai să
știe să mintă, că la mine e casă de om politic, nu de profet...

(Intră Traian.)

SCENA 3

TRAIAN Bună ziua, vă deranjez?

AMÉLIE Deloc, eu tocmai plecam...

DECEBAL Și eu sunt foarte grăbit...

TRAIAN Nu te rețin mult...

AMÉLIE Atunci... (Îl sărută pe Decebal.) Succes! La revedere... Vă las... Traian și

Decebal! (Râde de penibil. Iese.)

TRAIAN Un singur cuvânt...

DECEBAL Îl știu. La plural. „Bani”!

TRAIAN Nu! O garanție.

4
DECEBAL Același lucru! Nu dau. M-am săturat să dau autografe, nu-s actor.

TRAIAN E o sumă neînsemnată. Zece mii de lei.

DECEBAL Chiar și-așa... Nu mai dau! N-am!...

TRAIAN Ce vrei să fac dacă am nevoie? La cine să mă duc?

DECEBAL La ăia unde-ai aruncat banii de pomană. La pariuri sportive. Să te-mprumute

ei.

TRAIAN Dacă n-am banii ăștia, mâine mă dă proprietarul afară din casă... Rămân pe
străzi.

DECEBAL Nu vezi că din noi toți numai tu ai ajuns așa? Miza e nevastă de general, Gena
– de președinte de tribunal... Eu...n-am nevoie să mă laud singur... Ce-am avut
noi și tu n-ai avut?

TRAIAN Am avut și ghinion.

DECEBAL De ce n-ai pus mâna să-nveți?

TRAIAN Tu mă-ntrebi asta? Tu, care-ai repetat fiecare clasă de câte două-trei ori!

DECEBAL Păi eu rămâneam repetent intenționat, ca să aprofundez mai bine materiile...

Da’ voi nu pricepeați asta... Și mă băteați, toți!... Chiar și-n ziua când s-a ales
tata deputat din greșeală, eu eram cu ochii umflați de plâns... Și cine dădea mai
tare? Tu.

TRAIAN Erai un copil... Și eu, ca frate mai mare...

DECEBAL Nu-i nevoie. Bătăile alea m-au călit... M-au făcut să-mi deschid ochii, să mă
descopăr... E singurul lucru pentru care-ți sunt recunoscător...

TRAIAN Dacă-i pe-așa... Fă-mi și favoarea asta. Ultima. N-am cui să cer. Miza știi bine
că n-a vrut să-mi dea niciodată. Gena mi-ar da, da’ nu mai are de unde.

DECEBAL Fiindc-ai falimentat-o tu.

5
TRAIAN Și cu toate astea, deși e săracă din cauza mea și deși nu e soră bună cu mine, ca
voi, numai ea ce mai are grijă de mine... Și hainele astea de pe mine sunt tot de
la ea.

DECEBAL Haine vechi îți dau oricând, cu plăcere...dar bani, nu. Pentru că banii te duci și-
i pierzi acolo unde i-ai pierdut și pân-acuma. Și mâine ai să vii iarăși și-ai să-
mi ceri alții și tot așa... Crezi că nu știu ce chirie tre’ să plătești tu mâine? Cupa
României... Vezi, frate-miu, ce bine ne cunoaștem?

TRAIAN Azi câștig sigur. Am niște ponturi și diseară-ți aduc toți banii-napoi. De ce să
nu câștig și eu o pâine cinstită? Ce-nseamnă pentru tine zece mii de lei? Dacă-
mi faci favoarea asta, le zic la toți de-acolo să te voteze.

DECEBAL Nu-mi trebuie mie voturi de la pariuri sportive! Degeaba insiști... La revedere...

TRAIAN Deci nu vrei să-mi dai?

DECEBAL Nu.

TRAIAN Bine. O să-ți pară rău, ține minte.

DECEBAL Ce-o să-mi faci? O să-mi dai foc la casă?

TRAIAN Nu te bucura degeaba, știu că e asigurată cu mult mai mult decât face.

DECEBAL Atunci? Mă asasinezi?

TRAIAN Știu că ți-ar plăcea reclama, politruc de doi bani care ești...

DECEBAL Ieși afară imediat din casa mea, în paștele mă-tii de sărăntoc ordinar!(Traian
iese.)

(Intră Nina.)

6
 SCENA 4

NINA Ca niște frați adevărați...

DECEBAL (ei) Ce...plăcere...

NINA Da’ ce ai?

DECEBAL M-a enervat puțin bou’ de frate-miu...

NINA Merci, nu iau loc.

DECEBAL (simțindu-se) Scuză-mă... Pot să m-așez lângă tine? Nevastă-mea nu-i acasă.

NINA Știu, doar din camera ei vin... (Decebal se dă la ea.) Nu, te rog, stai cuminte,
avem de vorbit ceva serios.

DECEBAL Apropo de?

NINA Apropo de discursul pe care trebuie să-l ții într-un sfert de oră...

DECEBAL Așa...

NINA Am aflat din surse sigure că ți se pregătește o primire ostilă.

DECEBAL De către?

NINA De către unii și alții care nu văd cu ochi buni intrarea ta în opoziție... Nu știu
cine-a dat sfară-n țară că te-ai înscris doar ca s-ajungi mai repede-n
parlament...

DECEBAL Ăsta-i fosila de socru-miu!...

NINA N-are nicio importanță cine e. S-au aflat și sumele pe care le-ai dat...

DECEBAL Cine-a aflat?

NINA Ei, cine! Adversarii. În frunte cu Marinescu-Talpă.

7
DECEBAL Și cât cer?

NINA Nu știu. Mult, în orice caz...

DECEBAL Poate dacă negociez, mai lasă ceva...

NINA Nu cred.

DECEBAL În cazul ăsta, nu strică să-mi iau niște argumente la mine. (Bani.) Acuma pot să
m-așez lângă tine?...

NINA Mai ai timp?

DECEBAL Pentru tine, oricând... Nina, tu știi cel mai bine cât e de importantă ziua de azi
pentru mine. De aia, înainte de-a pleca, vreau să te-ntreb: cât ai de gând să mă
mai ții așa?

NINA Ți-am spus, până când o să mă decid...

DECEBAL Bine, da’ nu-ți dai seama că are și răbdarea mea o limită?...

NINA Tu știi că eu l-am mai înșelat o dată... Ești singurul care știe...

DECEBAL Așa, și?

NINA Prima oară e mult mai ușor... Când te-ai fript cu ciorbă, sufli și-n iaurt... (Suflă
pe el și se dă la el.) Lapte acru ce ești!...

DECEBAL (vrea s-o sărute) Nina...

NINA Nu, nu, că te murdărești cu ruj. Mă duc să văd ce se mai aude pe la Interne.
Paaa! (Iese cu pupici. După ea, iese și Decebal.)

(Intră Miza, Platon și Manole.)

8
 SCENA 5

MIZA (lui Manole) Cine-i pațachina asta care-a ieșit când intram noi?

PLATON Mamă, nu vorbi așa cu angajații, te rog...

MIZA Tu să taci, că eu te-am făcut pe tine, nu tu pe mine, ai înțeles?... (Lui Manole)

Cine era cucoana, băiețaș?

MANOLE Doamna Nina, prietena doamnei Amélie.

MIZA Aha! Da’ noi știi cine suntem?

MANOLE Nu știu, că-s angajat de curând...

MIZA Eu sunt sora lu’ șefu-tu, doamna general Stamatescu, și dumnealui e băiatul
meu, domnul Platon.

MANOLE Îmi pare bine de cunoștință. Mă duc să-i spun domnului c-ați venit.

MIZA (cu indignare) Poate vrei să dai și mâna cu noi, dacă-ți pare-așa de bine! Da’
doamna nu-i acasă?

MANOLE Nu, e în oraș...

MIZA Hai! Fuga! (Manole iese.)

PLATON Vorbești cu angajații lui nenea Decebal de parc-ar fi subalternii lui tata...

MIZA În primul rând, subalternii lu’ tac-tu nu-s ai lui, ci ai mei, și-n al doilea rând,
nu-mi faci tu mie observații, mucosule...

(Intră Decebal.)

9
 SCENA 6

DECEBAL Ce surpriză neașteptată...

MIZA Nu mă pupa, că fac riduri.

DECEBAL Și tu faci riduri, mă? (Îl pupă pe Platon.) Da’ ce-ați picat așa, din senin?

MIZA Stamatescu mă înșală!

DECEBAL Nu se poate...

MIZA Ba da, și-ți dai seama că imediat ce-am aflat, am luat copilu’ de mână și-am
plecat. (Platon fumează.)

DECEBAL Da? Bun! Bine că nu s-a-ntâmplat nimic grav. Credeam că v-ați îmbolnăvit
careva... Și când vă duceți înapoi?

MIZA Niciodată...

DECEBAL Bun, perfect. Atunci vă mai găsesc când mă-ntorc, să vedem ce-i de făcut...
Acuma scuzați-mă, da’ tre’ să plec... Oricum, ajunge imediat și Amélie... La
revedere! (Iese.)

MIZA Ce stai așa? Pune cățelu’ jos, că obosește... (Platon se așază.) De câte ori ți-am
spus că nu-i frumos să te-așezi când eu stau în picioare... (Platon se ridică.)
Acuma stai, na... (Platon se așază.) Du-te și cheamă pe cineva. (Platon se
ridică și cheamă.) Ai chemat?

PLATON Da. (Se așază.)

MIZA Cheamă-i pe toți. (Platon se ridică și cheamă. Intră Ana și Manole.)

ANA Cu ce pot să v-ajut, doamnă?

10
MIZA Treci și du bagajele astea la noi în cameră. Și tu ia cățeii și plimbă-i puțin prin
grădină, c-au amorțit de la drum. Da’ vezi să nu cumva să-i ții în curent, că te
dau afară. Și tu, după ce duci bagajele, să ne-aduci două cafele.

ANA Nu vă supărați, doamnă, dar nu pot să vă servesc cafea...

MIZA N-aveți?

ANA Ba da, dar eu nu pot să servesc nimic fără să știe doamna Amélie. Sunt
adventistă.

MIZA Da? I-auzi! Și-atuncea de ce nu te-ai călugărit în loc să vii fată-n casă? Ehe, să
vii la mine, că-n două zile te convertesc de nu te vezi! Ia gata, vedeți-vă de
treabă, nu stați la taclale cu musafirii... (Ana și Manole ies.) Casă de civil... Nu
face nimeni instrucție. (Platon fumează.) Câte țigări ai fumat azi?

PLATON Patru.

MIZA Dă-mi pachetu’ să văd. (Îi ia o țigară.) Aveai zece și mai ai...una, două, trei,
patru, cinci... Lipsesc cinci, de ce minți?

PLATON Cinci cu tot cu aia pe care-ai luat-o tu...

MIZA A, da...

PLATON Totdeauna faci așa, nu mă crezi pe cuvânt... Am douăștrei de ani, totuși!...

MIZA Pentru mine n-ai nici un an. Nici nu te-am născut! Ești copilul meu. (Gest
posesiv. Platon dă să zică ceva, dar se abține.)

(Intră Amélie.)

11
 SCENA 7

MIZA Bine-ai venit, drăguța mea... Ce bine-mi pare să te văd... (O pupă.) N-avea
grijă, că nu faci riduri... Ridurile se fac numai când te pupă bărbații...

PLATON Bună ziua, Amélie...

AMÉLIE Da’ ce-i cu voi așa, pe neanunțate?

MIZA Stamatescu mă-nșală!...

AMÉLIE Ei da...

MIZA Întreabă copilul, să-ți spună și el...

PLATON Eu nu știu nimic... Mi-ai spus să plec cu tine, am plecat. Atât.

MIZA Mă înșală!

AMÉLIE De unde știi?

MIZA Îți zic imediat... (lui Platon) Tu du-te și joacă-te prin curte, avem de vorbit
lucruri de oameni mari...

AMÉLIE La douăzeci și trei de ani...

MIZA (lui Platon) N-auzi? (Platon iese.) Îmi cresc copilul cum cred eu de cuviință,
da?... Hai mai bine să-ți zic de tac-su...

AMÉLIE Ia zi...

MIZA Mă-nșală, tu...

AMÉLIE Cu cine?

MIZA Nu știu... L-am prins aseară la petrecere... Și culmea, eu am organizat

petrecerea! Dă-ți și tu seama cât e de jigodie, să mă-nșele la petrecerea mea...

12
AMÉLIE Ai dovezi?

MIZA Am văzut cu ochii mei...

AMÉLIE Cum, de față cu toată lumea?...

MIZA Nu, măi! Azi-dimineață la 4, când ne-am întors acasă...

AMÉLIE Cum, te-a înșelat la voi acasă, cu tine și cu...copilul în casă?

MIZA Nu știu unde m-a-nșelat, da’ știu că l-am prins acasă.

AMÉLIE Adică?

MIZA A adormit înaintea mea. Îți dai seama? Ce dovadă mai clară să vrei...

AMÉLIE Nu-nțeleg...

MIZA Cum nu-nțelegi? E simplu ca bună ziua... Un bărbat care-adoarme înaintea

nevesti-sii după douășpatru de ani de căsnicie în care-a adormit întotdeauna
după ea se cheamă c-a-nceput s-o înșele...

AMÉLIE ...tu vorbești serios?

MIZA Păi nu vezi c-am plecat de-acasă?! La-nceput am crezut că se preface, că

glumește... L-am chemat să mă desfacă la spate... Gicule!... Gicule!... Gicule!...
din ce în ce mai tare. Nimic! Am pus mâna pe el, l-am scuturat... Nimic. Nu-mi
venea să cred... M-am agățat de ultima soluție: l-am înțepat cu o agrafă. Nici n-
a mișcat. Atunci mi-am dat seama...am înțeles totul... Dormea!... Și cum
dormea? Îmbrăcat, așa cum se lungise pe canapea... Înțelegi acuma cât mă
înșelase? Într-o secundă, mi-am strâns câteva lucruri, am sculat copilul și-am
fugit...Și ca să-ți dai seama, în momentul în care eu plecam pentru totdeauna,
nenorocită și cu copilul de mână, el a-nceput să sforăie. O visa pe Fata
Morgana...

AMÉLIE Bine, dragă, da’ oricât de exagerată te știu, nu cred că pot să-ți treacă prin cap
asemenea tâmpenii. E penibil să fugi de-acasă și să-ți părăsești bărbatul pentru

13
 simplul motiv că după o noapte de petrecere, și-a permis s-adoarmă înaintea
ta...

MIZA Un bărbat n-are dreptul s-adoarmă înaintea nevesti-sii decât o singură dată-n
viață: atunci când moare.

AMÉLIE Majoritatea bărbaților nu fac decât să doarmă tot timpul lângă soțiile lor...

MIZA Se poate, da’ femeile care tolerează asemenea bărbați nu sunt femei. Sunt
saltele.

AMÉLIE Și-acuma ce-ai de gând să faci?

MIZA Să bag divorț! De-aia am și venit la voi...

AMÉLIE Niciun tribunal din lume n-o să-ți accepte divorțul pentru un motiv ca ăsta. Știe
de ce-ai plecat?

MIZA I-am lăsat un bilet pe noptieră...

AMÉLIE Ce copil ești, Miza...

(Intră Manole.)

SCENA 8

MANOLE Doamnă, domnul Damian...

AMÉLIE Adu-l... (Manole iese.)

MIZA Ăsta cine-i?

AMÉLIE Soțul unei prietene bune, Nina... (Intră Damian.)

DAMIAN Sărutmâinile, Amélie!

14
AMÉLIE Bună, Bébé... Ea e sora soțului meu... Domnul Bébé Damian... Doamna
general Stamatescu...

MIZA Încântată...

DAMIAN Asemenea. Nina n-a venit încă?

AMÉLIE Nu. Era vorba să vină?...

DAMIAN Am zis să ne-ntâlnim la voi ca să fim de față când se-ntoarce Decebal... Să-l
sărbătorim c-o pălincă din județul lui de baștină.

MIZA Va să zică i-a intrat și ăstuia în cap s-ajungă deputat?

AMÉLIE E-n sânge, ce vrei?

(Intră Platon.)

SCENA 9

MIZA A, domnule Damian... Să ți-l prezint pe băiețelul meu... Platon!... Dă mâna cu

domnul!

DAMIAN Îmi pare foarte bine.

MIZA Îl cheamă Platon...

DAMIAN Un nume splendid...

MIZA Eu i l-am ales... E singurul care i se potrivea atunci...

DAMIAN E indiscret să vă-ntreb de ce?

MIZA Pentru că atunci când l-am făcut, mă iubeam platonic cu tac-su... El era
locotenent și eu – fetiță de școală... Eh, cum trece timpul... Drăguța mea, vrei
să-mi arăți unde-o să stau? Am rămas cum am venit de pe drum... Domnule

15
 Damian, te lăsăm singur o secundă...

DAMIAN Nu face nimic, doamnă, vă rog...

MIZA O să-ți țină Platon de urât... Să vezi ce drăguț e în societate... (Iese cu Amélie.)

SCENA 10

DAMIAN Câți ani ai?

PLATON Depinde. După mama, dacă pic un examen, sunt ditai măgarul de douăzeci și
trei de ani, iar dacă mă uit după o femeie, sunt mucos de cincisprezece ani...

DAMIAN Cred că te iubește foarte mult!

PLATON Așa de mult încât mă tot gândesc cum ar fi să rămân orfan.

DAMIAN Și generalul te iubește tot așa de mult?

PLATON Cu tata sunt prieten.

DAMIAN Și, probabil, aliat...

PLATON Da... Dar alianța noastră contra mamei înseamnă cam cât ar însemna alianța
Letoniei cu Estonia împotriva Rusiei...(Intră Amélie.)

AMÉLIE (lui Platon) Te-așteaptă Miza, are treabă cu tine...

PLATON Probabil ca să-mi dea Omega-3, că se-apropie ora mesei... (Iese.)

AMÉLIE Uite-așa îl terorizează de când s-a născut... Săracu’ de el...

DAMIAN Ar trebui s-o faceți să-nțeleagă că-n felul ăsta îl nenorocește...

AMÉLIE O mamă nu-nțelege niciodată lucrurile astea...

DAMIAN Amélie... Tu crezi că n-avem nimic mai bun de vorbit decât „mama și

16
 copilul”? Nu-ți dai seama că fiecare secundă pe care-o pierdem înseamnă
pentru mine... (Încercare de gest erotic.)

AMÉLIE Nu, nu, nu... Gata... Gata și cu încercările astea. Nu mai suntem singuri în
casă... Trebuie s-avem grijă... Și te rog să termini cu treaba asta, să-mi tot faci
declarații de dragoste imediat ce rămânem singuri... Pot să intre oricând Miza
sau Platon...

DAMIAN Atunci nu rămâne decât o singură variantă.

AMÉLIE Adică?

DAMIAN Să vii tu la mine. Știi foarte bine c-am închiriat o garsonieră care stă de trei
luni goală, cu ușile deschise. (Amélie are o reacție de refuz; au mai vorbit
despre asta și nu-i place subiectul.) Amélie, trebuie să te hotărăști. De șase
luni de zile, de când am vorbit prima oară despre noi, te porți cu mine exact ca
generăleasa Stamatescu cu fiu-su: mă tratezi ca pe-un licean. Trebuie să mă
mulțumesc cu strângeri de mână, cu priviri și conversații despre vreme.
Înțelege și tu că asta nu mai poate dura. Amélie!

AMÉLIE Nu, Bébé, nu forța lucrurile... Lasă timpul să lucreze... Nu uita că și dacă o
femeie e hotărâtă să-și înșele soțul, are nevoie, totuși, de-un pretext...

DAMIAN Aștepți să te-nșele el întâi ca să ai un pretext?

AMÉLIE N-o s-o facă niciodată, mă adoră...

DAMIAN Da’ dacă, totuși, ar face-o?

AMÉLIE Atunci...l-aș înșela imediat...

DAMIAN Bine... Vezi că mi-ai promis...

AMÉLIE Ce?

DAMIAN Că atunci când o să te-nșele...

AMÉLIE Da. Poți să deschizi ușile de la garsoniera ta. (Un claxon.) Ăsta-i generalul... A

17
 venit să-și ia nevasta acasă... Cred că e mai bine să-i lăsăm singuri... (Ies
amândoi.)

(Intră Miza și generalul.)

SCENA 11

GENERALUL Mizo!... Mizulină dragă! Ce-nseamnă asta?!

MIZA Ieși de bunăvoie sau chem poliția!...

GENERALUL De ce, dragă, de ce? Ce-ai cu mine? Ce-am făcut? Unde e băiatul, poate-mi
explică el...

MIZA L-am tăiat bucăți, l-am făcut pachet și l-am expediat în străinătate. (Intră
Platon.)

PLATON Să trăiești, tata... Da’ cu ce-ai venit așa de repede?

GENERALUL Cu autospeciala, tati...că n-aveam niciun tren până după-masă și alte mașini
gratis n-am găsit... Da’ ce e cu voi?

MIZA (lui Platon) Nici o vorbă, te rog. Să te duci imediat în camera ta... Astea nu-s
discuții pentru copii...

GENERALUL Ba are să stea aici și să asculte... În primul rând pentru că nu mai e copil, și-n
al doilea rând pentru că eu n-am nimic de-ascuns...

MIZA Platon, am spus să te duci în camera ta.

GENERALUL Nu mă lăsa singur, tati... (Îl ia pe Platon de umăr.)

MIZA Ia mâna de pe copilul meu!

GENERALUL Ce, eu n-am niciun drept asupra lui?

MIZA N-ai, fiindcă tribunalul o să mi-l dea mie!...

18
GENERALUL Care tribunal?

MIZA Ăla care-o să pronunțe divorțul în favoarea mea...

GENERALUL Ce? Tu vorbești serios? E o neînțelegere...

MIZA Nu mai există nicio neînțelegere, te-am înțepat cu agrafa de patru ori și n-ai
mișcat!

GENERALUL Care agrafă? Care divorț? Ce-ai cu mine? Ce ți-am făcut? De ce-ai fugit de-
acasă? Lămurește-mă și pe mine, că-nnebunesc. Ce-i cu biletul ăsta pe care l-
am găsit pe noptieră? N-am înțeles nimic! Nu înțeleg nimic!...

MIZA Taaaci, vulpoiule...

GENERALUL Te rog să ai grijă cum vorbești în fața copilului. Sunt cuvinte pe care copiii nu
trebuie să le-audă din gura părinților.

MIZA Care copil? E ditai măgarul de douăștrei de ani... Acuma poate să afle tot, să
știe tot, să vadă și el care din noi e mama lui adevărată!

PLATON Uite ce, până stabiliți voi care-i mama mea adevărată, eu mă retrag. (Își
aprinde o țigară.) Nu pot să vă iau în serios și nu-s încă destul de măgar cât să
vă iau la... (Iese.)

MIZA Asta-i educația pe care i-ai făcut-o tu! Să-mi fi zis mie o obrăznicie din asta, îl
plesneam de nu se vedea... Cum semănați la impertinență... Se vede că-i al
tău...

GENERALUL Al meu? Nu vezi că are firea ta? Neamul lui Necșulescu de la prefectură...

MIZA Tu să nu zici nimica de familia mea! Ce, eu ți-am spus vreodată că tac-tu-mare
a fost copil din flori și că la primărie, în loc de tată, i-au pus un semn de-
ntrebare?

GENERALUL Tata-mare a făcut școala militară de la Petroșani.

MIZA Da, a-nvățat carte în mină... Doamne, cum am putut să trăiesc douășpatru de

19
 ani cu unu’ ca tine? Pleacă... Du-te! Să nu te mai văd! Du-te la alea cu care m-
ai înșelat...

GENERALUL Eu te-am înșelat?!

MIZA Stamatescule, nu fi cinic, că fac moarte de om... Tu...tu, ăsta care stai în fața
mea ca o floricică... Nu vezi că ți-e somn și-acuma? Depravatule!

GENERALUL Te-aud, te văd și nu știu ce să-nțeleg... Unul din noi e nebun, asta-i sigur...

MIZA Acuma mă și insulți?! După ce ți-ai bătut joc de mine, de casa mea, de
copilașul ăla nevinovat... Păcat c-a murit mama și n-am pe mâna cui să te dau!
Așa e când rămân bărbații fără soacă! Își fac de cap!

GENERALUL Da’ ce-am făcut, pentru numele lui Dumnezeu? Ce-am făcut?! Cine ți-a spus
că te-am înșelat?

MIZA Tu.

GENERALUL Când?!?!

MIZA Azi-noapte.

GENERALUL Când azi-noapte?!

MIZA Azi-noapte când dormeai...

GENERALUL Am vorbit în somn?

MIZA Mai rău. Ai tăcut!

GENERALUL Și ce-are-a face dormitul cu-nșelatul?

MIZA Asta ai să afli la tribunal...

GENERALUL Miza...draga mea...fetiță dragă... Calmează-te numai puțin, te rog, și-ascultă-

mă... Nu știu dacă ți-a spus cineva ceva...nu știu dac-am vorbit eu în somn...
Un singur lucru știu: că nu te-am înșelat niciodată în viața mea... Cum să te-
nșel când te-ai ținut întotdeauna, zi-noapte, după mine? Unde? Cu cine?

20
 Gândește-te că n-am lipsit o secundă de lângă tine fără să știi unde sunt și ce
fac! Somnambul nu mă știam, să ies noaptea pe geam și să umblu pe acoperiș
după pisici, da’ dacă crezi tu c-am putut s-o fac și pe asta...bine... O să mă duc
la doctor... Da’ nu poți să-mi reproșezi lucruri pe care le-am făcut inconștient.
Și dacă te-am înșelat așa, îți jur că n-a fost decât un reflex... E păcat de viața
noastră s-o stricăm pentru-o prostie... Gândește-te la casă, la copil, la căței...

MIZA De ce-ai adormit azi-noapte înainte mea?

GENERALUL Știu eu? Oi fi fost obosit de la petrecere...

MIZA De ce să fii obosit? Ce, ai prășit? Ai tăiat lemne?

GENERALUL Nu... Da’ am dansat...am băut și șampanie...mă strângeau și cizmele, ale

dracului cizme...

MIZA De câte ori în viața ta ai adormit tu înaintea mea?

GENERALUL Niciodată... Cum era s-adorm când știam că vii tu?

MIZA Și azi-noapte de ce-ai uitat?

GENERALUL Alzheimer. Altfel nu-mi explic. Iartă-mă, Miza, iartă-mă... Vrei să-ți cer iertare
în genunchi? N-am să mai adorm niciodată... Până la sfârșitul vieții am să stau
lângă tine ca-n post... Miza...hai zi că mă iubești.

MIZA Te iubesc, nenorocitule... (printre gesturi „romantice”) Te iubesc și d-aia te

urăsc! Te iubesc la fel ca acum douășpatru de ani...când am venit la tine prima
oară...ții minte? Ce parfumat erai! Vulpoiule!... (Intră Platon.)

PLATON M-am lămurit. Am două mame.

MIZA Pupă-l repede pe tăticu’ și zi-i că-ți pare rău...

PLATON Da’ ce i-am făcut?

MIZA L-ai lăsat singur acasă și-ai fugit cu mine... Să-ți fie rușine!...

21
GENERALUL Și pe mămica...să te ierte pentru obrăznicia de adineauri...

MIZA Mânca-l-ar mama de îngeraș... Cum seamănă cu tine...

(Intră Langada.)

SCENA 12

LANGADA Viu de la discursul lui Decebal... E extraordinar... Amélie! Amélie!

GENERALUL (Mizei) Ce discurs, dragă?

MIZA Iar umblă să se facă deputat și probabil că de data asta a nimerit-o... (Intră
Amélie și Damian.) Amélie... L-am lăsat pe Decebal vorbind... E pur și simplu
extraordinar... Nu știu cine i-o fi scris discursul, dar e extraordinar...

AMÉLIE Hai, tata...

LANGADA Lasă, că suntem între noi... Am venit acasă înainte, să-i pregătim primirea...

DAMIAN A fost primit bine?

LANGADA Aaa!... Aplauze, ovații, fluierături, tot!...

MIZA Și fluierături?

LANGADA Vorba vine... Entuziasm, dom’le... De la primele cuvinte a-nceput să ne

cucerească. Pe mine m-a cucerit cel mai tare... Flori!... Trebuie să-l primim cu
flori...

(Ies cu toții. Intră Amélie cu Manole.)

AMÉLIE Taie trandafiri din grădină și pune-i în vaze.

MANOLE Am înțeles. (Ies amândoi prin părți diferite.)

22
 (Intră Miza, generalul, Damian, Platon, Langada și Ana, fiecare cu câte un element din care
formează în scenă o masă lungă, simplă, după care ies. Intră Manole și aranjează florile pe
masă într-un stil...aparte. La final, le privește ca un specialist, aplică un ultim retuș și iese. Intră
Miza și generalul, din părți diferite.)

SCENA 13

MIZA Unde e copilul?

GENERALUL În pivniță, ajută cu vinul...

MIZA Vai! Stă de-atâta timp în aerul ăla-nchis! (Intră Amélie.)

AMÉLIE Uitați-vă-n ce hal a aranjat florile... (Le rearanjează. Intră Damian.)

DAMIAN Sticlele de vin sunt la gheață.

MIZA Da’ băiatu’ unde e?

DAMIAN A rămas la bucătărie să se spele pe mâini...

MIZA Să vezi că se spală cu cine știe ce săpun și se irită. (Iese.)

DAMIAN (lui Amélie) Pot să te-ajut?

AMÉLIE Ia astea și du-le-n partea cealaltă... (Damian încearcă un gest erotic. Amélie se
ferește. Intră Platon, urmat de Miza.)

PLATON (bine dispus) Amélie! Aveți niște vinuri... Mamă, mamă... (Reacție la Miza.)
Ăla negru, mai ales...ce zici, Bébé!...

DAMIAN Ssst, te-aude Rusia!...

PLATON Totuna!... M-a mirosit!... Și pân’la urmă...sunt major...

MIZA (generalului) A băut!... Și dă-ți seama că l-am prins uitându-se după fata-n

23
 casă... Noroc că-i adventistă. (Un claxon. Se adună toți în așteptarea lui
Decebal. Miza îi dă flori lui Platon.) Să i le dai tu.

PLATON Îi spun și-o poezie?... (Intră Decebal rănit, adus de doctor. Se îngrămădesc toți
în jurul lui.)

DOCTORUL Liniștiți-vă... Sunt medic. Nu-i nimic... Nu-i absolut nimic...

GENERALUL Da’ ce s-a-ntâmplat?...

LANGADA E mort?

MIZA L-au împușcat?

DOCTORUL Nu, doamnă! Numai l-au bătut câțiva derbedei... I-au și prins.

MIZA (doctorului) Păi el e obișnuit cu bătaia de mic...

AMÉLIE Vă rog să-mi spuneți adevărul.

DOCTORUL Doamnă, repet: nu e nimic. Câteva zgârieturi și spaima pe care-a tras-o... Atât.

LANGADA Da’ de ce tace? Când tace el, nu-i de bine...

MIZA I-o fi dat la gură.

DOCTORUL A fost lovit prin surprindere și până să-și dea seama de ce i s-a-ntâmplat, a
leșinat, cum se-ntâmplă... O să-și revină în câteva minute. Cu noi a vorbit tot
timpul pe drum. (Amélie îi strecoară niște bani.) Sărutmâinile, doamnă, și stați
liniștită.

DECEBAL (care a ascultat tot) Mulțumesc, doctore.

DOCTORUL La revedere, domnule Necșulescu... Și nicio grijă... (Iese.)

DECEBAL (exagerându-și starea) Dragii mei... Am stropit cu sânge cea mai frumoasă zi
din viața mea...

AMÉLIE Ți-au spart capul?

24
DECEBAL Nu... Mi-au dat la nas...

MIZA Da’ de ce te-au bătut?

DECEBAL Ca să mă reducă la tăcere...să mă facă să renunț... Da’ acuma sunt mai hotărât
ca niciodată! Țineți minte ce vă zic: de azi înainte, opoziția începe să trăiască
cu adevărat...

AMÉLIE Cum, nu te-au bătut ăia din partid?

DECEBAL Da’ de unde?! Acolo m-au primit cu entuziasm, cu frenezie... Guvernul m-a
bătut, cu bătăuși special plătiți pentru asta!

MIZA Da’ ce-are guvernu’ cu tine?

DECEBAL Au simțit că intrarea mea în opoziție – pe față – e-o lovitură gravă pentru ei, și-
atunci au zis să rezolve problema.

MIZA Nu era mai bine pe vremea lu’ tata? Plăteai și te-alegeai! (Intră Manole.)

MANOLE Domnule, a venit un comisar. Vrea să vorbească imediat cu dumneavoastră.

DECEBAL Lăsați-mă singur, vă rog. Să vedem ce vrea. (Iese Manole.)

LANGADA O anchetă, ceva...

AMÉLIE Să nu obosești prea tare...

DECEBAL (își „revine”) Un om ca mine nu obosește niciodată...

MIZA (apropo de general) Vezi? Și bătut, și tot nu obosește! (Lui Amélie) Fericire pe
capul tău... Hai, Platon... (Iese cu Platon.)

DAMIAN Nu vrei să rămân eu cu tine?

DECEBAL Nu... Mulțumesc... Duceți-vă, vin și eu imediat. (Ies toți în afară de Decebal.)

(Intră comisarul.)

25
 SCENA 14

COMISARUL Vă salut.

DECEBAL Ce este?

COMISARUL Am venit la dumneavoastră pentru a vă aduce la cunoștință că cei doi indivizi

care au săvârșit atentatul asupra dumneavoastră, cu toate presiunile pe care le-
am făcut asupra corpurilor lor, refuză să facă vreo declarație, declarându-ne că
nu vor să declare adevărul decât în fața dumneavoastră singur. Drept care,
știind că vă găsiți în situație imóbilă în pat, i-am adus aici, rugându-vă să
binevoiți a dispune...

DECEBAL Să vină. (Comisarul iese.)

(Intră Fane și Pișlică, legați cu cătușe unul de celălalt, spate în spate.)

SCENA 15

DECEBAL Carevasăzică voi sunteți criminalii...

PIȘLICĂ Noi suntem, să trăiți...

DECEBAL Și ce-ați avut cu mine? Ce v-am făcut eu vouă?

PIȘLICĂ Noi n-avem nimic cu dumneavoastră... A fost o eroare, așa, din greșeală...

FANE Noi am avut ordin să batem pe altu’ și-am greșit adresa... Ne-a păcălit un
șmecher...

DECEBAL De la cine-ați avut ordin?

PIȘLICĂ De la oamenii noștri. (Lui Fane.) Dă-te, frate-miu, mai încolo, că n-am loc...

26
 Ce te bagi așa în sufletu’ meu?

FANE Ce să fac dacă ne-au făcut siamezi?...

DECEBAL Și pe cine-ați vrut să bateți în locul meu?

PIȘLICĂ Păi...pe ăsta...pe...pe domnu’ Marinescu-Talpă.

FANE Și noi, cum nu-l știm, l-am rugat pe-un șmecher să ni-l arate la față...

DECEBAL Așa...

FANE Și șmecheru’ ne-a luat că ce-avem cu domnu’ Marinescu, și după ce i-am spus,
ne-a luat la un rând de coniace și ne-a spus că și el vrea să-l bată, fără nicio
pretenție la bani.

DECEBAL Și?

PIȘLICĂ Și-așa... Când a fost să fie, ne-a arătat pe dumneavoastră, așa că noi ne-am
făcut datoria față de dumneavoastră din greșeală, care nici n-am avut nimic cu
persoana dumneavoastră.

FANE Și de aia am spus la poliție că degeaba ne bate, că noi nu vrem să spunem

adevărul decât în fața dumneavoastră, ca să știți că noi n-avem nicio pretenție
de la dumneavoastră.

PIȘLICĂ S-a greșit...s-a greșit...

FANE Greșeala e de la Dumnezeu... Dacă-l băteam pe ăla care trebuia, da...atunci

eram vinovați... Dar așa...de ce să ne bată pe noi pentru o greșeală?

DECEBAL Îl cunoașteți pe individul care v-a indus în eroare? (Intră Traian.)

FANE Uite-l!... El e!... La fix a venit... Să trăiești, Nae!

DECEBAL Cine e dânsul?

PIȘLICĂ Ăsta-i șmecheru’ cu coniacele! Da’ e băiat bun, săracu’, uite, a venit să se
predea de bunăvoie, ca complice...

27
DECEBAL Omul ăsta m-a arătat pe mine în locul lui Marinescu? Uitați-vă bine la el...

FANE Păi ce, suntem chiori? Spune, șefule, singur, că nu crede...

DECEBAL (lui Traian) Îi cunoști pe oamenii ăștia?

TRAIAN De unde să-i cunosc, nu i-am văzut în viața mea... Da’ ce vor?

FANE Ce vrem? Să spui adevăru’, asta vrem! Adică pe noi de ce să ne bată la poliție
și pe tine nu?

PIȘLICĂ N-am lucrat toți? Acu’ să-mpărțim câștigu’.

FANE (lui Pișlică) Taci, mă, că el a zis că n-are nicio pretenție la parte...

TRAIAN (lui Decebal) Probabil că mă confundă cu cineva...

FANE Cine te confundă, mă? Noi?

PIȘLICĂ Să sufle! (lui Decebal) Poftiți dumneavoastră să vă suflăm din gură toți, să
vedeți că mirosim la fel, a coniac, că doar dintr-o sticlă am băut toți...

FANE (lui Pișlică) Bravo, mă! Să sufle dacă-i șmecher... (Fane și Pișlică îi suflă lui
Decebal.)

DECEBAL (lui Traian) Acuma suflă și tu.

TRAIAN Nu mă pretez la...

DECEBAL Suflă! N-ai să ieși de-aici până nu sufli.

FANE Să sufle!

PIȘLICĂ Noi de ce-am suflat?!

DECEBAL Suflă, n-auzi? (Traian vrea să fugă, dar se împiedică de comisar.) Arestează-l
și p-ăsta. E complice. (Comisarul îl reține pe Traian.)

TRAIAN Îmi pare rău că nu ți-am dat mai tare... Da’ las’ că ne mai întâlnim noi, domnu’
deputat Necșulescu...

28
FANE (lui Traian) Cu noi ți-ai găsit, șefule, să te șmecherești?

PIȘLICĂ Prost ai fost că n-ai suflat, c-ai băut țuică după și ți s-a luat mirosu’ de coniac...
(Comisarul îi dă afară pe Fane, Pișlică și Traian.)

COMISARUL Au făcut declarații complete, nu?

DECEBAL Le trimit direct la Interne...

COMISARUL Și cu al treilea ce facem? Pare mai răsărit și mi se pare că vă cunoștea.

DECEBAL Da, e un fost angajat de-al meu... L-am dat afară din cauza beției.

COMISARUL Atunci aplic și pe el constituția?

DECEBAL Până la ultimul paragraf.

COMISARUL Am înțeles. Vă salut. (Iese.)

(Intră Nina, fără să o vadă Decebal, se apropie de el și îi acoperă ochii cu mâna. Decebal îi
pipăie mâna.)

SCENA 16

DECEBAL Socru-miu!

NINA Merci!...

DECEBAL Nina! La tine mă gândeam...

NINA Ssst! Să nu ne-audă cineva. Eram la ușă și-am auzit tot. Imediat trebuie să
vorbești la poliție să le dea drumu’, și bătăușilor, și lui Traian.

DECEBAL Nici în ruptul capului...

NINA Taci și-ascultă! Vin de la Interne. Bătaia ta a făcut senzație. Susținătorii tăi au

29
 protestat prin tot orașul, tot Bucureștiul fierbe. Mâine o s-apară știrea peste tot.
În momentul ăsta, ești cel mai important om din Capitală, așa c-ar fi cazul să
speculezi norocul ăsta care ți-a venit de nicăieri...

DECEBAL Și ce să fac?

NINA Demisionezi imediat din opoziție și treci cu guvernul.

DECEBAL Poftim?!

NINA Ministrul de interne n-așteaptă decât un cuvânt. Gândește-te: în opoziție nu ești

sigur de alegere. Dacă treci cu guvernul, ți se garantează un loc de deputat, cap
de listă într-un oraș de provincie, într-o lună ești în parlament...

DECEBAL Nu-nțeleg ce interes ar avea guvernul să...

NINA Da’ e cât se poate de simplu! Guvernul garantează alegeri libere; dacă de la
primul miting opozanții au început să fie bătuți, situația lui e compromisă.
Fiind în opoziție, bătaia ta se speculează, se exagerează, se face atmosferă...
Dacă ești cu guvernul, bătaia ta nu mai are nicio importanță, e un fapt divers...

DECEBAL Nu, nu, nu... În orice caz, nu pot să dau un răspuns imediat... Trebuie să mă
gândesc, să văd ce-mi spune conștiința...

NINA Lasă prostiile. Dacă mai trec fie și câteva ore, o să se afle c-ai fost bătut din
greșeală, că n-ai nici măcar meritul ăsta de martir politic, și-atunci o să devii
penibil. De aia ți-am spus că trebuie să vorbești la poliție imediat. Le dai
drumu’ ca să tacă. Hotărăște-te.

DECEBAL Bine, dar...

NINA Nu te juca cu norocu’ ăsta, că nu-ți vine de două ori în viață! Ai trecut prin
atâtea partide, ce ți-e încă unu’?

DECEBAL Da, da’ vezi că ăsta e ultimu’...

NINA Parcă nu poți să intri în alea-n care-ai mai fost... Decebal, ai încredere-n mine.

30
DECEBAL Nina...

NINA (îl sărută) La mai mare, domnule deputat.

DECEBAL M-ai murdărit de ruj.

NINA Mă duc să duc răspunsul ministrului. Nu uita să vorbești la poliție... (Iese.)

(Intră Miza)

ULTIMA SCENĂ

MIZA Se poate?

DECEBAL Da, da...

MIZA Ți-am pregătit o surpriză... (Îi cheamă pe ceilalți. Intră Langada, Damian,
Platon și generalul) Acuma toată lumea-nchide ochii până zic eu „și!”. (Toți
închid ochii în afară de Miza. Către general) Vezi să n-adormi iar! Unu...
(Intră Amélie într-o rochie și se pune în fața lui Decebal.)Doi... Trei...Și!

LANGADA Eh? Ce zici?

DECEBAL Ce-i asta?

AMÉLIE Rochia pentru diseară. Am zis că dacă tot ai intrat în opoziție...

DECEBAL Dă-o la vopsit...

AMÉLIE De ce?

DECEBAL Pentru că adineauri am trecut dela opoziție la guvern... (Pauză. Reacții.)

LANGADA ...aia e!

31
(Decebal iese. Ceilalți strâng masa și ies. Platon rămâne / iese și intră înapoi pregătit pentru
actul II. Mitzi intră. Reacție la Platon.)

32
 ACTUL II

SCENA 1

Platon, Mitzi, alegătorul 1

PLATON Ai terminat?

ALEG. 1 Da...

PLATON În regulă?

ALEG. 1 În regulă.

PLATON Semnează și pune data. Așa, bun. Jumătatea? (Alegătorul 1 îi dă o jumătate de

bancnotă.)

ALEG. 1 E bună, m-am uitat eu când mi-a dat-o domnu’ deputat, înainte să votez...

PLATON (lui Mitzi) Numărul 11544, seria 734.

MITZI (caută jumătatea, o găsește, lipește cele două jumătăți și dă bancnota întreagă
alegătorului 1) Poftiți.

ALEG. 1 În regulă, să trăiți... (Iese.)

PLATON (sună) Următorul. (Pupici cu Mitzi. Intră alegătorul 2.)

ALEG. 2 Să trăiască domn’ deputat cu toată familia...

PLATON Nu sunt domn’ deputat, sunt secretarul lui domn’ deputat. Tu nici nu știi pe
cine-ai votat?

ALEG. 2 Ce să știu, dom’le, că eu, al dracu’, am votat cu ochii-nchiși.

PLATON Numele.

33
ALEG. 2 Căldărușe Vasile, să trăiți.

MITZI Căldărușe Vasile, este.

PLATON Știi să scrii și să citești?

ALEG. 2 Eu știu, da’ al dracu’, de când nu mai mă duc la școală, am uitat...

PLATON Bine... Ai să semnezi cu „x”, cu două linii așa, ce-ți citesc eu acum și pe urmă
primești banii... „Subsemnatul... (scrie) Căldărușe Vasile declar că am votat
lista numărul 1 având în frunte pe domnul Decebal Necșulescu nesilit de
nimeni, conform conștiinței mele și fără a obține din aceasta vreun folos de
orice fel.”. În regulă?

ALEG. 2 În regulă!

PLATON Semnează și pune data. (Pauză.) Fă un „x” aici... Jumătatea?

ALEG. 2 Acasă cu copiii...

PLATON Jumătatea de bancnotă, banii... (Reacție a alegătorului 2, care îi dă apoi

jumătatea de bancnotă.) Numărul 1781, seria 0415.

MITZI (ca mai înainte) Poftiți.

ALEG. 2 Sărumâna și să trăiți. Când mai aveți nevoie, aici îs. Bani să fie, că voturi, al
dracu’, e pe toate cărările... (Iese.)

(Pupici Mitzi-Platon. Intră Decebal.)

SCENA 2

DECEBAL Mai e cineva?

PLATON Nimeni, gata pe azi.

34
DECEBAL (lui Mitzi) Am ceva? (Mitzi îi dă niște acte. Decebal se uită fugitiv peste ele,
apoi își scoate telefonul și citește preocupat ceva pe el.)

MITZI Mai aveți nevoie de mine? Aș avea niște treabă și...

DECEBAL Da, da, du-te liniștită.

PLATON M-aș duce și eu... M-a rugat mama să merg cu ea pân’ la croitorie, să dăm
comandă de paltoane pentru căței...

DECEBAL Cum să nu, du-te. Ne vedem la Cameră.

MITZI Bună ziua.

PLATON La revedere!

DECEBAL La revedere...

(Decebal citește în continuare pe telefon. Pupici Mitzi-Platon înainte să iasă. Intră Damian.)

SCENA 3

DAMIAN Iartă-mă că te deranjez...

DECEBAL Nu-i niciun deranj...

DAMIAN Văd că citești ceva...

DECEBAL (pune telefonul deoparte) Nimic important. S-a-ntâmplat ceva?

DAMIAN Da! Ceva foarte important pentru tine.

DECEBAL Ia zi.

DAMIAN Vreau să știi de la-nceput că eu n-am niciun interes în treaba asta. Eu doar
transmit un mesaj...

35
DECEBAL Să știi că-n afaceri din astea nu mă bag. Încă nu e momentul. Când o să fiu
ministru, da, atunci mai stăm de vorbă, da’...

DAMIAN Stai puțin, frate...

DECEBAL Dacă-i vorba de mânării din astea de care-nvârtesc parlamentarii, nu mă bag.

Nu-s eu omul care să mă risc pentru doi lei acuma când pot să fac cinci lei mai
târziu...

DAMIAN Da’ nu-i vorba de niciun fel de afacere. Eu doar îți aduc un mesaj de la cineva.

DECEBAL De la cine?

DAMIAN N-o cunoști.

DECEBAL Și ce vrea de la mine?

DAMIAN Ce poate să vrea o femeie-ndrăgostită?...

DECEBAL Îndrăgostită?! Ce tot vorbești, mă?!

DAMIAN Îndrăgostită, da! Și-ncă cum... E-n limbă după tine!

DECEBAL Du-te, mă... Ia zi, cine-i? Nu că m-ar interesa, da’ m-ai făcut curios.

DAMIAN I-am promis că nu-i dau numele. Vrea s-o cunoști personal mâine seară la
douășpe, când te-așteaptă la ea, în strada Florilor, numărul 8.

DECEBAL Hm!... Și de unde mă cunoaște?

DAMIAN De la parlament. Te-a văzut prima dată acu’ 3 luni, când ai avut primul discurs,
și de-atunci tot vine la ședințe ca să te vadă și mai ales ca să te-audă. Te-ai
ajuns, șefule, cucerești femeile cu discursuri...

DECEBAL Ia stai, stai așa... Zici că mă cunoaște de trei luni?

DAMIAN Cam așa ceva...

DECEBAL Asta ar fi...

36
DAMIAN Ce?

DECEBAL Ea e, n-are cum altcumva!

DAMIAN Cine, frate?

DECEBAL Nu știu... N-o cunosc... Tot ce pot să-ți spun e că femeia asta a scos din mine
ceva ce nici nu credeam că există... Mesajele ei...

DAMIAN Cum, ți-a scris și mesaje?!

DECEBAL De trei luni, în fiecare săptămână primesc câte-un mesaj de la ea... Le-aștept
cum așteaptă copiii Crăciunu’... Adineauri, când ai venit, asta citeam, mesajul
ei de azi. Fii atent... (Ia telefonul și-i trimite lui Damian un mesaj.) Să vezi și tu
cum poate să mă ia!

DAMIAN (după ce a citit mesajul de la Decebal) Bine, da’...

DECEBAL Mă, Damiane, nu puteai să-mi dai o veste mai bună... Tu nu știi ce-nseamnă
femeia asta pentru mine! Câte femei am avut – și-am avut... –, niciuna nu m-a
dat peste cap cum m-a dat asta.

DAMIAN Da’ văd că ești amorezat bine.

DECEBAL Vai de capu’ meu, mă! Și câte n-am făcut pân-acuma ca să aflu cine e...

DAMIAN Dac-ai ști ce minune de femeie...

DECEBAL Da’ tu de unde-o cunoști?

DAMIAN Ne știm de mult, din copilărie... Umblam mult împreună până să se mărite.

DECEBAL A, e măritată!... Acu-nțeleg de ce face pe misterioasa de-atâta timp. Și zi, mă,

zici că e frumoasă?

DAMIAN Ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap!

DECEBAL Și-acolo, în strada Florilor, cine stă?

37
DAMIAN Nimeni. E-o garsonieră de-a mea. I-am pus-o, adică „v-am pus-o” la dispoziție.

DECEBAL Ești un dulce. Da’ ce faci cu garsoniera aia?

DAMIAN Am închiriat-o ca să mă uit la pereți. S-au scorojit pereții de cât m-am uitat la
ei...

DECEBAL Carevasăzică...și tu?

DAMIAN Da, mă, și eu. Cu diferența că eu n-am norocu’ tău. Femeia pe care-o iubesc eu
nici nu-mi scrie, nici n-are de gând să vină pe la mine. De șase luni mă tot
amână-n fiecare zi.

DECEBAL Și n-ai întrebat-o până când are de gând să te tot amâne?

DAMIAN Ba da. Până-n ziua-n care-o s-o-nșele bărbatu-su.

DECEBAL A, și-a ta e măritată?

DAMIAN Cu un dobitoc!

DECEBAL Numai dobitocii au noroc de femei de-astea... Tre’ să fug la ședință la bancă.
Mai stai?

DAMIAN Mai stau, am vorbit cu Nina să vină să mă ia.

DECEBAL Eu mă-ntorc în juma’ de oră. Pe mâine seară cum rămâne?

DAMIAN La unșpe jumate iei o mașină și te duci direct. Intri ca la tine-acasă, uite și
cheia.

DECEBAL Dac-ai ști cum sunt, Damiane!... Îmi pare rău că nu poți să fii și tu la fel.

DAMIAN Ce să fac, îmi vine să mă dau cu capu’ de pereți...

DECEBAL Mai ai și tu răbdare. Cine știe, poate-și înșală dobitocu’ nevasta, și-atunci...

DAMIAN Oho, atunci...

DECEBAL O să trebuiască să-mi iau și eu o garsonieră, să fim chit... Pa! (Iese.)

38
 SCENA 4

DAMIAN Amélie! Amélie, vino repede! (Intră Amélie.) Bucură-te, că am o veste mare
pentru tine...

AMÉLIE Ce s-a-ntâmplat?

DAMIAN Bărbatu-tu te-nșală. Ce zici?

AMÉLIE Nu se poate.

DAMIAN Ba da. N-ai spus tu că n-aștepți decât un pretext? Uite și pretextu’. Ascultă-mă,
să-ți explic...

AMÉLIE N-am nevoie de nicio explicație, vreau dovezi. Dovezi palpabile.

DAMIAN Dovezi palpabile o să ai mâine seară la douășpe în strada Florilor, numărul 8.

Acolo o să-l găsești pe bărbatu-tu cu o femeie.

AMÉLIE Nu se poate...

DAMIAN Să știi că era decis de mult să te-nșele. Aștepta și el doar un pretext și eu n-am
făcut altceva decât să i-l dau.

AMÉLIE Ce-ai făcut?...

DAMIAN Nimic altceva decât că i-am transmis un mesaj din partea unei doamne care-l
invită mâine seară la douășpe la o dezbatere în doi...

AMÉLIE Și cine-i doamna asta?

DAMIAN N-are nicio importanță cine e. Nu te gândi că e cine știe ce femeie. E una din
alea care din asta trăiește.

AMÉLIE Am înțeles. Și tu ai plătit-o, ai închiriat-o ca pe-o mașină ca să-l amăgești pe

bărbatu-miu. Asta numești tu dovadă că mă-nșală?

39
DAMIAN Da’ nu-nțelegi că tocmai asta e? Cu cât e mai puțin importantă femeia, cu-atât
e mai mare dovada că te-nșală! Un om care e-n stare să calce strâmb la primu’
semn de la o femeie pe care nici măcar n-o cunoaște e clar că nu dă doi bani pe
căsnicie și că n-așteaptă decât o ocazie. Nu asta voiai să-ți demonstrez?

AMÉLIE Nu mi-ai demonstrat absolut nimic. Asta nu-i înșelat. E-un cuvânt prea mare
și-o greșeală prea mică.

DAMIAN Da? Atunci află că femeia asta nu e pentru bărbatu-tu vreo neatenție pe care s-
o treci cu vederea în virtutea principiilor tale conjugale. De trei luni de zile,
domnu’ Decebal schimbă mesaje amoroase cu o admiratoare necunoscută...

AMÉLIE Și tu de unde știi?

DAMIAN De unde știu? Poftim! (Își scoate telefonul și-i arată lui Amélie mesajul de la
Decebal.) Primit azi. Adineauri.

AMÉLIE (după ce a citit mesajul relaxată) Și ce-i cu asta?

DAMIAN Cum ce-i cu asta?!

AMÉLIE Îi scrie o femeie și-i scrie foarte frumos, chiar. Unde vezi tu dovada că mă-
nșală?

DAMIAN Dovada e că nu știu ce-i în capu’ lu’ Decebal, da’ e convins că mâine seară la
douășpe, în strada Florilor, numărul 8, în loc de femeia pe care-am plătit-o eu,
îl așteaptă Zâna Zânelor, gata să-i cadă la picioare.

AMÉLIE Asta n-o să se-ntâmple niciodată.

DAMIAN Da’ ce importanță are cine e femeia? Adulteru-i adulter. Și din moment ce te-
nșală, e simplu: ai câștigat.

AMÉLIE Eu am câștigat?

DAMIAN Bineînțeles! Ai pretextul care-ți trebuia ca să te decizi. Și mi se pare că-i un

moment bun să-ți reamintesc că de șase luni de zile, eu...

40
AMÉLIE (îl întrerupe) Bine. Dacă-l prind mâine seară, poți să stai liniștit.

DAMIAN Deci te duci?

AMÉLIE Altfel de unde-o să știu dacă mi-ai spus adevăru’? (Reacție Damian. Amélie îl
întrerupe.) Mai zi-mi o dată adresa exactă. Strada Florilor, parcă?

DAMIAN Numărul 8.

AMÉLIE Și ora?

DAMIAN Decebal o să fie-acolo de la unșpe jumate. Ea vine la douășpe.

AMÉLIE Bun. O să am grijă s-ajung la timp.

DAMIAN Sper că n-ai de gând să faci scandal.

AMÉLIE Sper că n-ai pretenția să mă-nveți ce să fac de-acu’ncolo. Tu ți-ai terminat

treaba. Acuma te rog să mă lași singură, am nevoie să fiu singură...

DAMIAN Înțeleg, înțeleg, Amélie... Atunci mâine seară...

AMÉLIE La revedere. (Iese.)

(După ce iese Amélie, intră Nina.)

SCENA 5

NINA Ce frumos! Numai în casele altora ce ne mai întâlnim și noi. Credeam că ești în
oraș.

DAMIAN Am trecut cinci minute să vorbesc cu Decebal.

NINA Cred că n-ai adus vorba de afacerea cu textilele...

DAMIAN Tu nu știi că nu m-amestec niciodată în treburile mele personale? Doar le știu

în mâini bune... (Gest.)

41
NINA Dac-ai ști câte fac ca să ne fie bine... Câte planuri, câte combinații... Câte
sacrificii numai ca să te văd odată și-odată cineva, un om cu situație, cu nume,
cu bani... Nu există ministru, fost, viitor sau actual, nu există om politic care să
nu mă cunoască... Am oamenii mei în toate ministerele și-n toate autoritățile...
Și să nu crezi că mi-a fost ușor tot timpu’! Gândește-te că singurul lucru care
m-ajută să intru peste tot e frumusețea... Eu trebuia să fiu bărbat.

DAMIAN Degeaba. Ai fi ajuns cel mult ca mine: bărbatul unei femei frumoase cu pile
prin ministere.

NINA Am obosit, Bébé!...

DAMIAN Dacă iese treaba cu textilele, după ce ne luăm comisionu’, iei primu’ avion și
pleci să te-odihnești o lună în străinătate.

NINA Am impresia că Decebal o să se lase greu.

DAMIAN Tu l-ai adus unde e acuma... Nu poate să-ți refuze nimic.

NINA Știu, numai că între Decebal de dinainte și ăsta de-acum e o diferență: nu

numai că n-a făcut nicio mânărie, da’ și-a creat o popularitate uriașă tocmai
prin integritatea asta tâmpită.

DAMIAN Până la urmă, dacă vine cu pretenții, îi dăm și lui ceva.

NINA Dacă pui problema așa, n-ajungi nicăieri. Când ai de-a face c-un hoț, nu-i bine
să-i oferi nimic. Tre’ să-l lași să creadă că fură el, altfel face pe cinstitu’ și se
dă jignit.

DAMIAN Ai vorbit ca la carte!

NINA Cartea asta n-ai mai răsfoit-o de ceva timp. (Damian, ofensat, vrea să spună
ceva, dar Nina îl întrerupe.) Taci, afemeiatule! (Îl sărută.) Mă! Uită-te bine la
mine. În ziua-n care-ai să mă-nșeli, am să rămân văduvă, m-ai înțeles?
Văduvă! Vă-du-vă!... (Îl sărută.)

(Intră Langada.)

42
 SCENA 6

LANGADA Da’ știu că vă pupați! Parc-ați avea ventuze-n loc de gură.

DAMIAN Ce să-i faci, nene, am avut o discuție...

NINA Și ca la orice discuție, te mai ia gura pe dinainte, sigur înțelegi ce vreau să

spun...

LANGADA Mie, de la o vreme, gura nu-mi mai folosește decât la mâncat... (Intră Miza și
generalul.) Ia uite-l și pe general cu tot cu statu’ major după el.

MIZA Vezi că una-două îți declar război.

LANGADA Eu sunt pentru dezarmare. (Se salută toți în diverse feluri.)

MIZA Da’ copilu’ unde e?

LANGADA Tre’ să fie cu unchiu-su, la datorie.

MIZA Mânca-l-ar mama să-l mănânce, cât muncește! Și Decebal ăsta, mi-l aleargă de
parc-ar fi curier, nu secretar de deputat. (Generalului.) Gicule, vezi, mamă, să-i
luăm calciu și vitamine. (Intră Amélie.)

AMÉLIE Ce de lume, ce de lume!... Și mie nu mi-a zis nimeni nimic! Stăm aici sau
mergem dincolo?

MIZA Unde-o fi, dragă, că tot cafeluță bem.

DAMIAN (reacție la Amélie) Eu trebuie să plec...

LANGADA Încotro?

DAMIAN Spre Arcul de Triumf.

LANGADA Perfect, mă lași și pe mine-n drum. Iei mașina, nu?

43
DAMIAN Cum să nu, cum să nu... (Către ceilalți.) Sărutmâinile, la revedere! (Iese cu
Langada, care salută și el.)

SCENA 7

MIZA (generalului) Tu de ce nu te-ai dus cu ei în oraș?

GENERALUL Păi n-am știut, dragă, că-ți face plăcere, că mă duceam. Da’pot să-i ajung.

MIZA Las-acuma. Dacă n-ai vrut să te duci de la-nceput... Dup-aia să nu spui că nu te

las eu.

GENERALUL Îi ajung imediat.

MIZA Lasă, mai stai și cu noi, că nu mori. (Către Amélie și Nina.) Uite-așa face tot
timpu’. Așa e el: n-am văzut om mai nehotărât de când mă știu.

NINA De când v-ați mutat la București, doamna Stamatescu, parc-ați întinerit cu zece
ani.

MIZA Stamatescu-n schimb parc-a-mbătrânit cu cinșpe. Uită-te la el...

NINA Da’ de unde? Vă țineți foarte bine, dom’le general.

GENERALUL Numai de la dumneavoastră ce mai aud și eu o vorbă bună...

MIZA Ia nu te mai victimiza, somnambulule!

NINA Dormiți mult, domn’ general?

MIZA Nu doarme mult, doarme când nu trebuie. (Lui Amélie.) Da’tu la ce te tot
gândești? Parc-ai sta la poză.

AMÉLIE Mă doare puțin capul.

MIZA Da’ Decebal cu Platon unde-or fi?

44
AMÉLIE La Cameră, probabil.

MIZA Iar aude copilu’ porcării. Da’ de ce te doare capu’, dragă?

NINA Ia o aspirină...

MIZA Ce aspirină? Antinevralgic! Îți ia durerea cu mâna.

GENERALUL Nimic nu-i mai bun ca Nurofen.

AMÉLIE Îmi trece, nu-i...

MIZA (o întrerupe) Poate-ai răcit. Să iei diseară-un Paracetamol și mâine nu mai ai

nimic.

GENERALUL N-are nicio treabă. La răceală, cel mai bun remediu...inhalații cu sare!

MIZA Te-nțeapă-n ureche?

AMÉLIE Parcă.

MIZA Nevralgie, n-am spus eu? Te-a tras vreun curent pe undeva. Fii atentă: ia un
sâmbure de măslină... (Sună telefonul lui Amélie. Amélie se grăbește să
răspundă.)

AMÉLIE Alo! Da. Da, Platon. Nu, Decebal nu-i acasă.

MIZA Adică nu e cu Decebal? Ia dă-mi-l mie. (Ia telefonul de la Amélie și încearcă

să-i imite vocea.) Așa, da. Amélie sunt, da. Ce zici? Îl roagă mama pe Decebal
să-i trimită imediat cinci mii de lei? Adică Miza? Nu poate să iasă din casă că-i
bolnavă?... Treișnouă de grade?! De unde până unde? Și tata e plecat în
provincie? Da’ tu unde ești?... Acasă?... Lângă patu’ mamei?!... Da’ cu cine
vorbești acolo, c-aud o voce de femeie?! Cu mama?... Cu mine, mă, cu
mine?!... (Generalului.) Stamatescule, ține-mă, că mi-e rău. (Generalul preia
telefonul și pe Miza.)

GENERALUL Închide telefonu’ și du-te imediat de te spânzură. Cu cine vorbești?... Cu

generalu’ Stamatescu, măgarule! (Închide telefonul.)

45
MIZA Stamatescule, împușcă-mă. Are pe cineva.

GENERALUL Mizo, stai așa, nu leșina până nu ne lămurim.

NINA Doamna Stamatescu, liniștiți-vă...

AMÉLIE Miza, calmează-te... (Către ceilalți.) Hai s-o ducem dincolo, să se-ntindă puțin.
Manole! (Intră Manole.) Ajută-l pe domnu’ general și duceți-o pe doamnă
dincolo, că i s-a făcut rău.

MIZA Lasă-mă, lasă-mă!... O mănânc! O omor! (Ies toți.)

(Intră Decebal, după care intră și generalul cu un prosop.)

SCENA 8

DECEBAL Ce-i cu fața asta?

GENERALUL I s-a făcut rău Mizei... E sus, la Amélie...

DECEBAL Da’ ce s-a-ntâmplat?

GENERALUL A-nșelat-o fiu-su cu altă femeie... Mă duc să ud prosopu’ ăsta. (Iese. Iese și
Decebal pe unde a venit generalul. Intră Manole.)

MANOLE Grea a dracu’... (Iese. Intră generalul și Decebal, din părți diferite.)

GENERALUL Ce face?

DECEBAL N-are nimic. Las-o să se liniștească puțin și-i trece. Nu mai fi așa speriat, că n-
ai noroc să rămâi văduv.

GENERALUL Nu mi-e frică pentru ea, ci pentru Platon... Mi-e milă de copilu’ ăla, săracu’...
(Iese.)

(Intră Nina.)

46
 SCENA 9

NINA Bine că te-am prins singur, trebuie să-ți spun ceva important.

DECEBAL Te-ascult.

NINA Am fost la ministrul comerțului. Totu-i aranjat. La articolul 57 din legea

importului de textile, propui amendamentul ăsta. (Îi dă o foaie.) L-a scris chiar
ministrul.

DECEBAL (după ce a citit) Bine, da’ asta dă liber la afaceri de zeci de milioane.

NINA Așa, și?

DECEBAL Și ce sunt eu să fac afaceri pentru alții?

NINA Faci pentru mine.

DECEBAL Ce treabă ai tu cu importul de textile?

NINA Cum ce treabă am? Dacă amendamentul trece, se face-o firmă care obține
concesiune pe importul de textile și bărbatu-meu e-administrator... Gândește-te
c-avem amândoi obligații față de el.

DECEBAL Eu n-am nicio obligație față de nimeni.

NINA Având în vedere că de trei luni de zile trăiești cu nevastă-sa, cre’ că ai cel puțin
o obligație morală... Mi se pare c-a-nceput să bănuiască ceva, să știi. Și cre’ că-
nțelegi că un scandal în sensul ăsta nu ți-ar prinde bine.

DECEBAL Dacă tot stă pe lângă noi, și normal c-o să afle la un moment dat.

NINA Tocmai. Tre’ să-i găsim ceva de făcut. Și postul ăsta de administrator i-ar
ocupa tot timpul. Depinde numai de tine.

DECEBAL Bine c-ai adus vorba de treaba asta, că voiam și eu să-ți spun câte ceva. Cred c-
ar trebui s-o mai rărim. Sau poate chiar să nu ne mai vedem deloc un timp.

47
NINA Aha. Deci domnu’ deputat s-a plictisit. Ei bine, nu. Nu ți-ai găsit proasta
pentru-așa ceva. O să fie și mai departe cum a fost și pân-acuma și dacă e să fie
vreun scandal, o să-l suportăm împreună.

DECEBAL „Deputatul Necșulescu și soția lui Bébé Damian, avocat fără procese”...

NINA Vezi că eu te-am adus unde ești acuma.

DECEBAL Crezi că mi-e frică de tine? Nu-mi mai e frică, nici de tine, nici de frate-miu.
N-aveți decât să spuneți c-am fost bătut din greșeală. Așa, și? Am dovedit ce-
am avut de dovedit în parlament.

NINA Unde-ai ajuns fiindc-ai făcut cum ți-am spus eu.

DECEBAL Oamenii m-au votat.

NINA Pentru că le-ai plătit voturile cu jumătăți de bancnote, care-a fost tot ideea
mea!

DECEBAL Mie nu mi-a trebuit decât o ocazie ca s-arăt ce pot. Ce contează dacă ocazia
asta a venit din greșeală? Contează c-am fost pe fază și c-am profitat de ea, și-
acuma sunt cine sunt prin tot ce-am făcut eu! Așa că și tu și toți ceilalți n-aveți
decât să faceți ce vreți, că m-am săturat de amenințările voastre.

NINA Ce prost ești! Tu nu-ți dai seama că ești un nimeni? Că tot ce-ai făcut tu nu-
nseamnă nimic? Dac-ai ajuns unde-ai ajuns, a fost pentru c-așa am vrut eu! Un
singur cuvânt dacă spun, e suficient ca să te-ntorci la ce ești tu de fapt: un
oarecare, un „Escu” bișnițar și oportunist, trecut prin toate partidele și intrat
din greșeală-n parlament! Mă, Escule, nu te juca, că dacă m-apuc să zic la toată
lumea cine ești și de unde vii, nu știu zău cum te mai scoți.

DECEBAL Așa-i. Așa-i cum zici. Suntem mulți: „Ionescu”, „Popescu”, „Vasilescu”,
„Dumitrescu”, „Necșulescu” și-o grămadă de alți „Escu”, ținuți în sărăcie, în
foame și-n mizerie de politicienii unei țări care are de toate. Da’ gata. Acuma
vin și eu să-mi iau partea mea, partea aia la care atâția „Escu” au visat și-au
sperat și-au bălit generație după generație. Nu mă interesează ce-a trebuit să

48
 fac pân-acuma și ce tre’ să fac mai departe! Am în mine o forță care m-ajută să
calc peste tot și peste toate ca s-ajung acolo unde știu că trebuie s-ajung.

NINA Nu-i nicio forță, e inconștiență. Ești un țopârlan. Probabil c-o s-o mai auzi și de
la alții, da’ să știi că n-o să ți-o spună nimeni cu pofta cu care ți-o spun eu
acum: țopârlan. Și dacă te crezi așa de tare, domnule Escu, să știi că până s-
ajungi unde știi tu că trebuie s-ajungi, o să trebuiască să treci peste mine. Bébé
și Amélie o să afle chiar azi tot ce-a fost între noi.

DECEBAL Nu, asta nu.

NINA Ce-o să faci, o să mă lovești? (Pauză.)

DECEBAL Ce vrei, de fapt? Zi pe față.

NINA În dup-amiaza asta propui amendamentul. Articolul 57.

DECEBAL (se uită peste foaie) Are și antet cu „Guvernul României”.

NINA A scris și ministrul pe ce-avea la-ndemână.

DECEBAL Bine, ne-am înțeles. La revedere! (O conduce. Nina râde scurt.) Ce?

NINA Primul semn că ne-am despărțit oficial: te-ai deranjat să mă conduci. (Iese.)

SCENA 10

DECEBAL (la telefon) Bună ziua, deputatul Decebal Necșulescu sunt. Dați-mi-l, vă rog, la
telefon pe prim-ministru, e o urgență. Bună ziua, domnule prim-ministru,
deputatul Decebal Necșulescu sunt, vă salut. Mă scuzați că vă deranjez, dar e
urgent. Trebuie să discut cu dumneavoastră o chestiune de care depinde
situația guvernului în momentul de față. Nu exagerez deloc. Pe scurt, am
dovada că unul dintre membrii guvernului profită de poziția lui ca să-și aducă,
lui și asociaților lui, un număr de beneficii ilegale prin modificarea abuzivă a

49
 legii. Fiind vorba de un ministru, nu văd altă soluție decât demisia lui imediată.
Intenționez să ridic problema în plenul Camerei, cu ocazia discuțiilor asupra
legii pe importul de textile, dar am considerat că e bine să vă anunț înainte. Am
înțeles. Bineînțeles. De-acord, și eu cred că e mai bine așa, la telefon nu știi
niciodată... În zece minute. Perfect, vă mulțumesc. La revedere. (Intră Traian.)

TRAIAN Ți-ai luat iar bătaie de ești așa vesel?

DECEBAL N-am timp de tine.

TRAIAN Ei, da.

DECEBAL Ce vrei?

TRAIAN Bani, ce să vreau? Mai multicei...

DECEBAL Un leu nu-ți mai dau, m-auzi? De trei luni mă tot storci, ajunge.

TRAIAN Da’ nu-mi da, dragă, că nu te-obligă nimeni!... Mă duc frumos la agențiile de
știri să stăm de vorbă despre cum ai ajuns tu în parlament. Ce bine-o să-ți stea
pe prima pagină...

DECEBAL Fă ce vrei, du-te unde vrei. M-am săturat de șantaje, nu mai dau la nimeni
nimic! Ține minte ce-ți zic eu acuma: mâine-o să faceți coadă la ușa mea să
cereți de pomană toți ăștia care mă furați de trei luni de zile, ține minte! (Iese.)

(Intră Amélie.)

SCENA 11

TRAIAN Bună ziua, Amélie. Da’ ce-are domn’ deputat? Mi se pare că iar îl mănâncă la
ceafă după niște palme.

AMÉLIE Da’ ce s-a-ntâmplat?

50
TRAIAN Știu eu? Am venit să-mi dea niște bani și-a-nceput să zbiere la mine din senin.
Eu i-am cerut cu frumosu’.

AMÉLIE Îi ceri tu cu frumosu’, da-i ceri cam des.

TRAIAN S-au scumpit toate, ce să-i faci.

AMÉLIE Apropo, e și Miza pe la noi. Am dus-o la mine să se-ntindă puțin, c-a leșinat
mai înainte.

TRAIAN Iar a divorțat de Stamatescu?

AMÉLIE Nu, l-a surprins pe Platon cu o femeie... Hai și tu s-o vezi, să-i mai spui câte
ceva, poate se mai calmează.

TRAIAN N-am nicio șansă... Da’ povestește-mi și mie cum s-a-ntâmplat... (Iese cu
Amélie. Intră Platon cu Mitzi.)

MITZI E grav?

PLATON Da.

MITZI Nu vrei să fugi?

PLATON O să mă găsească. (Pauză.) O să-i spun tot.

MITZI Pentru mine să nu-ți faci griji. Dacă ți se-ntâmplă ceva, vin după tine. Mi-am
cumpărat mercur din timp, că știam că mai devreme sau mai târziu tot aici o s-
ajungem cu o mamă ca mă-ta. Tragedie în Capitală... Doi îndrăgostiți mor unul
după altul... O mamă își asasinează copilul, iar iubita îl urmează cu mercur...

PLATON Mitzi. Îți pare rău de ce-ai făcut?

MITZI Nu! Să nu zic c-am trăit fără să iubesc...

PLATON Când te gândești că mama ne-a aruncat unul în brațele celuilalt...

MITZI Și ce bine-a fost... Păcat!...

51
PLATON Păcat?! De ce?!

MITZI Pentru c-a fost ultima oară.

PLATON Auzi... Ei sunt... Mitzi, mai bine du-te...

MITZI Hai să fugim...încă avem timp...

PLATON Nu se poate...

MITZI Atunci rămân și eu. Fie ce-o fi. (Intră Miza, Amélie, generalul și Traian.)

MIZA Uite-l! (Îl ia pe Platon.) Mânca-l-ar mama să-l mănânce de băiat dulce și mic.
(Îl pupă.) Cum am putut eu să-l bănuiesc c-ar fi-n stare să-mi facă așa ceva?!

PLATON Mamă!

GENERALUL (Mizei) Nu ți-am spus eu să nu leșini până nu ne lămurim?

MIZA De unde era să știu eu că dumnealui (arată spre Traian) se-apucă să-mi facă
farse?...

TRAIAN Da’ nu ți-am făcut ție, dragă, că te știu cum ești la din astea. Lui Amélie am
vrut să-i fac. Păi nu pe ea am sunat-o? Am vrut și eu să văd, așa, dacă-n caz de
nevoie, aș putea să iau de la ea cinci mii de lei. De unde să știu că tu ești la
Amélie, c-o să-i iei telefonu’ din mână și c-o să se-ajungă la toată nebunia
asta?!

PLATON Cre’ c-am înțeles: ai sunat și te-ai făcut că ești eu și mama te-a crezut?

GENERALUL Acuma ce să zic, și eu am crezut.

AMÉLIE Toți am crezut.

MIZA Dragul mamii, drag! (Îl pupă.) Cum nu mi-am dat eu seama că nu se putea să
fie el...că băiatul meu e cuminte...că nu minte pe mămica lui... Și că el e încă
prea mic să umble după femei...

PLATON Era vorba și de femei? Hai că-i bună.

52
MIZA (lui Traian) Apropo, tu cu cine vorbeai?

TRAIAN Acuma n-o să-mi interzici și mie să umblu după femei... Vorbeam și eu c-o
domnișoară...

MIZA Vezi că e copilul de față! (Generalul cască.) Nu căsca, Stamatescule, că

suntem în public, pentru numele lui Dumnezeu!

GENERALUL Păi numai în public ce mai pot să casc și eu, că-n privat...

MIZA Ia stai, dragă. Câți suntem? (Numără.) Știți că suntem numai bine pentru un
pocăraș?... Jucăm? Pe cinci lei intrarea.

AMÉLIE Dacă vreți voi...

MIZA Hai! Hai în sufragerie, să-i lăsăm și pe copiii ăștia să-și vadă de treabă. (Lui
Platon.) Pupă mămica să intre chinta. (Îl pupă.)

AMÉLIE Da’ vă rog să nu vă certați, Miza, că mă doare capu’...

MIZA (generalului) Eu nu mă cert dacă nu mă provoacă.

GENERALUL Eu nu mă cert nici când mă provoci.

TRAIAN Bun, haidem. (Miza, Amélie și generalul ies.)

PLATON (lui Traian) Nene, m-ai scăpat. Mulțumesc.

MITZI Vă mulțumesc și eu.

TRAIAN Tu? De ce?

PLATON Ea e...domnișoara cu care vorbeai...

TRAIAN I-auzi! Păi să fiți sănătoși, ce să vă zic.

MITZI Sunteți foarte drăguț.

MIZA (din afara scenei) Hai odată, Traiane, c-am dat cărțile!

53
TRAIAN Vin, vin! (Iese.)

(Platon și Mitzi se pupă. Intră Decebal.)

SCENA 12

DECEBAL Pupați-vă, pupați-vă, c-aveți și de ce!... Sunt ministru! Amélie! Amélie, veniți
încoa! (Intră Amélie, Miza, generalul și Traian.) Oameni buni, sunt ministru!

MIZA Ești nebun?

DECEBAL Vin de la prim-ministru... Ministrul comerțului și-a dat demisia și-n locul lui
am fost numit eu. Mâine dimineață depun jurământu’. Șampanie... Vreau
șampanie, să bem șampanie, să facem baie-n șampanie! Manole! (Intră
Manole. Lui Manole.) Sunt ministru, Manole! Șampanie! (Manole iese.)

MIZA Să trăiești, mă, și la mai mare! (Îl pupă.)

GENERALUL Decebal, nici nu știu ce să spun...

MIZA Da’ pupă-l odată și gata, Adormirea Maicii Domnului... (Generalul îl pupă pe
Decebal.)

PLATON Să trăiești, nene!

MIZA (lui Decebal, arătându-l pe Platon) Să-ți trăiască șefu’ de cabinet!

MITZI Să trăiți, domnule ministru!

DECEBAL (lui Traian) Vino, dom’le, și mă pupă, am uitat tot!

TRAIAN Să trăiești, frate-miu!

DECEBAL (lui Amélie) Tu nu-mi spui nimic?

AMÉLIE Ba da, să trăiești...

54
MIZA Da’ ce-i, dragă, cu gravitatea asta? O fi el ministru, da’ nu suntem la minister...

DECEBAL Vă las puțin, mă duc să mă schimb. (Iese.)

MIZA (lui Amélie) Ei, de-acu’ tre’ să te-ocupi serios să vezi ce pui pe tine. Am eu o
croitoreasă... (Intră, din părți diferite, Manole cu șampania și Langada grăbit.)

ULTIMA SCENĂ

LANGADA Știre de ultimă oră... (Ceilalți îl ascultă.) E criză de guvern... (Îngrijorare la

ceilalți.) Am aflat din surse sigure că Decebal o să fie numit ministru. (Reacții.
Intră Decebal.) Să trăiești, domnule ministru!

(Legătură cu actul III – discursul lui Langada. Ceilalți ies pe parcurs.)

55
 ACTUL III

SCENA 1

Langada

LANGADA Doamnelor și domnilor... Ne-am adunat aici în această seară pentru a

sărbători...un eveniment. Un eveniment... (Se uită pe foaie.) Un eveniment
deosebit, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți. (Lasă foaia.) Un eveniment
deosebit... Nu, că știu. Într-adevăr... (Ia foaia.) Un eveniment
deosebit...noi...ceilalți... Într-adevăr... (Intră Traian.)

TRAIAN Ce faci, nene, înveți poezii?

LANGADA Nu, dragă, mă uit peste discursu’ ăla... Îl știam la perfecție, da’ nu știu ce am
că parcă mi s-a șters din cap.

TRAIAN De ce nu citești de pe foaie?

LANGADA Cum să citesc?! Păi eu toată viața mea am... Auzi, da’ tu nu dansezi?...

TRAIAN Dansez, da’ mai pe lângă bufet, așa... Hai să bem un păhărel, poate-ți revine
memoria...

LANGADA Nu beau înainte de discurs nici să-mi dai bani!

TRAIAN Cum știi, eu mă duc să mă mai dreg... (Iese. Intră Platon cu Mitzi.)

PLATON Nene, te caută Amélie, vrea să-ți spună ceva. Vezi că e la ea-n cameră.

LANGADA Ce mai vrea, dom’le, și ea acuma? Se-apropie momentu’ decisiv și eu încă nu

mi-am învățat textu’.

PLATON Eu zic să te duci repede, că părea serioasă treaba. (Langada iese. Platon și

56
 Mitzi se pupă.) Numai așa ce mai putem să rămânem și noi singuri, că
Tutankamon ăsta bântuie pe-aici de-o oră... (Intră Amélie.) Amélie, te caută
nea Iorgu, vrea să-ți zică ceva important...

AMÉLIE Ce mai vrea iar, când am atâta treabă?... (Iese.)

PLATON (după ea) Du-te, că sigur vă-ntâlniți...

MITZI Ești nebun, expediezi pe toată lumea!

PLATON Păi dacă nu mă interesezi decât tu!... Ia că se-ntoarce faraonu’, hai de-aici! (Ies
amândoi. Intră Langada și Decebal din părți diferite.)

LANGADA N-ai văzut-o pe Amélie?

DECEBAL Și eu o caut... (Intră generalul.)

GENERALUL Vă caută Amélie.

DECEBAL Unde-i? Gicule, fii drăguț și zi-i tu să vin-aici.

GENERALUL Cum să nu, dragă... (Iese. Intră Miza.)

MIZA Nu l-ați văzut pe Stamatescu? De-un sfert de oră-l caut peste tot. Mi-e c-a
adormit pe undeva și mă face de râs.

DECEBAL Uite-acuma s-a dus după Amélie.

MIZA Bun. Dacă umblă pe picioare, nu-i problemă. Apropo, Decebal. Fâța aia cu
care dansează Platon al meu nu-i secretara ta?

DECEBAL Ba da.

MIZA Și ce caut-aici, cine-a invitat-o?!

DECEBAL Eu am invitat-o. E-o fată foarte la locu’ ei.

MIZA Mie mi se pare că nu-și vede lungu’ nasului. N-ai văzut că tot timpu’ se ține
după copil? Dacă-mi bag o dată mâna-n capu’ ei, îi fac cuib de rândunele.

57
 (Intră Amélie.)

AMÉLIE Ce-i, tata, ce treabă ai cu mine?

LANGADA Eu n-am nicio treabă, tu m-ai chemat. (Intră generalul.)

GENERALUL (despre Amélie) Uite-o, dom’le! Și voi o căutați peste tot.

LANGADA Dac-aveți nevoie de mine, mă găsiți în pod, că aici n-am liniște pe nicăieri.
(Iese.)

MIZA Stamatescule, hai să dansăm.

GENERALUL Stai, că de-abia am mâncat... Mai târziu, cu plăcere.

MIZA Ai să dansezi când îmi vine mine, nu când poți tu... Hai! Să nu zic de două ori.
(Iese cu generalul.)

SCENA 2

AMÉLIE Da’ ce-o fi cu Nina și cu Damian de n-au venit pân-acuma?

DECEBAL Or fi având treabă.

AMÉLIE Da’ tocmai în seara asta să lipsească? (Intră Nina și Damian.) Hai că-i bună,
fix de voi vorbeam, ne-ntrebam de ce-ntârziați atâta.

NINA Era să nu venim deloc... Am o migrenă, ceva de groază. Dacă nu insista Bébé,
cre’ că rămâneam acasă.

AMÉLIE Nu mă feliciți?

NINA Adevărat, iartă-mă, sunt zăpăcită... Să-ți trăiască ministru’!

DAMIAN Felicitările mele, excelența voastră.

58
DECEBAL Vă mulțumesc din suflet, dragilor, (către Nina) pentru felicitările sincere.

AMÉLIE Dacă vrei să te-aranjezi puțin, hai la mine, am tot ce-ți trebuie.

NINA Mulțumesc. Da’ tu poți să-ți vezi liniștită de ceilalți musafiri, eu mă descurc,
(către Decebal) doar sunt de-a casei.

AMÉLIE Atunci v-am lăsat, ne vedem pe-aici... (Iese. Nina iese după ea.)

SCENA 3

DAMIAN Nu te mai saturi de-atâta noroc: ieri ai pus mâna pe cel mai bănos minister din
guvern și-n seara asta o să pui mâna pe cea mai frumoasă femeie din
București! Te-așteaptă, fericitule...

DECEBAL Îți mulțumesc. Îți mulțumesc și-ți rămân dator. Dacă crezi că pot să fac și eu
ceva pentru tine, îți stau la dispoziție, deși eu nu-s așa de priceput ca tine la
femei...

DAMIAN Hai, hai... Sper c-o să se aranjeze treburile și pentru mine. Poate chiar în seara
asta...

DECEBAL În cazul ăsta, să fie-ntr-un ceas bun! (Se uită la ceas.) Mai am puțin și-am
fugit.

DAMIAN Da’ ce-o să zică invitații tăi că pleci așa?...

DECEBAL N-ai treabă, am aranjat să mă sune cineva la unșpe și douăzeci, să mă cheme

urgent la o ședință. Ce să-i faci...

(Intră Platon și Mitzi.)

59
 SCENA 4

PLATON (lui Decebal) Nene, te cheamă vicepreședintele Senatului. E la bufet, cu

secretarul general de la Interne.

DECEBAL (lui Damian) Mă scuzi puțin... (Iese.)

PLATON Domnu’ Damian, să trăiți! Bine că v-am găsit. Mi-a spus Amélie că dacă vă
văd, să vă trimit s-o invitați la dans...

DAMIAN M-am dus. (Iese. Platon și Mitzi se pupă.)

MITZI Tu nu scapi nebătut în seara asta...

PLATON Să mă bată, poate-ajung și eu ministru! (O pupă.) Hai să mai bem o șampanie

la bufet.

MITZI Nu mai vreau șampanie, vreau și eu ceva mai de petrecere... (Ies amândoi.)

(Intră Nina, apoi Decebal.)

SCENA 5

DECEBAL Singurică?...

NINA Te-așteptam.

DECEBAL Pe mine? Cum așa?

NINA Ca să-ți mulțumesc c-ai propus azi amendamentul la Cameră. Ești un om de

cuvânt, ce să zic.

60
DECEBAL Mă mir că tocmai tu, care știi cum e cu politica, nu-ți dai seama că ce-am făcut
era singurul lucru pe care puteam să-l fac. Dacă propuneam amendamentu’, în
momentu’ ăsta nu mai eram ministru.

NINA Așa-i... Ce să zic, m-ai depășit, felicitările mele!...

DECEBAL Nina, vreau să-mi tihnească seara asta, nu vreau s-aud tonul ăsta de la tine. Știu
că m-am purtat foarte urât, da’ crede-mă c-o să repar tot răul pe care ți l-am
făcut...

NINA N-ai ce să repari. Începând de azi, cariera mea în politică s-a terminat. Cine
știe, poate mi-ai făcut un serviciu... Da’ n-am de gând să-ți mulțumesc.

DECEBAL Și totuși, eu sper că-n curând o să-mi mulțumești. M-am hotărât să-l fac pe
Damian secretar general în Ministerul Comerțului. Ce zici? Nu-i „Escu” chiar
așa de țopârlan, nu?

NINA O, nu, e chiar un domn!... Ei bine, domnule ministru, în numele soțului meu,
refuz onoarea care i se face.

DECEBAL Nu poți să refuzi tu în locul lui.

NINA Ba da, din moment ce oferta mi s-a făcut mie...

DECEBAL În cazul ăsta, am să vorbesc cu el.

NINA Vorbește! Te-asigur c-o să te refuze și el.

(Intră Miza și generalul.)

SCENA 6

MIZA M-a dansat Stamatescu ca-n vremurile bune. Mor de cald.

DECEBAL Du-te și răcorește-te la bufet.

61
MIZA Uite-acuma... (Ninei.) Tu ce faci, nu dansezi?

NINA Dacă n-am cu cine...

GENERALUL (Ninei) Dacă doriți... (Mizei.) Se poate?

MIZA Da’ te rog!... (Nina și generalul ies.) Ai văzut? Cu mine face pe obositu’, da’
cu feminista, una-două!... Bărbat, ce să mai... Da’ aia ce-are de-i așa de
supărată?

DECEBAL Știu eu, mi se pare că are-o migrenă.

MIZA Dacă are-o migrenă, să stea acasă cu baticu’ pe cap, nu să vină la petrecere.
(Decebal se uită la ceas.) Da’ ce te tot uiți la ceas, pierzi avionu’?

DECEBAL Nu... Mai tre’ să vină cineva și văd că-ntârzie... Mă ierți, uite, îmi face semn
vicepreședintele Senatului... (Iese. Intră Platon.)

PLATON Mamă, te cheamă nenea Decebal la el în birou, e urgent.

MIZA Cum să mă cheme Decebal dacă tocmai a plecat de-aici?!...

PLATON Stai că m-am zăpăcit eu, auzi nenea Decebal... Amélie te cheamă!

MIZA Păi zi așa! (Îl ia pe Platon.) Ia dă tu un pusi la mămica, că-n seara asta nu te-
am văzut aproape deloc. (Îl pupă.) Apropo, să nu te mai prind că dansezi cu
tuta aia fandosită...

PLATON Mi-a zis nenea Decebal să dansez cu ea...

MIZA Unchiu-tu să nu le spună la ăia de la minister ce să facă, nu la copiii mei, că

odată mă enervez și mă pun să fac ordine-n guvern. Uite ce transpirat ești. Ia
ascultă tu pe mămica și du-te să te-odihnești juma’ de oră, că după te trimit
acasă. Ne-am înțeles?

PLATON Da, mama. (Miza iese. Platon o aduce pe Mitzi. Se pupă.) Hai că era să fie rău.
M-a trimis mama să mă odihnesc juma’ de oră, adică fix cât ne ia să dăm o tură
cu mașina. (Ies amândoi.)

62
 (Intră Amélie, apoi Decebal. Stau împreună un moment, apoi lui Decebal îi sună telefonul.)

SCENA 7

DECEBAL (la telefon) Alo, da! Bună seara... Am înțeles. Am înțeles, asta e, nu contează.
Vin îndată. (Lui Amélie.) Secretarul prim-ministrului... Mă cheamă imediat la
guvern, e consiliu de noapte. Tre’ să se fi-ntâmplat ceva grav...

AMÉLIE Probabil.

DECEBAL Am eu o bănuială ce e... Probabil se discută despre greva opoziției. Nu se mai

potolesc odată, parcă văd că iar tre’ să rezolvăm cu forța...

AMÉLIE Altădată te-ar fi revoltat...

DECEBAL Altădată nu eram ministru. (Se uită la ceas.) Cre’ că mai bine plec direct, fără
s-anunț, să nu stricăm petrecerea. Într-o oră sigur sunt înapoi!

AMÉLIE De ce ești așa de sigur?

DECEBAL Consiliile de noapte nu țin mai mult de-o oră.

AMÉLIE Depinde. Unele țin și până dimineața, mai ales alea care-ncep la miezul nopții.

DECEBAL Dacă o să trebuiască să stau până dimineață, îmi pare rău, ce să zic. Depinde de
consiliu. Îți dai seama c-aș fi vrut să-mi petrec prima noapte în calitate de
ministru aici, cu voi, da’ ce să-i faci, țara nu mă menajează.

AMÉLIE Săracu’ de tine!

DECEBAL De ce râzi?

AMÉLIE Ești foarte amuzant când te cere țara!

DECEBAL Încetează cu râsul ăsta, că mă enervezi.

63
AMÉLIE Patriotule!

DECEBAL Amélie, nu mai râde, te rog.

AMÉLIE Nu pot, nu pot!

DECEBAL (Se uită la ceas.) Bine. O să-mi explici tu mâine ce-i cu râsu’ ăsta.

AMÉLIE De ce mâine? Pot să-ți explic și-acum.

DECEBAL Acum știi bine că n-am timp.

AMÉLIE De ce?

DECEBAL M-așteaptă la consiliu, nu pot să-nceapă ședința fără mine.

AMÉLIE Cred și eu, ce-ar fi un consiliu de miniștri fără niciun ministru...

DECEBAL Cum adică?

AMÉLIE Adică ești penibil, tu nu-ți dai seama?

DECEBAL Penibil?! Adică de ce?!

AMÉLIE Tu chiar nu vezi că știu tot?

DECEBAL Ce știi? „Tot” nu-nseamnă nimic. Ce anume?

AMÉLIE Știu că n-ai niciun consiliu-n seara asta, că tre’ să pleci la unșpe jumate ca să te
duci în strada Florilor, numărul 8, unde te-așteaptă o femeie cu care schimbi
mesaje de trei luni.

DECEBAL ...de unde știi?...

AMÉLIE De la ea. A venit și mi-a spus tot. Chiar în seara asta.

DECEBAL Unde?

AMÉLIE Aici.

DECEBAL Cum? Femeia asta e la noi în casă în momentul ăsta?

64
AMÉLIE Bineînțeles!

DECEBAL Amélie. Îmi dau seama că ce fac acum e urât, e mizerabil, e de neiertat, dar
efectiv nu mai pot să gândesc. Trebuie s-o văd, înțelegi? O singură dată și-ți jur
că e ultima dată. Unde e?

AMÉLIE Caut-o! I-ai scris de-atâtea ori c-ai recunoaște-o și pe stradă. Acum e la tine-n
casă. Ghicește-o.

DECEBAL (după ce s-a gândit) Din toate femeile care-s la noi în casă acuma, nu e niciuna
care să poată să fie ea.

AMÉLIE Nu? Da’ prin ce-i atât de diferită de celelalte?

DECEBAL Nu știu... Cum să-ți spun... Uite, are exact ce-ți lipsește ție ca să fii pentru mine
soția ideală.

AMÉLIE Adică?

DECEBAL Știu eu?... Bunăvoința pe care tu n-ai arătat-o niciodată față de defectele mele.

AMÉLIE Poate dacă-ți deschideai sufletu’ și-n fața mea așa cum ți l-ai deschis în
mesajele ei, aș fi putut și eu să te cunosc mai bine și să-mi dau seama
de...lipsurile mele.

DECEBAL Știi, Amélie... O să-ți spun ceva. Tu întotdeauna m-ai intimidat. M-ai inhibat,
pentru că...cu tine niciodată n-am putut să uit de unde vin.

AMÉLIE Da’ n-am făcut niciodată nimic ca să-ți reamintesc.

DECEBAL Ba da, ba da... Fără să vrei... Ba o observație, ba un reproș... Lucruri mici, care-
mi aminteau mai mult decât dacă mi-ai fi spus-o-n față: țărănoi!

AMÉLIE N-am crezut niciodată că ești așa de sensibil.

DECEBAL Nimeni nu-i mai sensibil decât omu’ care vrea cu tot dinadinsu’ să uite de unde
vine. Nu pentru că-i e rușine cu asta, ci pentru că-i atârnă ca un bolovan de gât.
Oamenii ca mine nu-s de nicăieri și nu-s ai nimănui. N-au stare civilă, n-au

65
 trecut... Au numai viitor.

DECEBAL Și ce fel de om ești tu?

AMÉLIE Unu’ hotărât s-ajungă cât mai sus, cât mai departe și cât mai repede. Da’
pentru asta am nevoie de-un lucru: încredere în mine. Și încrederea asta, pe
care lângă tine o pierdeam, mi-au dat-o-napoi mesajele femeii ăsteia... De asta-
i așa de important, de asta vreau s-o cunosc, ca să-i mulțumesc.

AMÉLIE Aveam impresia că te duceai să te-ntâlnești cu ea și cu alte intenții...

DECEBAL Nu-i adevărat!

AMÉLIE Ba da, fiindcă unei femei nu i se mulțumește într-o garsonieră a unui prieten
comun, la miezu’ nopții. De asta a și renunțat să mai vină-n seara asta și m-a
rugat pe mine să-ți spun.

DECEBAL Iartă-mă, da’ nu mai înțeleg nimic. Amélie, tu ce rol joci de fapt în toată treaba
asta?

AMÉLIE Joc două simultan: al ei și-al meu.

DECEBAL Poftim?! Nu, nu se poate... Adică tu... Tu ești... (Pauză.) Amélie... Sunt un
idiot. (Exagerând.) Draga, iubita, scumpa mea Amélie... (Îngenunchează în
fața ei.)

(Intră Miza.)

SCENA 8

MIZA Ce faci, dragă, îl scarpini la ceafă? (Decebal se ridică.)

DECEBAL Îi făceam o declarație de dragoste...

AMÉLIE Căuta ceva pe jos...

66
MIZA Păi bine, frate, tu mă chemi la tine-n birou și mă lași s-aștept ca proasta? Am
ratat și-un dans din cauza ta.

AMÉLIE Eu nu te-am chemat nicăieri.

MIZA Cum nu? Mi-a spus copilu’ și copilu’ meu nu minte niciodată.

DECEBAL Da’ ce, e adventist? Și pe mine m-a trimis fiu-tu adineauri să vorbesc cu
vicepreședintele Senatului și ăla era deja plecat de-o oră.

MIZA Cum plecase? Că acu’ cinci minute m-ai lăsat singur-aici că ți-a făcut semn!
Vezi cum dați vina degeaba pe copil? (Intră generalul.)

GENERALUL Unde-i băiatu’, că nu-l găsesc pe nicăieri.

MIZA L-am trimis să se-ntindă juma’ de oră, că era transpirat.

GENERALUL Bine de el! M-aș întinde și eu cinci minute... (Mizei.) Nu, că nu mi-e somn, da’
parcă m-au luat niște palpitații...

MIZA Cin’ te pune să dansezi dacă te știi cu palpitații?!

AMÉLIE Hai, Gicule, să-ți dau ceva rece, să te liniștești.

MIZA Vin și eu, că mi-o foame de mor.

AMÉLIE Hai! (Lui Decebal.) Și nu mai fi supărat că s-a amânat consiliu’...

DECEBAL Nu s-a amânat, se ține la noi acasă!

AMÉLIE Norocu’ opoziției! (Iese cu Miza și cu generalul.)

(Intră Damian.)

67
 SCENA 9

DAMIAN Ce faci, frate?! E doișpe fără! Credeam c-ai plecat demult! Te-așteaptă femeia,
nu-i frumos!

DECEBAL Las’ s-aștepte pân-o crăpa.

DAMIAN Cum adică?

DECEBAL Păi tu m-ai luat în serios?!

DAMIAN Cu ce?

DECEBAL Cu-ntâlnirea asta.

DAMIAN Păi normal!

DECEBAL Păi ce, mă, tu mă știi pe mine să umblu noaptea prin toate garsonierele ca să
mă văd cu toate dubioasele?

DAMIAN Nu mai înțeleg nimic. Îți zic sincer că...

DECEBAL (îl întrerupe) Eu credeam că glumești, altfel nici nu mai discutam.

DAMIAN Deci nu vrei să-ți înșeli nevasta?

DECEBAL Nici nu m-am gândit vreodată. Păi Amélie e femeie de-nșelat? Și eu sunt ăla
care s-o-nșele una-două? Credeam că ne cunoaștem, ce dracu’...

DAMIAN Nu, că ție ți-e frică, ascultă la mine, ți-e frică de nevastă-ta.

DECEBAL Frică? De ce?

DAMIAN Pentru că altfel n-ai cum să scapi așa o ocazie!

DECEBAL Poate-o iubesc!

DAMIAN Bine! Treaba ta! Nu mai pot eu.

68
DECEBAL Zici că-ți pare ție mai rău decât ar trebui să-mi pară mie!

DAMIAN Păi normal că-mi pare!

DECEBAL Să știi că ce ți-am spus rămâne-n picioare: dacă pot să fac ceva pentru tine, să
te-ajut cumva...

DAMIAN Singuru’ lucru pe care puteai să-l faci pentru mine era s-o-nșeli pe Amélie.

DECEBAL Da’ nu văd ce legătură are.

DAMIAN Cum nu vezi? Dacă știam că tu o-nșeli pe Amélie, mi-ar fi fost și mie mai ușor
s-o-nșel pe Nina.

DECEBAL În cazul ăsta...îmi pare rău, da’ n-am cu ce să te-ajut.

DAMIAN Din cauza ta n-o-nșel eu pe Nina...ce chestie.

DECEBAL Da’ să știi că mă bucur. Îi eram dator.

DAMIAN Cu ce-i erai dator?

DECEBAL Păi na...cumva i-am stricat căsnicia.

DAMIAN Stai, că n-am înțeles. Cu ce i-ai stricat tu căsnicia?

DECEBAL Păi tot ce-a făcut pentru mine apropo de politică a cam îndepărtat-o de tine...

DAMIAN Du-te, mă, d-aicea... Apropo, mesajul de la cine era?...

DECEBAL De la nepotu-miu, Platon, mă!... Mi l-a trimis ca să-mi dau cu părerea de ce-i
mai scriu lui fetele...

DAMIAN Adevăru-i că toate astea-s mai degrabă pentru el... Nu mai avem noi vârsta
pentru aventuri din astea. De mâine renunț la garsonieră.

DECEBAL Apropo, să-ți dau cheia, că dup-aia uităm amândoi.

DAMIAN Îmi pare rău numai de bani, c-am plătit pe-un an înainte și-acu’ tre’ să renunț la
6 luni...

69
DECEBAL Auzi, hai să facem o treabă. Dă-mi-o mie și-ți dau banii.

DAMIAN Da’ ce vrei să faci cu ea?

DECEBAL I-o fac cadou lu’ nepotu-miu, să nu mai umble cu Mitzi pe străzi. Că se face
frig, și vorba lu’ mă-sa, răcește copilu’.

DAMIAN Facem. (Îi dă cheia înapoi.) Ăștia doi sigur n-o să se uite la pereți...

DECEBAL Și știi ce m-am mai gândit? Să te fac secretar general la mine la minister, la
Comerț. Am încredere-n tine c-o să pot să-mi fac liniștit treaba pe-acolo.

DAMIAN Tu vorbești serios?

DECEBAL Cu politica nu glumesc, să știi. Ce zici?

DAMIAN Păi se mai pune problema?! Nici nu știu ce pot să zic!... Domnule ministru,
puteți conta pe mine.

(Intră Miza și Traian, care e beat.)

SCENA 10

MIZA Ăsta s-a făcut muci. Eu zic să-l trimitem acasă.

DECEBAL (lui Traian) Hai...hai... Hai cu mine, să te răcorești un pic... (Îl ia pe Traian și
iese cu el.)

DAMIAN Doamna Miza...dansați?

MIZA Da’ bine că te-ai simțit odată să mă inviți! Vezi că dacă ești obraznic, te spun
lu’ Stamatescu!...

DAMIAN Vai de mine... (Ies, dar se întâlnesc cu Nina, care intră.)

70
 SCENA 11

NINA Bébé, numai puțin, te rog. Tre’ să vorbim ceva.

DAMIAN Dansez puțin cu doamna Miza și vorbim, bine?

NINA A, scuză-mă pe mine, nu știam că te duci să dansezi.

MIZA Nu, că n-are nimica, vorbiți, vorbiți... Și-așa am obosit, c-am dansat toată
seara... (Iese.)

DAMIAN Sunt secretar general la Comerț!... Mi-a propus Decebal adineauri.

NINA Fix asta voiam să vorbesc cu tine. Cre’ că n-ai acceptat!

DAMIAN De ce să n-accept?

NINA Pentru că nu trebuie s-accepți nimic de la Decebal, înțelegi?

DAMIAN Bine, da’... Asta e ceva important, e ce ne dorim amândoi de-atâta timp. O să
fiu și eu cineva, o să am o situație, un nume, bani... Și-o să mai am și
satisfacția c-am obținut toate astea fără intervențiile tale, doar pentru ce-am
făcut eu.

NINA Doar pentru că ești soțul meu.

DAMIAN Adică?

NINA Adică te-am înșelat cu Decebal. Acuma cre’ c-ai înțeles, da?

DAMIAN Tu?...

NINA Da, eu. Pentru tine.

DAMIAN Futu-ți...

NINA (îl întrerupe) Fără scandal, te rog frumos, că nu suntem la noi acasă. Du-te și
comunică-i domnului ministru al Comerțului că refuzi propunerea lui

71
 generoasă și dup-aia vino să mă iei și să plecăm. Cu restu’ ne lămurim acasă.
Te-aștept aici.

DAMIAN Îl omor.

NINA Îl refuzi și-atât. Nu-i zici absolut nimic din ce-ai aflat acuma. Sper că ne-am
înțeles. (Damian iese.)

(Intră Amélie.)

SCENA 12

AMÉLIE Cum de-ai rămas singură?

NINA Îl aștept pe bărbatu-miu, să plecăm.

AMÉLIE Deja? De ce?

NINA După ce s-a-ntâmplat adineauri, nu putem să mai rămânem aici.

AMÉLIE V-ați certat?

NINA Nu, ne-am spus unele lucruri... Nu ne mai văzuserăm de mult așa, noi doi, și-
am profitat de ocazie...

AMÉLIE Și ce v-ați spus?

NINA Nu cine știe ce. I-am zis că l-am înșelat cu bărbatu-tu.

AMÉLIE Știam de mult, Nina.

NINA ...știai?... Și-ai stat așa cât se-ntâmpla sub ochii tăi? Te credeam mai demnă.

AMÉLIE Și eu te credeam la fel, da’ tonu’ cu care-mi vorbești acuma îmi arată că nu
credeam bine.

72
NINA (schimbare de macaz) Nu...nu merit să fii prietena mea. Tu ai fost deschisă, m-
ai primit la tine-n casă și eu...

AMÉLIE Nu-i vina ta. Putea să mi se-ntâmple și mie la fel... Și soțu’ tău a fost
îndrăgostit de mine.

NINA Bébé?!

AMÉLIE Da! Și dacă n-am ajuns cu el unde-ai ajuns tu cu Decebal, e fiindcă-ntre noi
două e o mică diferență.

NINA Care?

AMÉLIE Eu n-am făcut politică.

NINA ...ai dreptate. Sunt o proastă. Pentru un om pe care-l iubeam m-am încurcat cu
unu’ care nu mă interesa și-acuma i-am pierdut pe-amândoi. Nu trebuia să-i zic
nimic lu’ Bébé... Știu cum e, n-o să mă ierte niciodată. S-a dus...

AMÉLIE Încă nu. Poate să se-ntoarcă și nici măcar nu tre’ să-i ceri să te ierte.

NINA Cum?

AMÉLIE Nu poți să-i dovedești cu nimic că l-ai înșelat cu Decebal... Ia, că vin.
Relaxează-te și ia-te după mine.

(Intră Decebal și Damian.)

SCENA 13

DECEBAL Nina, poate mă lămurești tu ce se-ntâmplă. După ce adineauri era-n culmea

fericirii că i-am propus să fie secretar general la minister, bărbatu-tu vine-
acuma la mine și-mi spune că refuză.

NINA Cum să refuze?! Eu cre’ că propunerea ta nu poate decât să-l onoreze...

73
DAMIAN Poftim?! Tu-mi spui mie asta?! Crezi că mai pot să am de-a face cu
nenorocitu’ ăsta?!...

AMÉLIE Da’ ce-i cu tonu’ ăsta, Bébé?!

DAMIAN Ce-i cu tonu’ ăsta?! Poate-ar trebui să știi și tu, Amélie, că...

AMÉLIE (îl întrerupe) Că Nina te-a-nșelat cu Decebal? Sau că Decebal m-a-nșelat cu

Nina? Mă rog, cum vrei s-o iei...

DAMIAN De unde știi?

AMÉLIE (râde) Din glumă! Tu chiar poți să crezi așa ceva? (Râde.)

DAMIAN Din glumă?!

NINA Uitați-vă puțin cum a rămas... (Râde.)

DECEBAL Mă, da’ prost ești! (Râde.)

AMÉLIE Hai, Bébé, nu te supăra, am vrut și noi să vedem dacă ții mai mult la Nina sau
la postu’ de secretar. (Ninei.) Stai bine! (Râd toți, mai puțin Damian.)

DAMIAN ...hai c-am pus botu’... (Râde și el. Râd toți.)

(Intră Miza cu generalul.)

SCENA 14

MIZA Nu mai râde nimeni, că vă omor! A dispărut copilu’! (Lui Decebal.)A fugit cu
șleampăta aia pe care-ai invitat-o-aici! I-a văzut Manole când au plecat cu
mașina voastră!

DAMIAN Aveau și bagaje?

MIZA Cel mai probabil. M-am dus să-l verific, că știam că se-odihnește... Zic, poate-

74
 a adormit mititelu’, și să-l învelesc. Când colo, pe cine găsesc?! (Arată spre
general.) Pe animalu’ de Stamatescu, care sforăia! Uitați-vă la el! Și-acuma
doarme, când fi-su a fugit în lume cu Mata Hari! (Intră Platon.)

PLATON Veniți repede toți! A murit nenea Iorgu-n pivniță! (Ies toți. Platon o aduce pe
Mitzi.) O viaț-avem, ce dracu’. (O pupă.)

(Intră Langada. Pauză. Platon și Mitzi ies.)

SCENA 15

LANGADA „Doamnelor și domnilor...” (Intră Traian beat.)

TRAIAN Ce faci, nene, tot cu poezele?!

LANGADA Lasă-mă, dom’le, ‘n pace, acuma ți-ai găsit...

TRAIAN Du-te dracu’... (Iese. Intră toți ceilalți cu reacții la faptul că Langada e bine.)

DECEBAL Și-a bătut copilu’ joc de noi...

MIZA Ce glumițe face, mânca-l-ar mama să-l mănânce!

LANGADA Ce facem cu discursu’? E-aproape miezu’ nopții!

AMÉLIE Chemăm lumea și gata!

(Amélie face semn către cabina tehnică și se aprinde lumina pe public. Langada se poziționează
să țină discursul. Decebal face semn spectatorilor să-l aplaude, iar Ana și Manole umblă prin
sală și îi încurajează pe oameni în acest sens.)

75
 ULTIMA SCENĂ

LANGADA (se decide să citească de pe foaie) Doamnelor și domnilor, ne-am adunat aici
în această seară pentru a sărbători un eveniment deosebit, atât pentru noi, cât și
pentru ceilalți. (Ana și Manole instigă publicul la aplauze și mai urlă câte un
„Bravo!”.) Într-adevăr... Ginerele meu și prietenul nostru, Decebal
Necșulescu, a fost numit astăzi ministru al Comerțului. (Ca mai înainte.)
Decebal a plecat de jos, dintr-o familie modestă, dar... (Decebal îi șoptește
ceva lui Damian, care-i șoptește mai departe lui Langada.)

DAMIAN Lasă biografia...

LANGADA Dar să lăsăm biografia, pentru că, nu-i așa?, timpul înseamnă bani. Plecat, deci,
dintr-o familie de pârliți, Decebal a ajuns, prin muncă și abilitate, să conducă
astăzi unul dintre cele mai importante ministere. (Ca mai înainte.) Într-adevăr,
Ministerul Comerțului este cel care se ocupă de toate afacerile... (Decebal-
Damian-Langada.)

DAMIAN Lasă afacerile...

LANGADA Dar lăsând afacerile deoparte, pentru că e prematur să vorbim despre ele,
ajungem la concluzie, care nu poate fi decât una: trăiască noul ministru al
Comerțului, trăiască Decebal Necșulescu! (Ca mai înainte. Decebal trece în
locul lui Langada și se pregătește să vorbească. În momentul în care începe, îi
sună telefonul.)

DECEBAL (la telefon) Da! Da, eu sunt, ministrul Comerțului! Iertați-mă, domnule prim-
ministru, bună seara... Poftim?... Cum adică?!... De unde și până unde?!... Păi
și... Am înțeles... Am înțeles. Vă salut. (Închide telefonul.) Doamnelor și
domnilor... Mi s-a comunicat o veste...neașteptată... Adineauri, guvernul a
demisionat... Practic... Nu mai sunt ministru. (Pauză.) Dar! Dar... Am spus că
nu mai sunt ministru și trebuie să știți, doamnelor și domnilor, că sunt primul
care mă bucur că nu mai sunt ministru, că nu mai fac parte dintr-un guvern în

76
 mod evident incompetent și incapabil de guvernare, dintr-un stat eșuat! (Ca
mai înainte.) În aceste momente grele, țara noastră are nevoie de oameni noi,
tineri, implicați, serioși. Tocmai de asta, doamnelor și domnilor, profit de
această ocazie ca să vă anunț că voi înființa un nou partid care să-și poată
asuma cum trebuie sarcina de a guverna România! Vă invit pe toți să vă
înscrieți! (Ca mai înainte.)

LANGADA Domnule președinte, dați-mi voie să vă felicit... Ginerică, mă bucur tare că ți-ai
făcut partidu’ tău... Că din ăsta nu mai poți să pleci...

(Râd toți, în afară de Decebal, și pleacă unul câte unul, lăsându-l singur în scenă. Pauză. Intră
Platon. Final.)

77